CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

nici macar in doze extrem de reeduse. nu este toxica. castrice. polen. vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala.. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. Prin 4 . Mg. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . ducand la slabirea rezistentei organismului uman.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. propolis. Daca alcoolul este . pulmonare. Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. venin de albine. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. este ieftina si mai presus de toate este eficace. pastura. fura” din rezerve de Ca. Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. hepatice. astfel ca aceasta este practic digerata. euforie. ceara. Mierea este un aliment energetic. Cr. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare. apilarnil. laptisor de matca. vitaminele din complexul B. cosmonautilor. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice. este nutritiva. in special a dentitiei si sistemului osos. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. etc. zaharul . persoanelor in varsta. nu lipsit de interes gastronomic. copiilor. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta.hotul” vitaminelor din organismul omului.. Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. enzime. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi.

IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 . Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. Se impune să amintim că marele savant. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere. saruri minerale. fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. aminoacizi. Cu cât există mai multă polenizare. vitamine.continutul de proteine. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. sportivi.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi. textila. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec.) Propolisul. electrotehnica. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. stomatologice. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. Veninul . in sezonul de primavara si toamna.reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. utilaje apicole etc. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana. afecţiuni gastro-intestinale etc. sunt mai multe animale. reumatism etc.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră. cu atât iarba este mai multă. recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special. etc. mai mulţi oameni”. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului.fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului.

plante. torace si abdomen) . legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei. Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală.Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) . Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor.Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) .Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos.Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare. care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv.Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) . albinele devin senzori ai mediului.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) . BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: . impune obligaţia de a conserva resursele naturale. mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) . Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor.Familia Apidae 6 . iar dintre acestea 77% de către albine. Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante. Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic.Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) .Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap.Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) . apă. atunci ocrotirea. mai ales pe cele din aer.

Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară. Este răspândită în India.7 m) pe ramurile copacilor. matca nu depune ouăle în mijlocul celulei.). albina pitică galbenă. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele.) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea. Celulele de albine lucrătoare. Mătcile au culoare castanie-închis. albina indiană şi albina meliferă. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm. Îşi construieşte un singur fagure (1. Albina meliferă (Apis mellifera L. Filipine. Este răspândită în Ceylon. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. iar matca 36-37 mm. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen . Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr.Tribul Apini . fiind totuşi mai mică decât acestea. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor. Este cea mai mică specie de albine. Borneo.). Albina indiană (Apis cerana Fabr. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă. unde poate înmagazina până la 35 de kg miere. ce face trecere spre albinele melifere. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru. Iava şi Indochina. cu care se aseamănă foarte mult. în general. ridicarea capacului. nu acoperă crăpăturile din stup. când sunt tulburate (lovirea stupului. zonă unde se depune mierea. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi. Albinele sunt extrem de rascibile. scuturarea de pe rame etc. Este răspândită. Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. propolizează mai puţin.. Aşa după cum îi arată numele. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 .). Este o specie mai evoluată.). corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană. trântori şi mătci sunt de dimensiuni. China.5/0.

). Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. s-a răspândit foarte mult.2 mm. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm. Celulele de matcă sunt mai mari. datorită însuşirilor biologice productive. albina italiană nu se adaptează. Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. mătcile au frecvent zone colorate în galben. prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. care. întrucât are o rezistenţă 8 . în mod obişnuit. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin). ambele având forma hexagonală. Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst.cu celule de formă hexagonală. Mătcile sunt foarte prolifice. au forma unei „ghinde”. fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. rase africane şi rase orientale. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi.5-6. de unde. În ţara noastră. aceasta are cea mai lungă trompă. Dintre toate rasele. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. comparativ cu rasa carpatină. Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. iar trântorii 13-16 mm. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. fiind o albină foarte rascibilă. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene. are un comportament mai irascibil.). observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. fiind în număr de 20-30. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul). Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate. unde îşi adună rezerve mari de miere. Iran şi Anatolia). efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. În regiunile mai reci. prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună.). mătcile 15-30 mm. 6. Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi.

Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. 6. Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. iar culoarea chitinei este neagră. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. vagabondează şi este foarte agresivă. Are corp mic. Importată în Argentina. producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. Maroc).44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). Prezintă trei varietăţi: de câmpie. RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. abdomenul de culoare galbenă. iar varietatea din Câmpia Dunării. fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. cu albina italiană. Este o albină irascibilă. Albina telică (Apis mellifera intermissa B. această specie prezintă importanţă economică scăzută. Algeria. relief şi baza melifera de la noi din ţară. s-a comportat mai bine decât albina locală. În timpul roirii. situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. culoare închisă. permiţând. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200. având o mărime asemănătoare cu albinele europene.). Anglia. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. S-a format în condiţiile specifice de clima. uniformă la mătci. înregistrându-se astfel mari pierderi. dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. în general. Este o albină productivă. Trompa are lungimea cuprinsă între 6. intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. de unde şi-a primit şi numele.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. Este foarte productivă. Reep. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere.) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. Olanda şi Peninsula Scandinavă). Se aseamănă cu albina caucaziană de munte.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6. Albina neagră (Apis mellifera L. Este răspândită în Africa Centrală. „albina braziliană”. care roieşte mult. Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti).scăzută la iernare. a rezultat un hibrid. albinele fiind surprinse pe câmp. Culoarea corpului este brună-închis. clădeşte cca. Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. aproape neagră 9 . de deal şi de munte. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează.). Germania.

capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei. putându-se lucra numai cu mănuşi. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. Este răspândită în insula Cipru. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă. Are mătci foarte prolifice. Albina israeliană este productivă. De torace este lipit gâtul subţire. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr. care apără cuibul. este ceva mai mare decât albina egipteană. oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. Răspândită în sudul Siriei şi Liban. produşii rezultati fiind foarte irascibili. întrucât fumul le irită.şi abdomen cu foarte puţini perişori. Capul Văzut din faţă. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr. Această subspecie. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi. de unde a primit şi numele. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. numită „loca”. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. cu exceptia albinei italiane. este mică. economisesc rezervele de hrană. de culoare neagră. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii.). ce realizează producţii mari de miere. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap. încrucişată cu majoritatea albinele europene. rezistenta la intemperii. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. foramen. abdomen. cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă. ce adaposteste o deschidere pentagonala. Răspândită în Madagascar. fiind imună la boala puietului. Buttel – R. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. este considerată rasă pură. torace. prin care trec orificiul 10 .).). puţin predispusă la roire. mătcile prolifice.).

în zilele noastre. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. Pentru apicultorul practician. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici.esofagian. a cărei sumă dă o imagine globală. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. etc. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. Totuşi. In cutia craniana se gasesc creierul. albastru-verzui. cum sunt mirosul şi simţul tactil. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. in amurg si in interiorul stupului. Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. să fie deosebit de evidente. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. perceperea vibratiilor. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. galben. simpli din frunte: ocelii. a c% de CO2. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. modificarile de temperatura. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. iar frontal trei ochi simpli. astfel. centralanterior se afla o pereche de antene. verde. Ochii cu faţetele lor au capacitatea. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. nervii. 11 . vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. Dimpotrivă. fiecare captează o porţiune foarte mică. la trântor 6000-8000. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. dimineata devreme. un punct din imaginea totală. lateral ochii compusi. compusi şi cei trei ochi punctiformi. acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. In comparaţie cu omul. miros. albastru. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. albinele percep diferit culorile. noi nu vedem culorile ultraviolete. negru şi alb. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. Este suficientă folosirea culorilor galben. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine.

mandibulele albinelor nu au dinti. Astfel. Trompa se compune din doua maxile si labium. trompa se poate strânge. cu care albinele aspiră nectarul. redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare. ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. Lungimea trompei variază. cladirea fagurilor. pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. Determinarile se fac la microscop. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. scuturarea polenului de pe anterele florilor. la ingerarea polenului. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid. ea este foarte bine reprezentata la matcă. sau buza inferioara. doua mandibule si proboscisul sau trompa. desprinderea propolisului de pe muguri. mierea. Spre deosebire de viespi. formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. 12 . între 5. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. toate componentele trompei se alatura. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. prin miscari aspiro refulante. la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. lichidul dulce secretat de afide. După descoperirea ei. În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. de: prehensiune. apare fenomenul roitului. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. De asemenea. aspirarea lichidelor. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. în funcţie de rasa de albine. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei.3 mm şi 7. În imediata apropiere a aparatului bucal. Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. continuata cu o membrana. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). Aparatul bucal indeplineste functii multiple. După aspirarea hranei.2 mm. cu ajutorul micrometrului ocular. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). hrana şi apa. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite. insalivare. Este organul de supt si lins. In momentul aspirtatiei hranei. în 1954 de către Butler.

Prin fosa sunt. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. care descarca polenul in celule. Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. fixata pe partea distala a tibiei. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. cu ajutorul careia se transporta polenul. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. introduse antenele după cules. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. ca o perie. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. La albine. dintre care primul bazitarsul. pe mezotorax si metatorax. formand panerasele. La prima pereche de picioare. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. mijlocii si posterioare. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. orientati catre interior. picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. Albinele nu pot face. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. cosuletele (corbicule). anterioare. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. deci. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit. trocanterul. care le dau mobilitate. numite şi „batista albinei”. inchizand sistemul cu clapeta. Pe fiecare segment toracic. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. tibia si tarsul. Intre tibie si bazitars. de consistenta chitinoasa. iar tarsul se flexeaza pe tibie. de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. Picioarele cele trei perechi de picioare. doua perechi de aripi. Astfel. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. lateroventral. Tarsul este format din cinci segmente. 13 . Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. este mai dezvoltat. Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. nu servesc numai pentru deplasare. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. Antena este introdusa in fosa semilunara. femurul. cu rol in respiratie. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi. separate de pleura. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. mezotorax si metatorax. multe feluri de mişcări. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. cu picioarele lor.Toracele Este format din trei parti: protorax. tarsomere.

se pot determina anumite caractere biometrice. gata să înţepe. albina poate varia direcţia zborului (înainte. reprezintă un ton mai profund. coborâre. implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. La iesirea din stup. impiedica zborul albinei. inserate prin articulatii mobile. zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. inchise catre articulatie si deschise catre margini. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz).15-27. care. cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. denumite: costala. de ponderea „încărcăturii”). Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax. le poate mişca în sus şi în jos. Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. La albinele care se înapoiază. viteza de zbor este de 8 m/s. Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. Bűdel/herold 1960). Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. care formeaza intre ele un unghi obtuz. este în medie de 285 Hz. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz. masuratorile facandu-se microscopic. subcostala. în comparaţie cu cel al albinelor. ambele aripi pot fi cuplate în zbor. Lindauer 1955. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. de forma unui jgheab. sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. Astfel. Ajutata de vant. mediana si anala. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. La mătcile nefecundate. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch. prin bătăi simultane. Sub 1% zahar in sange. se determina indicele aripilor. ramificate diferit in functie de rasa. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei. albina se hraneste din belsug cu miere. pe care o 14 . le poate roti. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept. Sunetul pe care-l emite o albină iritată. O scădere importanta apare după împerechere. iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. de 6. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele. urcare.13-29. La o cursă pentru cules. cu frecvenţe medii de 226 Hz. Nervurile delimiteaza un numar de celule.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei.1323. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. lucratoarele.5 m/s. trantorii. Când vântul este blând. indicele tarsian. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă.

Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. cu exceptia muschilor directi ai zborului. in functie de necesitate. treptat.5 mg/min. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. intr-o cantitate. pe un singur rand. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. Odata cu varsta. Sistemul muscular al albinei este de tip striat. in medie. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie.consuma. fapt pentru care corpul albinelor devine negru. cu nuclei dispusi periferic. de 46°C. dar. cu miofibrile si nuclei asezati central. Tegumentul este alcatuit din: cuticula. in timpul zborului. temperatura toracica ramane constanta. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. In zbor. hipoderma si membrana bazala. de 1. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. Fibra musculara striata are la exterior o membrana. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m. de colectare a polenului si rol senzitiv. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. lucios. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km. acestia se uzeaza. 15 . sarcolema si in interior sarcoplasma. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate.

Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules. in care hrana este descompusa de sucurile digestive. anterioara care cuprinde faringele. lichidul dulce secretat de afide. . hrana şi. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). Plină până la refuz. un sac în formă de pară. rect si orificiul anal. . permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen. acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina. ce induc miscari helicoidale. laterali si muschii celor doua diafragme. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal. raspunzatori de bataile verticale ale aerului. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali. fibrele fiind grupate in fascicule. el prezinta numeroase ondulatii. care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac. posterioara. este continuarea şi prelungirea esofagului. Astfel. Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa.reg.reg. esofagul si gusa. determinand zborul propriuzis. ventrali. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. 39 mm la matca si 47 mm la trantor. sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. de la gura la anus. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac. . Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: . Guşa. În ea se adună sucurile nectarului. 2. nu în ultimul rând. nu şi invers. 16 . Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: .Foarte importanti sunt muschii aripii.reg. Ea este foarte extensibilă. apa.muschii directi ai zborului. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub. mijlocie.muschii indirecti. situata in partea anterioara a abdomenului. alcatuita din intestinul subtire. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. sau absorbtiei nectarului. are o capacitate de 75 mg. printre care patrund traheele respiratorii. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. mai bine reprezentati si mai purernici. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei.

In mod obisnuit. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung. La acest nivel. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri. catre partea mijlocie. se micsoreaza. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. activitatii catalazei. uree. prin contractii ritmice. in vecinatatea pilorului. 5°C. determina peristaltismul specific. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. 10 mm. ce face legatura intre stomac si rect. independente functional. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi. In cursul unui an. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. deci. care contribuie la eliminarea apei. Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale. ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. iar celulele lui secretă sucuri digestive. in special. La exterior. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. 3. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. prin intermediul muschilor adiacenti. Rolul tuburilelor Malpighi este. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. ce se pot transforma rapid in glucoza. situate în partea posterioară a abdomenului. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. cu volum reglabil. Ele secreta catalaza. Deci. pe care le varsa in pilor.1 mm. albinele defeca in afara stupului. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. Lumenul intestinului. defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). carbonati). direct în sângele albinei. stomacul prezinta straturi de muschi care. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie. cu diametru de 0. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. care. si din grasimi. din 70 kg hrana consumata. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”. simptom al maladiilor digestive. prin peretele stomacal. albicios. 200 canale filamentoase. Are o forma cilindrica si o lungime de cca. 17 . se varsa continutul tubilor Malpighi. formand o valvula pilorica cu sfincter. cu rol in reglarea defecatiei.

cu precadere la patrunderea in stup. dispuse în patru perechi.000 celule epiteliale. la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. răsucite de mai 18 . albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. la recunoasterea membrilor familiilor. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. ce primesc oxigen prin trahei specifice. 990. glandele ceriere degenerează. 8% hidroxipoliesteri. c. adunarea roiului in forma de ciorchine. adica aprox. in varsta de 13-18 zile. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. sub forma unor pete ovale. hexagonali. 35%monoesteri. de culoare alburie. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. 12% acizi liberi. De acolo. care. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. la pozitionarea surselor de apa si hrana. maximul inregistrandu-se la 28 de zile. 4. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali.000 solzisori de ceara. de culoare alb-sidefie. in contact cu aerul. 14% diesteri. frământate cu mandibulele şi prelucrate. Din acest motiv. Pentru a fi apte de producerea cerii. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă. 8.000-20. corpului gras i se atribuie si rol excretor. Prin miscarea aripilor.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. in sistemul de aparare si in transformarea hranei. b. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară. numite oglinzi cerifere. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. a. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric. cele mai voluminoase ale lucratoarei. prin canalul odorifiant. iese in exterior si. După încheierea perioadei de clădit.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale. realizarea comunicarii. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate. etc. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. În timpul perioadei de producere a cerii. provenind din doi săculeţi. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. Ceara se produce prin metabolizarea mierii. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere. lucratoarele consumand aprox.

ca liant al polenului si la construirea fagurilor. g. inhiba instinctul de cladire al botcilor. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic. aflate în părţile laterale ale creierului. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. glandele secreta invertaza. e. dar se gasesc si la lucratoare. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. componentul principal al hranei. Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. numita salivarium. f. Lucratoarele doici care produc hrana larvara. La albinele batrane. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca.multe ori. pe care 19 . Sunt cele mai dezvoltate la matca. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. glandele cervicale. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. si una situata in zona toracica. un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. mult mai putin reprezentate. d. glandele toracice. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. la acest nivel. cand devin doici. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti. de peste 21 zile. dar atrage trantorii in zborul de imperechere. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. Sunt in numar de doua perechi. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. transformand nectarul florilor in miere. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. acidul 10-hidroxi-2decenoic. glucoza si fructoza. a lipidelor si glucidelor.

hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. o substanta acida. unde isi si varsa continutul. 20 . o proteina. valvule. In momentul in care albina inteapa. dar principalul component este melitina. Cand albinele se inteapa intre ele.lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. teaca acului. si anume: placa triunghiulara. iar cea mica. Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara. spre exterior. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. situat in partea dorsala a abdomenului. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. una alcalina. de ex. Inima este un organ tubular pulsatil. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. format din cinci ventricule. are un traiect spiralat. moale. cea mare. lantetele avand. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole. Cand albina inteapa. cele doua substante se amesteca. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. Veninul este un amestec de proteine si peptide. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. superior aparatului digestiv. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. placa patrata si placa oblonga. doar trei zimti. patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu. 6.. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. 5. doua diafragme. abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. aorta. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. h. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). glandele veninoase. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. Daca albina inteapa un mamifer. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. sistemul motor si un ganglion. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. ac. este cautata membrana intersegmentara. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers.

cuprinde centrul vederii si. etc. deasupra cordonului nervos. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. la baza antenelor si in torace. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. care se unesc cu creierul in partea superioara. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. prin nervul optic. saruri minerale. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. este mai putin dezvoltat. limpede. apa in % de 85-90%. situat in partea din fata a capsulei cefalice. situat anterior lobilor deutocerebrali. mandibulari si labiali. de celule formatoare de 4.6-13. acizi grasi. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. in special glucoza. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. de unde pornesc nervii maxilari. deutocerebrum.). la baza aripilor. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati. spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. tritocerebrum. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv. cel mai dezvoltat. si 5 in abdomen. doi fiind situati in torace. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. sinusul dorsal sau pericardial. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. leucocite. Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului. 7.8 microni si de celule mult mai mari. Sistemul circulator este unul liber. o cantitate importanta de zaharuri. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. controleaza organele endocrine. iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator. digestiv si reproducator. digestia. 21 . Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. enzime.

Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. Pentru aceasta. pe care-l oxigeneaza. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. trahei longitudinale. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. şapte în partea posterioară a corpului. albina nu are plamani. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. pentru metabolismul ei. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil. bioxidul de carbon fiind eliminat.Aparatul respirator Ca orice insecta.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. trahei scurte. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. situate la nivelul creierului. in maturitatea sexuala si in reproductie. Acest sistem este format din: stigme. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. si invers. HJ. ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni. 7 in torace si 3 saci in abdomen. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna. ramificatii traheale si celule traheale terminale. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. astfel. stigmele. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge. pe abdomen. trahei transversale. prezente la larve. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. de oxigen. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut. Glandele protoracice. Ei sunt dispusi 5 in cap. Spre deosebire de mamifere. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor. 8. prin care corpul albinei este oxigenat. Hemolimfa primeşte. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. oxigenul de care are nevoie. la albine. 22 . O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. intre lucratoare si matca. care elibereaza hormoni. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. numit opercul.

Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. alcatuite din tuburi ovariene. Astfel. vezicule seminale. situate in abdomen. stigmele sunt deschise. Prin canalele deferente.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului.Cand sunt in activitate. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. testiole. Este situata deasupra oviductului impar. piriforme. Canalul ejaculator este un tub subtire. canale deferente. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. situat in partea ventrala a abdomenului. In portiunea terminala a penisului. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. 23 . Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile. iar in interior se evidentiaza cca. Ovarele sunt doua mase voluminoase. iar in repaus sauactivitate redusa. iar la baza ovulele. se deschide canalul ejaculator. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare. sperma ajunge in veziculele seminale. bulbul. 1 mm3. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. care. la mijloc ovocitele. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. ce secreta un lichid nutritiv. 200 tuburi spermogene. 9. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. impreuna cu secretia veziculelor seminale. pe perioada depozitarii spermatozoizilor. secreta mucusul. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. cu volumul de aprox. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. alcatuiesc lichidul spermatic. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. reprezentate de tuburi subtiri. Este alcatuit din vestibul. Glandele mucoase. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. o pereche de coarne si din cervix. Penisul reprezinta organul copulator. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. canal ejaculator si penis. de forma unor saci. glande mucoase. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. ovariole. vaginul si punga spermatica.

numite sensile. De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare. La împerechere. trântorul moare. După împerechere.La împerechere. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . adică de 12 zile. de forma unui neuron bipolar. olfactivi. apare sperma şi apoi mucosul. Mai întâi. împreună cu epiteliul glandei mucoase. auditivi. ca urmare a mişcărilor musculare rapide. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi. canalul ejaculator este împins înainte. 10.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. termici si vizuali. canalul ejaculator este împins înainte. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual. hidrici. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. statici. Aceste organe au origine ectoderma.

devenind trantorita.000 indivizi. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. Durata de viaţă a matcilor este . care este indispensabilă continuităţii coloniei. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. cele trei componente se completează reciproc.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină. de cele trei componente: matca. Matca Matca provine. Cand o familie ramane fara matca. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. alveola mătcii. de 3-4 ani. stupul devine foarte agitat. şi se dezvoltă astfel. de la ou la matcă . în 16 zile. In scurt timp. in medie. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. dintr-un ou fecundat. Trântorii lipsesc iarna. o hranesc. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor. Colonia albinelor are nevoie. o curata si distrug botcile incepute. Celelalte se imprastie pe peretii stupului.00050. cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. familia fiind pierduta. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. laptisorul. ca şi lucrătoarele. cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat.la care organele sexuale sunt complet formate. COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. daca nu se intervine la timp. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. dispus într-o alveolă mare. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 . ca pe o familie compusa din 30.

Matca poate. cum ar fi alveolele lacunare. În ultimii ani. după 2-3 zile. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. Depunerea ouălor. În cazul fertilizării naturale. Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. Pentru aceasta. acest procedeu este. matca începe. să depună ouă. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului.. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. din martie-aprilie până în iunie-iulie. cu o familie sanatoasa. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase. depune şi ouă nefecundate. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. Totuşi. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. au glandele mandibul. de regulă. Prin împerechere. Spatii goale pe rama de puiet. necesar. acestea apar foarte rar. doar prin aprecierea puietului. Înainte şi după această perioadă. După o însămânţare reuşită. chiar fara a o vedea. sunt semnele activitatii unei matci batrane. Acesta este de fapt . Pentru aceasta. uneori.sau mai multe matci. unde sunt fecundate. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. cea batrana disparand primavara. Avantajul este că.are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. Într-o creştere selecţionată. totuşi. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile. se obţine o împerechere controlată. pot apărea si aspecte negative. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. matca depune. naturală sau artificială. Matca poate depune şi ouă 26 . numai ouă fecundate. Zborul nupţial. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. sau fertilizarea artificială. mama” intregii familii. matca primeşte spermatozoizii necesari.

alternativ. de aceea. in numar de cateva sute (după Weiβ. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. în afara stupului. În coloniile normal dezvoltate. Până la eclozare trec 24 de zile. În aceleaşi situaţii. Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca. Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. ei preiau hrana din alveolele cu miere. Împerecherea are loc la aprox. ziua. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. Dupa aceea. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. 10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ. Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile. Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. uneori. lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. ies în zbor. la aspirarea hranei din alveole. Din a opta zi. 27 . de către următorul trântor.in functie de diametrul celulelor. Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. rămân aceleaşi ani de zile. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile. Horn. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). Trompa scurtă a trântorului. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati. serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. 1962). Însămânţarea. Lampeitl 1992). Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. Viaţa trântorului. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. trreptat. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. Acum are loc maturarea spermatozoizilor. Astfel. trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care.

iar din acestea apar numai trântori. alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6.000-80. cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna. pentru 1 kg ceară curată. constituie „cuibul”. dar cei mai harnici membri ai coloniei. 28 .4 mm. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici. ele formează masa familiei de albine.Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. glandele lor cerifere produc ceara. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. cu acul isi apara cuibul. sau din ouă depuse de lucrătoare. picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii.000. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. Albinele lucrătoare sunt femele.8 mg. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori. iar toamna 20.000-30. dar sunt mici şi. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6.000-15. Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici. Numarul lor variaza in functie de sezon.000-20.000 (10. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. vara circa 40. nu produc ovule. ale căror ovare sunt formate. prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul. astfel: la inceputul primaverii 10. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii. Lungimea corpului este 12-13 mm . adica ceara.000-60.9 luni iarna. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine.000).000).000 (50. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce. în general. întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară. unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent. În această situaţie.

În afară de aceasta. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. pe care începe alcătuirea alveolelor. dobândind. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6. prin armarea ramelor cu sârmă. Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. atârnând în jos. se obţin faguri mai regulaţi şi. spatiu prin care albinele trec usor. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. până la alcătuirea primei aglomerări de material. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară. pereţii celulelor sunt bine fixaţi.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată. în formă de ghindă. numar si destinatie. forma. Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic. Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. depozitarea mierii si a polenului. se construieşte un perete median. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. celulele sunt: de albine lucratoare. de trantori. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. la canturile împreunate. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. Dupa marime. mai stabili. astfel. Fundul celulei este format din 3 fete romboice. Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. astfel. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. Cu cât creşte fagurele în jos. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali. umezită. Mai întâi. de matci si intermediare. iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus. In mod obisnuit.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. stabilitate.4 mm). greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . cu fundul trirombic. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. până când ele capătă adâncimea normală. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

Polenul contine 7-35% proteine. dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. acidul folic. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. in pastura se gasesc. cat si a indivizilor acesteia. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. vitaminele A si K. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit. 4% lipide. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules. numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. 3% saruri minerale. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. biotina si enzime. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. vitaminele C. E. Ca urmare. 40% glucide. pantotenic. in special continute de polen. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. inositolul. D. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. in plus. se indeparteaza colectorul imediat. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. pentru obisnuirea albinelor. se instaleaza la inceputul lunii aprilie.

Faguri cu pastura.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare.000 indivizi cu cca 650g proteina. Cantitatea de proteina din corpul puietului. b. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi. deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot.6 15. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. La un kilogram de miere albinele 34 . Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor.2 7. se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. proteina bruta.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9.8 13.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala. in dulapuri inchise ermetic. respectiv 25mg.7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. acumuland in scurt timp. in proportie de 2:1 (la greutate). productivitatea. se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea. c. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17. a.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. Datorita metabolismului si activitatii intense. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. albinele au cerinte mari de proteina. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare. La o familie ce creste aproximativ 130. daca nu sunt completati cu miere. apoi se centrifugheaza.250kg.

Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura. Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%.56 . proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g. timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite. respectiv 17. metodele de dezvoltare si conservare a polenului. se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. varsta si starea de nutritie a plantelor. Avand in vedere aceste calcule. Albinele isi depoziteaza in corp cca 2. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina.06 Grasimi 33. la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve.Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei. d .55 0. rezulta un necesar de19-20kg polen.adauga prin enzime o cantitate de 3.33kg.5mg proteina . Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine. e.8mg azot. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate.a matcii si depunerii pontei.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2. Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi. rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen .6g protine. brume timpuri sau inghet. conditiile de mediu. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina.

Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1. cu o umiditate de 8%. lizina.11 Artarul 26. leucina.45 Sparceta 28. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer.2% la 35.37 0.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1.90 0.30 1.32 Salcia capreasca 41. ultimi reprezentand 18. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor.B.B.22 1.97 1. dar si in functie de conditiile de depozitare.28 Dovleacul alb 33.78 soarelui Papura 19. histidina. Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.5%. metionina.% Denumirea P.43% din proteina totala. treonina) si aminoacizi liberi.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7.44 Sorgul 24. tripofanul. in functie de specie: 13.29 Salcia comuna 22.23 furajer Floarea 27. fanilalanina.42 1.50 Aciditate ph 6. izoleucina.59 Sburatoarea 29.48 Teiul alb 20.57 .zaharuri 18.53%-41.% plantei plantei Alunul 28. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.40 0.92 Dovleacul 34. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina. variaza de asemenea in limite foarte largi.86 Rapita 24.21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali.61 Porumbul 23.15 1.valina.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere).

ribloflavina.9-8.4-7. metioanina si triptofan. acidul folic. indispensabile in dezvoltarea insectelor.5 1000-2000 . Fier Cupru Concentratie mg% 1.24 15-17 5-9 0.3 Sodiu 17.1-6.8 Polenul este bogat in minerale.2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0. Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1. acidul pantotenic. in special tocoferol. Concentratie mg% mg% 15. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri. adaugand si saruri de mangan si zinc. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2. In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente.vitamine liposolubile. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem.2-0. piridoxina.3%.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina. precum si inozitolul si acidul ascorbic.6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14. calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale. .5-3.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina. tiamina).3-19.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative. Fosforul.Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic. niacina.2 pantotenic Piridoxina 3.2 33. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: . in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine.0 Clor 66 37 Oligoelem .9 16.42-2.

in special al celor din straturile exterioare. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen.06 4. fosfolipide si cerebrozide.43 3. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21.74 1.03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . fiind esentiali pentru organismul albinelor. linoleic.Calciu sulf 33. steride (steroli).58 34. linolenic. pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat. ci sufera o serie de transformari biochimice.0 0. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus.33 Magneziu 15. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. polenul nu este consumat ca atare de albine. palmitic. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup.24-0. grasimile pot mentine viata 38 .80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem. Grasimile au rol in termogeneaza.

Molibden.9/1991). respectiv de producerea solzisorului de ceara.Na. si Zinc. Avand un rol vital pentru organism. Strontiu. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras.Si. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele. formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante. K. cat si cu cel al puietului de toate varstele. chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Cobalt. Nichel.Titan.85%. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Plumb.albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Br. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 . Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine.(American Bee Journal. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi).P. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk.Mg. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere. Crom. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine.17% cu limite de variatie intre 0. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B.beri”. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri.Ca. nr. Staniu.02 – 0. Litiu. Mangan. Cupru. procese care exprima intr-un singur cuvant viata.apoi Bariu. Mierea contine o medie de 0. Astfel. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori. Fe.

Gasind si observand toate acestea. familia de albine se divide (roieste). apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra. a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali. Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: .in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine. .albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului. populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care.in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi.desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate.observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen. . . . . insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. datorita spatiului din stup.aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine.pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar.prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. . Tendinta de roire 40 .asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii. . asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente. ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare.. incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare.

In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. respingerea albinelor straine. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde . La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. de cules si a atractantilor. ceea ce se intampla la albine .din contacte cu florile). Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. cu diverse functii. La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 . Avand in vedere acest fapt. Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu.este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. fiind invalidata din diverse motive. Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. in timp ce colocatarele lor. digestia . Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. albina traieste in astfel de conditii foarte putin. a celor de alarma. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”.dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. ea asigurand un fel de circulatie sociala. sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. nu viata indivizilor ca entitate biologica. marcarea spatiului. adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. a inhibinelor. acesta fiind un caracter ereditar. cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. determinand asa-zisa constiinta a stupului. denumita „substanta de matca”. avand o determinare genetica. prin scurt contact antenal.

4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. In perioadele de ouat intens. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . inascute s ise manifesta din primele ore de viata. Dupa eclozionarea din celule.Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca. in medie 2. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile.. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. albinele sunt infometate. albine lucratoare si trantori). necesita mai putine substanete azotoase. Albinele batrane. cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. Albinele preiau de pe corpul matcii si . iar cele tinere sunt primitoare de hrana. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. In perioada de iernare.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. In interiorul familiei de albine. care devin culegatoare. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata.

larvă. La insecte. 6 zile la albina lucrătoare. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară. La sfârşitul acestu stadiu. evoluând prin stadiile de ou. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. aparatul reproducător etc. Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei. tubul digestiv. larva tâmără eclozionează. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. să se mărească. format din ceară şi polen. METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. polen şi apă. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min.chimic. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului. Durata stadiului larvar este de : 5. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. Stadiul de ou durează 3 zile. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. în intreg stadiul larvar.5 zile la ♀. în primele 3 zile de viaţă. larvele sunt alimentate cu lăptişo. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. 7 zile la trântor. A treia zi după pontă. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. Indiferent de casta căreia îi aparţin. O larvă. glandele hipofaringiene să i se 43 . nimfă şi adult.

aceasta începe să ouă este de aprox.dezvoltarea durează cel mai mult. albinele devin culegătoare de polen. După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. nectar şi apă. Astfel. 3 săptămâni. acestea sunt bombate. în medie 24 de zile. apare un dezechilibru. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. În mod obişnuit. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere. Dacă într-o familie de albine.dezvolte. ea nu mai consumă polen. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . La trântori. când aceste mor. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor. din care 3zile stadiul de ou. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor. Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare. dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari.5 zile stadiul de larvă şi 7. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care. din care 3 zile este stadiul de ou. acul să devină funcţional etc. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului. 5. după 21 zile. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. albina este relativ inactivă.Când creşterea s-a terminat. dar şi după forma deosebită a celulelor. Durata dezvoltării nu este exactă. împerecheată.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. aceasta încearcă să redreseze situaţia.

Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei. . Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat. albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : . Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. apoi cu un amestec de miere. albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului.activităţi desfăşurate în interiorul stupului.activităţi desfăşurate în afara stupului. Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă. unde a fost depus de culegătoare.ventilarea cuibului prin primenirea aerului.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . sau după mai multe zile reci şi ploioase. . sau a altor insecte.7 kg miere.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules. Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. . atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. iar în lipsă de albine doici. polen şi apă. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă. în partea superioară. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă. .apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe. În interiorul stupului. -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. . Maturarea nectarului durează 1-5 zile. cercuri care se măresc treptat.primirea nectarului direct de la albinele culegătoare. hrănirea larvelor de ♀ .zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului. bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor.

Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. albina zboară spre sursa de hrană depistată.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C.Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. modelele şi mişcările în zborul lor. fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans. 46 . cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită. iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”. urmat de o nouă deplasare în semicerc. abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic. În dansul balansant. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. ci şi în preajma roirii. în direcţia opusă acelor de ceasornic. Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. . tot efectivul de lucrătoare participă la cules. . repetând acest dans de mai multe ori. apoi un traseu în zona diametrului. distanţa. În dansul circular. Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului. Albinele sunt insensibile la culoarea roşie. De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului. acustice. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine. Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. la câteva minute. cantitatea şi concentraţia în zahăr. albinele efectuează mişcări circulare. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic. Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc.Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă.

dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă.Albinele sunt capabile de a percepe formele. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta. Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină. 47 . de a le distinge pe cele pline de cele goale. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid. diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele. Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular.

.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor.unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi. . apar 48 .echipament pentru protecţia apicultorului.inventar apicol utilizat la extracţia. ploi si arsita soarelui. incet. .jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite. recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. atat in Europa cat si in America. condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. Inventarul apicol este clasificat în : . a distantei intre faguri. In viata salbatica. . de depozit al rezervelor de hrana.inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor. crapaturi de stanci. obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi.inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor. Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii. pentru a i-l fura.a preluat si cresterea albinelor.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern).inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei. locuri ferite de vanturi.Avand drept exemplu. . a celulelor. a cresterii animalelor. STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine.unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali. .CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor. . acesta incet.stupi şi pavilioane apicole. Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi.chiar si pesteri. buduroaie sau stiubee. sa cerceteze dimensiunile fagurilor. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective. .

a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire. . La stupii standardizati din tara noastra. respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). în general. Dupa modul in care se mareste cuibul. .iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. LANGSTROTH. ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume.Distanta intre axele fagurilor este de 37mm.BERLEPSCH sau VIRNOR etc. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei. cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. Un stup sistematic. orizontali si mixti . la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm.Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm.Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare. Stupii moderni. să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului. O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere.respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare. pot fi verticali şi orizontali. avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm.Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. să 49 . . să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani). stupii se clasifica in: stupi verticali. dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor. Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm. apare stupul DADANT. LAYENS. sistematici. . si anume: . trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . . si anume: capacitate stupului. .să fie de capacitate mare (70-90 litri). Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm.stau cateva elemente de baza.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii.usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine. forma si dimensiunile ramelor. să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală.diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel.

În mijloc. numită spetează. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. numită şi 50 . 1. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. două laterale şi una inferioară. galben deschis. Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. iar printr-o nouă inversare. Rama podişorului are o mică deschidere. corpuri. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. în număr de 10. Soclul sau fundul este mobil. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. bloc pentru urdiniş. podişor separator. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. pe pereţii laterali. ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. cu nutul în jos şi nervura în sus. podişor. cu tablă zincată. capac. În corpul de jos. la exterior. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri. Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci. Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. 1). acestea se vor îmbina în nut şi nervură. În interior. puietul va ecloza şi va elibera celulele. prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri. Speteaza superioară. de formă conică. cuibul familiei ajunge iar jos. Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig.). Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. rama de ventilaţie. care la nevoie se închid cu câte un bloc. verde etc. alimentator. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. Ramele. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal. rame. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. în corpul de faguri goi.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor).

Inferior acestor deschideri. pe 51 . care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. fundul stupului este lipsit de şipca de centură. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. are 25 mm lăţime. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile.portfagure. deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri. Soclul este mobil. în număr de două. respectiv cu fundul. prevăzute superior cu piuliţe. prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. 2. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate. Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. învelit la exterior cu tablă zincată. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn. prevăzute cu tablă. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. magazine de recoltă. dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. ce se poate închide cu două foraibere. rabatabilă. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. Magazinele de recoltă.3). ceea ce reprezintă urdinişul. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. Întrucât în faţă. 2. Capacul este format şi el dintr-o ramă. rame şi blocul de urdiniş (fig. se creează o deschidere înaltă de 20 mm. diafragmă. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. corp. capac. ce servesc la susţinerea ramelor. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. podişor. iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. pe care se fixează în partea superioară tavanul. Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor.

diafragme. ce serveşte la micşorarea cuibului. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură.toată suprafaţa internă a capacului. deosebindu-se doar prin înălţime. 4 şi 5). Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. protejat la exterior cu tablă zincată. 52 . Tavanul este confecţionat din scânduri. capac. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat. Corpul este confecţionat din acelaşi material. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. sunt identice cu cele de la stupul vertical. protejare cu plăci de oţel. Peretele din faţă. la exterior. Capacul este telescopic. în număr de două. corp. iar a doua. rame. nefixate între ele. mai mică cu 20 mm. podişor. sunt asemănătoare ca şi construcţie. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. care permit susţinerea lor pe falţul ramelor. având în partea superioară două umeraşe. iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. fixat de corp prin două balamale. permite trecerea albinelor prin partea inferioară. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. 3. în număr de 20. Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. Diafragmele. una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. Stupul orizontal se compune din: soclu. ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. suprapuse pe două rânduri. în care scop serveşte la reducerea cuibului. separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). Podişorul este format din şase scânduri. În partea superioară. Ramele. dispozitivul de fixare pentru transport. fixate cu balamale.

PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix.5 mm fiecare. lungimea interioară este de 400 mm. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7. în care sunt adăpostiţi stupii. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile. iar pentru o diafragmă 25 mm.Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate. ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. la stupul vertical cu 10 rame. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului.5) = 450 mm. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. Astfel. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). dar cele mai răspândite sunt cele mobile. în cazul stupului amintit anterior. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. La stupii la care podişorul se fixează 53 . Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor. Aşa de exemplu. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului. temporar sau permanent. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă. care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor. care sunt de 7. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea. astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie. metal sau alte materiale.

.300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….masca apicola. Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : . se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor. masca metalica ce are forma ovala. Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………..afumatorul . Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior. În cazul stupului cu 10 rame..300 mm distanţa dintre rame şi podişor……………..prin intermediul unui falţ (stupul orizontal). ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: . halatul. ..sa fie comoda ..10 mm distanţa dintre rame şi soclu………………. salopaeta sau combinezonul apicol.dalti apicole . Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi. etc.sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie.10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………...peria apicola 54 .20 mm înălţimea falţului pentru podişor……………... 3.plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata. la toate aceste date. Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului .60 mm Total = 390 mm 2. sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole.

Aerul este suflat peste ramele din magazine. tocali etc. iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. la detasarea caturilor. Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. Scaunul apicol (lada cu scule) . Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. BENIHON. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica. la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. albinele fiind indepartate. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm.scaun apicol etc. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER . iasca. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 . TITOV.este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). ciocalai. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac. MILLER. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca.. Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept .suflatorul cu aer ( turbosuflanta) .

Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale.4 -0. Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele.calapod pentru fixarea fagurilor artificiali . ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme .faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti . Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine. insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: .perforatoare de rame .diferite tipuri de capse (optional) . Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 . Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta.5 .In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii.sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0. iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde. 6. Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale.sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame . In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali . 5. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil.

imbutelierea si depozitarea 7.cutite pentru descapacit . sub sita. metal. Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti.izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0.conditionarea mierii . Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : .E. b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme.furculite pentru descapacit .1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: . Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L. 57 . c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere. Conform normelor U. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar.dozarea. utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine. 7. CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine.descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii . se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA.Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare.5 L.masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri. In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare.tavi sau bancuri pentru descapacit . Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. confectionate din lemn. material plastic. etc.extractia mierii . In partea inferioara.verificarea calitatii mierii . In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. In practica apicola.

Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: . 1000 rame /8 ore. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3.caneaua de scurgere a mierii . La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala.extractoare tangentiale . 7.extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut.extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.bazin (cuva) . 56 sau mai multe rame. cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului. 58 . 4 sau 6 rame .cosul (toba extractorului) .angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica.d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit. Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) . Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare. In principal un extractor se compune din: . se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere. Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon. 10 . Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric. In schimb.extragerea prin presare . Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: . Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie.

59 . densitatea si umiditatea . 7.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. La o temperature de 14 C dupa cca.vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) . Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe. decantarea si eliminarea excesului de umiditate.cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar. primul rand are ochiurile cu diametrul de 2. Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: . apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter.maturarea .5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : .strecurarea.7.raportul diamteru – inaltime . filtrarea si racirea. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C. Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia. filtrarea si pomparea mierii .lichefierea . pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale. 5 zile procesul de cristalizare este finalizat. Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%.5 mm. Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea. maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje.temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta.

Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa.extragerea cerii cu ajutorul unor solventi. Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: .Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : .topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp .topire cu ajutorul aburilor . Inaintea operatiunii de 60 . imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii.falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana.pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace . Ca mod de constructie. In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara.extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti . Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. 7.dozatoare pentru imbutelierea mierii. borcane etc). 8. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive. butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar.topire prin incalzire sub actiunea razelor solare . aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector.recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar.5 Mijloace de dozare. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox. 60%. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: . . Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare.

rame de eclozionare . INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: .rame de crestere .markeri pentru marcarea matcilor .5 mm. dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset. urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina.nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1.presare. fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas. Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila.botci confectionate din ceara sau material plastic . Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai.rame isolator . Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.5 zile in botci.sablon pentru confectionat botci . Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali. Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire.dopuri de crestere . 61 . Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla.spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare .diferite tipuri de colivii si custi . Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara. 9.

se pot cladi cu usurinta fagurii. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil.CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre.mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. . convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ.Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal. dupa iesirea din iarna. Trebuie avut in vedere ca 62 . cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. frigurile roitului se previn si se combat usor. INTRETINEREA.

incheierea si insarmarea ramelor. iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib.curatarea fundurilor de stupi. albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana.largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor. • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”.Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii. Albina culegatoare va intra direct in noul stup. dup care moare. .Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia. echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol. reparatii si dezinfectii). funduri. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. . . .masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup. • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: . Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva. . timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: .scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora. .recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice. . In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 .inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet. toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii. . • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile.temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C .+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului.pregatirea materialelor(corpuri. podisoare. • Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol. fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat.

• Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. ultima patrime trebuie sa ramana goala. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic.el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. dupa care cuibul se izoleaza termic. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice. schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. Controlul 64 . Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara. intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. • Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem.

perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă. Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. albinele nu mai au unde să depună nectar. menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal. asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai .evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. capabile sa valorifice corespunzator culesurile. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului. încetează clădirea fagurilor artificiali. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat. astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. • Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib. până când acesta dispare complet. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. 65 . clădesc numeroase celule de trântor şi botci. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. matca încetează ouatul. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate.

concretizate prin apariţia instinctului de roire. deschiderea maximă a urdinişurilor. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. Datorită numeroaselor intervenţii. rămânând în familia reunificată o singură matcă. În familia fără matcă vor apare botci. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare.În general. 66 . în stupul orizontal. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. fapt pentru care este consumat de albine. În această situaţie. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. după distrugerea tuturor botcilor existente. cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. de obicei cea tânără. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. din contră. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine. Astfel. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup.

astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. din cauza învălmăşelii plecării. apoi după o altă zi încă unul. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. Prima matcă care se naşte. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. rămânând în familia astfel formată numai matca tânără. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul. mătcile se luptă între ele. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite.În stupii multietajaţi. este mai slab decât acesta. La o zi după ieşirea roiului secundar. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă. până când aceasta se epuizează în totalitate. se aşează mai sus. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul. Dacă suportul nu se mişcă. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. După terminarea culesului şi extragerea mierii. ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. Uneori. desprinderea roiului se poate face prin periere. zboară mai departe de stup şi. dar nu pentru roire. apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. despărţit de o gratie. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. denumită roiniţă. în momentul ieşirii roiului primar. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. se împerechează şi începe ouatul. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. dar. În cazul unor naşteri simultane. roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. cele două familii se vor unifica. de obicei. De fapt. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. fagurele pe care se găseşte matca. În acest moment. dacă familia pregăteşte un roi secundar. În corpul de sus. după o prealabilă stropire cu apă. corp în care albinele vor construi botci. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate.

bine păstraţi.o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta. Dacă această metodă dă rezultate minime. sau câţiva stupi goi. După prinderea roiului în roiniţă. dar care lasă urdinişul larg deschis. Nu se recomandă 68 . . de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt. pătrund în stup. La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor. Eficienţa acestor metode este discutabilă. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop. În lipsa culesului. începerea ouatului.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. . în caz contrar. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. grămada de albine se organizează şi. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. atrase de mirosul fagurilor artificiali. La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul. Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere. ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri. La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar. sirop de zahăr.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. la umbră. fie se introduc 12 faguri cu miere. sau se administrează într-un hrănitor.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. Introducerea roiului în stupul pregătit. se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. urdinişul fiind deschis. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac. dar redăm câteva din acestea: . Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. acestea vor zbura din nou la locul iniţial.

. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii.riscul de a se pierde o parte din roiuri. Astfel. Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare.5 kg albină. sau a zborului lor la distanţe mari.înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. pe 5-6 faguri. nu au matca împerecheată. .utilizarea fagurilor vechi. urmată de divizarea acestora.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare.diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. tocmai în perioada culesului principal. la 10-15 zile de la declanşarea roitului. în zonele cu un cules timpuriu. cum ar fi cel de salcâm.roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici. 69 . Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale. este necesar să se respecte următoarele reguli: . După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. un roi primar. În mod normal. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului. ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine. Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele. în caz contrar. . nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: . determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei. sau roiul respectiv se uneşte cu altul. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. . numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate. iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet. . ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare. roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar.imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine.roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune.roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. iar în regiunile unde culesul principal este vara. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia. ieşit în prima jumătate a lunii iunie. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse. . Dacă la intrarea în iarnă. la începutul lunii septembrie. roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1. datorită imposibilităţii supravegherii continue. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu.

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

tei. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. întrucât corpul superior. În continuare. s-au construit botci. Astfel. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. primăvara. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. bumbac.ridicându-se în partea superioară corpul de jos. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. 73 . se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. salcam. trifoi. La jumatatea lunii aprilie. stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi. paltin. pe măsura înfloririi lui. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. sparceta. În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. floareasoarelui. floarea-soarelui). familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. până în momentul în care începe culesul. se trece la organizarea cuibului. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. unde. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. fâneţe. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. iar matca a depus în ele ouă. În funcţie de resursele melifere. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. din trei în trei săptămâni. plante medicinale. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. în momentul în care spaţiul devine insuficient. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. ci numai cel de vară (zmeur. tei floarea soarelui. adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. hrişcă. familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă. salcie albă şi căprească. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. unde. apoi cel cu puiet căpăcit. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. apoi la masivele de coriandru. în lunile martie şi aprilie. Odată cu începerea culesului de salcâm. eventual. ajunge în partea inferioară. unde este mai rece.

ca spaţiu de lucru şi odihnă. alegerea şi fixarea vetrelor. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 .la tei: 6-10 familii. abundente şi de durată culesuri. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. Astfel. . se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari. Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. oferă cules zmeurul. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer. data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei. . iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. . Dacă nu este posibil acest lucru. pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. .la zmeuriş: 3-5 familii. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. Pentru reuşita acestei acţiuni. Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi. obţinerea certificatului sanitar-veterinar.la salcâm: 14-18 familii. cultură ce oferă una din cele mai sigure.începând cu masivele din şes.la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. drumurile de acces. sburătoarea şi fâneţele. sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. dar capabile să asigure producţii mult mai mari. cum este cazul în pădurile de salcâm. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni. apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană. tei etc. culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile. Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. După valorificarea salcâmului. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces. neglijându-se sursele melifere mai mici. pentru a stabili definitiv vatra.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii.

stare tot atât de dăunătoare. încercând să iasă. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. se recomandă a fi chituite. Astfel. Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. deoarece albinele. vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. se aşează rama de ventilaţie. Când zborul albinelor a încetat. În lipsa blocurilor. în dreptul treimii superioare a ramelor. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm. procedeu mai puţin indicat. la stupii verticali cu magazie. consumând o cantitate mai mare din aceasta. deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. care împiedică căderea acestora între rame. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. un magazin gol. corpul de deasupra. prin intermediul a câte două şuruburi. Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. deoarece degradează stupii. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. se consideră suficient spaţiu rămas gol. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. la nevoie. deoarece albinele. Pentru asigurarea aerisirii. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei.rame goale. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. urdinişurile se închid. ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită. Stupii defecţi se repară. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. pe corpul superior. 67). Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. iar la stupul multietajat. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului. blochează urdinişul şi mor asfixiate. la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. iar la cel multietajat. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. 75 .

pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. ori o bucată de chit de geam sau plastelină. La înapoierea de la pastoral. respectiv a frânărilor. stupii se aşează diferit. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. În primele zile după transport. ciocane. Este important 76 . cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. albinele sunt iritate. cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată. neexistând pericolul ruperii lor. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului. măşti. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul.stropindu-le cu apă. stupii se descarcă. După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. terenurile accidentate. În vehiculele de capacitate mare. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi. cuie. iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. se aşează pe vatră. stupii se aşează suprapuşi. urdinişurile se orientează spre înapoi. iar seara după liniştirea albinelor. iar curbele se parcurg cu viteze reduse. Transportul se efectuează atent. Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. mierea se extrage. evitându-se manevrele bruşte. Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii. în special. de preferinţă noaptea. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective. se aşează podişoarele. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. În vagoane. precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. După încetarea culesului. La încărcarea stupilor.

În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. mierea de pe prima faţă nu se extrage complet. Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. ci numai aproximativ jumătate. Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. evitându-se stropirea stupilor cu miere. situaţie în care. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. precum şi după indicaţiile cântarului de control. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. se şterge şi se usucă. ei se scot şi se păstrează. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. dar de mică intensitate (fâneaţă. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. 24 ore. În extractoarele radiale. 77 . Pentru a preveni furtul. Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. prevenind în acest fel furtul. după cca. extractorul. sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. fagurii se întorc pe cealaltă parte. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. când culesul încetează. utilajul folosit se spală cu apă caldă. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. după care. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform. 70).ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă. fagurii se recoltează cu atenţie. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. floarea soarelui). în cazul celui de lungă durată. După terminarea extracţiei. Înainte de a se introduce în extractor. La început. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. Pentru a preveni ruperea fagurilor. viteza mărindu-se progresiv. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat.

78 . Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. format din cinci culori (alb. . marcarea se face după împerechere. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci.4 şi 9 – verde. . albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă. verde şi albastru). Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton. roşu. Pe timpul transportului se asigură hrana. care se folosesc anual. înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton. odată cu recoltarea. iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit. după care se aşează rondela. Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere. În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare. respectând ordinea enunţată. care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere. timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare. succesiv. Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă.0 şi 5 – albastru . galben.1 şi 6 – alb.3 şi 8 – roşu. acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă. . ea aleargă pe faguri. După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi. staniol sau lac duco diluat.2 şi 7 – galben.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic.

se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules. 1.5 şi 2 kg albine. deoarece. implicit. În acest scop. începutul lui august. 2. În acest scop. în 79 . trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă.CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi. a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%. folosirea de mătci tinere. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele). întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim. Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie. pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare).

acest caz. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca. căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. iar după 2-3 zile se controlează familia. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă. Dacă după acest interval. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. se clatină încetişor apoi se goleşte apa. albinele hrănesc matca. care se perforează cu ajutorul unui ac. . . aşezarea mătcii ude între acestea. şi timp de 20 secunde. există două metode de creştere şi întreţinere a 80 . dacă e rece afară.pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial. etc. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. În cazul introducerii directe a mătcilor. va îngreuna mult primirea unei mătci. după introducerea mătcii sub ele.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. eliberează matca. stropirea lor cu sirop de zahăr.perierea tuturor albinelor de pe faguri. seara. sau rece dacă timpul e cald. În acest sens. din care albinele şi-ar putea clădi botci. pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore. matca introdusă va fi omorâtă. albinele rod fagurele. pentru o mai bună acceptare. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine. după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. ea intrând în stup odată cu albinele scuturate. matca va fi primită mult mai uşor. Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor. 3.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame. pe când într-o familie lipsită total de ouă. iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. . Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă. o curăţă de miere şi o protejează. se iau 2-3 rame cu puiet. În scurt timp. la 2-3 ore după orfanizare. se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. mai amintim: . pe fundul stupului.

respectiv 50 g miere. metoda asigură maximum de randament.5 kg albine.0-1.0 kg de albine. cu o populaţie de 1. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază.0-1. un kilogram de albine consumă zilnic. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine.5 kg (şase rame). În timpul sezonului activ. două rame cu miere şi polen. Aceasta se întreţine independent. familia ajutătoare se întreţine independent. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. cu o populaţie cuprinsă între 3. rezultă familii puternice.5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. o bună iernare sub aspect fiziologic.0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. Metoda familiilor temporare. care iernează cu un consum redus.8-1.3-1. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. rezultând astfel familii puternice. Începând cu acest an. în primul an. când se unifică cu familia de bază. Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă. iar cu surplusul de albine (0. fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare. În asemenea familii.9 kg familia ajutătoare). rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. în medie. Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm. sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit. în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1. să poată fi extrasă şi valorificată. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1. 3. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit). Asigurarea hranei 81 . până toamna. 3.8-2.0 şi 3. Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente.5 şi 3. Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. 4. în urma unificării familiei temporare cu cea de bază.1. primăvara timpuriu (martie). astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare.5 kg albine) au un consum dublu. întrucât toamna. 25g miere. valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. În primăvara anului al treilea.5 kg familia de bază + 0. este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice.2.0-1.5 kg albine (1. În anul al doilea. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

crearea de orificii de ventilaţie în podişor.3. talaş. iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. pentru păstrarea căldurii în cuib. La stupii multietajaţi. ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior.5-2. uscat. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). rame cu „mici coroane” de miere. rezultaţi în urma metabolismului. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri. odată cu restrângerea acestuia. În prima parte a iernii. Împachetarea cuibului. vaporii de apă. În cuibul astfel organizat. aceasta se ridică la 34-360 C. în perioadele cu valori termice favorabile. când în ghem nu există puiet. Prin intermediul acestor orificii.Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri.2. de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei.a. intervenţiile pe 85 .) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor. ghemul se ridică în corpul superior (fig. când apare puietul în cuib. 11).0 cm. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal. La stupii orizontali şi verticali. chiar în timpul iernii. iar în partea a doua. 5. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară. cel superior având 10 rame pline cu miere. deasupra podişorului. ş. iar cel inferior. stuf ş. chiar în stupină. cârpe sau polistiren expandat. 5. trebuie să se facă o împachetare a cuibului.a. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă.4. 5. Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi. protejat de vânt şi de accesul animalelor. porumb. Sub aspect economic sistemul este avantajos. Astfel.

coceni de porumb. albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. datorită apariţiei puietului în familii. pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. albinele se neliniştesc. în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană. În faţă. Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. se uzează. dacă nu. Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. Stupii se grupează şi se protejează cu paie. păstură.timpul iernii fiind minime. drojdie de bere iradiată. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C). Ca şi inconveniente. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). la sfârşitul iernii. ca un aluat. temperatura din adăpost creşte. deasupra ramelor. iar. care se plasează deasupra ramelor. care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. 86 . după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C. pudră din antere de porumb. De asemenea. Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. în pungi de pergament sau tifon. lapte praf degresat. în special şoareci. Turta din miere cristalizată şi zahăr. până la omogenizarea amestecului. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. 1-2 rame cu păstură). ca urmare. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior.) în proporţie de 10:1. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen. făină de soia delipidată etc. fără amenajări speciale. apoi se frământă cu mâna. iernarea decurge defectuos. stupii sunt protejaţi de paravane.

adăugăm zahărul amestecând continuu. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”. dacă este puternic. până se formează mici granule.5 cm. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. Prepararea şerbetului din zahăr. şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . Într-un vas smălţuit fierbem apa. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. care încetează imediat. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului.700 kg zahăr pudră. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. În lipsa termometrului. Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. se frământă totul cu mâna. înseamnă că familia nu are hrană. sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup. boală determinată de lipsa zborului de curăţire). inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. se adaugă mierea. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. Acesta este un extract din ingrediente naturale. înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă. până la 115-1200C. se consideră gata pregătit. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece. denotă o stare de suferinţă.Şerbetul de zahăr cu miere. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente). dacă este slab. 2 kg miere. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop. în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. fierberea trebuie prelungită. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor.

Interpretarea situaţiei se face astfel: . Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă. în funcţie de puterea familiei. După terminarea zborului de curăţire. Primăvara puietul este numeros. LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C. adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii. În faţa stupilor se aştern paie. după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. Curăţirea stupilor de albine moarte. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve. urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac. nu se vor dezvolta corespunzător. 88 . în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase. la care participă majoritatea indivizilor. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. Familiile orfane au albinele agitate. favorizându-se astfel activitatea acestora. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare. Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. La stupii orizontali. La stupii verticali cu funduri mobile. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm. unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor.

Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic. În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere. cuibul se restrânge corespunzător.când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă. sau a unei infiltrări de apă. unde moartea puietului a survenit din cauza gerului.multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin. denotă că în familie au pătruns şoareci. Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire. cu rumeguş puţin. Stupul se curăţă şi se dezinfectează. . înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare.. înseamnă că a murit în timpul iernării.multe albine moarte. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate. . . .atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. . În această situaţie se schimbă matca. denotă rezerve puţine.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. .dacă printre albinele moarte se află matca.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri. În această situaţie.când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele. încălzite în prealabil. nu a depus toamna un număr suficient de ouă. În asemenea cazuri. cu hrană de rezervă. Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. În acest caz. în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. . pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată. fie într-o cameră încălzită. . iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară. 89 . este semn că mierea a cristalizat. Pentru atragerea albinelor la adăpător. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. 1 gram sare/litru de apă. În acest caz se va da familiei o nouă matcă. sau familia fara matca se unifica. În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o. denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale.

După luarea acestor măsuri. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. în lipsă.. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules. se introduce în colivie pentru 24 ore. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere. deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu. CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13…. având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri. Familiilor orfane. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil.L. modul de iernare. verificarea se face după aproximativ două săptămâni. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. sau se unifică cu familii slabe. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană. se acoperă cu folie de material plastic. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă. lucru ce se realizează fie prin afumare.Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. iar cei cu miere lateral. familiile se pot uni. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. 90 .F. Ele se confecţionează din cherestea sau P. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. sau familia cea mai puternică. matca familiei cu care se unifică. cu ocazia controlului general de primăvară. Din motive de siguranţă. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră. denotă ca familia este orfană.+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens.

la nevoie. În această situaţie. cei goi şi. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1.Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. mucegaiuri şi petele de diaree. Se şterg pereţii stupului. rame cu puiet şi celule goale. dar cu „coroane” de miere. înlăturându-se fagurii necorespunzători. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. după ce albinele şi-au terminat zborul. în funcţie de temperatura aerului. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 . ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei. unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. fagurii mucegăiţi se elimină. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. aplicabilă în cazul stupilor verticali. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. În vederea asigurării unui regim termic optim. Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează. ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. umiditate. Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte. iar central. Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat. Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. precum şi lipsa umidităţii. chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere.

Se apreciază ca familii puternice.300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca. una multietajat 2. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. de trântori sau rupţi. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. dar cu o matcă mai bună. în timp ce. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus. 350 g miere sau 175 g păstură. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali. după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide. Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. Mărimea populaţiei. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. pe un număr mare de rame. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 .5 kg păstură. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros. întrucât în fagurii cu multe celule deformate. după care se eliberează. Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale. cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. cantitatea de hrană. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3.600 kg. Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. Pentru o bună dezvoltare în această perioadă. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1. familiile care ocupă 8-10 intervale.

dar puietul să fie de trântor. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. este nefecundată. folosindu-se. în colivie. făcându-se un schimb de albine culegătoare. stau cu abdomenul ridicat. STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. dezvoltat în celule mici de lucrătoare. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor. fie miere diluată. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). ele aleargă neliniştite pe rame. bine dezvoltată. rămase de la larvele de trântori. în care se găsesc larve de trântor. Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. Pentru a putea corecta o astfel de situaţie. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. Când deschidem stupul. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. După zece zile din momentul depunerii ouălor. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. 93 . o hrănesc. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă. În felul acesta. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. cu puiet în elipse bine desenate.5 litri la intervale de 4-5 zile. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. fie sirop de zahăr. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. bătându-se în peretele stupului. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică.activ. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. în hrănitoare sau faguri vechi. şi-a crescut una tânără. bat din aripi şi emit un sunet plângător. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca. familia se deranjează cu zgomot şi fum. dar sunt fără ouă sau puiet. iar albinele s–au obişnuit cu ea. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă. Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. dar ouăle ei sunt nefecundate.

după diafragmă. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. neavând faguri suficienţi. expunându-l în tăviţe. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului. Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. sau când albinele tinere. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit.. deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet. Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag. având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. cât şi din cele păstrate ca rezervă. primăvara devreme. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat. dar uzează mai mult albinele. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii. oferit în special de pomii fructiferi. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. exceptând cei mărginaşi. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. înaintea ramei de margine. se face „spargerea cuibului”. 94 . după ultima ramă cu puiet. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. livezile de pomi. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. cules de albine. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere. Transportul familiilor de albine. Astfel. plantaţiile de salcie. se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent. este indicat să se folosească flora din păduri. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile).

ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului. Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. iar când timpul s-a încălzit. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal. 95 . ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. între fagurii cu puiet necăpăcit.500-1. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. după ultima ramă cu puiet. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi. putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire. Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). direct în mijlocul cuibului. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult. având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor. fără a influenţa negativ producţia de miere. În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie. întrucât.Când natura oferă cules bogat. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare. Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. albinele vor construi celule de trântor. implicit.000 kg ceară pe familie.

apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice. In acelasi timp in familie coopereaza: . Astfel. . De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari. 96 . . rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei.partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare). Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia. . dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine. respectiv matci si trantori.doua generatii. Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. de temperatura si cules.dependenta aproape totala de conditiile mediului natural.imperecherea libera a matcilor. necontrolabila.poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca.CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu. . de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi.

blocarea cuibului.irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii. . Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/. . . Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala. . Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 . .pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: . . apropierea de stup. toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului.Criterii de selectie:. la folosirea fumului.odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute. . . crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna.cantitatea de laptisor depusa in botcii. modul de capacire al mierii. prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului. .fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului. Productia de miere si ceara este cel mai important indicator.rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante.modul de depozitare a mierii in faguri. Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna. rezistenta la iernare.inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules).compactitatea puietului. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare.tendinta de roire.

. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie. necorespunzatore si la familiile nou formate. HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 . urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate.in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie . familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie. eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs.in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . . formandu-se grupa familiilor de prasila. Toamna grupa de prasila se reconsidera. Grupele de verificare se fac cu cate 30.. a matcilor precum si la formarea de noi familii. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv. eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate. Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”.In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei. Alegerea definitiva are loc dupa iernare. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie. iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri.40 familii cu matci fiice. . . .In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor.in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20.In anul II se urmaresc rezultatele obtinute.In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi.

de candi (turte) sau pulberi. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. . Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet. .Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei.alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare).Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica. de temperatura si de disponibilitatea culesurilor. apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura.In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana. bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. cat si a puietului eclozionat. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 . Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare.

colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare.Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 .capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare. Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic.populatia de albine din stup va fi mai mare. nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor. . raspunsul coloniei este imediat.Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet . vitamine si elemente minerale. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie. albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor. cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat.

acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). Polenurile sunt deosebit de eficace. mai grav ducand chiar la asa.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. .corp. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere.zisa „otravire proteica”. Ca urmare. Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca . . glandelor si altor tesuturi. in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. Efecte similare au si alti 101 . dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora.s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. De asemenea.se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen. de procentele de inlocuire a polenului. polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen. de valoarea lor biologica.

35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. praful de ou. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult. constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. Rata consumului turtelor continand 5. Multi substituenti ca : faina. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. etc. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop. drojdia de bere uscata.25. Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative. lapte condensat. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. lapte praf. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. celelalte 102 . cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile.. cat si de cantitatea de zahar din acesta. de soia.15.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. faina de soia degresata.inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat.

fenilanina. Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica . cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. valoarea biologica si digestibilitatea acestora.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. AA= aminoacizi Lizina. izolucoina. metionina.avand cca 2000 de indivizi.leucina. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. Totusi. vitamine. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului. grasimi. 103 . In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. arginina. triptofanul. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. cistina. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine. datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia. saruri minerale etc. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului. histidina.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor.

vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi. . Totul depinde de modul. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen. cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit. polenul sau pastura. scondate.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. timpul. proportiile.vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene. Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf. proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura. Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea. deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. . fata de 20 – 25% cat detine polenul. in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet.M. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute. fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983.vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. Doull). Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana. astfel: . 104 .

mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii.mierea . conţinutul mediu de zaharuri este de 40%. Din totdeauna. şi descoperite în 1978-1979. unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce. mineralele. Felul şi cantitatea de nectar secretat depind. de mai mulţi factori: 105 .laptisor de matca . acizii. secretat de flori. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%.ceara . datând din anii 500 Î.CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: .propolis . adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii. este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel. pe lângă diferenţele dintre specii.polen . Astfel. pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine. pe care albinele îl produc.pastura . vitamine. depozitată în faguri pentru maturare. omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. albumina.” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor. o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984).venin .apilarnil 1.Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii.Ch. I 101). Nectarul. modificate în corpul albinelor. O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI. prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante. mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate.

Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. iulie şi august. dar în cantităţi mai mici. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. Spre deosebire de nectar. nu mai este adunat de albine. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa. După excreţie. Lichidul nu este cules numai de albine. tei. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă. dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. acest procent scade rapid. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. ca melecitoza. cum ar fi aminoacizii. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. Totuşi. Lichidul secretat de afide Alături de nectar. găsiţi în brazi. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari. în această perioadă. decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. înainte să se usuce. De obicei. imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. lichidul conţine în jur de 80%. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. constituind hrana 106 . de exemplu furnicile. De exemplu. cireşi. lipicioasă. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor. Deseori. căutată şi de alte insecte. cu surse bogate de apă freatică. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie. în timp ce coniferele ca bradul. mesteceni şi pruni. în componenţă intră şi alte zaharuri. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare. - 1. albinele îl culeg dimineaţa. Pentru a se hrăni.

107 . 1971). magneziu. Substantele minerale. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. De asemenea.crom. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu. avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. fier. Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie. si siliciu.Greutatea specifica :1. Clasificarea mierii prezinta un interes practic. iar zaharoza la dreapta. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele. Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul. cardiovascular. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. taninuri etc.principala pentru ele si progenitura. Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic. prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba.iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. De asemenea. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa). iar aprecierea culorii se face prin comparare. ale sistemului nervos. bor. clorofila. mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine. respectiv de conditionare. de hrisca ).Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala. respirator. mangan. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa. si derivatii ei (xantofila). Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator. fosfor. iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). calciu. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. etc. cupru. nu intra in notiunea de miere. orice produs asemanator cu mierea.417 este determinata de continutul in apa a mierii.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora.

realizând in final mierea. fosfataza şi oxidaza. în fructoză şi glucoză. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete. uscate. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii. Aceasta se întâmplă 108 . care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. acidul folic. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina. la temp. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). boitina. nectarul şi lichidul secretat de afide. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit. vitamina K. se produce la 10 – 18 0C. La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. formand congomerate. Mierea de rapita. zaharoza. precum catalaza. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. de 11 grade. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). Această enzimă descompune. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare. şi altele. riboflavina.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. acidul nicotinic. iar apoi racirea rapida la 25. proprie corpului. Formarea mierii Produsele culese de albine. ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. până la depozitarea ei în alveole. acidul ascorbic. uneori chiar in faguri.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. fara mirosuri. fără a se modifica pe sine.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). la temperatur de 400C. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării. Cristalizarea este un proces natural specific. suferind modificări fizice şi chimice complexe.400. au loc şi modificări fizice. de floarea. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. începe o transformare chimică. piridoxina. aroma si gust. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. trec printr-o pre-digerare şi depozitare.

acidul malic.417. acidul formicetc. mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal. anumite inhibine.19 Acizi 0. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu. mierea din flori mai mult potasiu.17 Zaharuri multiple 7. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. cele pentru miere nu permit patrunderea aerului.96 mg.57 Glucoză 31. conţine însă numai 10.28 Proteine 0.50 Fructoză 38. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea. hrana pentru albine. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante. din zahăr. magneziu. Componentele secundare sunt mai ales aromatice. Sorturi de miere 109 . Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri. Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet. Mierea de pădure conţine 34.31 Componente secundare 2.32 mg. vitamine.72 mg de aminoacizi. fosfaţii etc.datorită procesului evaporării. calciu.31 Oxizi 0.). Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor. cei mai importanţi sunt aminoacizii. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată. care totuşi poate absorbi apă. sodiul. hormoni şi enzimele fermenţilor. În 100 g miere din flori sunt prezente 27.21 Dintre acizi. Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17. culoare şi amestecuri de polen.20 Zaharuri superioare 1. acidul citric.26 Zahăr de trestie 1. cloriţii. Soluţia obtinuta este o masă concentrată. sulfaţii. Printre minerale enumerăm potasiul.

În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori. căci în multe regiuni. etc. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. La începutul culesului din molizi. despre miere deschisă la culoare. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. 110 . mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. cum ar fi mierea de rapiţă. arţari şi alte specii de foioase. în unii ani. dintr-un cules timpuriu. verzuie. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. aici. mături speciale. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. putem recoltata mierea. aproape neagră. Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. De exemplu. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. pe la jumătatea lunii iulie. în stare lichidă. În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. Dintre soiurile de miere din flori. Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. de rapiţă. galben-aurie. Este vorba. pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. De asemenea. cu ajutorul unei perii. Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. ci de un maroniu deschis sau închis. se obţine de obicei o miere polifloră. Soiuri de miere pură. de păpădie. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. La această miere. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere. la o apăsare cu mâna. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri. începe înflorirea zmeurii în pădure. alveolele sunt căpăcite. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. de pe stejari. deja prezente în faguri. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide.

mierea picurată. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure. după metoda de extracţie. la centrifugile cu motor. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. fie cu ajutorul unui motor. o gaură în mierea aflată deja în sită. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. astfel. automat la pornirea în direcţie opusă. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. 25 kg. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. al pierderii recoltei – nu este de exclus. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. Dacă ea curge repede şi formează. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. fie cu mâna. Ceara capacelor cade într-un recipient special. Coşul rotativ. La fagurii noi. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. Prin centrifugare. Ele trebuie să poată fi 111 . Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor). la temperatura camerei. Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. cristalină.5 kg. în care sunt ţinuţi fagurii. este necesar un control. prelingându-se în jos. La scoaterea din centrifugă. de preferinţă în spaţii întunecoase. formând un „munte” şi depunându-se în cute. Munca devine mai uşoară. mai ales la mierea de flori.Pentru a putea separa mierea de fagure. şi vor putea fi scoase. este un produs finit. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. Recipientele pot ţine 12. mierea centrifugată şi cea presată. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. Amestecarea în recipient dă o miere fină. Dacă mierea curge. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. folosind forţa centrifugală. Activitatea dă rezultate şi mai bune. dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. 40 kg sau 50 kg de miere. printr-o sită dublă. Pericolul fermentării – şi. mierea curge din centrifugă. Prin unul sau mai multe robinete. deosebim. După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. în recipientul de păstrare. mierea este matură. este pus în mişcare. proaspătă şi pură.

Printre acestea. Deja la o încălzire de 0 45 C. dar se zahariseşte repede în recipient. cristalizarea este îngreunată sau împiedicată. respectiv cristalizată. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ). mierea trece într-o stare solidă. fără pierderi calitative. în cantităţi mari. Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. Tipică este mierea de salcâm.închise bine. În starea ei lichidă. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. Este o proprietate naturală a mierii. va rămâne doar o perioadă anume de timp. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. este de fapt o soluţie saturată. că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. în forma ei finită. Se recurge la această metodă 112 . Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. care poate rămâne lichidă până la doi ani. cu termostat şi încălzire electrică. de păpădie şi de pomi fructiferi. Mierea bună.5 kg. încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare. ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. O încălzire prea puternică dăunează mierii. prin încălzire la 400C. cristalizarea va dura mai mult. În unii ani. Dacă mierea este mai multă. căci. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. invertaza. Până la urmă. altele după câtva timp şi altele niciodată. La diferitele soiuri de miere. cu conţinut de melecitoză. este distrusă. Dacă predomină fructoza. totuşi. în multe ţări de peste ocean. suferă. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. pe lângă apă. Este. poate fi centrifugată parţial. mierea poate atrage şi mirosuri străine. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. În mierea de larice. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. vorba despre o miere de calitate. apare. din proprie experienţă. centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. însă. de exemplu cea de molid. Astfel. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. amintim mai ales mierea de rapiţă. Din păcate. această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C. enzima sensibilă. Poate ajunge atât de tare. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. Mierea.

A fost foarte recunoscător. care stimulează de asemenea formarea sângelui. mierea este un tonifiant excelent. mierea conţine multe alte substanţe. cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. ci şi din chimia din ziua de azi. energizant. cât şi cantităţii de minerale. plămânii. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. ficatul. Pe lângă aceasta. stomacul. slăbite. valoarea mierii scade simţitor. calmant şi liniştitor. Organismele acestor oameni sunt. Nőcker. Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. Nimeni nu se îndoieşte. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere. Totuşi. fierul. prof. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. foarte bine echilibrate. sângele poate prelua zaharurile imediat. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. mierea este un supliment ideal. fosforul şi acidul silicic. sângele şi nu în ultimul rând. care ajung în corp. nu numai de experienţa din vechime. Acest fapt a fost demonstrat. Cantitatea mare de zahăr invertit.când consumatorii preferă mierea lichidă. într-un fel sau altul. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. 113 . faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. În această formă. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. Printre acestea enumerăm calciul. în primăvara anului 1953. după o boală sau o operaţie. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. face din miere un energizant ideal. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. de la 60% până la 70%. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. Organele ca inima. să fie fortificate. Astfel. căci întrun depozit de hrană. bila. ci şi sugarului şi copilului. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). intestinele. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. rinichii. La prima ascensiune pe Everest. că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. cobaltul. nervii necesită. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului.

ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere. aminoacizi liberi. De exemplu. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. uşurează somnul. Pe lângă albumine. antibiotice. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. fie în stare pură. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. pe deasupra. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. vitaminelor din seria B. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. când este consumată în mod regulat. pe lângă miere. Din copilărie. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. foarte des stresat.Este. la care. Omul modern. gustoasă. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. care distrug bacterii. în plus. fie pe pâine. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. substanţe minerale. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. nu poate fi bună şi omului. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. zaharine. calmantă şi. Inhibinele din miere. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. vitamine. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. când suferea e tuse sau de răceală. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. de asemenea. Dacă adăugăm apă. va aprecia o hrană tonifiantă. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. chiar şi după o întrerupere a somnului. chiar deschise sau purulente. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. Ea îşi face efectul mai ales atunci. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere.

Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt. Conform diferitelor articole ale lui A. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava.nevoie organismul pentru viaţă. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: . venin Ceara de albine. punctul de solidificare 60. produce înmulţirea globulelor roşii.5% substanţe carbonice. deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid.50C. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. 13% la 13. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului. casantă. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis. Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos. Ceara galbenă de albine are miros de miere. 115 .5% acizi liberi de ceară. Greutatea specifică se situează între 0. 1% la 2% apă. Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. Amestecat cu o lingură de miere.970. După o curăţire de depunerile nedorite. se îmbunătăţeşte nu numai gustul.Ceară. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active. 12% la 12. . şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. ci se completează şi în efect. creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi. Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală. care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă. Astfel. . 2. În stare rece ea este o masă tare. Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust.uşurează munca intelectuală. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor. Totuşi.stimuleaza apetitul. De regulă ceara de albine are culoarea albă.960 la 0. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş. de la galben deschis până la maro închis. propolis. Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară.accelerează creşterea. . punctul de topire se află între 620C şi 650C.îmbunătăţeşte vederea. el trebuie uscat imediat. .îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. precum picioare sau aripi de albine. ci şi din impurităţile şi resturile de celule.

conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă. aviatie. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi.956-0. uniforma cel putin in partea superioara a blocului. de modul de prelucrare. la 150C varaiza intre 0. utilizand prese de mare putere. Dar nu numai lumânări.galbuie). Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . Greutatea specifica. hidrocarburi saturate 12%. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. iar mirosul ei in general este placut.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii. pana la bruna deschisa. parfumerie. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara.970. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi.20C. Ceara obtinuta este de calitate inferioara. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina. calitatea I (de culoare alb.. pielarie etc. hidraulice sau mecanice. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea.1-0.13. nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. etc. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc. asemanator mierii. uniforma in toata masa ei). Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica. cosmetica. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8. iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. caliatatea a II-a (de culoare galbena. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%. la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. Ceara (topita) de albine. alcooli 39% si alte substante 4%. faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati.

dar cantitatea mai mica. saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. in topitorul solar. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. Astfel. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna.–ceara isi pastreaza structura omogena. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor.4%. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. prin saponificarea unei parti de de ceara. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. cu atat calitatea cerii va fi mai buna. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor. din ceilalti faguri se obtine doar 50. se prelucreaza la topitorul solar. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. netransparenti si nemucegaiti. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata.60 % din ceara obtinuta. Astfel. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura. Cu cat presa va fi mai usoara. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . care se topesc in apa. Indiferent de procedeu. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri. de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. in functie de agentul de incalzire. apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia.inchisa si neagra. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C. din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. de culaore deschisa. astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. Apoi. ce pot fi grupate in mai multe categorii. fara pastura. 117 . fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. transparenti. fara molii si mucegai.care poate ajunge la 2. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. Din100g faguri se obtin 70g ceara.

) 118 . în cazul propolisului. Propolis. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire.46% lipide. 6.1. sistemului nervos. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. Densitatea laptisorului de matca este de 1. laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. la temperatura de 15oC se ingalbeneste. din care:12. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare. se spargesi se supune din nou topirii. resturi de miere – solubile in apa. gust usor acrisor si astringent. la o temperatura pana la 90oC. utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari. spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie. determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. proviatmina D. Amestecat in miere sau loifilizat. biotina si urme de vitamina C.84 substante neidentificate.34 proteine. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. a larvelor. 3. Contine hormoni. Are miros caracteristic . pastura (insolubile) precum si excremente. Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. afectiuni si carente ale batranetii etc. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina. Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii. are un mare efect asupra bacteriilor. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata. inozitol. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios.oparescent si acru in contact cu aerul. tegumente. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. precum şi în soluţiile pentru injecţii.82 cenusa si 2. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric.In general fagurii contin:ceara. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). zahararuri. 0. si gogoase. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. pentru purificarea cerii. tranvazarea etc. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare. ale cailor respiratorii.

sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. adica prin orfanizare sau in prezenta matcii. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei.in Delta Dunarii si luncile raurilor.in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor. cu botci artificiale in care se introduc larve. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. de culoare inchisa sau din material plastic mat. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra. se gasesc diferite specii de salcii. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. Pentru realizrea acestor obiective. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. cca 8 luni. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. acesta se recolteza.pe suprafete mari. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane. care se inlatura. iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve.la temperatura de 2-4oC. la toate cele trei serii. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. forestiera si cultivata a tarii. Astfel. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine.ca si in cresterea matcilor. Ca structura si suprafata. arbusti meliferi 119 .

repezinta valoroase resurse melifere. mesteacănul. pomii fructiferi. Dintre acestea cităm: porumbul. păpădia. trifoiul. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. „goluri de cules”. pomi şi arbuşti fructiferi. După natura hranei pe care o oferă albinelor. fiind totodată puţin răspândite. muştarul. Mana de la conifere constituie o resursa importanta. teiul. plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere. nectaropolenifere şi polenifere. salcia. insuficient valorificata. caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. Dintre acestea amintim: bumbacul. iar vara la fanete naturale. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. scaieţii şi altele. arţarul. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”. sparceta şi multe altele. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . la care se adauga pajistile. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut. măzărichea. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. plantele melifere se împart în: plante agricole. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. plante de pădure. plopul. pălămida. rapiţa. macul şi altele. Aşa sunt: salcâmul. Sub aspect practic. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. fiind cele mai răspândite. floarea-soarelui.si un numar de specii erbacee spontane. in zona montana zmeurul si zburatorea.

iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie. o familie adunând 15-25 kg. Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. având perioada de înflorire de cca 30 de zile. măzărichea. trifoiul suedez. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. lucerna. cu gust plăcut. În timpul culesului. 121 . în medie 60 kg/ha. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg. reale culesuri de producţie. în tarlale masive de sute de hectare.Principalele plante din această categorie. dar de lungă durată. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. sulfina albă. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. care asigură culesuri susţinute. hrişca şi altele. trifoiul roşu. întâlnită frecvent în fâneţele naturale. Mierea de floarea-soarelui este aromată. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0. fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. fiind mult influenţată de soiul cultivat. sulfina galbenă. specific plantei şi cristalizează foarte repede. da la care se realizează importante producţii de miere. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. muştarul alb. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta. sau. rapiţa de toamnă. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. coriandrul. De asemenea. constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. de culoarea galbenă deschis. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha. ghizdeiul şi altele. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. de la floarea-soarelui. trifoiul alb. de mică intensitate.

se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. Trifoiul alb (Trifolium repens). cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. Cireşul (Cerasus avium Munch. aromă specifică. prezentând o deosebită importanţă apicolă. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) .) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. piersicul. Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. din iunie până toamna târziu.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. când florile sunt mai puţin dezvoltate. fiind mult apreciată. în special în jurul orei 15. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu. 122 . când secreţia de nectar este bună. În anii favorabili. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. Înfloreşte timp de cca 30 zile. care produc 30-40 kg miere la hectar. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar. de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. amintim: cireşul. Producţia de miere este ridicată. cu aromă de vanilie. Mierea are gust plăcut. mărul. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. Sulfina albă (Melilotus albus). când în natură nu există alte plante melifere. în raport de condiţiile pedoclimatice. generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. prunul. puţin pretenţioasă la climă şi sol. îndeosebi la coasa a doua. vişinul. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare. coacăzul negru şi agrişul. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. caisul. producând cca 25 kg miere la hectar. părul. primăvara. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă. Produce în medie 100 kg miere la hectar. Albinele vizitează foarte intens florile.

) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. domestica Mill. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. Prunul (Prunus domestica L. 123 . peste 00C.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. ocupând suprafeţe foarte mari. paltinul de munte. atât datorită răspândirii sale. salcâmul japonez.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. Practic. paltinul de câmp. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. Dintre aceştia amintim coacăzul negru. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. Et DC. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. teiul cu frunza mică. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar. jugastrul. arţarul tătărăsc. carpenul. pentru înalta valoare poleniferă. înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. cât şi a cantităţii de nectar secretat. teiul alb. arţarul american. mai ales. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. salcâmul galben. cât. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar. castanul sălbatic.) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. Mărul (Malus silvestris var.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire. gledicia. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. după care. aceasta scade treptat. ulmul. Părul (Pirus sativa Lam. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. care produc mari cantităţi de miere la hectar. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi. atât datorită răspândirii sale limitate. salcâmul pitic. înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C. arinul. salcia. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen. devenind argintie la o uşoară cristalizare. teiul cu frunza mare. În afară de speciile pomicole amintite. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. cât şi a capacităţii melifere.

Din observaţiile fenologice înregistrate. molidul. Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului. oferind principalul cules de producţie. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. Pentru secreţia nectarului. de asemenea. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar. Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. păducelul. alunul. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut. ce produce în medie 800 kg miere la hectar. pentru frunzele mari pe care le prezintă. Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. zmeurul şi iarba neagră. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop. însoţite de ploi şi vânt. Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase. ce nu cristalizează timp îndelungat. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”. caprifoiul. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha. varietate. care se încălzesc mult mai uşor.). durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. densitatea arborilor etc. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar. vârstă. uneori chiar mai mult. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. între 8 şi 20 zile. În condiţiile din nordul ţării. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L. Tot în această zonă. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă.oţetarul. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. specific. cei din masiv 900-1500kg/ha. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă.. Este o plantă meliferă valoroasă. arborii plantaţi rar. S-a stabilit. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. Înfloreşte în luna mai. cornul. 124 . Astfel. în funcţie de expoziţie. timp de 8-15 zile. stadiul de înflorire. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor.

particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar. roiniţa. Astfel. dependent de condiţiile meteorologice.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. Anuală. de asemenea. S-a constatat. Se recunoaşte după frunzele mici. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. puternic cordate la bază. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului. iar dacă acesta a fost sub limita amintită. sparceta caucaziană şi limba mielului. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile. perioadă de înflorire (7-12 zile). datorită parfumului puternic al florilor. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. în anul următor. reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. când albinele îl vizitează mai intens. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C).) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. are loc un proces de narcoză a albinelor. cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara. mătăciunea moldovenească. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. în condiţii meteorologice favorabile. totuşi se pot realiza zilnic. În zilele foarte călduroase. teiul va secreta din abundenţă nectar. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere.) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. prezentând cea mai scrută. se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. cald şi umed favorizează secreţia de nectar. urmat de unele pierderi ale acestora. În schimb. puţin pretenţioasă la climă şi sol. un timp liniştit. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm. pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 .Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill. Dintre acestea cităm: facelia. cătuşnica. Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici.

Este o plantă perenă.) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie.îşi încetează vegetaţia. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. timp de 4050 zile. 126 . Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar.). producând în medie 400 kg miere la hectar. foarte importantă. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie. Înfloreşte în luna august. Se însămânţează primăvara timpuriu. Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci). plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar. erbacee. foarte intens cercetată de albine. deşi asigură producţii ridicate de miere. citriodora L. furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. în lunile septembrieoctombrie. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm. Limba mielului (Borrago officinalis L. anuală. la 40-50 cm.) este o excelentă plantă meliferă. Înfloreşte în primul an de la însămânţare. începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar. Roiniţa (Melissa officinalis L. obişnuit în luna iunie. Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit.) este o plantă meliferă anuală. cu o uşoară creştere în orele de amiază. în special în orele de dimineaţă şi seara. timp de 30-40 zile. folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat.) este o plantă perenă. Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. ce variază între 300 şi 400 kg/ha. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit. timp de 20-35 zile. în lunile iulieaugust. Se însămânţează în rânduri. cu miros de lămâie. Cătuşnica (Nepeta cataria var. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar. Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. nepretenţioasă la climă şi la sol. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. cât şi pe cele cultivate. atât prin locurile necultivate. În anii cu toamne lungi şi frumoase. Se însămânţează în rânduri de 60 cm. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar. Este intens cercetată de albine. Nectarul este secretat în tot cursul zilei. La noi este puţin răspândită.

Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate.5% de bondari. 2. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură.5% de către albine solitare. paralel cu aceasta. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare. diptere etc. cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor. fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin.) a scăzut simţitor şi. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că. atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. Din numeroasele cercetări efectuate. 2. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. Din diversitatea mare de specii. numărul polenizatorilor naturali (bondari. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. iar o familie. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. din care: 77% de albine. 3.5 de diptere. 7.5% de coleoptere. între 60 şi 80 milioane. polenizarea poate fi anemofilă. 3. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii. primăvara. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii. aceasta moare. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. În condiţiile actuale.1-0. albine solitare.5 de furnici. la începutul iernii. supravieţuind numai o parte din mătci. care. Astfel. 3. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. iar prin fecundare. După modul cum polenul ajunge pe stigmat.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor. parfum specific.5 familii 127 . albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate.5% alte himenoptere. 4000 flori. ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii. dar mai ales prin secreţia nectarului. pentru realizarea de producţii sporite la hectar.

o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor. POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. pomi şi arbuşti fructiferi. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. în cazuri de forţă majoră. în vetre de 50-60 stupi. când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. 1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui. În condiţii meteorologice nefavorabile. Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. culturi bine cercetate de albine. 1-4 familii pentru coriandru. 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. sparceta. rapiţa. La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora. iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. Întrucât aceste culturi sunt bune melifere.de bostănoase. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 . la distanţe de peste 6 km. 2-3 familii pentru hrişcă. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. sau. albinele vor fi retrase la timp din zonă. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe. plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. semincerii de crucifere. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. bostănoasele. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. coriandru. Pentru polenizare. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. în: pomi şi arbuşti fructiferi. floareasoarelui. ceapa şi altele. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. 3-4 familii pentru sparcetă.

în scopul satisfacerii cerinţelor de polen. de asemenea. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. acesta este slab vizitat de albine. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii. de câteva ori pe zi. datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor. se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. în toată cultura. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”.5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. zburând iniţial în partea opusă. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor. care se administrează familiilor de albine. Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. iar stupii se dispersează în vetre. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine. distanţate la 0.respectând normele de familii necesare polenizării. şi care se dispersau progresiv. Se recomandă. chiar şi în scurta 129 . În acest scop. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. lucerna şi sfecla de zahăr. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. fenomen de care aceasta este deranjată. obligând astfel albinele. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. situaţie în care albinele. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. întrucât. Polenizarea culturilor de trifoi roşu.

se lovesc de geamuri. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. Îndată ce în peretele sudic al serei. 130 . S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi. Albinele. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. prin partea frontală. iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. de asemenea. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. introduse în sere. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă. datorită limitării spaţiului de zbor. Tocmai pentru aceste cauze. ele se conturează cu var. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini. a rezervelor reduse de nectar şi polen. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. din 500 în 500 m. încercând să iasă în mediul ambiant. în special a celui proaspăt.perioadă de vizitare a florilor de către albine. S-a constatat. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. prin administrarea de sirop aromatizat. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor.

vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii. alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor.tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest . Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: . ramele acestora se ridică la cca 5 cm. .Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp. albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei . în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată.Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe. De asemenea. acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective. 5000ha 131 .predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi. pomii fructiferi. Mehedinti. Valcea.tipul 5 de cules si zona bioapicola montana. . floare-soarelui in judetul Olt. . . Constanta.predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj. flora spontana. dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră.flora de stepa si silvostepa. Olt. ulterior.tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei .se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual. teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei.tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati. . . . Calarasi. pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră.tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. Gorj. Ilfov. După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10). Arges. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania .tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea .flora melifera bogata si variata. Teleorman. vegetatia din padurile de foioase.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm.

de la zmeur. precipitatii 500 -700mm. 2000ha in Arad.temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C. pasuni.intretinere – flora spontana.inmultirea faniliilor de albine prin roiuri. Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania . culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni. . fanete. . floarea soarelui spre nord.din cauza lipsi de culesuri intense.culesuri de intretinere de la plante tehnice. .cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi. luncile apelor si pajisti.Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules. cu pasuni si fanete. 2400ha in Satul Mare. .avand culesuri de intretinere foarte bune.in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: . . cu precipitatii de 600 – 700mm. . . pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 . . Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest . . cerealiera. . zburatoare.floarea soarelui ramane principalul cules de productie.din punct de vedere apicol este o zona mixta. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie). familiile de albine trebuie stimulate. . zburatoare. culesul din padurile de foioase.temperaturi medii anuale de 8 – 9°C. .salcam in sud. zmeurisuri. pomi fructiferi.salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor.culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu.principal . apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. . pomi fructiferi.teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad.flora melifera: plantatii pomicole. de la plante din flora spontana.in judetul Bacau. Pomicola. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana . Culesul se aseamana cu cel din zona 1. . mana .

identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. padurile cuprind specii melifere in amestec.stabilirea suprafetelor ocupate . Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele. . de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit. apoi se calculeaza suprafata. livezi. Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani. boli). in caz contrar se produc supraaglomerari. BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). se inventariaza ca numar. in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. . flora spontana.. culturi agricole melifere. cu atat cantitate de miere in stup scade. vii. vii se inregistreaza ca atare. cu toate consecintele (culesuri slabe.determinarea capacitatii nectarifere.indentificarea speciilor melifere. furtisaguri. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. vatra localitatii. Suprafetele cu plante melifere. . pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”. Estimarea balantei melifera – necesita: . pe marginea drumurilor. spatiile verzi. pasuni.conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine. Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. Cu cat distanta se mareste. fanete.din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. la care se adauga datele culese din teren. Metode directe: 133 .

slab sau fara zbor. .. Dupa intensitate poate fi foarte puternic. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului.metoda capilarelor.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie. 134 . In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar.metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis. Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. iar prin insumare zaharul total in mg/floare. . Metode indirecte: .metoda microhartiilor de filtru. inmultire. iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control.metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. albina o paraseste repede.metoda microanalizelor chimice. . sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru. . puternic. inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust.metoda stupului de control.

In 135 . Din aceasta cantitate. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m).2 kg miere.cat si miere marfa.750kg. planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m).2). Consumul propriu unei familii este de 90kg miere. Deci F = M/m = 7583/126. iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha. pe care o pot recolta albinele. − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M).2 +25 = 126. cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11. Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.2kg (adica 90/2 x 25/100= 11.m = 90 +11. cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine. FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. conditii meteorologice nefavorabile). . numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi. restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente.

.rasarirea. .fructificarea. cea mai importanta este fenofaza infloritului. . determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine.aparitia primelor flori.inceputul fructificarii.cursul vietii lor .sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani. dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri. coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar. . elemente de baza in prognoza culesului: . mana).inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise). Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an. numite fenofaze. . Pentru agricultura.recoltarea.inflorirea. corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. . . . stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri. . Astfel. PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor.infrunzirea. se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona. care se imparte in subfenofaze.coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: . paralel cu evolutia familiilor de albine.semanatul.inmugurirea. plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare.inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori). corelarea 136 . . prezinta o mare importanta practica si economica. pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere.inflorirea. La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: . .

timpul de inflorire va fi mai scurt. influentate de conditiile 137 . se aduc in camera cu temperatura constanta. Obiectivele prognozei se refera la: . . . floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam. Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an. . aparitia inflorescentei.factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. Aceasta este o prognoza pe termen lung. se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. Clasificarea prognozelor: . Se recolteaza la 1 martie ramurile.prognoza productiei de nectar. tei.prognoza de durata lunga: 2 -6 luni. cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei.prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera. se noteaza: data inmuguririi.data infloririi. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric. rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C.prognoza abundentei florale. incepand din desprimavarare si pana la inflorire. El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba.

Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. tei 28 – 30°C. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. care anunta prezenta larvelor secundare.autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ. cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. umiditate 70%). Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. prin timpcalduros. de ceara.meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. precipitatii moderate. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. floarea soarelui 28 – 32°C. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). 138 . Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie. precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii. insectele producatoare de mana. constant si linistit. lipsit de vaturi (12°C. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie.

entomofila (insecte). trebuie luate unele masuri tehnologice: . Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant. . 139 . albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: .ornitofila (pasarile mici).numarul familiilor de abine la hectar. In urma polenizarii entomofile. iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole. . provenienta polenului. de alte plante sau alte soiuri. . . . Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: .amplasarea stupilor la polenizare. bumbac). . Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita.transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea). . . .marea capacitate de orientare a albinelor.plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac. − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale.polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate. . Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: .. . la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte. In cazul polenzarii entomofile. Pentru aceasta lucrare. . In natura exista doua tipuri de polenizare.anemofila (vant).tendinta de cercetare a florilor in continuu. vie. forestiere.protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules. principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora.hidrofila (apa). . .prezenta perisorilor pe corpul albinei.familii puternice si sanatoase.intersterile – care nu se polenizeaza reciproc. plante decorative.autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain.dresajul albinelor.polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori. Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile.

Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha. rapita). . 3. productie este de 200 – 500kg/ha. leguminoase). .cu pondere mica (zambila. . Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: .cu pondere foarte mare (salcam. din care 200 sunt de interes agricol. pomi fructiferi). .plante nectaro – polenifere .Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie.plante spontane (papadia) . Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere. oleginoase. perene. floarea-soarelui).plante medicinale . Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1.plante polenifer (alun. 140 . 4. specii. soiuri de hibrizi. dalia) . rapita.cu pondere mijlocie (artari. floara soarelui).Sulfina alba – infloreste iunie-iule. pomi fructiferi.criteriul fenologic – data infloririi .plante de mana (tei.specii forestiere . polen si mana. .dupa natura hranei furnizate albinelor: . forme. tei.care infloresc timpuriu (alunul.plante nectarifere (salcam.plante de primavara (pomi fructiferi.criteriul botanic – grupate pe familii.plante melifer tipice (facelia). floarea soarelui) . plante leguminoase).iunie). liliacul) . salcia) . incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha. tei) . corn.Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai.culturi horticole (pomi.cu pondere mare (salcia. In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar.plante furajere . productia 130 – 300 kg/ha.plante de toamna (izma.criteriul economic – dupa utilizarea economica . varietati.criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar.vii. detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor. salcam) . . stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere. .culturi de camp (porumb. 2. porumb) .

Palamida – infloreste iunie – iulie. productie 300 – 600kg/ha.Paltinul de camp – infloreste in aprilie.200 kg/ha . .de o importanta melifera dosebita. Cantitatea de miere este de 200 kg/ha. Rapita -infloreste in aprilie – iunie. care se hranesc cu seva plantelor. productia este de 1000 – 1500 kg/ha. 13. productia este de 120 – 150 kg/ha.Salcia – infloreste in martie – aprilie.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie. 9. infloreste in iunieiulie.produce mana.infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam. productie 50 – 200kg/ha. 10. 20.producti: 200 – 4000 kg/ha . 19. din care retin apa si proteinele.Paducelul – infloreste in mai . productia: .Artarul american – infloreste in luna martie.Mustar – infloreste in mai – iunie. 15. foioase. peri. 21. productie 30 – 100 kg/ha.5. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie.produce mana.Coriandrul – infloreste in iunie. 8. 6. productia 100 – 200 kg/ha. productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul.Lucerna – infloreste toata vara. 17. productia 35 – 100 kg/ha.Pomii fructiferi . productie 150 – 200kg/ha. 141 . gutui – buni producatori de polen. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. gramine perene.produce mana.Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie. cu frunza mare . productia este de 20 – 30 kg/ha. productia 100 – 250 kg/ha. productia 100 – 200 kg/ha. productia 100kg/ha. productia 40kg/ha. 22.meri. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile.iunie. porumb etc. visin – buni producatori de polen si nectar. Mana – este de origine vegetala si animala.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai. cires.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie. productia .Teiul – salbatic argintiu. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana. 14. prun.cais. ult polen.30 kg/ha neirigata 7. 12. . 11 Jugastrul – infloreste in aprilie . Plantele gazda: conifere. . eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”. floarea-soarelui.Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai.Floarea soarelui. 18. 16.

Omagul .polen toxic.Stirigoaie .Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei.polen toxic. .Laurul de munte . .Roua cerului – planta insectivora. CURS 9 142 .PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora.Castanul salbatic . . .polen toxic.Degetelul rosu .polen toxic. .polen toxic in zilele calduroase. . .polen toxic. .Ceapa de samanta .Piciorul cocosului – polen toxic. .

departe de inteprinderi de procesat miere. circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. .AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. est.spre nord. intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna. in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. In depresiuni. vest. Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . . cand tempertura are peste 12°C. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona.orientarea urdinisurilor spre sud. iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine. stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. duce la mucegairea fagurilor. fabrici de zahar. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului. dulceturi. care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate.zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi. vatra trebuie sa fie protejata de curenti. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii.crearea de condens in stupi. iau nastere as-zisele lacuri de aer rece. formarea de gheata. . si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana. . .pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul. . sud-vest.curs de apa. Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui. compoturi.

cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor.controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. .sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules.asezarea unui geam peste corpul stupului. Pentru a diminua efectele 144 . in mod neglijent. . In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie.extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate.inchiderea urdiniselor inferioare.folosirea de substante urat mirositoare. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: . Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului. recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare. a inceput chimizarea intensa a agriculturii. . iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma. . . la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. . MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului.acoperirea stupilor atacati. ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona. izvoare de clestar curgeau la vale.se pune iarba la urdinis. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . hranira de completare si stimulare a familiilor de albine. verificarile efectuate de apicultor. suprafetele arabile au crescut.hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu. . Paduri imense acopereau uscatul. Odata cu inmultirea populatiei globului. De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia.hranirile de completare se fac numai seara tarziu.se muta stupina in alta locatie. campii cu lanuri bogate. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice. . flora s-a imputinat. In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules.

Exemple de poluare a apei. anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. solului.nocive ale poluarii mediului. In continuare. care improspata atmosfera. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi. Multa vreme. apa si solul. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. pesticide. au urmat altele. a aerului. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. Astfe. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. produse ecologice. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. se avertizeaza. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . si a fiintelor vii. problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. apoi a unor zone naturale. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. mentala si sociala sunt cu sutele. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator. s-au infiintat organisme nationale si internationale. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. a aparut concepul de agricultura ecologica. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . diferite defectiuni. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. se propun solutii. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. a disparut acel plaman al pamantului. in 1972. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX.

Resturile de cadavre de albine se ard .biologic. alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant.medicamentos. Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore. Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: .Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %.Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate. . adapostite de vant si insorite.Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. 146 . sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor. ploaie. . . parfumul. . anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie. iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine.Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: . . . familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat.mirosurile neplacute (transpiratia.igienic.

Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg).Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine. Bolile necontagioase sunt urmatoarele : .virotice . Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina.micotice . . Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : . Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET.Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie. teramicina.Boli necontagioase.Intoxicatii. .. cloranfenicol).Boli contagioase.Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice.Diareea albinelor . Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere. 1. stamicin.boli bacteriene . cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : . Bolile albinelor se impart in : . MAVRIROL.Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale. BEEVITAL. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive.Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice. . penicilina. . streptomicina. .parazitare 2. PROTOFIL. .Anomaliile matcilor 147 .Puietul racit .

la soare 1 -6 saptamani. in faguri. In apa.. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. in cloramina 10% cateva zile. Agentul patogen este Bacillus Larvae. Fata de agentii chimici. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). pastura. in miere un an. 148 . Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici. unde pot sa ramana ascunsi anide zile.3. pereti si in crapaturi. la temperatura de 60°C. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. In pamant sporii rezista peste 200 de zile. in miere. se face prin intermediul albinelor hoate. Transmiterea de la un stup la altul. el moare in 10 min. chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. in alcool 90° timp de 40 zile. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. loca vascoasa sau puiet putred. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. de la o stupina la alta. find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. formol10-20% timp de 6 zile. Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor.

escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. unelte de stupina. . fac sa se mentina familia de albine. paraziti ai albinelor.aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte.mortea larvelor dupa capacire. introducerea fagurilor de la un stup la altul. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit). se incretesc si se ingalbenesc. Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea. material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. inainte cat si dupa uscare. adapatoare. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte. Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: .prezenta cojilor uscate.cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou .puiet imprastiat pe fagure. Prognostic – este foarte grav. Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. Larvele moarte isi pierd forma si culoarea . fiind favorizata de caldurile mari. Boala nu se vindeca singura. devenind crem si in cele din urma brune.se topesc toti fagurii .consistenta vascoasa a larvelor. Simptome: . Pe masura trcerii timpului. culoarea bruna a capacelelor. miere infectata. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: .in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit. unde produc moartea larvelor prin septicemie. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit). Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara. atingand apogeul in a doua parte a verii. continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa. din cauza ca sporuleaza foarte rapid.trantori. Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. . Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin. . . dupa capacire. intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta.loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange).

Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. boala se vindeca singura. patrunde in sistemul respirator. Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie. apoi in hemolimfa. Prevenire: . Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi. lipsa de cules. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. locuri de vatra mlastinoase. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. .Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. 150 . Simptome – albinele nu mai pot sa zboare.agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. Continutul larvelor bolnave nu este filant. Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. conditii bune de intretinere a familiilor de albine. Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine. unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. ploi reci de lunga durata.igiena . care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. germenul isi exalta virulenta.

depopularea familiilor. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. in timpul primei naparliri a nimfei. Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine. In forma acuta. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. mai putin raspandita. razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza.Nu sporuleaza. Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. paralizie si moarte. dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid. Puietul moare in stadiul de larva. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. Transmiterea – se face prin albinele hoate. In general evolutia bolii este usoara. 151 . astfel blocand procesele de naparlire. diaree. trantori. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. moare in circa o luna). slabirea lor si inactivitatea stupului. umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. surse de apa infectate. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine. au abdomenul balonat. Manifestarile clinice nu sunt specifice. Transmiterea bolii se face pe care bucala. Albinele bolnave nu pot zbura. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase.

vindecarea producandu-se de la sine. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. iar acul este scos afara. nu pot sa zboare. Albina miroase a peste. unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei. abdomenul este dilatat. Simptomele: albinele sunt agitate. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii.boala nu se propaga la familiile din jur. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile. lipside de peri . Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). aripilor si picioarelor. prezinta tremuraturi ale antenelor. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. Prevenirea – asigurarea igienei. 152 . Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. Diagnostic –se pune de catre laborator. tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. Prevenirea –. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena.Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. avand aspect de furnici. Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: . fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. afectand albinele adulte. nu-si mai coordoneaza miscarile. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei. paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. mult mai mici decat celelalte. ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. cu localizarea in intestinul gros al albinei.

Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. .prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave. In jurul larvei se 153 . Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel.raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani.cea mai acreditata este cea de natura virotica. treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci.depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori).scimbarea matcii duce la disparitia bolii. . Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie.. consecutive unui cules slab de polen. Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor. . .toxicoze alimentare provocate de mierea de mana. S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). Simptome: . Larvele infectate se ingalbenesc.agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase. . 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: . Boala apare primavara in lunile aprilie – mai. tegumentul se intareste. isi pierd segmentatia. Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine.carentele proteice. BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor.stagnarea productiei. a polenului si a nectarului toxic al unor plante. . reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave.culesul de mana abundent din unii ani .

aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure. isi micsoreaza volumul. boala se extinde asupra puietului si a albinelor. Miceliul traverseaza peretele intestinal.mentinerea familiilor de albine in stare activa.reducerea umiditatii din stup. . cand 154 . Prognostic: este favorabil. se inmultestee. Profilaxia: .neaderarea larvelor la peretii celulei. nimfele. . Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. . distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei. Diagnostic: . . larva se deshidrateaza. . . Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen.raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var). larvele nu sunt aderente la peretele celulei. Fagurele are un aspect mozaicat. . se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex.strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante. totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine. fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) . si albinele adulte.tese o panza alba de mucegai.masuri de igiena si bilogice corespunzatoare. in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton.afectarea cu precadere a puietului de trantori.Codratin.sunetul caracteristc pe care-l produc. .evitarea vetrelor de stupine umede. . contaminarea facandu-se pe cale bucala. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele. se desprinde de pereti. Patrunsa in cuib. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile.

provocand sterilitatea. unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. Este adusa in stup de albine. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. este apatica. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute).datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. producand moartea matcii. nu pot zbura. paralizeaza si mor. Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza. Boala evolueaza incet. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii. cad de pe faguri. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul. in albinele moarte 1-3 luni. Agentul patologic. nu se mai hraneste si in cateva zile moare. se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. albine hoate si a parazitilor. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. are abdomenul umflat. Diagnostic: de laborator. in miere 2-4 luni.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. devin de consistenta dura. si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 . nu se mai deplaseaza pe faguri. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice.

.depopularea familiilor . Tratementele se repeta la interval de 7 zile.interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil.inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina. executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc. introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii. . fiind necesar si un examen de laborator.Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. Prevenirea .efectuarea de roi puternici si sanatosi. intoxicatii (cu nectar. . Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. ierni lungi si umede. Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. lipsa culesului. Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. In forma acuta albinele incep sa se agite. In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: . . perioade de timp rece primavara.activitate redusa a familiilor de albine .eliminarea familiilor slabe din stupina.in interiorul stupului pete de diaree.se face prin: .dezinfenctia materialului apicol. . polen).tratarea tuturor familiilor din stupina. Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil.. schimbari linistite dese de matca. . inainteaza trantindu-se. si o mortalitate mai mare). cu miros acru.afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire. paralizeaza si mor cu aripile intine. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza. 156 .limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol. membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat. Ca semne clinice: . . lipsa matcii. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. . pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice.medicamente utilizate: Protofil.Conditii climaterice nefavorabile. se strang in gramezi pe firele de iarba. iernarea pe miere de mana sau acrita.

roi.pastrarea familiilor puternice si sanatoase.tendinta de a roi.stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. . . La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. .mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. Acarienii se hranesc cu hemolimfa. . .. Simptome: in forma cronica trece neobservata. Tratament: cu Folbex si Varachet. Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor. cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian.evitarea furtisagului.evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana.iernarea pe vetre uscate. . Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: . In forma acuta simptomele sunt evidente: . Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. .zbor greoi.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari. Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. insorite.eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave.depopularea familiilor de albine. Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte. abdomenul umflat. Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite. . Diagnostic: de laborator. Agentul patogen – Acarapis woodi . trantori.cu localizare in caile respiratorii ale albinei. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri.corpul tremura. aripile departate. Brauloza 157 . adapostite. .

varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). De asemenea. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. se haranesc cu ceara si polen. Masculul este mai mic. Etiologic femela acarianului are corpul plat. de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. Albinele parazitate au o viata mai scurta. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni. primele larve parazitate sunt cele de trantori. din ce in ce mai accelerat . Cu putin inainte de capacire. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. Din celula ies numai femele imperecheate. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. acarianul se poate misca liber. Tratament – cu tutun. transversal oval. iar productivitatea lor este mult diminuata. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. temperatura ridicata din timpul verii. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat. Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. Patogenie . iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. Adultii se hranesc cu laptisor de matca.pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni. unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. precum si uzura datoarata inmultirii intense. Acarienii prefera celulele de trantori. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 .

5. Astfel. Combaterea varroozei . Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C. au aripile nedezvoltate. capul si picioarele diforme. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine.redusa. Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei. In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori.Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate. dar au avantajul ca nu lasa reziduri. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. descapacit cu furculita. Albinele parasesc stupul . ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. Puietul este pestrit si larva moare.se poate face prin diverse metode. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie. pe faguri. Dispersarea. 4. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. 159 . 6. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C. Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. tot mai mult folosite. producand un consum mare de hrana. Tratamente ecologice .diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. Apicultorul trebuie sa poarte masca.Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor. 2. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica. cer multa experienta. lasandu-l gol cu provizii cu tot. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. pe puietul de trantori. 3.

11. scoaterea puietului de trantori. Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor.Acid formic – se foloseste prin picurare. Mavrirol. 8. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana.Bayvarol – se foloseste prin agatare. 3. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. 5. 160 . Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare. lemn sau textil. 4. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile. 10.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti. Varachet. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. 8.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. Orice tratament folosit in combaterea varozei. Beevital. 7.Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare.Folbex VA -prin arderea penzilor.Apitotal – se foloseste prin picurare. 6.Perizin – se foloseste prin picurare. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului. 9. Medicamente folosite: 1. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile.7. 2. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana.Apistan – se foloseste prin agatare. iar cuibul nu s-a strans in ghem. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului.

matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu.hrana necorespunzatoare calitativ. in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. . nu au miros. Diagnostic: examen de laborator. sunt apoase. pe stup. .familii slabe in stupina. albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil. Prognostic: nu are gravitate pre mare. Defecte: . Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine. Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: . . . .restrangerea cuibului. puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase. .eliminarea cauzelor care au provocat diareea. toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase. larvele nu sunt lipite de celule. trenuri.matca ce produce exclusiv puiet de trantori. iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen.matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma. Masuri: .mierea de mana sau fermentata. . . faguri.astuparea cu gheata a urdinisului. 161 . masini. fecalele nu au miros.curenti de aer.cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire. Simptome: pete de diaree pe rame. . cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana.matci inapte de a depune oua. umezeala mare. oameni.zgomote mari provocate de pasari. Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine.In cazul puietului racit . .lipsa matcii. . Prevenire: .matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. .stimularea matcii.

varrooza. − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . acarioza.cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima. cum a intervenit omul.. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. loca americana. PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. In conformitate cu aceasta lege. . Sunt boli declarabile si carantinabile.introducerea de material biologic din alte stupine. gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri.igiena alimentaiei. au supravietuit numai familii bune si foarte bune. sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. adapostului si ingrijirii familiilor de albine. nosemoza clinica. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat. au aparut famili slabe. practic s-a produs o selectie naturala a lor. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate. .mentinerea permanent in stupina famililor puternice . care sunt focare interminabile in lumea albinelor.deplasarea familiilor bolnave. − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale. in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: . Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale. cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”. pe care le vom trata in continuare. masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

Progresele in aceasta directie sunt reduse. singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. toxice pentru daunatori. Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. care sunt toxici pentru buruieni. dar si pentru albine. Pentru apicultori ele prezinta un pericol. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. piretrina. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive).substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza. se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. cat si spre folosul agriculturii insasi. vegetale: nicotina. . floruri. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine. Totusi. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila. putand produce pagube familiilor de albine.substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale.care patrund in organism prin simpla atingere. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat. dar nevatamatore pentru albine. 166 .substante toxice de contact . asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. a numerosilor paraziti. .Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor. Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea. precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine.

remananta produsului.natura insecticidului. omoara toate insectele. afectand albinele tinere si puietul. Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. fie cantitatile reduse in care se gasesc. tiodan. clorofenandin. sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica.clorobenzolat. .derivati clorurati: toxafen. Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. clorotin. Derivatii clorurati: DDT. lindan. care apartin altor grupe de substante. .cliptevex. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare. fenolati. Evolutia: mortalitate masiva. mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri. . dicofol. HCH. malation. Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: . Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: . stupina are mai putin de suferit.Esteri fosforici: sistox. ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. fonocaptan.distanta dintre stupina si cultura tratata. izolan.stadiul fenologic al culturilor.clorobenzol sulfonat (PCPBS). aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. Sunt insecticide nevatamatoare. . organice de sinteza: derivatii – clorurati. Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii. aldrinul.existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate.forma de administrare. phosalo. .carbonici. toxicitatea creste. esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa. policlorocafon.conditiile meteorologice din momentul aplicarii. clordan. pericolul scade. sunt afectate albinele culegatoare. Cand umiditatea este ridicata. diazinon. datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris). HCH este un insecticid puternic. dietion. . keltham. . nu sunt selective. iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare.Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. tetradifon. . continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. 167 . Esteri fosforici: paration. acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata. tetrasul. ploaia spala toxicul. In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare. Acestea se aplica sub forma de stropiri. De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). folosite in special impotriva acarienilor: . .

centrale termo-electrice. . paralizeaza si mor. . ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie. depopularea brusca a lor. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: . Fabricile de ciment.prin legislatia care se afla in vigoare.prin protejarea directa a apicultorilor. Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina. isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie. .dupa aspectul chimic. sticla. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide. Daca in fata stupului sunt putine albine moarte. Tratament – nu exista nici un atidot. cu indicarea locului exact.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 . emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. 2. numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor. Albinele au picioarele stranse. Diagnosticul: . caramida. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia. dar sunt putine si in cuib. sunt excitate.Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor. In formele cronice. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: . nu mai pot zbura.ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona. inseamna ca albinele au murit departe de stupina. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime.Legislatia. − 2.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor.examen toxicologic de laborator. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1. care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). aripile lasate si limba desfacuta.la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera.

stropire). . zeama sulfocalcica. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului. pentru a nu pune in pericol viata albinelor. − La noi. la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore. .48 ore. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. rapita. In conformitate cu aceste prevederi.denumirea substantelor folosite. durata izolarii se prelungeste cu 24.locul unde se face tratamentul. a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna.metoda de alicare (prafuire. si a altor plante antomofile. se interzice in tipul infloririi maxime.data si durata aplicarii tratamentului. trifoi. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine. ulei mieral – 5 ore. unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a.sanitare. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito. nicotina. comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. . . poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile. in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii.durata de actiune a substantei (remanenta). Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. 169 . comunicand urmatoarele . unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati.albinele impotriva intoxicatiilor. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii. precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore. respectand dispozitiile prezentelor instructiuni.

precum si plante. iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii. se recomanda: . .familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa.simptomele observate la familii si albine.locul. . . 170 . Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere. Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar. . . faguri cu pastura. un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA. . iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei. tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor. . procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica. acestea raspund material in fata justitiei.in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere. data si cultura la care s-a efectuat tratamentul. care anunta la randul lui Directia agricola.cum s-au respectat dispozitiile locale. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice.se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice.metoda de aplicare. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul).in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile.concluzia comisiei de ancheta. e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente. asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: . Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei.5 kg pastura).inchiderea acestora. .evaluarea pagubelor. . Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune. presupuse a fi contaminate. . inainte ca albinele sa zboare. probe de pamant.denumirea produsului folosit. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie. respectandu-se intervalele de timp.2.stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila. flori. urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata. frunze. . 1. cu puiet.

se inmoaie in pahar cu o zi inainte. dar albinele il omoara imediat. fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet). Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort. dupa anestezie se face operatia 171 . foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor.lui.Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. ciocaneste in stupi la urdinis.Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor. . de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. de unde culege albinele iesite. pe care le culeg din fata stupului. In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii. Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. pupelor si larvelor cu fum de sulf. nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. albinele ametite cad pe fundul stupului. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. in vederea imperecherii. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. Puparea are loc tot in stup sau in faguri. Pitigoiul – iarna. se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. Pentru anestezie se folosesc: . Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. Toamna fluturii mor.DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie. in lipsa de hrana. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor. nelinistesc familiile de albine. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. se fac fasii din materiale textile (bumbac).

odrita. .Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial.frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza. . .lipsa de hrana.dezertarile di nuclei de imperechere. -seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona. intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1. .1.5 min). producandu-se din urmatoarele cauze: .in cazurile de nesomoza cronica. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit. 172 . acestea uita drumul spre casa. .in cazurile de loca. ducand la depopularea stupilor. .Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure. le dezorienteaza.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful