Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE ATESTAT
Îndrumător: Absolventă:
Prof. : Iftemie Tamara Neagu Andreea - Miruna
2024
Page 1 of 28
TEMA PROIECTULUI :
PROCESUL TEHNOLOGIC DE
FABRICARE A IAURTULUI NATURAL
Page 2 of 28
CUPRINS
CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI PRIVIND INDUSTRIA ALIMENTARĂ..........................
4
I.I. PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ALE LAPTELUI.........................................................
5
I.II.COMPOZIȚIA MICROBIANĂ A LAPTELUI...................................................................
6
CAPITOLUL II. PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A IAURTULUI.................
8
II.I. RECEPȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A LAPTELUI.........................................
9
II.II. CURĂȚIREA ȘI FILTRAREA LAPTELUI......................................................................
9
II.III. NORMALIZAREA LAPTELUI.....................................................................................
10
II.IV. OMOGENIZAREA LAPTELUI....................................................................................
11
II.V. RĂCIREA LAPTELUI....................................................................................................
12
II.VI. DOZAREA ȘI AMBALAREA.......................................................................................
12
II.VII. ÎNSĂMÂNȚAREA LAPTELUI...................................................................................
13
II.VIII. TERMOSTATAREA LAPTELUI...............................................................................
13
II.IX. PRERĂCIREA ȘI RĂCIREA ........................................................................................
14
II.X. ETICHETAREA IAURTULUI........................................................................................
14
II.XI. DEPOZITAREA IAURTULUI......................................................................................
14
II.XI.I. CARACTERISTICILE IAURTULUI..........................................................................
15
II.XI.II. UTILAJE TEHNOLOGICE FOLOSITE PENTRU OBȚINEREA
IAURTULUI............................................................................................................................ 15
Page 3 of 28
II..XI.II.A. PASTEURIZATORUL CU PLĂCI.......................................................................
15
II.XI.II.B. TANC DE DEPOZITARE.......................................................................................
17
II.XI.II.C. CURĂȚITORUL CENTRIFUGAL........................................................................
17
CAPITOLUL III. SCHEMA DE GENERARE A DEȘEURILOR ÎN PROCESUL DE
OBȚINERE A IAURTULUI....................................................................................................
19
CAPITOLUL IV. PREZENTAREA DEȘEURILOR...............................................................
20
CAPITOLUL V. AMBALAJELE IAURTULUI REZULTATE CA DEȘEURI......................
22
CAPITOLUL VI. MODUL DE COLECTARE, DEPOZITARE, TRANSPORT ȘI
VALORIFICARE A AMBALAJELOR FOLOSITE LA FABRICAREA IAURTULUI.........
23
CONCLUZII............................................................................................................................ 26
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................... 27
CAPITOLUL I
GENERALITĂȚI PRIVIND INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Legenda spune că secretul preparării iaurtului a fost găsit întâmplător încă din
antichitate de către turci, cultura de iaurt a fost descoperită în anul 1908 de savantul rus
I.Mecinicov.
În anul 1918 spaniolul Isaac Carasso, studiind lucrările lui Mecinicov, a început
producerea industrială a iaurtului în laboratorul său. Primele iaurturi se vindeau în oale de lut
doar în farmacii și numai conform rețetelor. Spaniolul întreprinzător a numit iaurturile în
cinstea feciorului său Danone (diminutivul de la Daniel). Deoarece iaurturile se bucurau de o
cerere înaltă, deja peste patru ani capacitatea de producție în Spania a atins cota de o mie de
oale pe an și au început să fie livrate și la curtea regală.
Cu mulți ani mai târziu tehnologia “ Danone “ a fost preluată de francezi. Totuși și în
prezent această firmă este lider pe vânzările de iaurt în întreaga lume, obținând 15 % pe piața
mondială a iaurturilor. Iaurtul are un gust răcoritor deosebit, care apare la adăugarea în lapte a
bacteriei, care transformă lactoza ce se conține în lapte, în acid lactic. În iaurtul “ viu “ se mai
găsește această bacterie, care ajută la lupta cu microbii patogeni din intestine.
Page 4 of 28
Iaurtul se produce din lapte de vaci, cu toate că iaurtul grecesc (foarte dens) este
adesea produs din lapte de oaie (deoarece este mai gros). Pentru cei alergici la laptele de vacă,
acesta se poate înlocui cu iaurtul din lapte de capra. Sortimentul iaurturilor variază de la
degresate (0.5%grăsime) până la iaurturile grecești cu grăsime de 9 %. Iaurtul poate fi folosit
și în loc de frișcă, având grăsimi și calorii mai puține decât frișca.
Laptele, în afară de componenta chimică are și o componentă vie reprezentată de
conținutul de microorganisme (bacterii, drojdii, mucegaiuri și virusuri). Sunt ființe vii care se
identifică doar cu ajutorul microscopului, ele având efecte folositoare sau nefolositoare asupra
laptelui. Unele dintre ele sunt benefice deoarece produc diferite tipuri de fermentări în
vederea obținerii de produse lactate (iaurt, smântână, brânză), dar există și microorganisme
care sunt dăunătoare laptelui producând alterări produselor lactate.
Dintre aceste microorganisme, cele mai importante sunt bacteriile urmate de drojdii și
mucegaiuri.
Aspect-culoare. Laptele de vacă trebuie să se prezinte ca un lichid opac, cu o
consistență normală și de culoare alb-gălbuie.
Colorația gălbuie este datorată unui conținut mai mare de grăsime și prezenței
pigmenților carotenoizi din anumite furaje (porumb, morcov) cu care au fost hrănite
animalele.
Laptele smântânit are o culoare albă cu nuanță albăstruie datorită pigmenților din
grupa flavonelor.
Gustul și mirosul. Laptele proaspăt trebuie să aibă un gust dulceag și o aromă plăcută
specifică dar foarte puțin pronunțată. Laptele împrumută ușor mirosuri străine din mediul
înconjurător.
Prin păstrare laptele capătă miros și gust acrișor cu atât mai intens cu cât este mai
vechi. Laptele mai poate prezenta miros și gust de rânced, de seu, datorită oxidării grăsimii.
compoziția chimică;
stadiul de diviziune a globulelor de grăsime, omogenizarea făcând să crească
vâscozitatea prin fragmentarea acestora;
starea de hidratare a proteinelor care sporește vâscozitatea;
variațiile bruște de temperatură prin încălzire și apoi răcire măresc vâscozitatea;
agitarea contribuie la scăderea vâscozității.
Indicele de refracție (n) a laptelui normal este în medie egal cu 1.35 determinat la
refractometrul Zeiss, valorile sunt cuprinse între 38-40 grade refractometrice. Obținerea unor
rezultate mai mici pune problema unei falsificări cu apă.
Punctul de fierbere. La presiune normală 760 mm col. Hg, laptele fierbe la
temperatura de 100.2°C.
Punctul de congelare. Laptele se congelează la temperatura de 0.555°C. O valoare
mai mică a punctului de congelare denotă un adaos de apă; se consideră o scădere a punctului
de congelare cu 0.01°C corespunzătoare la un adaos de 1.82% apa. Adaosul de sare sau
bicarbonat de sodiu fac să scadă însă temperatura de congelare. În momentul determinării,
produsul trebuie să aibă o aciditate maximă de 20°T, deoarece prin acidifiere se produce o
ridicare a punctului de congelare.
Page 6 of 28
Ph (aciditatea activă) arată concentrația în ioni de hidrogen a laptelui, adică aciditatea
activă a mediului.
În timpul păstrării aciditatea laptelui crește în special datorită acidului lactic care se
formează prin fermentarea lactozei de către bacteriile lactice. Laptele cu aciditate peste 35°T
coagulează la fierbere, iar apoi, cu cât aciditatea este mai mare, precipitarea cazeinei are loc
prin încălzire la o temperatură mai scăzută. La 60-70°T fenomenul se produce spontan la
temperatura camerei.
Page 7 of 28
CAPITOLUL II
PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A
IAURTULULUI
Page 8 of 28
Fig. 1. Schema tehnologică de obținere a iaurtului
Page 9 of 28
II.I. Recepția calitativă și cantitativă a laptelui
Cu toate măsurile de igienă ce se iau, în lapte pătrund pe diferite căi, destul de multe
impurități formate din particule de praf, păr de animale, murdărie de grajd, resturi de
nutreturi, nisip, pietricele care trebuiesc îndepărtate înaintea trecerii laptelui la prelucrare,
operațiune ce se face prin filtrare și prin curățarea cu ajutorul curțitoarelor centrifugale.
În afară de scopul igienic curăţirea este necesară şi pentru îndepărtarea corpurilor tari
astfel prevenind uzura prematură a unor utilaje cum ar fi: pompe, galactometre, duzele
instalaţiilor de îmbuteliere. Reţinerea impurităţilor solide se face prin montarea unor site la
ştuţurile de golire ale laptelui din cisterne sau din bazinele de recepţie. Cea mai simplă
metodă de filtrare constă în trecerea laptelui prin mai multe straturi de tifon.
Page 10 of 28
Metoda de filtrare prin tifon prezintă dezavantajul că debitul da lapte ce trece este mic,
eficiența reducerii impurităților destul de redusă iar tifonul utilizat trebuie schimbat cât mai
des, spălat și dezinfectat pentru o nouă utilizare. În cazul în care nu se procedează în acest fel,
tifonul folosit poate deveni o sursă de infecție cu microorganisme a laptelui.
În secțiile de fabricație de nivel tehnic de dotare mai ridicat, curățirea laptelui de
impuritățile conținute se face cu ajutorul curățitoarelor centrifugale, acesta fiind procedeul cel
mai eficace de îndepărtare a impurităților aflate în stare de suspensie, fără să aibă influențe
nefavorabile asupra componenților. Efectul de curățire se obține pe baza diferenței de greutate
specifică între lapte și impurități, sub acțiunea forței centrifuge.
Curățitorul poate funcționa continuu timp de 3-4 ore după care se demontează și se
îndepartează "nămolul". Pentru a asigura continuitatea operației de curățire, se recomandă
montarea a doua curățitoare în paralel. În ultimul timp se folosesc curățitoare cu evacuarea
automată nămolului, care asigură evacuarea acestuia pe măsura acumulării.
Page 11 of 28
II.IV. Omogenizarea laptelui
Omogenizarea laptelui este etapa tehnologică care are efect favorabil asupra calităţii şi
conservabilităţii iaurtului. Această fază tehnologică se realizează cu scopul de a se evita
separarea grăsimii în timpul depozitării laptelui de consum, astfel asigurându-se un produs cu
o compoziţie cât mai uniformă. Acest procedeu se bazează pe reducerea dimensiunii
globulelor de grăsime, obţinîndu-se astfel o mărire a gradului de dispersie a grăsimii în lapte.
În urma procesului de omogenizare se produc modificări atât vâscozității dar și a
culorii laptelui, trecerea lui de la alb-gălbui la alb intens.
Vâscozitatea se schimbă datorită presiunii ridicate la omogenizare şi datorită
conţinutului de grăsime, explicaţia fenomenului este adsorbţia cazeinei de către globulele de
grăsime. În cazul omogenizării laptelui pasteurizat se observă întâi o scădere a vâscozităţii şi
apoi o creştere.
Procesul de omogenizare a laptelui se realizează în omogenizatoare compuse dintr-o
pompă cu piston care refulează laptele printr-o fantă. Diametrul globulelor de grăsime se
micşorează ca urmare a frecării acestora între ele în cursul procesului de laminare, adică în
momentul trecerii laptelui prin supapa de omogenizare. Frecarea între globulele de grăsime se
datorează vitezei diferite de deplasare a acestora în interiorul curentului de lichid.
Omogenizatoarele moderne sunt prevăzute cu un inel deflector care are rolul de a contribui la
sfărâmarea globulelor de grăsime, prin şoc mecanic.
Laptele omogenizat dă impresia unui lapte cu un conţinut mai ridicat de grăsime și
este mai consistent datorită vâscozităţii sale şi are un aspect mai omogen.
După omogenizare laptele îşi menţine gustul proaspăt mai îndelungat, are o aromă mai
plăcută deoarece omogenizarea previne apariția gustului de oxidat, iar digestibilitatea sa este
ameliorată datorită reducerii consistenței cazeinei.
Pasteurizarea laptelui
Procesul de răcire are drept scop aducerea laptelui pasteurizat la temperatura optimă
de însămânțare cu culturile selecționate. Temperatura la care se face răcirea laptelui,
depășește cu puțin temperatura optimă de dezvoltare a microflorei specifice iaurtului, care
este de 43–45°C, depășire ce se face cu scopul de a acoperi pierderile de căldură. Laptele răcit
trebuie să aibă temperatura de 45-48°C, iar procesul durează între 20-30 de minute.
Operațiunea se realizează cu ajutorul răcitoarelor.
Răcitoarele sunt executate dintr-un metal care nu reacţionează cu componenţii laptelui.
Ele se prezintă sub formă de tuburi sau plăci și separă laptele de un agent frigorigen astfel
permițând schimbul de căldură dintre laptele cald şi agentul frigorigen (apă rece). Agentul
frigorigen poate să circule, faţă de lapte, în echicurent sau în contracurent.
Page 13 of 28
II.VII. Însămânțarea laptelui
Page 14 of 28
II.IX. Prerăcirea și răcirea
Etichetarea paharelor din material plastic cu iaurt se face înaintea depozitării și are ca
scop informarea consumatorilor despre produsul respectiv. Datele pe care trebuie să le conțină
eticheta sunt:
denumirea produsului;
compoziția produsului;
greutatea produsului;
data expirării produsului;
temperatura de menținere;
numărul lotului;
avizul sanitar-veterinar.
Page 15 of 28
Caracteristicile calitative optime ale iaurtului se obțin după minim 10-12 ore de
menținere la temperatura de depozitare, motiv pentru care nu este indicată livrarea înaintea
expirării acestei perioade de păstrare. Trebuie evitată păstrarea iaurtului în depozitul frigorific
mai mult de 48 de ore deoarece pot apărea unele defecte de gust.
Aspectul și consistența iaurtului: coagul compact, omogen, fără bule de gaze şi fără
zer eliminat cu aspect de porţelan la rupere (se admite 2% zer eliminate la iaurtul foarte gras
şi maximum 5% la cel gras şi slab).
Culoare: albă cu nuanţă gălbuie, mai aleas când iaurtul este fabricat din lapte de vacă.
Gust şi miros: plăcut, acrişor, aromat.
Pasteurizatoarele cu plăci întrunesc o serie de calități pe care nu-l poate oferi nici unul
din celelalte sisteme de pasteurizare și anume :
Page 16 of 28
funcționarea instalației poate fi complet automatizată, realizându-se o economie de
forță de muncă și siguranță în eficiența exploatării;
spălarea și dezinfecția se poate face mecanizat.
Este de remarcat faptul că toate instalațiile de pasteurizatoare cu plăci moderne (de tip
HTST) folosesc ca fluid purtător de căldură apa caldă, evitându-se în acest fel supraîncălzirea
locală. De obicei temperatura apei nu o depășeste pe cea a apei cu mai mult de 3-4 °C.
Page 17 of 28
II.XI.II.B. Tanc de depozitare
Fig.3.Tanc de depozitare
Rezultate mult mai bune în ceea ce privește eliminarea impurităților din lapte, se obțin
prin folosirea curățitoarelor centrifugale. Efectul de curătire se obține pe baza diferenței de
greutate specifică între lapte și impurități, sub acțiunea forței centrifuge.
Din punct de vedere constructiv, curățătoarele centrifugale sunt foarte asemănătoare
separatoarelor de smântână. Impurutățile sunt proiectate pe pereții verticali ai tobei și se
depun în spațiul pentru colectarea impurităților, formând așa numitul nămol de centrifugare.
Curățitorul poate funcționa continuu timp de 3-4 ore după care se demontează și se
îndepărtează "nămolul". Pentru a asigura continutatea operației de curățire ,se recomandă
montarea a două curățitoare în paralel. În ultimul timp se folosesc curățitoare cu evacuarea
automată a nămolului, care asigură evacuarea acestuia pe măsura acumulării.
Page 18 of 28
Efectul de curățire a curățitoarelor centrifugale este superior celui obținut cu diverse
aparate de filtrare, deoarece, pe lângă îndepărtarea mult mai completă a impurităților, are loc
și o parțială eliminare a microorganismelor din lapte. Capacitatea unui curățător centrifugal
poate atinge 10.000 de litri/oră.
Elementele componente ale acestui utilaj sunt:
1. conductă de alimentare cu lapte;
2. talere;
3. nămol;
4. partea superioară a tobei;
5. partea inferioară a tobei;
6. țeavă pentru eliminarea laptelui.
a). toba în timpul funcționării; b.) toba în timpul evacuării nămolului, toba se rotește.
Fig.4. Secțiune prin toba unui curățitor centrifugal cu evacuare automată a nămolului.
CAPITOLUL III.
Page 19 of 28
SCHEMA DE GENERARE A DEȘEURILOR ÎN PROCESUL
DE OBȚINERE A IAURTULUI
CAPITOLUL IV.
Page 20 of 28
PREZENTAREA DE EURILOR
Page 21 of 28
colectare are conținutul de grăsime diferit de cel necesar, se impune aducerea acestuia la
valoarea stablită, astfel ca produsele finite ce se vor obține să corespundă condițiilor de
calitate prevăzute. De aici pot rezultă ca deșeuri grăsimile care există în laptele propriu-zis
folosit pentru fabricarea iaurtului.
CAPITOLUL V.
AMBALAJELE IAURTULUI REZULTATE CA DEȘEURI
Page 22 of 28
Ambalajele pot fi rezultate ca deșeuri în urma defecțiunii la utilajele care sunt folosite
la procesul de fabricare a iartului. Ele sunt confecționate din material plastic și foliile din
aluminiu.
Materialul plastic are în compoziția sa polimeri capabili de a căpăta la încălzire forma
dorită și de a o păstra după răcire. Materialele polimere se caracterizează printr-o rezistență
mecanică mare, densitate mică. Stabilitate chimică înaltă, proprietăți termoizolante și
electroizolante.
Ambalajele plastice se fabrică din materii prime ușor accesibile pentru a fi
confecționate diferite articole. De aceea pot fi folosite și la ambalarea procesului de fabricare
a iaurtului.
Materialul folosit este un polimer termoplastic și anume polietilena deoarece la
încălzire devin moi și în această stare își schimbă ușor forma. La răcire ele din nou se
solidifică și își păstrează forma căpătată. Fiind din nou încălzite, ele iarăși devin moi, pot
căpăta o nouă formă și tot așa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin
încălzire și presiune diferite articole care în caz de necessitate pot fi din nou supuse aceluiași
mod de prelucrare.
Masele plastice mai conțin în afară de polimeri și rășini, componenți care le oferă
anumite calități. Substanțele polimere îndeplinesc rolul de liant.
O masă plastică este constituită din materialul de implutură (făină de lemn, deșeturi,
azbest, fibre de sticlă), care îi reduc costul și îi îmbunătățesc proprietățile mecanice,
plastifianți (de exemplu esteri cu punct de fierbere înalt), care le sporesc elasticitatea, le
reduc fragilitatea, stabilizatori (antioxidanți, fotostabilizatori), care contribuie la păstrarea
proprietăților maselor plastice în timpul proceselor de prelucrare și în timpul utilizării,
coloranți, care le dau culoarea necesară și alte substanțe.
CAPITOLUL VI.
Page 23 of 28
MODUL DE COLECTARE, DEPOZITARE, TRANSPORT ȘI
VALORIFICARE A AMBALAJELOR FOLOSITE LA
FABRICAREA IAURTULUI
Din colectarea și procesarea acestor deșeuri rezultatul sunt fulgii sau flexurile de
polietilenă care constituie materia primă pentru realizarea granulelor de plastic din care se
fabrică diverse obiecte și ambalaje.
În Romania există 270 de societăți capabile să colecteze, să prelucreze și unele chiar să
recicleze deșeurile din mase plastice. Dintre acestea, 80% se ocupă doar de colectare și
procesare și doar 20% au și posibilitatea de reciclare, obținându-se granule sau chiar diverse
produse. Cele mai multe unități se află concentrate în zona București-Ilfov, iar alte regiuni,
precum Teleormanul de exemplu, nu dispune nici măcar de o firmă de colectare.
Pentru realizarea unei activități complete de colectare, procesare și reciclare a
deșeurilor din plastic, este nevoieș și de achiziționarea unei instalații pentru obținerea de
granule prețul mediu al unei astfel de instalții la mâna a doua fiind în jur de 40.000 de euro.
Page 24 of 28
Ambalajele sunt sortate pe culori: transparent, albastru, verde și maro. Apoi se spală,
se îndepărtează etichetele și adezivul, pentru a se obține un produs cât mai pur și se usucă.
Abia în acest moment ele sunt măcinate într-o moară specială fiind reprezentată în figura 7.
Această moară nouă este universală, este destinată tocării unei game largi de deșeuri
mari de plastic. Cuțitele morii sunt fabricate din oțeluri speciale de înaltă durabilitate și sunt
deplasate în trepte pentru a asigura o măcinare-tocare uniformă și stabilă.
Cuțitele pot fi reascuțite repetat. Duritatea cuțitelor este echilibrată astfel nu se rup și
nu se uzează ușor. Montarea cuților de suporturi se face prin intermediul unor șuruburi
speciale, cu rezistență mare la rupere. Moara de tocare este dotată și cu aspirator cu ciclon.
Măsurile caracteristice ale acestei mori sunt:
Page 25 of 28
Fig.7. Shema de valorificare a ambalajelor din plastic folosite la procesul de fabricare
a iaurtului
CONCLUZII
Page 26 of 28
Primele iaurturi se vindeau în oale de lut doar în farmacii și numai conform rețetelor.
Spaniolul întreprinzător a numit iaurturile în cinstea feciorului său Danone (diminutivul de la
Daniel). Deoarece iaurturile se bucurau de o cerere înaltă, deja peste patru ani capacitatea de
producție în Spania a atins cota de o mie de oale pe an și au inceput să fie livrate și la curtea
regală.
Examenul organoleptic al laptelui se face la fiecare bidon sau compartiment de
cisternă, observând impurităţile, culoarea, vîscozitatea, mirosul şi gustul. După examenul
organoleptic, se iau probe pentru analize de laborator, determinându-se: densitatea, gradul de
impurificare, aciditatea, conţinutul de grăsime şi de proteine ale laptelui.
Temperatura laptelui trebuie controlată în mod obligatoriu, în special în perioada de
vară, pentru a vedea dacă acestă a fost răcit și nu se admite ca temperatura laptelui să
depăşească 10 - 12 °C.
BIBLIOGRAFIE
Page 27 of 28
1. BAHRIM G., BORDA D. şi alții – „Produse lactate fermentate” , Editura
Academica, Galaţi, 2005.
2. BANU C. şi alții – „Biotehnologii în industria alimentară”, Editura Tehnică,
Bucureşti 2000.
3. BANU C. şi alții. – „Manualul inginerului din industria alimentară”, vol. II,
Editura Tehnică, Bucureşti 1999.
4. BANU C. şi alții. – „Tratat de industrie alimentară”, Editura ASAB, Bucureşti
2009.
5. BANU C., BUȚU N. Și alții – „Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară”,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2000.
6. BANU C., VIZIREANU C. – „Procesarea industrială a laptelui”, Editura Tehnică,
Bucureşti 1998.
7. Bărzoi, D., Apostu, S. – „Microbiologia produselor alimentare”, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2002.
8. BONDOC I. – Tehnologia şi controlul calităţii laptelui şi produselor lactate”, vol.
I, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi 2007.
9. GUȘ C. – „Laptele şi produsele lactate”, Editura Risoprint, Cluj Napoca 2002
10. IURCA I.M. – „Laptele şi produsele lactate”, Editura I.C.I.P.A.F., Cluj-Napoca,
1998.
11. PĂTRAȘCU, C., PĂTRAȘCU, Al. – „Laptele – aliment şi materie primă”, Editura
Tehnică, Bucureşti 1995.
12. SEGAL R. – „Biochimia produselor alimentare”, Editura academica, Galaţi 2006.
Page 28 of 28