CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

ducand la slabirea rezistentei organismului uman. in special a dentitiei si sistemului osos. Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. venin de albine. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. euforie. persoanelor in varsta. copiilor. Prin 4 . ceara. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. pulmonare. apilarnil. fura” din rezerve de Ca. este nutritiva. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. este ieftina si mai presus de toate este eficace. propolis.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. Mg. etc. Mierea este un aliment energetic. zaharul . cosmonautilor. Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. hepatice. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. polen. nici macar in doze extrem de reeduse. nu lipsit de interes gastronomic. Cr. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. laptisor de matca. enzime. vitaminele din complexul B. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor.hotul” vitaminelor din organismul omului. pastura. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. Daca alcoolul este . Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. castrice. astfel ca aceasta este practic digerata. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice... Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . nu este toxica. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare.

IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special. textila. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. electrotehnica. Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec.continutul de proteine. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră. stomatologice. saruri minerale. reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana. etc.reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 . cu atât iarba este mai multă. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. aminoacizi. in sezonul de primavara si toamna. Veninul . Se impune să amintim că marele savant. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere.) Propolisul.fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului. vitamine. sunt mai multe animale. afecţiuni gastro-intestinale etc. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară. sportivi. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant. mai mulţi oameni”. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului. fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. utilaje apicole etc. Cu cât există mai multă polenizare. reumatism etc.

Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic.Familia Apidae 6 .Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) . Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului. Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) . apă. BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: . plante. mai ales pe cele din aer. albinele devin senzori ai mediului. mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) .Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap.Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) .Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) .Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos.Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) . Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală. impune obligaţia de a conserva resursele naturale. Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante. torace si abdomen) . atunci ocrotirea. care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv.Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) . iar dintre acestea 77% de către albine. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate. legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei. Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor.Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare.

Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum. Mătcile au culoare castanie-închis. Este cea mai mică specie de albine. Este răspândită în India. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale.) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. Borneo. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse. Îşi construieşte un singur fagure (1. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm. unde poate înmagazina până la 35 de kg miere. Iava şi Indochina. Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. nu acoperă crăpăturile din stup. Este răspândită. corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă.). Celulele de albine lucrătoare. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele. propolizează mai puţin. fiind totuşi mai mică decât acestea. când sunt tulburate (lovirea stupului.). Este răspândită în Ceylon.). matca nu depune ouăle în mijlocul celulei. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană. Albina meliferă (Apis mellifera L. zonă unde se depune mierea. Albina indiană (Apis cerana Fabr. Este o specie mai evoluată. albina indiană şi albina meliferă.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea.). această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi. După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor.Tribul Apini . cu care se aseamănă foarte mult. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale.. Filipine. ridicarea capacului. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. Aşa după cum îi arată numele. Albinele sunt extrem de rascibile. scuturarea de pe rame etc. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru.5/0.7 m) pe ramurile copacilor. iar matca 36-37 mm.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen . îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 . trântori şi mătci sunt de dimensiuni. în general. ce face trecere spre albinele melifere. China. albina pitică galbenă. Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară.

de unde.). Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. iar trântorii 13-16 mm. albina italiană nu se adaptează. rase africane şi rase orientale. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană.cu celule de formă hexagonală.2 mm. Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori.). prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. în mod obişnuit. întrucât are o rezistenţă 8 . În ţara noastră. fiind în număr de 20-30. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. ambele având forma hexagonală. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst. are un comportament mai irascibil. datorită însuşirilor biologice productive. comparativ cu rasa carpatină. mătcile 15-30 mm. efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. aceasta are cea mai lungă trompă. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. unde îşi adună rezerve mari de miere. ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene.). prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. au forma unei „ghinde”. Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi. Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi.5-6. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. s-a răspândit foarte mult. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm. mătcile au frecvent zone colorate în galben. observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. Mătcile sunt foarte prolifice. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul). Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. care. În regiunile mai reci. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. 6. Iran şi Anatolia). Celulele de matcă sunt mai mari. Dintre toate rasele. Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin). fiind o albină foarte rascibilă. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate.

S-a format în condiţiile specifice de clima. Este răspândită în Africa Centrală. uniformă la mătci. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200. abdomenul de culoare galbenă. „albina braziliană”. care roieşte mult. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană. Maroc). aproape neagră 9 . de deal şi de munte. Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti). 6. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. având o mărime asemănătoare cu albinele europene. În timpul roirii. Reep. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. Trompa are lungimea cuprinsă între 6. Se aseamănă cu albina caucaziană de munte. Culoarea corpului este brună-închis. s-a comportat mai bine decât albina locală. Prezintă trei varietăţi: de câmpie. această specie prezintă importanţă economică scăzută. Are corp mic. Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. Algeria. cu albina italiană. intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. Importată în Argentina.) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. Albina neagră (Apis mellifera L.). producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie.44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale.). Este o albină irascibilă. Albina telică (Apis mellifera intermissa B.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. albinele fiind surprinse pe câmp. permiţând. clădeşte cca. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează. Olanda şi Peninsula Scandinavă).scăzută la iernare. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. înregistrându-se astfel mari pierderi. Germania. Anglia. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. relief şi baza melifera de la noi din ţară. vagabondează şi este foarte agresivă. iar varietatea din Câmpia Dunării. având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. culoare închisă. situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. iar culoarea chitinei este neagră. a rezultat un hibrid.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6. Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). în general. de unde şi-a primit şi numele. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere. RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. Este foarte productivă. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală. Este o albină productivă.

Răspândită în Madagascar.). economisesc rezervele de hrană. Capul Văzut din faţă. este mică. încrucişată cu majoritatea albinele europene. Este răspândită în insula Cipru. Această subspecie.şi abdomen cu foarte puţini perişori. care apără cuibul. puţin predispusă la roire. capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare. Răspândită în sudul Siriei şi Liban.). ce realizează producţii mari de miere. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. rezistenta la intemperii. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap. foramen. cu exceptia albinei italiane. întrucât fumul le irită.). cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei. Are mătci foarte prolifice. de unde a primit şi numele. oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. mătcile prolifice. putându-se lucra numai cu mănuşi. dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi. de culoare neagră. abdomen. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr. este ceva mai mare decât albina egipteană. Albina israeliană este productivă. fiind imună la boala puietului. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr. numită „loca”. De torace este lipit gâtul subţire. torace. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice. ce adaposteste o deschidere pentagonala. răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere.). prin care trec orificiul 10 . Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. Buttel – R. este considerată rasă pură. produşii rezultati fiind foarte irascibili.

Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. a c% de CO2. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. Totuşi. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. un punct din imaginea totală. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. In comparaţie cu omul. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. să fie deosebit de evidente. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. a cărei sumă dă o imagine globală. miros. Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. negru şi alb. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. Pentru apicultorul practician. simpli din frunte: ocelii. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine. compusi şi cei trei ochi punctiformi. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. 11 . centralanterior se afla o pereche de antene. nervii. albastru-verzui. Este suficientă folosirea culorilor galben. fiecare captează o porţiune foarte mică. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. dimineata devreme. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali. Ochii cu faţetele lor au capacitatea. în zilele noastre. verde. astfel. la trântor 6000-8000. etc. in amurg si in interiorul stupului. lateral ochii compusi. albastru. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. iar frontal trei ochi simpli. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. cum sunt mirosul şi simţul tactil.esofagian. In cutia craniana se gasesc creierul. modificarile de temperatura. galben. perceperea vibratiilor. Dimpotrivă. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. noi nu vedem culorile ultraviolete. albinele percep diferit culorile.

redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. Lungimea trompei variază. Spre deosebire de viespi. insalivare. sau buza inferioara. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei. mierea. După descoperirea ei. ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare. Aparatul bucal indeplineste functii multiple. continuata cu o membrana. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente.3 mm şi 7. În imediata apropiere a aparatului bucal. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid. toate componentele trompei se alatura. prin miscari aspiro refulante. pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. hrana şi apa. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. cladirea fagurilor. Este organul de supt si lins. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. în 1954 de către Butler. desprinderea propolisului de pe muguri. In momentul aspirtatiei hranei. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). mandibulele albinelor nu au dinti. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. de: prehensiune. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare. între 5. trompa se poate strânge. cu care albinele aspiră nectarul.2 mm. De asemenea. ea este foarte bine reprezentata la matcă. Determinarile se fac la microscop. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. scuturarea polenului de pe anterele florilor. În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. După aspirarea hranei. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. lichidul dulce secretat de afide. Astfel. 12 . Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. Trompa se compune din doua maxile si labium. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop. apare fenomenul roitului. la ingerarea polenului. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. cu ajutorul micrometrului ocular. la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. în funcţie de rasa de albine. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. aspirarea lichidelor. doua mandibule si proboscisul sau trompa.

orientati catre interior. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. anterioare. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. introduse antenele după cules. Intre tibie si bazitars. Pe fiecare segment toracic. mijlocii si posterioare. multe feluri de mişcări. formand panerasele. cu picioarele lor.Toracele Este format din trei parti: protorax. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. doua perechi de aripi. Astfel. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. mezotorax si metatorax. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. iar tarsul se flexeaza pe tibie. Tarsul este format din cinci segmente. tarsomere. de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. dintre care primul bazitarsul. trocanterul. pe mezotorax si metatorax. 13 . picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. lateroventral. Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi. La albine. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme. cu ajutorul careia se transporta polenul. Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. care le dau mobilitate. separate de pleura. care descarca polenul in celule. La prima pereche de picioare. inchizand sistemul cu clapeta. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. numite şi „batista albinei”. fixata pe partea distala a tibiei. tibia si tarsul. Prin fosa sunt. nu servesc numai pentru deplasare. cu rol in respiratie. Albinele nu pot face. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi. Antena este introdusa in fosa semilunara. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. deci. este mai dezvoltat. ca o perie. Picioarele cele trei perechi de picioare. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. femurul. cosuletele (corbicule). de consistenta chitinoasa.

ambele aripi pot fi cuplate în zbor. Astfel. urcare. Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. albina se hraneste din belsug cu miere. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch.5 m/s. se pot determina anumite caractere biometrice. Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. care. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz). cu frecvenţe medii de 226 Hz. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz.13-29. indicele tarsian. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei. impiedica zborul albinei. iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. de 6. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. este în medie de 285 Hz.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei. care formeaza intre ele un unghi obtuz. Când vântul este blând. le poate mişca în sus şi în jos. pe care o 14 . O scădere importanta apare după împerechere. lucratoarele. La mătcile nefecundate. gata să înţepe. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele. Sunetul pe care-l emite o albină iritată. le poate roti. zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. inchise catre articulatie si deschise catre margini. La iesirea din stup. coborâre. sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. reprezintă un ton mai profund.15-27. viteza de zbor este de 8 m/s. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. se determina indicele aripilor. Bűdel/herold 1960). implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. în comparaţie cu cel al albinelor. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. Sub 1% zahar in sange.1323. denumite: costala. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă. prin bătăi simultane. La o cursă pentru cules. inserate prin articulatii mobile. cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. de ponderea „încărcăturii”). masuratorile facandu-se microscopic. de forma unui jgheab. Ajutata de vant. albina poate varia direcţia zborului (înainte. ramificate diferit in functie de rasa. Lindauer 1955. trantorii. mediana si anala. subcostala. La albinele care se înapoiază. Nervurile delimiteaza un numar de celule.

intr-o cantitate. In zbor. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m.consuma. Tegumentul este alcatuit din: cuticula. Fibra musculara striata are la exterior o membrana. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. sarcolema si in interior sarcoplasma. temperatura toracica ramane constanta. hipoderma si membrana bazala. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi. cu miofibrile si nuclei asezati central. lucios. cu nuclei dispusi periferic. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. de 46°C. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. in functie de necesitate. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate. Sistemul muscular al albinei este de tip striat.5 mg/min. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. in timpul zborului. dar. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. treptat. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. 15 . fapt pentru care corpul albinelor devine negru. de 1. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km. acestia se uzeaza. de colectare a polenului si rol senzitiv. in medie. Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara. Odata cu varsta. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. pe un singur rand. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. cu exceptia muschilor directi ai zborului.

Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa. Astfel. raspunzatori de bataile verticale ale aerului. printre care patrund traheele respiratorii. mai bine reprezentati si mai purernici. 39 mm la matca si 47 mm la trantor. nu în ultimul rând.Foarte importanti sunt muschii aripii. mijlocie.reg. sau absorbtiei nectarului. Guşa. alcatuita din intestinul subtire. Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: . permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen.muschii directi ai zborului. Ea este foarte extensibilă. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). În ea se adună sucurile nectarului. in care hrana este descompusa de sucurile digestive. 16 . de la gura la anus. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. lichidul dulce secretat de afide. hrana şi. acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina.reg. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. el prezinta numeroase ondulatii. este continuarea şi prelungirea esofagului.reg. ce induc miscari helicoidale. 2. laterali si muschii celor doua diafragme. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac. Plină până la refuz. . are o capacitate de 75 mg. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. un sac în formă de pară. sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. nu şi invers. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal. anterioara care cuprinde faringele. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei. . Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub. care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac. situata in partea anterioara a abdomenului. ventrali.muschii indirecti. . El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. posterioara. apa. esofagul si gusa. fibrele fiind grupate in fascicule. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali. determinand zborul propriuzis. Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: . rect si orificiul anal.

Are o forma cilindrica si o lungime de cca. cu rol in reglarea defecatiei. se micsoreaza. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. prin peretele stomacal. independente functional. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. Ele secreta catalaza. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale. activitatii catalazei. La acest nivel. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. iar celulele lui secretă sucuri digestive. 3. deci. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale.1 mm. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. stomacul prezinta straturi de muschi care. in special. care. care contribuie la eliminarea apei. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. pe care le varsa in pilor. In cursul unui an. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. determina peristaltismul specific. Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. 200 canale filamentoase. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri. Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. albicios. situate în partea posterioară a abdomenului. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. 17 . ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. Rolul tuburilelor Malpighi este. La exterior. albinele defeca in afara stupului. in vecinatatea pilorului. se varsa continutul tubilor Malpighi. carbonati). uree. din 70 kg hrana consumata. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. 10 mm. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi. simptom al maladiilor digestive. direct în sângele albinei. prin contractii ritmice. formand o valvula pilorica cu sfincter. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Deci. Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie. ce se pot transforma rapid in glucoza. si din grasimi. prin intermediul muschilor adiacenti. Lumenul intestinului. 5°C. defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. cu volum reglabil. catre partea mijlocie. cu diametru de 0. ce face legatura intre stomac si rect. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. In mod obisnuit.

etc. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. 8% hidroxipoliesteri. b. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. in varsta de 13-18 zile. Prin miscarea aripilor. de culoare alb-sidefie. in sistemul de aparare si in transformarea hranei.000-20. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. hexagonali. 14% diesteri. După încheierea perioadei de clădit. in contact cu aerul. cele mai voluminoase ale lucratoarei. Din acest motiv. sub forma unor pete ovale. frământate cu mandibulele şi prelucrate. glandele ceriere degenerează. 12% acizi liberi. adica aprox. iese in exterior si. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. În timpul perioadei de producere a cerii. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară. 8. De acolo.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale. albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate. care. prin canalul odorifiant. realizarea comunicarii. 4. Pentru a fi apte de producerea cerii. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. 35%monoesteri.000 solzisori de ceara. 990.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. corpului gras i se atribuie si rol excretor. la recunoasterea membrilor familiilor. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare.000 celule epiteliale.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric. adunarea roiului in forma de ciorchine. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. de culoare alburie. c. lucratoarele consumand aprox. la pozitionarea surselor de apa si hrana. maximul inregistrandu-se la 28 de zile. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. ce primesc oxigen prin trahei specifice. dispuse în patru perechi. Ceara se produce prin metabolizarea mierii. cu precadere la patrunderea in stup. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă. a. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. numite oglinzi cerifere. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. răsucite de mai 18 . la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. provenind din doi săculeţi.

dar atrage trantorii in zborul de imperechere. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. Lucratoarele doici care produc hrana larvara. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic. Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. de peste 21 zile. a lipidelor si glucidelor. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile. La albinele batrane. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. glandele cervicale. g. glucoza si fructoza. glandele secreta invertaza. acidul 10-hidroxi-2decenoic. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). glandele toracice. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. Sunt in numar de doua perechi. la acest nivel. Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. ca liant al polenului si la construirea fagurilor. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. si una situata in zona toracica. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca. numita salivarium. dar se gasesc si la lucratoare. transformand nectarul florilor in miere.multe ori. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. mult mai putin reprezentate. Sunt cele mai dezvoltate la matca. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti. cand devin doici. prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). pe care 19 . un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. f. d. componentul principal al hranei. e. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. aflate în părţile laterale ale creierului. inhiba instinctul de cladire al botcilor.

dar principalul component este melitina. patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu.lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. de ex. o proteina. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. 20 . In momentul in care albina inteapa. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole. si anume: placa triunghiulara. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. ac. 6. teaca acului. unde isi si varsa continutul. cea mare. Daca albina inteapa un mamifer. valvule. una alcalina. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. 5. doua diafragme. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. are un traiect spiralat. h. Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara. format din cinci ventricule. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. situat in partea dorsala a abdomenului. cele doua substante se amesteca. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului. sistemul motor si un ganglion. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. superior aparatului digestiv. moale. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. placa patrata si placa oblonga. hemolimfa si organele accesorii de pulsatii.. Veninul este un amestec de proteine si peptide. este cautata membrana intersegmentara. iar cea mica. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers. Cand albina inteapa. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. aorta. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. glandele veninoase. doar trei zimti. Inima este un organ tubular pulsatil. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. spre exterior. Cand albinele se inteapa intre ele. lantetele avand. o substanta acida.

Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. cuprinde centrul vederii si. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni. sinusul dorsal sau pericardial. doi fiind situati in torace. Sistemul circulator este unul liber. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. leucocite. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. 7. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. digestiv si reproducator. mandibulari si labiali. iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator.6-13. acizi grasi. prin nervul optic. digestia. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti. la baza antenelor si in torace. cel mai dezvoltat. de unde pornesc nervii maxilari. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. apa in % de 85-90%. controleaza organele endocrine.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. 21 . spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. limpede.). etc. situat anterior lobilor deutocerebrali. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati. este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. de celule formatoare de 4. enzime. este mai putin dezvoltat. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. deutocerebrum. tritocerebrum. saruri minerale. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti. deasupra cordonului nervos. in special glucoza.8 microni si de celule mult mai mari. si 5 in abdomen. la baza aripilor. o cantitate importanta de zaharuri. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului. situat in partea din fata a capsulei cefalice. care se unesc cu creierul in partea superioara. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv.

Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. prezente la larve. in maturitatea sexuala si in reproductie. intre lucratoare si matca. numit opercul. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni.Aparatul respirator Ca orice insecta. oxigenul de care are nevoie. bioxidul de carbon fiind eliminat.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. pe care-l oxigeneaza. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. de oxigen. stigmele. Glandele protoracice. trahei transversale. Hemolimfa primeşte. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor. ramificatii traheale si celule traheale terminale. prin care corpul albinei este oxigenat. pentru metabolismul ei. Spre deosebire de mamifere. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. 8. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. Pentru aceasta. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil. HJ. 7 in torace si 3 saci in abdomen. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. şapte în partea posterioară a corpului. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. si invers. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. 22 . trahei longitudinale. pe abdomen. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. Ei sunt dispusi 5 in cap. albina nu are plamani. trahei scurte. astfel. situate la nivelul creierului. Acest sistem este format din: stigme. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut. la albine. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. care elibereaza hormoni.

la mijloc ovocitele. alcatuiesc lichidul spermatic. pe perioada depozitarii spermatozoizilor.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. alcatuite din tuburi ovariene. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. secreta mucusul. stigmele sunt deschise. 23 . vezicule seminale. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. iar la baza ovulele. canale deferente. In portiunea terminala a penisului. canal ejaculator si penis. Astfel. piriforme. testiole. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. Ovarele sunt doua mase voluminoase. vaginul si punga spermatica. impreuna cu secretia veziculelor seminale. 9. situat in partea ventrala a abdomenului. situate in abdomen. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. bulbul. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. iar in repaus sauactivitate redusa. de forma unor saci. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. Este alcatuit din vestibul. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator. cu volumul de aprox.Cand sunt in activitate. se deschide canalul ejaculator. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. Glandele mucoase. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. Prin canalele deferente. o pereche de coarne si din cervix. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. care. 1 mm3. Canalul ejaculator este un tub subtire. 200 tuburi spermogene. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. glande mucoase. Penisul reprezinta organul copulator. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Este situata deasupra oviductului impar. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. sperma ajunge in veziculele seminale. iar in interior se evidentiaza cca. reprezentate de tuburi subtiri. in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. ovariole. ce secreta un lichid nutritiv.

auditivi. canalul ejaculator este împins înainte. De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare. După împerechere.La împerechere. 10. trântorul moare. statici. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . adică de 12 zile. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual. Mai întâi. termici si vizuali. hidrici. ca urmare a mişcărilor musculare rapide.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. împreună cu epiteliul glandei mucoase. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. Aceste organe au origine ectoderma. olfactivi. La împerechere. de forma unui neuron bipolar. canalul ejaculator este împins înainte. apare sperma şi apoi mucosul. numite sensile.

de cele trei componente: matca. o curata si distrug botcile incepute. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. Colonia albinelor are nevoie.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. Durata de viaţă a matcilor este . dintr-un ou fecundat. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca. devenind trantorita. cele trei componente se completează reciproc. de 3-4 ani. In scurt timp. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. de la ou la matcă . o hranesc. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. ca pe o familie compusa din 30. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. stupul devine foarte agitat. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul.la care organele sexuale sunt complet formate. cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. alveola mătcii. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. laptisorul. în 16 zile. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. familia fiind pierduta. care este indispensabilă continuităţii coloniei. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat. Cand o familie ramane fara matca. Celelalte se imprastie pe peretii stupului. dispus într-o alveolă mare. Trântorii lipsesc iarna. in medie. Matca Matca provine. daca nu se intervine la timp.00050.000 indivizi. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 . ca şi lucrătoarele. şi se dezvoltă astfel.

totuşi. depune şi ouă nefecundate. Acesta este de fapt . Pentru aceasta. mama” intregii familii. să depună ouă. Pentru aceasta. unde sunt fecundate. naturală sau artificială. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului. Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. numai ouă fecundate. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate. din martie-aprilie până în iunie-iulie. matca începe. Zborul nupţial. Avantajul este că. Matca poate depune şi ouă 26 . sau fertilizarea artificială. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. Prin împerechere. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. după 2-3 zile. acestea apar foarte rar. doar prin aprecierea puietului. Matca poate.. matca primeşte spermatozoizii necesari. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. necesar.are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. de regulă. Într-o creştere selecţionată. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase. Înainte şi după această perioadă. sunt semnele activitatii unei matci batrane. Spatii goale pe rama de puiet. greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. au glandele mandibul.sau mai multe matci. cu o familie sanatoasa. se obţine o împerechere controlată. Depunerea ouălor. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. pot apărea si aspecte negative. cum ar fi alveolele lacunare. După o însămânţare reuşită. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. acest procedeu este. În ultimii ani. Totuşi. uneori. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. chiar fara a o vedea. În cazul fertilizării naturale. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. cea batrana disparand primavara. matca depune.

Astfel. Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată. 1962). uneori. În coloniile normal dezvoltate. alternativ. Din a opta zi. Până la eclozare trec 24 de zile. Dupa aceea. Horn. trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati.in functie de diametrul celulelor. la aspirarea hranei din alveole. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. Lampeitl 1992). lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. ies în zbor. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. 27 . in numar de cateva sute (după Weiβ. Împerecherea are loc la aprox. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. În aceleaşi situaţii. Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. ei preiau hrana din alveolele cu miere. trreptat. serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile. Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Viaţa trântorului. în afara stupului. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. Trompa scurtă a trântorului. Acum are loc maturarea spermatozoizilor. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. rămân aceleaşi ani de zile. Însămânţarea. Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care. 10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ. de aceea. Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. ziua. de către următorul trântor. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile.

însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. constituie „cuibul”.000-20. dar sunt mici şi. unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate. Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori. pentru 1 kg ceară curată.000-80. iar toamna 20. sau din ouă depuse de lucrătoare. iar din acestea apar numai trântori.000-15. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea. cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. adica ceara.000 (10. În această situaţie. Numarul lor variaza in functie de sezon. Albinele lucrătoare sunt femele. cu acul isi apara cuibul. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0. alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei. dar cei mai harnici membri ai coloniei.Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. astfel: la inceputul primaverii 10. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent. vara circa 40.000-30. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici.000 (50.000.8 mg. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. ale căror ovare sunt formate. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri.000-60. Lungimea corpului este 12-13 mm . picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii. nu produc ovule. ele formează masa familiei de albine. în general. ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”.000). prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul. întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară.9 luni iarna. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce. glandele lor cerifere produc ceara. 28 .000).4 mm.

Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară. cu fundul trirombic. Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. spatiu prin care albinele trec usor. Fundul celulei este format din 3 fete romboice. iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. Dupa marime. In mod obisnuit. se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. astfel. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus. stabilitate. numar si destinatie. prin armarea ramelor cu sârmă. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. În afară de aceasta. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus. atârnând în jos. până când ele capătă adâncimea normală. în formă de ghindă. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. astfel. dobândind. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. de matci si intermediare. Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. mai stabili. celulele sunt: de albine lucratoare. la canturile împreunate. de trantori. pereţii celulelor sunt bine fixaţi. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. depozitarea mierii si a polenului. pe care începe alcătuirea alveolelor. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. până la alcătuirea primei aglomerări de material. Mai întâi. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că. forma. se construieşte un perete median. Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. Cu cât creşte fagurele în jos.4 mm). umezită. se obţin faguri mai regulaţi şi. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. se indeparteaza colectorul imediat. pantotenic. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. vitaminele A si K. cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules. biotina si enzime. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. Ca urmare. vitaminele C. in pastura se gasesc. inositolul. dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. E. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. 4% lipide. se instaleaza la inceputul lunii aprilie. 3% saruri minerale. D. acidul folic. in plus. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. in special continute de polen. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. Polenul contine 7-35% proteine. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . cat si a indivizilor acesteia.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine. 40% glucide. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. pentru obisnuirea albinelor. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules.

250kg.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea. Datorita metabolismului si activitatii intense. productivitatea. in proportie de 2:1 (la greutate). proteina bruta. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor. in dulapuri inchise ermetic. La un kilogram de miere albinele 34 . Faguri cu pastura.8 13.2 7. c. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala. se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca.000 indivizi cu cca 650g proteina. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17. daca nu sunt completati cu miere. apoi se centrifugheaza.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. b. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare.6 15. deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. albinele au cerinte mari de proteina. acumuland in scurt timp. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. respectiv 25mg. Cantitatea de proteina din corpul puietului. Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare. La o familie ce creste aproximativ 130.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina.7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. a.

Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina.5mg proteina . rezulta un necesar de19-20kg polen.Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi.a matcii si depunerii pontei. metodele de dezvoltare si conservare a polenului. brume timpuri sau inghet. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%.6g protine. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului.56 . se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. Avand in vedere aceste calcule. Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. e.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante. rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen . varsta si starea de nutritie a plantelor. Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine.33kg. conditiile de mediu. timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina.8mg azot. Albinele isi depoziteaza in corp cca 2.55 0. d . Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura. la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg.06 Grasimi 33. respectiv 17.adauga prin enzime o cantitate de 3. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32. proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g.

43% din proteina totala.32 Salcia capreasca 41.B.40 0.% plantei plantei Alunul 28.53%-41.48 Teiul alb 20.30 1. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1.28 Dovleacul alb 33.97 1. leucina.86 Rapita 24.45 Sparceta 28. lizina.zaharuri 18. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer.21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali.11 Artarul 26.44 Sorgul 24. metionina. tripofanul.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7.22 1.% Denumirea P. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%.61 Porumbul 23.57 .59 Sburatoarea 29.B.5%. ultimi reprezentand 18. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1. cu o umiditate de 8%. treonina) si aminoacizi liberi.78 soarelui Papura 19. izoleucina. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor.15 1. dar si in functie de conditiile de depozitare.92 Dovleacul 34. in functie de specie: 13. variaza de asemenea in limite foarte largi.50 Aciditate ph 6.37 0.valina. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere).90 0. fanilalanina. Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.29 Salcia comuna 22. histidina.23 furajer Floarea 27.42 1.2% la 35.

precum si inozitolul si acidul ascorbic.2-0.3 Sodiu 17.0 Clor 66 37 Oligoelem . calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale. adaugand si saruri de mangan si zinc. Fosforul. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2.5 1000-2000 .8 Polenul este bogat in minerale.4-7. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem. ribloflavina. tiamina). metioanina si triptofan.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina.2 33.2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0. Concentratie mg% mg% 15.6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14.2 pantotenic Piridoxina 3.3%.Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic. niacina.9 16. indispensabile in dezvoltarea insectelor.1-6. acidul folic. . In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente. acidul pantotenic. Fier Cupru Concentratie mg% 1.3-19.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative. in special tocoferol.vitamine liposolubile.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina.42-2. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: . Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri.9-8. in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine. piridoxina.24 15-17 5-9 0. Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1.5-3.

ci sufera o serie de transformari biochimice. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen.0 0.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup.03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride.Calciu sulf 33. linolenic. steride (steroli). Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat. palmitic. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus.33 Magneziu 15.58 34.06 4.74 1. polenul nu este consumat ca atare de albine. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele.43 3. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic.24-0.80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2. fiind esentiali pentru organismul albinelor. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . linoleic. Grasimile au rol in termogeneaza. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. grasimile pot mentine viata 38 . Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. in special al celor din straturile exterioare. fosfolipide si cerebrozide.

Si.albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk. Mangan.85%. procese care exprima intr-un singur cuvant viata. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al.Titan.P. Br. Mierea contine o medie de 0. si Zinc. Staniu. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Molibden. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate.Na.9/1991). Nichel. K. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Cobalt.Mg. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate.beri”. Litiu. Fe. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 . Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele. Astfel. formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor.Ca. nr. cat si cu cel al puietului de toate varstele. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras. Cupru.17% cu limite de variatie intre 0. Crom. chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului. Plumb.apoi Bariu.02 – 0. Avand un rol vital pentru organism. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri. Strontiu. Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine.(American Bee Journal. respectiv de producerea solzisorului de ceara.

in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi. populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care. Gasind si observand toate acestea. incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare. chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra.albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului. . datorita spatiului din stup. Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente.prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. .in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine. . asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. .observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen. a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali. .pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar. .aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine. insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. familia de albine se divide (roieste).asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare. Tendinta de roire 40 . Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: . ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. .desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate..

Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde . intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. Avand in vedere acest fapt. fiind invalidata din diverse motive. a inhibinelor. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 . a celor de alarma. marcarea spatiului. Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu. cu diverse functii. prin scurt contact antenal. ea asigurand un fel de circulatie sociala. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. nu viata indivizilor ca entitate biologica.din contacte cu florile). respingerea albinelor straine. Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. digestia . La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. avand o determinare genetica. ceea ce se intampla la albine . acesta fiind un caracter ereditar. excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva.dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib. albina traieste in astfel de conditii foarte putin.este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. denumita „substanta de matca”. de cules si a atractantilor. determinand asa-zisa constiinta a stupului. in timp ce colocatarele lor.

Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. In perioada de iernare. In interiorul familiei de albine. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. Albinele preiau de pe corpul matcii si . o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. necesita mai putine substanete azotoase. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul.4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata.Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. in medie 2. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine.. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici. Albinele batrane. inascute s ise manifesta din primele ore de viata. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. Dupa eclozionarea din celule.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. care devin culegatoare. iar cele tinere sunt primitoare de hrana. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. In perioadele de ouat intens. si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. albinele sunt infometate. albine lucratoare si trantori).

Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine. în primele 3 zile de viaţă. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. glandele hipofaringiene să i se 43 . Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. format din ceară şi polen. Durata stadiului larvar este de : 5. Indiferent de casta căreia îi aparţin. să se mărească. în intreg stadiul larvar. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. La sfârşitul acestu stadiu. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. O larvă. 7 zile la trântor. larvele sunt alimentate cu lăptişo. 6 zile la albina lucrătoare. tubul digestiv. METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. Stadiul de ou durează 3 zile. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere.5 zile la ♀. larva tâmără eclozionează. aparatul reproducător etc. nimfă şi adult. A treia zi după pontă. evoluând prin stadiile de ou. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară. cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min. larvă.chimic. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului. La insecte. polen şi apă.

albinele devin culegătoare de polen. când aceste mor. Astfel. apare un dezechilibru. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. 5. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor.Când creşterea s-a terminat. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului. dar şi după forma deosebită a celulelor.dezvoltarea durează cel mai mult. după 21 zile. La trântori. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. albina este relativ inactivă. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C.5 zile stadiul de larvă şi 7. În mod obişnuit.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care. Durata dezvoltării nu este exactă. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari. din care 3 zile este stadiul de ou. condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere.dezvolte. acul să devină funcţional etc. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare. în medie 24 de zile. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine. 3 săptămâni. din care 3zile stadiul de ou. nectar şi apă. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. acestea sunt bombate. dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. împerecheată. aceasta încearcă să redreseze situaţia. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. ea nu mai consumă polen. Dacă într-o familie de albine. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. aceasta începe să ouă este de aprox. Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor.

zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului. . în partea superioară. Maturarea nectarului durează 1-5 zile. .primirea nectarului direct de la albinele culegătoare.activităţi desfăşurate în afara stupului. iar în lipsă de albine doici. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . cercuri care se măresc treptat. Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules. .apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe.7 kg miere. . albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor. -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă. atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. polen şi apă.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ.ventilarea cuibului prin primenirea aerului. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. apoi cu un amestec de miere. albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului. În interiorul stupului. sau după mai multe zile reci şi ploioase. sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor. Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat. Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei. atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : . unde a fost depus de culegătoare.activităţi desfăşurate în interiorul stupului. hrănirea larvelor de ♀ . reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. . sau a altor insecte. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă.

De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. apoi un traseu în zona diametrului. Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans.Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. albina zboară spre sursa de hrană depistată. . albinele efectuează mişcări circulare. Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. Albinele sunt insensibile la culoarea roşie. tot efectivul de lucrătoare participă la cules. Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. ci şi în preajma roirii. modelele şi mişcările în zborul lor. abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic. urmat de o nouă deplasare în semicerc. în direcţia opusă acelor de ceasornic. cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum. Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C. 46 . cantitatea şi concentraţia în zahăr. .Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. acustice. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde. iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”. repetând acest dans de mai multe ori. distanţa. la câteva minute. În dansul circular. În dansul balansant. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă. albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc.

dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta. diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid. Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului.Albinele sunt capabile de a percepe formele. 47 . Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular. de a le distinge pe cele pline de cele goale.

echipament pentru protecţia apicultorului. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei. pentru a i-l fura. Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi. . a celulelor.inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei. apar 48 . . In viata salbatica. Inventarul apicol este clasificat în : . buduroaie sau stiubee. acesta incet.inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor.stupi şi pavilioane apicole. condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine. sa cerceteze dimensiunile fagurilor.unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali. . . .inventar apicol utilizat la extracţia.a preluat si cresterea albinelor. crapaturi de stanci. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii. .CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor. ploi si arsita soarelui.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor.chiar si pesteri. .unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi. obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole.inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor.Avand drept exemplu.jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite. locuri ferite de vanturi. atat in Europa cat si in America.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern). incet. . de depozit al rezervelor de hrana. a cresterii animalelor. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi. Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare. recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. a distantei intre faguri.

.Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm. forma si dimensiunile ramelor. orizontali si mixti . ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor.usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine. cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală.BERLEPSCH sau VIRNOR etc.diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel. si anume: capacitate stupului. avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm. Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm.să fie de capacitate mare (70-90 litri).respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare. Un stup sistematic. să 49 . si anume: . să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului. stupii se clasifica in: stupi verticali. . trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . La stupii standardizati din tara noastra.Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm. . ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. . a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire. la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm.iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume. cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. Stupii moderni. . LANGSTROTH. O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere.Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare. în general. să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani). Dupa modul in care se mareste cuibul. respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). apare stupul DADANT.Distanta intre axele fagurilor este de 37mm. LAYENS. . dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor.stau cateva elemente de baza. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii. pot fi verticali şi orizontali. sistematici.

În corpul de jos. 1. Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. numită spetează. ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. bloc pentru urdiniş. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. cuibul familiei ajunge iar jos. care la nevoie se închid cu câte un bloc.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor). puietul va ecloza şi va elibera celulele. alimentator. Speteaza superioară. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig. podişor separator. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime. Soclul sau fundul este mobil. la exterior. cu nutul în jos şi nervura în sus. în corpul de faguri goi. cu tablă zincată. numită şi 50 . Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. iar printr-o nouă inversare. Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. pe pereţii laterali. stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal. podişor. ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. în număr de 10. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. de formă conică. galben deschis. Rama podişorului are o mică deschidere. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. În interior. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. 1). rame. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri. Ramele. capac. două laterale şi una inferioară. rama de ventilaţie. acestea se vor îmbina în nut şi nervură. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. În mijloc. verde etc. corpuri.).

deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri.3). prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. magazine de recoltă. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. Inferior acestor deschideri. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. Soclul este mobil. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. corp. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm. ceea ce reprezintă urdinişul. învelit la exterior cu tablă zincată. Întrucât în faţă. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor. are 25 mm lăţime. rame şi blocul de urdiniş (fig. 2. fundul stupului este lipsit de şipca de centură. pe care se fixează în partea superioară tavanul. Capacul este format şi el dintr-o ramă. pe 51 . iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. respectiv cu fundul. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. se creează o deschidere înaltă de 20 mm. 2. Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. diafragmă. podişor. ce servesc la susţinerea ramelor.portfagure. Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. rabatabilă. prevăzute cu tablă. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. ce se poate închide cu două foraibere. în număr de două. Magazinele de recoltă. capac. prevăzute superior cu piuliţe. dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate.

Ramele. în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. Tavanul este confecţionat din scânduri. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. în care scop serveşte la reducerea cuibului. În partea superioară. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. rame.toată suprafaţa internă a capacului. Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. la exterior. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. ce serveşte la micşorarea cuibului. Corpul este confecţionat din acelaşi material. suprapuse pe două rânduri. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. mai mică cu 20 mm. în număr de 20. diafragme. care permit susţinerea lor pe falţul ramelor. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. având în partea superioară două umeraşe. Podişorul este format din şase scânduri. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. sunt asemănătoare ca şi construcţie. sunt identice cu cele de la stupul vertical. protejare cu plăci de oţel. Capacul este telescopic. deosebindu-se doar prin înălţime. podişor. permite trecerea albinelor prin partea inferioară. 52 . nefixate între ele. în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. 4 şi 5). protejat la exterior cu tablă zincată. ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig. Stupul orizontal se compune din: soclu. fixate cu balamale. fixat de corp prin două balamale. Peretele din faţă. în număr de două. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. dispozitivul de fixare pentru transport. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. 3. corp. iar a doua. iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură. capac. Diafragmele. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat.

Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor. metal sau alte materiale. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . Pavilioanele pot fi fixe sau mobile. Astfel. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea.Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate. care sunt de 7. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. Aşa de exemplu. respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. dar cele mai răspândite sunt cele mobile. Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie. iar pentru o diafragmă 25 mm. distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. la stupul vertical cu 10 rame. care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. în care sunt adăpostiţi stupii. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă. temporar sau permanent. La stupii la care podişorul se fixează 53 . lungimea interioară este de 400 mm. în cazul stupului amintit anterior. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului.5) = 450 mm.5 mm fiecare. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului.

masca metalica ce are forma ovala.plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata. etc.masca apicola.dalti apicole .. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului ..60 mm Total = 390 mm 2..300 mm distanţa dintre rame şi podişor……………. halatul...10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie. înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………. .20 mm înălţimea falţului pentru podişor……………..peria apicola 54 .. Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .prin intermediul unui falţ (stupul orizontal). 3.sa fie comoda .10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………. Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine. se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor. salopaeta sau combinezonul apicol. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: ..300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….. la toate aceste date.. Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi. Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : .afumatorul . Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior. În cazul stupului cu 10 rame. sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole.10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….

scaun apicol etc. Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER . Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. ciocalai. tocali etc. MILLER.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac.suflatorul cu aer ( turbosuflanta) . Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept . Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina. albinele fiind indepartate. iasca. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). Aerul este suflat peste ramele din magazine. Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 . iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. BENIHON. Scaunul apicol (lada cu scule) . la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . la detasarea caturilor. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica. La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm. TITOV.. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic.este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup.

Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor.diferite tipuri de capse (optional) .perforatoare de rame . Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor. Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti . In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali .sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame . INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 .calapod pentru fixarea fagurilor artificiali . ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme .In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii. Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele. Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata.sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0. iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde.5 .faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor. insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: . 6. 5.4 -0.

c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm.descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii . In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare. sub sita. metal.izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0.dozarea. In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. Conform normelor U. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar. Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : .conditionarea mierii . utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine. etc.Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare. 7. 57 . b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L.5 L. In practica apicola. In partea inferioara.E. material plastic.extractia mierii .furculite pentru descapacit .masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri. Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: . imbutelierea si depozitarea 7.cutite pentru descapacit . Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi. confectionate din lemn.verificarea calitatii mierii . CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine.tavi sau bancuri pentru descapacit . INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.

Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox.d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit. Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare.extractoare tangentiale . Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric. Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului. Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3.extragerea prin presare .extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit.extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie.caneaua de scurgere a mierii . extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: . Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete. se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere. 4 sau 6 rame . Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor. In principal un extractor se compune din: . 1000 rame /8 ore.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) . Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: .angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica. 10 .cosul (toba extractorului) . 56 sau mai multe rame. La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala. In schimb. Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon. 58 .bazin (cuva) . 7.

Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia. La o temperature de 14 C dupa cca.cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar. Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe.vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) .temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%. 7.maturarea . decantarea si eliminarea excesului de umiditate.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. filtrarea si racirea.strecurarea. pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale.7. Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: . maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje. 59 . Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta. 5 zile procesul de cristalizare este finalizat.5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1. densitatea si umiditatea . filtrarea si pomparea mierii . Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : . apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter.5 mm. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C.lichefierea . primul rand are ochiurile cu diametrul de 2.raportul diamteru – inaltime .

Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: . Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa.topire cu ajutorul aburilor . In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. Ca mod de constructie. aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive.recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar. imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: .topire prin incalzire sub actiunea razelor solare .Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : . . 7. Inaintea operatiunii de 60 .falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana.5 Mijloace de dozare. butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar.dozatoare pentru imbutelierea mierii. Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare. 8.topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp . borcane etc).extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti .pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace . 60%. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox.extragerea cerii cu ajutorul unor solventi.

botci confectionate din ceara sau material plastic . fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas. Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali.presare.markeri pentru marcarea matcilor .rame de crestere . Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8. 61 .sablon pentru confectionat botci . Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai. 9.rame de eclozionare . Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara.nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1. Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina.5 mm. Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila. urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina. dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset.dopuri de crestere . Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla.diferite tipuri de colivii si custi .rame isolator . Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire.spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare .5 zile in botci. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: .

mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. Trebuie avut in vedere ca 62 . convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului. dupa iesirea din iarna. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . INTRETINEREA. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ.CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre. se pot cladi cu usurinta fagurii. . cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului.Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal. frigurile roitului se previn si se combat usor.

inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet. • Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol.temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C . . reparatii si dezinfectii). . albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana. .recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice.curatarea fundurilor de stupi.pregatirea materialelor(corpuri. .scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora. . echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol. funduri. iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib.Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 . • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat.incheierea si insarmarea ramelor. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: . • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile. Albina culegatoare va intra direct in noul stup. podisoare. dup care moare. fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat. toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine.largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor. Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: .Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii. . . timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului.masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva. . • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”.+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului.

intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. Controlul 64 . Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa. • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa.el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice. • Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. ultima patrime trebuie sa ramana goala. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. • Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului. schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. dupa care cuibul se izoleaza termic.

capabile sa valorifice corespunzator culesurile. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat.evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. matca încetează ouatul. Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. albinele nu mai au unde să depună nectar. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. încetează clădirea fagurilor artificiali. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă. • Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib. dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. clădesc numeroase celule de trântor şi botci. Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. până când acesta dispare complet. menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal. asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai . 65 . astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar.

Datorită numeroaselor intervenţii. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. fapt pentru care este consumat de albine. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. de obicei cea tânără. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. Astfel. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou. iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare. În familia fără matcă vor apare botci. rămânând în familia reunificată o singură matcă. după distrugerea tuturor botcilor existente. În această situaţie. în stupul orizontal. deschiderea maximă a urdinişurilor. pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul. 66 . Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. concretizate prin apariţia instinctului de roire.În general. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. din contră. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit.

apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . În cazul unor naşteri simultane. se aşează mai sus. după o prealabilă stropire cu apă. apoi după o altă zi încă unul. de obicei. În acest moment. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul. se împerechează şi începe ouatul. De fapt. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. La o zi după ieşirea roiului secundar. este mai slab decât acesta. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. din cauza învălmăşelii plecării. În corpul de sus. desprinderea roiului se poate face prin periere. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. în momentul ieşirii roiului primar.În stupii multietajaţi. dar. cele două familii se vor unifica. apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. zboară mai departe de stup şi. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate. mătcile se luptă între ele. Dacă suportul nu se mişcă. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. După terminarea culesului şi extragerea mierii. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. denumită roiniţă. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. despărţit de o gratie. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. fagurele pe care se găseşte matca. până când aceasta se epuizează în totalitate. Prima matcă care se naşte. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă. împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. corp în care albinele vor construi botci. dar nu pentru roire. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul. Uneori. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. rămânând în familia astfel formată numai matca tânără. dacă familia pregăteşte un roi secundar. în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite.

La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. Dacă această metodă dă rezultate minime. ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. bine păstraţi. începerea ouatului. Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet. După prinderea roiului în roiniţă. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. acestea vor zbura din nou la locul iniţial. la umbră. Nu se recomandă 68 . pătrund în stup. sau câţiva stupi goi. dar care lasă urdinişul larg deschis. atrase de mirosul fagurilor artificiali. în caz contrar.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. sirop de zahăr. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. În lipsa culesului. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul. Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri. grămada de albine se organizează şi. de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt. Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. dar redăm câteva din acestea: . încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor. se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. fie se introduc 12 faguri cu miere. La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri. sau se administrează într-un hrănitor. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi. .o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. . Introducerea roiului în stupul pregătit. urdinişul fiind deschis. Eficienţa acestor metode este discutabilă. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere.

. ieşit în prima jumătate a lunii iunie.roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. În mod normal. urmată de divizarea acestora.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase. iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia. determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei.roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului. iar în regiunile unde culesul principal este vara. în caz contrar.roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii. roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar. . trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare.imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine. la 10-15 zile de la declanşarea roitului. . Dacă la intrarea în iarnă. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse. în zonele cu un cules timpuriu. nu au matca împerecheată. nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: . .diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos. numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate. sau a zborului lor la distanţe mari. Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale.înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine. un roi primar. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. pe 5-6 faguri. Astfel. 69 . . Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele. tocmai în perioada culesului principal. datorită imposibilităţii supravegherii continue. Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare.utilizarea fagurilor vechi. la începutul lunii septembrie.5 kg albină. .riscul de a se pierde o parte din roiuri. După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1. este necesar să se respecte următoarele reguli: . sau roiul respectiv se uneşte cu altul. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu. ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. cum ar fi cel de salcâm.

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă. paltin. trifoi. salcie albă şi căprească. s-au construit botci. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. se trece la organizarea cuibului. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. floarea-soarelui). unde este mai rece. întrucât corpul superior. stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. floareasoarelui. tei.ridicându-se în partea superioară corpul de jos. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. eventual. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. în lunile martie şi aprilie. Odată cu începerea culesului de salcâm. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp. hrişcă. familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. fâneţe. pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. sparceta. pe măsura înfloririi lui. bumbac. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. plante medicinale. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. apoi la masivele de coriandru. 73 . Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). primăvara. În continuare. salcam. În funcţie de resursele melifere. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. ajunge în partea inferioară. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. ci numai cel de vară (zmeur. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. în momentul în care spaţiul devine insuficient. se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. La jumatatea lunii aprilie. unde. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. iar matca a depus în ele ouă. din trei în trei săptămâni. Astfel. unde. tei floarea soarelui. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. apoi cel cu puiet căpăcit. până în momentul în care începe culesul.

practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici. Astfel. cultură ce oferă una din cele mai sigure.la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari.la zmeuriş: 3-5 familii. . Pentru reuşita acestei acţiuni. . drumurile de acces. . După valorificarea salcâmului. oferă cules zmeurul. abundente şi de durată culesuri. alegerea şi fixarea vetrelor. apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană.începând cu masivele din şes. ca spaţiu de lucru şi odihnă. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 . stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces. sburătoarea şi fâneţele. culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. pentru a stabili definitiv vatra. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni. dar capabile să asigure producţii mult mai mari. Dacă nu este posibil acest lucru. tei etc. se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. cum este cazul în pădurile de salcâm.la salcâm: 14-18 familii. Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi. neglijându-se sursele melifere mai mici. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii. obţinerea certificatului sanitar-veterinar. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă.la tei: 6-10 familii. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. . sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere. iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer.

Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. stare tot atât de dăunătoare. pe corpul superior. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită. vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului. iar la cel multietajat. la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. corpul de deasupra. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. deoarece albinele. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. la nevoie. Când zborul albinelor a încetat. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor. în dreptul treimii superioare a ramelor. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. 67). La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. prin intermediul a câte două şuruburi. după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. la stupii verticali cu magazie. Astfel. deoarece degradează stupii. În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. Stupii defecţi se repară. care împiedică căderea acestora între rame.rame goale. 75 . procedeu mai puţin indicat. deoarece albinele. deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. încercând să iasă. urdinişurile se închid. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. consumând o cantitate mai mare din aceasta. un magazin gol. În lipsa blocurilor. iar la stupul multietajat. se recomandă a fi chituite. blochează urdinişul şi mor asfixiate. se consideră suficient spaţiu rămas gol. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. se aşează rama de ventilaţie. Pentru asigurarea aerisirii. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm.

cuie. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi. de preferinţă noaptea. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. mierea se extrage. În primele zile după transport.stropindu-le cu apă. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. în special. În vagoane. După încetarea culesului. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul. neexistând pericolul ruperii lor. se aşează podişoarele. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. stupii se aşează suprapuşi. urdinişurile se orientează spre înapoi. terenurile accidentate. După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. evitându-se manevrele bruşte. Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. La încărcarea stupilor. ciocane. respectiv a frânărilor. În vehiculele de capacitate mare. cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. ori o bucată de chit de geam sau plastelină. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată. Este important 76 . precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective. stupii se aşează diferit. albinele sunt iritate. iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului. stupii se descarcă. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. Transportul se efectuează atent. măşti. La înapoierea de la pastoral. iar curbele se parcurg cu viteze reduse. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. se aşează pe vatră. iar seara după liniştirea albinelor. care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei.

mierea de pe prima faţă nu se extrage complet. fagurii se întorc pe cealaltă parte. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. floarea soarelui). se şterge şi se usucă. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. fagurii se recoltează cu atenţie. prevenind în acest fel furtul. evitându-se stropirea stupilor cu miere. ei se scot şi se păstrează. 77 . La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. precum şi după indicaţiile cântarului de control. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat. În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. în cazul celui de lungă durată. 70). Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. dar de mică intensitate (fâneaţă. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. După terminarea extracţiei. Înainte de a se introduce în extractor. după cca. ci numai aproximativ jumătate. Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. Pentru a preveni furtul. situaţie în care. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. viteza mărindu-se progresiv. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. după care. În extractoarele radiale. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. 24 ore. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. utilajul folosit se spală cu apă caldă. La început. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform. după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. extractorul. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. Pentru a preveni ruperea fagurilor.ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. când culesul încetează.

ea aleargă pe faguri. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton. Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare.4 şi 9 – verde. marcarea se face după împerechere. galben. odată cu recoltarea. 78 . . care se folosesc anual. Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere. iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci. respectând ordinea enunţată. care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei. staniol sau lac duco diluat.0 şi 5 – albastru . Pe timpul transportului se asigură hrana. Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic. după care se aşează rondela. format din cinci culori (alb. acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă. roşu. După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. verde şi albastru). . iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit.1 şi 6 – alb. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere. . Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi.2 şi 7 – galben. Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton. albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă. succesiv.3 şi 8 – roşu.

2. în 79 . Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. folosirea de mătci tinere. În acest scop. pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare). asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim. începutul lui august. se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. deoarece. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele). Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie. a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice.5 şi 2 kg albine. 1. implicit. Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules.CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. În acest scop. Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă. trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite.

pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore. albinele rod fagurele. şi timp de 20 secunde. iar după 2-3 zile se controlează familia. 3. sau rece dacă timpul e cald. pe când într-o familie lipsită total de ouă. care se perforează cu ajutorul unui ac. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor. matca va fi primită mult mai uşor. aşezarea mătcii ude între acestea. pe fundul stupului. există două metode de creştere şi întreţinere a 80 . Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile. . ea intrând în stup odată cu albinele scuturate. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. . căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. dacă e rece afară. matca introdusă va fi omorâtă. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup.pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. În cazul introducerii directe a mătcilor. Dacă după acest interval. eliberează matca. În acest sens. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. se clatină încetişor apoi se goleşte apa. se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. după introducerea mătcii sub ele. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. . albinele hrănesc matca.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. la 2-3 ore după orfanizare. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial. iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere.acest caz. o curăţă de miere şi o protejează. se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca. se iau 2-3 rame cu puiet. mai amintim: . după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. etc. va îngreuna mult primirea unei mătci. seara. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame. pentru o mai bună acceptare. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. stropirea lor cu sirop de zahăr. În scurt timp. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă.perierea tuturor albinelor de pe faguri. din care albinele şi-ar putea clădi botci.

Asigurarea hranei 81 .5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. familia ajutătoare se întreţine independent.5 şi 3.3-1.0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară. este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază. Metoda familiilor temporare.5 kg albine) au un consum dublu.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare.5 kg albine. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine.0-1.0-1.8-1. În anul al doilea. care iernează cu un consum redus. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. până toamna.0 şi 3. să poată fi extrasă şi valorificată. valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. În asemenea familii. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. în medie. În primăvara anului al treilea. în primul an. un kilogram de albine consumă zilnic. sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit.5 kg familia de bază + 0. cu o populaţie de 1. Începând cu acest an. în urma unificării familiei temporare cu cea de bază. Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1. rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2. 3.0-1.9 kg familia ajutătoare).0 kg de albine. În timpul sezonului activ. cu o populaţie cuprinsă între 3. Aceasta se întreţine independent. primăvara timpuriu (martie).5 kg (şase rame). Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie. rezultă familii puternice. Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente. astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare. iar cu surplusul de albine (0.8-2. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. metoda asigură maximum de randament. 3. fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă.5 kg albine (1. rezultând astfel familii puternice. întrucât toamna. 25g miere. două rame cu miere şi polen. când se unifică cu familia de bază. 4.1. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit). în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1. respectiv 50 g miere. o bună iernare sub aspect fiziologic.2.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

rezultaţi în urma metabolismului. 5. iar cel inferior.) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor. trebuie să se facă o împachetare a cuibului.a. chiar în timpul iernii. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. cel superior având 10 rame pline cu miere. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri. în perioadele cu valori termice favorabile. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie.5-2.4. uscat. ş. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. pentru păstrarea căldurii în cuib. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. rame cu „mici coroane” de miere. ghemul se ridică în corpul superior (fig. În prima parte a iernii. stuf ş. ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior. 5.3. 11). ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit.2. de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie. chiar în stupină. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei. aceasta se ridică la 34-360 C. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. odată cu restrângerea acestuia.Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri. când în ghem nu există puiet. vaporii de apă. În cuibul astfel organizat. La stupii multietajaţi. când apare puietul în cuib. Prin intermediul acestor orificii.a. intervenţiile pe 85 . iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. deasupra podişorului. Împachetarea cuibului. iar în partea a doua. 5. Astfel. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal. protejat de vânt şi de accesul animalelor. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară. porumb. cârpe sau polistiren expandat.0 cm. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui. Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi. La stupii orizontali şi verticali. Sub aspect economic sistemul este avantajos. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. talaş.

drojdie de bere iradiată. Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. De asemenea. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. Ca şi inconveniente. Stupii se grupează şi se protejează cu paie. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C). în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană. se uzează. temperatura din adăpost creşte. iar. apoi se frământă cu mâna. păstură. după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. deasupra ramelor. în pungi de pergament sau tifon. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior. care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. coceni de porumb. lapte praf degresat. fără amenajări speciale. stupii sunt protejaţi de paravane. În faţă. dacă nu. iernarea decurge defectuos. la sfârşitul iernii. ca urmare. 1-2 rame cu păstură). pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie.timpul iernii fiind minime. albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. care se plasează deasupra ramelor. ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. făină de soia delipidată etc. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. în special şoareci. ca un aluat. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C. datorită apariţiei puietului în familii. Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. albinele se neliniştesc. până la omogenizarea amestecului. pudră din antere de porumb. 86 . motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. Turta din miere cristalizată şi zahăr.) în proporţie de 10:1.

Şerbetul de zahăr cu miere. care încetează imediat. inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. se adaugă mierea. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Într-un vas smălţuit fierbem apa. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Acesta este un extract din ingrediente naturale. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. se consideră gata pregătit. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. denotă o stare de suferinţă. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”. dacă este puternic. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop. înseamnă că familia nu are hrană. Prepararea şerbetului din zahăr. sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup. adăugăm zahărul amestecând continuu. În lipsa termometrului. Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă. se frământă totul cu mâna.5 cm. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1.700 kg zahăr pudră. 2 kg miere. înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. până la 115-1200C. până se formează mici granule. boală determinată de lipsa zborului de curăţire). în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente). dacă este slab. şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. fierberea trebuie prelungită.

numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier. zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. nu se vor dezvolta corespunzător. La stupii verticali cu funduri mobile.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte. 88 . adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii. La stupii orizontali. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve. unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm. după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare. operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac. După terminarea zborului de curăţire. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. Curăţirea stupilor de albine moarte. în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. la care participă majoritatea indivizilor. favorizându-se astfel activitatea acestora. Interpretarea situaţiei se face astfel: . Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. Familiile orfane au albinele agitate. În faţa stupilor se aştern paie. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. Primăvara puietul este numeros. în funcţie de puterea familiei. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor. urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă.

este semn că mierea a cristalizat. . în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. În acest caz se va da familiei o nouă matcă. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. 89 . unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic. În asemenea cazuri.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree. . denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale. .. fie într-o cameră încălzită. iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată.multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin. .dacă printre albinele moarte se află matca. . denotă că în familie au pătruns şoareci. În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o. pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. În această situaţie se schimbă matca. În acest caz.când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. cu hrană de rezervă.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri.când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă. cuibul se restrânge corespunzător. În această situaţie. dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. Pentru atragerea albinelor la adăpător. înseamnă că a murit în timpul iernării. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare. . Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. încălzite în prealabil.atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. . nu a depus toamna un număr suficient de ouă. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână. . ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele. denotă rezerve puţine. Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere. sau a unei infiltrări de apă. În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. Stupul se curăţă şi se dezinfectează. cu rumeguş puţin. sau familia fara matca se unifica. înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire.multe albine moarte. 1 gram sare/litru de apă. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate.

Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană. se acoperă cu folie de material plastic. având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu. denotă ca familia este orfană. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules.. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă. sau se unifică cu familii slabe. sau familia cea mai puternică. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. se introduce în colivie pentru 24 ore. lucru ce se realizează fie prin afumare. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine. Din motive de siguranţă. verificarea se face după aproximativ două săptămâni. Familiilor orfane. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens.+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul. în lipsă.F. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. familiile se pot uni. După luarea acestor măsuri. Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. matca familiei cu care se unifică. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. 90 . CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13…. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod. Ele se confecţionează din cherestea sau P.Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. iar cei cu miere lateral. cu ocazia controlului general de primăvară. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. modul de iernare.L. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil.

Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 . ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. fagurii mucegăiţi se elimină. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). iar central. se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). după ce albinele şi-au terminat zborul. cei goi şi. umiditate. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. la nevoie. unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. mucegaiuri şi petele de diaree. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. rame cu puiet şi celule goale. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. În vederea asigurării unui regim termic optim. precum şi lipsa umidităţii. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. aplicabilă în cazul stupilor verticali. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. în funcţie de temperatura aerului. chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere. Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează.Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. înlăturându-se fagurii necorespunzători. În această situaţie. Se şterg pereţii stupului. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. dar cu „coroane” de miere.

Pentru o bună dezvoltare în această perioadă. cantitatea de hrană. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide. una multietajat 2. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali.5 kg păstură. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame. în timp ce. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. familiile care ocupă 8-10 intervale. cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 . Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte. Mărimea populaţiei. dar cu o matcă mai bună. 350 g miere sau 175 g păstură. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute. Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet. Se apreciază ca familii puternice.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus. pe un număr mare de rame.600 kg. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. întrucât în fagurii cu multe celule deformate. Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore.300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca. după care se eliberează. după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. de trântori sau rupţi.

Pentru a putea corecta o astfel de situaţie. este nefecundată. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă. în hrănitoare sau faguri vechi. dezvoltat în celule mici de lucrătoare. făcându-se un schimb de albine culegătoare. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. o hrănesc. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor. ele aleargă neliniştite pe rame. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. După zece zile din momentul depunerii ouălor. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. fie miere diluată. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă. bine dezvoltată. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii.activ. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă. Când deschidem stupul. bătându-se în peretele stupului. şi-a crescut una tânără. iar albinele s–au obişnuit cu ea. în care se găsesc larve de trântor. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. rămase de la larvele de trântori. în colivie. în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. dar ouăle ei sunt nefecundate. În felul acesta. dar puietul să fie de trântor.5 litri la intervale de 4-5 zile. stau cu abdomenul ridicat. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. dar sunt fără ouă sau puiet. Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. cu puiet în elipse bine desenate. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). familia se deranjează cu zgomot şi fum. 93 . STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. folosindu-se. fie sirop de zahăr. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. bat din aripi şi emit un sunet plângător. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul.

având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. cules de albine. Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. plantaţiile de salcie. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile). Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. oferit în special de pomii fructiferi. sau când albinele tinere. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. dar uzează mai mult albinele. Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. Transportul familiilor de albine. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen. exceptând cei mărginaşi. primăvara devreme. sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. înaintea ramei de margine. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup. Astfel. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat. după diafragmă. după ultima ramă cu puiet. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. se face „spargerea cuibului”. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii.. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib. expunându-l în tăviţe. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. 94 . se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului. cât şi din cele păstrate ca rezervă. este indicat să se folosească flora din păduri. livezile de pomi. neavând faguri suficienţi. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere. după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag.

după ultima ramă cu puiet. 95 . Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului. Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. albinele vor construi celule de trântor. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor. fără a influenţa negativ producţia de miere. ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. implicit. putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire.Când natura oferă cules bogat.000 kg ceară pe familie.500-1. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire. între fagurii cu puiet necăpăcit. întrucât. ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0. albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi. În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare. iar când timpul s-a încălzit. Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. direct în mijlocul cuibului.

de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi. apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare. Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia. . dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. de temperatura si cules. Astfel. necontrolabila. .dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. . lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine. 96 .poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. respectiv matci si trantori.partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare).doua generatii. Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. In acelasi timp in familie coopereaza: .imperecherea libera a matcilor. neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei. intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice. rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. .CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari.

. la folosirea fumului. . cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna. apropierea de stup. Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective.odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie. prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului.rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante. crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului.tendinta de roire.inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules). .blocarea cuibului. toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului. Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna. . rezistenta la iernare.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare.cantitatea de laptisor depusa in botcii.pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: . Productia de miere si ceara este cel mai important indicator.modul de depozitare a mierii in faguri. . Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 . si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor.Criterii de selectie:.irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii.compactitatea puietului. . . . . modul de capacire al mierii.

40 familii cu matci fiice.in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie. .In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei.in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. Grupele de verificare se fac cu cate 30. .In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi. matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice.In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie. . Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”. HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 . formandu-se grupa familiilor de prasila. Alegerea definitiva are loc dupa iernare. urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate. Toamna grupa de prasila se reconsidera. eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs. . iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie .In anul II se urmaresc rezultatele obtinute. . necorespunzatore si la familiile nou formate. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv. eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit.in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20. a matcilor precum si la formarea de noi familii.. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate.

cat si a puietului eclozionat. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. . Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. . de temperatura si de disponibilitatea culesurilor. Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 . Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana.alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare). Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor.In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul.Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. de candi (turte) sau pulberi.

nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. . S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 . Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii.populatia de albine din stup va fi mai mare. substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor.Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen.colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor. o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet .Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. raspunsul coloniei este imediat. Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%. vitamine si elemente minerale. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat.capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie.

in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen. cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca . mai grav ducand chiar la asa.corp. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor. . de procentele de inlocuire a polenului. polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). glandelor si altor tesuturi. Efecte similare au si alti 101 .zisa „otravire proteica”. de valoarea lor biologica.s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). . Polenurile sunt deosebit de eficace. De asemenea. Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. Ca urmare. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara.se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen.

constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi.15. de soia.35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen. Multi substituenti ca : faina. Rata consumului turtelor continand 5. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. drojdia de bere uscata. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. lapte praf. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura.25. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. cat si de cantitatea de zahar din acesta.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea.inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative. lapte condensat. etc.. faina de soia degresata. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop. celelalte 102 . Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. praful de ou.

Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului. vitamine.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. valoarea biologica si digestibilitatea acestora. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. fenilanina.avand cca 2000 de indivizi. AA= aminoacizi Lizina. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Totusi. saruri minerale etc. metionina. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. 103 . Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica .leucina. cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. triptofanul. grasimi. cistina. fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. arginina. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. histidina. izolucoina. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente.

Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana. substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea.vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute. 104 . Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf. fata de 20 – 25% cat detine polenul. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. . scondate. cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit.vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura. in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. proportiile. timpul. polenul sau pastura. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile. astfel: . mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen.M. Totul depinde de modul. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R. . Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor. Doull). Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor.vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi.

o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984).Ch. Astfel. omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%.CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: . Felul şi cantitatea de nectar secretat depind. mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate. I 101).Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii. prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante. depozitată în faguri pentru maturare.” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor. secretat de flori. vitamine. pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine.laptisor de matca . pe care albinele îl produc. datând din anii 500 Î. Nectarul. conţinutul mediu de zaharuri este de 40%.pastura .polen . unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel.propolis . este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon. adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii. şi descoperite în 1978-1979.mierea .apilarnil 1. mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii. Din totdeauna. modificate în corpul albinelor. acizii. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. albumina. pe lângă diferenţele dintre specii. O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI. de mai mulţi factori: 105 .ceara .venin . mineralele.

Lichidul nu este cules numai de albine. Spre deosebire de nectar. Deseori. De exemplu. Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa. albinele îl culeg dimineaţa. - 1. de exemplu furnicile. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. mesteceni şi pruni. lipicioasă. înainte să se usuce. iulie şi august. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. în componenţă intră şi alte zaharuri. aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). ca melecitoza. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. Pentru a se hrăni. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana. în timp ce coniferele ca bradul. Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. cum ar fi aminoacizii. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat. căutată şi de alte insecte. imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. cireşi. lichidul conţine în jur de 80%. cu surse bogate de apă freatică. tei. dar în cantităţi mai mici. constituind hrana 106 . se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare. Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie. găsiţi în brazi. sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. acest procent scade rapid. unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). De obicei. Lichidul secretat de afide Alături de nectar. Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. După excreţie. în această perioadă. Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. Totuşi. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. nu mai este adunat de albine.

de hrisca ). magneziu. iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. etc. cupru. Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. De asemenea. tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul. ale sistemului nervos.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa. si derivatii ei (xantofila).417 este determinata de continutul in apa a mierii. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa). taninuri etc. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie. De asemenea.principala pentru ele si progenitura. iar aprecierea culorii se face prin comparare.iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba. respirator. avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator. fosfor. fier. 1971). calciu. glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. respectiv de conditionare. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. Substantele minerale.Greutatea specifica :1. orice produs asemanator cu mierea. nu intra in notiunea de miere. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. mangan. 107 . mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic. cardiovascular. bor.crom. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu. iar zaharoza la dreapta. Clasificarea mierii prezinta un interes practic. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata. clorofila. iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. si siliciu. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele.

In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina. boitina. Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării.400. fosfataza şi oxidaza. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii. până la depozitarea ei în alveole. la temperatur de 400C. vitamina K. suferind modificări fizice şi chimice complexe. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. nectarul şi lichidul secretat de afide. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. Mierea de rapita. care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. fără a se modifica pe sine. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete. iar apoi racirea rapida la 25. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. aroma si gust. în fructoză şi glucoză. formand congomerate.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede. se produce la 10 – 18 0C. uscate. acidul nicotinic. Aceasta se întâmplă 108 . La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. trec printr-o pre-digerare şi depozitare. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. proprie corpului. zaharoza. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. şi altele. realizând in final mierea. la temp. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. începe o transformare chimică. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. de 11 grade. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit. acidul ascorbic. de floarea. au loc şi modificări fizice. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup. precum catalaza. Această enzimă descompune. piridoxina. fara mirosuri.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C. riboflavina. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). Formarea mierii Produsele culese de albine. uneori chiar in faguri. Cristalizarea este un proces natural specific. acidul folic. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare.

Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust.57 Glucoză 31. vitamine.72 mg de aminoacizi. calciu. Soluţia obtinuta este o masă concentrată.50 Fructoză 38. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. Sorturi de miere 109 . din zahăr.). hormoni şi enzimele fermenţilor. Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri.21 Dintre acizi. magneziu. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante.31 Componente secundare 2. Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor.31 Oxizi 0. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal. Printre minerale enumerăm potasiul. cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17. hrana pentru albine. cloriţii. fosfaţii etc. acidul formicetc. culoare şi amestecuri de polen.datorită procesului evaporării. sodiul. care totuşi poate absorbi apă. conţine însă numai 10.417.26 Zahăr de trestie 1. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea.20 Zaharuri superioare 1. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet.17 Zaharuri multiple 7. mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar. anumite inhibine. mierea din flori mai mult potasiu. acidul malic. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1.32 mg. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet.19 Acizi 0.96 mg. acidul citric. Componentele secundare sunt mai ales aromatice. sulfaţii.28 Proteine 0. Mierea de pădure conţine 34. cei mai importanţi sunt aminoacizii. În 100 g miere din flori sunt prezente 27.

mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. La începutul culesului din molizi. În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere. În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. se obţine de obicei o miere polifloră. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. căci în multe regiuni. ci de un maroniu deschis sau închis. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. pe la jumătatea lunii iulie. De asemenea. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. de pe stejari. de rapiţă. începe înflorirea zmeurii în pădure. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. dintr-un cules timpuriu. De exemplu. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. verzuie. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. aici. mături speciale. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. Este vorba. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. galben-aurie. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. despre miere deschisă la culoare. alveolele sunt căpăcite. în stare lichidă. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. cu ajutorul unei perii. de păpădie. Soiuri de miere pură. Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. deja prezente în faguri. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. aproape neagră. Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. 110 . Dintre soiurile de miere din flori. Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. cum ar fi mierea de rapiţă. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. în unii ani. putem recoltata mierea. arţari şi alte specii de foioase. La această miere. la o apăsare cu mâna. etc.

Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. 40 kg sau 50 kg de miere. prelingându-se în jos. printr-o sită dublă. mierea centrifugată şi cea presată. după metoda de extracţie. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure.5 kg. la centrifugile cu motor. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. fie cu mâna. Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor). Recipientele pot ţine 12. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau. astfel. este pus în mişcare. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. Pericolul fermentării – şi. mai ales la mierea de flori. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. şi vor putea fi scoase. mierea curge din centrifugă. 25 kg. automat la pornirea în direcţie opusă. de preferinţă în spaţii întunecoase. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. cristalină. Activitatea dă rezultate şi mai bune. în care sunt ţinuţi fagurii. dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. Dacă ea curge repede şi formează. mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. folosind forţa centrifugală. Ceara capacelor cade într-un recipient special. Prin unul sau mai multe robinete. Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. este necesar un control. chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere. al pierderii recoltei – nu este de exclus. fie cu ajutorul unui motor. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. formând un „munte” şi depunându-se în cute. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. Dacă mierea curge. Coşul rotativ. o gaură în mierea aflată deja în sită. la temperatura camerei. La scoaterea din centrifugă. deosebim. Prin centrifugare. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. mierea este matură.Pentru a putea separa mierea de fagure. este un produs finit. în recipientul de păstrare. Amestecarea în recipient dă o miere fină. proaspătă şi pură. Ele trebuie să poată fi 111 . Munca devine mai uşoară. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. mierea picurată. La fagurii noi.

La diferitele soiuri de miere. amintim mai ales mierea de rapiţă. În mierea de larice. mierea trece într-o stare solidă. Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. Dacă mierea este mai multă. suferă. prin încălzire la 400C. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. Mierea bună.închise bine.5 kg. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ). pe lângă apă. fără pierderi calitative. că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. cu conţinut de melecitoză. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. enzima sensibilă. vorba despre o miere de calitate. În starea ei lichidă. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. cristalizarea este îngreunată sau împiedicată. Astfel. apare. O încălzire prea puternică dăunează mierii. cu termostat şi încălzire electrică. Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. În unii ani. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. cristalizarea va dura mai mult. respectiv cristalizată. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare. Până la urmă. însă. va rămâne doar o perioadă anume de timp. ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. în forma ei finită. Tipică este mierea de salcâm. Este. totuşi. mierea poate atrage şi mirosuri străine. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. care poate rămâne lichidă până la doi ani. încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient. dar se zahariseşte repede în recipient. Din păcate. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. de exemplu cea de molid. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. Printre acestea. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. poate fi centrifugată parţial. Deja la o încălzire de 0 45 C. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C. Se recurge la această metodă 112 . de păpădie şi de pomi fructiferi. în multe ţări de peste ocean. invertaza. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. Dacă predomină fructoza. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. altele după câtva timp şi altele niciodată. Mierea. centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani. căci. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. Este o proprietate naturală a mierii. este distrusă. este de fapt o soluţie saturată. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. din proprie experienţă. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. în cantităţi mari. Poate ajunge atât de tare.

că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. În această formă. ficatul. mierea este un supliment ideal. calmant şi liniştitor. Organismele acestor oameni sunt. Nőcker. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului. face din miere un energizant ideal. valoarea mierii scade simţitor. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. nu numai de experienţa din vechime. 113 . plămânii. prof. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). slăbite. de la 60% până la 70%. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. sângele poate prelua zaharurile imediat. cât şi cantităţii de minerale. care ajung în corp. fierul. ci şi sugarului şi copilului. Organele ca inima. mierea conţine multe alte substanţe. după o boală sau o operaţie. rinichii. energizant. nervii necesită.când consumatorii preferă mierea lichidă. fosforul şi acidul silicic. Printre acestea enumerăm calciul. Nimeni nu se îndoieşte. Acest fapt a fost demonstrat. căci întrun depozit de hrană. faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. foarte bine echilibrate. într-un fel sau altul. cobaltul. A fost foarte recunoscător. intestinele. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. bila. care stimulează de asemenea formarea sângelui. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. mierea este un tonifiant excelent. ci şi din chimia din ziua de azi. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. Totuşi. în primăvara anului 1953. stomacul. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. Astfel. Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. să fie fortificate. Cantitatea mare de zahăr invertit. Pe lângă aceasta. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. sângele şi nu în ultimul rând. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. La prima ascensiune pe Everest. cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere.

fie în stare pură. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă. de asemenea. Inhibinele din miere. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. Omul modern. Dacă adăugăm apă. pe lângă miere. zaharine. Ea îşi face efectul mai ales atunci. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. care distrug bacterii. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. chiar deschise sau purulente. vitaminelor din seria B. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. la care. foarte des stresat. calmantă şi. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. va aprecia o hrană tonifiantă. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. Pe lângă albumine. De exemplu. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. în plus. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. antibiotice. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. Din copilărie. substanţe minerale. când suferea e tuse sau de răceală. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. nu poate fi bună şi omului. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . gustoasă. aminoacizi liberi. vitamine. Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. uşurează somnul. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. pe deasupra.Este. chiar şi după o întrerupere a somnului. când este consumată în mod regulat. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. fie pe pâine.

nevoie organismul pentru viaţă.Ceară. precum picioare sau aripi de albine. Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală. .5% acizi liberi de ceară. De regulă ceara de albine are culoarea albă. el trebuie uscat imediat. şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava. Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust. Ceara galbenă de albine are miros de miere. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: . Astfel.accelerează creşterea.stimuleaza apetitul. se îmbunătăţeşte nu numai gustul. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş. de la galben deschis până la maro închis. ci şi din impurităţile şi resturile de celule. Amestecat cu o lingură de miere. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. punctul de topire se află între 620C şi 650C. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor. produce înmulţirea globulelor roşii.îmbunătăţeşte vederea.960 la 0. casantă. 1% la 2% apă. Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară. propolis. Greutatea specifică se situează între 0.îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. Conform diferitelor articole ale lui A. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului. ci se completează şi în efect.uşurează munca intelectuală. care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă. creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi. În stare rece ea este o masă tare. venin Ceara de albine. Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. . 115 . Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt. Totuşi.970. . punctul de solidificare 60. 12% la 12. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active. 13% la 13. deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid. 2. După o curăţire de depunerile nedorite. Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis. . Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos.5% substanţe carbonice.50C.

uniforma in toata masa ei).Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. hidrocarburi saturate 12%. la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. de modul de prelucrare. iar mirosul ei in general este placut. faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati. pielarie etc. cosmetica.13. utilizand prese de mare putere. la 150C varaiza intre 0. conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. pana la bruna deschisa. Greutatea specifica. hidraulice sau mecanice. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%.20C. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica. Ceara (topita) de albine. calitatea I (de culoare alb. aviatie. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica.1-0..970. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc. etc. iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8.galbuie). nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali. Ceara obtinuta este de calitate inferioara. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. alcooli 39% si alte substante 4%. parfumerie. asemanator mierii. Dar nu numai lumânări. uniforma cel putin in partea superioara a blocului. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . caliatatea a II-a (de culoare galbena.956-0. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine.

60 % din ceara obtinuta. Astfel. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . Astfel.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. netransparenti si nemucegaiti. Din100g faguri se obtin 70g ceara. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna. fara molii si mucegai. Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. Apoi. in functie de agentul de incalzire. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. cu atat calitatea cerii va fi mai buna. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura.4%. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor. se prelucreaza la topitorul solar. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri.inchisa si neagra. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. in topitorul solar. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste. 117 . Cu cat presa va fi mai usoara. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid.–ceara isi pastreaza structura omogena. care se topesc in apa. ce pot fi grupate in mai multe categorii. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme. de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. Indiferent de procedeu. apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia. din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. de culaore deschisa. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara. astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. transparenti. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. prin saponificarea unei parti de de ceara. dar cantitatea mai mica.care poate ajunge la 2. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar. din ceilalti faguri se obtine doar 50. fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. fara pastura.

3. ale cailor respiratorii. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. afectiuni si carente ale batranetii etc.82 cenusa si 2. Contine hormoni. a larvelor. proviatmina D. Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. în cazul propolisului. la o temperatura pana la 90oC.46% lipide. din care:12. Propolis. biotina si urme de vitamina C. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic.) 118 . Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata. Amestecat in miere sau loifilizat. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric.84 substante neidentificate. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina. tegumente. la temperatura de 15oC se ingalbeneste.In general fagurii contin:ceara. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare. inozitol. 6. gust usor acrisor si astringent. precum şi în soluţiile pentru injecţii. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire. pentru purificarea cerii. tranvazarea etc. se spargesi se supune din nou topirii. utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari.34 proteine. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. resturi de miere – solubile in apa. laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie. are un mare efect asupra bacteriilor. determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. si gogoase. zahararuri.1. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios. sistemului nervos. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor.oparescent si acru in contact cu aerul. Densitatea laptisorului de matca este de 1. Are miros caracteristic . Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente. 0. pastura (insolubile) precum si excremente.

forestiera si cultivata a tarii. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. Astfel. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor. care se inlatura.in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. la toate cele trei serii. cu botci artificiale in care se introduc larve. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve. sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor.ca si in cresterea matcilor.in Delta Dunarii si luncile raurilor.pe suprafete mari. Ca structura si suprafata. iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor. adica prin orfanizare sau in prezenta matcii. acesta se recolteza. se gasesc diferite specii de salcii. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. Pentru realizrea acestor obiective. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine.la temperatura de 2-4oC. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei. cca 8 luni. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. de culoare inchisa sau din material plastic mat. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana. arbusti meliferi 119 . Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie.

mesteacănul. rapiţa. repezinta valoroase resurse melifere. muştarul. arţarul.si un numar de specii erbacee spontane. Sub aspect practic. scaieţii şi altele. macul şi altele. sparceta şi multe altele. la care se adauga pajistile. fiind totodată puţin răspândite. Mana de la conifere constituie o resursa importanta. teiul. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”. iar vara la fanete naturale. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. păpădia. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. Dintre acestea cităm: porumbul. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . plante de pădure. Aşa sunt: salcâmul. salcia. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. plopul. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. După natura hranei pe care o oferă albinelor. caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. pomi şi arbuşti fructiferi. plantele melifere se împart în: plante agricole. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. floarea-soarelui. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine. nectaropolenifere şi polenifere. trifoiul. pălămida. fiind cele mai răspândite. Dintre acestea amintim: bumbacul. insuficient valorificata.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. pomii fructiferi. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut. măzărichea. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor. „goluri de cules”.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. in zona montana zmeurul si zburatorea.

în tarlale masive de sute de hectare. Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. dar de lungă durată. trifoiul alb. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. 121 . fiind mult influenţată de soiul cultivat. trifoiul suedez. lucerna. având perioada de înflorire de cca 30 de zile. întâlnită frecvent în fâneţele naturale. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. Mierea de floarea-soarelui este aromată. În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. măzărichea. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. reale culesuri de producţie. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. o familie adunând 15-25 kg. sau. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. de mică intensitate. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă. De asemenea. trifoiul roşu. de culoarea galbenă deschis. rapiţa de toamnă. constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. coriandrul.Principalele plante din această categorie. iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie. sulfina albă. În timpul culesului. Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta. care asigură culesuri susţinute. cu gust plăcut. în medie 60 kg/ha. ghizdeiul şi altele. de la floarea-soarelui. sulfina galbenă. Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha. hrişca şi altele. da la care se realizează importante producţii de miere. muştarul alb. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. specific plantei şi cristalizează foarte repede.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg.

prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu. puţin pretenţioasă la climă şi sol. Trifoiul alb (Trifolium repens). producând cca 25 kg miere la hectar. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. piersicul.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) . În anii favorabili. prezentând o deosebită importanţă apicolă.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. cu aromă de vanilie. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili.) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. mărul. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură. Mierea are gust plăcut. îndeosebi la coasa a doua. primăvara. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare. când în natură nu există alte plante melifere. Sulfina albă (Melilotus albus). Albinele vizitează foarte intens florile. prunul. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. când florile sunt mai puţin dezvoltate. care produc 30-40 kg miere la hectar. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. vişinul. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă. când secreţia de nectar este bună. de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. din iunie până toamna târziu. Producţia de miere este ridicată. aromă specifică. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. în raport de condiţiile pedoclimatice. Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. fiind mult apreciată. părul. 122 . precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. coacăzul negru şi agrişul. Produce în medie 100 kg miere la hectar. amintim: cireşul. în special în jurul orei 15. Cireşul (Cerasus avium Munch. caisul. Înfloreşte timp de cca 30 zile. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar.

În afară de speciile pomicole amintite. arţarul tătărăsc. peste 00C. salcia. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. aceasta scade treptat. mai ales. jugastrul. Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. castanul sălbatic. arţarul american. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. Prunul (Prunus domestica L. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. salcâmul galben. cât şi a cantităţii de nectar secretat. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. teiul alb. paltinul de câmp. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi. care produc mari cantităţi de miere la hectar. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. ulmul. gledicia. Dintre aceştia amintim coacăzul negru. 123 .) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. pentru înalta valoare poleniferă. Et DC.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. cât. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. domestica Mill. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar. înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire. după care. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar.) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. salcâmul pitic. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. atât datorită răspândirii sale. paltinul de munte. Părul (Pirus sativa Lam. cât şi a capacităţii melifere. salcâmul japonez. Practic. Mărul (Malus silvestris var. arinul. ocupând suprafeţe foarte mari. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. carpenul. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. devenind argintie la o uşoară cristalizare. teiul cu frunza mare. atât datorită răspândirii sale limitate. teiul cu frunza mică.

Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C. arborii plantaţi rar. zmeurul şi iarba neagră. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. S-a stabilit. stadiul de înflorire.). durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. ce produce în medie 800 kg miere la hectar. de asemenea. caprifoiul. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar. densitatea arborilor etc. în funcţie de expoziţie. Astfel. alunul. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg. Din observaţiile fenologice înregistrate.oţetarul. Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar. însoţite de ploi şi vânt. Este o plantă meliferă valoroasă. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă. timp de 8-15 zile. s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%. varietate. Înfloreşte în luna mai. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă. între 8 şi 20 zile. vârstă. pentru frunzele mari pe care le prezintă. Pentru secreţia nectarului. molidul. cei din masiv 900-1500kg/ha. uneori chiar mai mult. care se încălzesc mult mai uşor. Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut. Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase. Tot în această zonă. păducelul. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. cornul.. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. 124 . care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului. ce nu cristalizează timp îndelungat. oferind principalul cules de producţie. În condiţiile din nordul ţării. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. specific. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop.

sparceta caucaziană şi limba mielului. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C). Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. puternic cordate la bază. Astfel. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar.) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. Dintre acestea cităm: facelia.) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. În schimb. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. iar dacă acesta a fost sub limita amintită. în condiţii meteorologice favorabile. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. În zilele foarte călduroase. cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile. Anuală. Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. când albinele îl vizitează mai intens. Se recunoaşte după frunzele mici. se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. în anul următor. are loc un proces de narcoză a albinelor. cald şi umed favorizează secreţia de nectar. teiul va secreta din abundenţă nectar. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici. mătăciunea moldovenească. un timp liniştit. dependent de condiţiile meteorologice. puţin pretenţioasă la climă şi sol. urmat de unele pierderi ale acestora. de asemenea. S-a constatat. cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie.Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill. perioadă de înflorire (7-12 zile). totuşi se pot realiza zilnic. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 . prezentând cea mai scrută. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. datorită parfumului puternic al florilor. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. cătuşnica. roiniţa.

citriodora L. Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar. 126 . nepretenţioasă la climă şi la sol. Este o plantă perenă. plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar. anuală.) este o plantă meliferă anuală. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit. Înfloreşte în luna august. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie. Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. Roiniţa (Melissa officinalis L. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. Nectarul este secretat în tot cursul zilei. deşi asigură producţii ridicate de miere. timp de 20-35 zile. În anii cu toamne lungi şi frumoase. Se însămânţează în rânduri de 60 cm. Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. cu o uşoară creştere în orele de amiază. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar. la 40-50 cm. atât prin locurile necultivate. Se însămânţează în rânduri.îşi încetează vegetaţia.) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie. în lunile septembrieoctombrie. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. foarte importantă. erbacee. cât şi pe cele cultivate. în special în orele de dimineaţă şi seara. în lunile iulieaugust.) este o excelentă plantă meliferă. Se însămânţează primăvara timpuriu. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. Înfloreşte în primul an de la însămânţare. Cătuşnica (Nepeta cataria var. timp de 30-40 zile. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm. obişnuit în luna iunie. foarte intens cercetată de albine. ce variază între 300 şi 400 kg/ha. La noi este puţin răspândită. Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci). folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. Este intens cercetată de albine.).) este o plantă perenă. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat. timp de 4050 zile. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L. producând în medie 400 kg miere la hectar. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar. Limba mielului (Borrago officinalis L. cu miros de lămâie.

5% de către albine solitare. ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. care. 2.) a scăzut simţitor şi. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare.5 de furnici. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. supravieţuind numai o parte din mătci. atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. dar mai ales prin secreţia nectarului.5% alte himenoptere. parfum specific. După modul cum polenul ajunge pe stigmat. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. 3. Din diversitatea mare de specii. numărul polenizatorilor naturali (bondari. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că. între 60 şi 80 milioane. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. iar o familie. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0.5% de bondari. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. 3.5 familii 127 . 3. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate. polenizarea poate fi anemofilă. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii. primăvara. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor. din care: 77% de albine. aceasta moare.5 de diptere.1-0. iar prin fecundare. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. Astfel. la începutul iernii. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor. albine solitare. paralel cu aceasta. cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor. 7. diptere etc. pentru realizarea de producţii sporite la hectar. 2.5% de coleoptere. albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. 4000 flori. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. În condiţiile actuale. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii. Din numeroasele cercetări efectuate.

Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. floareasoarelui. la distanţe de peste 6 km. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). sparceta. 1-4 familii pentru coriandru. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor. pomi şi arbuşti fructiferi. La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora. 3-4 familii pentru sparcetă. semincerii de crucifere. 1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui. în vetre de 50-60 stupi. bostănoasele.de bostănoase. în: pomi şi arbuşti fructiferi. Pentru polenizare. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 . iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. coriandru. plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. sau. Întrucât aceste culturi sunt bune melifere. măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. ceapa şi altele. culturi bine cercetate de albine. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. albinele vor fi retrase la timp din zonă. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. rapiţa. În condiţii meteorologice nefavorabile. 2-3 familii pentru hrişcă. o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe. distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. în cazuri de forţă majoră. când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic.

5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. fenomen de care aceasta este deranjată. Se recomandă. în toată cultura. caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. chiar şi în scurta 129 . se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. în scopul satisfacerii cerinţelor de polen. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”. distanţate la 0. situaţie în care albinele. care se administrează familiilor de albine. acesta este slab vizitat de albine.respectând normele de familii necesare polenizării. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. iar stupii se dispersează în vetre. ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor. de câteva ori pe zi. de asemenea. Polenizarea culturilor de trifoi roşu. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. şi care se dispersau progresiv. În acest scop. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. obligând astfel albinele. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. întrucât. zburând iniţial în partea opusă. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine. lucerna şi sfecla de zahăr. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii.

iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. introduse în sere. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. din 500 în 500 m. prin partea frontală. Îndată ce în peretele sudic al serei. iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. prin administrarea de sirop aromatizat. încercând să iasă în mediul ambiant. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. 130 . această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic. S-a constatat. de asemenea. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini. datorită limitării spaţiului de zbor. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi. Tocmai pentru aceste cauze. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. în special a celui proaspăt. Albinele. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă.perioadă de vizitare a florilor de către albine. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului. se lovesc de geamuri. a rezervelor reduse de nectar şi polen. unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. ele se conturează cu var.

flora spontana.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual.tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest . . pomii fructiferi. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe. . dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră.tipul 5 de cules si zona bioapicola montana.flora de stepa si silvostepa. floare-soarelui in judetul Olt. Calarasi. Valcea. 5000ha 131 .tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. Ilfov.tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei . . teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei. vegetatia din padurile de foioase. . Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei . De asemenea. în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată. alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor.flora melifera bogata si variata. orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp.predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj. Mehedinti. După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10).tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati. albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania . ramele acestora se ridică la cca 5 cm.tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea . acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective. Arges.Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere. ulterior. . pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră.predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi. Gorj. .Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. . Teleorman. Olt. Constanta. Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: . vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii.

intretinere – flora spontana. culesul din padurile de foioase. pomi fructiferi. Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest . floarea soarelui spre nord.de la zmeur. . zmeurisuri. 2000ha in Arad.inmultirea faniliilor de albine prin roiuri.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C.temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm. cerealiera. Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania .flora melifera: plantatii pomicole. . Culesul se aseamana cu cel din zona 1.teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad. .principal .din cauza lipsi de culesuri intense.Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules. . . precipitatii 500 -700mm. primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi. .floarea soarelui ramane principalul cules de productie.in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: . . .din punct de vedere apicol este o zona mixta. zburatoare.avand culesuri de intretinere foarte bune. apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. mana .temperaturi medii anuale de 8 – 9°C. . . cu precipitatii de 600 – 700mm. cu pasuni si fanete. familiile de albine trebuie stimulate. Pomicola. de la plante din flora spontana. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie). zburatoare. culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni. pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 . pasuni. . 2400ha in Satul Mare. luncile apelor si pajisti.salcam in sud.culesuri de intretinere de la plante tehnice. .culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu. . fanete.in judetul Bacau. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana .salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor. pomi fructiferi.cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. .

padurile cuprind specii melifere in amestec.indentificarea speciilor melifere. spatiile verzi. − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor. Cu cat distanta se mareste. cu toate consecintele (culesuri slabe. vii.determinarea capacitatii nectarifere.stabilirea suprafetelor ocupate . Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit. Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. vatra localitatii. Suprafetele cu plante melifere. Estimarea balantei melifera – necesita: . pe marginea drumurilor. pasuni. pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. la care se adauga datele culese din teren. culturi agricole melifere. boli). − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. in caz contrar se produc supraaglomerari. Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani.. . se inventariaza ca numar. livezi. .conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine. apoi se calculeaza suprafata. BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele.din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi. Metode directe: 133 . cu atat cantitate de miere in stup scade. fanete. in stransa legatura cu conditiile de mediu locale.identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. . flora spontana. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. furtisaguri. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”. de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. vii se inregistreaza ca atare.

inmultire.metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului.. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. Dupa intensitate poate fi foarte puternic. albina o paraseste repede. sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare. iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust.metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis. . . Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale. . iar prin insumare zaharul total in mg/floare.metoda stupului de control. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie. Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului.metoda microanalizelor chimice. inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. puternic.metoda capilarelor. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru. slab sau fara zbor. 134 . .metoda microhartiilor de filtru. Metode indirecte: . Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control.

pe care o pot recolta albinele. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m). FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu.2kg (adica 90/2 x 25/100= 11. numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. conditii meteorologice nefavorabile).2 kg miere. . planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m). Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. Din aceasta cantitate. − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M).cat si miere marfa. In 135 . restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente. − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha. cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11.m = 90 +11. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi.750kg.2).2 +25 = 126. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere. Deci F = M/m = 7583/126. cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine. iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate.

recoltarea.cursul vietii lor . mana). stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an.aparitia primelor flori. . La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: . corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri. se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona.inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori).coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: . PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere.semanatul. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani. care se imparte in subfenofaze.rasarirea. . elemente de baza in prognoza culesului: .inflorirea.inflorirea. . determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine. . corelarea 136 . pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere. cea mai importanta este fenofaza infloritului. numite fenofaze. . .sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor. dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. Pentru agricultura.infrunzirea. . Astfel.inmugurirea. coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar. . . . . paralel cu evolutia familiilor de albine. plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare. prezinta o mare importanta practica si economica.inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise).fructificarea.inceputul fructificarii.

se noteaza: data inmuguririi. . Se recolteaza la 1 martie ramurile. Aceasta este o prognoza pe termen lung. se aduc in camera cu temperatura constanta. Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an. aparitia inflorescentei. El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. incepand din desprimavarare si pana la inflorire. cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei.prognoza abundentei florale. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam. numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta.factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera. rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C. .data infloririi. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric.prognoza de durata lunga: 2 -6 luni. timpul de inflorire va fi mai scurt. tei.prognoza productiei de nectar. Obiectivele prognozei se refera la: . floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. .prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. influentate de conditiile 137 . Clasificarea prognozelor: .

138 . precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana. umiditate 70%). prin timpcalduros. constant si linistit. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie.autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ.meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C. floarea soarelui 28 – 32°C. Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. care anunta prezenta larvelor secundare. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). de ceara. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. precipitatii moderate. Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . insectele producatoare de mana. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. tei 28 – 30°C. Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii. lipsit de vaturi (12°C. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie.

iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole.protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. . forestiere.hidrofila (apa)..anemofila (vant).dresajul albinelor. Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile.tendinta de cercetare a florilor in continuu.entomofila (insecte).familii puternice si sanatoase. In natura exista doua tipuri de polenizare.amplasarea stupilor la polenizare. .ornitofila (pasarile mici).numarul familiilor de abine la hectar. . . trebuie luate unele masuri tehnologice: . Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita. provenienta polenului. Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant.polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate. Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: . plante decorative. Pentru aceasta lucrare. .prezenta perisorilor pe corpul albinei.marea capacitate de orientare a albinelor. . albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: .plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac. de alte plante sau alte soiuri.momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules. .polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori. la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte.intersterile – care nu se polenizeaza reciproc. Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: . . . ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea). principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora. .autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain. vie. In cazul polenzarii entomofile. . . − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale. In urma polenizarii entomofile. .transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. . 139 . bumbac).

incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha. Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: .criteriul economic – dupa utilizarea economica .cu pondere mare (salcia. soiuri de hibrizi.criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar.criteriul fenologic – data infloririi .plante de mana (tei.Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai. Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere. 3.culturi horticole (pomi.dupa natura hranei furnizate albinelor: . corn. floarea-soarelui). oleginoase. floarea soarelui) . specii. pomi fructiferi). forme. In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar. salcam) . dalia) .cu pondere foarte mare (salcam. liliacul) .plante nectarifere (salcam.cu pondere mijlocie (artari.plante furajere . varietati. leguminoase). tei.plante medicinale . din care 200 sunt de interes agricol.plante spontane (papadia) . 2. pomi fructiferi. polen si mana.Sulfina alba – infloreste iunie-iule.culturi de camp (porumb.plante de toamna (izma. stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului. rapita. 140 . detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor.plante de primavara (pomi fructiferi. . rapita). plante leguminoase).cu pondere mica (zambila. .criteriul botanic – grupate pe familii.Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie.plante polenifer (alun. tei) . porumb) .care infloresc timpuriu (alunul. . .vii.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere. perene. salcia) .plante nectaro – polenifere . 4. . Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1. floara soarelui). . .Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha.specii forestiere .plante melifer tipice (facelia). productie este de 200 – 500kg/ha. productia 130 – 300 kg/ha.iunie).

Rapita -infloreste in aprilie – iunie. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. . 17.iunie. 9. productia 35 – 100 kg/ha. productie 50 – 200kg/ha. 12.Mustar – infloreste in mai – iunie.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai. .Pomii fructiferi . cires. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie. 13. Mana – este de origine vegetala si animala. productia . productia este de 20 – 30 kg/ha.30 kg/ha neirigata 7.Artarul american – infloreste in luna martie. productie 300 – 600kg/ha.Palamida – infloreste iunie – iulie.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana.Lucerna – infloreste toata vara. productia 100 – 200 kg/ha.Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai. floarea-soarelui. 14. 141 . visin – buni producatori de polen si nectar. productia 100kg/ha.producti: 200 – 4000 kg/ha . Cantitatea de miere este de 200 kg/ha. 10. din care retin apa si proteinele. productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul.Coriandrul – infloreste in iunie.de o importanta melifera dosebita. gramine perene.Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie. productie 150 – 200kg/ha. Plantele gazda: conifere. .cais. eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”. productia 40kg/ha.produce mana. 8.infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam. productia 100 – 200 kg/ha. infloreste in iunieiulie. 6. foioase.Paducelul – infloreste in mai . porumb etc.Floarea soarelui. 16. ult polen.Salcia – infloreste in martie – aprilie. productia este de 1000 – 1500 kg/ha.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie. productia este de 120 – 150 kg/ha. gutui – buni producatori de polen. care se hranesc cu seva plantelor.Paltinul de camp – infloreste in aprilie. 15. productie 30 – 100 kg/ha. cu frunza mare . peri. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile. 11 Jugastrul – infloreste in aprilie . 18. prun.produce mana.5. 22. productia 100 – 250 kg/ha. 19.200 kg/ha .Teiul – salbatic argintiu.meri. 21.produce mana. 20. productia: .

.Laurul de munte .Ceapa de samanta . .Roua cerului – planta insectivora.Castanul salbatic . .Degetelul rosu .polen toxic. .PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora. .polen toxic.Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei. . CURS 9 142 . . .polen toxic.polen toxic.polen toxic. .Piciorul cocosului – polen toxic.polen toxic in zilele calduroase.Stirigoaie .Omagul .

. in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii. si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana.departe de inteprinderi de procesat miere. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului. duce la mucegairea fagurilor. Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui.pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul. compoturi. In depresiuni.crearea de condens in stupi. Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. .AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. . Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. cand tempertura are peste 12°C. care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. vest. . vatra trebuie sa fie protejata de curenti. .zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi. .orientarea urdinisurilor spre sud. stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. sud-vest. limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli. intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna.curs de apa. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . formarea de gheata. dulceturi. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana. iau nastere as-zisele lacuri de aer rece. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona. fabrici de zahar. iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. est.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate.spre nord.

inchiderea urdiniselor inferioare. . . flora s-a imputinat. cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . campii cu lanuri bogate. suprafetele arabile au crescut.folosirea de substante urat mirositoare. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: .asezarea unui geam peste corpul stupului. Paduri imense acopereau uscatul. Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma. in mod neglijent. ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona.sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules. . De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. verificarile efectuate de apicultor. MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului. . hranira de completare si stimulare a familiilor de albine. Pentru a diminua efectele 144 . recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare.acoperirea stupilor atacati. Odata cu inmultirea populatiei globului.se muta stupina in alta locatie. In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie. .hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu. .hranirile de completare se fac numai seara tarziu.extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului.se pune iarba la urdinis. izvoare de clestar curgeau la vale. a inceput chimizarea intensa a agriculturii. . In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice. iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen.controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. .

se propun solutii. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX. anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. in 1972. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. apoi a unor zone naturale. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. solului. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator. diferite defectiuni. produse ecologice. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. Astfe. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi. perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. care improspata atmosfera. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. In continuare. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna.nocive ale poluarii mediului. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. Exemple de poluare a apei. a disparut acel plaman al pamantului. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. pesticide. apa si solul. Multa vreme. mentala si sociala sunt cu sutele. s-au infiintat organisme nationale si internationale. a aerului. pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. si a fiintelor vii. au urmat altele. se avertizeaza. a aparut concepul de agricultura ecologica.

.Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %. anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie.Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani . .biologic. adapostite de vant si insorite. ploaie. . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: .igienic. Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: .Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala.Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor. . familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat. parfumul. . Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.mirosurile neplacute (transpiratia.medicamentos. alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant.Resturile de cadavre de albine se ard . . iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine. 146 .

PROTOFIL. Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : . cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET.Diareea albinelor . Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere. Bolile necontagioase sunt urmatoarele : .Intoxicatii.Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice. stamicin. Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina. . teramicina.Puietul racit . streptomicina.Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.Boli contagioase. . MAVRIROL..boli bacteriene . .virotice . cloranfenicol).Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice.Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine. . Bolile albinelor se impart in : .Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg). BEEVITAL.micotice . penicilina.Boli necontagioase.Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive. 1.parazitare 2. . .Anomaliile matcilor 147 .

chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. se face prin intermediul albinelor hoate.. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. in cloramina 10% cateva zile. Fata de agentii chimici. 148 . In pamant sporii rezista peste 200 de zile. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. Transmiterea de la un stup la altul. Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici. Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana. pastura. sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. In apa. la temperatura de 60°C. la soare 1 -6 saptamani. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului.3. de la o stupina la alta. formol10-20% timp de 6 zile. pereti si in crapaturi. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). in miere. unde pot sa ramana ascunsi anide zile. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. loca vascoasa sau puiet putred. in faguri. in alcool 90° timp de 40 zile. el moare in 10 min. in miere un an. Agentul patogen este Bacillus Larvae.

Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. . Prognostic – este foarte grav. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit). Simptome: . intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta. escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. introducerea fagurilor de la un stup la altul. . Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. unde produc moartea larvelor prin septicemie.loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate.se topesc toti fagurii .puiet imprastiat pe fagure. miere infectata. atingand apogeul in a doua parte a verii. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit).cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou . fiind favorizata de caldurile mari. se incretesc si se ingalbenesc. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea. Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte. culoarea bruna a capacelelor. inainte cat si dupa uscare. . Pe masura trcerii timpului. Larvele moarte isi pierd forma si culoarea . Boala nu se vindeca singura.in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara. mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit.mortea larvelor dupa capacire. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: . . continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa.consistenta vascoasa a larvelor. Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: . paraziti ai albinelor. dupa capacire. fac sa se mentina familia de albine.prezenta cojilor uscate. din cauza ca sporuleaza foarte rapid. devenind crem si in cele din urma brune.trantori. Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. unelte de stupina. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange). adapatoare.aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin.

contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. apoi in hemolimfa. patrunde in sistemul respirator. boala se vindeca singura. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. . Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie. Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede.agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus. in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. Simptome – albinele nu mai pot sa zboare. Continutul larvelor bolnave nu este filant. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. ploi reci de lunga durata. germenul isi exalta virulenta.Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite. care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). 150 . Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. lipsa de cules. locuri de vatra mlastinoase.igiena . conditii bune de intretinere a familiilor de albine. Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. Prevenire: . Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte.

asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. Manifestarile clinice nu sunt specifice. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. slabirea lor si inactivitatea stupului. depopularea familiilor. Transmiterea bolii se face pe care bucala. au abdomenul balonat.Nu sporuleaza. Puietul moare in stadiul de larva. In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa. trantori. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. Albinele bolnave nu pot zbura. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine. moare in circa o luna). 151 . razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. mai putin raspandita. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. paralizie si moarte. in timpul primei naparliri a nimfei. In general evolutia bolii este usoara. diaree. astfel blocand procesele de naparlire. surse de apa infectate. In forma acuta. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. Transmiterea – se face prin albinele hoate. microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine.

vindecarea producandu-se de la sine. cu localizarea in intestinul gros al albinei. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna. tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. nu-si mai coordoneaza miscarile. afectand albinele adulte. abdomenul este dilatat. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei.Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. Albina miroase a peste. ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. nu pot sa zboare. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii.boala nu se propaga la familiile din jur. Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei. Prevenirea –. avand aspect de furnici. fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Prevenirea – asigurarea igienei. paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). iar acul este scos afara. Simptomele: albinele sunt agitate. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: . mult mai mici decat celelalte. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile. prezinta tremuraturi ale antenelor. lipside de peri . aripilor si picioarelor. Diagnostic –se pune de catre laborator. Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. 152 .

Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor. S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie.agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase.culesul de mana abundent din unii ani .raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal.depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori). .stagnarea productiei. . isi pierd segmentatia. . . Larvele infectate se ingalbenesc. Boala apare primavara in lunile aprilie – mai..scimbarea matcii duce la disparitia bolii.carentele proteice. tegumentul se intareste. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani. reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave. treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci.cea mai acreditata este cea de natura virotica. consecutive unui cules slab de polen. Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel. a polenului si a nectarului toxic al unor plante. 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: . Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor. . Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. .prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave. In jurul larvei se 153 . Simptome: .toxicoze alimentare provocate de mierea de mana.

.mentinerea familiilor de albine in stare activa. . Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen.masuri de igiena si bilogice corespunzatoare.aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure.tese o panza alba de mucegai. . totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine. Profilaxia: . . Prognostic: este favorabil.evitarea vetrelor de stupine umede. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile. Miceliul traverseaza peretele intestinal. se inmultestee. fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) .strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante. si albinele adulte. boala se extinde asupra puietului si a albinelor.sunetul caracteristc pe care-l produc. . larva se deshidrateaza. isi micsoreaza volumul. in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton.reducerea umiditatii din stup. se desprinde de pereti. Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. . . larvele nu sunt aderente la peretele celulei. Patrunsa in cuib. distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei. . Diagnostic: .raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var). nimfele. contaminarea facandu-se pe cale bucala. Fagurele are un aspect mozaicat. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator.afectarea cu precadere a puietului de trantori.neaderarea larvelor la peretii celulei. cand 154 . Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele. se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex.Codratin. .

Diagnostic: de laborator. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. albine hoate si a parazitilor. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. nu se mai hraneste si in cateva zile moare. unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. este apatica. si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. Este adusa in stup de albine. are abdomenul umflat. nu pot zbura. cad de pe faguri. producand moartea matcii. in albinele moarte 1-3 luni.datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. in miere 2-4 luni. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 . Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. devin de consistenta dura. in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. Agentul patologic. Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. paralizeaza si mor. se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. provocand sterilitatea. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. nu se mai deplaseaza pe faguri.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza. Boala evolueaza incet. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura.

Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza. In forma acuta albinele incep sa se agite. inainteaza trantindu-se. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina.se face prin: . . si o mortalitate mai mare). 156 . se strang in gramezi pe firele de iarba. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. ierni lungi si umede.medicamente utilizate: Protofil.inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina. lipsa culesului. Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. intoxicatii (cu nectar. . Tratementele se repeta la interval de 7 zile.efectuarea de roi puternici si sanatosi. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire. membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat. . schimbari linistite dese de matca. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor.depopularea familiilor . iernarea pe miere de mana sau acrita.activitate redusa a familiilor de albine . Prevenirea .in interiorul stupului pete de diaree.Conditii climaterice nefavorabile.tratarea tuturor familiilor din stupina. perioade de timp rece primavara. introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii. polen). . . executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie. . Ca semne clinice: . In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: . deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. . .Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc.eliminarea familiilor slabe din stupina. lipsa matcii. paralizeaza si mor cu aripile intine.afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase.interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil. cu miros acru.. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace.limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol.dezinfenctia materialului apicol. fiind necesar si un examen de laborator. Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil.

In forma acuta simptomele sunt evidente: . Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite.cu localizare in caile respiratorii ale albinei. abdomenul umflat. Diagnostic: de laborator. . .stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave.evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana. Agentul patogen – Acarapis woodi . Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri.mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. Brauloza 157 . Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva. . La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale.iernarea pe vetre uscate. trantori. Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: . Acarienii se hranesc cu hemolimfa.tendinta de a roi. Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. aripile departate. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor..depopularea familiilor de albine. .eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave. .zbor greoi. Tratament: cu Folbex si Varachet. cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian. . . roi.corpul tremura. . insorite. Simptome: in forma cronica trece neobservata. adapostite.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari.pastrarea familiilor puternice si sanatoase. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. .evitarea furtisagului.

in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni. temperatura ridicata din timpul verii. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat. Cu putin inainte de capacire.pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. Masculul este mai mic. De asemenea. iar productivitatea lor este mult diminuata. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. transversal oval. Acarienii prefera celulele de trantori. Patogenie . de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. precum si uzura datoarata inmultirii intense. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile. Din celula ies numai femele imperecheate. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. Albinele parazitate au o viata mai scurta.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. din ce in ce mai accelerat . varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. Tratament – cu tutun. primele larve parazitate sunt cele de trantori. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. Etiologic femela acarianului are corpul plat. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 . iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. acarianul se poate misca liber. unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. se haranesc cu ceara si polen. Adultii se hranesc cu laptisor de matca.

6. Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C. ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. 2. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare. Dispersarea. fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie. 159 . pe faguri. 4.diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. cer multa experienta. In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri.Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor. Apicultorul trebuie sa poarte masca. umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. Tratamente ecologice . lasandu-l gol cu provizii cu tot. 3. pe puietul de trantori.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine.se poate face prin diverse metode. tot mai mult folosite. producand un consum mare de hrana. Albinele parasesc stupul . Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile.redusa. au aripile nedezvoltate. Astfel. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. Combaterea varroozei . Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C. Puietul este pestrit si larva moare. capul si picioarele diforme. dar au avantajul ca nu lasa reziduri.Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate. descapacit cu furculita. 5. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica.

Apistan – se foloseste prin agatare. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului.7. Beevital. 5. 3.Apitotal – se foloseste prin picurare. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana. Orice tratament folosit in combaterea varozei. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. 6. 9.Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare. 2. scoaterea puietului de trantori. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana. Varachet.Perizin – se foloseste prin picurare. lemn sau textil. 160 . 8.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile.Folbex VA -prin arderea penzilor.Acid formic – se foloseste prin picurare. 11. Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului. 4.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare. 8. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1. 10. Mavrirol. 7.Bayvarol – se foloseste prin agatare. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. iar cuibul nu s-a strans in ghem. Medicamente folosite: 1.

Masuri: .familii slabe in stupina. Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: .curenti de aer. larvele nu sunt lipite de celule. Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine.mierea de mana sau fermentata. . . . iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen. . toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase.matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu. cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana. sunt apoase. masini.astuparea cu gheata a urdinisului. oameni. . . . in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. Prevenire: . Diagnostic: examen de laborator.zgomote mari provocate de pasari. fecalele nu au miros. pe stup.In cazul puietului racit . nu au miros. umezeala mare.eliminarea cauzelor care au provocat diareea. .matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase. Defecte: .stimularea matcii. . Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine. trenuri.lipsa matcii. . .restrangerea cuibului.matci inapte de a depune oua. . Prognostic: nu are gravitate pre mare. albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil.cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire.hrana necorespunzatoare calitativ.matca ce produce exclusiv puiet de trantori.matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma. 161 . Simptome: pete de diaree pe rame. faguri.

masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate. care sunt focare interminabile in lumea albinelor.introducerea de material biologic din alte stupine. − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului.cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima. au supravietuit numai familii bune si foarte bune. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. pe care le vom trata in continuare. cum a intervenit omul. . sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. Sunt boli declarabile si carantinabile. nosemoza clinica. varrooza. au aparut famili slabe. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”. cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana. practic s-a produs o selectie naturala a lor. Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib. acarioza.deplasarea familiilor bolnave..mentinerea permanent in stupina famililor puternice . adapostului si ingrijirii familiilor de albine. . − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: . Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat.igiena alimentaiei. In conformitate cu aceasta lege. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale. element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. loca americana.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

. livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. . singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. a numerosilor paraziti. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . putand produce pagube familiilor de albine. ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine.care patrund in organism prin simpla atingere. se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea.Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor. precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza. Totusi. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. toxice pentru daunatori. cat si spre folosul agriculturii insasi.substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie. Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup. 166 . floruri. Progresele in aceasta directie sunt reduse.substante toxice de contact . Pentru apicultori ele prezinta un pericol. vegetale: nicotina. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine. dar si pentru albine. Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). piretrina.substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. care sunt toxici pentru buruieni. dar nevatamatore pentru albine.

lindan. toxicitatea creste.stadiul fenologic al culturilor. afectand albinele tinere si puietul. . ploaia spala toxicul. care apartin altor grupe de substante. HCH. organice de sinteza: derivatii – clorurati. tiodan. folosite in special impotriva acarienilor: . Acestea se aplica sub forma de stropiri. fenolati. . aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. aldrinul. nu sunt selective. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare. Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: . keltham.clorobenzolat. Esteri fosforici: paration. Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: .existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate. continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. . Cand umiditatea este ridicata.remananta produsului. sunt afectate albinele culegatoare. mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri. Derivatii clorurati: DDT. malation. tetradifon. Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. .natura insecticidului. . dicofol. . datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris). clorofenandin. 167 . omoara toate insectele. izolan.derivati clorurati: toxafen. clorotin. pericolul scade.conditiile meteorologice din momentul aplicarii.clorobenzol sulfonat (PCPBS). De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. stupina are mai putin de suferit. ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare. esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa.distanta dintre stupina si cultura tratata.Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. tetrasul. Sunt insecticide nevatamatoare.forma de administrare. . dietion. fonocaptan. . Evolutia: mortalitate masiva. clordan. diazinon. acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata.cliptevex. iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. policlorocafon. .Esteri fosforici: sistox. fie cantitatile reduse in care se gasesc. sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica. HCH este un insecticid puternic. phosalo. Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii.carbonici.

.ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona.prin protejarea directa a apicultorilor. dar sunt putine si in cuib. . cu indicarea locului exact. sticla. aripile lasate si limba desfacuta. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: . Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia. In formele cronice.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina. 2. Daca in fata stupului sunt putine albine moarte. Diagnosticul: . Albinele au picioarele stranse. nu mai pot zbura.Legislatia. inseamna ca albinele au murit departe de stupina. Fabricile de ciment. care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide.prin legislatia care se afla in vigoare.examen toxicologic de laborator.la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime. paralizeaza si mor. . mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp. caramida. − 2. centrale termo-electrice.dupa aspectul chimic.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 . depopularea brusca a lor. emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: . sunt excitate. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1. numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor.Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor. isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie. ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie. Tratament – nu exista nici un atidot.

precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. zeama sulfocalcica.48 ore. respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii. unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a.data si durata aplicarii tratamentului. in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. ulei mieral – 5 ore. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp. comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. . rapita. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine. . comunicand urmatoarele . a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna. Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul. 169 . si a altor plante antomofile. pentru a nu pune in pericol viata albinelor. unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa.denumirea substantelor folosite. nicotina. In conformitate cu aceste prevederi. − La noi. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului. trifoi. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. . poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile.sanitare. b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi.metoda de alicare (prafuire.durata de actiune a substantei (remanenta). stropire). In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii. se interzice in tipul infloririi maxime. .locul unde se face tratamentul. durata izolarii se prelungeste cu 24.albinele impotriva intoxicatiilor.

iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. presupuse a fi contaminate. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul). probe de pamant. In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice.in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile.5 kg pastura). . 170 . frunze. . se recomanda: .stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata. . In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila.2. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie. flori. respectandu-se intervalele de timp. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei.in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere. . . data si cultura la care s-a efectuat tratamentul. procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica. asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. . Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei. inainte ca albinele sa zboare. iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii.simptomele observate la familii si albine. . precum si plante. e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente. Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune. acestea raspund material in fata justitiei. cu puiet. un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA. faguri cu pastura. Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: .inchiderea acestora. tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor.familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. . .concluzia comisiei de ancheta.locul.denumirea produsului folosit.metoda de aplicare. .evaluarea pagubelor. 1.se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice.cum s-au respectat dispozitiile locale. . care anunta la randul lui Directia agricola.

ciocaneste in stupi la urdinis. nelinistesc familiile de albine.Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. dar albinele il omoara imediat. Pitigoiul – iarna. dupa anestezie se face operatia 171 . la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. Pentru anestezie se folosesc: . Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). de unde culege albinele iesite. de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. se inmoaie in pahar cu o zi inainte. albinele ametite cad pe fundul stupului. Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului.DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet). nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor.lui. in lipsa de hrana. in vederea imperecherii. pe care le culeg din fata stupului. fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. Toamna fluturii mor. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui. se fac fasii din materiale textile (bumbac). pupelor si larvelor cu fum de sulf. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. . In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii.Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor. Puparea are loc tot in stup sau in faguri.

dezertarile di nuclei de imperechere.lipsa de hrana. intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1. -seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona. 172 .in cazurile de nesomoza cronica. .frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza.odrita. le dezorienteaza. . . . ducand la depopularea stupilor.5 min). producandu-se din urmatoarele cauze: .Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit. .in cazurile de loca.Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial. acestea uita drumul spre casa.1. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful