UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA: CEPA
GRUPA 3F

IAURT

STUDENT: ICHIM AURELIA-NUȚA

 CUPRINS

1. Obținerea iaurtului
1.1. Materia primă folosită la fabricarea iaurtului
1.2. Schema tehnologică de obținere a iaurtului
1.3. Descrierea operațiilor de obținere a iaurtului
2. Ambalarea iaurtului
3. Ambalaje și materiale folosite pentru confecționare
3.1. Ambalaje
3.2. Materiale
4. Tehnici de ambalare
5. Caracterizarea ambalajului: iaurt fulga
Bibliografie

2
 Capitolul 1
Obținerea iaurtului

Iaurtul este considerat alimentul sănătos din familia lactatelor. Este considerat unul din
alimentele care ajută la prelungirea vieţii. De obicei, iaurtul este corelat cu efectele sale benefice
asupra organismului, iar mulţi îl consumă drept adjuvant al digestiei.
Iaurtul este produs lactat fabricat prin fermentarea laptelui cu culturi starter de
Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus sau culturi de
Streptococcus thermophilus şi orice specie de Lactobacillus.
Iaurtul este un produs lactat rezultat din fermentarea laptelui. Orice fel de lapte poate fi
folosit pentru a produce iaurt, dar în ziua de azi, laptele de vacă este cel mai des folosit. Iaurtul
are o textură ca un gel şi un gust puţin acrişor din cauza fermentării zahărului din lapte (lactoză)
în acid lactic. Cuvântul vine de la yoğurt în turceşte care se trage de la verbul yoğurtmak - a
combina.
Iaurtul îşi are originea în Asia sau în Europa de est şi a apărut ca răspuns la nevoia de a
conserva laptele peste cele câteva ore care urmau mulsului. Astfel a început aventura descoperirii
nenumăratelor avantaje nutriţionale şi medicale pe care le deţine.
Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare. În foarte multe
ţări, Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiţie, dar
începând cu anii '20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se răspândeşte şi în Europa Occidentală

1.1. Materia primă folosită la fabricarea iaurtului

Laptele este un lichid de culoare alb-gălbuie secretat de glanda mamară a
mamiferelor.Din punct de vedere fizic,laptele reprezintă un sistem complex, putând fi considerat
o emulsie de tipul U/A,în care U reprezintă faza grasă formată din globule de grăsime, iar A faza
apoasă care conţine substanţe sub formă coloidală (proteinele) sau sub formă dizolvată
(lactoză,săruri minerale,vitamine hidrosolubile). Faza grasă conţine şi vitaminele
liposolubile,care pot fi legate şi de proteine, în principal de cazeină.
Calitatea laptelui folosit la prepararea produselor lactate acide-dietetice determină în mare
măsură calitatea produselor finite. Rezultă că trebuie recepționat numai laptele de primă
prospețime, deci cu un grad de contaminare cât mai redus și cu o compoziție normala (se
exclude laptele care conține și colostru, lapte falsificat, lapte provenit de la animale tratate cu
antibiotice, lapte mamitic).

3
În cazul laptelui de vacă, acesta trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
 densitate, minimum 1,029 ……………..
 aciditate, maximum 17-19º T
 titru proteic, minimum 3,2 …………….
 proba reductazei (durata de decolorare a albastrului de metilen) minimum 3 ore

4
 1.2. Schema tehnologică de obținere a iaurtului
Recepţie calitativă şi
Cultură starter
cantitativă a laptelui
de iaurt
Curăţire

Normalizare

Preîncălzire la
50-65ºC

Omogenizare

Lapte pentru iaurt Lapte pentru iaurt

tip gras şi slab extra

Pasteurizare în aparat Pasteurizare în vană la Pasteurizare în aparat

cu plăci la 85-90ºC 90-95ºC/20-30 min cu plăci la 85-90ºC

Menţinere în vană la Concentrare

85-95ºC/20-30 min până la 15% s.u.
Răcire la 45-48 ºC

Însămânţare cu cultură
starter de iaurt

Distribuţie în ambalaje
de desfacere

Termostatare la 43-
45ºC/2,5-3h

Prerăcire la 18-20ºC

Răcire la 2-8 ºC

Depozitare la 2-8 ºC

Livrare

Fig. 1 Schema tehnologică de obținere a iaurtului

5
 1.3. Descrierea operaților de obținere
a iaurtului

Normalizare: pentru iaurtul obișnuit laptele se normalizează la (2,8 % grăsime) iar pentru
iaurtul slab se folosește laptele degresat (cu max. 0,1% grăsime), pentru iaurtul extra, laptele se
normalizează la un conținut de grăsime care să asigure în produsul finit 4% grăsime.
Omogenizarea laptelui: această operațiune este foarte importantă din următoarele
motive :
 se mărește numărul de globule de grăsime ceea ce favorizează digestia în tractusul
intenstinal
 se fragmentează micelele de cazeină, obținându-se un coagul mai fin, cu o eliminare
mai redusă a zerului.
 se împiedică separarea grăsimii la suprafața produsului finit. Omogenizarea va
conduce la obținrea unui coagul (gel) care va avea globulele de grăsime fine
dispersate în matricea proteică
 se îmbunătățește gustul produsului și conservabilitatea acestuia deoarece o parte din
fosfolipidele membranei globulelor de grăsime inițiale trec în plasmă ți contribuie
mai bine la gust, la emulsionarea globulelor de grăsime nou formate și la
conservabilitatea produsului;
 produsul finit produce o senzație de sațietate la un consum mai mare (300-400 g).
Omogenizarea se face la presiunea de 150-200 atm.
Pasteurizarea laptelui: pasteurizarea la temperaturi ridicate >85º C cu menținerea
laptelui la această temperatură timp de 20-30 minute, are drep scop:
 îmbunătățirea calității igienice a laptelui prin distrugerea sigură a
microorganismelor, forme vegetative
 îmbunătățirea mediului pentru dezvoltarea bacteriilor lactice (laptele) prin
distrugerea sistemului lacto-peroxidiziac (inactivarea lactat-peroxidazei) eliminarea
oxigenului și formarea unor compuși cu acțiune reducătoare.
 îmbunătățirea consistenței iaurtului, deoarece prin încălzirea laptelui la temperatura
de 85º C și menținerea acestuia la 85-95º C are loc o denaturare a proteinelor serice
și asocierea lor cu k-cazeina micelelor de cazeină, ceea ce favorizează obținerea
unui coagul mai fin care reține mai bine zerul (hidratrea proteinelor este mai bună)
Consistența coagului se îmbunătățește și prin creșterea gradului de hidratare al cazeinei,
prin trecerea parțială a fosfaților coloidali în săruri insolubile.

6
 Pasteurizarea și menținerea în vane se face sub agitare continuă.

Concentrarea laptelui : este practicată numai în cazul fabricării iaurtului extra.

Concentrarea se face până la 15% substanță uscată. La concentrare, volumul inițial al laptelui se
reduce cu 10–20 %. Prin concentrarea laptelui, se asigură stabilizarea structurii proteinelor,
mărirea conținutului de grăsime mai fermă, dar mai cremoasă, fără separare de zer.
În unele cazuri creșterea conținutului de substanță uscată se face prin adoaosul de cazeină,
coprecipitat, lapte praf degresat sau lapte concentrat.
Răcirea laptelui: răcirea laptelui se face imediat după pasteurizare sau concentrare,
urmărindu-se ca temperatura laptelui să fie cu puțin deasupra temperaturii de dezvoltare a
culturii starter adăugate. Răcirea se execută în aceiași vană în care s-a facut pasteurizarea sau
menținerea laptelui și durează 15-30 minute, până se atinge temperatura de 45-48ºC.
Însămânțarea (inocularea) laptelui: se face cu cultura starter de producție menționată
anterior. În acest scop, cultura se omogenizează, se diluaează cu lapte în raport 1:0,5 și se
introduce în laptele destinat producției de iaurt, care trebuie să fie agitat puternic, în vederea
repartizării cât mai uniforme a culturii; în caz contrar, particulele de cultură starter vor constitui
centrii de fermentație puternică, determinând apariția în coagul a golurilor de fermentare (spații
umplute cu zer) se adaugă 0,5-2% cultura starter de producție.
Repartizarea în recipiente de desfacere: ambalajele folosite (plastic, carton parafinat)
trebuie să fie bine igienizate. Repartizarea în ambalajele de desfacere se face în instalații
automate în tot timpul turnări iaurtului din vana din care se preia laptele trebuie să fie sub
agitare.
Termostatarea: produsele ambalate și introduse în navete se termostatează în camera
termostat, la temperatura de 42-45ºC, pentru o durata de timp de 2,5-3 ore. Respectarea strictă a
temperaturi de termostatare este obligatorie deoarece:
 temperatura mai mare favorizează dezvoltarea lactobacililor, consecința fiind
obținerea unui iaurt cu aciditate ridicată, gust acru și aromă slabă.
 o temperatură mai scăzută favorizează dezvoltarea streptococilor, obținându-se un
iaurt cu aciditate redusă și deci fără gust specific.
Răcirea și depozitarea produsului: răcirea se realizeaza în două etape :
 Prerăcire la temperatura de 20ºC, în timp de 2,5-3 ore, cu scopul de a se realiza
întărirea coagului și prevenirea separării zerului
 Răcirea propriu zisa la temperatura de 2-8ºC caz în care coagulul devine mai
compact, gustul și mirosul mai bine evidențiate. Răcirea propriu zisă are loc 10-12
ore.

7
 Depozitarea iaurtului: la producător, depozitarea trebuie să se facă la temperatura de 2
-4ºC și pe o durată cât mai mică, pentru a evita apariția unor defecte.
Operațiunile de termostatare, prerăcire, răcire și transport trebuie să se facă fără
manipulări brutale care ar putea determina spargerea coagulului și eliminarea zerului.

Capitolul 2
Ambalarea iaurtului

Iaurtul poate fi ambalat în:

 pahare din material plastic, cu capacitatea de 125...500 g, închise prin termosudare
sau cu capace din folie de aluminiu;
 flacoane din material plastic (PET), închise cu capac înfiletat, având capacitatea de
250...1000 g;
 găletuţe din material plastic, închise cu capac aplicat, sigilat şi prevăzute cu mâner
flexibil având capacitatea de 1000 g.
Ambalarea în pahare din material plastic se realizează la maşini de ambalat semiautomate
sau automate. Etanşarea paharelor se face cu folie de aluminiu fiind lipită de pahar, prin
încălzire, cu ajutorul termosudorului. Aplicarea foliilor de aluminiu se va face din punct de
vedere calitativ corespunzător pentru a se evita desfacerea lor în timpul termostatării, depozitării
şi livrării.
Ambalarea iaurtului în flacoane de material plastic sau găletuţe se face în majoritatea
cazurilor manual. În acest scop poate fi utilizat un reyervor de mică capacitate, fixat la o înălţime
corespunzătoare de lucru, în care se introduce iautul şi care curge liber în ambalaje, printr-o
conductă prevăzută cu un robinet manual de închidere-deschidere. Paharele şi găletuţele utilizate
pentru ambalarea iaurtului vor fi imprimate şi marcate cu toate datele prevăzute de Normele
metodologice privind etichetarea alimentelor şi Norma sanitară veterinară. Imprimarea se face de
către societatea ce confecţionează aceste ambalaje, cu excepţia termenului de valabilitate, ce
trebuie să se imprime cât mai vizibil prin pansonare cu tuş pe capacul din folie metalizată sau se
aplică o etichetă autocolantă cu această specificaţie. Flacoanele folosite sunt etichetate şi marcate
prin aplicarea unei etichete ce conţine toate datele necesare.

8
 Conform STAS 3665-80, principalele caracteristici ale iaurtului sunt prezentate în tabelele
următoarele:

Tabelul 1: Caracteristici organoleptice

CARACTERISTICI CONDIŢII DE ADMISIBILITATE
Aspect şi consistenţă Coagul de consistenţă slabă, fără bule de gaz
Culoarea Albă de lapte sau cu nuanţă slab gălbuie.
Miros şi gust Specific de iaurt, plăcut, acrişor, nu se admite gust şi
miros străin (amar, rânced, de mucegai)

Tabelul 2: Caracteristici fizico-chimice

CARACTERISTICI CONDIŢII DE METODE DE
ADMISIBILITATE VERIFICARE
Grăsime, %, min 2.8% STAS 3665-80
Aciditate, °T, max 140oT STAS 3665-80
Substanţa uscată totală %, 17-18% STAS 3665-80
Zer, %,max 5% STAS 3665-80
Substanţe proteice, %, min 3% STAS 6355-89

Tabelul 3: Caracteristici microbiologice

CARACTERISTICI CONDIŢII DE METODE DE
ADMISIBILITATE VERIFICARE
Bacterii probiotice, 107 ufc/ml STAS 3665-80
min
Bacterii coliforme 5 bacterii/ml STAS 3665-80
Germeni patogeni Lipsă STAS 3665-80

CAPITOLUL 3
Ambalajele şi materialele folosite pentru confecţionare

3.1. Ambalajele
Ambalajele folosite la ambalarea iaurtului sunt:
a) Paharele din material plastic se execută din polipropilenă şi polistiren, prin termosudare
sau injecţie. La paharele din plastic închiderea se face prin termosudare cu folie de aluminiu.
Forma paharelor este cilindrică , cu o uşoară conicitate spre partea inferioară, uniformă pe toată
înălţimea sau cu o mică porţiune dreaptă la partea superioară. Paharele din material plastic
trebuie să aibă suprafaţa perfect netedă, uniformă, fără cute, fisuri, pete sau perfotaţii. Livrarea
acestora se face în lăzi de carton.
b) Găletuţele sunt executate din polipropilenă, prin injecţie în matriţă. Găletuţile au formă
cilindrică, uniformă pe toată înălţimea, cu o uşoară conicitate spre partea inferioară. La partea
superioară au prevăzută pe toată circumferinţa, o bordură ce se tremină cu o muchie pe care se
introduce capacul. Tot pe această bordură este fixat, în două puncte un mâner flexibil din
material plastic, cu ajutorul căruia se face manipularea găletuţei.

9
 c) Flacoanele din material plastic se execută din preforme PET din polietilenă, prin
procedeul de suflare la cald în matriţe. Flacoanele au un orificiu de umplere-golire, cu diametrul
de 35 mm, ce se închide prin înfiletare, cu capac din material plastic alb sau colorat. Capacul
asigură o închidere etanşă, sigilabilă a flacoanelor.

3.2. Materialele
Ambalajele folosite la iaurt sunt confecționate din următoarele materiale:
a) Polipropilena este un material de ambalaj rezistent care asigură îndeplinirea tuturor
funcţiilor unui ambalaj: conţine produsul, asigură protecţie şi conservare iaurtului, asigură
confort şi include şi funcţia de comunicare şi marketing.
Polipropilena este un polimer al propilenei, o substanţă incoloră şi inodoră, cu o densitate
mai mică decât a polietilenei, cu un punct ridicat de 165-170 0C şi punct de înmuiere 140-1500C.
Are un luciu şi o claritate bună, fiind un material ideal pentru imprimare. În comparaţie cu alte
termoplaste are o rezistenţă mai bună la căldură, nu dă naştere fenomenului de fisurare şi are
rezistenţă bună la frecare. Principalele proprietăţi ale polipropilenei sunt sudabilitate bună,
rezistenţă la grăsimi şi uleiuri, impermeabilitate bună la mirosuri, rezistenţă chimică, etc.
Ca agent pentru sterilizarea ambalajelor destinate ambalării produselor acide cu pH <
4,5 se poate folosi aerul cald singur sau în combinaţie cu aburul. Căldura uscată sub formă de aer
cald are avantajul că temperaturile ridicate pot fi obţinute la presiune atmosferică, simplificând
astfel problemele legate de proiectarea mecanică pentru sistemul de sterilizare. Aerul cald are o
temperatură de 315°C, iar la suprafaţa materialului se obţine o temperaturăde 145°C timp de 180
s. Pentru sterilizarea suprafeţei interioare a paharelor şi a capacelor confecţionate din
polipropilenă, care sunt stabile până la 160°C, se poate folosi şi un amestec de aer cald şi abur. În
acest proces aerul cald este suflat în interiorul paharelor printr-o duză astfel încât baza şi pereţii
sunt încălziţi uniform.
b) Folia de aliminiu se foloseşte drept capac pentru închiderea paharelor din
polipropilenă. Avantajele folosirii ei sunt următoarele: este impermeabilă la gaze şi arome, este
opacă, permite protecţia alimentelor cu conţinut mare de grăsime, are putere de reflexie ridicată,
protejând alimentele de căldură. Ca agent de sterilizare a foliei din aluminiu se folosesc radiaţii
infrarosii.
c) Polietilena sau polimetilena este un polimer termoplastic, semicristalin de culoare albă
sau semitransparentă, este o hidrocarbură parafinică, este materialul plastic cel mai răspândit,
obținut prin procesul de polimerizare a monomerului de bază etilena, fiind produsă de industria
petrochimică. Are o excelentă rezistență chimică, este rezistentă la acizi, baze, oxizi. Polietilena

10
arde încet cu o flacără albastră cu vârf galben şi emană un miros de parafină. Se dizolvă în
hidrocarburi aromatice ca de exemplu toluenul şi xilenul sau solvenți clorurați.
Polietilena (- CH2 – CH2 -) n este :
un material termoplastic
un material inodor, insipid şi netoxic
o substanţă solidă de culoare albă
inflamabilă
are stabilitate chimică faţă de reagenţi
arde cu o flacără albăstrie luminoasă
se descompune aproape la temperatura de 300°C
se înmoaie în jurul temperaturii de 115°C şi devine casant la temperatura sub –
25°C ;
există sub forme de la amorf la cristalin
Paharele vor fi ambalate, la rândul lor, în cutii din carton, fiecare cutie conţinând câte 24
de pahare. Cutiile din carton, la rândul lor, vor fi paletizate utlizându-se europalete ale căror
dimensiuni sunt: 800x1200mm.

CAPITOLUL 4
Tehnici de ambalare

Mașinile folosite la ambalarea iaurtului sunt descrise mai jos:

4.1. Maşini de umplere prin măsurare - dozare
Umplerea prin măsurare - dozare se aplică lichidelor calme, puţin fluide, cu
vâscozitate medie sau ridicată şi unor produse păstoase, ca de exemplu produse lactate (iaurt,
smântănă, brânzeturi topite, brânză proaspătă), ulei comestibil, produse din legume şi fructe,
sucuri de fructe, nectar, sirop, pastă de tomate, ketch-up, creme, maioneze, sosuri.
Ambalajele utilizate cuprind aproape toată gama ambalajelor rigide, semirigide, chiar
flexibile, depinzând de produsul dozat şi de tratamentul termic la care unele produse trebuie
supuse după ambalare. Printre avantajele umplerii prin măsurare - dozare se numără: se aplică
produselor cu vâscozitate ridicată care nu trebuie să vină în contact cu aerul; se poate folosi o
gama variată de ambalaje; umplere precisă: ± 0,1-0,5%.
Tipurile de maşini specifice umplerii prin măsurare - dozare sunt: cu rezervoare laterale cu
piston; cu cilindri concentrici (în special pentru produse păstoase) şi un cilindru pentru piston care
poate fi mobil sau fix.

11
 Maşina de umplere cu rezervoare laterale cu piston

Schema de principiu a masinii de umplere prin masurare - dozare cu rezervoare laterale cu piston:
1 - rezervor central de produs; 2 - tija pistonului; 3- rezervor lateral pentru delimitarea unui volum
determinat de produs; 4 - piston; 5 - clapeta de evacuare; 6 - clapeta de alimentare; - ambalaj.

Maşina de umplere este alcătuită dintr-un rezervor central (7) în care nivelul produsului nu
este constant şi mai multe unităţi individuale de umplere ce constau dintr-un cilindru lateral (3) şj
un piston (4). Între rezervorul central şi cilindrii laterali există comunicare prin intermediul
clapetelor (6), iar între cilindrii laterali şi exteriorul maşinii, respectiv ambalajul (7) ce comunică
prin clapetele (5).
Functionare: Fazele de realizare a dozării şi a umplerii unui ambalaj sunt:
A - faza de măsurare sau de realizare a volumului determinat de produs în care clapeta
(5) este închisă astfel încât produsul nu curge din dozator, iar clapeta (6) este deschisa astfel
încât produsul curge din rezervorul (7) în rezervorul lateral (3) datorită mişcării ascendente a
pistonului (4).
B - faza de dozare sau de umplere a ambalajului cu volumul de produs determinat în care
clapeta (6) este închisă astfel încât rezervorul lateral nu mai comunică cu rezervorul central,
iar clapeta (5) este deschisă astfel încât produsul curge în ambalajul (7).
Succesiunea operaţiilor este următoarea: când pistonul (4) începe să urce, se deschide
clapeta (6) care permite trecerea liberă a produsului în interiorul cilindrului (3) astfel că, la
terminarea mişcării ascendente a pistonului, cilindrul este încărcat cu un volum determinat de
produs; la aducerea unui ambalaj sub capul de umplere se închide clapeta de alimentare (6), se
deschide clapeta de evacuare (5), iar pistonul (4) are o cursa descendentă, ceea ce permite
trecerea volumului de produs măsurat în ambalajul (7), după care ciclul se reia.

12
 Capitolul 5
Caracterizarea ambalajului

Ambalajele sunt considerate astăzi un element de strategie a intreprinderii în

comercializarea produselor sale, drept pentru care, scopul conducerii în procesul de ambalare
este acela de a dirija activitatea în sensul obținerii unor ambalaje cât mai corespunzătoare pentru
fiecare din produsele ce se intenționează a se comercializa.
Un ambalaj ideal trebuie să protejeze bine produsul, să fie ușor și ieftin, iar
caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operațiile de manipulare, transport și stocare și
totodată să reprezinte, prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing.
Design ambalajului: iaurt fulga
Pentru desingnul ambalajelor de iaurt Fulga s-a folosit un “mesager” foarte zburdalnic,
obraznic, vesel şi sănătos, văcuţa Fulga. Sunt flosite un număr de culori restrictive .
Design-ul ambalajelor de iaurt Fulga – iaurt natural,
iaurt natural de băut, iaurt cu căpşuni, cu vişine, cu piersici
şi caise.
Astfel a luat naştere conceptul de “iaurt la putere”, a
cărui expresie vizuală este însăşi Fulga, într-o ipostază
jucăuşă atât de caracteristică, căreia iaurtul îi dă atâta forţă
încât poate ridica marginea ambalajului ca pe o cortină,
oferind imaginea delicioasă a iaurtului simplu sau cu fructe din interior.
Conceptul din spatele design-ului de ambalaj este în acelaşi timp simplu de înţeles şi suficient
de generos încât să creeaze noi asociatori pentru brand-ul Fulga, făcându-l din ce în ce mai
atractiv pentru copii şi părinţi. Mai mult, generozitatea design-ului grafic facilitează aplicarea pe
o serie întreagă de materiale auxiliare (multipack-uri, cutii colective, materiale la punctele de
vânzare etc.)
Designul consistent al materialelor din punctul de vânzare şi al celor colaterale asigură starea
continuă de bună dispoziţie pe care acest brand îşi propune să o ofere de la raftul magazinului
până pe masa consumatorului. Platforma identităţii verbale întregeşte personalitatea brandului.
Fulga este un brand animat, la propriu şi la figurat, tânăr (cu tuşe agreabile de infantilism) şi
vesel. chiar autoironic uneori. Numele brandului (un nume propriu face, prin „fulg (de nea)”,
aluzie la albeaţă, o caracteristică de bază a produsului. Din punct de vedere vizual, Fulga este
ilustraţie: un logotip şi un personaj bovin ce întrupează brandul şi îi poartă numele, amândouă cu
un fel de bandă desenată, de bună calitate şi amplificată exponenţial prin animaţie.

13
 Design-ul de ambalaj pentru iaurtul cu cereale integrale şi
piersici, dezvoltat ulterior portofoliului iniţial de iaurturi,
validează eficienţa şi aplicabilitatea sistemului grafic.
Reclama – Agenţia Publicis a construit povestea noului
spot “acasă” la Fulga, în frigider. În acest mediu au putut fi
folosite uşor rădăcinile sănătoase pe care brand-ul le are în
lapte, cu o trecere de impact către noua gama. Publicis reuşeşte o paralelă cu trecerea Fulgai în
altă categorie prin transferarea personajului de pe cutia de lapte pe cea de iaurt. Într-o bună zi,
Fulga se descoperă schimbată. Explicaţia nu întârzie să apară şi, cu ajutorul expresiei cu dublu
sens - “m-am prins” -, Fulga transmite tuturor că este şi iaurt! “Fulga este unul dintre cele mai
îndrăgite personaje de brand şi sa avut grija să nu i se atingă personalitatea giduşă.
Culorile folosite pentru ambalajele de iaurturi sunt cam aceleaş, predomină culorile
albastru în diferite nuanţe, alb, verde, galben.
Verdele este în general o culoare tonică, dar şi cea mai pretenţioasă şi ambiguă dintre
culori. Verdele este asociat cu prospeţimea.
Galbenul este o culoare tinerească, este des folosit pentru că este o culoare de
semnalizare.
Albastrul deschis este culoarea seninătăţii şi liniștii.
Rozul pal indică feminitate şi delicatețe.
Albul combinat în special cu albastru, dă impresia de prospeţime şi puritate. Această
culoare este mai ales folosită în cazul produselor lactate pentru a sugera un produs igienic şi
proaspăt. Alte culori folosite pe ambalajul acestor produse au rolul de a elimina monotonia şi
sunt de regulă în nuanţe pastelate.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Turtoi, Maria, 2006. Ambalaje si tehnici de ambalare - Indrumator de lucrari practice si

aplicative, Ed. Academica, Galati, p. 70-71.
2. Turtoi, M., 2004. Tehnici de ambalare a produselor alimentare, Ed. Academica, Galati, p.
22, 170-173.
3. Banu C. şi colab., 1998 – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol I Edditura
Tehnică, Bucureşti;
4. Segal B. şi Nicoleta Croitoru, 1989 – Ambalaje pentru industria alimentară, Universitatea
Galaţi;
5. Maria Turtoi, 2000 – Materiale de ambalaj şi ambalaje pentru produse alimentare, Editura
ALMA- Galaţi;
6. Maria Turtoi, 2004, Tehnici de ambalare a produselor alimentare, Editura Academica, Galaţi

15