CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

. ducand la slabirea rezistentei organismului uman. propolis. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. nu este toxica. astfel ca aceasta este practic digerata. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. ceara.hotul” vitaminelor din organismul omului. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. in special a dentitiei si sistemului osos. Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. etc. fura” din rezerve de Ca. cosmonautilor. enzime. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. pastura. Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. vitaminele din complexul B. euforie. copiilor. persoanelor in varsta. vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. Mg. nu lipsit de interes gastronomic. este ieftina si mai presus de toate este eficace. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. hepatice. Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. polen. venin de albine. castrice. Mierea este un aliment energetic. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi.. laptisor de matca. zaharul . Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta. pulmonare. Prin 4 . este nutritiva. nici macar in doze extrem de reeduse. apilarnil. Cr. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . Daca alcoolul este .

Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. Cu cât există mai multă polenizare. fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. etc. utilaje apicole etc.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară. mai mulţi oameni”. afecţiuni gastro-intestinale etc. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. textila. in sezonul de primavara si toamna. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului.continutul de proteine. Se impune să amintim că marele savant. reumatism etc. sunt mai multe animale. aminoacizi. recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special.reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 . vitamine. reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana. saruri minerale. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă.fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului. Veninul . electrotehnica. sportivi. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi. stomatologice. cu atât iarba este mai multă.) Propolisul.

Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului.Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) . torace si abdomen) .Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) .Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) . BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: . Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor.Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) . mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) . mai ales pe cele din aer. atunci ocrotirea. iar dintre acestea 77% de către albine. impune obligaţia de a conserva resursele naturale. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală.Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare. apă.Familia Apidae 6 . care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) . albinele devin senzori ai mediului. Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante. Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic. plante. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate.Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) .Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap. Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor.Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos. legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei.

trântori şi mătci sunt de dimensiuni.5/0. Iava şi Indochina. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale. matca nu depune ouăle în mijlocul celulei. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor. nu acoperă crăpăturile din stup. iar matca 36-37 mm.). Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen . Albina indiană (Apis cerana Fabr. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. Îşi construieşte un singur fagure (1. Este o specie mai evoluată.). Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. Celulele de albine lucrătoare. în general. China. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi. cu care se aseamănă foarte mult. Este cea mai mică specie de albine.) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering.Tribul Apini . Filipine.7 m) pe ramurile copacilor.). albina indiană şi albina meliferă. Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr. Albina meliferă (Apis mellifera L. propolizează mai puţin. ridicarea capacului. fiind totuşi mai mică decât acestea. corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă. Borneo. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr. După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse. zonă unde se depune mierea. albina pitică galbenă. unde poate înmagazina până la 35 de kg miere. Mătcile au culoare castanie-închis. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm. Este răspândită. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale.). când sunt tulburate (lovirea stupului. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum. Aşa după cum îi arată numele. ce face trecere spre albinele melifere. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. Albinele sunt extrem de rascibile. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. Este răspândită în India. îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 . Este răspândită în Ceylon.. scuturarea de pe rame etc.

În regiunile mai reci. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin). prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. În ţara noastră. rase africane şi rase orientale. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. în mod obişnuit. ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene. au forma unei „ghinde”. Dintre toate rasele. Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare. Iran şi Anatolia). depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite.cu celule de formă hexagonală.).2 mm.).5-6. Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate. Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. care. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. fiind în număr de 20-30. observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. de unde. are un comportament mai irascibil. aceasta are cea mai lungă trompă. comparativ cu rasa carpatină. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul). Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi. mătcile au frecvent zone colorate în galben. s-a răspândit foarte mult. 6. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. ambele având forma hexagonală. mătcile 15-30 mm.). fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună. Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. albina italiană nu se adaptează. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. întrucât are o rezistenţă 8 . Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. iar trântorii 13-16 mm. Celulele de matcă sunt mai mari. fiind o albină foarte rascibilă. datorită însuşirilor biologice productive. unde îşi adună rezerve mari de miere. Mătcile sunt foarte prolifice. Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi.

Este o albină irascibilă. dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. vagabondează şi este foarte agresivă.).44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). Albina neagră (Apis mellifera L. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează. care roieşte mult. Prezintă trei varietăţi: de câmpie. Maroc). iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. Are corp mic. fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. cu albina italiană. permiţând. Importată în Argentina. 6. RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. „albina braziliană”. de unde şi-a primit şi numele.) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. relief şi baza melifera de la noi din ţară. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. aproape neagră 9 . având o mărime asemănătoare cu albinele europene. în general. Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. această specie prezintă importanţă economică scăzută. având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. s-a comportat mai bine decât albina locală. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200. Culoarea corpului este brună-închis. Olanda şi Peninsula Scandinavă). Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere. Trompa are lungimea cuprinsă între 6. iar culoarea chitinei este neagră. Se aseamănă cu albina caucaziană de munte. Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. Albina telică (Apis mellifera intermissa B. uniformă la mătci. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană. S-a format în condiţiile specifice de clima. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. de deal şi de munte. Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. abdomenul de culoare galbenă. clădeşte cca. Este răspândită în Africa Centrală. Este o albină productivă.scăzută la iernare. a rezultat un hibrid.). intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. iar varietatea din Câmpia Dunării. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6. Anglia. Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti). Reep. situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. Germania. Este foarte productivă. albinele fiind surprinse pe câmp. Algeria. producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie. În timpul roirii. înregistrându-se astfel mari pierderi.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). culoare închisă.

fiind imună la boala puietului. Albina israeliană este productivă. torace. de unde a primit şi numele. cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă. produşii rezultati fiind foarte irascibili. Capul Văzut din faţă. încrucişată cu majoritatea albinele europene. Buttel – R. puţin predispusă la roire. oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. care apără cuibul. este mică. foramen. cu exceptia albinei italiane. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă. economisesc rezervele de hrană. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. mătcile prolifice.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei. numită „loca”.).). întrucât fumul le irită. abdomen. putându-se lucra numai cu mănuşi. dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr. ce adaposteste o deschidere pentagonala. De torace este lipit gâtul subţire. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase.şi abdomen cu foarte puţini perişori. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. este considerată rasă pură. ce realizează producţii mari de miere. Are mătci foarte prolifice. Răspândită în sudul Siriei şi Liban. rezistenta la intemperii. este ceva mai mare decât albina egipteană. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere.). prin care trec orificiul 10 . Este răspândită în insula Cipru. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap. Răspândită în Madagascar. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. de culoare neagră.). Această subspecie. răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii. capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr.

etc. Dimpotrivă. iar frontal trei ochi simpli. negru şi alb. centralanterior se afla o pereche de antene. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. miros. dimineata devreme. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. în zilele noastre. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. albastru-verzui. nervii. modificarile de temperatura. Este suficientă folosirea culorilor galben. a cărei sumă dă o imagine globală. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. in amurg si in interiorul stupului. fiecare captează o porţiune foarte mică. In cutia craniana se gasesc creierul. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. Pentru apicultorul practician. In comparaţie cu omul. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. 11 . verde. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. compusi şi cei trei ochi punctiformi. simpli din frunte: ocelii. noi nu vedem culorile ultraviolete. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. să fie deosebit de evidente. perceperea vibratiilor. albinele percep diferit culorile. a c% de CO2. albastru. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. cum sunt mirosul şi simţul tactil. la trântor 6000-8000. lateral ochii compusi.esofagian. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. Totuşi. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. Ochii cu faţetele lor au capacitatea. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. astfel. un punct din imaginea totală. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. galben. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine.

prin miscari aspiro refulante. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. între 5. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. desprinderea propolisului de pe muguri. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). în 1954 de către Butler. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite. În imediata apropiere a aparatului bucal. De asemenea. de: prehensiune. la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. ea este foarte bine reprezentata la matcă. trompa se poate strânge. cu ajutorul micrometrului ocular. formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). aspirarea lichidelor. scuturarea polenului de pe anterele florilor.3 mm şi 7. Este organul de supt si lins. Spre deosebire de viespi. doua mandibule si proboscisul sau trompa. Lungimea trompei variază. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. cladirea fagurilor. lichidul dulce secretat de afide. Trompa se compune din doua maxile si labium. mandibulele albinelor nu au dinti. la ingerarea polenului. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. După descoperirea ei. În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. continuata cu o membrana. 12 . Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. Aparatul bucal indeplineste functii multiple. ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare. apare fenomenul roitului. După aspirarea hranei. sau buza inferioara. Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii. insalivare. Astfel. în funcţie de rasa de albine. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop.2 mm. cu care albinele aspiră nectarul. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei. hrana şi apa. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. toate componentele trompei se alatura. In momentul aspirtatiei hranei. pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid. mierea. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare. Determinarile se fac la microscop.

Toracele Este format din trei parti: protorax. orientati catre interior. picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. mijlocii si posterioare. nu servesc numai pentru deplasare. mezotorax si metatorax. Picioarele cele trei perechi de picioare. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. care descarca polenul in celule. Tarsul este format din cinci segmente. tibia si tarsul. Pe fiecare segment toracic. separate de pleura. ca o perie. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. este mai dezvoltat. 13 . Albinele nu pot face. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. formand panerasele. dintre care primul bazitarsul. cu rol in respiratie. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. cu picioarele lor. anterioare. Intre tibie si bazitars. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. La albine. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. fixata pe partea distala a tibiei. de consistenta chitinoasa. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme. introduse antenele după cules. multe feluri de mişcări. trocanterul. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit. La prima pereche de picioare. doua perechi de aripi. Prin fosa sunt. deci. lateroventral. cu ajutorul careia se transporta polenul. pe mezotorax si metatorax. tarsomere. iar tarsul se flexeaza pe tibie. Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. Antena este introdusa in fosa semilunara. femurul. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. inchizand sistemul cu clapeta. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. care le dau mobilitate. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi. numite şi „batista albinei”. cosuletele (corbicule). Astfel.

zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. ramificate diferit in functie de rasa.1323. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. masuratorile facandu-se microscopic. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept.15-27. La o cursă pentru cules. albina se hraneste din belsug cu miere. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. Sub 1% zahar in sange. mediana si anala. le poate roti.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei. prin bătăi simultane. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. gata să înţepe. Lindauer 1955. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. de ponderea „încărcăturii”). inchise catre articulatie si deschise catre margini. este în medie de 285 Hz. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. impiedica zborul albinei. Nervurile delimiteaza un numar de celule. indicele tarsian. în comparaţie cu cel al albinelor. Astfel. albina poate varia direcţia zborului (înainte. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. coborâre. trantorii. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele.5 m/s. se determina indicele aripilor. de 6. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz). se pot determina anumite caractere biometrice. denumite: costala. cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. urcare. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch. Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax. sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. subcostala. care formeaza intre ele un unghi obtuz. pe care o 14 . La iesirea din stup. iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. O scădere importanta apare după împerechere. Bűdel/herold 1960). Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz. viteza de zbor este de 8 m/s. reprezintă un ton mai profund. de forma unui jgheab. La mătcile nefecundate. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei. ambele aripi pot fi cuplate în zbor. inserate prin articulatii mobile. care.13-29. La albinele care se înapoiază. Ajutata de vant. lucratoarele. cu frecvenţe medii de 226 Hz. Sunetul pe care-l emite o albină iritată. Când vântul este blând. Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. le poate mişca în sus şi în jos.

Fibra musculara striata are la exterior o membrana. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. cu miofibrile si nuclei asezati central. in timpul zborului. 15 . sarcolema si in interior sarcoplasma. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m. treptat. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. in functie de necesitate. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. Odata cu varsta. hipoderma si membrana bazala. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. de 46°C. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate. de 1. fapt pentru care corpul albinelor devine negru. Sistemul muscular al albinei este de tip striat.5 mg/min. lucios. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. intr-o cantitate. cu nuclei dispusi periferic. dar. In zbor. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. de colectare a polenului si rol senzitiv. pe un singur rand. acestia se uzeaza. temperatura toracica ramane constanta. in medie. cu exceptia muschilor directi ai zborului. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara. Tegumentul este alcatuit din: cuticula.consuma.

În ea se adună sucurile nectarului. nu şi invers. permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei. mijlocie. apa. alcatuita din intestinul subtire. raspunzatori de bataile verticale ale aerului. un sac în formă de pară. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: . acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina. hrana şi. printre care patrund traheele respiratorii. 39 mm la matca si 47 mm la trantor. Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules.reg. posterioara. in care hrana este descompusa de sucurile digestive.muschii directi ai zborului. Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: . rect si orificiul anal. Ea este foarte extensibilă. nu în ultimul rând.reg. are o capacitate de 75 mg. Astfel. anterioara care cuprinde faringele. lichidul dulce secretat de afide. situata in partea anterioara a abdomenului. . Plină până la refuz. care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac.muschii indirecti. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). 2. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal. mai bine reprezentati si mai purernici. sau absorbtiei nectarului. de la gura la anus. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali. . determinand zborul propriuzis. ce induc miscari helicoidale. este continuarea şi prelungirea esofagului. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub. Guşa. 16 . ventrali. fibrele fiind grupate in fascicule. laterali si muschii celor doua diafragme.Foarte importanti sunt muschii aripii.reg. Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa. . La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. el prezinta numeroase ondulatii. sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. esofagul si gusa. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac.

se varsa continutul tubilor Malpighi. ce se pot transforma rapid in glucoza. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. stomacul prezinta straturi de muschi care. cu rol in reglarea defecatiei.1 mm. defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). cu diametru de 0. 10 mm. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie. din 70 kg hrana consumata. direct în sângele albinei. se micsoreaza. La exterior. independente functional. Lumenul intestinului. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. care. activitatii catalazei. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. Are o forma cilindrica si o lungime de cca. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. si din grasimi. prin contractii ritmice. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. albinele defeca in afara stupului. carbonati). Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale. 17 . 200 canale filamentoase. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”. Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. prin peretele stomacal. uree. La acest nivel.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. deci. in special. Deci. ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. care contribuie la eliminarea apei. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. simptom al maladiilor digestive. Rolul tuburilelor Malpighi este. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. pe care le varsa in pilor. situate în partea posterioară a abdomenului. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. iar celulele lui secretă sucuri digestive. In mod obisnuit. in vecinatatea pilorului. In cursul unui an. cu volum reglabil. catre partea mijlocie. ce face legatura intre stomac si rect. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. 5°C. 3. determina peristaltismul specific. formand o valvula pilorica cu sfincter. Ele secreta catalaza. prin intermediul muschilor adiacenti. albicios.

glandele ceriere degenerează. maximul inregistrandu-se la 28 de zile. dispuse în patru perechi. la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară. in varsta de 13-18 zile. numite oglinzi cerifere. de culoare alb-sidefie. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă. 4. 8. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. de culoare alburie. frământate cu mandibulele şi prelucrate. hexagonali. Pentru a fi apte de producerea cerii.000-20. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. in sistemul de aparare si in transformarea hranei.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. etc. prin canalul odorifiant. la pozitionarea surselor de apa si hrana.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale. in contact cu aerul. care. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. ce primesc oxigen prin trahei specifice.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. De acolo. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. a. adica aprox. răsucite de mai 18 . Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare. adunarea roiului in forma de ciorchine. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali. la recunoasterea membrilor familiilor. 8% hidroxipoliesteri. Prin miscarea aripilor. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. 12% acizi liberi. b. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate. iese in exterior si. lucratoarele consumand aprox. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. În timpul perioadei de producere a cerii. albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. provenind din doi săculeţi.000 solzisori de ceara. c. cu precadere la patrunderea in stup.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric. Din acest motiv. Ceara se produce prin metabolizarea mierii. cele mai voluminoase ale lucratoarei.000 celule epiteliale. realizarea comunicarii. 35%monoesteri. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare. 14% diesteri. După încheierea perioadei de clădit. corpului gras i se atribuie si rol excretor. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. sub forma unor pete ovale. 990.

glandele cervicale. Sunt in numar de doua perechi. componentul principal al hranei. un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. ca liant al polenului si la construirea fagurilor. g. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic.multe ori. inhiba instinctul de cladire al botcilor. mult mai putin reprezentate. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti. a lipidelor si glucidelor. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. cand devin doici. de peste 21 zile. Lucratoarele doici care produc hrana larvara. dar se gasesc si la lucratoare. aflate în părţile laterale ale creierului. Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. Sunt cele mai dezvoltate la matca. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. La albinele batrane. si una situata in zona toracica. prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. dar atrage trantorii in zborul de imperechere. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. f. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. d. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. la acest nivel. acidul 10-hidroxi-2decenoic. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. glucoza si fructoza. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. glandele toracice. Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). pe care 19 . numita salivarium. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. transformand nectarul florilor in miere. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica. e. glandele secreta invertaza.

cele doua substante se amesteca. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. dar principalul component este melitina. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers. valvule. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. de ex. unde isi si varsa continutul. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. doua diafragme. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. aorta. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. cea mare. h. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. ac. abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. Inima este un organ tubular pulsatil. sistemul motor si un ganglion. format din cinci ventricule. Cand albinele se inteapa intre ele. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. iar cea mica. are un traiect spiralat. 5. lantetele avand. este cautata membrana intersegmentara..lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. In momentul in care albina inteapa. chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole. teaca acului. si anume: placa triunghiulara. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului. 6. Veninul este un amestec de proteine si peptide. situat in partea dorsala a abdomenului. o proteina. Daca albina inteapa un mamifer. glandele veninoase. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. doar trei zimti. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. una alcalina. 20 . o substanta acida. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). spre exterior. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. moale. superior aparatului digestiv. placa patrata si placa oblonga. Cand albina inteapa. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara.

mandibulari si labiali.8 microni si de celule mult mai mari. saruri minerale. sinusul dorsal sau pericardial. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. de celule formatoare de 4. cuprinde centrul vederii si. la baza aripilor. acizi grasi.6-13. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati. enzime. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti. 7. leucocite.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord.).Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. apa in % de 85-90%. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni. 21 . Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. o cantitate importanta de zaharuri. este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. limpede. iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator. spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. situat in partea din fata a capsulei cefalice. deutocerebrum. digestiv si reproducator. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. deasupra cordonului nervos. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. este mai putin dezvoltat. tritocerebrum. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti. la baza antenelor si in torace. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. si 5 in abdomen. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. in special glucoza. de unde pornesc nervii maxilari. care se unesc cu creierul in partea superioara. prin nervul optic. controleaza organele endocrine. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. digestia. etc. cel mai dezvoltat. Sistemul circulator este unul liber. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. situat anterior lobilor deutocerebrali. doi fiind situati in torace. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului.

O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. prin care corpul albinei este oxigenat. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor. HJ. in maturitatea sexuala si in reproductie. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut. si invers. trahei transversale. stigmele. pe care-l oxigeneaza. Ei sunt dispusi 5 in cap. pe abdomen. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. pentru metabolismul ei. la albine. numit opercul. Glandele protoracice. situate la nivelul creierului. trahei scurte. trahei longitudinale. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. 7 in torace si 3 saci in abdomen. şapte în partea posterioară a corpului. 22 . Spre deosebire de mamifere. Hemolimfa primeşte. albina nu are plamani. ramificatii traheale si celule traheale terminale. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. intre lucratoare si matca. prezente la larve. care elibereaza hormoni. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna.Aparatul respirator Ca orice insecta. bioxidul de carbon fiind eliminat. Acest sistem este format din: stigme. oxigenul de care are nevoie. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. Pentru aceasta. 8. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. de oxigen. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. astfel. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor.

vaginul si punga spermatica. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. testiole. ce secreta un lichid nutritiv. vezicule seminale. piriforme. canal ejaculator si penis. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. care. situat in partea ventrala a abdomenului. impreuna cu secretia veziculelor seminale. alcatuiesc lichidul spermatic. o pereche de coarne si din cervix. Ovarele sunt doua mase voluminoase. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. secreta mucusul. alcatuite din tuburi ovariene. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. situate in abdomen. Este situata deasupra oviductului impar. Canalul ejaculator este un tub subtire. de forma unor saci. sperma ajunge in veziculele seminale. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. la mijloc ovocitele. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. iar in repaus sauactivitate redusa. ovariole. Penisul reprezinta organul copulator. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. 9. bulbul. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie.Cand sunt in activitate. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. cu volumul de aprox. iar in interior se evidentiaza cca. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. Glandele mucoase. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. pe perioada depozitarii spermatozoizilor. In portiunea terminala a penisului. 1 mm3. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator. canale deferente. se deschide canalul ejaculator. Astfel. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. glande mucoase. iar la baza ovulele. stigmele sunt deschise. 200 tuburi spermogene.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. Prin canalele deferente. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare. 23 . Este alcatuit din vestibul. reprezentate de tuburi subtiri.

Aceste organe au origine ectoderma. hidrici. termici si vizuali. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. 10. apare sperma şi apoi mucosul. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi. ca urmare a mişcărilor musculare rapide. olfactivi. trântorul moare. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual. de forma unui neuron bipolar. împreună cu epiteliul glandei mucoase. adică de 12 zile. Mai întâi. canalul ejaculator este împins înainte.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. statici. După împerechere.La împerechere. auditivi. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare. canalul ejaculator este împins înainte. numite sensile. La împerechere.

cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. ca pe o familie compusa din 30. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. laptisorul.000 indivizi. Durata de viaţă a matcilor este . cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. şi se dezvoltă astfel. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. dispus într-o alveolă mare. Celelalte se imprastie pe peretii stupului. familia fiind pierduta. cele trei componente se completează reciproc. ca şi lucrătoarele.la care organele sexuale sunt complet formate. Trântorii lipsesc iarna. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. In scurt timp. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. o curata si distrug botcile incepute. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 . o hranesc. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. de cele trei componente: matca. dintr-un ou fecundat. de la ou la matcă . stupul devine foarte agitat. în 16 zile. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. Matca Matca provine.00050. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat. de 3-4 ani. alveola mătcii. Cand o familie ramane fara matca. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. in medie. devenind trantorita. daca nu se intervine la timp. COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. Colonia albinelor are nevoie.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca. care este indispensabilă continuităţii coloniei. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină.

se obţine o împerechere controlată.. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. matca depune. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase. Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. cea batrana disparand primavara. acestea apar foarte rar. Acesta este de fapt .are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. doar prin aprecierea puietului. Matca poate depune şi ouă 26 . cum ar fi alveolele lacunare. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. Depunerea ouălor. depune şi ouă nefecundate. naturală sau artificială. după 2-3 zile. au glandele mandibul. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. Totuşi. să depună ouă. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile. Înainte şi după această perioadă. Matca poate. numai ouă fecundate. Prin împerechere. matca primeşte spermatozoizii necesari. Zborul nupţial. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. sau fertilizarea artificială. pot apărea si aspecte negative. Spatii goale pe rama de puiet. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. acest procedeu este. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. unde sunt fecundate. Pentru aceasta. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. de regulă. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. matca începe. În ultimii ani. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. mama” intregii familii. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. necesar. uneori. greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. chiar fara a o vedea. Pentru aceasta. După o însămânţare reuşită. din martie-aprilie până în iunie-iulie. totuşi. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate. Într-o creştere selecţionată.sau mai multe matci. cu o familie sanatoasa. sunt semnele activitatii unei matci batrane. În cazul fertilizării naturale. Avantajul este că.

10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ. Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. Însămânţarea. trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. 1962). serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. trreptat. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. Dupa aceea. în afara stupului. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. la aspirarea hranei din alveole. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati. Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. de către următorul trântor. ei preiau hrana din alveolele cu miere. comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Din a opta zi. Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). Acum are loc maturarea spermatozoizilor. rămân aceleaşi ani de zile. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. de aceea. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară. ies în zbor.in functie de diametrul celulelor. Horn. Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile. Lampeitl 1992). Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată. alternativ. ziua. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca. lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. 27 . uneori. În coloniile normal dezvoltate. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. În aceleaşi situaţii. Trompa scurtă a trântorului. Astfel. Până la eclozare trec 24 de zile. Împerecherea are loc la aprox. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. Viaţa trântorului. in numar de cateva sute (după Weiβ.

pentru 1 kg ceară curată.000-80. cu acul isi apara cuibul. adica ceara. prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul. Numarul lor variaza in functie de sezon.000 (10.8 mg. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri. constituie „cuibul”. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib.Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. nu produc ovule. Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici.000. ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”. Lungimea corpului este 12-13 mm . sau din ouă depuse de lucrătoare.000). astfel: la inceputul primaverii 10.9 luni iarna. însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii. unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent.000-60. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori. cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna. În această situaţie. întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară.4 mm. dar sunt mici şi. ele formează masa familiei de albine. ale căror ovare sunt formate.000-20. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici. glandele lor cerifere produc ceara. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6.000-15. vara circa 40. iar din acestea apar numai trântori.000 (50. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. iar toamna 20. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine. dar cei mai harnici membri ai coloniei. în general.000-30. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. 28 . alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei.000). Albinele lucrătoare sunt femele.

Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară. de trantori. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. se obţin faguri mai regulaţi şi. se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. astfel. Mai întâi. spatiu prin care albinele trec usor. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali. Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. pe care începe alcătuirea alveolelor. In mod obisnuit. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. atârnând în jos. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată. până la alcătuirea primei aglomerări de material. umezită. astfel. dobândind.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). Fundul celulei este format din 3 fete romboice. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . la canturile împreunate. Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. prin armarea ramelor cu sârmă. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. forma. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că. în formă de ghindă. celulele sunt: de albine lucratoare. de matci si intermediare. În afară de aceasta. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6. greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus. depozitarea mierii si a polenului. cu fundul trirombic. Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. pereţii celulelor sunt bine fixaţi. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii.4 mm). Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. Dupa marime. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. până când ele capătă adâncimea normală. se construieşte un perete median. Cu cât creşte fagurele în jos. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. numar si destinatie. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. stabilitate. Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. mai stabili.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

vitaminele C. in pastura se gasesc. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. biotina si enzime. numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. 40% glucide. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine. pentru obisnuirea albinelor. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere. E. se indeparteaza colectorul imediat. in special continute de polen. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. 3% saruri minerale.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. Polenul contine 7-35% proteine. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. acidul folic. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. inositolul. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. Ca urmare. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. se instaleaza la inceputul lunii aprilie. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. 4% lipide. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. pantotenic. dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. in plus. cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. cat si a indivizilor acesteia. vitaminele A si K. D. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii.

Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina.000 indivizi cu cca 650g proteina. in dulapuri inchise ermetic. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Datorita metabolismului si activitatii intense.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. b. daca nu sunt completati cu miere. se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor.6 15. Cantitatea de proteina din corpul puietului. albinele au cerinte mari de proteina. La o familie ce creste aproximativ 130. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. proteina bruta. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare.2 7.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9. La un kilogram de miere albinele 34 . deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot. Faguri cu pastura. acumuland in scurt timp. productivitatea. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. a. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar.7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130. apoi se centrifugheaza.8 13.250kg. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). c. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina. respectiv 25mg.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. in proportie de 2:1 (la greutate). se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca.

metodele de dezvoltare si conservare a polenului. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante. Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine. la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei.adauga prin enzime o cantitate de 3. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina. se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine.8mg azot. conditiile de mediu. Albinele isi depoziteaza in corp cca 2. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%. rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen .Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). brume timpuri sau inghet. Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi.56 .33kg.a matcii si depunerii pontei. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate. Avand in vedere aceste calcule.06 Grasimi 33.6g protine. timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite. e.5mg proteina . proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g. respectiv 17.55 0.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2. d . Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura. varsta si starea de nutritie a plantelor. rezulta un necesar de19-20kg polen. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve.

21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali. metionina.37 0.43% din proteina totala.29 Salcia comuna 22. in functie de specie: 13. cu o umiditate de 8%. dar si in functie de conditiile de depozitare.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1. fanilalanina. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor.53%-41. lizina.97 1.2% la 35. tripofanul. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere).32 Salcia capreasca 41. izoleucina.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7.B.90 0.23 furajer Floarea 27.45 Sparceta 28.59 Sburatoarea 29. treonina) si aminoacizi liberi.78 soarelui Papura 19. ultimi reprezentand 18.57 . histidina.zaharuri 18.61 Porumbul 23.11 Artarul 26.5%.50 Aciditate ph 6. Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.B.86 Rapita 24. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina.valina. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.40 0. leucina.92 Dovleacul 34.48 Teiul alb 20.% plantei plantei Alunul 28.28 Dovleacul alb 33.% Denumirea P.30 1.15 1.44 Sorgul 24.42 1. variaza de asemenea in limite foarte largi.22 1.

Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: . tiamina). in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina. metioanina si triptofan.Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic.3-19. ribloflavina.5-3.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative.3%.3 Sodiu 17. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2.6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14. adaugand si saruri de mangan si zinc.5 1000-2000 .1-6. .9 16.2-0.0 Clor 66 37 Oligoelem . precum si inozitolul si acidul ascorbic. Fier Cupru Concentratie mg% 1. indispensabile in dezvoltarea insectelor. Concentratie mg% mg% 15. piridoxina. in special tocoferol.2 33.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina. acidul folic. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem. niacina.2 pantotenic Piridoxina 3. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri. Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1.2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0.9-8. In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente.4-7. Fosforul. acidul pantotenic.42-2.8 Polenul este bogat in minerale. calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale.vitamine liposolubile.24 15-17 5-9 0.

pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat. fiind esentiali pentru organismul albinelor. Grasimile au rol in termogeneaza. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup. palmitic.24-0.80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele.33 Magneziu 15.06 4. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus. in special al celor din straturile exterioare. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere .03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride.74 1.Calciu sulf 33. fosfolipide si cerebrozide. grasimile pot mentine viata 38 . steride (steroli). Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. polenul nu este consumat ca atare de albine. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. ci sufera o serie de transformari biochimice.43 3.0 0. linolenic.58 34. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. linoleic.

albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Crom. si Zinc. formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. nr. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine.17% cu limite de variatie intre 0.P. Cobalt. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 .Si. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar.apoi Bariu. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante. Litiu.Na. Strontiu. Plumb. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele.beri”. Staniu. Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine. respectiv de producerea solzisorului de ceara. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului. Mierea contine o medie de 0.(American Bee Journal.02 – 0. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri. Cupru. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate. chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine.Mg. Astfel. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori. Nichel.9/1991). K. cat si cu cel al puietului de toate varstele. Avand un rol vital pentru organism. Mangan.Titan. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al. Fe.85%. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras. Molibden. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk. Br.Ca. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate. procese care exprima intr-un singur cuvant viata.

familia de albine se divide (roieste). .pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar. populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare. . ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente.observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen. insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra.in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi.. incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare. Tendinta de roire 40 .asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii. . Gasind si observand toate acestea.albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului.prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. . . Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: . apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali.desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate. .in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine. asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. datorita spatiului din stup. .aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine.

Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde . a celor de alarma.dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu. de cules si a atractantilor. La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. Avand in vedere acest fapt.din contacte cu florile). cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib. albina traieste in astfel de conditii foarte putin. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. fiind invalidata din diverse motive. prin scurt contact antenal. respingerea albinelor straine. adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. a inhibinelor. ea asigurand un fel de circulatie sociala. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. denumita „substanta de matca”. Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. nu viata indivizilor ca entitate biologica. determinand asa-zisa constiinta a stupului. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 . cu diverse functii. sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. digestia . La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului. marcarea spatiului. in timp ce colocatarele lor. intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. acesta fiind un caracter ereditar.este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. ceea ce se intampla la albine . excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. avand o determinare genetica.

Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. In perioada de iernare. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . inascute s ise manifesta din primele ore de viata. In perioadele de ouat intens. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. iar cele tinere sunt primitoare de hrana. necesita mai putine substanete azotoase. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. albinele sunt infometate. Albinele batrane. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului.4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. albine lucratoare si trantori).Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca. Albinele preiau de pe corpul matcii si . cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. In interiorul familiei de albine. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana.. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. Dupa eclozionarea din celule. si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. in medie 2. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. care devin culegatoare. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici.

nimfă şi adult. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. glandele hipofaringiene să i se 43 . format din ceară şi polen. La sfârşitul acestu stadiu. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului.chimic. Stadiul de ou durează 3 zile. Indiferent de casta căreia îi aparţin. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. în intreg stadiul larvar. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească. aparatul reproducător etc. în primele 3 zile de viaţă. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet. METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. larvele sunt alimentate cu lăptişo. La insecte. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. larva tâmără eclozionează. tubul digestiv. A treia zi după pontă. să se mărească. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. polen şi apă. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza. 7 zile la trântor. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. Durata stadiului larvar este de : 5. 6 zile la albina lucrătoare.5 zile la ♀. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei. larvă. O larvă. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine. evoluând prin stadiile de ou. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor.

Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care. acul să devină funcţional etc.Când creşterea s-a terminat. condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. acestea sunt bombate. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari. albinele devin culegătoare de polen. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. La trântori. aceasta încearcă să redreseze situaţia. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. 5.dezvoltarea durează cel mai mult. ea nu mai consumă polen. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor. după 21 zile.dezvolte. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. În mod obişnuit. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere. din care 3zile stadiul de ou. 3 săptămâni. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. nectar şi apă. Astfel. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. Dacă într-o familie de albine. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere.5 zile stadiul de larvă şi 7. Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. aceasta începe să ouă este de aprox. dar şi după forma deosebită a celulelor. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. apare un dezechilibru. Durata dezvoltării nu este exactă. în medie 24 de zile. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. albina este relativ inactivă.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. din care 3 zile este stadiul de ou. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare. când aceste mor. împerecheată. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului.

ventilarea cuibului prin primenirea aerului. bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor. în partea superioară. albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. iar în lipsă de albine doici.primirea nectarului direct de la albinele culegătoare. albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului. Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei. Maturarea nectarului durează 1-5 zile. . apoi cu un amestec de miere. sau a altor insecte.zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului. În interiorul stupului. Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat. . albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : . Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . unde a fost depus de culegătoare.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ. sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor.activităţi desfăşurate în interiorul stupului. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules. cercuri care se măresc treptat. .apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe.activităţi desfăşurate în afara stupului. sau după mai multe zile reci şi ploioase.7 kg miere. atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. . Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. . -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. hrănirea larvelor de ♀ . polen şi apă.

abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic. apoi un traseu în zona diametrului. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic. tot efectivul de lucrătoare participă la cules. modelele şi mişcările în zborul lor.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde.Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine.Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită. albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului. În dansul circular. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale. în direcţia opusă acelor de ceasornic. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”. Albinele sunt insensibile la culoarea roşie. . Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc. Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. ci şi în preajma roirii. albinele efectuează mişcări circulare. fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans. . urmat de o nouă deplasare în semicerc. repetând acest dans de mai multe ori. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis. În dansul balansant. iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”. distanţa. Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. 46 . la câteva minute.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului. acustice. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. cantitatea şi concentraţia în zahăr. Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. albina zboară spre sursa de hrană depistată.

de a le distinge pe cele pline de cele goale. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină. Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului.Albinele sunt capabile de a percepe formele. diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele. Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular. 47 . Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta.

Avand drept exemplu.echipament pentru protecţia apicultorului. In viata salbatica. . obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole. STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective. . atat in Europa cat si in America. Inventarul apicol este clasificat în : .inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor. acesta incet. .unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali.unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi. Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii. .chiar si pesteri.a preluat si cresterea albinelor. sa cerceteze dimensiunile fagurilor. .inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor. a cresterii animalelor. a celulelor. crapaturi de stanci. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei. apar 48 . . a distantei intre faguri. recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. .jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite. Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern). de depozit al rezervelor de hrana. incet.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor. .inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei. pentru a i-l fura.inventar apicol utilizat la extracţia. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi.stupi şi pavilioane apicole.CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor. condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. buduroaie sau stiubee. locuri ferite de vanturi. ploi si arsita soarelui.

. . respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere. apare stupul DADANT. si anume: . la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm.Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm.Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume.respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare. LAYENS. LANGSTROTH. avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm.Distanta intre axele fagurilor este de 37mm. ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm. să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului. Un stup sistematic. Dupa modul in care se mareste cuibul.Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală.diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel. . .să fie de capacitate mare (70-90 litri). cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. sistematici. . si anume: capacitate stupului.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii. în general. să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani). forma si dimensiunile ramelor. Stupii moderni. să 49 . . trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire.usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei. La stupii standardizati din tara noastra. pot fi verticali şi orizontali. ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor.iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm.BERLEPSCH sau VIRNOR etc.stau cateva elemente de baza. stupii se clasifica in: stupi verticali. cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. orizontali si mixti .

pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. podişor. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. verde etc. ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. două laterale şi una inferioară. de formă conică. 1. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. Soclul sau fundul este mobil. ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. În interior. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. la exterior. Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci. în corpul de faguri goi. cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime. Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. acestea se vor îmbina în nut şi nervură. alimentator. Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. Rama podişorului are o mică deschidere.). prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. capac. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. cu nutul în jos şi nervura în sus. 1). corpuri. podişor separator. care la nevoie se închid cu câte un bloc. În corpul de jos. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor). În mijloc. în număr de 10. cuibul familiei ajunge iar jos. Speteaza superioară. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. numită spetează. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. cu tablă zincată. puietul va ecloza şi va elibera celulele. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. iar printr-o nouă inversare. galben deschis. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal. rame. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. Ramele. numită şi 50 . pe pereţii laterali. bloc pentru urdiniş. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri. rama de ventilaţie.

ce servesc la susţinerea ramelor. Capacul este format şi el dintr-o ramă.portfagure. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate. are 25 mm lăţime. podişor. Soclul este mobil. prevăzute cu tablă. pe care se fixează în partea superioară tavanul. Magazinele de recoltă. fundul stupului este lipsit de şipca de centură. 2. rabatabilă. magazine de recoltă. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. ce se poate închide cu două foraibere. deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri. ceea ce reprezintă urdinişul. Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. învelit la exterior cu tablă zincată. respectiv cu fundul. Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. 2. pe 51 . care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. Întrucât în faţă. prevăzute superior cu piuliţe. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. în număr de două. capac. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. se creează o deschidere înaltă de 20 mm.3). iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor. prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. rame şi blocul de urdiniş (fig. Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. diafragmă. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. corp. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm. Inferior acestor deschideri.

52 . permite trecerea albinelor prin partea inferioară. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. În partea superioară. deosebindu-se doar prin înălţime. în număr de două. 3. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. în număr de 20. fixate cu balamale. Ramele. nefixate între ele. în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. capac. Peretele din faţă. 4 şi 5). una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. Stupul orizontal se compune din: soclu. protejare cu plăci de oţel. care permit susţinerea lor pe falţul ramelor. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat. mai mică cu 20 mm. Diafragmele. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. diafragme. suprapuse pe două rânduri. blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. podişor. în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. Corpul este confecţionat din acelaşi material. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. fixat de corp prin două balamale. corp. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. rame. sunt identice cu cele de la stupul vertical. Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. sunt asemănătoare ca şi construcţie. la exterior. iar a doua. protejat la exterior cu tablă zincată. dispozitivul de fixare pentru transport. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. Capacul este telescopic. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură.toată suprafaţa internă a capacului. în care scop serveşte la reducerea cuibului. Podişorul este format din şase scânduri. ce serveşte la micşorarea cuibului. separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. Tavanul este confecţionat din scânduri. având în partea superioară două umeraşe.

dar cele mai răspândite sunt cele mobile. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile. ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului. Astfel. în cazul stupului amintit anterior. în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă. Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. care sunt de 7. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor.5 mm fiecare. iar pentru o diafragmă 25 mm. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. la stupul vertical cu 10 rame. respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). lungimea interioară este de 400 mm. distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . metal sau alte materiale. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului. temporar sau permanent. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor. La stupii la care podişorul se fixează 53 .Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate. în care sunt adăpostiţi stupii. Aşa de exemplu. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea.5) = 450 mm. Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor.

Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: . În cazul stupului cu 10 rame..60 mm Total = 390 mm 2.20 mm înălţimea falţului pentru podişor……………... se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului .afumatorul .plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata.10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei…………………………….peria apicola 54 ...10 mm distanţa dintre rame şi soclu………………. . 3. Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : . Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine.sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie. la toate aceste date.300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….10 mm distanţa dintre rame şi soclu………………. înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………. sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole. salopaeta sau combinezonul apicol.sa fie comoda .. Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi..prin intermediul unui falţ (stupul orizontal). halatul.dalti apicole . masca metalica ce are forma ovala. etc..masca apicola..300 mm distanţa dintre rame şi podişor……………..

Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept .scaun apicol etc. Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame.suflatorul cu aer ( turbosuflanta) . Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. Scaunul apicol (lada cu scule) . la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica.este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. Aerul este suflat peste ramele din magazine. BENIHON. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina. La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). tocali etc. albinele fiind indepartate. iasca. la detasarea caturilor. MILLER. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . ciocalai.. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. TITOV. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 . Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER .

In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii.diferite tipuri de capse (optional) . Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta. insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: . iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde. ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme . Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata. In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali . INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 . UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor. Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor.5 . 6.sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame . Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine.4 -0.calapod pentru fixarea fagurilor artificiali .sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0. Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil.perforatoare de rame . 5.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti .faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor.

In practica apicola. 57 .verificarea calitatii mierii . sub sita.masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri. se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi. In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare. 7.descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii .tavi sau bancuri pentru descapacit . Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti. Conform normelor U.extractia mierii . etc. Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar.dozarea. utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine.Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare.E. CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine. In partea inferioara.conditionarea mierii . confectionate din lemn. In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii.cutite pentru descapacit . Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. material plastic.izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: . Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : . imbutelierea si depozitarea 7. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.furculite pentru descapacit .5 L. b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. metal.

1000 rame /8 ore. Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete.extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: . se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere. 56 sau mai multe rame. In schimb.extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut. 58 . 10 . extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.extragerea prin presare . cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) .d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: . La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala. Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3. Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon.cosul (toba extractorului) . Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. In principal un extractor se compune din: .caneaua de scurgere a mierii . Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie. 4 sau 6 rame .extractoare tangentiale . Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor. Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare.bazin (cuva) .angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica. 7. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric.

Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia. densitatea si umiditatea . filtrarea si racirea. Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea. La o temperature de 14 C dupa cca.cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta.maturarea .vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) . Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%. apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter. 5 zile procesul de cristalizare este finalizat. Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe. 7. pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale.raportul diamteru – inaltime . Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : . filtrarea si pomparea mierii . maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje.strecurarea.lichefierea . Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: .7.temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%. 59 . decantarea si eliminarea excesului de umiditate.5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1.5 mm.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. primul rand are ochiurile cu diametrul de 2.

extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti . borcane etc).recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar.extragerea cerii cu ajutorul unor solventi. .topire prin incalzire sub actiunea razelor solare . 60%. In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara.topire cu ajutorul aburilor .dozatoare pentru imbutelierea mierii. aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive. butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar.pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace .topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp . 8. Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa. imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii. 7. Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: . Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire.falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: . Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare.Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : .5 Mijloace de dozare. Inaintea operatiunii de 60 . Ca mod de constructie. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox.

urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina. Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla. fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas.diferite tipuri de colivii si custi .presare. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara.sablon pentru confectionat botci .5 zile in botci. Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali.dopuri de crestere .markeri pentru marcarea matcilor . Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai. dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset.spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare . Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8. Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire.nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1. Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila. 9. 61 .rame de eclozionare .5 mm. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: .rame de crestere . Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina.rame isolator .botci confectionate din ceara sau material plastic .

cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. INTRETINEREA. dupa iesirea din iarna.Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal.CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ.mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. se pot cladi cu usurinta fagurii. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara. . de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil. frigurile roitului se previn si se combat usor. Trebuie avut in vedere ca 62 .

• Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol. .masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup. • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat.largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor. podisoare. . . toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii.inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet. dup care moare. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: .pregatirea materialelor(corpuri.incheierea si insarmarea ramelor. . • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”.Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii.+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului. . albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana.Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia. timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib. • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile. Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: .temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C .curatarea fundurilor de stupi. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 . funduri. Albina culegatoare va intra direct in noul stup. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva. fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat. .recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice. reparatii si dezinfectii). echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. . .scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora.

Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. dupa care cuibul se izoleaza termic. • Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame.el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului. ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. Controlul 64 . ultima patrime trebuie sa ramana goala. schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. • Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic.

65 . Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă. astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. capabile sa valorifice corespunzator culesurile. până când acesta dispare complet. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. matca încetează ouatul. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. clădesc numeroase celule de trântor şi botci. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai . respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. albinele nu mai au unde să depună nectar.evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat. dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. • Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib. încetează clădirea fagurilor artificiali. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului.

În această situaţie. prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. Datorită numeroaselor intervenţii. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. fapt pentru care este consumat de albine. În familia fără matcă vor apare botci. după distrugerea tuturor botcilor existente. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit. în stupul orizontal. Astfel. pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. concretizate prin apariţia instinctului de roire. iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup. din contră. rămânând în familia reunificată o singură matcă. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine. 66 .În general. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. deschiderea maximă a urdinişurilor. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. de obicei cea tânără. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare.

corp în care albinele vor construi botci. denumită roiniţă. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. zboară mai departe de stup şi. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. rămânând în familia astfel formată numai matca tânără.În stupii multietajaţi. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. despărţit de o gratie. se împerechează şi începe ouatul. dar nu pentru roire. din cauza învălmăşelii plecării. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. până când aceasta se epuizează în totalitate. În cazul unor naşteri simultane. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. apoi după o altă zi încă unul. roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. este mai slab decât acesta. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . Uneori. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul. În corpul de sus. după o prealabilă stropire cu apă. de obicei. se aşează mai sus. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. cele două familii se vor unifica. Prima matcă care se naşte. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă. astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. După terminarea culesului şi extragerea mierii. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. Dacă suportul nu se mişcă. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. desprinderea roiului se poate face prin periere. împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. în momentul ieşirii roiului primar. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. mătcile se luptă între ele. La o zi după ieşirea roiului secundar. în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite. În acest moment. dar. fagurele pe care se găseşte matca. apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. dacă familia pregăteşte un roi secundar. De fapt.

După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. grămada de albine se organizează şi. dar redăm câteva din acestea: . bine păstraţi. începerea ouatului. La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar. se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor. În lipsa culesului. Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. dar care lasă urdinişul larg deschis.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. Nu se recomandă 68 . ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. atrase de mirosul fagurilor artificiali. fie se introduc 12 faguri cu miere. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. . urdinişul fiind deschis. la umbră.o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. sau câţiva stupi goi. După prinderea roiului în roiniţă. de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere. pătrund în stup. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. Introducerea roiului în stupul pregătit. Eficienţa acestor metode este discutabilă. sirop de zahăr. Dacă această metodă dă rezultate minime.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. sau se administrează într-un hrănitor. . Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. în caz contrar. La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului. acestea vor zbura din nou la locul iniţial. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri.

nu au matca împerecheată. . la 10-15 zile de la declanşarea roitului. După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. ieşit în prima jumătate a lunii iunie. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare. . iar în regiunile unde culesul principal este vara.roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici. la începutul lunii septembrie.roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune.utilizarea fagurilor vechi.diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine.5 kg albină. . 69 . În mod normal. urmată de divizarea acestora.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse. tocmai în perioada culesului principal. este necesar să se respecte următoarele reguli: . iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia. .înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1.riscul de a se pierde o parte din roiuri. trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare. nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: . ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate. Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale.imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine. roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar. .roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. sau a zborului lor la distanţe mari. Dacă la intrarea în iarnă. un roi primar. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. sau roiul respectiv se uneşte cu altul. pe 5-6 faguri. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii. Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu. . determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei. Astfel. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos. în caz contrar. datorită imposibilităţii supravegherii continue. în zonele cu un cules timpuriu. cum ar fi cel de salcâm. Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare.

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. întrucât corpul superior. în momentul în care spaţiul devine insuficient. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp. până în momentul în care începe culesul. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. primăvara.ridicându-se în partea superioară corpul de jos. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. trifoi. unde. în lunile martie şi aprilie. stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. salcie albă şi căprească. ci numai cel de vară (zmeur. tei floarea soarelui. din trei în trei săptămâni. fâneţe. În funcţie de resursele melifere. Odată cu începerea culesului de salcâm. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. salcam. unde. tei. floarea-soarelui). plante medicinale. familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. hrişcă. pe măsura înfloririi lui. bumbac. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. La jumatatea lunii aprilie. se trece la organizarea cuibului. paltin. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. ajunge în partea inferioară. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. floareasoarelui. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. s-au construit botci. Astfel. eventual. sparceta. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. apoi cel cu puiet căpăcit. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. apoi la masivele de coriandru. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. În continuare. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. iar matca a depus în ele ouă. 73 . De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. unde este mai rece. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă.

practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici.la tei: 6-10 familii. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. alegerea şi fixarea vetrelor. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. obţinerea certificatului sanitar-veterinar.la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii. stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces.începând cu masivele din şes. pentru a stabili definitiv vatra. . ca spaţiu de lucru şi odihnă. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 . sburătoarea şi fâneţele.la salcâm: 14-18 familii.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii. Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer. dar capabile să asigure producţii mult mai mari. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari. tei etc. neglijându-se sursele melifere mai mici. cum este cazul în pădurile de salcâm. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. Astfel. iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. . cultură ce oferă una din cele mai sigure. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii. drumurile de acces. Dacă nu este posibil acest lucru.la zmeuriş: 3-5 familii. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni. sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere. Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei. oferă cules zmeurul. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. După valorificarea salcâmului. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă. . Pentru reuşita acestei acţiuni. apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană. . Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . abundente şi de durată culesuri.

la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. prin intermediul a câte două şuruburi. În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. iar la stupul multietajat. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. blochează urdinişul şi mor asfixiate. deoarece degradează stupii. încercând să iasă. Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. Pentru asigurarea aerisirii. la nevoie. Când zborul albinelor a încetat. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei. procedeu mai puţin indicat. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. pe corpul superior. deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. se consideră suficient spaţiu rămas gol. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. 67). consumând o cantitate mai mare din aceasta. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. iar la cel multietajat. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. un magazin gol. 75 . ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. Stupii defecţi se repară. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. care împiedică căderea acestora între rame. în dreptul treimii superioare a ramelor. corpul de deasupra. se aşează rama de ventilaţie. după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. la stupii verticali cu magazie. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. deoarece albinele. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită.rame goale. Astfel. Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. stare tot atât de dăunătoare. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. deoarece albinele. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. În lipsa blocurilor. se recomandă a fi chituite. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. urdinişurile se închid. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului.

Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii.stropindu-le cu apă. cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată. în special. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. stupii se aşează suprapuşi. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul. care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. evitându-se manevrele bruşte. ciocane. cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. albinele sunt iritate. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. măşti. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. La încărcarea stupilor. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. În vehiculele de capacitate mare. se aşează pe vatră. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile. iar seara după liniştirea albinelor. Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. stupii se descarcă. se aşează podişoarele. pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi. mierea se extrage. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. stupii se aşează diferit. La înapoierea de la pastoral. Transportul se efectuează atent. Este important 76 . iar curbele se parcurg cu viteze reduse. cuie. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. de preferinţă noaptea. respectiv a frânărilor. neexistând pericolul ruperii lor. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. terenurile accidentate. urdinişurile se orientează spre înapoi. precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. După încetarea culesului. În primele zile după transport. cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. În vagoane. ori o bucată de chit de geam sau plastelină.

Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. după cca. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat. în cazul celui de lungă durată. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. fagurii se întorc pe cealaltă parte. 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. dar de mică intensitate (fâneaţă. floarea soarelui).ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. La început. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. fagurii se recoltează cu atenţie. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. ei se scot şi se păstrează. 77 . 70). Înainte de a se introduce în extractor. prevenind în acest fel furtul. se şterge şi se usucă. situaţie în care. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. Pentru a preveni furtul. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform. Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. Pentru a preveni ruperea fagurilor. precum şi după indicaţiile cântarului de control. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. când culesul încetează. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. utilajul folosit se spală cu apă caldă. evitându-se stropirea stupilor cu miere. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. mierea de pe prima faţă nu se extrage complet. ci numai aproximativ jumătate. extractorul. 24 ore. În extractoarele radiale. După terminarea extracţiei. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. viteza mărindu-se progresiv. după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. după care.

ea aleargă pe faguri. care se folosesc anual. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă. timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare.3 şi 8 – roşu. .2 şi 7 – galben. iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci. marcarea se face după împerechere. verde şi albastru). format din cinci culori (alb. roşu. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic. Pe timpul transportului se asigură hrana. Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere. . În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare. înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton. 78 . Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi. acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă. Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. respectând ordinea enunţată. Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . succesiv. Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton.4 şi 9 – verde. iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit. după care se aşează rondela. staniol sau lac duco diluat. După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă. .0 şi 5 – albastru . galben.1 şi 6 – alb. care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei. odată cu recoltarea.

CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele).5 şi 2 kg albine. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă. începutul lui august. se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite. familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare). Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules. implicit. folosirea de mătci tinere. 2. Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. în 79 . deoarece. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi. a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%. Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim. 1. În acest scop. pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. În acest scop. Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice.

sau rece dacă timpul e cald. o curăţă de miere şi o protejează. pe când într-o familie lipsită total de ouă. va îngreuna mult primirea unei mătci. la 2-3 ore după orfanizare. care se perforează cu ajutorul unui ac. În cazul introducerii directe a mătcilor. pe fundul stupului. după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. după introducerea mătcii sub ele. matca va fi primită mult mai uşor. etc. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. din care albinele şi-ar putea clădi botci. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere. În acest sens. Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă. eliberează matca.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. pentru o mai bună acceptare. se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. . iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. matca introdusă va fi omorâtă. seara. mai amintim: . există două metode de creştere şi întreţinere a 80 . stropirea lor cu sirop de zahăr. şi timp de 20 secunde. pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. ea intrând în stup odată cu albinele scuturate. albinele hrănesc matca.pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. dacă e rece afară. Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile. albinele rod fagurele. aşezarea mătcii ude între acestea. se clatină încetişor apoi se goleşte apa.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial.perierea tuturor albinelor de pe faguri. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. . se iau 2-3 rame cu puiet. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă. 3. În scurt timp. Dacă după acest interval.acest caz. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine. . iar după 2-3 zile se controlează familia.

Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente. când se unifică cu familia de bază.5 kg albine (1.5 şi 3. care iernează cu un consum redus. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază. Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă.8-1. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. primăvara timpuriu (martie). Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm. În primăvara anului al treilea.5 kg albine. respectiv 50 g miere. în urma unificării familiei temporare cu cea de bază. întrucât toamna. astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare. 4.0 şi 3. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. metoda asigură maximum de randament.0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară. în medie. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine.9 kg familia ajutătoare). Aceasta se întreţine independent. cu o populaţie de 1. familia ajutătoare se întreţine independent. două rame cu miere şi polen. este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice.1. rezultă familii puternice. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie.0-1. iar cu surplusul de albine (0. să poată fi extrasă şi valorificată. cu o populaţie cuprinsă între 3. În timpul sezonului activ. 3. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. rezultând astfel familii puternice. în primul an.5 kg familia de bază + 0. fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare. 25g miere. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit). În anul al doilea. până toamna. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1.5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2.5 kg albine) au un consum dublu. valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. o bună iernare sub aspect fiziologic.2.3-1. sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit.0 kg de albine. Metoda familiilor temporare.0-1. 3. Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1.8-2. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. Începând cu acest an. În asemenea familii. Asigurarea hranei 81 . un kilogram de albine consumă zilnic.5 kg (şase rame).0-1.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

5. iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. cel superior având 10 rame pline cu miere. intervenţiile pe 85 .Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri. când apare puietul în cuib. iar în partea a doua. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui. deasupra podişorului. Împachetarea cuibului.2. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară. pentru păstrarea căldurii în cuib. aceasta se ridică la 34-360 C. Astfel. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. odată cu restrângerea acestuia. uscat. porumb. La stupii multietajaţi.a. talaş. de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie. ghemul se ridică în corpul superior (fig.5-2. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. în perioadele cu valori termice favorabile. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei. protejat de vânt şi de accesul animalelor. chiar în timpul iernii. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). În prima parte a iernii. În cuibul astfel organizat. chiar în stupină. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. iar cel inferior.4. La stupii orizontali şi verticali. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit. trebuie să se facă o împachetare a cuibului. stuf ş. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal. Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi.a. ş. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri.) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor.3. rame cu „mici coroane” de miere.0 cm. rezultaţi în urma metabolismului. Prin intermediul acestor orificii. 5. ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. când în ghem nu există puiet. 11). vaporii de apă. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie. 5. Sub aspect economic sistemul este avantajos. cârpe sau polistiren expandat.

iar. făină de soia delipidată etc. până la omogenizarea amestecului. pudră din antere de porumb. care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. drojdie de bere iradiată. Ca şi inconveniente. Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C.timpul iernii fiind minime. fără amenajări speciale. De asemenea. deasupra ramelor. în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană. 1-2 rame cu păstură). stupii sunt protejaţi de paravane. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). iernarea decurge defectuos. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. Turta din miere cristalizată şi zahăr. care se plasează deasupra ramelor. familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. se uzează. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior. În faţă. ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. apoi se frământă cu mâna. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. în special şoareci. Stupii se grupează şi se protejează cu paie. temperatura din adăpost creşte. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. lapte praf degresat. motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. în pungi de pergament sau tifon. datorită apariţiei puietului în familii. dacă nu. COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie.) în proporţie de 10:1. păstură. albinele se neliniştesc. la sfârşitul iernii. ca urmare. coceni de porumb. după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. ca un aluat. Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C). 86 .

Şerbetul de zahăr cu miere. dacă este slab. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente). Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1. până se formează mici granule. se consideră gata pregătit. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Prepararea şerbetului din zahăr. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. până la 115-1200C. denotă o stare de suferinţă. Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup. 2 kg miere. care încetează imediat. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră.5 cm. în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. Acesta este un extract din ingrediente naturale. se adaugă mierea. fierberea trebuie prelungită. înseamnă că familia nu are hrană. Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. Într-un vas smălţuit fierbem apa. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. În lipsa termometrului. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. dacă este puternic. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece.700 kg zahăr pudră. Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. adăugăm zahărul amestecând continuu. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop. boală determinată de lipsa zborului de curăţire). se frământă totul cu mâna. înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor.

LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. Familiile orfane au albinele agitate. 88 . favorizându-se astfel activitatea acestora. La stupii orizontali. nu se vor dezvolta corespunzător. Primăvara puietul este numeros. Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup. la care participă majoritatea indivizilor. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor. În faţa stupilor se aştern paie. zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. în funcţie de puterea familiei.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă. în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare. Interpretarea situaţiei se face astfel: . operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac. Curăţirea stupilor de albine moarte. La stupii verticali cu funduri mobile. După terminarea zborului de curăţire. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte.

atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. . fie într-o cameră încălzită. Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. Stupul se curăţă şi se dezinfectează. În această situaţie se schimbă matca. în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate. . este semn că mierea a cristalizat. pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. . În acest caz se va da familiei o nouă matcă. 89 .când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă. denotă că în familie au pătruns şoareci. sau familia fara matca se unifica. iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară.multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin. .dacă printre albinele moarte se află matca.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree. Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar. Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. încălzite în prealabil. În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o. . denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale. sau a unei infiltrări de apă. În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş. ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele. unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire. cu hrană de rezervă. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere. Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. În acest caz. Pentru atragerea albinelor la adăpător. denotă rezerve puţine. . nu a depus toamna un număr suficient de ouă. . înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare.când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. .multe albine moarte. cuibul se restrânge corespunzător.. înseamnă că a murit în timpul iernării. În această situaţie. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. În asemenea cazuri. dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. 1 gram sare/litru de apă. Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată. cu rumeguş puţin.

deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. Din motive de siguranţă. se acoperă cu folie de material plastic. familiile se pot uni. matca familiei cu care se unifică. cu ocazia controlului general de primăvară. CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13….. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. Ele se confecţionează din cherestea sau P. lucru ce se realizează fie prin afumare. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules. După luarea acestor măsuri. se introduce în colivie pentru 24 ore. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. modul de iernare.L. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere. Familiilor orfane. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil. în lipsă.F. verificarea se face după aproximativ două săptămâni. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri. Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. denotă ca familia este orfană. sau familia cea mai puternică. sau se unifică cu familii slabe. 90 . având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod.Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine.+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul. iar cei cu miere lateral. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră.

în funcţie de temperatura aerului. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. În vederea asigurării unui regim termic optim. Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. după ce albinele şi-au terminat zborul. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). cei goi şi. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). dar cu „coroane” de miere. Se şterg pereţii stupului. precum şi lipsa umidităţii. În această situaţie. iar central. umiditate. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. înlăturându-se fagurii necorespunzători. iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. la nevoie. mucegaiuri şi petele de diaree. rame cu puiet şi celule goale. fagurii mucegăiţi se elimină. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte. aplicabilă în cazul stupilor verticali. chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere. se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 .Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat.

300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore. Se apreciază ca familii puternice. Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. una multietajat 2. 350 g miere sau 175 g păstură. Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros. Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet. familiile care ocupă 8-10 intervale. cantitatea de hrană.5 kg păstură. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. dar cu o matcă mai bună. Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame.600 kg. cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. Pentru o bună dezvoltare în această perioadă. Mărimea populaţiei. după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale. în timp ce. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. pe un număr mare de rame. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. după care se eliberează. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus. întrucât în fagurii cu multe celule deformate. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 . de trântori sau rupţi.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit.

După zece zile din momentul depunerii ouălor. STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. 93 . dar sunt fără ouă sau puiet. o hrănesc. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. făcându-se un schimb de albine culegătoare. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. dar ouăle ei sunt nefecundate. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. dezvoltat în celule mici de lucrătoare. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. fie sirop de zahăr. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. în colivie. stau cu abdomenul ridicat. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă.activ. Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. folosindu-se. Pentru a putea corecta o astfel de situaţie. este nefecundată. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. familia se deranjează cu zgomot şi fum. Când deschidem stupul. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca. fie miere diluată. iar albinele s–au obişnuit cu ea. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. şi-a crescut una tânără. ele aleargă neliniştite pe rame. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii. dar puietul să fie de trântor. bătându-se în peretele stupului. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. în hrănitoare sau faguri vechi. bat din aripi şi emit un sunet plângător. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă.5 litri la intervale de 4-5 zile. în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. bine dezvoltată. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. cu puiet în elipse bine desenate. rămase de la larvele de trântori. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă. în care se găsesc larve de trântor. În felul acesta. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă.

Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag. În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib. înaintea ramei de margine. deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. Transportul familiilor de albine. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. Astfel. sau când albinele tinere. oferit în special de pomii fructiferi.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. expunându-l în tăviţe. cât şi din cele păstrate ca rezervă. Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. este indicat să se folosească flora din păduri. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii. cules de albine. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit. după diafragmă. dar uzează mai mult albinele. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile). se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent. neavând faguri suficienţi. primăvara devreme. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat. Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. se face „spargerea cuibului”. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet. plantaţiile de salcie. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. după ultima ramă cu puiet. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. exceptând cei mărginaşi.. 94 . Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere. livezile de pomi. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup.

putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire. după ultima ramă cu puiet. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare. ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal.000 kg ceară pe familie. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi. direct în mijlocul cuibului. fără a influenţa negativ producţia de miere. albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult.Când natura oferă cules bogat. iar când timpul s-a încălzit. Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor. ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0.500-1. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. între fagurii cu puiet necăpăcit. albinele vor construi celule de trântor. 95 . Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire. întrucât. Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. implicit. având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor.

rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia.imperecherea libera a matcilor.doua generatii. necontrolabila. de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi. apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare.dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. . De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine. Astfel. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. In acelasi timp in familie coopereaza: . neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei. de temperatura si cules. . dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana.partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare). . . lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. 96 . respectiv matci si trantori.CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu.poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia.

toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului. . .irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii.modul de depozitare a mierii in faguri. . . prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului.Criterii de selectie:.inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules).blocarea cuibului. modul de capacire al mierii. Productia de miere si ceara este cel mai important indicator. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala.compactitatea puietului.odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie.tendinta de roire. Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 . rezistenta la iernare. apropierea de stup. . . .rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante. crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului.cantitatea de laptisor depusa in botcii. cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna. . . Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective. Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/.pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: . la folosirea fumului.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute. Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna. si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare.

. formandu-se grupa familiilor de prasila. . necorespunzatore si la familiile nou formate. eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs. a matcilor precum si la formarea de noi familii. eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit. urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie.In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie . Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”.In anul II se urmaresc rezultatele obtinute.In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate. Toamna grupa de prasila se reconsidera. Grupele de verificare se fac cu cate 30. iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie. .in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20.. .40 familii cu matci fiice. HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 .in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . .in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate.In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv. familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie. matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice. Alegerea definitiva are loc dupa iernare.

apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. de temperatura si de disponibilitatea culesurilor.In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. . Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor.Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica. Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 . bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului.alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare). . Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. cat si a puietului eclozionat. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor. lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. de candi (turte) sau pulberi. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana.

nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie.capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic. raspunsul coloniei este imediat. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare.populatia de albine din stup va fi mai mare.colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor. Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%.Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . . la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat.Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 . substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). vitamine si elemente minerale. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii. o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet . albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules.

Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene.s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. . glandelor si altor tesuturi. Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca .corp. Ca urmare. in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). mai grav ducand chiar la asa. Efecte similare au si alti 101 . Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere.zisa „otravire proteica”. De asemenea. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor. avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. Polenurile sunt deosebit de eficace. dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora. . S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. de valoarea lor biologica.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat.se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen. de procentele de inlocuire a polenului.

Rata consumului turtelor continand 5.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. Multi substituenti ca : faina. lapte condensat. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult.. praful de ou. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative.15. constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. celelalte 102 . Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen.25. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic.35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen. lapte praf. etc. faina de soia degresata. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. cat si de cantitatea de zahar din acesta. cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile.inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat. drojdia de bere uscata. de soia.

vitamine.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. fenilanina. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. metionina. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. 103 . Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului. grasimi. saruri minerale etc.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. izolucoina. cistina. triptofanul. datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente. AA= aminoacizi Lizina.leucina. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. arginina. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. valoarea biologica si digestibilitatea acestora. cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. Totusi. Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica . histidina. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine. fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv.avand cca 2000 de indivizi.

Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor. polenul sau pastura.vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi. astfel: . timpul.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura.M. deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf. substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea. mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor. 104 . in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. . Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. fata de 20 – 25% cat detine polenul. proportiile.vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana. proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras. Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. Doull). cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit. .vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. Totul depinde de modul. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. scondate. fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983.

venin . O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI. omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci. unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce. de mai mulţi factori: 105 .ceara . vitamine. Nectarul. mineralele. este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon. pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine. secretat de flori.laptisor de matca . modificate în corpul albinelor.Ch.apilarnil 1.polen . adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii. datând din anii 500 Î. o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984).Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii.pastura . mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii. prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel. acizii.propolis . mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate.mierea . albumina. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. conţinutul mediu de zaharuri este de 40%. Felul şi cantitatea de nectar secretat depind. şi descoperite în 1978-1979. depozitată în faguri pentru maturare. pe care albinele îl produc. pe lângă diferenţele dintre specii. I 101). Din totdeauna. Astfel.” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor.CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: .

în componenţă intră şi alte zaharuri. lichidul conţine în jur de 80%. găsiţi în brazi. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana. dar în cantităţi mai mici. Pentru a se hrăni. După excreţie. mesteceni şi pruni. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). înainte să se usuce. ca melecitoza. Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. Totuşi. lipicioasă. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie. cireşi. Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. Lichidul secretat de afide Alături de nectar. cu surse bogate de apă freatică. constituind hrana 106 . De exemplu. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite. dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. cum ar fi aminoacizii. De obicei. în această perioadă. Lichidul nu este cules numai de albine. Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. iulie şi august. în timp ce coniferele ca bradul. Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). acest procent scade rapid. Spre deosebire de nectar. albinele îl culeg dimineaţa. sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. nu mai este adunat de albine. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. tei. Deseori. căutată şi de alte insecte. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. - 1. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. de exemplu furnicile. unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important.

si derivatii ei (xantofila). tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. Substantele minerale. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine.crom. iar aprecierea culorii se face prin comparare. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. respirator. Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul. prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba. Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic. cupru. 1971). iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). fosfor. iar zaharoza la dreapta.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala.417 este determinata de continutul in apa a mierii.Greutatea specifica :1. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. 107 . respectiv de conditionare. De asemenea. Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa. glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. clorofila. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele. iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa). mangan. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri. bor. taninuri etc. cardiovascular.principala pentru ele si progenitura. si siliciu. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. calciu. determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. orice produs asemanator cu mierea. De asemenea. etc. ale sistemului nervos. fier. de hrisca ). Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata. magneziu.iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. Clasificarea mierii prezinta un interes practic. nu intra in notiunea de miere. avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie.

suferind modificări fizice şi chimice complexe. Mierea de rapita.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. vitamina K. boitina. realizând in final mierea. riboflavina. de 11 grade. fara mirosuri.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării. piridoxina. uscate. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. de floarea. Această enzimă descompune. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. precum catalaza. acidul ascorbic. La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. Formarea mierii Produsele culese de albine. la temp. au loc şi modificări fizice. şi altele. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete. ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare. In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. iar apoi racirea rapida la 25. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. formand congomerate. la temperatur de 400C. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina. în fructoză şi glucoză. până la depozitarea ei în alveole. acidul folic. începe o transformare chimică. acidul nicotinic. proprie corpului. Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit. zaharoza. nectarul şi lichidul secretat de afide. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup.400. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. se produce la 10 – 18 0C. uneori chiar in faguri. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). fără a se modifica pe sine. trec printr-o pre-digerare şi depozitare. fosfataza şi oxidaza. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. aroma si gust. Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. Cristalizarea este un proces natural specific. Aceasta se întâmplă 108 . care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor.

Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri. acidul formicetc. fosfaţii etc. cei mai importanţi sunt aminoacizii.20 Zaharuri superioare 1. Mierea de pădure conţine 34. culoare şi amestecuri de polen.28 Proteine 0. sodiul.96 mg. Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust. Printre minerale enumerăm potasiul. Soluţia obtinuta este o masă concentrată. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu.57 Glucoză 31. din zahăr.). hrana pentru albine. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante.19 Acizi 0.31 Oxizi 0. Componentele secundare sunt mai ales aromatice.31 Componente secundare 2. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea. mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar.50 Fructoză 38. mierea din flori mai mult potasiu. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată. Sorturi de miere 109 . cloriţii. anumite inhibine. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet. magneziu. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1.32 mg. acidul malic. hormoni şi enzimele fermenţilor. care totuşi poate absorbi apă. vitamine. Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17. sulfaţii.17 Zaharuri multiple 7.datorită procesului evaporării.26 Zahăr de trestie 1. acidul citric.417.72 mg de aminoacizi. conţine însă numai 10.21 Dintre acizi. cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal. Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor. calciu. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet. În 100 g miere din flori sunt prezente 27.

Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. de pe stejari. dintr-un cules timpuriu. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. La începutul culesului din molizi. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. mături speciale. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. în stare lichidă. De asemenea. verzuie. mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. aici. de păpădie. Este vorba. arţari şi alte specii de foioase. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi. Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. alveolele sunt căpăcite. putem recoltata mierea. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. în unii ani. la o apăsare cu mâna. 110 . În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri. deja prezente în faguri. despre miere deschisă la culoare. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. cum ar fi mierea de rapiţă. aproape neagră. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere. Dintre soiurile de miere din flori. pe la jumătatea lunii iulie. galben-aurie. Soiuri de miere pură. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. De exemplu. se obţine de obicei o miere polifloră. La această miere. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie. căci în multe regiuni.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. de rapiţă. etc. începe înflorirea zmeurii în pădure. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. ci de un maroniu deschis sau închis. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide. cu ajutorul unei perii.

de preferinţă în spaţii întunecoase. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special. proaspătă şi pură. Prin centrifugare. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. astfel. printr-o sită dublă. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. Dacă mierea curge. deosebim. mierea curge din centrifugă. mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. formând un „munte” şi depunându-se în cute. automat la pornirea în direcţie opusă. în care sunt ţinuţi fagurii. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. este pus în mişcare. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau. 40 kg sau 50 kg de miere. al pierderii recoltei – nu este de exclus. Ceara capacelor cade într-un recipient special. Munca devine mai uşoară. Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. 25 kg. Dacă ea curge repede şi formează. Ele trebuie să poată fi 111 . mierea picurată. Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. o gaură în mierea aflată deja în sită. este un produs finit. Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. La scoaterea din centrifugă. mai ales la mierea de flori. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. după metoda de extracţie. Activitatea dă rezultate şi mai bune. mierea este matură. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. Pericolul fermentării – şi. fie cu ajutorul unui motor. fie cu mâna. la centrifugile cu motor. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. La fagurii noi. chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere.Pentru a putea separa mierea de fagure. folosind forţa centrifugală. Amestecarea în recipient dă o miere fină. este necesar un control. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. şi vor putea fi scoase.5 kg. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară. prelingându-se în jos. Prin unul sau mai multe robinete. Coşul rotativ. Recipientele pot ţine 12. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor). la temperatura camerei. cristalină. mierea centrifugată şi cea presată. în recipientul de păstrare. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure.

cristalizarea va dura mai mult. amintim mai ales mierea de rapiţă. cu conţinut de melecitoză. În mierea de larice. altele după câtva timp şi altele niciodată. respectiv cristalizată. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare. centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani. cu termostat şi încălzire electrică. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. pe lângă apă. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. Deja la o încălzire de 0 45 C. Printre acestea. dar se zahariseşte repede în recipient. de exemplu cea de molid. Dacă predomină fructoza. poate fi centrifugată parţial. Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. va rămâne doar o perioadă anume de timp. La diferitele soiuri de miere. această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C.5 kg. care poate rămâne lichidă până la doi ani. O încălzire prea puternică dăunează mierii. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ). căci. în multe ţări de peste ocean. din proprie experienţă. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. însă. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. în cantităţi mari. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. invertaza. vorba despre o miere de calitate. în forma ei finită. Până la urmă. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. de păpădie şi de pomi fructiferi. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. este de fapt o soluţie saturată.închise bine. fără pierderi calitative. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. mierea trece într-o stare solidă. Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. Este. Dacă mierea este mai multă. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. totuşi. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. Astfel. Mierea. apare. prin încălzire la 400C. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. Tipică este mierea de salcâm. ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. Se recurge la această metodă 112 . cristalizarea este îngreunată sau împiedicată. Poate ajunge atât de tare. În starea ei lichidă. Din păcate. Mierea bună. Este o proprietate naturală a mierii. că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. enzima sensibilă. este distrusă. mierea poate atrage şi mirosuri străine. În unii ani. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. suferă.

mierea este un tonifiant excelent. Nőcker. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. nu numai de experienţa din vechime. nervii necesită. bila. mierea este un supliment ideal. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. care stimulează de asemenea formarea sângelui. Printre acestea enumerăm calciul. fosforul şi acidul silicic. a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. 113 . Acest fapt a fost demonstrat. în primăvara anului 1953. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. cât şi cantităţii de minerale. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. rinichii. cobaltul. Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. prof. după o boală sau o operaţie. că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. La prima ascensiune pe Everest. face din miere un energizant ideal. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. care ajung în corp. căci întrun depozit de hrană. energizant. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. ci şi sugarului şi copilului. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. Astfel. intestinele. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). A fost foarte recunoscător. slăbite. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. plămânii. Organismele acestor oameni sunt. Totuşi. Nimeni nu se îndoieşte.când consumatorii preferă mierea lichidă. într-un fel sau altul. să fie fortificate. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. Pe lângă aceasta. sângele şi nu în ultimul rând. valoarea mierii scade simţitor. calmant şi liniştitor. ficatul. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. Cantitatea mare de zahăr invertit. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. sângele poate prelua zaharurile imediat. stomacul. ci şi din chimia din ziua de azi. mierea conţine multe alte substanţe. cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. fierul. foarte bine echilibrate. În această formă. de la 60% până la 70%. faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. Organele ca inima.

nu poate fi bună şi omului. pe deasupra. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. substanţe minerale. când suferea e tuse sau de răceală. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. De exemplu. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . antibiotice. Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. Din copilărie. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. chiar deschise sau purulente. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. aminoacizi liberi. fie în stare pură. Ea îşi face efectul mai ales atunci. Pe lângă albumine. Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. care distrug bacterii. vitaminelor din seria B. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. uşurează somnul. ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. la care. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă.Este. foarte des stresat. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. de asemenea. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. Inhibinele din miere. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. calmantă şi. când este consumată în mod regulat. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. chiar şi după o întrerupere a somnului. Dacă adăugăm apă. pe lângă miere. Omul modern. zaharine. va aprecia o hrană tonifiantă. fie pe pâine. vitamine. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. în plus. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. gustoasă.

5% substanţe carbonice. Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust. 2. se îmbunătăţeşte nu numai gustul. precum picioare sau aripi de albine. creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi. După o curăţire de depunerile nedorite.960 la 0.5% acizi liberi de ceară. . deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului.970. ci şi din impurităţile şi resturile de celule.50C.îmbunătăţeşte vederea. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis. de la galben deschis până la maro închis.accelerează creşterea. Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt. Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos.Ceară.stimuleaza apetitul. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava. . Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală. şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş. punctul de topire se află între 620C şi 650C. Conform diferitelor articole ale lui A. Totuşi. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor. venin Ceara de albine. . care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă. el trebuie uscat imediat. 115 . 1% la 2% apă. Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. punctul de solidificare 60. 13% la 13. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: .uşurează munca intelectuală. Astfel. Greutatea specifică se situează între 0. . produce înmulţirea globulelor roşii. propolis. De regulă ceara de albine are culoarea albă. ci se completează şi în efect. Ceara galbenă de albine are miros de miere. Amestecat cu o lingură de miere. Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară. 12% la 12. casantă. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active.îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. În stare rece ea este o masă tare.nevoie organismul pentru viaţă.

iar mirosul ei in general este placut. pana la bruna deschisa. calitatea I (de culoare alb. etc. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali. Ceara (topita) de albine. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă. Ceara obtinuta este de calitate inferioara. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. caliatatea a II-a (de culoare galbena. hidrocarburi saturate 12%.970. asemanator mierii. aviatie. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati. pielarie etc. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%.galbuie). cosmetica.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara. alcooli 39% si alte substante 4%.1-0. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi. Greutatea specifica. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine. la 150C varaiza intre 0.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii.. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica.13. uniforma in toata masa ei). Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0. uniforma cel putin in partea superioara a blocului. parfumerie. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane. iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii.956-0. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. Dar nu numai lumânări. conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. hidraulice sau mecanice. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica. de modul de prelucrare. utilizand prese de mare putere. la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite.20C.

transparenti. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare.–ceara isi pastreaza structura omogena. din ceilalti faguri se obtine doar 50. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. Apoi. netransparenti si nemucegaiti. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. fara molii si mucegai. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri. ce pot fi grupate in mai multe categorii. in functie de agentul de incalzire.4%. care se topesc in apa. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura. Indiferent de procedeu. Astfel. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. in topitorul solar. cu atat calitatea cerii va fi mai buna. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste.60 % din ceara obtinuta. Cu cat presa va fi mai usoara. de culaore deschisa. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C. apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I. fara pastura. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. dar cantitatea mai mica. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. se prelucreaza la topitorul solar.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara. din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. prin saponificarea unei parti de de ceara. 117 . saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme.care poate ajunge la 2. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar.inchisa si neagra. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. Astfel. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. Din100g faguri se obtin 70g ceara. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna.

Contine hormoni.In general fagurii contin:ceara. din care:12. pentru purificarea cerii. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii.84 substante neidentificate.1. precum şi în soluţiile pentru injecţii. inozitol. afectiuni si carente ale batranetii etc. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie. 3.) 118 . Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios. sistemului nervos. pastura (insolubile) precum si excremente.34 proteine. în cazul propolisului. determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. biotina si urme de vitamina C.oparescent si acru in contact cu aerul.46% lipide. la o temperatura pana la 90oC. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. zahararuri. are un mare efect asupra bacteriilor. Amestecat in miere sau loifilizat. Are miros caracteristic . tegumente. Densitatea laptisorului de matca este de 1. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire. la temperatura de 15oC se ingalbeneste. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. tranvazarea etc. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare. 0. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. gust usor acrisor si astringent.82 cenusa si 2. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii. se spargesi se supune din nou topirii. ale cailor respiratorii. Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. si gogoase. Propolis. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor. a larvelor. proviatmina D. resturi de miere – solubile in apa. 6. utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari.

Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane.in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica. forestiera si cultivata a tarii. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. arbusti meliferi 119 . acesta se recolteza.la temperatura de 2-4oC. care se inlatura. Ca structura si suprafata. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor.in Delta Dunarii si luncile raurilor. cca 8 luni. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. de culoare inchisa sau din material plastic mat.ca si in cresterea matcilor.pe suprafete mari. cu botci artificiale in care se introduc larve. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. se gasesc diferite specii de salcii. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. Pentru realizrea acestor obiective. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. adica prin orfanizare sau in prezenta matcii. sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. Astfel. iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. la toate cele trei serii.

fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. măzărichea. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. mesteacănul. fiind totodată puţin răspândite. floarea-soarelui. pomii fructiferi.si un numar de specii erbacee spontane. După natura hranei pe care o oferă albinelor. in zona montana zmeurul si zburatorea. muştarul. rapiţa. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. Dintre acestea cităm: porumbul. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor. plante de pădure. macul şi altele. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . nectaropolenifere şi polenifere. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. Aşa sunt: salcâmul. trifoiul. plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. păpădia. plopul. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”. iar vara la fanete naturale. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere. Dintre acestea amintim: bumbacul. scaieţii şi altele. repezinta valoroase resurse melifere. plantele melifere se împart în: plante agricole. la care se adauga pajistile. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut. Sub aspect practic. salcia.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. pălămida. pomi şi arbuşti fructiferi. fiind cele mai răspândite. arţarul. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. Mana de la conifere constituie o resursa importanta. „goluri de cules”. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. insuficient valorificata. teiul. sparceta şi multe altele.

Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta. muştarul alb. specific plantei şi cristalizează foarte repede. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. da la care se realizează importante producţii de miere. sau. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. întâlnită frecvent în fâneţele naturale. fiind mult influenţată de soiul cultivat. reale culesuri de producţie. cu gust plăcut. hrişca şi altele. Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. sulfina albă. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. rapiţa de toamnă. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. o familie adunând 15-25 kg. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha. în medie 60 kg/ha. În timpul culesului. de culoarea galbenă deschis. coriandrul. 121 . Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă. de la floarea-soarelui. lucerna.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. trifoiul suedez. iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. Mierea de floarea-soarelui este aromată. de mică intensitate. în tarlale masive de sute de hectare. care asigură culesuri susţinute. constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. sulfina galbenă. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. trifoiul alb.Principalele plante din această categorie. având perioada de înflorire de cca 30 de zile. trifoiul roşu. ghizdeiul şi altele. măzărichea. De asemenea. dar de lungă durată.

într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare. de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. producând cca 25 kg miere la hectar.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. în special în jurul orei 15. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. în raport de condiţiile pedoclimatice. când secreţia de nectar este bună. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. piersicul. îndeosebi la coasa a doua.) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. Mierea are gust plăcut. Cireşul (Cerasus avium Munch. mărul. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). Albinele vizitează foarte intens florile. Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. când florile sunt mai puţin dezvoltate. Trifoiul alb (Trifolium repens). cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. care produc 30-40 kg miere la hectar. aromă specifică. prezentând o deosebită importanţă apicolă. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. vişinul. se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. prunul. Înfloreşte timp de cca 30 zile. amintim: cireşul. Producţia de miere este ridicată. Produce în medie 100 kg miere la hectar. fiind mult apreciată. prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu. cu aromă de vanilie. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) . când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. când în natură nu există alte plante melifere. Sulfina albă (Melilotus albus). părul. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură. din iunie până toamna târziu. puţin pretenţioasă la climă şi sol. 122 . caisul. generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă. primăvara. coacăzul negru şi agrişul. În anii favorabili.

Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. Et DC. carpenul. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen. pentru înalta valoare poleniferă. castanul sălbatic. atât datorită răspândirii sale.) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. care produc mari cantităţi de miere la hectar. cât şi a cantităţii de nectar secretat. aceasta scade treptat. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. teiul cu frunza mică. Mărul (Malus silvestris var. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. ulmul. arţarul american. Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. gledicia. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. paltinul de câmp. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. după care. salcâmul pitic. domestica Mill. Dintre aceştia amintim coacăzul negru.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. devenind argintie la o uşoară cristalizare. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi. salcâmul japonez. arţarul tătărăsc. teiul cu frunza mare. 123 .) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. arinul. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. salcia.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. salcâmul galben. paltinul de munte. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire. cât şi a capacităţii melifere. Practic. ocupând suprafeţe foarte mari. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. În afară de speciile pomicole amintite. peste 00C. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar. atât datorită răspândirii sale limitate. cât. jugastrul. Părul (Pirus sativa Lam. mai ales. teiul alb. înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C. Prunul (Prunus domestica L.

). Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. În condiţiile din nordul ţării. specific. cornul. caprifoiul. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. vârstă. arborii plantaţi rar. păducelul.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. alunul. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. ce produce în medie 800 kg miere la hectar. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. oferind principalul cules de producţie. ce nu cristalizează timp îndelungat. care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului. între 8 şi 20 zile. care se încălzesc mult mai uşor.. Este o plantă meliferă valoroasă. Din observaţiile fenologice înregistrate. Astfel.oţetarul. timp de 8-15 zile. de asemenea. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii. zmeurul şi iarba neagră. durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg. cei din masiv 900-1500kg/ha. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă. S-a stabilit. Înfloreşte în luna mai. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor. Pentru secreţia nectarului. în funcţie de expoziţie. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut. s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. însoţite de ploi şi vânt. densitatea arborilor etc. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar. stadiul de înflorire. uneori chiar mai mult. Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase. molidul. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. pentru frunzele mari pe care le prezintă. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. Tot în această zonă. varietate. 124 . Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar.

Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. sparceta caucaziană şi limba mielului. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. În schimb. prezentând cea mai scrută. cald şi umed favorizează secreţia de nectar. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm. în anul următor. Se recunoaşte după frunzele mici. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie.) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. teiul va secreta din abundenţă nectar. dependent de condiţiile meteorologice. iar dacă acesta a fost sub limita amintită.) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. are loc un proces de narcoză a albinelor. pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. perioadă de înflorire (7-12 zile). Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. Astfel. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar. cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. urmat de unele pierderi ale acestora. reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. totuşi se pot realiza zilnic.Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului. când albinele îl vizitează mai intens.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. roiniţa. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. Dintre acestea cităm: facelia. S-a constatat. datorită parfumului puternic al florilor. particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. un timp liniştit. de asemenea. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. Anuală. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. mătăciunea moldovenească. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 . puternic cordate la bază. Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. puţin pretenţioasă la climă şi sol. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C). se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. în condiţii meteorologice favorabile. cătuşnica. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. În zilele foarte călduroase. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile.

Înfloreşte în luna august. Înfloreşte în primul an de la însămânţare. obişnuit în luna iunie. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit.). Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. în lunile septembrieoctombrie. în lunile iulieaugust.îşi încetează vegetaţia. foarte importantă. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar. ce variază între 300 şi 400 kg/ha. folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. timp de 20-35 zile. Se însămânţează în rânduri de 60 cm. atât prin locurile necultivate.) este o plantă meliferă anuală. Limba mielului (Borrago officinalis L. cu miros de lămâie. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat. furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. Se însămânţează primăvara timpuriu. timp de 30-40 zile. nepretenţioasă la climă şi la sol. Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci).) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie. Nectarul este secretat în tot cursul zilei. Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. În anii cu toamne lungi şi frumoase. Roiniţa (Melissa officinalis L. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm. cu o uşoară creştere în orele de amiază. Se însămânţează în rânduri. anuală. La noi este puţin răspândită. erbacee. Este intens cercetată de albine. Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. 126 . Cătuşnica (Nepeta cataria var. Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. timp de 4050 zile. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar. deşi asigură producţii ridicate de miere. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie. în special în orele de dimineaţă şi seara. foarte intens cercetată de albine. la 40-50 cm.) este o plantă perenă. Este o plantă perenă. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar. producând în medie 400 kg miere la hectar.) este o excelentă plantă meliferă. citriodora L. cât şi pe cele cultivate.

cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor.5 de furnici.5% de coleoptere. supravieţuind numai o parte din mătci. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură. Din numeroasele cercetări efectuate. parfum specific.5% de către albine solitare. paralel cu aceasta. atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. la începutul iernii. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că.1-0. între 60 şi 80 milioane. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare. albine solitare.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor. dar mai ales prin secreţia nectarului. care.5 familii 127 . 4000 flori. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor.5% alte himenoptere. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii. fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate.5% de bondari. diptere etc. iar prin fecundare.) a scăzut simţitor şi. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. aceasta moare. 2. 7. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. 3. numărul polenizatorilor naturali (bondari. din care: 77% de albine. 3. Din diversitatea mare de specii. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. 2. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. iar o familie. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii. polenizarea poate fi anemofilă.5 de diptere. Astfel. 3. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. În condiţiile actuale. pentru realizarea de producţii sporite la hectar. După modul cum polenul ajunge pe stigmat. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. primăvara.

POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. În condiţii meteorologice nefavorabile. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. floareasoarelui. rapiţa. La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora. 1-4 familii pentru coriandru. ceapa şi altele. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. semincerii de crucifere. distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. Întrucât aceste culturi sunt bune melifere. sau. bostănoasele. coriandru. plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. 3-4 familii pentru sparcetă. în: pomi şi arbuşti fructiferi. 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. 2-3 familii pentru hrişcă. pomi şi arbuşti fructiferi. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe.de bostănoase. la distanţe de peste 6 km. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. Pentru polenizare. sparceta. culturi bine cercetate de albine. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. în vetre de 50-60 stupi. în cazuri de forţă majoră. când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic. albinele vor fi retrase la timp din zonă. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. 1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 .

datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. distanţate la 0. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii. şi care se dispersau progresiv. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine.respectând normele de familii necesare polenizării. acesta este slab vizitat de albine. lucerna şi sfecla de zahăr.5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. chiar şi în scurta 129 . Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. de asemenea. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. situaţie în care albinele. în toată cultura. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. Polenizarea culturilor de trifoi roşu. zburând iniţial în partea opusă. Se recomandă. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. care se administrează familiilor de albine. obligând astfel albinele. de câteva ori pe zi. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. iar stupii se dispersează în vetre. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”. ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. fenomen de care aceasta este deranjată. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. în scopul satisfacerii cerinţelor de polen. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. întrucât. În acest scop.

ele se conturează cu var. prin partea frontală. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă. prin administrarea de sirop aromatizat. Tocmai pentru aceste cauze. această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. S-a constatat. introduse în sere. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini. datorită limitării spaţiului de zbor. a rezervelor reduse de nectar şi polen. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. încercând să iasă în mediul ambiant. se lovesc de geamuri. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului. de asemenea. iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. în special a celui proaspăt. Albinele. 130 . unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. Îndată ce în peretele sudic al serei. din 500 în 500 m. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise.perioadă de vizitare a florilor de către albine. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi.

tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea . Gorj. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe. Arges. . Constanta. Valcea. orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp.predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj. .se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual.tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei . în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată. flora spontana. 5000ha 131 .Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi.tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. pomii fructiferi. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei . . vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii.Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere. alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor. teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei. dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră.flora melifera bogata si variata. .tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest . De asemenea. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania . Teleorman. . ramele acestora se ridică la cca 5 cm. acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective. ulterior.tipul 5 de cules si zona bioapicola montana. . pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră. .predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi. floare-soarelui in judetul Olt. Ilfov. Olt. După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10). Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: .flora de stepa si silvostepa. vegetatia din padurile de foioase. Calarasi. Mehedinti.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm.tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati.

zburatoare.inmultirea faniliilor de albine prin roiuri.salcam in sud. 2000ha in Arad. .din punct de vedere apicol este o zona mixta. . 2400ha in Satul Mare.Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules. cerealiera. . .temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm.cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana . apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. de la plante din flora spontana. luncile apelor si pajisti.temperaturi medii anuale de 8 – 9°C. fanete.din cauza lipsi de culesuri intense. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie).flora melifera: plantatii pomicole. .salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor.culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu.teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad. primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi. . precipitatii 500 -700mm. . zmeurisuri. Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest . . cu pasuni si fanete.floarea soarelui ramane principalul cules de productie. zburatoare. cu precipitatii de 600 – 700mm.in judetul Bacau. pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 .in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: . . . floarea soarelui spre nord. Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania . .de la zmeur. pomi fructiferi. . culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni.principal . . culesul din padurile de foioase.intretinere – flora spontana. Culesul se aseamana cu cel din zona 1.culesuri de intretinere de la plante tehnice.avand culesuri de intretinere foarte bune. mana . . pomi fructiferi. familiile de albine trebuie stimulate. Pomicola.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C. pasuni.

furtisaguri. . Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. spatiile verzi. se inventariaza ca numar. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. livezi.indentificarea speciilor melifere. − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor. flora spontana. Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele. Suprafetele cu plante melifere. la care se adauga datele culese din teren. − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. apoi se calculeaza suprafata. Estimarea balantei melifera – necesita: . Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. Metode directe: 133 . . cu atat cantitate de miere in stup scade. . culturi agricole melifere. vii.stabilirea suprafetelor ocupate . BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha).identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. cu toate consecintele (culesuri slabe. vii se inregistreaza ca atare. Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani.din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi..determinarea capacitatii nectarifere. pasuni.conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine. pe marginea drumurilor. padurile cuprind specii melifere in amestec. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”. in caz contrar se produc supraaglomerari. vatra localitatii. fanete. Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit. in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. Cu cat distanta se mareste. de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. boli).

Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. inmultire. . Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie. Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului. 134 . iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. puternic.metoda microhartiilor de filtru. iar prin insumare zaharul total in mg/floare. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului. .metoda stupului de control. albina o paraseste repede.metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis. . . sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar.metoda capilarelor. In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. slab sau fara zbor.. Metode indirecte: . Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control. Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale.metoda microanalizelor chimice. Dupa intensitate poate fi foarte puternic. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru.metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust.

750kg. restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente. cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11. In 135 . . cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine. − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha.cat si miere marfa.2kg (adica 90/2 x 25/100= 11. iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m). planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m). − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M). Deci F = M/m = 7583/126. FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu.2 kg miere. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi. Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.m = 90 +11. Din aceasta cantitate.2). pe care o pot recolta albinele. conditii meteorologice nefavorabile).2 +25 = 126. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere.

recoltarea. . corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere. coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar. dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. cea mai importanta este fenofaza infloritului. .inceputul fructificarii. corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. . .inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori). paralel cu evolutia familiilor de albine. elemente de baza in prognoza culesului: .coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: . PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor. pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an. . prezinta o mare importanta practica si economica.aparitia primelor flori. stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri.cursul vietii lor . Pentru agricultura. determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine. Astfel. . plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare. Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. numite fenofaze. . .infrunzirea. care se imparte in subfenofaze. La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: . se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona. . . corelarea 136 .inflorirea.inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise).fructificarea.inmugurirea.rasarirea. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani. .semanatul.sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor. mana).inflorirea.

data infloririi. Aceasta este o prognoza pe termen lung. se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). . . floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. aparitia inflorescentei.factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei. influentate de conditiile 137 . Clasificarea prognozelor: . incepand din desprimavarare si pana la inflorire. Se recolteaza la 1 martie ramurile.prognoza productiei de nectar. numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric. . se aduc in camera cu temperatura constanta.prognoza abundentei florale. rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C. Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an.prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. se noteaza: data inmuguririi. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam. tei. − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera.prognoza de durata lunga: 2 -6 luni. durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. Obiectivele prognozei se refera la: . El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. timpul de inflorire va fi mai scurt.

Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . 138 . tei 28 – 30°C. constant si linistit. prin timpcalduros. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C. insectele producatoare de mana. precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana. lipsit de vaturi (12°C. care anunta prezenta larvelor secundare.autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ. Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie. Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana).meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii. cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. umiditate 70%). precipitatii moderate. de ceara. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. floarea soarelui 28 – 32°C.

trebuie luate unele masuri tehnologice: .. . de alte plante sau alte soiuri.anemofila (vant).hidrofila (apa).entomofila (insecte).ornitofila (pasarile mici). ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea).tendinta de cercetare a florilor in continuu. .numarul familiilor de abine la hectar. Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile. plante decorative. In urma polenizarii entomofile.momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules.prezenta perisorilor pe corpul albinei.protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. .intersterile – care nu se polenizeaza reciproc.familii puternice si sanatoase. . principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora. Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: . In cazul polenzarii entomofile. forestiere.polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate.polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori. . . Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: . In natura exista doua tipuri de polenizare.dresajul albinelor. . albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: . Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita. . iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole. bumbac). . − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale. . . 139 . provenienta polenului. vie.autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain. .plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac.marea capacitate de orientare a albinelor. Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant. Pentru aceasta lucrare.amplasarea stupilor la polenizare.transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte. . .

140 . porumb) . detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor.plante nectarifere (salcam.culturi de camp (porumb. rapita.Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha.cu pondere foarte mare (salcam. . liliacul) . rapita). Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere.plante de mana (tei. Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1.specii forestiere . salcia) .dupa natura hranei furnizate albinelor: . incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha. productie este de 200 – 500kg/ha. specii. floarea-soarelui). varietati. soiuri de hibrizi. forme.cu pondere mica (zambila.criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar.cu pondere mijlocie (artari.plante polenifer (alun.care infloresc timpuriu (alunul.plante de primavara (pomi fructiferi. oleginoase. . floarea soarelui) . floara soarelui). pomi fructiferi). 3.vii. Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: .culturi horticole (pomi.plante de toamna (izma. stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului.plante spontane (papadia) .cu pondere mare (salcia. In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar. corn.plante medicinale . salcam) . tei.criteriul economic – dupa utilizarea economica . 2.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere.plante nectaro – polenifere . .criteriul botanic – grupate pe familii. dalia) .Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie. pomi fructiferi.Sulfina alba – infloreste iunie-iule. tei) . 4.plante furajere . productia 130 – 300 kg/ha. plante leguminoase).iunie). .criteriul fenologic – data infloririi . polen si mana. . . din care 200 sunt de interes agricol.Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai. perene. . leguminoase).plante melifer tipice (facelia).

productia 100 – 200 kg/ha.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie. productie 150 – 200kg/ha.produce mana.cais.Paltinul de camp – infloreste in aprilie. productie 50 – 200kg/ha. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie. din care retin apa si proteinele. Mana – este de origine vegetala si animala.Coriandrul – infloreste in iunie. 10. productia 100 – 250 kg/ha.Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai.de o importanta melifera dosebita. productie 30 – 100 kg/ha. 15. cires. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”. productia 40kg/ha.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie. . peri.Paducelul – infloreste in mai . Plantele gazda: conifere.producti: 200 – 4000 kg/ha .Floarea soarelui. productia este de 120 – 150 kg/ha. productia este de 20 – 30 kg/ha. gramine perene. Cantitatea de miere este de 200 kg/ha. infloreste in iunieiulie. floarea-soarelui. 20. 11 Jugastrul – infloreste in aprilie . prun. productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul. Rapita -infloreste in aprilie – iunie.Salcia – infloreste in martie – aprilie. visin – buni producatori de polen si nectar.produce mana. foioase. productia: . productia .200 kg/ha .Pomii fructiferi . 13.5. productia 100 – 200 kg/ha. 18. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile.infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam. cu frunza mare .Artarul american – infloreste in luna martie. 14.Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie. 6. porumb etc.Mustar – infloreste in mai – iunie. 9. 16.iunie. 21. .Lucerna – infloreste toata vara. productia este de 1000 – 1500 kg/ha. ult polen.produce mana. productia 100kg/ha. 141 . 19.30 kg/ha neirigata 7. gutui – buni producatori de polen.Teiul – salbatic argintiu. productie 300 – 600kg/ha. . productia 35 – 100 kg/ha. 12.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai.meri. 22. 8. care se hranesc cu seva plantelor. 17.Palamida – infloreste iunie – iulie.

polen toxic. . . .Laurul de munte .polen toxic in zilele calduroase.polen toxic. . CURS 9 142 .PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora.polen toxic. .Degetelul rosu .Ceapa de samanta .Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei.Castanul salbatic . .polen toxic.polen toxic.Omagul . .Roua cerului – planta insectivora. .Stirigoaie . .Piciorul cocosului – polen toxic.

sud-vest. . stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine.departe de inteprinderi de procesat miere. duce la mucegairea fagurilor. est. iau nastere as-zisele lacuri de aer rece. iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. vatra trebuie sa fie protejata de curenti. Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate. aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii.zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup.curs de apa. vest. compoturi. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana. . limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli.pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul. . Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna. .AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. In depresiuni. dulceturi.orientarea urdinisurilor spre sud. in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. . PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona. formarea de gheata. fabrici de zahar. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului.spre nord.crearea de condens in stupi. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. . cand tempertura are peste 12°C.

Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. . verificarile efectuate de apicultor. . MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului. Paduri imense acopereau uscatul. De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. campii cu lanuri bogate.folosirea de substante urat mirositoare. flora s-a imputinat. Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . Pentru a diminua efectele 144 . la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. . in mod neglijent. In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie. recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare.asezarea unui geam peste corpul stupului. In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules. a inceput chimizarea intensa a agriculturii. suprafetele arabile au crescut. iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen.extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. hranira de completare si stimulare a familiilor de albine. izvoare de clestar curgeau la vale. . Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice. .hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu.sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules.se muta stupina in alta locatie. .acoperirea stupilor atacati. .se pune iarba la urdinis. . Odata cu inmultirea populatiei globului. ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona.controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: .hranirile de completare se fac numai seara tarziu.inchiderea urdiniselor inferioare. cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor.

care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. si a fiintelor vii. a disparut acel plaman al pamantului. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. mentala si sociala sunt cu sutele. se avertizeaza. care improspata atmosfera. apoi a unor zone naturale. Multa vreme. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. apa si solul. pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. pesticide.nocive ale poluarii mediului. solului. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna. a aerului. a aparut concepul de agricultura ecologica. apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. se propun solutii. anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. produse ecologice. au urmat altele. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. s-au infiintat organisme nationale si internationale. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. diferite defectiuni. In continuare. Astfe. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. Exemple de poluare a apei. in 1972. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX.

Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate. . 146 . .biologic. parfumul.Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala. . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: .medicamentos. familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat. anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie. . alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant. Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: .mirosurile neplacute (transpiratia. . ploaie. . iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine.Resturile de cadavre de albine se ard .Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani . adapostite de vant si insorite. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor. Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %.igienic.

Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET. 1. PROTOFIL.Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : . Bolile albinelor se impart in : .Intoxicatii. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive. streptomicina.Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale.Puietul racit .parazitare 2.Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.Anomaliile matcilor 147 . Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina.virotice .Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice.boli bacteriene . . BEEVITAL. Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : .Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine.micotice . . penicilina.. . Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere. Bolile necontagioase sunt urmatoarele : .Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg).Boli necontagioase. . cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. stamicin. .Diareea albinelor .Boli contagioase. . MAVRIROL. teramicina. cloranfenicol).

Fata de agentii chimici. Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici. pereti si in crapaturi. In pamant sporii rezista peste 200 de zile. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. unde pot sa ramana ascunsi anide zile. in miere un an. pastura. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului. el moare in 10 min. find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Agentul patogen este Bacillus Larvae. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. in faguri. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor.. loca vascoasa sau puiet putred. In apa. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. formol10-20% timp de 6 zile. Transmiterea de la un stup la altul. Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. in cloramina 10% cateva zile. In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. de la o stupina la alta. la temperatura de 60°C. se face prin intermediul albinelor hoate. 148 .3. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. la soare 1 -6 saptamani. in miere. in alcool 90° timp de 40 zile. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana.

atingand apogeul in a doua parte a verii.aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte. Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. Simptome: . unde produc moartea larvelor prin septicemie. inainte cat si dupa uscare. dupa capacire. Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: . din cauza ca sporuleaza foarte rapid.trantori. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: . introducerea fagurilor de la un stup la altul.se topesc toti fagurii . Pe masura trcerii timpului. .loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit.mortea larvelor dupa capacire. intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta.prezenta cojilor uscate. paraziti ai albinelor. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea. . Larvele moarte isi pierd forma si culoarea . Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. .puiet imprastiat pe fagure. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte. fac sa se mentina familia de albine. . material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. fiind favorizata de caldurile mari. Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. unelte de stupina. Boala nu se vindeca singura. adapatoare. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin. miere infectata. se incretesc si se ingalbenesc. culoarea bruna a capacelelor.consistenta vascoasa a larvelor. Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara.cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou . continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange). Prognostic – este foarte grav. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit).in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. devenind crem si in cele din urma brune. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit).

lipsa de cules. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. boala se vindeca singura. unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. apoi in hemolimfa. conditii bune de intretinere a familiilor de albine. ploi reci de lunga durata. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. locuri de vatra mlastinoase. Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. patrunde in sistemul respirator. care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie. Simptome – albinele nu mai pot sa zboare. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine.Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. Continutul larvelor bolnave nu este filant. iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede. germenul isi exalta virulenta. contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi. 150 . Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite.igiena . .agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus. Prevenire: .

Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. astfel blocand procesele de naparlire. in timpul primei naparliri a nimfei. trantori. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura.Nu sporuleaza. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. au abdomenul balonat. Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine. In forma acuta. depopularea familiilor. In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. paralizie si moarte. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. Transmiterea bolii se face pe care bucala. In general evolutia bolii este usoara. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. Transmiterea – se face prin albinele hoate. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. diaree. slabirea lor si inactivitatea stupului. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa. dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid. 151 . umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. Albinele bolnave nu pot zbura. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. moare in circa o luna). mai putin raspandita. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. Puietul moare in stadiul de larva. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine. Manifestarile clinice nu sunt specifice. surse de apa infectate.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase.

lipside de peri .Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. Diagnostic –se pune de catre laborator. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. Prevenirea –. Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. nu pot sa zboare. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. aripilor si picioarelor. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile. tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. vindecarea producandu-se de la sine. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. afectand albinele adulte. abdomenul este dilatat. prezinta tremuraturi ale antenelor. ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei. nu-si mai coordoneaza miscarile. paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei. Simptomele: albinele sunt agitate. mult mai mici decat celelalte. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: . Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). Albina miroase a peste. 152 . avand aspect de furnici. Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna. Prevenirea – asigurarea igienei.boala nu se propaga la familiile din jur. Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena. iar acul este scos afara. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii. cu localizarea in intestinul gros al albinei.

stagnarea productiei.cea mai acreditata este cea de natura virotica.agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase. . Simptome: . 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: . Larvele infectate se ingalbenesc.culesul de mana abundent din unii ani . isi pierd segmentatia. tegumentul se intareste. . Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie.prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave. In jurul larvei se 153 . BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor. treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci.toxicoze alimentare provocate de mierea de mana.scimbarea matcii duce la disparitia bolii. Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare).depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori).raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani.. Boala apare primavara in lunile aprilie – mai. . . . reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave. consecutive unui cules slab de polen. . Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel. Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. a polenului si a nectarului toxic al unor plante. Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor.carentele proteice.

. Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea.masuri de igiena si bilogice corespunzatoare. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. Profilaxia: . se inmultestee.neaderarea larvelor la peretii celulei. .tese o panza alba de mucegai. totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine. Miceliul traverseaza peretele intestinal. nimfele. Patrunsa in cuib. cand 154 . in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton.afectarea cu precadere a puietului de trantori. se desprinde de pereti. Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele.reducerea umiditatii din stup. . . fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) .strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante.aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure. Prognostic: este favorabil. .mentinerea familiilor de albine in stare activa.evitarea vetrelor de stupine umede.sunetul caracteristc pe care-l produc. se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex. . Fagurele are un aspect mozaicat. distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei. larva se deshidrateaza. larvele nu sunt aderente la peretele celulei. contaminarea facandu-se pe cale bucala. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile. isi micsoreaza volumul.Codratin. .raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var). Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen. Diagnostic: . si albinele adulte. boala se extinde asupra puietului si a albinelor. . .

Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. devin de consistenta dura. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor. nu se mai deplaseaza pe faguri. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. in miere 2-4 luni. Agentul patologic. paralizeaza si mor. in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. Diagnostic: de laborator.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. are abdomenul umflat. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. nu se mai hraneste si in cateva zile moare. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 . producand moartea matcii. provocand sterilitatea. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii. albine hoate si a parazitilor. si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Boala evolueaza incet. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza. in albinele moarte 1-3 luni. cad de pe faguri. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. este apatica. Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde.datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. nu pot zbura. Este adusa in stup de albine. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine.

cu miros acru. polen). . Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire. In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: .efectuarea de roi puternici si sanatosi. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina. . ierni lungi si umede.afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase. lipsa matcii. deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. Prevenirea .activitate redusa a familiilor de albine . . se strang in gramezi pe firele de iarba. .. Ca semne clinice: .medicamente utilizate: Protofil. In forma acuta albinele incep sa se agite. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc. lipsa culesului. paralizeaza si mor cu aripile intine. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza.dezinfenctia materialului apicol.interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice. 156 .eliminarea familiilor slabe din stupina. . executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie. Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. .Conditii climaterice nefavorabile. introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii.Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. fiind necesar si un examen de laborator. Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil. schimbari linistite dese de matca. Tratementele se repeta la interval de 7 zile.tratarea tuturor familiilor din stupina.inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina.in interiorul stupului pete de diaree.limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol. . perioade de timp rece primavara. intoxicatii (cu nectar. si o mortalitate mai mare). . membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat. inainteaza trantindu-se.depopularea familiilor . iernarea pe miere de mana sau acrita.se face prin: .

pastrarea familiilor puternice si sanatoase. Tratament: cu Folbex si Varachet.stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave. abdomenul umflat. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor. adapostite.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari. . roi. Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte. Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite. trantori. Agentul patogen – Acarapis woodi .cu localizare in caile respiratorii ale albinei. cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian. Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: .corpul tremura. . Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri.depopularea familiilor de albine.zbor greoi.evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana..tendinta de a roi.eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave. Simptome: in forma cronica trece neobservata. . . . Acarienii se hranesc cu hemolimfa. La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. aripile departate. .evitarea furtisagului.iernarea pe vetre uscate. Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. . Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. .mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. Brauloza 157 . In forma acuta simptomele sunt evidente: . Diagnostic: de laborator. Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva. . insorite.

primele larve parazitate sunt cele de trantori. Albinele parazitate au o viata mai scurta.pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni. din ce in ce mai accelerat . iar productivitatea lor este mult diminuata. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 . iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. De asemenea. iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat. unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. temperatura ridicata din timpul verii. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. Tratament – cu tutun. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. Din celula ies numai femele imperecheate. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. Acarienii prefera celulele de trantori. se haranesc cu ceara si polen. de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni. varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. precum si uzura datoarata inmultirii intense. Cu putin inainte de capacire. Masculul este mai mic. transversal oval. Patogenie . Etiologic femela acarianului are corpul plat. fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. Adultii se hranesc cu laptisor de matca. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. acarianul se poate misca liber. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile.

lasandu-l gol cu provizii cu tot. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica. producand un consum mare de hrana. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. 4. 3. capul si picioarele diforme. Tratamente ecologice . Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C. au aripile nedezvoltate. 5. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile. 159 . In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori. pe puietul de trantori. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. 2. Dispersarea. dar au avantajul ca nu lasa reziduri. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie.se poate face prin diverse metode. Combaterea varroozei . Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei. Astfel. tot mai mult folosite.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. Albinele parasesc stupul . Puietul este pestrit si larva moare. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C. descapacit cu furculita. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni.Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate.diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. 6. Apicultorul trebuie sa poarte masca. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare.Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid.redusa. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. pe faguri. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. cer multa experienta. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie.

7. 4. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare.Acid formic – se foloseste prin picurare.Apitotal – se foloseste prin picurare. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului. lemn sau textil. 2. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti. 11. Mavrirol. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet. 8. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana. iar cuibul nu s-a strans in ghem. 3. Beevital. 6. 8. Varachet. 160 . Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. Orice tratament folosit in combaterea varozei. Medicamente folosite: 1.Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare.Folbex VA -prin arderea penzilor.7.Bayvarol – se foloseste prin agatare. 5. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile.Perizin – se foloseste prin picurare. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. 9. scoaterea puietului de trantori. 10.Apistan – se foloseste prin agatare. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic.

. . Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: .hrana necorespunzatoare calitativ. faguri. Prognostic: nu are gravitate pre mare. .stimularea matcii. . Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine.lipsa matcii. in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa.matca ce produce exclusiv puiet de trantori.restrangerea cuibului. Simptome: pete de diaree pe rame.astuparea cu gheata a urdinisului. . . sunt apoase. Prevenire: .cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire. nu au miros. oameni.In cazul puietului racit .curenti de aer.matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. masini. 161 . iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen. puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase. Masuri: . . pe stup. Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine. Defecte: . toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase.matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu.matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma. cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana. .eliminarea cauzelor care au provocat diareea.familii slabe in stupina. albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil. larvele nu sunt lipite de celule.mierea de mana sau fermentata. . . fecalele nu au miros. umezeala mare. . trenuri.zgomote mari provocate de pasari.matci inapte de a depune oua. Diagnostic: examen de laborator. .

nosemoza clinica. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate. Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale. in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: .igiena alimentaiei. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale. practic s-a produs o selectie naturala a lor.introducerea de material biologic din alte stupine. pe care le vom trata in continuare. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. loca americana. au aparut famili slabe. .deplasarea familiilor bolnave. adapostului si ingrijirii familiilor de albine. − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . care sunt focare interminabile in lumea albinelor. varrooza. cum a intervenit omul. gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. acarioza. sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita.cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima. element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”. au supravietuit numai familii bune si foarte bune. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. Sunt boli declarabile si carantinabile.mentinerea permanent in stupina famililor puternice . − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului. Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat. In conformitate cu aceasta lege.. . Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

vegetale: nicotina. putand produce pagube familiilor de albine. dar nevatamatore pentru albine. livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. Pentru apicultori ele prezinta un pericol. piretrina.Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor.substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. a numerosilor paraziti. se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza. Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie. . Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. care sunt toxici pentru buruieni. Totusi. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. floruri. asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. cat si spre folosul agriculturii insasi. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine. ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor.substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie. .care patrund in organism prin simpla atingere. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. toxice pentru daunatori. Progresele in aceasta directie sunt reduse. 166 . dar si pentru albine. avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine. Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea. Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale.substante toxice de contact .

In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare. . Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: . Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. . fie cantitatile reduse in care se gasesc. Sunt insecticide nevatamatoare. tetrasul. malation. Cand umiditatea este ridicata. ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. . .cliptevex. Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. Derivatii clorurati: DDT. pericolul scade. .conditiile meteorologice din momentul aplicarii. ploaia spala toxicul.remananta produsului. esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa.stadiul fenologic al culturilor. HCH. keltham. stupina are mai putin de suferit. fenolati. . datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris). nu sunt selective. izolan. continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. care apartin altor grupe de substante. folosite in special impotriva acarienilor: . Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: .clorobenzol sulfonat (PCPBS).Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. clorotin. Acestea se aplica sub forma de stropiri. afectand albinele tinere si puietul. phosalo. Esteri fosforici: paration. organice de sinteza: derivatii – clorurati. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare. sunt afectate albinele culegatoare. sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica. aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. tiodan.forma de administrare. Evolutia: mortalitate masiva.existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate. lindan. dicofol. acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata. policlorocafon. mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri.Esteri fosforici: sistox. dietion. tetradifon. toxicitatea creste. aldrinul. clorofenandin. clordan. iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare.clorobenzolat. . HCH este un insecticid puternic.carbonici.distanta dintre stupina si cultura tratata. . diazinon. .natura insecticidului. Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii.derivati clorurati: toxafen. De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). fonocaptan. 167 . omoara toate insectele.

prin legislatia care se afla in vigoare. Daca in fata stupului sunt putine albine moarte. caramida.Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: . inseamna ca albinele au murit departe de stupina. aripile lasate si limba desfacuta. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime. sunt excitate. In formele cronice. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: . paralizeaza si mor. cu indicarea locului exact. − 2. . Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1. ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie.dupa aspectul chimic. sticla. Albinele au picioarele stranse.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 . mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp. dar sunt putine si in cuib. Diagnosticul: . depopularea brusca a lor.examen toxicologic de laborator.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor. Fabricile de ciment.la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera. emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor. nu mai pot zbura.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina. .Legislatia. Tratament – nu exista nici un atidot. care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie.prin protejarea directa a apicultorilor. 2. . centrale termo-electrice.ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia.

comunicand urmatoarele . rapita. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului. Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul.metoda de alicare (prafuire.data si durata aplicarii tratamentului.sanitare. .48 ore. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore. pentru a nu pune in pericol viata albinelor. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito. zeama sulfocalcica. . trifoi.durata de actiune a substantei (remanenta). . precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi.denumirea substantelor folosite. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine. si a altor plante antomofile. ulei mieral – 5 ore. .albinele impotriva intoxicatiilor. stropire). in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati. a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna. b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi. respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. nicotina. la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii.locul unde se face tratamentul. se interzice in tipul infloririi maxime. durata izolarii se prelungeste cu 24. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii. 169 . Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp. poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile. − La noi. In conformitate cu aceste prevederi.

In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: . respectandu-se intervalele de timp. urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata. iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. data si cultura la care s-a efectuat tratamentul. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere. .2. precum si plante. se recomanda: . . 1.evaluarea pagubelor. .locul.stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice. . .familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. cu puiet. .concluzia comisiei de ancheta. Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul). presupuse a fi contaminate. un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei. care anunta la randul lui Directia agricola. In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice. tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor.metoda de aplicare. acestea raspund material in fata justitiei. Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune. . . Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei. . .simptomele observate la familii si albine. probe de pamant.in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere.inchiderea acestora.denumirea produsului folosit. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie.5 kg pastura). asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. faguri cu pastura. inainte ca albinele sa zboare.in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile. 170 . flori.cum s-au respectat dispozitiile locale. frunze. iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii. . e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente.se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica.

.Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. albinele ametite cad pe fundul stupului. de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani.lui. in lipsa de hrana. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. pupelor si larvelor cu fum de sulf. se fac fasii din materiale textile (bumbac). pe care le culeg din fata stupului. Pitigoiul – iarna. Toamna fluturii mor. foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. se inmoaie in pahar cu o zi inainte. de unde culege albinele iesite. Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. in vederea imperecherii. Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor. dar albinele il omoara imediat. ciocaneste in stupi la urdinis. Puparea are loc tot in stup sau in faguri.Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). nelinistesc familiile de albine. Pentru anestezie se folosesc: . Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet).DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. dupa anestezie se face operatia 171 . Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui.

5 min). . . . DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit. ducand la depopularea stupilor.in cazurile de loca. . .1.in cazurile de nesomoza cronica. 172 . acestea uita drumul spre casa.frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza.Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial.odrita. intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1. le dezorienteaza. producandu-se din urmatoarele cauze: . . -seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona.dezertarile di nuclei de imperechere.lipsa de hrana.Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure.