CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

persoanelor in varsta. nu este toxica. apilarnil. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. este ieftina si mai presus de toate este eficace. copiilor. cosmonautilor. ducand la slabirea rezistentei organismului uman. vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. este nutritiva. euforie. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. hepatice. polen. Cr. Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. enzime. Mg. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . nici macar in doze extrem de reeduse. nu lipsit de interes gastronomic. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare. venin de albine.. castrice. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. vitaminele din complexul B. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice. laptisor de matca. pastura. Mierea este un aliment energetic.hotul” vitaminelor din organismul omului. in special a dentitiei si sistemului osos. Prin 4 . Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta. etc. Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. pulmonare. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. propolis. Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. ceara. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. astfel ca aceasta este practic digerata. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. zaharul . Daca alcoolul este .. Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. fura” din rezerve de Ca.

fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului.reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului. utilaje apicole etc. cu atât iarba este mai multă. Veninul . in sezonul de primavara si toamna. reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. reumatism etc. vitamine. electrotehnica. textila. Se impune să amintim că marele savant. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 . Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. aminoacizi. stomatologice. saruri minerale.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră. sunt mai multe animale. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi. recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară. fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. mai mulţi oameni”. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere.continutul de proteine. etc. afecţiuni gastro-intestinale etc. Cu cât există mai multă polenizare.) Propolisul. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene. sportivi.

Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) .Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) . impune obligaţia de a conserva resursele naturale. apă. mai ales pe cele din aer.Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap. Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului.Familia Apidae 6 . Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante. atunci ocrotirea. legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei.Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) .Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) . Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor. care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv. plante. mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) . iar dintre acestea 77% de către albine. Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) . albinele devin senzori ai mediului. Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală. torace si abdomen) .Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate.Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) .Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos. BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: .

Borneo. corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă. albina indiană şi albina meliferă. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. propolizează mai puţin. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi. Iava şi Indochina. scuturarea de pe rame etc. Este răspândită în Ceylon. unde poate înmagazina până la 35 de kg miere.). Albina meliferă (Apis mellifera L. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum. fiind totuşi mai mică decât acestea.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea. Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară. iar matca 36-37 mm. albina pitică galbenă. Celulele de albine lucrătoare. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană. Este răspândită în India. nu acoperă crăpăturile din stup. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale.. China. Mătcile au culoare castanie-închis. După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă.). trântori şi mătci sunt de dimensiuni. Aşa după cum îi arată numele. când sunt tulburate (lovirea stupului. Albinele sunt extrem de rascibile. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru.7 m) pe ramurile copacilor. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. Albina indiană (Apis cerana Fabr. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale.5/0.).Tribul Apini . Filipine. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm. în general. Este răspândită. cu care se aseamănă foarte mult. Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. Este o specie mai evoluată. ce face trecere spre albinele melifere. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor. zonă unde se depune mierea. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. Îşi construieşte un singur fagure (1. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele. Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr. îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 . Este cea mai mică specie de albine.). ridicarea capacului. matca nu depune ouăle în mijlocul celulei.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen .) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering.

În regiunile mai reci. în mod obişnuit. ambele având forma hexagonală. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. Dintre toate rasele. observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. datorită însuşirilor biologice productive. fiind în număr de 20-30. efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul). de unde. rase africane şi rase orientale. întrucât are o rezistenţă 8 . Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. iar trântorii 13-16 mm.2 mm. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare.). prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună.). s-a răspândit foarte mult. mătcile 15-30 mm. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm. comparativ cu rasa carpatină. Celulele de matcă sunt mai mari. Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană.5-6. ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene.cu celule de formă hexagonală. Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. aceasta are cea mai lungă trompă. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin). fiind o albină foarte rascibilă. care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. Iran şi Anatolia). Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. albina italiană nu se adaptează. Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. 6. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst. Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi. unde îşi adună rezerve mari de miere. În ţara noastră. care. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică.). Mătcile sunt foarte prolifice. are un comportament mai irascibil. mătcile au frecvent zone colorate în galben. au forma unei „ghinde”. prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă.

Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). aproape neagră 9 . intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. Este o albină productivă. permiţând. având o mărime asemănătoare cu albinele europene. Germania. s-a comportat mai bine decât albina locală. clădeşte cca.) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. relief şi baza melifera de la noi din ţară. care roieşte mult. Albina telică (Apis mellifera intermissa B. abdomenul de culoare galbenă.scăzută la iernare.). Prezintă trei varietăţi: de câmpie. Maroc). fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. Anglia. Este foarte productivă. Se aseamănă cu albina caucaziană de munte. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează. această specie prezintă importanţă economică scăzută. având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. culoare închisă.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200. a rezultat un hibrid. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. uniformă la mătci. În timpul roirii. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. Are corp mic. de deal şi de munte. vagabondează şi este foarte agresivă. „albina braziliană”. cu albina italiană. Trompa are lungimea cuprinsă între 6. Este o albină irascibilă. situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. Este răspândită în Africa Centrală. albinele fiind surprinse pe câmp. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană. în general.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6. Culoarea corpului este brună-închis. dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. Reep. Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. înregistrându-se astfel mari pierderi. 6. Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. S-a format în condiţiile specifice de clima.). Olanda şi Peninsula Scandinavă). iar varietatea din Câmpia Dunării. RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. de unde şi-a primit şi numele. Albina neagră (Apis mellifera L. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere. Importată în Argentina. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală.44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). iar culoarea chitinei este neagră. Algeria. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti).

produşii rezultati fiind foarte irascibili. foramen. Albina israeliană este productivă. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. Capul Văzut din faţă. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. Are mătci foarte prolifice. este considerată rasă pură. prin care trec orificiul 10 . este mică. mătcile prolifice. putându-se lucra numai cu mănuşi. puţin predispusă la roire. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. rezistenta la intemperii.). Răspândită în sudul Siriei şi Liban.).). dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi. capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare. numită „loca”. ce adaposteste o deschidere pentagonala. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. economisesc rezervele de hrană.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei.şi abdomen cu foarte puţini perişori. întrucât fumul le irită. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap. Această subspecie. de culoare neagră. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă. este ceva mai mare decât albina egipteană. De torace este lipit gâtul subţire. oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii.). fiind imună la boala puietului. Buttel – R. torace. de unde a primit şi numele. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere. ce realizează producţii mari de miere. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr. care apără cuibul. abdomen. cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. Răspândită în Madagascar. încrucişată cu majoritatea albinele europene. cu exceptia albinei italiane. Este răspândită în insula Cipru.

Ochii cu faţetele lor au capacitatea. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. etc. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. perceperea vibratiilor. Dimpotrivă. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. a c% de CO2. la trântor 6000-8000. galben. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. 11 . în zilele noastre. cum sunt mirosul şi simţul tactil. Este suficientă folosirea culorilor galben. modificarile de temperatura. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. iar frontal trei ochi simpli. miros.esofagian. noi nu vedem culorile ultraviolete. simpli din frunte: ocelii. Pentru apicultorul practician. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. Totuşi. fiecare captează o porţiune foarte mică. centralanterior se afla o pereche de antene. dimineata devreme. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine. In comparaţie cu omul. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. albastru. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali. astfel. Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. verde. albinele percep diferit culorile. lateral ochii compusi. negru şi alb. albastru-verzui. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. să fie deosebit de evidente. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. compusi şi cei trei ochi punctiformi. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. un punct din imaginea totală. In cutia craniana se gasesc creierul. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. a cărei sumă dă o imagine globală. acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. in amurg si in interiorul stupului. vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. nervii.

Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. hrana şi apa. la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. După aspirarea hranei. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite. aspirarea lichidelor. insalivare. În imediata apropiere a aparatului bucal. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. Lungimea trompei variază. Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. mierea. Determinarile se fac la microscop. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). In momentul aspirtatiei hranei. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei. prin miscari aspiro refulante. 12 . ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe.3 mm şi 7. doua mandibule si proboscisul sau trompa. continuata cu o membrana. în funcţie de rasa de albine. După descoperirea ei.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). desprinderea propolisului de pe muguri. între 5. trompa se poate strânge. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare. în 1954 de către Butler. scuturarea polenului de pe anterele florilor. cu care albinele aspiră nectarul. De asemenea. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. la ingerarea polenului. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. Aparatul bucal indeplineste functii multiple. Astfel. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. sau buza inferioara. cu ajutorul micrometrului ocular. Trompa se compune din doua maxile si labium. apare fenomenul roitului. toate componentele trompei se alatura. Spre deosebire de viespi. cladirea fagurilor. mandibulele albinelor nu au dinti. ea este foarte bine reprezentata la matcă. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop.2 mm. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. lichidul dulce secretat de afide. Este organul de supt si lins. de: prehensiune. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid. Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii.

de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. tibia si tarsul.Toracele Este format din trei parti: protorax. cosuletele (corbicule). Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. fixata pe partea distala a tibiei. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. La prima pereche de picioare. multe feluri de mişcări. pe mezotorax si metatorax. mijlocii si posterioare. separate de pleura. de consistenta chitinoasa. care descarca polenul in celule. nu servesc numai pentru deplasare. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. cu picioarele lor. Picioarele cele trei perechi de picioare. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. trocanterul. mezotorax si metatorax. 13 . inchizand sistemul cu clapeta. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. lateroventral. formand panerasele. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit. Intre tibie si bazitars. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme. cu rol in respiratie. orientati catre interior. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. La albine. ca o perie. anterioare. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. iar tarsul se flexeaza pe tibie. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. numite şi „batista albinei”. dintre care primul bazitarsul. cu ajutorul careia se transporta polenul. care le dau mobilitate. Albinele nu pot face. picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. Tarsul este format din cinci segmente. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. tarsomere. Astfel. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi. introduse antenele după cules. Pe fiecare segment toracic. Antena este introdusa in fosa semilunara. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. este mai dezvoltat. Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. femurul. Prin fosa sunt. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. deci. doua perechi de aripi. Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi.

sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. Bűdel/herold 1960). La iesirea din stup.1323. Ajutata de vant. Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax. este în medie de 285 Hz. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept. care. Nervurile delimiteaza un numar de celule.15-27.5 m/s. în comparaţie cu cel al albinelor. coborâre. Astfel. La albinele care se înapoiază. subcostala. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz. Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. prin bătăi simultane. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. de forma unui jgheab. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. impiedica zborul albinei. urcare. Sunetul pe care-l emite o albină iritată. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. ramificate diferit in functie de rasa. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă. Lindauer 1955. cu frecvenţe medii de 226 Hz. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch. ambele aripi pot fi cuplate în zbor. inserate prin articulatii mobile. iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. Sub 1% zahar in sange. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei. de 6. care formeaza intre ele un unghi obtuz. La o cursă pentru cules. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. pe care o 14 . trantorii. le poate mişca în sus şi în jos. O scădere importanta apare după împerechere. se determina indicele aripilor. de ponderea „încărcăturii”). se pot determina anumite caractere biometrice. inchise catre articulatie si deschise catre margini. le poate roti. La mătcile nefecundate. lucratoarele. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz). gata să înţepe. albina se hraneste din belsug cu miere. mediana si anala. cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. denumite: costala. indicele tarsian. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. albina poate varia direcţia zborului (înainte. Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. viteza de zbor este de 8 m/s. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. reprezintă un ton mai profund. Când vântul este blând. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. masuratorile facandu-se microscopic.13-29.

Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara. Fibra musculara striata are la exterior o membrana. dar. lucios. in medie. acestia se uzeaza. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. de 1. in timpul zborului. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. temperatura toracica ramane constanta. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. fapt pentru care corpul albinelor devine negru. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km. In zbor. cu miofibrile si nuclei asezati central. de 46°C. Tegumentul este alcatuit din: cuticula. treptat. pe un singur rand. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi.5 mg/min. Sistemul muscular al albinei este de tip striat. sarcolema si in interior sarcoplasma. in functie de necesitate. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. de colectare a polenului si rol senzitiv. 15 . cu exceptia muschilor directi ai zborului. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m. cu nuclei dispusi periferic. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate.consuma. Odata cu varsta. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. intr-o cantitate. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. hipoderma si membrana bazala. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie.

muschii indirecti. lichidul dulce secretat de afide. printre care patrund traheele respiratorii. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac. hrana şi. permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen. situata in partea anterioara a abdomenului. mai bine reprezentati si mai purernici.Foarte importanti sunt muschii aripii. ventrali. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. rect si orificiul anal.muschii directi ai zborului. . Guşa. Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa. sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. În ea se adună sucurile nectarului. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. 39 mm la matca si 47 mm la trantor. nu şi invers. Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules. . un sac în formă de pară. anterioara care cuprinde faringele. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). Plină până la refuz. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub. Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: . Ea este foarte extensibilă. este continuarea şi prelungirea esofagului.reg. are o capacitate de 75 mg. posterioara. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal.reg. laterali si muschii celor doua diafragme. acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina. apa. alcatuita din intestinul subtire. Astfel. 2.reg. ce induc miscari helicoidale. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali. esofagul si gusa. determinand zborul propriuzis. . La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. mijlocie. de la gura la anus. in care hrana este descompusa de sucurile digestive. nu în ultimul rând. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei. fibrele fiind grupate in fascicule. el prezinta numeroase ondulatii. raspunzatori de bataile verticale ale aerului. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: . 16 . care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac. sau absorbtiei nectarului.

Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale. 5°C. Rolul tuburilelor Malpighi este. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal. cu rol in reglarea defecatiei. Deci. simptom al maladiilor digestive. in special. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie. Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”. din 70 kg hrana consumata. La exterior. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. iar celulele lui secretă sucuri digestive. prin peretele stomacal. 17 . defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. 3. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. La acest nivel. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. prin contractii ritmice. cu diametru de 0. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. cu volum reglabil. 10 mm. pe care le varsa in pilor. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. Are o forma cilindrica si o lungime de cca. Lumenul intestinului. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. albinele defeca in afara stupului. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. independente functional. activitatii catalazei. determina peristaltismul specific. albicios. ce face legatura intre stomac si rect. direct în sângele albinei. situate în partea posterioară a abdomenului. In cursul unui an. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung.1 mm. ce se pot transforma rapid in glucoza. prin intermediul muschilor adiacenti. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. Ele secreta catalaza. care contribuie la eliminarea apei. se micsoreaza. se varsa continutul tubilor Malpighi. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. 200 canale filamentoase. carbonati). Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. uree. formand o valvula pilorica cu sfincter. In mod obisnuit. stomacul prezinta straturi de muschi care. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. catre partea mijlocie. si din grasimi. in vecinatatea pilorului. care. deci. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi.

a. care. corpului gras i se atribuie si rol excretor. albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. etc. realizarea comunicarii.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. 990.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale. sub forma unor pete ovale. De acolo. 35%monoesteri. 4. 8% hidroxipoliesteri. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate.000 celule epiteliale. glandele ceriere degenerează. lucratoarele consumand aprox. de culoare alb-sidefie. de culoare alburie. hexagonali. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. la recunoasterea membrilor familiilor. Ceara se produce prin metabolizarea mierii. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. adunarea roiului in forma de ciorchine. provenind din doi săculeţi. iese in exterior si. maximul inregistrandu-se la 28 de zile. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. Prin miscarea aripilor. 8. Din acest motiv.000 solzisori de ceara. După încheierea perioadei de clădit. la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. cele mai voluminoase ale lucratoarei. in contact cu aerul.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. cu precadere la patrunderea in stup. 12% acizi liberi. in varsta de 13-18 zile. ce primesc oxigen prin trahei specifice. prin canalul odorifiant. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere. Pentru a fi apte de producerea cerii. dispuse în patru perechi. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. adica aprox. c. in sistemul de aparare si in transformarea hranei.000-20. la pozitionarea surselor de apa si hrana. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali. răsucite de mai 18 . 14% diesteri. frământate cu mandibulele şi prelucrate. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare. b. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă. În timpul perioadei de producere a cerii. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. numite oglinzi cerifere.

Sunt cele mai dezvoltate la matca. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. inhiba instinctul de cladire al botcilor. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). mult mai putin reprezentate. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. Sunt in numar de doua perechi. dar se gasesc si la lucratoare. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. transformand nectarul florilor in miere. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. glandele toracice. e. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. ca liant al polenului si la construirea fagurilor. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica. glucoza si fructoza. glandele cervicale. si una situata in zona toracica. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. La albinele batrane. f. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. Lucratoarele doici care produc hrana larvara. la acest nivel. cand devin doici. dar atrage trantorii in zborul de imperechere. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. d. componentul principal al hranei. Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti.multe ori. pe care 19 . aflate în părţile laterale ale creierului. a lipidelor si glucidelor. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. de peste 21 zile. numita salivarium. acidul 10-hidroxi-2decenoic. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile. un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. glandele secreta invertaza. g. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic.

Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. 6. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. doua diafragme. Veninul este un amestec de proteine si peptide. unde isi si varsa continutul.. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. iar cea mica. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. are un traiect spiralat. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. glandele veninoase. teaca acului. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. placa patrata si placa oblonga. Cand albina inteapa. h. superior aparatului digestiv. Inima este un organ tubular pulsatil. moale.lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. In momentul in care albina inteapa. spre exterior. 5. o proteina. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului. abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. este cautata membrana intersegmentara. situat in partea dorsala a abdomenului. hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. 20 . Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. cea mare. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). ac. Cand albinele se inteapa intre ele. Daca albina inteapa un mamifer. valvule. chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. de ex. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. aorta. lantetele avand. doar trei zimti. si anume: placa triunghiulara. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. sistemul motor si un ganglion. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. una alcalina. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. dar principalul component este melitina. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers. format din cinci ventricule. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. o substanta acida. cele doua substante se amesteca. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole.

Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator. Sistemul circulator este unul liber. leucocite. acizi grasi. prin nervul optic. digestiv si reproducator. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. digestia. enzime. limpede. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. deutocerebrum. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. 21 .). 7. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. controleaza organele endocrine. spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. la baza antenelor si in torace. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. de celule formatoare de 4. situat anterior lobilor deutocerebrali. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului.6-13. mandibulari si labiali.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. sinusul dorsal sau pericardial. apa in % de 85-90%. o cantitate importanta de zaharuri. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. etc. Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. care se unesc cu creierul in partea superioara. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv.8 microni si de celule mult mai mari. doi fiind situati in torace. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti. tritocerebrum. de unde pornesc nervii maxilari. deasupra cordonului nervos. situat in partea din fata a capsulei cefalice. si 5 in abdomen. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. cel mai dezvoltat. in special glucoza. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. saruri minerale. cuprinde centrul vederii si. la baza aripilor. este mai putin dezvoltat.

trahei transversale. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. 22 . Pentru aceasta. pe abdomen.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. HJ. care elibereaza hormoni. pentru metabolismul ei. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil.Aparatul respirator Ca orice insecta. 7 in torace si 3 saci in abdomen. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge. intre lucratoare si matca. bioxidul de carbon fiind eliminat. trahei longitudinale. si invers. oxigenul de care are nevoie. Spre deosebire de mamifere. albina nu are plamani. pe care-l oxigeneaza. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. trahei scurte. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. Hemolimfa primeşte. la albine. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. Ei sunt dispusi 5 in cap. de oxigen. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. Acest sistem este format din: stigme. 8. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. stigmele. şapte în partea posterioară a corpului. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. in maturitatea sexuala si in reproductie. prezente la larve. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna. prin care corpul albinei este oxigenat. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. ramificatii traheale si celule traheale terminale. ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. situate la nivelul creierului. Glandele protoracice. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. numit opercul. astfel.

200 tuburi spermogene. sperma ajunge in veziculele seminale. stigmele sunt deschise. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Penisul reprezinta organul copulator. Ovarele sunt doua mase voluminoase. piriforme. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. se deschide canalul ejaculator. Glandele mucoase. Astfel. de forma unor saci. Prin canalele deferente. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. canal ejaculator si penis. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. care. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. ovariole. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile. testiole. canale deferente. pe perioada depozitarii spermatozoizilor. iar la baza ovulele. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. iar in repaus sauactivitate redusa. in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare.Cand sunt in activitate.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. cu volumul de aprox. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. reprezentate de tuburi subtiri. 9. vaginul si punga spermatica. Este situata deasupra oviductului impar. glande mucoase. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator. situat in partea ventrala a abdomenului. Este alcatuit din vestibul. ce secreta un lichid nutritiv. iar in interior se evidentiaza cca. 1 mm3. secreta mucusul. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. situate in abdomen. o pereche de coarne si din cervix. Canalul ejaculator este un tub subtire. bulbul. impreuna cu secretia veziculelor seminale. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. In portiunea terminala a penisului. alcatuiesc lichidul spermatic. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. vezicule seminale. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. la mijloc ovocitele. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare. alcatuite din tuburi ovariene. 23 .

10. termici si vizuali. hidrici. împreună cu epiteliul glandei mucoase. ca urmare a mişcărilor musculare rapide. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. numite sensile. adică de 12 zile. canalul ejaculator este împins înainte. olfactivi. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual. La împerechere. După împerechere. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi. trântorul moare. Aceste organe au origine ectoderma. statici. apare sperma şi apoi mucosul. canalul ejaculator este împins înainte. de forma unui neuron bipolar.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . auditivi. Mai întâi. De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare.La împerechere.

la care organele sexuale sunt complet formate. de 3-4 ani. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat. şi se dezvoltă astfel. în 16 zile. dintr-un ou fecundat. laptisorul. cele trei componente se completează reciproc. ca pe o familie compusa din 30. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca. cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. Celelalte se imprastie pe peretii stupului. devenind trantorita. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. alveola mătcii. de la ou la matcă . cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. Cand o familie ramane fara matca. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. Colonia albinelor are nevoie. COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. in medie. Matca Matca provine. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 .000 indivizi. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. dispus într-o alveolă mare. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. o curata si distrug botcile incepute. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. o hranesc. stupul devine foarte agitat. care este indispensabilă continuităţii coloniei. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. In scurt timp. Trântorii lipsesc iarna.00050. de cele trei componente: matca. familia fiind pierduta. daca nu se intervine la timp. ca şi lucrătoarele. Durata de viaţă a matcilor este .

de regulă. din martie-aprilie până în iunie-iulie. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. În cazul fertilizării naturale. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. pot apărea si aspecte negative. sunt semnele activitatii unei matci batrane. necesar. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. cum ar fi alveolele lacunare. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. naturală sau artificială. după 2-3 zile. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. cea batrana disparand primavara. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. uneori. Într-o creştere selecţionată. Zborul nupţial. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. Pentru aceasta. Acesta este de fapt . doar prin aprecierea puietului. Prin împerechere. au glandele mandibul. Înainte şi după această perioadă. Matca poate depune şi ouă 26 . acestea apar foarte rar. acest procedeu este.are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. mama” intregii familii. Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. unde sunt fecundate. După o însămânţare reuşită. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului. Avantajul este că. Totuşi. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. Pentru aceasta. totuşi. să depună ouă.sau mai multe matci. Depunerea ouălor.. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. depune şi ouă nefecundate. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. sau fertilizarea artificială. cu o familie sanatoasa. se obţine o împerechere controlată. chiar fara a o vedea. numai ouă fecundate. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile. matca depune. matca primeşte spermatozoizii necesari. Matca poate. matca începe. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. În ultimii ani. Spatii goale pe rama de puiet.

1962). Trompa scurtă a trântorului. rămân aceleaşi ani de zile. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. Lampeitl 1992). trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile. Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată. Până la eclozare trec 24 de zile. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară. Împerecherea are loc la aprox. la aspirarea hranei din alveole. Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca.in functie de diametrul celulelor. în afara stupului. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. În aceleaşi situaţii. Dupa aceea. comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile. Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. Din a opta zi. Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care. 10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ. ei preiau hrana din alveolele cu miere. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). În coloniile normal dezvoltate. lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. Horn. uneori. Însămânţarea. in numar de cateva sute (după Weiβ. Acum are loc maturarea spermatozoizilor. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. alternativ. Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. de către următorul trântor. de aceea. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. Viaţa trântorului. trreptat. ziua. Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. ies în zbor. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. 27 . Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. Astfel. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg.

astfel: la inceputul primaverii 10. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0. sau din ouă depuse de lucrătoare. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri. unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate.9 luni iarna. ele formează masa familiei de albine.000). iar din acestea apar numai trântori. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent. Numarul lor variaza in functie de sezon. iar toamna 20.000-20.000 (10.000-30. cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna.8 mg.Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. ale căror ovare sunt formate.4 mm. Albinele lucrătoare sunt femele. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine. prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul. Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici. alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei.000-80.000).000-60. Lungimea corpului este 12-13 mm . întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară. adica ceara. cu acul isi apara cuibul. pentru 1 kg ceară curată. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce.000.000-15. în general. vara circa 40. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii. În această situaţie. nu produc ovule. glandele lor cerifere produc ceara.000 (50. constituie „cuibul”. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. dar sunt mici şi. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”. 28 . însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6. dar cei mai harnici membri ai coloniei. picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii.

Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. spatiu prin care albinele trec usor. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. celulele sunt: de albine lucratoare. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. mai stabili. cu fundul trirombic. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. până când ele capătă adâncimea normală. Cu cât creşte fagurele în jos. Mai întâi. Dupa marime. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. la canturile împreunate. astfel. forma. Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară. In mod obisnuit. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. dobândind. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic. de trantori. cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită.4 mm). Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. numar si destinatie. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali. astfel. se construieşte un perete median. se obţin faguri mai regulaţi şi. de matci si intermediare. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. atârnând în jos.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. până la alcătuirea primei aglomerări de material. stabilitate. Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. pe care începe alcătuirea alveolelor. pereţii celulelor sunt bine fixaţi.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. Fundul celulei este format din 3 fete romboice. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. În afară de aceasta. Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. prin armarea ramelor cu sârmă. greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus. în formă de ghindă. umezită. depozitarea mierii si a polenului.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine. cat si a indivizilor acesteia. in pastura se gasesc. inositolul. se instaleaza la inceputul lunii aprilie. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. pentru obisnuirea albinelor. biotina si enzime. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. vitaminele C. 4% lipide. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules. acidul folic. D. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. 3% saruri minerale. cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. pantotenic. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. Polenul contine 7-35% proteine. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. E. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. Ca urmare. in special continute de polen. vitaminele A si K. in plus. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. se indeparteaza colectorul imediat. 40% glucide.

Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130. a. in proportie de 2:1 (la greutate).2 7. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare.6 15. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. Cantitatea de proteina din corpul puietului. productivitatea. albinele au cerinte mari de proteina. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. daca nu sunt completati cu miere. c. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. Datorita metabolismului si activitatii intense. La o familie ce creste aproximativ 130. se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca. proteina bruta.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. Faguri cu pastura. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. La un kilogram de miere albinele 34 . se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala.8 13. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. respectiv 25mg.7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. in dulapuri inchise ermetic.000 indivizi cu cca 650g proteina.250kg.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare. apoi se centrifugheaza. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). b.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot. acumuland in scurt timp. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi.

6g protine. Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura.8mg azot. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina. e. varsta si starea de nutritie a plantelor. conditiile de mediu. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve.33kg. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%.adauga prin enzime o cantitate de 3. Albinele isi depoziteaza in corp cca 2. se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei.55 0. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului.56 . Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg. timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite. metodele de dezvoltare si conservare a polenului. rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen . Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi. proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g.06 Grasimi 33.Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine.5mg proteina . Avand in vedere aceste calcule. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32. d . respectiv 17. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2.a matcii si depunerii pontei. rezulta un necesar de19-20kg polen. brume timpuri sau inghet.

in functie de specie: 13.78 soarelui Papura 19.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere).32 Salcia capreasca 41. fanilalanina. ultimi reprezentand 18.21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali. dar si in functie de conditiile de depozitare.61 Porumbul 23.50 Aciditate ph 6.valina. leucina.29 Salcia comuna 22.45 Sparceta 28.37 0. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer. izoleucina.97 1. metionina.53%-41.23 furajer Floarea 27.22 1. variaza de asemenea in limite foarte largi.% plantei plantei Alunul 28.43% din proteina totala.92 Dovleacul 34.57 . Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.% Denumirea P. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1. histidina.44 Sorgul 24.40 0.11 Artarul 26. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina. lizina.B. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor. treonina) si aminoacizi liberi.48 Teiul alb 20.5%. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.B.42 1.90 0.28 Dovleacul alb 33.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7.86 Rapita 24.zaharuri 18.2% la 35. cu o umiditate de 8%. tripofanul.30 1.15 1.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%.59 Sburatoarea 29.

Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina.24 15-17 5-9 0.vitamine liposolubile.5 1000-2000 . in special tocoferol.8 Polenul este bogat in minerale. in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine. In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente. acidul pantotenic. indispensabile in dezvoltarea insectelor. Concentratie mg% mg% 15. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: .2 pantotenic Piridoxina 3. .4-7. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2. tiamina).9-8.3 Sodiu 17.5-3.2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0. Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina. Fier Cupru Concentratie mg% 1.3-19.3%. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri. adaugand si saruri de mangan si zinc. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem.0 Clor 66 37 Oligoelem .9 16. piridoxina.1-6.Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic. metioanina si triptofan.2-0.42-2.6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14. calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale. niacina. acidul folic.2 33. precum si inozitolul si acidul ascorbic. ribloflavina.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative. Fosforul.

Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele. grasimile pot mentine viata 38 . Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine.24-0.03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride. fosfolipide si cerebrozide. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21. in special al celor din straturile exterioare. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem.Calciu sulf 33. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus. ci sufera o serie de transformari biochimice. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. steride (steroli). Grasimile au rol in termogeneaza.80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2.33 Magneziu 15. pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat.43 3.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup. palmitic. fiind esentiali pentru organismul albinelor. polenul nu este consumat ca atare de albine. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. linolenic.0 0.74 1.58 34. linoleic.06 4. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen.

Astfel. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate.(American Bee Journal. Nichel. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al. Litiu.P. si Zinc. Staniu. K. Fe.apoi Bariu. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 . Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B. respectiv de producerea solzisorului de ceara.beri”.Titan.albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. Molibden. nr.9/1991). Plumb. Cobalt.Na. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului. formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. Crom.Ca.02 – 0.Si. cat si cu cel al puietului de toate varstele. Avand un rol vital pentru organism. Mangan. Mierea contine o medie de 0.85%. Strontiu. Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri. Cupru.Mg. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante.17% cu limite de variatie intre 0. procese care exprima intr-un singur cuvant viata. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Br.

desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate. . Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente. .prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. . .in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine. datorita spatiului din stup. .asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii. Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: . Gasind si observand toate acestea.aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine.pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar. asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra..in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare. insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. . ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care. incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare. familia de albine se divide (roieste).albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului. Tendinta de roire 40 . .observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen. a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali.

Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. nu viata indivizilor ca entitate biologica. cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib. avand o determinare genetica. sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. de cules si a atractantilor. respingerea albinelor straine. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. a inhibinelor. ea asigurand un fel de circulatie sociala. acesta fiind un caracter ereditar. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. ceea ce se intampla la albine . La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului.este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 . Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu. determinand asa-zisa constiinta a stupului. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului.din contacte cu florile). prin scurt contact antenal. albina traieste in astfel de conditii foarte putin. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”. Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. fiind invalidata din diverse motive. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde .dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. a celor de alarma. excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. marcarea spatiului. Avand in vedere acest fapt. cu diverse functii. digestia . denumita „substanta de matca”. in timp ce colocatarele lor.

Albinele batrane. In perioada de iernare. albine lucratoare si trantori). Albinele preiau de pe corpul matcii si .Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata.. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. Dupa eclozionarea din celule. In perioadele de ouat intens.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat. necesita mai putine substanete azotoase. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. in medie 2. care devin culegatoare. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. iar cele tinere sunt primitoare de hrana. inascute s ise manifesta din primele ore de viata. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. In interiorul familiei de albine.4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. albinele sunt infometate.

cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min. glandele hipofaringiene să i se 43 . METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. 7 zile la trântor. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată.5 zile la ♀. tubul digestiv. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza. La insecte. Durata stadiului larvar este de : 5. La sfârşitul acestu stadiu. polen şi apă. larvele sunt alimentate cu lăptişo. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. aparatul reproducător etc. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească. nimfă şi adult. evoluând prin stadiile de ou. 6 zile la albina lucrătoare. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. Stadiul de ou durează 3 zile. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. A treia zi după pontă. larva tâmără eclozionează. Indiferent de casta căreia îi aparţin.chimic. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. să se mărească. format din ceară şi polen. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine. în intreg stadiul larvar. larvă.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. O larvă. în primele 3 zile de viaţă. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele.

dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. Dacă într-o familie de albine. La trântori. dar şi după forma deosebită a celulelor. 5. Durata dezvoltării nu este exactă. În mod obişnuit. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C. în medie 24 de zile. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. albina este relativ inactivă. apare un dezechilibru. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. împerecheată. condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor.dezvoltarea durează cel mai mult. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C.Când creşterea s-a terminat. nectar şi apă. din care 3zile stadiul de ou. Astfel. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. 3 săptămâni. aceasta începe să ouă este de aprox. albinele devin culegătoare de polen. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. când aceste mor.5 zile stadiul de larvă şi 7. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. acul să devină funcţional etc. aceasta încearcă să redreseze situaţia. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . din care 3 zile este stadiul de ou. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere. după 21 zile.dezvolte. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. ea nu mai consumă polen. acestea sunt bombate. Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor. După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare.

primirea nectarului direct de la albinele culegătoare. Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : . -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. cercuri care se măresc treptat. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . în partea superioară.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ. . Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. Maturarea nectarului durează 1-5 zile. Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules. apoi cu un amestec de miere. sau după mai multe zile reci şi ploioase.activităţi desfăşurate în interiorul stupului. polen şi apă. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă. .7 kg miere.zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului. iar în lipsă de albine doici. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. hrănirea larvelor de ♀ . albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului. reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă. .apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe. În interiorul stupului.activităţi desfăşurate în afara stupului. . atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă. . atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. sau a altor insecte. bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor. Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat. unde a fost depus de culegătoare. sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor.ventilarea cuibului prin primenirea aerului.

la câteva minute. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. albina zboară spre sursa de hrană depistată. albinele efectuează mişcări circulare. cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului. acustice. ci şi în preajma roirii. albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. În dansul circular. . apoi un traseu în zona diametrului. De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine. urmat de o nouă deplasare în semicerc. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă. 46 . modelele şi mişcările în zborul lor. Albinele sunt insensibile la culoarea roşie. iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”.Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. cantitatea şi concentraţia în zahăr. În dansul balansant. fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans. Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”. abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic.Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde. Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale. repetând acest dans de mai multe ori. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C. Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc. . în direcţia opusă acelor de ceasornic. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. distanţa. tot efectivul de lucrătoare participă la cules.

Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid. dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta. diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele. Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. 47 . de a le distinge pe cele pline de cele goale.Albinele sunt capabile de a percepe formele. Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular.

locuri ferite de vanturi.unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali. obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor. ploi si arsita soarelui. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei. STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine. .jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite.echipament pentru protecţia apicultorului. .stupi şi pavilioane apicole. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi. .CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor.Avand drept exemplu. de depozit al rezervelor de hrana. a cresterii animalelor.inventar apicol utilizat la extracţia.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern). In viata salbatica. acesta incet. sa cerceteze dimensiunile fagurilor. .inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei. . a celulelor. Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare. apar 48 . recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii.inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor.a preluat si cresterea albinelor.inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor.unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi. a distantei intre faguri.chiar si pesteri. . incet. . condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. atat in Europa cat si in America. crapaturi de stanci. Inventarul apicol este clasificat în : . pentru a i-l fura. buduroaie sau stiubee. . Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi.

Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii. la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm. . trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm. respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). sistematici. să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală. La stupii standardizati din tara noastra.diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel. să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului. Stupii moderni. ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. în general. .Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare. dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor. O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere.să fie de capacitate mare (70-90 litri). ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. Dupa modul in care se mareste cuibul. . stupii se clasifica in: stupi verticali. . apare stupul DADANT. orizontali si mixti . LANGSTROTH. pot fi verticali şi orizontali. . si anume: capacitate stupului.Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. si anume: .usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine.respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare.iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara.Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm. LAYENS.BERLEPSCH sau VIRNOR etc. să 49 . Un stup sistematic. a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire. avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm. forma si dimensiunile ramelor. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume.stau cateva elemente de baza. să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani). .Distanta intre axele fagurilor este de 37mm.

stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. Soclul sau fundul este mobil. În interior. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. podişor separator. numită şi 50 . cu nutul în jos şi nervura în sus. În corpul de jos. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. Rama podişorului are o mică deschidere. podişor. pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. puietul va ecloza şi va elibera celulele. cuibul familiei ajunge iar jos. alimentator. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. rame. la exterior. două laterale şi una inferioară. în număr de 10. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. Ramele. verde etc. cu tablă zincată.). Speteaza superioară. 1. care la nevoie se închid cu câte un bloc. În mijloc. iar printr-o nouă inversare. corpuri. bloc pentru urdiniş. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor). numită spetează. acestea se vor îmbina în nut şi nervură. Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. capac. prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. în corpul de faguri goi. galben deschis. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. de formă conică. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri. pe pereţii laterali. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime. 1). ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. rama de ventilaţie.

ce se poate închide cu două foraibere. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. pe 51 . Soclul este mobil. iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. rabatabilă. ceea ce reprezintă urdinişul. capac. Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor. învelit la exterior cu tablă zincată. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. 2. magazine de recoltă. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm. diafragmă. deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. respectiv cu fundul. pe care se fixează în partea superioară tavanul. iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. ce servesc la susţinerea ramelor. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. are 25 mm lăţime. fundul stupului este lipsit de şipca de centură. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. prevăzute cu tablă. corp. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. Magazinele de recoltă. Capacul este format şi el dintr-o ramă. rame şi blocul de urdiniş (fig. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. 2. prevăzute superior cu piuliţe. în număr de două. podişor. se creează o deschidere înaltă de 20 mm. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate. Întrucât în faţă. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. Inferior acestor deschideri.3). dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon.portfagure.

având în partea superioară două umeraşe. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură. nefixate între ele. sunt asemănătoare ca şi construcţie. fixate cu balamale. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. iar a doua. Stupul orizontal se compune din: soclu. ce serveşte la micşorarea cuibului. Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. 4 şi 5). în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). care permit susţinerea lor pe falţul ramelor. Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. Tavanul este confecţionat din scânduri. Ramele. corp. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat. în număr de două. fixat de corp prin două balamale. dispozitivul de fixare pentru transport. blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig.toată suprafaţa internă a capacului. deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. Diafragmele. Capacul este telescopic. în care scop serveşte la reducerea cuibului. În partea superioară. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. 52 . deosebindu-se doar prin înălţime. în număr de 20. rame. 3. în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. sunt identice cu cele de la stupul vertical. podişor. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). Peretele din faţă. mai mică cu 20 mm. capac. protejare cu plăci de oţel. suprapuse pe două rânduri. permite trecerea albinelor prin partea inferioară. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. la exterior. ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. protejat la exterior cu tablă zincată. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. diafragme. Corpul este confecţionat din acelaşi material. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. Podişorul este format din şase scânduri.

Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului. care sunt de 7.5 mm fiecare. la stupul vertical cu 10 rame. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. Aşa de exemplu. în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor. temporar sau permanent. La stupii la care podişorul se fixează 53 . distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. lungimea interioară este de 400 mm. respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix. în care sunt adăpostiţi stupii. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului.Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile. iar pentru o diafragmă 25 mm. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7.5) = 450 mm. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. dar cele mai răspândite sunt cele mobile. metal sau alte materiale. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. în cazul stupului amintit anterior. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă. Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. Astfel.

dalti apicole . Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior.masca apicola. se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor..... etc.. .60 mm Total = 390 mm 2. În cazul stupului cu 10 rame.plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata. Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine. înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei…………………………….peria apicola 54 . ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: .. Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….afumatorul . halatul. 3. la toate aceste date. Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi.sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie.300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………..20 mm înălţimea falţului pentru podişor……………..sa fie comoda . UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului . salopaeta sau combinezonul apicol. sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole. masca metalica ce are forma ovala.10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….. Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : .10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….prin intermediul unui falţ (stupul orizontal)..

Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. MILLER. iasca. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina. BENIHON. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac. Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica. ciocalai.suflatorul cu aer ( turbosuflanta) . Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept . Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). la detasarea caturilor. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. Aerul este suflat peste ramele din magazine. La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 . COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER .este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. Scaunul apicol (lada cu scule) . In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca. TITOV. tocali etc. iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. albinele fiind indepartate. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor.scaun apicol etc..

ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme . 6. Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine.calapod pentru fixarea fagurilor artificiali . iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde. Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor. Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta.In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii.sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame .4 -0. Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 .diferite tipuri de capse (optional) .5 . Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale. In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali .sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil.faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti . Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata. insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: . 5.perforatoare de rame . Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor.

Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : .extractia mierii .5 L. b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. sub sita.cutite pentru descapacit . CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine.conditionarea mierii . se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi. etc.dozarea. imbutelierea si depozitarea 7. Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar.descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii . metal.furculite pentru descapacit . In practica apicola. utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine. material plastic.masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri. Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti. In partea inferioara. Conform normelor U. 7.tavi sau bancuri pentru descapacit . In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare.izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0.E. 57 .verificarea calitatii mierii . Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: . In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. confectionate din lemn. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA.

58 . 56 sau mai multe rame. se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere.extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut. Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: . Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon.angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica. Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor. La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala. extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) . Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete. In principal un extractor se compune din: . Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric.bazin (cuva) . cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului. In schimb. 1000 rame /8 ore. Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: .d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit.caneaua de scurgere a mierii .extragerea prin presare . 7. Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie.extractoare tangentiale . Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3. 4 sau 6 rame .cosul (toba extractorului) . 10 .

La o temperature de 14 C dupa cca.5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1.7. filtrarea si pomparea mierii .vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) . densitatea si umiditatea .raportul diamteru – inaltime . Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea. decantarea si eliminarea excesului de umiditate.cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar. 59 .3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje. filtrarea si racirea. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C. Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%.maturarea .temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%.lichefierea . Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia.strecurarea. Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe.5 mm. primul rand are ochiurile cu diametrul de 2. apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter. Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: . 5 zile procesul de cristalizare este finalizat. pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : . 7.

8.extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti .pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace . aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire.falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana. imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive. 60%. Ca mod de constructie.Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : .dozatoare pentru imbutelierea mierii. Inaintea operatiunii de 60 .recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar. In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara. Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa.topire prin incalzire sub actiunea razelor solare .5 Mijloace de dozare.topire cu ajutorul aburilor . INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: . Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare. Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: . . 7. borcane etc). butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar.topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp .extragerea cerii cu ajutorul unor solventi.

sablon pentru confectionat botci . Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara.spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare .rame de crestere . Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.rame de eclozionare .markeri pentru marcarea matcilor . Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina. dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset. Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai.presare. 61 .botci confectionate din ceara sau material plastic .dopuri de crestere .nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1. urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina.5 mm. 9. fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas. Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali. Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire.5 zile in botci.diferite tipuri de colivii si custi . INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: .rame isolator . Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila.

Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal. se pot cladi cu usurinta fagurii. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului. frigurile roitului se previn si se combat usor.CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre. convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ. INTRETINEREA.mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . Trebuie avut in vedere ca 62 . . dupa iesirea din iarna. de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil.

recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice.temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C . • Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol. toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva. reparatii si dezinfectii).curatarea fundurilor de stupi.masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup. • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat. • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: . . . In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 . Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: . podisoare. iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib. .inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet. • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile. . funduri. timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. . . .pregatirea materialelor(corpuri.scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora. .+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului. fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. Albina culegatoare va intra direct in noul stup. echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol.Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii. albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana.largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor.incheierea si insarmarea ramelor. dup care moare.Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia.

ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic. dupa care cuibul se izoleaza termic. un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara.el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. • Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. • Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. Controlul 64 . schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. ultima patrime trebuie sa ramana goala. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa.

dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. până când acesta dispare complet. menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal.evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. • Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib. clădesc numeroase celule de trântor şi botci. capabile sa valorifice corespunzator culesurile. matca încetează ouatul. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. 65 . Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. încetează clădirea fagurilor artificiali. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. albinele nu mai au unde să depună nectar. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai . asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă.

prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. rămânând în familia reunificată o singură matcă. fapt pentru care este consumat de albine. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. 66 . Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine.În general. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. În familia fără matcă vor apare botci. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. deschiderea maximă a urdinişurilor. Datorită numeroaselor intervenţii. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. Astfel. pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. după distrugerea tuturor botcilor existente. În această situaţie. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. de obicei cea tânără. din contră. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. în stupul orizontal. concretizate prin apariţia instinctului de roire. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare.

roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate. este mai slab decât acesta. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . În acest moment. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. fagurele pe care se găseşte matca. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. desprinderea roiului se poate face prin periere. Dacă suportul nu se mişcă. despărţit de o gratie. după o prealabilă stropire cu apă. corp în care albinele vor construi botci. împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. De fapt. apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul. se împerechează şi începe ouatul. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. denumită roiniţă. dar nu pentru roire. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. în momentul ieşirii roiului primar. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. În corpul de sus. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă. apoi după o altă zi încă unul. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. rămânând în familia astfel formată numai matca tânără. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. dacă familia pregăteşte un roi secundar. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. de obicei. dar. zboară mai departe de stup şi. cele două familii se vor unifica. Prima matcă care se naşte. mătcile se luptă între ele. apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. Uneori. La o zi după ieşirea roiului secundar.În stupii multietajaţi. până când aceasta se epuizează în totalitate. în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. În cazul unor naşteri simultane. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. din cauza învălmăşelii plecării. După terminarea culesului şi extragerea mierii. ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. se aşează mai sus. astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul.

urdinişul fiind deschis. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului. bine păstraţi. pătrund în stup. Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. începerea ouatului. Introducerea roiului în stupul pregătit. Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. . la umbră.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. fie se introduc 12 faguri cu miere. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi.o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. După prinderea roiului în roiniţă. . se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. grămada de albine se organizează şi. La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop. Nu se recomandă 68 . acestea vor zbura din nou la locul iniţial. în caz contrar. dar redăm câteva din acestea: . La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. dar care lasă urdinişul larg deschis. sirop de zahăr. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. atrase de mirosul fagurilor artificiali. Dacă această metodă dă rezultate minime.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri. În lipsa culesului. Eficienţa acestor metode este discutabilă. de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt. sau se administrează într-un hrănitor. Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. sau câţiva stupi goi.

un roi primar. în caz contrar. trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase.diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. Dacă la intrarea în iarnă. sau a zborului lor la distanţe mari. roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar.imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine. ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet. sau roiul respectiv se uneşte cu altul. în zonele cu un cules timpuriu.roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii. După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. cum ar fi cel de salcâm. datorită imposibilităţii supravegherii continue.roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune. tocmai în perioada culesului principal. În mod normal. roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1. la 10-15 zile de la declanşarea roitului. Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. . . . ieşit în prima jumătate a lunii iunie. ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine.utilizarea fagurilor vechi. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia. Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare. nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: . determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei. 69 . urmată de divizarea acestora. Astfel.riscul de a se pierde o parte din roiuri.5 kg albină. . . pe 5-6 faguri. . nu au matca împerecheată. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu. numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate. Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse. este necesar să se respecte următoarele reguli: . iar în regiunile unde culesul principal este vara.roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici.înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. la începutul lunii septembrie. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare.

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

se trece la organizarea cuibului. floarea-soarelui). adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. fâneţe. plante medicinale. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi. transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. apoi la masivele de coriandru. iar matca a depus în ele ouă. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). ci numai cel de vară (zmeur. s-au construit botci. unde este mai rece. primăvara. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. La jumatatea lunii aprilie. paltin. familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă. ajunge în partea inferioară. Odată cu începerea culesului de salcâm. tei floarea soarelui. sparceta. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. în momentul în care spaţiul devine insuficient. Astfel. tei. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. apoi cel cu puiet căpăcit. unde. În funcţie de resursele melifere. întrucât corpul superior. pe măsura înfloririi lui. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. unde. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. În continuare. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. trifoi. stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. eventual. până în momentul în care începe culesul. salcie albă şi căprească. floareasoarelui. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. bumbac. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. hrişcă. 73 . din trei în trei săptămâni. salcam. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp.ridicându-se în partea superioară corpul de jos. în lunile martie şi aprilie.

începând cu masivele din şes. se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . . oferă cules zmeurul. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere. drumurile de acces. Astfel. practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 . pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. obţinerea certificatului sanitar-veterinar. sburătoarea şi fâneţele.la tei: 6-10 familii. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni. tei etc. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer. dar capabile să asigure producţii mult mai mari. pentru a stabili definitiv vatra. alegerea şi fixarea vetrelor. . neglijându-se sursele melifere mai mici.la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă. ca spaţiu de lucru şi odihnă. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii. Pentru reuşita acestei acţiuni. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii. apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. Dacă nu este posibil acest lucru. abundente şi de durată culesuri. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile. cum este cazul în pădurile de salcâm. Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. După valorificarea salcâmului. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi.la zmeuriş: 3-5 familii. .la salcâm: 14-18 familii. stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. cultură ce oferă una din cele mai sigure. . culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă.

vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. În lipsa blocurilor. Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. se aşează rama de ventilaţie. după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. deoarece degradează stupii. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. la stupii verticali cu magazie. în dreptul treimii superioare a ramelor. ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. se recomandă a fi chituite. Stupii defecţi se repară. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. corpul de deasupra. Astfel. 67). Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. se consideră suficient spaţiu rămas gol. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită. un magazin gol. stare tot atât de dăunătoare. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. blochează urdinişul şi mor asfixiate. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. Pentru asigurarea aerisirii. prin intermediul a câte două şuruburi. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. deoarece albinele. Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. consumând o cantitate mai mare din aceasta. deoarece albinele. urdinişurile se închid. procedeu mai puţin indicat. Când zborul albinelor a încetat. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. la nevoie. iar la stupul multietajat. deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. 75 . care împiedică căderea acestora între rame. la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. încercând să iasă.rame goale. iar la cel multietajat. pe corpul superior. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor.

La încărcarea stupilor. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei. se aşează pe vatră. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. terenurile accidentate. neexistând pericolul ruperii lor. măşti. cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată. iar seara după liniştirea albinelor. stupii se aşează suprapuşi. se aşează podişoarele. respectiv a frânărilor. precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. În vehiculele de capacitate mare. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. stupii se descarcă. evitându-se manevrele bruşte. ori o bucată de chit de geam sau plastelină. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. Este important 76 . Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. cuie. După încetarea culesului. La înapoierea de la pastoral. În vagoane. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. mierea se extrage. urdinişurile se orientează spre înapoi. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului. În primele zile după transport. stupii se aşează diferit. albinele sunt iritate. iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. ciocane. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi. de preferinţă noaptea. în special. Transportul se efectuează atent. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii. care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. iar curbele se parcurg cu viteze reduse.stropindu-le cu apă. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective.

utilajul folosit se spală cu apă caldă. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. 24 ore. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. în cazul celui de lungă durată. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform.ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. după care. La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. extractorul. 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. evitându-se stropirea stupilor cu miere. mierea de pe prima faţă nu se extrage complet. fagurii se întorc pe cealaltă parte. floarea soarelui). În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. situaţie în care. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. După terminarea extracţiei. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. se şterge şi se usucă. Înainte de a se introduce în extractor. 70). Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. 77 . În extractoarele radiale. viteza mărindu-se progresiv. prevenind în acest fel furtul. La început. Pentru a preveni ruperea fagurilor. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. când culesul încetează. ci numai aproximativ jumătate. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. după cca. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. fagurii se recoltează cu atenţie. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. dar de mică intensitate (fâneaţă. Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. precum şi după indicaţiile cântarului de control. ei se scot şi se păstrează. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. Pentru a preveni furtul.

2 şi 7 – galben. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere. format din cinci culori (alb. albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă. Pe timpul transportului se asigură hrana. Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. galben. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă. care se folosesc anual. marcarea se face după împerechere. În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare. iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci.1 şi 6 – alb. staniol sau lac duco diluat.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic. . . succesiv. acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă. Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi. . odată cu recoltarea. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton. Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere.4 şi 9 – verde.3 şi 8 – roşu. care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei. Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton.0 şi 5 – albastru . 78 . ea aleargă pe faguri. roşu. timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare. iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit. După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. după care se aşează rondela. verde şi albastru). respectând ordinea enunţată.

Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. în 79 . 2. implicit. Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules. Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie. trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite. asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi. familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare). a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%.5 şi 2 kg albine.CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele). se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. deoarece. întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. începutul lui august. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice. În acest scop. folosirea de mătci tinere. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă. 1. În acest scop.

pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore. stropirea lor cu sirop de zahăr. .pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. matca va fi primită mult mai uşor. eliberează matca. se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup. ea intrând în stup odată cu albinele scuturate. va îngreuna mult primirea unei mătci. care se perforează cu ajutorul unui ac. se iau 2-3 rame cu puiet. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. 3. iar după 2-3 zile se controlează familia. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. sau rece dacă timpul e cald. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. după introducerea mătcii sub ele. pe fundul stupului. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial. Dacă după acest interval. aşezarea mătcii ude între acestea. Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă. etc. se clatină încetişor apoi se goleşte apa. seara. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor. matca introdusă va fi omorâtă. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame. şi timp de 20 secunde. albinele rod fagurele. din care albinele şi-ar putea clădi botci. În cazul introducerii directe a mătcilor. la 2-3 ore după orfanizare. . În scurt timp. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine. În acest sens. dacă e rece afară. . după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. pe când într-o familie lipsită total de ouă. pentru o mai bună acceptare.acest caz. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. albinele hrănesc matca. există două metode de creştere şi întreţinere a 80 . căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. o curăţă de miere şi o protejează.perierea tuturor albinelor de pe faguri. mai amintim: . Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca.

fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare.0-1.8-1. să poată fi extrasă şi valorificată.0 şi 3. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare. Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente. în urma unificării familiei temporare cu cea de bază. sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit. 3. 25g miere. în primul an. respectiv 50 g miere.5 kg familia de bază + 0. rezultând astfel familii puternice.1.0 kg de albine.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare. în medie.9 kg familia ajutătoare).5 kg (şase rame). În timpul sezonului activ. cu o populaţie cuprinsă între 3. Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. iar cu surplusul de albine (0. întrucât toamna. 3.2. este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice. metoda asigură maximum de randament. în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1. până toamna. 4.5 şi 3.3-1.0-1. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă. În primăvara anului al treilea.0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară. primăvara timpuriu (martie). un kilogram de albine consumă zilnic. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază. În asemenea familii.0-1. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. Începând cu acest an. În anul al doilea. rezultă familii puternice.5 kg albine. Asigurarea hranei 81 . valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. familia ajutătoare se întreţine independent. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. când se unifică cu familia de bază. două rame cu miere şi polen. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit).8-2. Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm. rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2. care iernează cu un consum redus. Aceasta se întreţine independent. o bună iernare sub aspect fiziologic. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine.5 kg albine) au un consum dublu. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie.5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. cu o populaţie de 1.5 kg albine (1. Metoda familiilor temporare.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

a. chiar în timpul iernii. 5. În prima parte a iernii. Împachetarea cuibului. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. odată cu restrângerea acestuia. Sub aspect economic sistemul este avantajos. de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie. talaş. stuf ş.0 cm. iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. iar cel inferior. deasupra podişorului. ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior. ş. La stupii orizontali şi verticali. trebuie să se facă o împachetare a cuibului. protejat de vânt şi de accesul animalelor. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei. uscat. La stupii multietajaţi. intervenţiile pe 85 . chiar în stupină. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit. Prin intermediul acestor orificii. 11). iar în partea a doua. pentru păstrarea căldurii în cuib. În cuibul astfel organizat. 5. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie. rame cu „mici coroane” de miere. când în ghem nu există puiet. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor.) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor. aceasta se ridică la 34-360 C. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. rezultaţi în urma metabolismului. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui.4. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri.a. când apare puietul în cuib. Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi.Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri. porumb. ghemul se ridică în corpul superior (fig. cel superior având 10 rame pline cu miere. în perioadele cu valori termice favorabile. iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă.5-2. Astfel. vaporii de apă. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). cârpe sau polistiren expandat.3. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară. 5.2.

Stupii se grupează şi se protejează cu paie. datorită apariţiei puietului în familii. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. apoi se frământă cu mâna. făină de soia delipidată etc. COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen. lapte praf degresat. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C. drojdie de bere iradiată. în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană.timpul iernii fiind minime. coceni de porumb. ca un aluat. De asemenea. deasupra ramelor. pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie. iernarea decurge defectuos. temperatura din adăpost creşte.) în proporţie de 10:1. care se plasează deasupra ramelor. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. stupii sunt protejaţi de paravane. 86 . În faţă. în pungi de pergament sau tifon. Ca şi inconveniente. Turta din miere cristalizată şi zahăr. dacă nu. care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. la sfârşitul iernii. Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. ca urmare. albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. în special şoareci. iar. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. fără amenajări speciale. pudră din antere de porumb. albinele se neliniştesc. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C). ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. 1-2 rame cu păstură). Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. se uzează. păstură. până la omogenizarea amestecului. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior.

pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. denotă o stare de suferinţă. se adaugă mierea. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. Prepararea şerbetului din zahăr.700 kg zahăr pudră. în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil.5 cm. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. fierberea trebuie prelungită. Într-un vas smălţuit fierbem apa. până la 115-1200C. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece. dacă este slab. sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. Acesta este un extract din ingrediente naturale. se consideră gata pregătit. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă. inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. se frământă totul cu mâna. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră. până se formează mici granule. dacă este puternic. care încetează imediat. Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”. înseamnă că familia nu are hrană. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente). adăugăm zahărul amestecând continuu.Şerbetul de zahăr cu miere. 2 kg miere. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. În lipsa termometrului. Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. boală determinată de lipsa zborului de curăţire). şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului.

în funcţie de puterea familiei. la care participă majoritatea indivizilor. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. În faţa stupilor se aştern paie. La stupii verticali cu funduri mobile. Familiile orfane au albinele agitate. După terminarea zborului de curăţire. urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. favorizându-se astfel activitatea acestora. nu se vor dezvolta corespunzător. Curăţirea stupilor de albine moarte. unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup. 88 . zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. La stupii orizontali. Primăvara puietul este numeros. după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii. LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve. numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. Interpretarea situaţiei se face astfel: . operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac. adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii. în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase.

. Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic. Stupul se curăţă şi se dezinfectează. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare. cu rumeguş puţin. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână. Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri.dacă printre albinele moarte se află matca. unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. denotă rezerve puţine. Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. În această situaţie se schimbă matca. .când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o. este semn că mierea a cristalizat. . denotă că în familie au pătruns şoareci. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. înseamnă că a murit în timpul iernării. 89 .multe albine moarte.multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate. În acest caz se va da familiei o nouă matcă. înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. încălzite în prealabil. Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată. pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. . În asemenea cazuri. denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale. iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară. ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele.atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere. 1 gram sare/litru de apă.când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă. Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire. nu a depus toamna un număr suficient de ouă. În această situaţie.. . cu hrană de rezervă. În acest caz. Pentru atragerea albinelor la adăpător. . dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. sau a unei infiltrări de apă. În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş. fie într-o cameră încălzită.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. . Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. . cuibul se restrânge corespunzător. sau familia fara matca se unifica.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree.

în lipsă. având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. cu ocazia controlului general de primăvară. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor.F.Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. sau se unifică cu familii slabe. se acoperă cu folie de material plastic. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. sau familia cea mai puternică. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. matca familiei cu care se unifică.+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens. Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană.L. lucru ce se realizează fie prin afumare. După luarea acestor măsuri. denotă ca familia este orfană. se introduce în colivie pentru 24 ore. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri. Familiilor orfane. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau.. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine. familiile se pot uni. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod. modul de iernare. Din motive de siguranţă. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules. deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu. verificarea se face după aproximativ două săptămâni. Ele se confecţionează din cherestea sau P. 90 . Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13…. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. iar cei cu miere lateral. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere.

dar cu „coroane” de miere. ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. în funcţie de temperatura aerului.Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. umiditate. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. mucegaiuri şi petele de diaree. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. rame cu puiet şi celule goale. Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. În această situaţie. Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. după ce albinele şi-au terminat zborul. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 . cei goi şi. aplicabilă în cazul stupilor verticali. ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. înlăturându-se fagurii necorespunzători. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. la nevoie. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. iar central. În vederea asigurării unui regim termic optim. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. precum şi lipsa umidităţii. Se şterg pereţii stupului. chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1. fagurii mucegăiţi se elimină. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte.

de trântori sau rupţi. una multietajat 2. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus.5 kg păstură. Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. după care se eliberează. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. Pentru o bună dezvoltare în această perioadă. în timp ce. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros. Mărimea populaţiei. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale. întrucât în fagurii cu multe celule deformate. Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet. Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide. după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 . cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. dar cu o matcă mai bună.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute.300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore. familiile care ocupă 8-10 intervale. cantitatea de hrană. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. Se apreciază ca familii puternice.600 kg. 350 g miere sau 175 g păstură. pe un număr mare de rame.

în care se găsesc larve de trântor. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni. Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. bat din aripi şi emit un sunet plângător. dar puietul să fie de trântor. fie miere diluată. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. este nefecundată.activ. familia se deranjează cu zgomot şi fum. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. făcându-se un schimb de albine culegătoare. folosindu-se. STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. şi-a crescut una tânără. dar ouăle ei sunt nefecundate. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. Pentru a putea corecta o astfel de situaţie. iar albinele s–au obişnuit cu ea. în colivie. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. bătându-se în peretele stupului. După zece zile din momentul depunerii ouălor. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. rămase de la larvele de trântori. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. În felul acesta. bine dezvoltată. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. fie sirop de zahăr. stau cu abdomenul ridicat. cu puiet în elipse bine desenate. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă. ele aleargă neliniştite pe rame.5 litri la intervale de 4-5 zile. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă. 93 . dezvoltat în celule mici de lucrătoare. Când deschidem stupul. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. dar sunt fără ouă sau puiet. în hrănitoare sau faguri vechi. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. o hrănesc. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca.

exceptând cei mărginaşi. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . livezile de pomi. deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile). după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului. după ultima ramă cu puiet. se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent. primăvara devreme. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen.. sau când albinele tinere. oferit în special de pomii fructiferi. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. plantaţiile de salcie. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. se face „spargerea cuibului”. cules de albine. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. Transportul familiilor de albine. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. Astfel. dar uzează mai mult albinele. Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. 94 . înaintea ramei de margine. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. cât şi din cele păstrate ca rezervă. turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib. este indicat să se folosească flora din păduri. neavând faguri suficienţi. Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. după diafragmă. expunându-l în tăviţe.

având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal. putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire. ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult. implicit. Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. între fagurii cu puiet necăpăcit. iar când timpul s-a încălzit. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. direct în mijlocul cuibului. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi.000 kg ceară pe familie. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. albinele vor construi celule de trântor. 95 . întrucât. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare. Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului. Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. după ultima ramă cu puiet. fără a influenţa negativ producţia de miere. albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali.Când natura oferă cules bogat.500-1. În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie.

. . 96 . dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. Astfel. Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice.imperecherea libera a matcilor. apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare.doua generatii. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari.poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. necontrolabila. respectiv matci si trantori.CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu. Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia. de temperatura si cules.dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. . . lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine. neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei. rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. In acelasi timp in familie coopereaza: .partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare).

pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: . . Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna. apropierea de stup. crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. . Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective.rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante. Productia de miere si ceara este cel mai important indicator.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute.cantitatea de laptisor depusa in botcii. .modul de depozitare a mierii in faguri.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala. toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului. . .irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii. Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/.inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules). si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. .tendinta de roire. . .blocarea cuibului. cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna. . prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului. rezistenta la iernare. la folosirea fumului. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare. Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 .odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie. modul de capacire al mierii.Criterii de selectie:.compactitatea puietului.

Alegerea definitiva are loc dupa iernare.In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi. . . necorespunzatore si la familiile nou formate.In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie .in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv. Grupele de verificare se fac cu cate 30. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie. Toamna grupa de prasila se reconsidera.40 familii cu matci fiice.In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor. familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie. matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice. formandu-se grupa familiilor de prasila. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate.In anul II se urmaresc rezultatele obtinute. iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri. . Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”. urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate.in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 . eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit..in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . . . a matcilor precum si la formarea de noi familii. eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs.

Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine.In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 . de temperatura si de disponibilitatea culesurilor.alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare). se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor. .Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor. bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. .Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet. apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. cat si a puietului eclozionat. de candi (turte) sau pulberi.

vitamine si elemente minerale. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat. raspunsul coloniei este imediat. nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie. S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 . substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca).Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. . cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules. Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%.capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa.Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet . Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare.colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii.populatia de albine din stup va fi mai mare. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor. albinele doici avand un continut proteic mult mai mare.

De asemenea.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca .s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. de valoarea lor biologica.se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen. . S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. de procentele de inlocuire a polenului. mai grav ducand chiar la asa. Ca urmare. Efecte similare au si alti 101 . Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene. Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. glandelor si altor tesuturi.zisa „otravire proteica”. acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali).corp. . Polenurile sunt deosebit de eficace. in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor.

cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile. cat si de cantitatea de zahar din acesta. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. Multi substituenti ca : faina.. de soia. drojdia de bere uscata.15. Rata consumului turtelor continand 5. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. lapte praf. faina de soia degresata. Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative. constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi. praful de ou. celelalte 102 .inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat. lapte condensat. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. etc. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori.35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop.25. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult.

avand cca 2000 de indivizi. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul. arginina. Totusi. valoarea biologica si digestibilitatea acestora. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. cistina. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica . grasimi. saruri minerale etc. vitamine. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului.leucina. datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia. cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului. triptofanul.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. 103 . metionina. histidina.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. fenilanina. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. AA= aminoacizi Lizina.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. izolucoina. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului.

fata de 20 – 25% cat detine polenul.M. cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura. timpul. Totul depinde de modul. Doull). S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. . fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983. proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor. Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute. Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala.vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi. scondate. in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen.vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea. polenul sau pastura. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. astfel: . . 104 . Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor.vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene. proportiile. Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf.

Felul şi cantitatea de nectar secretat depind. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%.laptisor de matca . omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine.” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor. unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce. o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984). mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii. şi descoperite în 1978-1979. secretat de flori.propolis . pe care albinele îl produc. conţinutul mediu de zaharuri este de 40%. Din totdeauna. este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon. datând din anii 500 Î.apilarnil 1. depozitată în faguri pentru maturare. Nectarul. mineralele. acizii.venin . prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante.Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii.ceara . vitamine. albumina.pastura .mierea .Ch. de mai mulţi factori: 105 .polen . modificate în corpul albinelor. O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI. pe lângă diferenţele dintre specii. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel. I 101). mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate. Astfel. adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii.CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: .

Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. Pentru a se hrăni. decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. acest procent scade rapid. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor. Totuşi. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). dar în cantităţi mai mici. După excreţie. - 1. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. cireşi. în componenţă intră şi alte zaharuri. Lichidul nu este cules numai de albine. Spre deosebire de nectar.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important. în timp ce coniferele ca bradul. lichidul conţine în jur de 80%. lipicioasă. nu mai este adunat de albine. Deseori. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. mesteceni şi pruni. cum ar fi aminoacizii. Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. căutată şi de alte insecte. aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă. De exemplu. Lichidul secretat de afide Alături de nectar. Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. de exemplu furnicile. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite. se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. cu surse bogate de apă freatică. sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. găsiţi în brazi. în această perioadă. De obicei. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. albinele îl culeg dimineaţa. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie. ca melecitoza. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat. tei. constituind hrana 106 . Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa. dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. iulie şi august. înainte să se usuce.

iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). 107 . glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa). De asemenea. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu. fier. Substantele minerale. avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele. Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul.Greutatea specifica :1. iar zaharoza la dreapta. tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. de hrisca ). prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. bor. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. magneziu. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata. De asemenea. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa. etc.principala pentru ele si progenitura. mangan. calciu. orice produs asemanator cu mierea. si derivatii ei (xantofila). cardiovascular. mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala. determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. taninuri etc. Clasificarea mierii prezinta un interes practic. iar aprecierea culorii se face prin comparare. cupru.crom. si siliciu. respirator.417 este determinata de continutul in apa a mierii. clorofila. nu intra in notiunea de miere. ale sistemului nervos. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. respectiv de conditionare. Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. 1971). Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie. fosfor. Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator. Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic.

realizând in final mierea. proprie corpului. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. uscate. zaharoza. Formarea mierii Produsele culese de albine. în fructoză şi glucoză. până la depozitarea ei în alveole. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). acidul nicotinic. vitamina K. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C. Mierea de rapita. se produce la 10 – 18 0C. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii).400. fara mirosuri. acidul folic. precum catalaza. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup. Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. la temperatur de 400C. Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete. la temp. trec printr-o pre-digerare şi depozitare. riboflavina. Aceasta se întâmplă 108 . ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. iar apoi racirea rapida la 25. Cristalizarea este un proces natural specific. începe o transformare chimică. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. acidul ascorbic. fără a se modifica pe sine. formand congomerate. piridoxina.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede. de 11 grade. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare. Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit. de floarea. şi altele. aroma si gust. Această enzimă descompune. nectarul şi lichidul secretat de afide. au loc şi modificări fizice. boitina. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. fosfataza şi oxidaza. suferind modificări fizice şi chimice complexe. uneori chiar in faguri.

57 Glucoză 31. acidul malic. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1. care totuşi poate absorbi apă. Mierea de pădure conţine 34. Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri.datorită procesului evaporării. anumite inhibine.26 Zahăr de trestie 1.72 mg de aminoacizi. magneziu.19 Acizi 0. cloriţii. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal. Componentele secundare sunt mai ales aromatice. fosfaţii etc.31 Componente secundare 2. În 100 g miere din flori sunt prezente 27. Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust. sulfaţii. vitamine.417. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată.). cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. hormoni şi enzimele fermenţilor. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea. mierea din flori mai mult potasiu. acidul citric. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere.21 Dintre acizi. Soluţia obtinuta este o masă concentrată.20 Zaharuri superioare 1. acidul formicetc. Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17.32 mg. sodiul. din zahăr. hrana pentru albine. Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor.96 mg. Printre minerale enumerăm potasiul. Sorturi de miere 109 . mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar. calciu. cei mai importanţi sunt aminoacizii.31 Oxizi 0. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet. conţine însă numai 10.28 Proteine 0. culoare şi amestecuri de polen.50 Fructoză 38.17 Zaharuri multiple 7.

De asemenea. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. 110 . se obţine de obicei o miere polifloră. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. căci în multe regiuni. pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. de rapiţă. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi. La această miere. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. de pe stejari. La începutul culesului din molizi. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. mături speciale. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. De exemplu. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. putem recoltata mierea. de păpădie. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide. verzuie. Soiuri de miere pură. Dintre soiurile de miere din flori. despre miere deschisă la culoare. În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri. ci de un maroniu deschis sau închis. etc. galben-aurie. arţari şi alte specii de foioase. deja prezente în faguri. Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. în unii ani. În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori. aproape neagră. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. aici. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. dintr-un cules timpuriu. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. cum ar fi mierea de rapiţă. în stare lichidă. cu ajutorul unei perii. Este vorba. Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie. Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. începe înflorirea zmeurii în pădure. pe la jumătatea lunii iulie. alveolele sunt căpăcite. la o apăsare cu mâna.

Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. la temperatura camerei. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. La fagurii noi. este un produs finit. Recipientele pot ţine 12. Dacă ea curge repede şi formează. mierea curge din centrifugă. Amestecarea în recipient dă o miere fină. Prin centrifugare. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. şi vor putea fi scoase. automat la pornirea în direcţie opusă. mai ales la mierea de flori. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. proaspătă şi pură. mierea centrifugată şi cea presată. mierea este matură. mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. Pericolul fermentării – şi. deosebim. Coşul rotativ. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere. După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. Ele trebuie să poată fi 111 . Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor). dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. este pus în mişcare. al pierderii recoltei – nu este de exclus. Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. 40 kg sau 50 kg de miere. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară. de preferinţă în spaţii întunecoase. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau. fie cu mâna. astfel. mierea picurată. printr-o sită dublă. în recipientul de păstrare. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. folosind forţa centrifugală. fie cu ajutorul unui motor. Munca devine mai uşoară. cristalină. Ceara capacelor cade într-un recipient special. Activitatea dă rezultate şi mai bune.5 kg. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. după metoda de extracţie. prelingându-se în jos. formând un „munte” şi depunându-se în cute. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. o gaură în mierea aflată deja în sită.Pentru a putea separa mierea de fagure. Dacă mierea curge. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. La scoaterea din centrifugă. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. este necesar un control. în care sunt ţinuţi fagurii. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure. Prin unul sau mai multe robinete. la centrifugile cu motor. 25 kg.

Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. Poate ajunge atât de tare. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ).închise bine. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. va rămâne doar o perioadă anume de timp. în multe ţări de peste ocean. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. de păpădie şi de pomi fructiferi. enzima sensibilă. însă. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. vorba despre o miere de calitate. cristalizarea este îngreunată sau împiedicată. în forma ei finită. Dacă predomină fructoza. În mierea de larice. Mierea bună. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani. Este. mierea trece într-o stare solidă. dar se zahariseşte repede în recipient.5 kg. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. apare. cristalizarea va dura mai mult. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. Se recurge la această metodă 112 . ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. Tipică este mierea de salcâm. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare. Deja la o încălzire de 0 45 C. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. În starea ei lichidă. cu conţinut de melecitoză. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. Până la urmă. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. O încălzire prea puternică dăunează mierii. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. Astfel. pe lângă apă. suferă. prin încălzire la 400C. altele după câtva timp şi altele niciodată. Mierea. La diferitele soiuri de miere. invertaza. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. În unii ani. mierea poate atrage şi mirosuri străine. Este o proprietate naturală a mierii. Dacă mierea este mai multă. totuşi. este distrusă. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. Din păcate. este de fapt o soluţie saturată. poate fi centrifugată parţial. Printre acestea. din proprie experienţă. încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. în cantităţi mari. care poate rămâne lichidă până la doi ani. această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C. fără pierderi calitative. respectiv cristalizată. că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. căci. cu termostat şi încălzire electrică. Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. de exemplu cea de molid. amintim mai ales mierea de rapiţă.

Printre acestea enumerăm calciul. calmant şi liniştitor. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. în primăvara anului 1953. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. într-un fel sau altul. sângele şi nu în ultimul rând. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. plămânii. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. Astfel. La prima ascensiune pe Everest. A fost foarte recunoscător. ci şi din chimia din ziua de azi. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. slăbite. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. prof. să fie fortificate. nervii necesită. mierea este un supliment ideal. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. care ajung în corp. Organele ca inima. face din miere un energizant ideal. cobaltul. ci şi sugarului şi copilului. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului. de la 60% până la 70%. a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. rinichii. energizant. Cantitatea mare de zahăr invertit. Nimeni nu se îndoieşte. căci întrun depozit de hrană. bila. care stimulează de asemenea formarea sângelui. foarte bine echilibrate. faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. Nőcker. Pe lângă aceasta. după o boală sau o operaţie. 113 . cât şi cantităţii de minerale.când consumatorii preferă mierea lichidă. Organismele acestor oameni sunt. nu numai de experienţa din vechime. valoarea mierii scade simţitor. Totuşi. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. fierul. Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. mierea conţine multe alte substanţe. mierea este un tonifiant excelent. ficatul. stomacul. sângele poate prelua zaharurile imediat. În această formă. intestinele. fosforul şi acidul silicic. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. Acest fapt a fost demonstrat.

în plus. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . uşurează somnul. Dacă adăugăm apă. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. Inhibinele din miere. va aprecia o hrană tonifiantă. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. gustoasă. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. chiar deschise sau purulente. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. Pe lângă albumine. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. aminoacizi liberi. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. vitaminelor din seria B. De exemplu. fie în stare pură.Este. care distrug bacterii. pe deasupra. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. Omul modern. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. la care. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă. nu poate fi bună şi omului. Ea îşi face efectul mai ales atunci. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. când suferea e tuse sau de răceală. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. pe lângă miere. de asemenea. antibiotice. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. foarte des stresat. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. calmantă şi. substanţe minerale. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. când este consumată în mod regulat. zaharine. vitamine. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. chiar şi după o întrerupere a somnului. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. Din copilărie. ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere. fie pe pâine. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere.

50C. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. se îmbunătăţeşte nu numai gustul. propolis. După o curăţire de depunerile nedorite. punctul de topire se află între 620C şi 650C. Totuşi. ci se completează şi în efect.960 la 0. de la galben deschis până la maro închis. ci şi din impurităţile şi resturile de celule.5% acizi liberi de ceară. . Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş. Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active. De regulă ceara de albine are culoarea albă. care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă. casantă.5% substanţe carbonice. venin Ceara de albine. precum picioare sau aripi de albine.îmbunătăţeşte vederea. Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală. 12% la 12. 1% la 2% apă. Astfel.nevoie organismul pentru viaţă. Conform diferitelor articole ale lui A.970. punctul de solidificare 60.uşurează munca intelectuală. 2. creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi. deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava. În stare rece ea este o masă tare. produce înmulţirea globulelor roşii.accelerează creşterea. Ceara galbenă de albine are miros de miere. 115 . . el trebuie uscat imediat. Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust. . Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. Greutatea specifică se situează între 0. Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt. .Ceară. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: .îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. Amestecat cu o lingură de miere. 13% la 13.stimuleaza apetitul. Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului.

Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . asemanator mierii. Ceara (topita) de albine. caliatatea a II-a (de culoare galbena. faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati. nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali. de modul de prelucrare. etc. utilizand prese de mare putere. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8.13.1-0. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. uniforma in toata masa ei). la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. parfumerie. pielarie etc.956-0. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă. hidraulice sau mecanice.970. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%. iar mirosul ei in general este placut. alcooli 39% si alte substante 4%. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0. pana la bruna deschisa. la 150C varaiza intre 0.20C. calitatea I (de culoare alb. cosmetica. Ceara obtinuta este de calitate inferioara. hidrocarburi saturate 12%. Dar nu numai lumânări. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea. Greutatea specifica. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane.galbuie). aviatie. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii.. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara. uniforma cel putin in partea superioara a blocului. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite.

in topitorul solar. Astfel. care se topesc in apa. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. prin saponificarea unei parti de de ceara. Astfel. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata.inchisa si neagra.4%. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. ce pot fi grupate in mai multe categorii. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar.–ceara isi pastreaza structura omogena. astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei.60 % din ceara obtinuta. saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. transparenti. netransparenti si nemucegaiti. cu atat calitatea cerii va fi mai buna. se prelucreaza la topitorul solar. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor. fara molii si mucegai. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid. in functie de agentul de incalzire. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie. din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. din ceilalti faguri se obtine doar 50. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. fara pastura. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C.care poate ajunge la 2. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia. Din100g faguri se obtin 70g ceara. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. dar cantitatea mai mica. 117 . Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. Cu cat presa va fi mai usoara. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura. de culaore deschisa. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. Apoi. Indiferent de procedeu. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara.

In general fagurii contin:ceara. laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. 6. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. pentru purificarea cerii.1. zahararuri. 0.84 substante neidentificate. Amestecat in miere sau loifilizat. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. din care:12. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile).34 proteine. biotina si urme de vitamina C. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. Are miros caracteristic . si gogoase. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina.82 cenusa si 2. la o temperatura pana la 90oC. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata. sistemului nervos. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric. 3. se spargesi se supune din nou topirii. Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare.) 118 . are un mare efect asupra bacteriilor. a larvelor. proviatmina D. pastura (insolubile) precum si excremente. ale cailor respiratorii.46% lipide. utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari. afectiuni si carente ale batranetii etc. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii. în cazul propolisului.oparescent si acru in contact cu aerul. determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. tegumente. tranvazarea etc. inozitol. resturi de miere – solubile in apa. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii. gust usor acrisor si astringent. precum şi în soluţiile pentru injecţii. Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire. Contine hormoni. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. Propolis. la temperatura de 15oC se ingalbeneste. Densitatea laptisorului de matca este de 1. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare.

adica prin orfanizare sau in prezenta matcii. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor. de culoare inchisa sau din material plastic mat. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. cu botci artificiale in care se introduc larve. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica.la temperatura de 2-4oC. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30.in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. Ca structura si suprafata. Astfel. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. cca 8 luni.ca si in cresterea matcilor.in Delta Dunarii si luncile raurilor. acesta se recolteza. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta.pe suprafete mari. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra. se gasesc diferite specii de salcii. arbusti meliferi 119 . Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. forestiera si cultivata a tarii. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. care se inlatura. la toate cele trei serii. Pentru realizrea acestor obiective.

PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . măzărichea. Sub aspect practic. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi. păpădia. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. plante de pădure. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. la care se adauga pajistile. teiul. Mana de la conifere constituie o resursa importanta. in zona montana zmeurul si zburatorea. fiind cele mai răspândite. sparceta şi multe altele. fiind totodată puţin răspândite. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. Dintre acestea amintim: bumbacul. macul şi altele. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. pomii fructiferi. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. plantele melifere se împart în: plante agricole. scaieţii şi altele. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. arţarul. plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine. mesteacănul. insuficient valorificata. Aşa sunt: salcâmul. muştarul. iar vara la fanete naturale. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. rapiţa. nectaropolenifere şi polenifere. pălămida. „goluri de cules”. repezinta valoroase resurse melifere. trifoiul.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. După natura hranei pe care o oferă albinelor. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”.si un numar de specii erbacee spontane. plopul. pomi şi arbuşti fructiferi. caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. floarea-soarelui. salcia. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. Dintre acestea cităm: porumbul.

Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha. sulfina albă. trifoiul suedez. fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. rapiţa de toamnă. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. în tarlale masive de sute de hectare. iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. În timpul culesului. Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. lucerna. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. sulfina galbenă.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg. specific plantei şi cristalizează foarte repede. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. da la care se realizează importante producţii de miere. de mică intensitate. de culoarea galbenă deschis. trifoiul roşu. având perioada de înflorire de cca 30 de zile. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. în medie 60 kg/ha. care asigură culesuri susţinute. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0. cu gust plăcut. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă. reale culesuri de producţie. fiind mult influenţată de soiul cultivat. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta. o familie adunând 15-25 kg. întâlnită frecvent în fâneţele naturale. 121 . De asemenea. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. coriandrul. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. de la floarea-soarelui. măzărichea. muştarul alb. trifoiul alb. hrişca şi altele. ghizdeiul şi altele. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. dar de lungă durată.Principalele plante din această categorie. sau. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. Mierea de floarea-soarelui este aromată.

122 . de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. primăvara. Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. părul. prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar. Produce în medie 100 kg miere la hectar. când secreţia de nectar este bună. prezentând o deosebită importanţă apicolă. se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură. din iunie până toamna târziu. vişinul. când florile sunt mai puţin dezvoltate.) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. în special în jurul orei 15. Trifoiul alb (Trifolium repens). generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). aromă specifică. Producţia de miere este ridicată. fiind mult apreciată. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). când în natură nu există alte plante melifere. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. Mierea are gust plăcut. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. puţin pretenţioasă la climă şi sol. În anii favorabili. Cireşul (Cerasus avium Munch. mărul. caisul. care produc 30-40 kg miere la hectar. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. Înfloreşte timp de cca 30 zile. coacăzul negru şi agrişul. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. producând cca 25 kg miere la hectar. Albinele vizitează foarte intens florile.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. piersicul.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) . Sulfina albă (Melilotus albus). amintim: cireşul. în raport de condiţiile pedoclimatice. prunul. îndeosebi la coasa a doua. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare. cu aromă de vanilie.

înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. Dintre aceştia amintim coacăzul negru. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen. Părul (Pirus sativa Lam.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar. teiul cu frunza mică. aceasta scade treptat. pentru înalta valoare poleniferă. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. atât datorită răspândirii sale. În afară de speciile pomicole amintite.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. jugastrul. cât. salcia.) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. 123 . salcâmul pitic. mai ales. arinul. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar. teiul cu frunza mare. Prunul (Prunus domestica L. devenind argintie la o uşoară cristalizare. ulmul. Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. după care. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. care produc mari cantităţi de miere la hectar. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. salcâmul galben. carpenul. Et DC. cât şi a cantităţii de nectar secretat.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire. ocupând suprafeţe foarte mari. gledicia. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C. Mărul (Malus silvestris var. paltinul de munte. arţarul american. teiul alb.) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. arţarul tătărăsc. Practic. atât datorită răspândirii sale limitate. peste 00C. domestica Mill. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. castanul sălbatic. paltinul de câmp. salcâmul japonez. cât şi a capacităţii melifere. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11.

arborii plantaţi rar. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. Pentru secreţia nectarului. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha. care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului. densitatea arborilor etc. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii. Este o plantă meliferă valoroasă. vârstă.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă. Înfloreşte în luna mai. însoţite de ploi şi vânt. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar. ce nu cristalizează timp îndelungat. ce produce în medie 800 kg miere la hectar.oţetarul. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. Astfel. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop. varietate.). Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. în funcţie de expoziţie. durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă. între 8 şi 20 zile. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut. care se încălzesc mult mai uşor. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%. molidul. Din observaţiile fenologice înregistrate. zmeurul şi iarba neagră. 124 . stadiul de înflorire. alunul. Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L. oferind principalul cules de producţie. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. specific. În condiţiile din nordul ţării. Tot în această zonă. caprifoiul. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. pentru frunzele mari pe care le prezintă. Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. timp de 8-15 zile. uneori chiar mai mult. S-a stabilit. cei din masiv 900-1500kg/ha. cornul. de asemenea. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. păducelul. Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C.. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase.

cătuşnica. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm. prezentând cea mai scrută. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. puţin pretenţioasă la climă şi sol. teiul va secreta din abundenţă nectar.) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. S-a constatat. Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara.Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill. de asemenea. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar. urmat de unele pierderi ale acestora. Se recunoaşte după frunzele mici. perioadă de înflorire (7-12 zile). reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. mătăciunea moldovenească. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie. totuşi se pot realiza zilnic. Anuală. puternic cordate la bază. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului. are loc un proces de narcoză a albinelor. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C). cald şi umed favorizează secreţia de nectar. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici. iar dacă acesta a fost sub limita amintită. în anul următor. În zilele foarte călduroase. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile. Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar.) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. sparceta caucaziană şi limba mielului. roiniţa. când albinele îl vizitează mai intens. în condiţii meteorologice favorabile. se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. În schimb. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 . cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere. Dintre acestea cităm: facelia. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. un timp liniştit. Astfel.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. dependent de condiţiile meteorologice. cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. datorită parfumului puternic al florilor. Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm.

Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci). Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. În anii cu toamne lungi şi frumoase. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. Este intens cercetată de albine. folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. ce variază între 300 şi 400 kg/ha. anuală. cu miros de lămâie. Roiniţa (Melissa officinalis L. Nectarul este secretat în tot cursul zilei. Înfloreşte în primul an de la însămânţare. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L. timp de 30-40 zile. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. Înfloreşte în luna august. Limba mielului (Borrago officinalis L. în lunile iulieaugust. Este o plantă perenă. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit. La noi este puţin răspândită. Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar.) este o plantă meliferă anuală.) este o plantă perenă. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar. cât şi pe cele cultivate. Cătuşnica (Nepeta cataria var. timp de 4050 zile. în lunile septembrieoctombrie. în special în orele de dimineaţă şi seara. obişnuit în luna iunie. atât prin locurile necultivate. erbacee.) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat. producând în medie 400 kg miere la hectar. plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. la 40-50 cm. timp de 20-35 zile.îşi încetează vegetaţia. furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. Se însămânţează primăvara timpuriu. Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. foarte importantă.) este o excelentă plantă meliferă. foarte intens cercetată de albine. citriodora L. deşi asigură producţii ridicate de miere. nepretenţioasă la climă şi la sol. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm. cu o uşoară creştere în orele de amiază. Se însămânţează în rânduri de 60 cm.). Se însămânţează în rânduri. 126 . începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar.

ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. polenizarea poate fi anemofilă. paralel cu aceasta. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură. cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor. Din diversitatea mare de specii. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. pentru realizarea de producţii sporite la hectar.) a scăzut simţitor şi. dar mai ales prin secreţia nectarului. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0. la începutul iernii. primăvara. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că. aceasta moare. iar o familie. din care: 77% de albine. parfum specific.1-0. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. 2.5 de diptere. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora.5 de furnici. diptere etc. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate. albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. Din numeroasele cercetări efectuate. 3. iar prin fecundare. După modul cum polenul ajunge pe stigmat. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii.5 familii 127 . 4000 flori. numărul polenizatorilor naturali (bondari. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. 3.5% de bondari.5% de coleoptere. fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin. În condiţiile actuale.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor.5% de către albine solitare. între 60 şi 80 milioane. albine solitare. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. Astfel.5% alte himenoptere. 3. atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare. supravieţuind numai o parte din mătci. 2. 7. care. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii.

când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. coriandru. o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. 1-4 familii pentru coriandru. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. în cazuri de forţă majoră. 1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui. culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe. rapiţa. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor. distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. floareasoarelui. sau. 2-3 familii pentru hrişcă. semincerii de crucifere.de bostănoase. plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. În condiţii meteorologice nefavorabile. bostănoasele. ceapa şi altele. în vetre de 50-60 stupi. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. pomi şi arbuşti fructiferi. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. albinele vor fi retrase la timp din zonă. Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. Pentru polenizare. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 . 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). Întrucât aceste culturi sunt bune melifere. 3-4 familii pentru sparcetă. în: pomi şi arbuşti fructiferi. culturi bine cercetate de albine. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora. la distanţe de peste 6 km. sparceta.

iar stupii se dispersează în vetre. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. situaţie în care albinele. se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. obligând astfel albinele. Polenizarea culturilor de trifoi roşu. fenomen de care aceasta este deranjată. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. distanţate la 0. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. zburând iniţial în partea opusă. Se recomandă. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. întrucât. ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. care se administrează familiilor de albine. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. acesta este slab vizitat de albine. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. şi care se dispersau progresiv. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. de asemenea. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. în toată cultura. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. de câteva ori pe zi. chiar şi în scurta 129 .respectând normele de familii necesare polenizării. în scopul satisfacerii cerinţelor de polen. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. lucerna şi sfecla de zahăr. se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor.5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. În acest scop.

datorită limitării spaţiului de zbor. prin administrarea de sirop aromatizat. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. 130 . Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor. încercând să iasă în mediul ambiant. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. din 500 în 500 m. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. se lovesc de geamuri. Albinele. S-a constatat. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului. introduse în sere. ele se conturează cu var. prin partea frontală.perioadă de vizitare a florilor de către albine. de asemenea. unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale. a rezervelor reduse de nectar şi polen. iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. Îndată ce în peretele sudic al serei. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. Tocmai pentru aceste cauze. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise. în special a celui proaspăt. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic.

tipul 5 de cules si zona bioapicola montana. Calarasi.tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati.tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei . După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10).Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. floare-soarelui in judetul Olt. . teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei. albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi. Constanta. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe. vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii. Ilfov.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual.Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere. . Gorj.flora de stepa si silvostepa. De asemenea. Teleorman. . în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată.tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest . ulterior.tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. .tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea . Valcea. . dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei . pomii fructiferi. 5000ha 131 .predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi. vegetatia din padurile de foioase. alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor. Mehedinti. Arges. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania . pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră. acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective. ramele acestora se ridică la cca 5 cm. .predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj. orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp. . Olt. Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: . flora spontana.flora melifera bogata si variata.

culesuri de intretinere de la plante tehnice. culesul din padurile de foioase.salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor. mana . precipitatii 500 -700mm. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie). luncile apelor si pajisti.in judetul Bacau.temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm. . .floarea soarelui ramane principalul cules de productie. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana . primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi. apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. pomi fructiferi. pasuni. de la plante din flora spontana. pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 .din punct de vedere apicol este o zona mixta. . . .inmultirea faniliilor de albine prin roiuri. cu precipitatii de 600 – 700mm.Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules. floarea soarelui spre nord. culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni. Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest .culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu. familiile de albine trebuie stimulate.teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad. Pomicola.cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. .principal .temperaturi medii anuale de 8 – 9°C. cerealiera. zmeurisuri. Culesul se aseamana cu cel din zona 1.avand culesuri de intretinere foarte bune. Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania . .in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: . pomi fructiferi. . .de la zmeur. . . . fanete.salcam in sud.din cauza lipsi de culesuri intense.flora melifera: plantatii pomicole. zburatoare. 2400ha in Satul Mare. 2000ha in Arad. . . zburatoare.intretinere – flora spontana. cu pasuni si fanete.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C.

Suprafetele cu plante melifere. pe marginea drumurilor.. − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor. Cu cat distanta se mareste.conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine. BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha).identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. boli). . Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. Metode directe: 133 . pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. se inventariaza ca numar. in caz contrar se produc supraaglomerari. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”. cu atat cantitate de miere in stup scade. Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele.determinarea capacitatii nectarifere.indentificarea speciilor melifere. Estimarea balantei melifera – necesita: . vii.stabilirea suprafetelor ocupate . pasuni. culturi agricole melifere. fanete.din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi. flora spontana. Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit. vatra localitatii. in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. la care se adauga datele culese din teren. livezi. . padurile cuprind specii melifere in amestec. Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani. . vii se inregistreaza ca atare. de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. spatiile verzi. furtisaguri. cu toate consecintele (culesuri slabe. apoi se calculeaza suprafata.

inmultire. Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru. albina o paraseste repede. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. . Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului. sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare.metoda stupului de control. iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului. In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. .metoda microhartiilor de filtru. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control. Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale. puternic.metoda microanalizelor chimice. 134 .metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis. inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. .metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici. slab sau fara zbor. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. . iar prin insumare zaharul total in mg/floare.metoda capilarelor.. Dupa intensitate poate fi foarte puternic. Metode indirecte: . Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva.

cat si miere marfa. planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m). conditii meteorologice nefavorabile). cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine.2 +25 = 126. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m).2). Daca stupina se mareste cu 25% familii noi.m = 90 +11. numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22. pe care o pot recolta albinele.2 kg miere. iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha. Deci F = M/m = 7583/126. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere. restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente.750kg. cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11. . In 135 .2kg (adica 90/2 x 25/100= 11. − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M). Din aceasta cantitate.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu.

care se imparte in subfenofaze.infrunzirea. pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an. PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor.sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor. .fructificarea.semanatul.rasarirea. . Astfel. . . elemente de baza in prognoza culesului: .aparitia primelor flori.coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: . corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri. . Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere. . mana). corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. .inceputul fructificarii. cea mai importanta este fenofaza infloritului. .recoltarea. . coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar. numite fenofaze. stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri. .inflorirea. plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare. corelarea 136 . determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine.inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise). prezinta o mare importanta practica si economica.inmugurirea.inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori).cursul vietii lor . La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: .inflorirea. se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona. . Pentru agricultura. paralel cu evolutia familiilor de albine. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani.

se aduc in camera cu temperatura constanta.prognoza abundentei florale. incepand din desprimavarare si pana la inflorire. − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera. numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. Clasificarea prognozelor: . durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric. Aceasta este o prognoza pe termen lung.prognoza de durata lunga: 2 -6 luni. Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an. . . . floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. aparitia inflorescentei.prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. Obiectivele prognozei se refera la: . rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam.data infloririi. cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei. tei.prognoza productiei de nectar. influentate de conditiile 137 . se noteaza: data inmuguririi. timpul de inflorire va fi mai scurt. se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). Se recolteaza la 1 martie ramurile.factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana.

umiditate 70%). care anunta prezenta larvelor secundare. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii. Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. de ceara. cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. tei 28 – 30°C. lipsit de vaturi (12°C. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie. 138 .autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C. prin timpcalduros. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. constant si linistit. precipitatii moderate.meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. floarea soarelui 28 – 32°C. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana. insectele producatoare de mana.

Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: .intersterile – care nu se polenizeaza reciproc. . bumbac). principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora.marea capacitate de orientare a albinelor.transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. . . . 139 .polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori.. In natura exista doua tipuri de polenizare. plante decorative. de alte plante sau alte soiuri. .hidrofila (apa).numarul familiilor de abine la hectar. Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant. . . albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: . trebuie luate unele masuri tehnologice: . Pentru aceasta lucrare. provenienta polenului. . − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale. . . Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita. .tendinta de cercetare a florilor in continuu.polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate. . Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile. vie. la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte. In urma polenizarii entomofile. forestiere.momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules.protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.amplasarea stupilor la polenizare.ornitofila (pasarile mici). iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole. In cazul polenzarii entomofile. Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: .plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac. . . ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea).dresajul albinelor.entomofila (insecte).prezenta perisorilor pe corpul albinei.autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain.familii puternice si sanatoase.anemofila (vant).

forme. rapita).plante medicinale .Sulfina alba – infloreste iunie-iule.plante de primavara (pomi fructiferi. .plante nectarifere (salcam. .plante de mana (tei. din care 200 sunt de interes agricol.plante spontane (papadia) .cu pondere foarte mare (salcam.Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha. productia 130 – 300 kg/ha.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere. floara soarelui). . tei.dupa natura hranei furnizate albinelor: . 3. specii.criteriul fenologic – data infloririi .criteriul botanic – grupate pe familii. polen si mana. plante leguminoase). rapita.criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar. salcam) .culturi horticole (pomi. stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului. floarea-soarelui). productie este de 200 – 500kg/ha.vii. pomi fructiferi.cu pondere mijlocie (artari. 2. perene. tei) .Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai.criteriul economic – dupa utilizarea economica .plante nectaro – polenifere .plante de toamna (izma. pomi fructiferi). . Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere. 140 . Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: . dalia) .iunie). . porumb) . corn. detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor.Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie. 4. oleginoase. Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1. incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha. liliacul) . leguminoase).care infloresc timpuriu (alunul. soiuri de hibrizi. .plante polenifer (alun.culturi de camp (porumb.cu pondere mica (zambila. In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar.plante melifer tipice (facelia).cu pondere mare (salcia.plante furajere . . varietati. salcia) . floarea soarelui) .specii forestiere .

iunie. peri.produce mana. 6.producti: 200 – 4000 kg/ha . Rapita -infloreste in aprilie – iunie. 12.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie. productia 100kg/ha. . productie 50 – 200kg/ha. productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul. porumb etc. productia 35 – 100 kg/ha. productia este de 1000 – 1500 kg/ha.Pomii fructiferi .Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai. 9. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile. floarea-soarelui.Lucerna – infloreste toata vara.200 kg/ha . 22. Plantele gazda: conifere. productia . productia este de 20 – 30 kg/ha.Floarea soarelui.5. 20. 15.produce mana. foioase. eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”. gramine perene. infloreste in iunieiulie.30 kg/ha neirigata 7. 141 . 18. .Teiul – salbatic argintiu. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. productia 100 – 200 kg/ha. productie 30 – 100 kg/ha.Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie.meri. 14. productia este de 120 – 150 kg/ha. 13.infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam. 10. 8. 16. cu frunza mare . 11 Jugastrul – infloreste in aprilie . 17. visin – buni producatori de polen si nectar.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie.Mustar – infloreste in mai – iunie. .Palamida – infloreste iunie – iulie. productia: . productia 100 – 200 kg/ha.Salcia – infloreste in martie – aprilie. Mana – este de origine vegetala si animala.Paducelul – infloreste in mai . din care retin apa si proteinele. productia 100 – 250 kg/ha.Coriandrul – infloreste in iunie. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana.Artarul american – infloreste in luna martie. 19. care se hranesc cu seva plantelor.Paltinul de camp – infloreste in aprilie.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai.cais.produce mana. Cantitatea de miere este de 200 kg/ha.de o importanta melifera dosebita. ult polen. prun. 21. productie 300 – 600kg/ha. gutui – buni producatori de polen. productia 40kg/ha. productie 150 – 200kg/ha. cires. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie.

polen toxic. CURS 9 142 . . . .Roua cerului – planta insectivora.Castanul salbatic .Stirigoaie .Piciorul cocosului – polen toxic.polen toxic.Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei.Degetelul rosu .polen toxic. .Ceapa de samanta . .Omagul . .Laurul de munte . .polen toxic. .PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora. .polen toxic.polen toxic in zilele calduroase.

iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. .orientarea urdinisurilor spre sud.crearea de condens in stupi. vest. limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli. duce la mucegairea fagurilor. In depresiuni. . Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. . est. . PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana. sud-vest.zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi. Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . compoturi.AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui.pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul. aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii. fabrici de zahar. intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna. cand tempertura are peste 12°C.spre nord. iau nastere as-zisele lacuri de aer rece.departe de inteprinderi de procesat miere. stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. formarea de gheata. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona. circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. vatra trebuie sa fie protejata de curenti. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului. in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. . care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. dulceturi.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate.curs de apa. . Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui. si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .

asezarea unui geam peste corpul stupului. Odata cu inmultirea populatiei globului. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: .inchiderea urdiniselor inferioare. Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului. suprafetele arabile au crescut. . De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant.hranirile de completare se fac numai seara tarziu. .se pune iarba la urdinis. .extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen. Pentru a diminua efectele 144 . . ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . . in mod neglijent. . verificarile efectuate de apicultor. MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma.controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. campii cu lanuri bogate. hranira de completare si stimulare a familiilor de albine.hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu. . Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. flora s-a imputinat.acoperirea stupilor atacati. Paduri imense acopereau uscatul. la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. .folosirea de substante urat mirositoare. In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie. a inceput chimizarea intensa a agriculturii. cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice. In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules. izvoare de clestar curgeau la vale.sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules.se muta stupina in alta locatie. recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare.

Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. In continuare. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . care improspata atmosfera. problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. si a fiintelor vii. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. diferite defectiuni. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. a disparut acel plaman al pamantului. apoi a unor zone naturale. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. se propun solutii. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. apa si solul. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. in 1972. pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. Astfe. solului. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi. a aerului. produse ecologice. au urmat altele. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna. anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. Exemple de poluare a apei. perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. a aparut concepul de agricultura ecologica. Multa vreme. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. mentala si sociala sunt cu sutele. s-au infiintat organisme nationale si internationale.nocive ale poluarii mediului. se avertizeaza. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . pesticide.

Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. adapostite de vant si insorite. . ploaie.igienic. alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: . . 146 . . . anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor.medicamentos.biologic. iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine.mirosurile neplacute (transpiratia. familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat. Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: . .Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani .Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate.Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %. sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala. parfumul.Resturile de cadavre de albine se ard . .

teramicina. . . stamicin.Intoxicatii.Boli contagioase.boli bacteriene .micotice .. penicilina. Bolile necontagioase sunt urmatoarele : .virotice . . Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : . cloranfenicol). Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : .Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.Diareea albinelor . BEEVITAL. Bolile albinelor se impart in : .Puietul racit .Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg). MAVRIROL.Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale.Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice. Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET. .Boli necontagioase. Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina.Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine. cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. 1.parazitare 2. . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive.Anomaliile matcilor 147 . . PROTOFIL. streptomicina.Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice.

In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor. pereti si in crapaturi. In apa. In pamant sporii rezista peste 200 de zile. loca vascoasa sau puiet putred.3. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici. de la o stupina la alta. 148 . Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. pastura. in miere. la soare 1 -6 saptamani. Fata de agentii chimici.. Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. unde pot sa ramana ascunsi anide zile. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. Transmiterea de la un stup la altul. in cloramina 10% cateva zile. find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. in alcool 90° timp de 40 zile. el moare in 10 min. formol10-20% timp de 6 zile. Agentul patogen este Bacillus Larvae. sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. in faguri. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. in miere un an. la temperatura de 60°C. se face prin intermediul albinelor hoate. chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii.

. unelte de stupina. continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa. Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. . Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. introducerea fagurilor de la un stup la altul. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin. Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta.trantori. fac sa se mentina familia de albine. Pe masura trcerii timpului. Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: . miere infectata. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea.mortea larvelor dupa capacire.prezenta cojilor uscate. Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. adapatoare. devenind crem si in cele din urma brune. Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit).cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou . Larvele moarte isi pierd forma si culoarea . Boala nu se vindeca singura.se topesc toti fagurii . din cauza ca sporuleaza foarte rapid. inainte cat si dupa uscare. se incretesc si se ingalbenesc. . escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. Prognostic – este foarte grav. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange). . Simptome: . dupa capacire. paraziti ai albinelor. unde produc moartea larvelor prin septicemie.puiet imprastiat pe fagure. fiind favorizata de caldurile mari. material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. atingand apogeul in a doua parte a verii. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit).in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit.consistenta vascoasa a larvelor.aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte.loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. culoarea bruna a capacelelor. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: .

conditii bune de intretinere a familiilor de albine.agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus.Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine. in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. Continutul larvelor bolnave nu este filant. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. boala se vindeca singura. unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. apoi in hemolimfa. locuri de vatra mlastinoase. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede. . Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi. Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie. patrunde in sistemul respirator. care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). Simptome – albinele nu mai pot sa zboare. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. lipsa de cules.igiena . germenul isi exalta virulenta. iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. Prevenire: . Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte. Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. ploi reci de lunga durata. 150 . Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite.

astfel blocand procesele de naparlire. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine. Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza. microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid. In general evolutia bolii este usoara. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. moare in circa o luna). Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa.Nu sporuleaza. paralizie si moarte. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. in timpul primei naparliri a nimfei. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. In forma acuta. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. trantori. Manifestarile clinice nu sunt specifice. diaree. Transmiterea bolii se face pe care bucala. Transmiterea – se face prin albinele hoate. slabirea lor si inactivitatea stupului. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine. mai putin raspandita. 151 . depopularea familiilor. razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. Albinele bolnave nu pot zbura. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. Puietul moare in stadiul de larva. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. au abdomenul balonat. surse de apa infectate. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura.

Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena. Simptomele: albinele sunt agitate. abdomenul este dilatat. Albina miroase a peste. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna. Diagnostic –se pune de catre laborator. lipside de peri .boala nu se propaga la familiile din jur. paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: . nu pot sa zboare. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii. mult mai mici decat celelalte. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. prezinta tremuraturi ale antenelor. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei.Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. avand aspect de furnici. Prevenirea –. aripilor si picioarelor. afectand albinele adulte. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. 152 . vindecarea producandu-se de la sine. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). cu localizarea in intestinul gros al albinei. iar acul este scos afara. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei. nu-si mai coordoneaza miscarile. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. Prevenirea – asigurarea igienei.

carentele proteice. . In jurul larvei se 153 ..agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase. .scimbarea matcii duce la disparitia bolii.depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori).raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal. . S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci. a polenului si a nectarului toxic al unor plante. reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave. BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor.cea mai acreditata este cea de natura virotica.toxicoze alimentare provocate de mierea de mana. Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie.stagnarea productiei. Simptome: . Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. isi pierd segmentatia. Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor. 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: . Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani. Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel. . consecutive unui cules slab de polen. Larvele infectate se ingalbenesc. . tegumentul se intareste. Boala apare primavara in lunile aprilie – mai.culesul de mana abundent din unii ani .prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave. .

afectarea cu precadere a puietului de trantori. si albinele adulte. .tese o panza alba de mucegai. totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine.neaderarea larvelor la peretii celulei. contaminarea facandu-se pe cale bucala. Fagurele are un aspect mozaicat. Patrunsa in cuib. larva se deshidrateaza. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile. . se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex. Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele. . Profilaxia: . se inmultestee.masuri de igiena si bilogice corespunzatoare.evitarea vetrelor de stupine umede. nimfele. boala se extinde asupra puietului si a albinelor. fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) .mentinerea familiilor de albine in stare activa. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. .sunetul caracteristc pe care-l produc. .Codratin. cand 154 . . Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen. Prognostic: este favorabil. isi micsoreaza volumul.strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante. .reducerea umiditatii din stup. distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei. Diagnostic: . in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton. . Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. se desprinde de pereti.aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure. larvele nu sunt aderente la peretele celulei. . Miceliul traverseaza peretele intestinal.raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var).

producand moartea matcii.datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. nu pot zbura. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul. Diagnostic: de laborator. are abdomenul umflat. albine hoate si a parazitilor. in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 . Simptome Larvele afectate se deshidrateaza. provocand sterilitatea.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. in albinele moarte 1-3 luni. este apatica. nu se mai deplaseaza pe faguri. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). nu se mai hraneste si in cateva zile moare. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. paralizeaza si mor. cad de pe faguri. unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. Boala evolueaza incet. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. Agentul patologic. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. devin de consistenta dura. in miere 2-4 luni. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor. Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. Este adusa in stup de albine.

inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina.activitate redusa a familiilor de albine . . In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: . lipsa culesului. ierni lungi si umede.efectuarea de roi puternici si sanatosi. membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat.tratarea tuturor familiilor din stupina.dezinfenctia materialului apicol. Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. Prevenirea . lipsa matcii. executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie.Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. perioade de timp rece primavara. . intoxicatii (cu nectar. fiind necesar si un examen de laborator. In forma acuta albinele incep sa se agite.depopularea familiilor . .interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. . Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina. inainteaza trantindu-se. si o mortalitate mai mare). . deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. cu miros acru. pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice. Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza.. Tratementele se repeta la interval de 7 zile.medicamente utilizate: Protofil.in interiorul stupului pete de diaree.eliminarea familiilor slabe din stupina.limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol. schimbari linistite dese de matca. se strang in gramezi pe firele de iarba. paralizeaza si mor cu aripile intine. iernarea pe miere de mana sau acrita. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc.se face prin: .Conditii climaterice nefavorabile.afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire. polen). . . 156 . Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. . introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii. Ca semne clinice: .

.pastrarea familiilor puternice si sanatoase.mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina.depopularea familiilor de albine. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri. . roi. trantori. Agentul patogen – Acarapis woodi .evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana. . Brauloza 157 .corpul tremura. Diagnostic: de laborator. . .tendinta de a roi. Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: . Simptome: in forma cronica trece neobservata.evitarea furtisagului. abdomenul umflat.zbor greoi. . . cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian. . Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. Acarienii se hranesc cu hemolimfa. La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. insorite. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor. . Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. . Tratament: cu Folbex si Varachet.cu localizare in caile respiratorii ale albinei. Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari.stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave. In forma acuta simptomele sunt evidente: . adapostite. aripile departate. Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva.eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave.iernarea pe vetre uscate. Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte.

Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 . Albinele parazitate au o viata mai scurta. Masculul este mai mic. acarianul se poate misca liber. Acarienii prefera celulele de trantori. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile. Adultii se hranesc cu laptisor de matca. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului.pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. se haranesc cu ceara si polen. Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. precum si uzura datoarata inmultirii intense. temperatura ridicata din timpul verii. iar productivitatea lor este mult diminuata. Etiologic femela acarianului are corpul plat. Cu putin inainte de capacire. in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. din ce in ce mai accelerat . Patogenie . iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. Din celula ies numai femele imperecheate. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. transversal oval. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. Tratament – cu tutun. De asemenea. primele larve parazitate sunt cele de trantori. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat. varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei.

cer multa experienta. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. Puietul este pestrit si larva moare. 4. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. au aripile nedezvoltate. tot mai mult folosite. pe faguri. Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C. lasandu-l gol cu provizii cu tot. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. producand un consum mare de hrana. umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. Apicultorul trebuie sa poarte masca. capul si picioarele diforme. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie.Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. Combaterea varroozei .diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. Tratamente ecologice . 3. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. Albinele parasesc stupul .se poate face prin diverse metode. Astfel. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. 6. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare. 2. descapacit cu furculita.Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate. Dispersarea. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica. pe puietul de trantori. 159 . In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori. Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei.redusa. 5. dar au avantajul ca nu lasa reziduri. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C. fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine. ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase.

Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. 8.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. 2. scoaterea puietului de trantori. iar cuibul nu s-a strans in ghem.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti. 7.Apitotal – se foloseste prin picurare. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet. 10. 4. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile. Orice tratament folosit in combaterea varozei. Medicamente folosite: 1.Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare. 5. lemn sau textil. Varachet. 3. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile. 160 .Apistan – se foloseste prin agatare. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului. 11.7. Mavrirol. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic.Acid formic – se foloseste prin picurare. 6. Beevital.Perizin – se foloseste prin picurare. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana.Folbex VA -prin arderea penzilor. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana. 8.Bayvarol – se foloseste prin agatare. 9.

matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu. Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: . toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase.familii slabe in stupina. fecalele nu au miros.zgomote mari provocate de pasari.curenti de aer. trenuri. . Simptome: pete de diaree pe rame.lipsa matcii. sunt apoase. albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil.hrana necorespunzatoare calitativ. larvele nu sunt lipite de celule. . . . oameni. iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen.matci inapte de a depune oua. .mierea de mana sau fermentata.In cazul puietului racit . Masuri: . .restrangerea cuibului. . .matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma. . umezeala mare. . nu au miros.eliminarea cauzelor care au provocat diareea. . Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine. in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. Prognostic: nu are gravitate pre mare.cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire.astuparea cu gheata a urdinisului.stimularea matcii. faguri.matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. pe stup. . masini. Prevenire: . Defecte: . 161 . Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine. puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase.matca ce produce exclusiv puiet de trantori. cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana. Diagnostic: examen de laborator.

PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. care sunt focare interminabile in lumea albinelor. Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: . nosemoza clinica. . − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului. practic s-a produs o selectie naturala a lor. acarioza.igiena alimentaiei. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate. cum a intervenit omul. . pe care le vom trata in continuare. Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib. loca americana. adapostului si ingrijirii familiilor de albine. cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana.deplasarea familiilor bolnave. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”..cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima. In conformitate cu aceasta lege. au supravietuit numai familii bune si foarte bune. − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). varrooza. gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine.introducerea de material biologic din alte stupine. Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita. Sunt boli declarabile si carantinabile. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale.mentinerea permanent in stupina famililor puternice . au aparut famili slabe.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

floruri. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. cat si spre folosul agriculturii insasi.substante toxice de contact . Totusi. Progresele in aceasta directie sunt reduse. ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. 166 . livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale. toxice pentru daunatori. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup. . Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea. vegetale: nicotina. Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie.substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. care sunt toxici pentru buruieni. putand produce pagube familiilor de albine. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . . asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. Pentru apicultori ele prezinta un pericol. a numerosilor paraziti. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). dar si pentru albine. avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine.care patrund in organism prin simpla atingere. piretrina. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila.substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. dar nevatamatore pentru albine.Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat.

carbonici. Derivatii clorurati: DDT. policlorocafon. care apartin altor grupe de substante. Acestea se aplica sub forma de stropiri. clorofenandin. Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. . fie cantitatile reduse in care se gasesc. lindan.conditiile meteorologice din momentul aplicarii. diazinon. tetrasul.natura insecticidului. esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa. fenolati. pericolul scade. organice de sinteza: derivatii – clorurati. izolan. Esteri fosforici: paration. Sunt insecticide nevatamatoare.existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate. aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare. . dietion. sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare. . datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris).stadiul fenologic al culturilor. Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: . mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri.Esteri fosforici: sistox. afectand albinele tinere si puietul. folosite in special impotriva acarienilor: .forma de administrare. De regula insecticidele au actiune rapida (HCH).clorobenzolat. phosalo.clorobenzol sulfonat (PCPBS).remananta produsului. Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire.distanta dintre stupina si cultura tratata. Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: . fonocaptan. . Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii. Cand umiditatea este ridicata. keltham. . toxicitatea creste. ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. omoara toate insectele. tiodan.cliptevex. HCH este un insecticid puternic. . . ploaia spala toxicul. sunt afectate albinele culegatoare. acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata. Evolutia: mortalitate masiva. dicofol. aldrinul.derivati clorurati: toxafen. nu sunt selective. . iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. malation. clordan. tetradifon. HCH. clorotin. .Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. 167 . stupina are mai putin de suferit.

2. . care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). Daca in fata stupului sunt putine albine moarte.prin protejarea directa a apicultorilor. aripile lasate si limba desfacuta.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor. Fabricile de ciment. paralizeaza si mor. Diagnosticul: .la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera.Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor. caramida. mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp. centrale termo-electrice.Legislatia. ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie. depopularea brusca a lor. Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. inseamna ca albinele au murit departe de stupina. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: . numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina. . Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1. sunt excitate. cu indicarea locului exact. isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie. − 2. In formele cronice. sticla.dupa aspectul chimic. Tratament – nu exista nici un atidot. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: . dar sunt putine si in cuib. Albinele au picioarele stranse. nu mai pot zbura. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia. emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari.examen toxicologic de laborator.prin legislatia care se afla in vigoare. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 .ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide. .

sanitare.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii. comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente.metoda de alicare (prafuire. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito. la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore. . Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul. durata izolarii se prelungeste cu 24. nicotina. a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna.data si durata aplicarii tratamentului. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore.durata de actiune a substantei (remanenta). unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii. rapita.albinele impotriva intoxicatiilor. trifoi. stropire). . si a altor plante antomofile. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi. zeama sulfocalcica. se interzice in tipul infloririi maxime. respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp. . precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi. − La noi.locul unde se face tratamentul. In conformitate cu aceste prevederi. unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine. ulei mieral – 5 ore. 169 . . comunicand urmatoarele . Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. pentru a nu pune in pericol viata albinelor.48 ore.denumirea substantelor folosite. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului. in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile.

in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile. .stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. faguri cu pastura. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul). acestea raspund material in fata justitiei. In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila. .cum s-au respectat dispozitiile locale. 1. data si cultura la care s-a efectuat tratamentul. tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor. care anunta la randul lui Directia agricola. presupuse a fi contaminate. frunze.locul. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei.in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere. . . cu puiet. iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. . Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar. . un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA. . respectandu-se intervalele de timp. urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata. inainte ca albinele sa zboare.5 kg pastura). iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii.simptomele observate la familii si albine. .inchiderea acestora. precum si plante. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice.concluzia comisiei de ancheta. Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie.familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. 170 . se recomanda: . procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica. . .metoda de aplicare. . In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice.denumirea produsului folosit.evaluarea pagubelor. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: .se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. probe de pamant.2. e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente. flori. Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune.

de unde culege albinele iesite. pupelor si larvelor cu fum de sulf. se fac fasii din materiale textile (bumbac). ciocaneste in stupi la urdinis. fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort. In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. dupa anestezie se face operatia 171 . de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. in vederea imperecherii. Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. pe care le culeg din fata stupului. nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. Pitigoiul – iarna. la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. nelinistesc familiile de albine. Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor.lui. albinele ametite cad pe fundul stupului.Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. Toamna fluturii mor. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui. se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. se inmoaie in pahar cu o zi inainte. in lipsa de hrana. . Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele.Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. Pentru anestezie se folosesc: .DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor. Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. dar albinele il omoara imediat. Puparea are loc tot in stup sau in faguri. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet).

-seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona.5 min). le dezorienteaza. . 172 . .dezertarile di nuclei de imperechere. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit. . . . intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1.in cazurile de loca.lipsa de hrana.Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial.frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza. ducand la depopularea stupilor. producandu-se din urmatoarele cauze: . acestea uita drumul spre casa. .1.odrita.Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure.in cazurile de nesomoza cronica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful