P. 1
SUP. CURS Apicultor

SUP. CURS Apicultor

|Views: 1,046|Likes:
Published by geogeo1710

More info:

Published by: geogeo1710 on Jun 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/11/2013

pdf

text

original

CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

in special a dentitiei si sistemului osos. venin de albine. ducand la slabirea rezistentei organismului uman. cosmonautilor. euforie. Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. nu este toxica. nu lipsit de interes gastronomic.. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. pastura.hotul” vitaminelor din organismul omului. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. propolis. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. etc. zaharul . apilarnil. Cr. Daca alcoolul este . Mg. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. persoanelor in varsta. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. este nutritiva. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. enzime.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. ceara. astfel ca aceasta este practic digerata. fura” din rezerve de Ca. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice. copiilor. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta. vitaminele din complexul B. este ieftina si mai presus de toate este eficace. Mierea este un aliment energetic. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR .. nici macar in doze extrem de reeduse. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. pulmonare. laptisor de matca. Prin 4 . Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. castrice. hepatice. polen.

sportivi.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene.continutul de proteine. utilaje apicole etc. Se impune să amintim că marele savant. saruri minerale.reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. in sezonul de primavara si toamna. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana. Cu cât există mai multă polenizare. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 .fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară. sunt mai multe animale. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. aminoacizi. Veninul . recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special. vitamine. afecţiuni gastro-intestinale etc. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi. Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. cu atât iarba este mai multă. etc. stomatologice. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere. reumatism etc. electrotehnica. textila. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. mai mulţi oameni”.) Propolisul. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului.

iar dintre acestea 77% de către albine.Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap.Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) . Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală. albinele devin senzori ai mediului. plante.Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) . Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) .Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) . torace si abdomen) . BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: . Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate. Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic.Familia Apidae 6 . care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv. apă. mai ales pe cele din aer. Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante.Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos.Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) .Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare. atunci ocrotirea.Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) . impune obligaţia de a conserva resursele naturale. legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei. mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) . Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului.

matca nu depune ouăle în mijlocul celulei. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare.7 m) pe ramurile copacilor. când sunt tulburate (lovirea stupului. Albinele sunt extrem de rascibile. cu care se aseamănă foarte mult. Celulele de albine lucrătoare. Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. ridicarea capacului. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. zonă unde se depune mierea.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen . Este o specie mai evoluată. Mătcile au culoare castanie-închis. trântori şi mătci sunt de dimensiuni.5/0. Este răspândită în India. Îşi construieşte un singur fagure (1. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor. albina indiană şi albina meliferă. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale. China. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse.). ce face trecere spre albinele melifere. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană. în general. Este răspândită în Ceylon. Iava şi Indochina.).). Filipine. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. Aşa după cum îi arată numele. Borneo. Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. propolizează mai puţin. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele. îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 . nu acoperă crăpăturile din stup. unde poate înmagazina până la 35 de kg miere. corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum.Tribul Apini . După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă. albina pitică galbenă. Albina meliferă (Apis mellifera L..) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering. scuturarea de pe rame etc. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr. fiind totuşi mai mică decât acestea. Este răspândită. Este cea mai mică specie de albine.). Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru. Albina indiană (Apis cerana Fabr. iar matca 36-37 mm.

iar trântorii 13-16 mm. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin).).).). fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. albina italiană nu se adaptează. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. rase africane şi rase orientale. Celulele de matcă sunt mai mari. Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. datorită însuşirilor biologice productive. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul). au forma unei „ghinde”. s-a răspândit foarte mult. observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. mătcile au frecvent zone colorate în galben. fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. aceasta are cea mai lungă trompă. Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi. în mod obişnuit. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. de unde.cu celule de formă hexagonală. fiind o albină foarte rascibilă. ambele având forma hexagonală. 6. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. În ţara noastră. Iran şi Anatolia). Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună. mătcile 15-30 mm. Dintre toate rasele. unde îşi adună rezerve mari de miere. întrucât are o rezistenţă 8 . fiind în număr de 20-30. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. care. comparativ cu rasa carpatină. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate.5-6. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare. care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi. Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. are un comportament mai irascibil. prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. Mătcile sunt foarte prolifice. În regiunile mai reci.2 mm.

iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. Este o albină irascibilă. având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. „albina braziliană”. Anglia. Maroc). Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere. S-a format în condiţiile specifice de clima. Se aseamănă cu albina caucaziană de munte.) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. Albina telică (Apis mellifera intermissa B.44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. aproape neagră 9 . această specie prezintă importanţă economică scăzută. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. iar culoarea chitinei este neagră.). Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. a rezultat un hibrid.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. Este răspândită în Africa Centrală. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează. având o mărime asemănătoare cu albinele europene. Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti). care roieşte mult. relief şi baza melifera de la noi din ţară. Olanda şi Peninsula Scandinavă). producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală. clădeşte cca.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6. fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. Trompa are lungimea cuprinsă între 6. vagabondează şi este foarte agresivă. iar varietatea din Câmpia Dunării.scăzută la iernare. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. Albina neagră (Apis mellifera L. culoare închisă. Are corp mic. de deal şi de munte. cu albina italiană. Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). Importată în Argentina. în general. albinele fiind surprinse pe câmp. Culoarea corpului este brună-închis. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană. uniformă la mătci. Este foarte productivă. de unde şi-a primit şi numele. Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. Reep. În timpul roirii. Algeria. 6. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. Germania. s-a comportat mai bine decât albina locală. înregistrându-se astfel mari pierderi.). Prezintă trei varietăţi: de câmpie. Este o albină productivă. abdomenul de culoare galbenă. permiţând.

cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap. cu exceptia albinei italiane. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice.). produşii rezultati fiind foarte irascibili. economisesc rezervele de hrană. abdomen. Capul Văzut din faţă. Răspândită în Madagascar. Buttel – R.). răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii. Albina israeliană este productivă. de unde a primit şi numele. Are mătci foarte prolifice.). rezistenta la intemperii. care apără cuibul.şi abdomen cu foarte puţini perişori. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă. fiind imună la boala puietului. oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. Răspândită în sudul Siriei şi Liban.). este ceva mai mare decât albina egipteană. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. torace. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. Această subspecie. ce realizează producţii mari de miere. prin care trec orificiul 10 . ce adaposteste o deschidere pentagonala. putându-se lucra numai cu mănuşi. Este răspândită în insula Cipru. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere. este considerată rasă pură. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. încrucişată cu majoritatea albinele europene. numită „loca”. de culoare neagră. dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. mătcile prolifice. foramen. întrucât fumul le irită. puţin predispusă la roire. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. De torace este lipit gâtul subţire. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. este mică.

11 . compusi şi cei trei ochi punctiformi. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. în zilele noastre. etc. galben. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. miros. lateral ochii compusi. albastru. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. Pentru apicultorul practician. simpli din frunte: ocelii. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. a cărei sumă dă o imagine globală. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. In cutia craniana se gasesc creierul. Ochii cu faţetele lor au capacitatea. centralanterior se afla o pereche de antene. verde. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. Dimpotrivă. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. fiecare captează o porţiune foarte mică. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine.esofagian. iar frontal trei ochi simpli. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. dimineata devreme. noi nu vedem culorile ultraviolete. vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. negru şi alb. In comparaţie cu omul. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. albastru-verzui. Totuşi. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. astfel. cum sunt mirosul şi simţul tactil. să fie deosebit de evidente. modificarile de temperatura. un punct din imaginea totală. in amurg si in interiorul stupului. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. nervii. a c% de CO2. Este suficientă folosirea culorilor galben. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. albinele percep diferit culorile. perceperea vibratiilor. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. la trântor 6000-8000. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali.

la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. prin miscari aspiro refulante. In momentul aspirtatiei hranei. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). între 5. pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. mandibulele albinelor nu au dinti. cladirea fagurilor. mierea. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. Aparatul bucal indeplineste functii multiple. În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. toate componentele trompei se alatura. Astfel. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. lichidul dulce secretat de afide. Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. În imediata apropiere a aparatului bucal. cu care albinele aspiră nectarul. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei.2 mm. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop. Este organul de supt si lins. în funcţie de rasa de albine. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe.3 mm şi 7. trompa se poate strânge. De asemenea. Trompa se compune din doua maxile si labium. redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. Spre deosebire de viespi. Determinarile se fac la microscop. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). ea este foarte bine reprezentata la matcă. După descoperirea ei. continuata cu o membrana. aspirarea lichidelor. cu ajutorul micrometrului ocular. desprinderea propolisului de pe muguri. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. scuturarea polenului de pe anterele florilor. formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. După aspirarea hranei. de: prehensiune. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. insalivare. apare fenomenul roitului. în 1954 de către Butler. Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. sau buza inferioara. 12 . doua mandibule si proboscisul sau trompa. la ingerarea polenului. Lungimea trompei variază. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei. hrana şi apa. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente.

femurul. Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. Picioarele cele trei perechi de picioare. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. Astfel. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. Prin fosa sunt. Pe fiecare segment toracic. deci. Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. iar tarsul se flexeaza pe tibie. La albine. picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. de consistenta chitinoasa. cosuletele (corbicule). Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. multe feluri de mişcări. Antena este introdusa in fosa semilunara. Albinele nu pot face. lateroventral. pe mezotorax si metatorax. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. inchizand sistemul cu clapeta. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. Tarsul este format din cinci segmente.Toracele Este format din trei parti: protorax. introduse antenele după cules. fixata pe partea distala a tibiei. nu servesc numai pentru deplasare. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. trocanterul. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. cu picioarele lor. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi. tibia si tarsul. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. este mai dezvoltat. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. cu ajutorul careia se transporta polenul. care le dau mobilitate. La prima pereche de picioare. mezotorax si metatorax. cu rol in respiratie. 13 . ca o perie. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. dintre care primul bazitarsul. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. orientati catre interior. separate de pleura. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. mijlocii si posterioare. Intre tibie si bazitars. care descarca polenul in celule. formand panerasele. numite şi „batista albinei”. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. anterioare. doua perechi de aripi. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. tarsomere. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit.

mediana si anala. care. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz). La o cursă pentru cules. viteza de zbor este de 8 m/s. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă.1323. pe care o 14 . Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. Astfel. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. care formeaza intre ele un unghi obtuz. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch. albina se hraneste din belsug cu miere.15-27. La mătcile nefecundate. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. cu frecvenţe medii de 226 Hz. ambele aripi pot fi cuplate în zbor. La albinele care se înapoiază. ramificate diferit in functie de rasa. Lindauer 1955. este în medie de 285 Hz. Sunetul pe care-l emite o albină iritată. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz. reprezintă un ton mai profund. Bűdel/herold 1960). coborâre.13-29. sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax. de 6. cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. indicele tarsian. Nervurile delimiteaza un numar de celule. Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. Sub 1% zahar in sange.5 m/s. le poate roti. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. La iesirea din stup. masuratorile facandu-se microscopic. de ponderea „încărcăturii”). se determina indicele aripilor. inchise catre articulatie si deschise catre margini. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. impiedica zborul albinei. albina poate varia direcţia zborului (înainte. se pot determina anumite caractere biometrice. Ajutata de vant. le poate mişca în sus şi în jos. în comparaţie cu cel al albinelor. Când vântul este blând. urcare. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. gata să înţepe. lucratoarele. subcostala. prin bătăi simultane. de forma unui jgheab. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele. O scădere importanta apare după împerechere. iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. trantorii. denumite: costala. inserate prin articulatii mobile.

dar. Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara.5 mg/min. Fibra musculara striata are la exterior o membrana. in medie. hipoderma si membrana bazala. treptat. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. Tegumentul este alcatuit din: cuticula. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. temperatura toracica ramane constanta. fapt pentru care corpul albinelor devine negru. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie. acestia se uzeaza. in functie de necesitate. de 1. 15 . lucios. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate. cu nuclei dispusi periferic. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. de colectare a polenului si rol senzitiv. de 46°C. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. cu exceptia muschilor directi ai zborului. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi. in timpul zborului. Sistemul muscular al albinei este de tip striat. sarcolema si in interior sarcoplasma.consuma. In zbor. cu miofibrile si nuclei asezati central. intr-o cantitate. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. pe un singur rand. Odata cu varsta.

el prezinta numeroase ondulatii. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). Astfel. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac. in care hrana este descompusa de sucurile digestive. permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen. printre care patrund traheele respiratorii. apa. de la gura la anus. ce induc miscari helicoidale. Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules.muschii directi ai zborului.reg. lichidul dulce secretat de afide. Plină până la refuz. nu în ultimul rând. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal. hrana şi.Foarte importanti sunt muschii aripii. are o capacitate de 75 mg. sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. 16 . . În ea se adună sucurile nectarului. ventrali. Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: . Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa. anterioara care cuprinde faringele. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei. esofagul si gusa. Ea este foarte extensibilă. determinand zborul propriuzis. nu şi invers. fibrele fiind grupate in fascicule. 2. mijlocie. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub. care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac. Guşa. situata in partea anterioara a abdomenului. acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: . . posterioara. laterali si muschii celor doua diafragme. 39 mm la matca si 47 mm la trantor. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere.reg. rect si orificiul anal. raspunzatori de bataile verticale ale aerului. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. alcatuita din intestinul subtire. este continuarea şi prelungirea esofagului.reg. un sac în formă de pară. .muschii indirecti. sau absorbtiei nectarului. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. mai bine reprezentati si mai purernici.

5°C. ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. situate în partea posterioară a abdomenului. In cursul unui an. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. direct în sângele albinei. determina peristaltismul specific.1 mm. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. Rolul tuburilelor Malpighi este. in special. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. prin intermediul muschilor adiacenti. ce face legatura intre stomac si rect. 3. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. care contribuie la eliminarea apei. Are o forma cilindrica si o lungime de cca. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. In mod obisnuit. se micsoreaza. din 70 kg hrana consumata. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. deci. simptom al maladiilor digestive. Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi. Ele secreta catalaza. iar celulele lui secretă sucuri digestive. in vecinatatea pilorului. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. prin peretele stomacal. Lumenul intestinului. activitatii catalazei. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. independente functional. si din grasimi. carbonati). Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. albicios. formand o valvula pilorica cu sfincter. 10 mm. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. catre partea mijlocie. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale. La acest nivel. cu rol in reglarea defecatiei. Deci.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. cu volum reglabil. se varsa continutul tubilor Malpighi. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). La exterior. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. albinele defeca in afara stupului. Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale. 200 canale filamentoase. care. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. prin contractii ritmice. ce se pot transforma rapid in glucoza. cu diametru de 0. uree. stomacul prezinta straturi de muschi care. 17 . pe care le varsa in pilor.

maximul inregistrandu-se la 28 de zile. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. hexagonali. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere. 35%monoesteri. Ceara se produce prin metabolizarea mierii.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. adica aprox. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. provenind din doi săculeţi.000 solzisori de ceara. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. la recunoasterea membrilor familiilor.000-20. iese in exterior si. Din acest motiv. 4. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali. 8. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. realizarea comunicarii. Prin miscarea aripilor. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. 990. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare.000 celule epiteliale. albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. cele mai voluminoase ale lucratoarei. a. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. la pozitionarea surselor de apa si hrana. În timpul perioadei de producere a cerii. adunarea roiului in forma de ciorchine. glandele ceriere degenerează. 8% hidroxipoliesteri. ce primesc oxigen prin trahei specifice. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare. c. in contact cu aerul. b. lucratoarele consumand aprox. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric. de culoare alburie. Pentru a fi apte de producerea cerii. numite oglinzi cerifere. După încheierea perioadei de clădit. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. sub forma unor pete ovale. prin canalul odorifiant. dispuse în patru perechi.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. etc. 14% diesteri. frământate cu mandibulele şi prelucrate. de culoare alb-sidefie. De acolo. care. răsucite de mai 18 . In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. in sistemul de aparare si in transformarea hranei. in varsta de 13-18 zile. cu precadere la patrunderea in stup. corpului gras i se atribuie si rol excretor. 12% acizi liberi. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă.

glucoza si fructoza. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti. cand devin doici. numita salivarium. aflate în părţile laterale ale creierului. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. g. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. mult mai putin reprezentate. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. Sunt in numar de doua perechi. inhiba instinctul de cladire al botcilor. Sunt cele mai dezvoltate la matca. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile. La albinele batrane. si una situata in zona toracica. acidul 10-hidroxi-2decenoic. f. un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. ca liant al polenului si la construirea fagurilor. pe care 19 . Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. componentul principal al hranei. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile. de peste 21 zile. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic. glandele toracice. transformand nectarul florilor in miere. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. dar atrage trantorii in zborul de imperechere.multe ori. glandele secreta invertaza. la acest nivel. Lucratoarele doici care produc hrana larvara. d. e. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. glandele cervicale. a lipidelor si glucidelor. prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. dar se gasesc si la lucratoare. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica.

lantetele avand. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. unde isi si varsa continutul. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. 5. situat in partea dorsala a abdomenului. 6. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. doar trei zimti. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului.. dar principalul component este melitina. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. de ex. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. este cautata membrana intersegmentara. are un traiect spiralat. chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. doua diafragme. hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. Inima este un organ tubular pulsatil. ac. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. moale. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. placa patrata si placa oblonga. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers. format din cinci ventricule. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. Daca albina inteapa un mamifer. aorta. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. Cand albinele se inteapa intre ele. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. In momentul in care albina inteapa. cea mare. Cand albina inteapa. una alcalina. o proteina. valvule.lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. glandele veninoase. si anume: placa triunghiulara. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. h. 20 . Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara. spre exterior. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. sistemul motor si un ganglion. superior aparatului digestiv. Veninul este un amestec de proteine si peptide. iar cea mica. o substanta acida. teaca acului. cele doua substante se amesteca. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu.

este mai putin dezvoltat. situat in partea din fata a capsulei cefalice. limpede. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. cel mai dezvoltat. Sistemul circulator este unul liber. 21 . de unde pornesc nervii maxilari. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. acizi grasi. saruri minerale. 7. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati.8 microni si de celule mult mai mari. in special glucoza. iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator. etc. deutocerebrum. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. care se unesc cu creierul in partea superioara. Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. cuprinde centrul vederii si. deasupra cordonului nervos. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. la baza antenelor si in torace. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti.). tritocerebrum. situat anterior lobilor deutocerebrali. si 5 in abdomen. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. digestia. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului. apa in % de 85-90%. sinusul dorsal sau pericardial. prin nervul optic. digestiv si reproducator. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. leucocite. mandibulari si labiali. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. de celule formatoare de 4. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. doi fiind situati in torace. enzime. controleaza organele endocrine.6-13. o cantitate importanta de zaharuri. la baza aripilor.

ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. oxigenul de care are nevoie. care elibereaza hormoni.Aparatul respirator Ca orice insecta. trahei transversale. trahei longitudinale. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni. albina nu are plamani. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil. numit opercul. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. trahei scurte. bioxidul de carbon fiind eliminat. prin care corpul albinei este oxigenat. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. 8. in maturitatea sexuala si in reproductie. Pentru aceasta. si invers. prezente la larve. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. situate la nivelul creierului. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. pentru metabolismul ei. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna. HJ. stigmele. Hemolimfa primeşte. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. 7 in torace si 3 saci in abdomen. Ei sunt dispusi 5 in cap.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. astfel. intre lucratoare si matca. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. pe abdomen. Acest sistem este format din: stigme. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge. pe care-l oxigeneaza. la albine. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. şapte în partea posterioară a corpului. de oxigen. Glandele protoracice. 22 . ramificatii traheale si celule traheale terminale. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor. Spre deosebire de mamifere. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut.

Glandele mucoase. situat in partea ventrala a abdomenului. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. canal ejaculator si penis. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. glande mucoase. situate in abdomen. se deschide canalul ejaculator. piriforme. Penisul reprezinta organul copulator. Canalul ejaculator este un tub subtire. alcatuite din tuburi ovariene. 23 . Este alcatuit din vestibul. reprezentate de tuburi subtiri. 9. sperma ajunge in veziculele seminale. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. iar in repaus sauactivitate redusa. de forma unor saci.Cand sunt in activitate. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. impreuna cu secretia veziculelor seminale. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. testiole. stigmele sunt deschise. secreta mucusul. iar in interior se evidentiaza cca. alcatuiesc lichidul spermatic. Prin canalele deferente. ovariole. pe perioada depozitarii spermatozoizilor. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. la mijloc ovocitele. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator. in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. ce secreta un lichid nutritiv. canale deferente. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. 1 mm3. cu volumul de aprox. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. 200 tuburi spermogene. vezicule seminale. In portiunea terminala a penisului. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. iar la baza ovulele. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. bulbul. Ovarele sunt doua mase voluminoase. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. Este situata deasupra oviductului impar. care. vaginul si punga spermatica. Astfel. o pereche de coarne si din cervix.

De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare. După împerechere. trântorul moare. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . Mai întâi. apare sperma şi apoi mucosul. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual.La împerechere. olfactivi. adică de 12 zile. împreună cu epiteliul glandei mucoase.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi. ca urmare a mişcărilor musculare rapide. statici. La împerechere. hidrici. canalul ejaculator este împins înainte. numite sensile. canalul ejaculator este împins înainte. auditivi. de forma unui neuron bipolar. 10. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. termici si vizuali. Aceste organe au origine ectoderma.

alveola mătcii. Colonia albinelor are nevoie.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. stupul devine foarte agitat. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. ca şi lucrătoarele. de cele trei componente: matca. daca nu se intervine la timp. cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor.la care organele sexuale sunt complet formate. şi se dezvoltă astfel. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. Trântorii lipsesc iarna. în 16 zile. o curata si distrug botcile incepute. laptisorul.000 indivizi. de 3-4 ani. dispus într-o alveolă mare. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. in medie. devenind trantorita. familia fiind pierduta. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. o hranesc.00050. de la ou la matcă . COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. Celelalte se imprastie pe peretii stupului. Durata de viaţă a matcilor este . cele trei componente se completează reciproc. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. care este indispensabilă continuităţii coloniei. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 . dintr-un ou fecundat. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină. In scurt timp. ca pe o familie compusa din 30. cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. Matca Matca provine. Cand o familie ramane fara matca.

Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. Zborul nupţial. sunt semnele activitatii unei matci batrane. În ultimii ani. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. Într-o creştere selecţionată. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. matca primeşte spermatozoizii necesari. Totuşi. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile.sau mai multe matci. Spatii goale pe rama de puiet. matca începe. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. necesar. de regulă. doar prin aprecierea puietului.are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. Matca poate depune şi ouă 26 . din martie-aprilie până în iunie-iulie. totuşi. În cazul fertilizării naturale. naturală sau artificială. numai ouă fecundate. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. Avantajul este că. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore. matca depune. unde sunt fecundate. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. cum ar fi alveolele lacunare. Prin împerechere. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. Acesta este de fapt . greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. acestea apar foarte rar. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase. Pentru aceasta. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate.. mama” intregii familii. se obţine o împerechere controlată. Înainte şi după această perioadă. să depună ouă. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. cu o familie sanatoasa. depune şi ouă nefecundate. pot apărea si aspecte negative. au glandele mandibul. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. Matca poate. după 2-3 zile. sau fertilizarea artificială. cea batrana disparand primavara. uneori. chiar fara a o vedea. După o însămânţare reuşită. Depunerea ouălor. acest procedeu este. Pentru aceasta.

10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. Astfel. la aspirarea hranei din alveole. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. Viaţa trântorului. rămân aceleaşi ani de zile. Din a opta zi. 27 . Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care. in numar de cateva sute (după Weiβ. În coloniile normal dezvoltate. Dupa aceea. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. Până la eclozare trec 24 de zile. lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. ziua. ies în zbor. uneori. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). Trompa scurtă a trântorului. Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. Acum are loc maturarea spermatozoizilor.in functie de diametrul celulelor. Împerecherea are loc la aprox. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. Însămânţarea. Horn. trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. trreptat. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată. de către următorul trântor. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. 1962). serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. alternativ. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile. de aceea. Lampeitl 1992). Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. în afara stupului. Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca. În aceleaşi situaţii. Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. ei preiau hrana din alveolele cu miere.

Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. În această situaţie. ele formează masa familiei de albine. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii.9 luni iarna. cu acul isi apara cuibul. pentru 1 kg ceară curată. cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna.000). iar din acestea apar numai trântori. astfel: la inceputul primaverii 10. constituie „cuibul”. unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici. Numarul lor variaza in functie de sezon. sau din ouă depuse de lucrătoare. întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară.8 mg. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6. însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea.000-30. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. ale căror ovare sunt formate. iar toamna 20. în general. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0. nu produc ovule.000 (10. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice.000-80. vara circa 40. Albinele lucrătoare sunt femele. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent. dar cei mai harnici membri ai coloniei. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6.4 mm.000 (50. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce.000-60.000). Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici. prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul. Lungimea corpului este 12-13 mm . ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine. 28 . dar sunt mici şi.000-15.000. alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei.000-20. picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. adica ceara. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori. glandele lor cerifere produc ceara.

mai stabili. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. Fundul celulei este format din 3 fete romboice. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. celulele sunt: de albine lucratoare. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. depozitarea mierii si a polenului. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. prin armarea ramelor cu sârmă. de matci si intermediare. se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. În afară de aceasta. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . Mai întâi. Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. până la alcătuirea primei aglomerări de material. iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. dobândind. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa.4 mm). la canturile împreunate. Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. atârnând în jos. de trantori. umezită. numar si destinatie. Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). cu fundul trirombic. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. Dupa marime. In mod obisnuit. în formă de ghindă. greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. până când ele capătă adâncimea normală. se obţin faguri mai regulaţi şi. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că. Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. pereţii celulelor sunt bine fixaţi. Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. spatiu prin care albinele trec usor. forma. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. Cu cât creşte fagurele în jos. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. pe care începe alcătuirea alveolelor. astfel. stabilitate. se construieşte un perete median. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali. astfel.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. in special continute de polen. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. in plus. Polenul contine 7-35% proteine. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine. Ca urmare. cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. 3% saruri minerale. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit. biotina si enzime. pantotenic. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . 40% glucide. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. pentru obisnuirea albinelor. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. D. se instaleaza la inceputul lunii aprilie. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. se indeparteaza colectorul imediat. vitaminele C. acidul folic. vitaminele A si K. E. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. in pastura se gasesc. numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. 4% lipide. inositolul. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. cat si a indivizilor acesteia.

se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca. La un kilogram de miere albinele 34 . daca nu sunt completati cu miere. se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor. b. acumuland in scurt timp. respectiv 25mg.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17. deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi. in dulapuri inchise ermetic. La o familie ce creste aproximativ 130. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. productivitatea. a. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras.7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. Faguri cu pastura.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. proteina bruta.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului).8 13. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Datorita metabolismului si activitatii intense. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina.250kg. Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. albinele au cerinte mari de proteina. in proportie de 2:1 (la greutate). Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare. c. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare. Cantitatea de proteina din corpul puietului. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina.2 7.000 indivizi cu cca 650g proteina. apoi se centrifugheaza. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea.6 15.

33kg. rezulta un necesar de19-20kg polen. d . Avand in vedere aceste calcule. metodele de dezvoltare si conservare a polenului.6g protine.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2. Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante.55 0. proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%. brume timpuri sau inghet. respectiv 17.adauga prin enzime o cantitate de 3. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate.a matcii si depunerii pontei.8mg azot.Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. conditiile de mediu. la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg. se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina.5mg proteina .56 . e. timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite.06 Grasimi 33. Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine. varsta si starea de nutritie a plantelor. Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi. rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen . Albinele isi depoziteaza in corp cca 2. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32.

92 Dovleacul 34. cu o umiditate de 8%. in functie de specie: 13.59 Sburatoarea 29. izoleucina. fanilalanina.valina.29 Salcia comuna 22. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer.15 1. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere).11 Artarul 26.78 soarelui Papura 19.32 Salcia capreasca 41.28 Dovleacul alb 33. metionina.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%.44 Sorgul 24. leucina.45 Sparceta 28.61 Porumbul 23.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1. lizina.2% la 35. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P. tripofanul.86 Rapita 24. ultimi reprezentand 18.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7. Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali. histidina.53%-41.50 Aciditate ph 6.42 1. dar si in functie de conditiile de depozitare.40 0.zaharuri 18.5%.23 furajer Floarea 27.B.48 Teiul alb 20.% plantei plantei Alunul 28. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor.43% din proteina totala.% Denumirea P.30 1.22 1.90 0.B.57 .37 0. treonina) si aminoacizi liberi. variaza de asemenea in limite foarte largi.97 1.

6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14.vitamine liposolubile.4-7. calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale. precum si inozitolul si acidul ascorbic. indispensabile in dezvoltarea insectelor.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina.2-0. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri. niacina.0 Clor 66 37 Oligoelem . piridoxina.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative. in special tocoferol. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem. Fosforul.2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0. in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: . Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1.9-8.3 Sodiu 17. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2. acidul pantotenic.24 15-17 5-9 0. metioanina si triptofan. adaugand si saruri de mangan si zinc. Fier Cupru Concentratie mg% 1.2 pantotenic Piridoxina 3. Concentratie mg% mg% 15.42-2. acidul folic.5-3.8 Polenul este bogat in minerale.9 16.Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic.1-6.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina. ribloflavina. .3-19.3%. tiamina).5 1000-2000 .2 33. In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente.

fosfolipide si cerebrozide. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. grasimile pot mentine viata 38 . ci sufera o serie de transformari biochimice.74 1. in special al celor din straturile exterioare. pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele.Calciu sulf 33. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus.24-0. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere .06 4.0 0. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21. Grasimile au rol in termogeneaza.33 Magneziu 15. linoleic. linolenic.03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride. fiind esentiali pentru organismul albinelor. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. polenul nu este consumat ca atare de albine. palmitic.43 3. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen. steride (steroli).58 34.80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei.

Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 . Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere.Mg. nr.apoi Bariu. Nichel. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri.Titan. formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. Mierea contine o medie de 0.17% cu limite de variatie intre 0. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu.(American Bee Journal. Br. Cupru. si Zinc.Si. Plumb.Ca. Crom.P. respectiv de producerea solzisorului de ceara. K. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al. Astfel. chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine.beri”. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate. Mangan. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante. Strontiu. procese care exprima intr-un singur cuvant viata. Molibden. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Fe. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar.9/1991).albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Litiu. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate.Na. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk. Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori.85%. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului. cat si cu cel al puietului de toate varstele. Avand un rol vital pentru organism. Staniu. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras. Cobalt. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate.02 – 0. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B.

a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali. .albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului.. ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama.in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi. insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. . . . chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra. datorita spatiului din stup. populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care. Tendinta de roire 40 .aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine.observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen.desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate. Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: .prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. . incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare.asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii. asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare.in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine. . Gasind si observand toate acestea.pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar. apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. . familia de albine se divide (roieste).

adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului.dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde . Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. nu viata indivizilor ca entitate biologica. respingerea albinelor straine. fiind invalidata din diverse motive.din contacte cu florile). denumita „substanta de matca”. Avand in vedere acest fapt. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. marcarea spatiului. albina traieste in astfel de conditii foarte putin. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 . Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. cu diverse functii. excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. digestia . Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu. avand o determinare genetica. ceea ce se intampla la albine . determinand asa-zisa constiinta a stupului. sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. acesta fiind un caracter ereditar. de cules si a atractantilor. a inhibinelor. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”. ea asigurand un fel de circulatie sociala. a celor de alarma. in timp ce colocatarele lor. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. prin scurt contact antenal.este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib.

in medie 2. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. care devin culegatoare. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. In interiorul familiei de albine. si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat. necesita mai putine substanete azotoase.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata. In perioada de iernare. Dupa eclozionarea din celule. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. In perioadele de ouat intens. o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. inascute s ise manifesta din primele ore de viata. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. albine lucratoare si trantori).4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. Albinele preiau de pe corpul matcii si .. iar cele tinere sunt primitoare de hrana. cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. albinele sunt infometate. Albinele batrane.Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca.

6 zile la albina lucrătoare. cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min. aparatul reproducător etc. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei. Durata stadiului larvar este de : 5. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. larvă. în intreg stadiul larvar. La sfârşitul acestu stadiu. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza. La insecte. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. Indiferent de casta căreia îi aparţin. format din ceară şi polen. în primele 3 zile de viaţă. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. larvele sunt alimentate cu lăptişo. polen şi apă.chimic. evoluând prin stadiile de ou. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire. nimfă şi adult. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. să se mărească. Stadiul de ou durează 3 zile. A treia zi după pontă. larva tâmără eclozionează. 7 zile la trântor. Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet. glandele hipofaringiene să i se 43 . dar înainte de ecloziune cu câteva ore. tubul digestiv.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou.5 zile la ♀. O larvă. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine.

condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. nectar şi apă.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. Dacă într-o familie de albine. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari. 3 săptămâni. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C. aceasta începe să ouă este de aprox. Astfel. Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile. după 21 zile. din care 3zile stadiul de ou. când aceste mor. 5. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor. dar şi după forma deosebită a celulelor. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere. în medie 24 de zile. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. acestea sunt bombate. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C.5 zile stadiul de larvă şi 7.Când creşterea s-a terminat. ea nu mai consumă polen. acul să devină funcţional etc.dezvoltarea durează cel mai mult. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. apare un dezechilibru. aceasta încearcă să redreseze situaţia. albina este relativ inactivă. din care 3 zile este stadiul de ou. dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere. împerecheată. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor. În mod obişnuit. albinele devin culegătoare de polen.dezvolte. La trântori. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine. Durata dezvoltării nu este exactă.

polen şi apă.primirea nectarului direct de la albinele culegătoare. Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor. albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : .7 kg miere. atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. hrănirea larvelor de ♀ . . -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. cercuri care se măresc treptat. Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei. Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor. sau după mai multe zile reci şi ploioase. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. unde a fost depus de culegătoare.apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe. Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. .ventilarea cuibului prin primenirea aerului.activităţi desfăşurate în interiorul stupului. Maturarea nectarului durează 1-5 zile.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ. sau a altor insecte. iar în lipsă de albine doici.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules. În interiorul stupului. Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat.zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului. atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. . . albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului. în partea superioară. . -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă. apoi cu un amestec de miere.activităţi desfăşurate în afara stupului.

Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”. ci şi în preajma roirii. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale. . iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului. albinele efectuează mişcări circulare. Albinele sunt insensibile la culoarea roşie. tot efectivul de lucrătoare participă la cules. cantitatea şi concentraţia în zahăr. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C. abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită. repetând acest dans de mai multe ori. Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc. albina zboară spre sursa de hrană depistată. apoi un traseu în zona diametrului. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic. Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum. 46 .Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis.Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. distanţa. În dansul balansant. modelele şi mişcările în zborul lor. acustice. albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. . Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. urmat de o nouă deplasare în semicerc. Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă. la câteva minute. fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans. În dansul circular. în direcţia opusă acelor de ceasornic. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde.

dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă. Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. de a le distinge pe cele pline de cele goale. diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele.Albinele sunt capabile de a percepe formele. Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină. 47 . Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid.

de depozit al rezervelor de hrana.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor.a preluat si cresterea albinelor.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern).unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi.jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite. In viata salbatica. buduroaie sau stiubee. incet.inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei. . a cresterii animalelor.Avand drept exemplu. Inventarul apicol este clasificat în : . Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare. . sa cerceteze dimensiunile fagurilor. locuri ferite de vanturi. ploi si arsita soarelui. crapaturi de stanci.inventar apicol utilizat la extracţia.chiar si pesteri. .inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor.unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali. apar 48 . . condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine.echipament pentru protecţia apicultorului. pentru a i-l fura. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi. . . a celulelor. obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei. recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol.stupi şi pavilioane apicole.inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor.CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor. Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi. acesta incet. . . a distantei intre faguri. atat in Europa cat si in America. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii.

pot fi verticali şi orizontali.Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. apare stupul DADANT. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume. .stau cateva elemente de baza. dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor. stupii se clasifica in: stupi verticali. . sistematici. si anume: capacitate stupului.Distanta intre axele fagurilor este de 37mm. să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani).să fie de capacitate mare (70-90 litri). LANGSTROTH. în general. O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere. cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm. La stupii standardizati din tara noastra.diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel. Un stup sistematic. cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. . respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). . ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. Dupa modul in care se mareste cuibul.Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm.usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine.respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare. la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm. a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei. forma si dimensiunile ramelor. si anume: . Stupii moderni.Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . . să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală. LAYENS.iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. . ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului.BERLEPSCH sau VIRNOR etc. orizontali si mixti . Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm. să 49 . avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm.

În corpul de jos. capac. Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. În interior. Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. 1). cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor). Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. de formă conică. în număr de 10. iar printr-o nouă inversare. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. galben deschis. numită spetează. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. numită şi 50 . Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. Ramele. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. Speteaza superioară. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. cuibul familiei ajunge iar jos. Rama podişorului are o mică deschidere. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri. rame. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. în corpul de faguri goi. alimentator. podişor. Soclul sau fundul este mobil. verde etc. cu nutul în jos şi nervura în sus. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. podişor separator. stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal. 1. corpuri. cu tablă zincată. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. pe pereţii laterali. ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. acestea se vor îmbina în nut şi nervură. care la nevoie se închid cu câte un bloc. ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. rama de ventilaţie. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. bloc pentru urdiniş. În mijloc. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig. la exterior. două laterale şi una inferioară. puietul va ecloza şi va elibera celulele.).

care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. 2. fundul stupului este lipsit de şipca de centură. corp. rabatabilă. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. Întrucât în faţă. magazine de recoltă. iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. diafragmă.portfagure. ce servesc la susţinerea ramelor. Capacul este format şi el dintr-o ramă. Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. se creează o deschidere înaltă de 20 mm. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. capac. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. ceea ce reprezintă urdinişul. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. rame şi blocul de urdiniş (fig. respectiv cu fundul. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. Magazinele de recoltă. are 25 mm lăţime. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn.3). pe care se fixează în partea superioară tavanul. în număr de două. ce se poate închide cu două foraibere. prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. Inferior acestor deschideri. învelit la exterior cu tablă zincată. pe 51 . Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. 2. podişor. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor. dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. prevăzute superior cu piuliţe. Soclul este mobil. prevăzute cu tablă. prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm. deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri.

Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. podişor.toată suprafaţa internă a capacului. Ramele. iar a doua. rame. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. 52 . blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. în număr de două. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. Tavanul este confecţionat din scânduri. deosebindu-se doar prin înălţime. în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). dispozitivul de fixare pentru transport. la exterior. În partea superioară. iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. sunt identice cu cele de la stupul vertical. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. fixate cu balamale. Diafragmele. având în partea superioară două umeraşe. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. mai mică cu 20 mm. ce serveşte la micşorarea cuibului. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. protejat la exterior cu tablă zincată. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. protejare cu plăci de oţel. corp. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat. deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. 3. Podişorul este format din şase scânduri. fixat de corp prin două balamale. în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. Capacul este telescopic. suprapuse pe două rânduri. Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. în număr de 20. una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. Corpul este confecţionat din acelaşi material. în care scop serveşte la reducerea cuibului. 4 şi 5). Stupul orizontal se compune din: soclu. nefixate între ele. capac. permite trecerea albinelor prin partea inferioară. Peretele din faţă. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). care permit susţinerea lor pe falţul ramelor. diafragme. sunt asemănătoare ca şi construcţie.

iar pentru o diafragmă 25 mm. în cazul stupului amintit anterior. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. Aşa de exemplu. La stupii la care podişorul se fixează 53 . Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. metal sau alte materiale. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. care sunt de 7. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. la stupul vertical cu 10 rame. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor.5) = 450 mm. Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor. dar cele mai răspândite sunt cele mobile. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil. temporar sau permanent. lungimea interioară este de 400 mm. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă. în care sunt adăpostiţi stupii. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. Astfel. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie.5 mm fiecare. respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7.Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile.

halatul. se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor....prin intermediul unui falţ (stupul orizontal)...10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei…………………………….. În cazul stupului cu 10 rame. sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole. înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: .10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….peria apicola 54 .300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….20 mm înălţimea falţului pentru podişor…………….. Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului . Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : . etc. Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi. Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine..plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata.. salopaeta sau combinezonul apicol. 3.300 mm distanţa dintre rame şi podişor……………. .60 mm Total = 390 mm 2.sa fie comoda .sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie.10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….afumatorul . masca metalica ce are forma ovala.dalti apicole .. la toate aceste date.masca apicola. Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior.

suflatorul cu aer ( turbosuflanta) . Aerul este suflat peste ramele din magazine. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm.scaun apicol etc. Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. TITOV. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 . Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica.este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER . Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept . la detasarea caturilor. iasca. Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac. Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. tocali etc. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. Scaunul apicol (lada cu scule) .. la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina. MILLER. albinele fiind indepartate. BENIHON. ciocalai. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca.

sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0. Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor. Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta. 6.4 -0.diferite tipuri de capse (optional) .5 . In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali . Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil.In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii.perforatoare de rame . Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata. Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine. insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: .faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor. ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme . 5.sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame . iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti . Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 .calapod pentru fixarea fagurilor artificiali .

masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri.Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare. etc. Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : . metal. In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare. material plastic.E. 7.extractia mierii .descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii .5 L.furculite pentru descapacit . se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi. imbutelierea si depozitarea 7.cutite pentru descapacit .conditionarea mierii . c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere. In practica apicola.tavi sau bancuri pentru descapacit .izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0. In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. Conform normelor U. confectionate din lemn. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar.dozarea. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA. 57 .1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: . b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L. Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine. In partea inferioara. CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine. sub sita. Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti.verificarea calitatii mierii .

extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: . Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie. In schimb. 58 . Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3.caneaua de scurgere a mierii . 1000 rame /8 ore. Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric. Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete. 10 . 4 sau 6 rame .d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: .extractoare tangentiale . Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor.cosul (toba extractorului) . Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare. In principal un extractor se compune din: . extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. 7. Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat.extragerea prin presare . 56 sau mai multe rame.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) . se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere.bazin (cuva) . Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon. La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala. cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului.angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica.

3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. decantarea si eliminarea excesului de umiditate. densitatea si umiditatea . pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale.5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : .strecurarea.lichefierea . Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: .temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%.7. 7. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C. filtrarea si racirea. Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%. maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje.raportul diamteru – inaltime . Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe. filtrarea si pomparea mierii .maturarea .4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta. Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea. 5 zile procesul de cristalizare este finalizat. 59 . apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter. La o temperature de 14 C dupa cca.vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) . Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia.5 mm.cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar. primul rand are ochiurile cu diametrul de 2.

topire prin incalzire sub actiunea razelor solare . Ca mod de constructie. Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: . Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: . borcane etc). 8. imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. . 7.5 Mijloace de dozare. Inaintea operatiunii de 60 .falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana.topire cu ajutorul aburilor .extragerea cerii cu ajutorul unor solventi.Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : . Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa.dozatoare pentru imbutelierea mierii. 60%.extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti . butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox.recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar.pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace . Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive. aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector. In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara.topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp .

markeri pentru marcarea matcilor . dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset.rame de crestere .dopuri de crestere . Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina. Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila.diferite tipuri de colivii si custi . Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla.spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare . Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: . urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina.presare.nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1.sablon pentru confectionat botci . Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali.5 zile in botci. Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.5 mm. 61 . 9. fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara.rame de eclozionare .botci confectionate din ceara sau material plastic .rame isolator . Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire.

CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre. cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. Trebuie avut in vedere ca 62 . Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ. convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara. . vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului.mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil. se pot cladi cu usurinta fagurii. frigurile roitului se previn si se combat usor. dupa iesirea din iarna. INTRETINEREA.Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal.

. toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii. . Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: . albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana. . funduri. fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat. . echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol. . Albina culegatoare va intra direct in noul stup.largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor.Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii. timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. . .recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice.temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C . reparatii si dezinfectii).inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet. • Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol.+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 . . dup care moare.pregatirea materialelor(corpuri. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine.Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia.masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup.incheierea si insarmarea ramelor. iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib. • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: . • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat. • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile.scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora. podisoare.curatarea fundurilor de stupi.

facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. • Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice.el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. • Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic. dupa care cuibul se izoleaza termic. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. Controlul 64 . • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara. apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa. ultima patrime trebuie sa ramana goala. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale.

menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. clădesc numeroase celule de trântor şi botci. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului. matca încetează ouatul. asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat. respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. încetează clădirea fagurilor artificiali. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai . capabile sa valorifice corespunzator culesurile.evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. albinele nu mai au unde să depună nectar. dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă. până când acesta dispare complet. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. 65 . Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. • Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib.

cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. Astfel. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. rămânând în familia reunificată o singură matcă. Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit. deschiderea maximă a urdinişurilor. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. În această situaţie. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare. Datorită numeroaselor intervenţii. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou.În general. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. 66 . În familia fără matcă vor apare botci. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine. fapt pentru care este consumat de albine. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine. Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. concretizate prin apariţia instinctului de roire. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. după distrugerea tuturor botcilor existente. de obicei cea tânără. din contră. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. în stupul orizontal.

în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite. În corpul de sus. despărţit de o gratie. mătcile se luptă între ele. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul. Dacă suportul nu se mişcă. După terminarea culesului şi extragerea mierii. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. din cauza învălmăşelii plecării. Prima matcă care se naşte. se aşează mai sus.În stupii multietajaţi. denumită roiniţă. astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. fagurele pe care se găseşte matca. apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. se împerechează şi începe ouatul. cele două familii se vor unifica. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. În acest moment. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul. corp în care albinele vor construi botci. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. În cazul unor naşteri simultane. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . rămânând în familia astfel formată numai matca tânără. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. Uneori. este mai slab decât acesta. De fapt. desprinderea roiului se poate face prin periere. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. dar nu pentru roire. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. apoi după o altă zi încă unul. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă. după o prealabilă stropire cu apă. dacă familia pregăteşte un roi secundar. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. în momentul ieşirii roiului primar. până când aceasta se epuizează în totalitate. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. dar. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. de obicei. roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. zboară mai departe de stup şi. ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. La o zi după ieşirea roiului secundar.

La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. În lipsa culesului. dar care lasă urdinişul larg deschis.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar.o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. . Dacă această metodă dă rezultate minime. sau se administrează într-un hrănitor. . începerea ouatului. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac. urdinişul fiind deschis. bine păstraţi. grămada de albine se organizează şi. ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt. se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. la umbră. Introducerea roiului în stupul pregătit. La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului. în caz contrar. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. acestea vor zbura din nou la locul iniţial. încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi. fie se introduc 12 faguri cu miere. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri. Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. sau câţiva stupi goi. dar redăm câteva din acestea: . După prinderea roiului în roiniţă. pătrund în stup. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. Nu se recomandă 68 . Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet. sirop de zahăr.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. atrase de mirosul fagurilor artificiali. Eficienţa acestor metode este discutabilă. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri.

diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. cum ar fi cel de salcâm. ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine. în caz contrar.riscul de a se pierde o parte din roiuri.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase. . tocmai în perioada culesului principal. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia. . Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare. roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1.roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici. Dacă la intrarea în iarnă. în zonele cu un cules timpuriu. este necesar să se respecte următoarele reguli: . sau roiul respectiv se uneşte cu altul. ieşit în prima jumătate a lunii iunie. După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar. iar în regiunile unde culesul principal este vara.roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. la 10-15 zile de la declanşarea roitului.imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine. sau a zborului lor la distanţe mari. ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu. numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate.înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse.5 kg albină. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii. . datorită imposibilităţii supravegherii continue. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului. nu au matca împerecheată. trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare. .roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare. nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: . Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale. iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet. urmată de divizarea acestora. Astfel. un roi primar. pe 5-6 faguri. la începutul lunii septembrie. . În mod normal. 69 .utilizarea fagurilor vechi. determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos. .

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. Odată cu începerea culesului de salcâm. tei floarea soarelui. fâneţe. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. întrucât corpul superior. unde. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi. familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă. în momentul în care spaţiul devine insuficient. tei. eventual. în lunile martie şi aprilie. salcam. ajunge în partea inferioară. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. unde este mai rece. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. hrişcă. primăvara. În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). paltin. salcie albă şi căprească. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. La jumatatea lunii aprilie. Astfel. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp. adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. din trei în trei săptămâni. În continuare. bumbac. apoi cel cu puiet căpăcit. apoi la masivele de coriandru. În funcţie de resursele melifere. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. se trece la organizarea cuibului. s-au construit botci. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. plante medicinale. 73 . floarea-soarelui). iar matca a depus în ele ouă. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. trifoi. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. pe măsura înfloririi lui. sparceta. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. unde. floareasoarelui. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. până în momentul în care începe culesul.ridicându-se în partea superioară corpul de jos. transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. ci numai cel de vară (zmeur.

la zmeuriş: 3-5 familii.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii. . data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 . stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. cultură ce oferă una din cele mai sigure. alegerea şi fixarea vetrelor. pentru a stabili definitiv vatra. După valorificarea salcâmului. iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. Pentru reuşita acestei acţiuni. se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni. drumurile de acces. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. Dacă nu este posibil acest lucru. Astfel.la tei: 6-10 familii. abundente şi de durată culesuri. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. dar capabile să asigure producţii mult mai mari. oferă cules zmeurul. neglijându-se sursele melifere mai mici. sburătoarea şi fâneţele. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă. tei etc.începând cu masivele din şes.la salcâm: 14-18 familii. obţinerea certificatului sanitar-veterinar. ca spaţiu de lucru şi odihnă. . pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă. . Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi.la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii. Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer. cum este cazul în pădurile de salcâm. sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere. . apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile.

deoarece albinele. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită. la nevoie. deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. procedeu mai puţin indicat. stare tot atât de dăunătoare. în dreptul treimii superioare a ramelor. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm. pe corpul superior. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. se consideră suficient spaţiu rămas gol.rame goale. iar la cel multietajat. Când zborul albinelor a încetat. Pentru asigurarea aerisirii. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. prin intermediul a câte două şuruburi. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. se aşează rama de ventilaţie. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. corpul de deasupra. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. care împiedică căderea acestora între rame. iar la stupul multietajat. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului. Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. Stupii defecţi se repară. 67). În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei. Astfel. deoarece degradează stupii. la stupii verticali cu magazie. consumând o cantitate mai mare din aceasta. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. deoarece albinele. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. un magazin gol. blochează urdinişul şi mor asfixiate. se recomandă a fi chituite. 75 . urdinişurile se închid. vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. În lipsa blocurilor. încercând să iasă. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor. la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor.

care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. de preferinţă noaptea. stupii se descarcă. iar curbele se parcurg cu viteze reduse. La înapoierea de la pastoral. stupii se aşează diferit. stupii se aşează suprapuşi. Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii. terenurile accidentate. cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. în special. În primele zile după transport. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. evitându-se manevrele bruşte. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului.stropindu-le cu apă. se aşează podişoarele. Transportul se efectuează atent. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei. precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. respectiv a frânărilor. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. măşti. neexistând pericolul ruperii lor. ciocane. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. albinele sunt iritate. În vagoane. ori o bucată de chit de geam sau plastelină. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi. urdinişurile se orientează spre înapoi. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. se aşează pe vatră. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. La încărcarea stupilor. După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. cuie. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul. mierea se extrage. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. Este important 76 . cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective. În vehiculele de capacitate mare. pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. După încetarea culesului. iar seara după liniştirea albinelor. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată.

În extractoarele radiale. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. dar de mică intensitate (fâneaţă. se şterge şi se usucă. ci numai aproximativ jumătate. Pentru a preveni ruperea fagurilor. viteza mărindu-se progresiv. fagurii se întorc pe cealaltă parte. extractorul. Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat. 24 ore. 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. prevenind în acest fel furtul. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. după care. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. utilajul folosit se spală cu apă caldă. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. 70). când culesul încetează. În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. în cazul celui de lungă durată. floarea soarelui). 77 . ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. precum şi după indicaţiile cântarului de control. situaţie în care. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. ei se scot şi se păstrează. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. evitându-se stropirea stupilor cu miere. La început. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. Pentru a preveni furtul. după cca.ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. După terminarea extracţiei. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. Înainte de a se introduce în extractor. sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. mierea de pe prima faţă nu se extrage complet. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. fagurii se recoltează cu atenţie. Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig.

Pe timpul transportului se asigură hrana. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit. roşu. odată cu recoltarea. . Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere.2 şi 7 – galben. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă. . galben.4 şi 9 – verde. înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton. ea aleargă pe faguri. În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare. albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă.0 şi 5 – albastru .1 şi 6 – alb. Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. succesiv.3 şi 8 – roşu. care se folosesc anual. Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton. Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi. care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei. iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci. respectând ordinea enunţată. format din cinci culori (alb. verde şi albastru). după care se aşează rondela. . 78 . După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare. staniol sau lac duco diluat.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic. marcarea se face după împerechere. acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă.

Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. începutul lui august. întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă. Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie. familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare). se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. 2. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice.CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele). pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite. În acest scop. implicit. în 79 . deoarece. a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%. Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules. În acest scop. 1. asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim.5 şi 2 kg albine. folosirea de mătci tinere. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi.

În scurt timp. seara. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. ea intrând în stup odată cu albinele scuturate. o curăţă de miere şi o protejează. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. mai amintim: .pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. matca introdusă va fi omorâtă. Dacă după acest interval. Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. pe când într-o familie lipsită total de ouă. . eliberează matca. există două metode de creştere şi întreţinere a 80 . la 2-3 ore după orfanizare. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere. albinele rod fagurele. după introducerea mătcii sub ele. după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. se clatină încetişor apoi se goleşte apa. sau rece dacă timpul e cald. pe fundul stupului. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă. aşezarea mătcii ude între acestea. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. albinele hrănesc matca. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor. din care albinele şi-ar putea clădi botci. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup. pentru o mai bună acceptare. . se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca. căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. În cazul introducerii directe a mătcilor. etc. matca va fi primită mult mai uşor. dacă e rece afară. iar după 2-3 zile se controlează familia. În acest sens. Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile. stropirea lor cu sirop de zahăr. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. care se perforează cu ajutorul unui ac. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame.acest caz. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. va îngreuna mult primirea unei mătci. 3.perierea tuturor albinelor de pe faguri. iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. se iau 2-3 rame cu puiet. . şi timp de 20 secunde.

0-1. 3. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit). un kilogram de albine consumă zilnic.0-1.0 kg de albine.5 şi 3.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare. rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2.9 kg familia ajutătoare). rezultă familii puternice. valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază. cu o populaţie de 1. Metoda familiilor temporare. cu o populaţie cuprinsă între 3. sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit. în primul an. Începând cu acest an. Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă. primăvara timpuriu (martie). este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice. În asemenea familii. familia ajutătoare se întreţine independent.3-1. Aceasta se întreţine independent. metoda asigură maximum de randament.5 kg albine. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare. până toamna. în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1.8-2.5 kg albine (1. fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare.0-1. Asigurarea hranei 81 . În timpul sezonului activ.0 şi 3. să poată fi extrasă şi valorificată. 25g miere. o bună iernare sub aspect fiziologic. Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. 4. 3. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. întrucât toamna.5 kg (şase rame). în urma unificării familiei temporare cu cea de bază.1.0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară.2. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine. două rame cu miere şi polen. când se unifică cu familia de bază.5 kg albine) au un consum dublu. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1. respectiv 50 g miere.5 kg familia de bază + 0. Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm.5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. în medie. care iernează cu un consum redus. În primăvara anului al treilea. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie. În anul al doilea. iar cu surplusul de albine (0. rezultând astfel familii puternice.8-1.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

protejat de vânt şi de accesul animalelor. Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi. chiar în stupină. stuf ş. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal.a.0 cm. aceasta se ridică la 34-360 C. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. rezultaţi în urma metabolismului. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară.a. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. Sub aspect economic sistemul este avantajos. La stupii multietajaţi. uscat. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. În prima parte a iernii. cel superior având 10 rame pline cu miere. Prin intermediul acestor orificii. în perioadele cu valori termice favorabile. porumb. odată cu restrângerea acestuia. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei. de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie.4. iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. iar cel inferior. În cuibul astfel organizat. Împachetarea cuibului. ş. chiar în timpul iernii.3.2. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit.5-2. 5. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui. ghemul se ridică în corpul superior (fig. Astfel. iar în partea a doua. cârpe sau polistiren expandat. iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. deasupra podişorului. pentru păstrarea căldurii în cuib. trebuie să se facă o împachetare a cuibului. când în ghem nu există puiet. 5. când apare puietul în cuib. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. intervenţiile pe 85 .Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri.) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor. 5. ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie. vaporii de apă. talaş. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). rame cu „mici coroane” de miere. 11). La stupii orizontali şi verticali.

drojdie de bere iradiată. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen.) în proporţie de 10:1. motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie. care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. iernarea decurge defectuos. Turta din miere cristalizată şi zahăr. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. se uzează. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. De asemenea. coceni de porumb. COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. în pungi de pergament sau tifon. în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană. până la omogenizarea amestecului. ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. la sfârşitul iernii. iar. păstură. Stupii se grupează şi se protejează cu paie. În faţă. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C).timpul iernii fiind minime. 86 . lapte praf degresat. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. datorită apariţiei puietului în familii. dacă nu. făină de soia delipidată etc. 1-2 rame cu păstură). Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. ca un aluat. fără amenajări speciale. temperatura din adăpost creşte. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. stupii sunt protejaţi de paravane. după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. albinele se neliniştesc. Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. apoi se frământă cu mâna. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior. Ca şi inconveniente. pudră din antere de porumb. familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C. ca urmare. care se plasează deasupra ramelor. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. deasupra ramelor. în special şoareci.

Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1. înseamnă că familia nu are hrană. Într-un vas smălţuit fierbem apa. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . până la 115-1200C. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop. denotă o stare de suferinţă.5 cm. se consideră gata pregătit. Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă. fierberea trebuie prelungită. dacă este slab. În lipsa termometrului. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”.Şerbetul de zahăr cu miere. Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente). Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. care încetează imediat. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. adăugăm zahărul amestecând continuu. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. boală determinată de lipsa zborului de curăţire). Acesta este un extract din ingrediente naturale. sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. se adaugă mierea. se frământă totul cu mâna. 2 kg miere. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor.700 kg zahăr pudră. inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. dacă este puternic. până se formează mici granule. sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup. Prepararea şerbetului din zahăr. înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune.

la care participă majoritatea indivizilor. În faţa stupilor se aştern paie. urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare. Primăvara puietul este numeros. astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. în funcţie de puterea familiei. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii. 88 . La stupii orizontali.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte. numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier. în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. La stupii verticali cu funduri mobile. zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac. unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup. nu se vor dezvolta corespunzător. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm. favorizându-se astfel activitatea acestora. Interpretarea situaţiei se face astfel: . Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare. Familiile orfane au albinele agitate. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. După terminarea zborului de curăţire. Curăţirea stupilor de albine moarte. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor.

iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară.. unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. încălzite în prealabil.atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. 89 . . nu a depus toamna un număr suficient de ouă. denotă rezerve puţine. înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. . denotă că în familie au pătruns şoareci. În această situaţie se schimbă matca.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână. Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree. ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele. . Stupul se curăţă şi se dezinfectează. În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o. . Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire. În acest caz. . În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş.când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă.multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate. pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. sau familia fara matca se unifica. dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. cu hrană de rezervă. fie într-o cameră încălzită. În asemenea cazuri.multe albine moarte. cuibul se restrânge corespunzător. în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. cu rumeguş puţin. . Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. .când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. sau a unei infiltrări de apă. În acest caz se va da familiei o nouă matcă. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare. Pentru atragerea albinelor la adăpător. 1 gram sare/litru de apă. . denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale. Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. înseamnă că a murit în timpul iernării.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri. este semn că mierea a cristalizat. În această situaţie.dacă printre albinele moarte se află matca.

Din motive de siguranţă. iar cei cu miere lateral. se acoperă cu folie de material plastic. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră. sau familia cea mai puternică. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. se introduce în colivie pentru 24 ore. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. în lipsă.. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil. lucru ce se realizează fie prin afumare. familiile se pot uni.L. Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. Familiilor orfane. matca familiei cu care se unifică. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă.Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. cu ocazia controlului general de primăvară. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens. Ele se confecţionează din cherestea sau P. 90 . Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană. CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13…. sau se unifică cu familii slabe. modul de iernare. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau. verificarea se face după aproximativ două săptămâni. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere.F. denotă ca familia este orfană. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu. având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. După luarea acestor măsuri. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri.+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul.

cei goi şi. ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. mucegaiuri şi petele de diaree. În vederea asigurării unui regim termic optim. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte. dar cu „coroane” de miere. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează. Se şterg pereţii stupului. se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. precum şi lipsa umidităţii. rame cu puiet şi celule goale. iar central. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. după ce albinele şi-au terminat zborul. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 . Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. în funcţie de temperatura aerului.Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. În această situaţie. fagurii mucegăiţi se elimină. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. la nevoie. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. înlăturându-se fagurii necorespunzători. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1. umiditate. Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. aplicabilă în cazul stupilor verticali. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat.

Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. întrucât în fagurii cu multe celule deformate.300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca. una multietajat 2. Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide. 350 g miere sau 175 g păstură. cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. în timp ce. dar cu o matcă mai bună. pe un număr mare de rame. cantitatea de hrană.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore. Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. Se apreciază ca familii puternice.600 kg. de trântori sau rupţi. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros. după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali. Mărimea populaţiei. după care se eliberează.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. familiile care ocupă 8-10 intervale. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus. Pentru o bună dezvoltare în această perioadă.5 kg păstură. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 .

dar ouăle ei sunt nefecundate. bătându-se în peretele stupului. folosindu-se. dar sunt fără ouă sau puiet. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă. şi-a crescut una tânără. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). bat din aripi şi emit un sunet plângător. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca. făcându-se un schimb de albine culegătoare. în care se găsesc larve de trântor. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. iar albinele s–au obişnuit cu ea. o hrănesc. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. în colivie. 93 . în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor. stau cu abdomenul ridicat. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. dar puietul să fie de trântor. Pentru a putea corecta o astfel de situaţie. fie miere diluată. fie sirop de zahăr. cu puiet în elipse bine desenate. în hrănitoare sau faguri vechi. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă. În felul acesta. După zece zile din momentul depunerii ouălor. este nefecundată. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. ele aleargă neliniştite pe rame. Când deschidem stupul. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni.activ. dezvoltat în celule mici de lucrătoare.5 litri la intervale de 4-5 zile. bine dezvoltată. Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. rămase de la larvele de trântori. familia se deranjează cu zgomot şi fum.

deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen. Transportul familiilor de albine. se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent. după diafragmă. oferit în special de pomii fructiferi. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. se face „spargerea cuibului”. dar uzează mai mult albinele. cules de albine. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. plantaţiile de salcie. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. expunându-l în tăviţe. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile). cât şi din cele păstrate ca rezervă. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup. după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. este indicat să se folosească flora din păduri. livezile de pomi. având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. primăvara devreme. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii. Astfel. Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. neavând faguri suficienţi. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului.. exceptând cei mărginaşi. Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. după ultima ramă cu puiet. înaintea ramei de margine. În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . sau când albinele tinere. 94 . Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat.

întrucât. În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie. ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine.Când natura oferă cules bogat. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire. între fagurii cu puiet necăpăcit. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire. după ultima ramă cu puiet. albinele vor construi celule de trântor. Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. direct în mijlocul cuibului. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi. iar când timpul s-a încălzit.500-1. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare.000 kg ceară pe familie. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor. având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului. implicit. 95 . fără a influenţa negativ producţia de miere. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0.

apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare. . In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice.doua generatii.partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare). . Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine.imperecherea libera a matcilor. necontrolabila. intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. Astfel.dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. In acelasi timp in familie coopereaza: . lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. 96 .poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. . Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei. Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia. respectiv matci si trantori.CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari. . de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi. de temperatura si cules. rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia.

Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala. . rezistenta la iernare. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare.compactitatea puietului. . modul de capacire al mierii. crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. .modul de depozitare a mierii in faguri. cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului.irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii. .cantitatea de laptisor depusa in botcii.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute. prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului. Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna.odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie. . . si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/.Criterii de selectie:.blocarea cuibului.rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante. .pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: . la folosirea fumului.inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules). apropierea de stup. Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 .tendinta de roire. toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului. . Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective. . Productia de miere si ceara este cel mai important indicator.

iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri. Grupele de verificare se fac cu cate 30. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie.In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor. Toamna grupa de prasila se reconsidera. eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit. . formandu-se grupa familiilor de prasila.in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate.In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv.In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi. a matcilor precum si la formarea de noi familii.In anul II se urmaresc rezultatele obtinute. HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 . matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie. .in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . . Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”. . necorespunzatore si la familiile nou formate. familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie.40 familii cu matci fiice. Alegerea definitiva are loc dupa iernare. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate.. . eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs. urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate.in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie .

alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare).Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura.In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul. Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor. . bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. . cat si a puietului eclozionat. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana. de temperatura si de disponibilitatea culesurilor. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 . Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. de candi (turte) sau pulberi. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet.

colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare.Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 . Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules. albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. . o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet . vitamine si elemente minerale. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare. nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat.populatia de albine din stup va fi mai mare. Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie.capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. raspunsul coloniei este imediat.Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii. substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor.

glandelor si altor tesuturi. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere. De asemenea. . cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca . Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen. Polenurile sunt deosebit de eficace.se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor.zisa „otravire proteica”. Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene. S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. de procentele de inlocuire a polenului.s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. Efecte similare au si alti 101 .corp. de valoarea lor biologica. Ca urmare. polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. .Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. mai grav ducand chiar la asa.

15. lapte praf. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop. Multi substituenti ca : faina. constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi. lapte condensat. praful de ou. cat si de cantitatea de zahar din acesta. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. etc. drojdia de bere uscata. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. Rata consumului turtelor continand 5. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. celelalte 102 . de soia.. cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile. Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB.inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat. faina de soia degresata.35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen.25. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult.

AA= aminoacizi Lizina. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. izolucoina. grasimi. cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. metionina. cistina.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. 103 . saruri minerale etc. Totusi. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului.avand cca 2000 de indivizi. histidina. valoarea biologica si digestibilitatea acestora. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. vitamine. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului. triptofanul. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine.leucina. Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica . fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. arginina.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. fenilanina. datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia.

in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura. scondate. Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. astfel: . polenul sau pastura. substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea. proportiile. Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R.vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor. deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. . Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. timpul. proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras.vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983. Totul depinde de modul. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute.M. mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen. . fata de 20 – 25% cat detine polenul. 104 . Doull).vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana. cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit.

depozitată în faguri pentru maturare. pe lângă diferenţele dintre specii.venin . I 101). mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii.laptisor de matca . conţinutul mediu de zaharuri este de 40%.propolis . şi descoperite în 1978-1979. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel. unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce. datând din anii 500 Î.mierea . pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine.pastura .CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: . o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984). omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci. adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii.” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor.Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii. mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate. Astfel. vitamine. Nectarul.Ch. Din totdeauna. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%. pe care albinele îl produc. prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante.polen . secretat de flori. mineralele. este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon. de mai mulţi factori: 105 . albumina.ceara .apilarnil 1. acizii. modificate în corpul albinelor. O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. Felul şi cantitatea de nectar secretat depind.

se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. Spre deosebire de nectar. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana. După excreţie. lichidul conţine în jur de 80%. în timp ce coniferele ca bradul. cireşi. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor. căutată şi de alte insecte. găsiţi în brazi. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). nu mai este adunat de albine. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. Totuşi. Deseori. dar în cantităţi mai mici. mesteceni şi pruni. unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă. De exemplu. lipicioasă. De obicei. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite. albinele îl culeg dimineaţa. Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. în această perioadă. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. Lichidul nu este cules numai de albine.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important. cu surse bogate de apă freatică. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. cum ar fi aminoacizii. acest procent scade rapid. Pentru a se hrăni. Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. iulie şi august. tei. sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. înainte să se usuce. Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. Lichidul secretat de afide Alături de nectar. Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. constituind hrana 106 . imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. în componenţă intră şi alte zaharuri. - 1. dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. de exemplu furnicile. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie. ca melecitoza. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa.

fier. cupru. Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. magneziu.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala. taninuri etc. tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). De asemenea. avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata. iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora.Greutatea specifica :1.417 este determinata de continutul in apa a mierii. iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). si siliciu.crom. respirator. de hrisca ). determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. clorofila. etc. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri. Clasificarea mierii prezinta un interes practic. De asemenea. Substantele minerale.iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. nu intra in notiunea de miere. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu. mangan. iar aprecierea culorii se face prin comparare. calciu. iar zaharoza la dreapta. 1971). Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. respectiv de conditionare. ale sistemului nervos. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele. orice produs asemanator cu mierea. fosfor. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa). glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. bor. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine. prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba. si derivatii ei (xantofila). Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. 107 .principala pentru ele si progenitura. cardiovascular. Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul. Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic.

zaharoza. piridoxina. şi altele. Formarea mierii Produsele culese de albine. Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina. formand congomerate. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete.400. începe o transformare chimică.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. fără a se modifica pe sine. se produce la 10 – 18 0C. care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. trec printr-o pre-digerare şi depozitare. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. suferind modificări fizice şi chimice complexe. acidul folic. la temp. nectarul şi lichidul secretat de afide. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare. de floarea. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup. uneori chiar in faguri. precum catalaza. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). Această enzimă descompune. Cristalizarea este un proces natural specific. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii. acidul ascorbic. iar apoi racirea rapida la 25. Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. uscate.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. în fructoză şi glucoză. fara mirosuri. ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. fosfataza şi oxidaza. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. acidul nicotinic. proprie corpului. Aceasta se întâmplă 108 . Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. realizând in final mierea. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). aroma si gust. la temperatur de 400C. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. boitina. de 11 grade. Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit. Mierea de rapita. au loc şi modificări fizice. până la depozitarea ei în alveole. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. vitamina K. riboflavina.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede.

Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17. Mierea de pădure conţine 34. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante. hormoni şi enzimele fermenţilor. cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. culoare şi amestecuri de polen. În 100 g miere din flori sunt prezente 27. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. cei mai importanţi sunt aminoacizii. sulfaţii. hrana pentru albine. calciu. din zahăr.31 Oxizi 0.50 Fructoză 38.72 mg de aminoacizi. Componentele secundare sunt mai ales aromatice. Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust. Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri. vitamine. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet. cloriţii. acidul formicetc. fosfaţii etc. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată.31 Componente secundare 2.17 Zaharuri multiple 7.20 Zaharuri superioare 1. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal.datorită procesului evaporării. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1.57 Glucoză 31. conţine însă numai 10. Soluţia obtinuta este o masă concentrată.417. Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor.28 Proteine 0. acidul malic.32 mg.19 Acizi 0.21 Dintre acizi. Printre minerale enumerăm potasiul. mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar. sodiul. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu. mierea din flori mai mult potasiu.). magneziu. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet. Sorturi de miere 109 . care totuşi poate absorbi apă. acidul citric.26 Zahăr de trestie 1.96 mg. anumite inhibine.

pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. La începutul culesului din molizi. deja prezente în faguri. aproape neagră. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. De asemenea. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie. de pe stejari. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. în stare lichidă. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. La această miere. Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. putem recoltata mierea. ci de un maroniu deschis sau închis. în unii ani. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. pe la jumătatea lunii iulie. cum ar fi mierea de rapiţă. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. etc. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. căci în multe regiuni. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. aici. mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. Este vorba. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri. dintr-un cules timpuriu. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. începe înflorirea zmeurii în pădure. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. la o apăsare cu mâna. Soiuri de miere pură. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. Dintre soiurile de miere din flori. arţari şi alte specii de foioase. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. verzuie. 110 . alveolele sunt căpăcite. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. mături speciale. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi. de păpădie. galben-aurie. despre miere deschisă la culoare. Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. de rapiţă. Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. se obţine de obicei o miere polifloră. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. cu ajutorul unei perii. De exemplu.

mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. mierea picurată. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau.5 kg. deosebim. La fagurii noi. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. 25 kg. cristalină. mierea curge din centrifugă. chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere. Amestecarea în recipient dă o miere fină. Ceara capacelor cade într-un recipient special. Dacă ea curge repede şi formează. este un produs finit. mai ales la mierea de flori. este pus în mişcare. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. şi vor putea fi scoase. dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. Prin unul sau mai multe robinete. Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor). printr-o sită dublă. Munca devine mai uşoară. După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. proaspătă şi pură. La scoaterea din centrifugă. automat la pornirea în direcţie opusă. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. formând un „munte” şi depunându-se în cute. mierea este matură. Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. fie cu ajutorul unui motor. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. în care sunt ţinuţi fagurii. Activitatea dă rezultate şi mai bune. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. la centrifugile cu motor. de preferinţă în spaţii întunecoase. folosind forţa centrifugală. după metoda de extracţie. o gaură în mierea aflată deja în sită. este necesar un control. în recipientul de păstrare. al pierderii recoltei – nu este de exclus. Dacă mierea curge. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. fie cu mâna. la temperatura camerei. Recipientele pot ţine 12. Pericolul fermentării – şi. prelingându-se în jos. Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. 40 kg sau 50 kg de miere. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. astfel. Ele trebuie să poată fi 111 . Coşul rotativ.Pentru a putea separa mierea de fagure. Prin centrifugare. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure. mierea centrifugată şi cea presată. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară.

această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C. de păpădie şi de pomi fructiferi. Printre acestea. Mierea bună. însă. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. cu termostat şi încălzire electrică. care poate rămâne lichidă până la doi ani. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. cristalizarea va dura mai mult. va rămâne doar o perioadă anume de timp. Este. Deja la o încălzire de 0 45 C. căci. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani. prin încălzire la 400C. altele după câtva timp şi altele niciodată. amintim mai ales mierea de rapiţă. în multe ţări de peste ocean. cristalizarea este îngreunată sau împiedicată. Poate ajunge atât de tare. este de fapt o soluţie saturată. enzima sensibilă. vorba despre o miere de calitate. mierea poate atrage şi mirosuri străine. Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. La diferitele soiuri de miere. este distrusă. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ). că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. Este o proprietate naturală a mierii. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare.5 kg. Dacă predomină fructoza. Tipică este mierea de salcâm. apare. Astfel. În unii ani. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. de exemplu cea de molid. poate fi centrifugată parţial. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. cu conţinut de melecitoză. Mierea. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. În mierea de larice. ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. invertaza.închise bine. O încălzire prea puternică dăunează mierii. Până la urmă. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. pe lângă apă. mierea trece într-o stare solidă. fără pierderi calitative. Dacă mierea este mai multă. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. Se recurge la această metodă 112 . respectiv cristalizată. suferă. în cantităţi mari. Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. în forma ei finită. În starea ei lichidă. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. totuşi. din proprie experienţă. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. dar se zahariseşte repede în recipient. Din păcate. încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient.

Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. 113 . a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. La prima ascensiune pe Everest. care stimulează de asemenea formarea sângelui. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. stomacul. plămânii. ci şi din chimia din ziua de azi. valoarea mierii scade simţitor. nu numai de experienţa din vechime. care ajung în corp. într-un fel sau altul. Printre acestea enumerăm calciul. prof.când consumatorii preferă mierea lichidă. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. nervii necesită. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului. Organele ca inima. sângele şi nu în ultimul rând. sângele poate prelua zaharurile imediat. foarte bine echilibrate. fierul. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. ci şi sugarului şi copilului. face din miere un energizant ideal. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. Nimeni nu se îndoieşte. căci întrun depozit de hrană. rinichii. cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. A fost foarte recunoscător. cobaltul. intestinele. că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. după o boală sau o operaţie. fosforul şi acidul silicic. Nőcker. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. energizant. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. calmant şi liniştitor. mierea este un supliment ideal. Acest fapt a fost demonstrat. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. Organismele acestor oameni sunt. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). ficatul. faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. de la 60% până la 70%. Cantitatea mare de zahăr invertit. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. În această formă. Pe lângă aceasta. Astfel. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere. Totuşi. bila. slăbite. în primăvara anului 1953. să fie fortificate. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. mierea conţine multe alte substanţe. cât şi cantităţii de minerale. mierea este un tonifiant excelent.

Omul modern. la care. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. zaharine. în plus. va aprecia o hrană tonifiantă. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. uşurează somnul. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. pe deasupra. Dacă adăugăm apă. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. Pe lângă albumine. Inhibinele din miere. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. foarte des stresat. aminoacizi liberi. ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. pe lângă miere. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . gustoasă. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. fie pe pâine. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. vitaminelor din seria B. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. nu poate fi bună şi omului. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. fie în stare pură. când suferea e tuse sau de răceală. antibiotice. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă. chiar şi după o întrerupere a somnului. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. substanţe minerale. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. chiar deschise sau purulente.Este. care distrug bacterii. de asemenea. De exemplu. când este consumată în mod regulat. Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. calmantă şi. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. Din copilărie. Ea îşi face efectul mai ales atunci. vitamine.

13% la 13.îmbunătăţeşte vederea.960 la 0. De regulă ceara de albine are culoarea albă. se îmbunătăţeşte nu numai gustul. ci se completează şi în efect. propolis. 12% la 12. Amestecat cu o lingură de miere. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active. precum picioare sau aripi de albine. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. de la galben deschis până la maro închis. 1% la 2% apă.stimuleaza apetitul. Conform diferitelor articole ale lui A. produce înmulţirea globulelor roşii. Ceara galbenă de albine are miros de miere.uşurează munca intelectuală. După o curăţire de depunerile nedorite. venin Ceara de albine. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava. Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: .accelerează creşterea. 2. şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. punctul de topire se află între 620C şi 650C. În stare rece ea este o masă tare. Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos. Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. . el trebuie uscat imediat. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor.nevoie organismul pentru viaţă.5% acizi liberi de ceară. Greutatea specifică se situează între 0. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş. creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi. care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă. . casantă. punctul de solidificare 60. 115 .5% substanţe carbonice. ci şi din impurităţile şi resturile de celule. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid. Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust.Ceară. Astfel.50C.îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. . Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt.970. Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis. . Totuşi. Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală.

caliatatea a II-a (de culoare galbena. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . de modul de prelucrare. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina. iar mirosul ei in general este placut. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica. nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali.1-0. Greutatea specifica. uniforma cel putin in partea superioara a blocului. la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. Ceara (topita) de albine. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane.. utilizand prese de mare putere. alcooli 39% si alte substante 4%. cosmetica. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%. conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. uniforma in toata masa ei). Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. parfumerie. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă.13. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. la 150C varaiza intre 0.galbuie).956-0. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi. asemanator mierii.970. Ceara obtinuta este de calitate inferioara. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc. hidrocarburi saturate 12%. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite. iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii. Dar nu numai lumânări. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. aviatie. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8. hidraulice sau mecanice.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii. etc. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica. pielarie etc. pana la bruna deschisa.20C. calitatea I (de culoare alb. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0.

Cu cat presa va fi mai usoara. care se topesc in apa. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. Din100g faguri se obtin 70g ceara. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste. Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor.inchisa si neagra. de culaore deschisa.–ceara isi pastreaza structura omogena. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia. 117 . astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. in functie de agentul de incalzire. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I. in topitorul solar. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . se prelucreaza la topitorul solar. Astfel. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. Indiferent de procedeu.care poate ajunge la 2. transparenti. ce pot fi grupate in mai multe categorii. din ceilalti faguri se obtine doar 50. fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. cu atat calitatea cerii va fi mai buna. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. dar cantitatea mai mica.60 % din ceara obtinuta. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura. netransparenti si nemucegaiti. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie. Apoi. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. fara molii si mucegai. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. prin saponificarea unei parti de de ceara.4%. fara pastura. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna. din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. Astfel. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri.

Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor. Are miros caracteristic .84 substante neidentificate. tranvazarea etc.34 proteine.1. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente. precum şi în soluţiile pentru injecţii. Densitatea laptisorului de matca este de 1. spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie. 0. are un mare efect asupra bacteriilor. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. tegumente. se spargesi se supune din nou topirii. gust usor acrisor si astringent. proviatmina D. pentru purificarea cerii. în cazul propolisului. la temperatura de 15oC se ingalbeneste.oparescent si acru in contact cu aerul.82 cenusa si 2. si gogoase. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. a larvelor. Amestecat in miere sau loifilizat. din care:12. la o temperatura pana la 90oC.46% lipide. biotina si urme de vitamina C. Contine hormoni. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. inozitol. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios. sistemului nervos. afectiuni si carente ale batranetii etc.In general fagurii contin:ceara. pastura (insolubile) precum si excremente. Propolis. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii. 6. Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. ale cailor respiratorii. resturi de miere – solubile in apa. 3. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). zahararuri.) 118 . utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari.

iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor. la toate cele trei serii. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor. sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve.in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. acesta se recolteza. cu botci artificiale in care se introduc larve. de culoare inchisa sau din material plastic mat. Pentru realizrea acestor obiective.ca si in cresterea matcilor. Astfel.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. Ca structura si suprafata. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. forestiera si cultivata a tarii.la temperatura de 2-4oC. care se inlatura. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. se gasesc diferite specii de salcii. arbusti meliferi 119 . Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. cca 8 luni. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra. adica prin orfanizare sau in prezenta matcii.in Delta Dunarii si luncile raurilor.pe suprafete mari.

insuficient valorificata. trifoiul. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. arţarul. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. Sub aspect practic. fiind cele mai răspândite. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut.si un numar de specii erbacee spontane. pomi şi arbuşti fructiferi. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor. iar vara la fanete naturale. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. Dintre acestea cităm: porumbul. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. muştarul. pomii fructiferi. sparceta şi multe altele. păpădia. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. rapiţa. scaieţii şi altele. După natura hranei pe care o oferă albinelor.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi. măzărichea. floarea-soarelui. pălămida. plante de pădure. salcia. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. „goluri de cules”. repezinta valoroase resurse melifere. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine. la care se adauga pajistile. plantele melifere se împart în: plante agricole. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. nectaropolenifere şi polenifere. Mana de la conifere constituie o resursa importanta. teiul. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. fiind totodată puţin răspândite. Aşa sunt: salcâmul. Dintre acestea amintim: bumbacul. mesteacănul. in zona montana zmeurul si zburatorea. plopul.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere. macul şi altele.

De asemenea. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. reale culesuri de producţie. coriandrul. în tarlale masive de sute de hectare. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. fiind mult influenţată de soiul cultivat. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. măzărichea. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. de la floarea-soarelui. având perioada de înflorire de cca 30 de zile. iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg. rapiţa de toamnă. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. care asigură culesuri susţinute. trifoiul roşu. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă. muştarul alb. sau. în medie 60 kg/ha. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. hrişca şi altele. o familie adunând 15-25 kg. specific plantei şi cristalizează foarte repede. trifoiul alb. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. sulfina galbenă. da la care se realizează importante producţii de miere. 121 . constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. trifoiul suedez. lucerna. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. ghizdeiul şi altele. Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. Mierea de floarea-soarelui este aromată. cu gust plăcut. sulfina albă. întâlnită frecvent în fâneţele naturale. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. În timpul culesului. dar de lungă durată. de mică intensitate. de culoarea galbenă deschis. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată.Principalele plante din această categorie.

Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. vişinul.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) . Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură. în raport de condiţiile pedoclimatice. Mierea are gust plăcut. piersicul. Trifoiul alb (Trifolium repens). 122 . În anii favorabili. când florile sunt mai puţin dezvoltate. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. când în natură nu există alte plante melifere. aromă specifică.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. Producţia de miere este ridicată. cu aromă de vanilie. prezentând o deosebită importanţă apicolă. se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. în special în jurul orei 15. din iunie până toamna târziu. părul. cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. Sulfina albă (Melilotus albus). fiind mult apreciată. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. mărul. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare. amintim: cireşul. îndeosebi la coasa a doua. Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. Înfloreşte timp de cca 30 zile. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă. caisul. Cireşul (Cerasus avium Munch. coacăzul negru şi agrişul. prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu.) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. primăvara. Albinele vizitează foarte intens florile. când secreţia de nectar este bună. Produce în medie 100 kg miere la hectar. producând cca 25 kg miere la hectar. puţin pretenţioasă la climă şi sol. care produc 30-40 kg miere la hectar. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). prunul.

devenind argintie la o uşoară cristalizare. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar. Et DC. arţarul tătărăsc. Mărul (Malus silvestris var. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. peste 00C. mai ales. cât şi a capacităţii melifere. paltinul de munte. ulmul. cât. atât datorită răspândirii sale limitate. salcâmul japonez. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. 123 .) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. salcia. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. salcâmul pitic.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. În afară de speciile pomicole amintite. aceasta scade treptat. Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. pentru înalta valoare poleniferă.) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. atât datorită răspândirii sale. teiul cu frunza mare. teiul cu frunza mică.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. jugastrul. domestica Mill. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. gledicia. Practic. arinul. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi. înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. carpenul. cât şi a cantităţii de nectar secretat. Prunul (Prunus domestica L. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar. după care. Dintre aceştia amintim coacăzul negru. paltinul de câmp. care produc mari cantităţi de miere la hectar. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. teiul alb. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen. castanul sălbatic. arţarul american. Produce la hectar cca 10-12 kg miere.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire. înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C. Părul (Pirus sativa Lam. ocupând suprafeţe foarte mari. salcâmul galben.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică.

care se încălzesc mult mai uşor. stadiul de înflorire. cei din masiv 900-1500kg/ha. alunul. Înfloreşte în luna mai. specific. varietate. 124 . s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C. Tot în această zonă. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. păducelul. Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. însoţite de ploi şi vânt. Este o plantă meliferă valoroasă. oferind principalul cules de producţie. care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului. timp de 8-15 zile. ce nu cristalizează timp îndelungat. uneori chiar mai mult. În condiţiile din nordul ţării. densitatea arborilor etc. Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. vârstă. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă. cornul. Din observaţiile fenologice înregistrate. de asemenea. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. S-a stabilit. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop. zmeurul şi iarba neagră. în funcţie de expoziţie. Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor. caprifoiul. arborii plantaţi rar. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. molidul. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar. ce produce în medie 800 kg miere la hectar. Pentru secreţia nectarului. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. pentru frunzele mari pe care le prezintă.). între 8 şi 20 zile. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”.. Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg.oţetarul. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. Astfel.

) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. dependent de condiţiile meteorologice. puternic cordate la bază. Anuală. are loc un proces de narcoză a albinelor. cătuşnica. totuşi se pot realiza zilnic. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar. Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. În schimb. perioadă de înflorire (7-12 zile). de asemenea. prezentând cea mai scrută.Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. În zilele foarte călduroase. Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. un timp liniştit. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C). roiniţa. pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. Se recunoaşte după frunzele mici. când albinele îl vizitează mai intens. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile. teiul va secreta din abundenţă nectar. sparceta caucaziană şi limba mielului. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. iar dacă acesta a fost sub limita amintită. mătăciunea moldovenească. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. Astfel. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. în anul următor. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. cald şi umed favorizează secreţia de nectar. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. datorită parfumului puternic al florilor.) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici. Dintre acestea cităm: facelia. puţin pretenţioasă la climă şi sol. S-a constatat. în condiţii meteorologice favorabile. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 . Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. urmat de unele pierderi ale acestora. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie. cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara.

Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. timp de 20-35 zile. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. ce variază între 300 şi 400 kg/ha.) este o plantă perenă. folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. Roiniţa (Melissa officinalis L. Este intens cercetată de albine. în lunile iulieaugust. În anii cu toamne lungi şi frumoase. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar. începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar. deşi asigură producţii ridicate de miere. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. în lunile septembrieoctombrie. Se însămânţează în rânduri de 60 cm. Limba mielului (Borrago officinalis L. producând în medie 400 kg miere la hectar. erbacee.).îşi încetează vegetaţia. 126 . atât prin locurile necultivate.) este o plantă meliferă anuală. Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. Se însămânţează primăvara timpuriu. nepretenţioasă la climă şi la sol. plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. timp de 30-40 zile. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit. în special în orele de dimineaţă şi seara. Înfloreşte în luna august. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm. la 40-50 cm. La noi este puţin răspândită. Se însămânţează în rânduri. Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. cu o uşoară creştere în orele de amiază.) este o excelentă plantă meliferă. cu miros de lămâie. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L. foarte importantă. Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci). cât şi pe cele cultivate. Înfloreşte în primul an de la însămânţare. Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit. anuală. timp de 4050 zile. obişnuit în luna iunie. Nectarul este secretat în tot cursul zilei. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. foarte intens cercetată de albine. furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. Este o plantă perenă. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar.) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie. Cătuşnica (Nepeta cataria var. citriodora L. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat.

5 de diptere. 7. care. 3. albine solitare. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate. aceasta moare. cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor. iar o familie. primăvara. Din numeroasele cercetări efectuate.5 de furnici.5% de coleoptere. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. din care: 77% de albine. iar prin fecundare.5 familii 127 . Din diversitatea mare de specii. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora. 3. la începutul iernii. între 60 şi 80 milioane. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate. supravieţuind numai o parte din mătci.1-0. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii. polenizarea poate fi anemofilă. paralel cu aceasta. pentru realizarea de producţii sporite la hectar. fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare.) a scăzut simţitor şi.5% de către albine solitare. 3.5% de bondari. numărul polenizatorilor naturali (bondari.5% alte himenoptere. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. După modul cum polenul ajunge pe stigmat. În condiţiile actuale. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii. diptere etc. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. 2. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că. 2. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. 4000 flori. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. dar mai ales prin secreţia nectarului. parfum specific. ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. Astfel.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0.

culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic. pomi şi arbuşti fructiferi. bostănoasele. ceapa şi altele. rapiţa. sparceta. Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. Întrucât aceste culturi sunt bune melifere. coriandru. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. în cazuri de forţă majoră. o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. semincerii de crucifere. 1-4 familii pentru coriandru. măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. culturi bine cercetate de albine.de bostănoase. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. albinele vor fi retrase la timp din zonă. La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora. Pentru polenizare. floareasoarelui. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 . plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. 3-4 familii pentru sparcetă. în: pomi şi arbuşti fructiferi. sau. 2-3 familii pentru hrişcă. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. În condiţii meteorologice nefavorabile. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. în vetre de 50-60 stupi. la distanţe de peste 6 km. 1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui.

care se administrează familiilor de albine. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. zburând iniţial în partea opusă. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. acesta este slab vizitat de albine. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. obligând astfel albinele. În acest scop. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. în scopul satisfacerii cerinţelor de polen. întrucât. Se recomandă. distanţate la 0. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii. fenomen de care aceasta este deranjată. şi care se dispersau progresiv. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor. Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine. Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. iar stupii se dispersează în vetre. situaţie în care albinele. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. lucerna şi sfecla de zahăr.5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor. de câteva ori pe zi. caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. de asemenea. Polenizarea culturilor de trifoi roşu.respectând normele de familii necesare polenizării. în toată cultura. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. chiar şi în scurta 129 .

se lovesc de geamuri. unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. în special a celui proaspăt. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic. iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. Îndată ce în peretele sudic al serei. prin administrarea de sirop aromatizat. prin partea frontală. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. Albinele. introduse în sere. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi. această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. din 500 în 500 m. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. ele se conturează cu var. de asemenea. a rezervelor reduse de nectar şi polen. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. S-a constatat. încercând să iasă în mediul ambiant. S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. datorită limitării spaţiului de zbor. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini.perioadă de vizitare a florilor de către albine. 130 . Tocmai pentru aceste cauze. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului.

orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp. Mehedinti.predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi.flora de stepa si silvostepa. ulterior. Valcea. pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră. . Ilfov. .tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei . .Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere.Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. Teleorman.tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest . După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10). . albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi. De asemenea. 5000ha 131 .tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii. . ramele acestora se ridică la cca 5 cm.flora melifera bogata si variata. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe. floare-soarelui in judetul Olt. Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: . Gorj.tipul 5 de cules si zona bioapicola montana. . vegetatia din padurile de foioase.predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj. acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm. teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual. . Olt. Arges. în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată. pomii fructiferi. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania . flora spontana. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei . dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră. alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor. Constanta.tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati.tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea . Calarasi.

.teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad. .avand culesuri de intretinere foarte bune. Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania . Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana . mana .salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor. zburatoare. . . precipitatii 500 -700mm.temperaturi medii anuale de 8 – 9°C. culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni. pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 . . zburatoare. .in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: . . . pomi fructiferi.culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu. cerealiera. . culesul din padurile de foioase. pomi fructiferi.salcam in sud.intretinere – flora spontana.de la zmeur.inmultirea faniliilor de albine prin roiuri. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie). fanete. . floarea soarelui spre nord. 2400ha in Satul Mare. . . Pomicola.in judetul Bacau.temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm. apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. de la plante din flora spontana. luncile apelor si pajisti.cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. 2000ha in Arad. Culesul se aseamana cu cel din zona 1. zmeurisuri. familiile de albine trebuie stimulate. primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C. pasuni.din punct de vedere apicol este o zona mixta. . Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest .culesuri de intretinere de la plante tehnice. . cu pasuni si fanete.floarea soarelui ramane principalul cules de productie.Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules.flora melifera: plantatii pomicole. cu precipitatii de 600 – 700mm.principal .din cauza lipsi de culesuri intense.

Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani. spatiile verzi. vii. de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). pe marginea drumurilor. livezi. Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit.conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine.stabilirea suprafetelor ocupate . Cu cat distanta se mareste. − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele. culturi agricole melifere. la care se adauga datele culese din teren. . in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. vatra localitatii. cu atat cantitate de miere in stup scade.identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. Estimarea balantei melifera – necesita: .din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi. cu toate consecintele (culesuri slabe.determinarea capacitatii nectarifere. flora spontana. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. pasuni.. boli). − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor. apoi se calculeaza suprafata. vii se inregistreaza ca atare. fanete. Metode directe: 133 . . Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. Suprafetele cu plante melifere. padurile cuprind specii melifere in amestec. pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. .indentificarea speciilor melifere. se inventariaza ca numar. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”. in caz contrar se produc supraaglomerari. furtisaguri.

metoda stupului de control.metoda microanalizelor chimice. albina o paraseste repede.metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. . Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control. . Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului. 134 . Metode indirecte: . inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. .metoda microhartiilor de filtru. In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare.metoda capilarelor.. Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului.metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis. puternic. slab sau fara zbor. iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie. . iar prin insumare zaharul total in mg/floare. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust. Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. inmultire. Dupa intensitate poate fi foarte puternic.

2). numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M). Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha. cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m).2kg (adica 90/2 x 25/100= 11. cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11. Din aceasta cantitate. . FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu. planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m).2 kg miere. restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente. pe care o pot recolta albinele. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere.m = 90 +11. In 135 .750kg.2 +25 = 126. iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. Deci F = M/m = 7583/126. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi. conditii meteorologice nefavorabile).cat si miere marfa.

coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: .rasarirea.inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise). Astfel. se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona.inceputul fructificarii. . .cursul vietii lor . numite fenofaze. .inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori). In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an. cea mai importanta este fenofaza infloritului. dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. elemente de baza in prognoza culesului: . care se imparte in subfenofaze. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere.semanatul. corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri. paralel cu evolutia familiilor de albine. . prezinta o mare importanta practica si economica. coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar.inflorirea.fructificarea.infrunzirea. corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. . .recoltarea. mana). plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare. . In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani. La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: . determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine. . . pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere.aparitia primelor flori. Pentru agricultura.sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor.inmugurirea.inflorirea. corelarea 136 . stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri. . Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. . PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor.

cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei. se noteaza: data inmuguririi. tei. Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an.prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. Se recolteaza la 1 martie ramurile. rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C. Obiectivele prognozei se refera la: . influentate de conditiile 137 . El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam. Clasificarea prognozelor: . timpul de inflorire va fi mai scurt. . aparitia inflorescentei. se aduc in camera cu temperatura constanta. incepand din desprimavarare si pana la inflorire.prognoza productiei de nectar.data infloririi. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric. .factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. Aceasta este o prognoza pe termen lung. . − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera.prognoza de durata lunga: 2 -6 luni.prognoza abundentei florale.

Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. umiditate 70%). de ceara. Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . insectele producatoare de mana. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. constant si linistit. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. care anunta prezenta larvelor secundare. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. lipsit de vaturi (12°C. precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana.autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ. precipitatii moderate. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii.meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). tei 28 – 30°C. 138 . Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie. floarea soarelui 28 – 32°C. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C. prin timpcalduros.

.polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate.dresajul albinelor.numarul familiilor de abine la hectar. Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: . . provenienta polenului.marea capacitate de orientare a albinelor..prezenta perisorilor pe corpul albinei. principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora. .ornitofila (pasarile mici). .entomofila (insecte).protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.tendinta de cercetare a florilor in continuu. forestiere. Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant. . .plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac. la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte. . albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: . . In cazul polenzarii entomofile.polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori. − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale.intersterile – care nu se polenizeaza reciproc. 139 .momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules. Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile. Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita.familii puternice si sanatoase. . trebuie luate unele masuri tehnologice: .anemofila (vant).hidrofila (apa). In urma polenizarii entomofile. . de alte plante sau alte soiuri.amplasarea stupilor la polenizare. . plante decorative. vie. . bumbac).autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain. ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea). In natura exista doua tipuri de polenizare.transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: . . Pentru aceasta lucrare. iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole. .

specii.plante nectarifere (salcam.vii. In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar. incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha. tei) .cu pondere mare (salcia. rapita). Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1.plante spontane (papadia) . polen si mana.Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha. stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului.Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai.plante de mana (tei.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere. detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor. 140 . leguminoase).Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie. salcia) .criteriul fenologic – data infloririi . plante leguminoase). . Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: .culturi horticole (pomi.Sulfina alba – infloreste iunie-iule.plante medicinale . 2. perene.specii forestiere . tei. 3. pomi fructiferi).plante melifer tipice (facelia).culturi de camp (porumb. salcam) . Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere. . . corn. pomi fructiferi.plante polenifer (alun. .criteriul botanic – grupate pe familii. floarea-soarelui).plante de toamna (izma.dupa natura hranei furnizate albinelor: .criteriul economic – dupa utilizarea economica . . floara soarelui). oleginoase. floarea soarelui) . 4. varietati. forme.plante de primavara (pomi fructiferi. din care 200 sunt de interes agricol. .care infloresc timpuriu (alunul. . productie este de 200 – 500kg/ha.plante furajere . soiuri de hibrizi. rapita.cu pondere foarte mare (salcam. dalia) . liliacul) .plante nectaro – polenifere .iunie).criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar. productia 130 – 300 kg/ha. porumb) .cu pondere mijlocie (artari.cu pondere mica (zambila.

16.Paducelul – infloreste in mai . 19. 14.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie.Salcia – infloreste in martie – aprilie. Rapita -infloreste in aprilie – iunie.Floarea soarelui. foioase. 15. productia . cires. prun. porumb etc.de o importanta melifera dosebita. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. cu frunza mare . 13. productia este de 120 – 150 kg/ha.Coriandrul – infloreste in iunie.iunie. productia: .Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai. visin – buni producatori de polen si nectar. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile. Plantele gazda: conifere.produce mana. 21. productie 50 – 200kg/ha. 141 . din care retin apa si proteinele. Mana – este de origine vegetala si animala. ult polen. productia 100 – 250 kg/ha. productie 300 – 600kg/ha.30 kg/ha neirigata 7. productia 100 – 200 kg/ha. care se hranesc cu seva plantelor.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai.Pomii fructiferi . floarea-soarelui. Cantitatea de miere este de 200 kg/ha.5. .Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie. .Artarul american – infloreste in luna martie.infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam. 11 Jugastrul – infloreste in aprilie .producti: 200 – 4000 kg/ha . productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul. gutui – buni producatori de polen. productia 35 – 100 kg/ha.produce mana.meri.200 kg/ha . 8.produce mana. 6.Paltinul de camp – infloreste in aprilie. productie 150 – 200kg/ha. 18.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie. 20. productia este de 1000 – 1500 kg/ha. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie.Mustar – infloreste in mai – iunie.Palamida – infloreste iunie – iulie. 10. 12. productia 100 – 200 kg/ha. productia 100kg/ha. peri.Teiul – salbatic argintiu. productia 40kg/ha. eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana. . productie 30 – 100 kg/ha.Lucerna – infloreste toata vara. gramine perene. infloreste in iunieiulie. 9. productia este de 20 – 30 kg/ha. 22. 17.cais.

Castanul salbatic .polen toxic.Ceapa de samanta . . . .polen toxic.polen toxic. .Piciorul cocosului – polen toxic.Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei. . .Omagul .PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora.polen toxic. .Degetelul rosu . .Laurul de munte . .Stirigoaie . CURS 9 142 .polen toxic.polen toxic in zilele calduroase.Roua cerului – planta insectivora.

sud-vest. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana. intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna. .zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi. vatra trebuie sa fie protejata de curenti. . dulceturi. iau nastere as-zisele lacuri de aer rece. Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. formarea de gheata. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. est. Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli. .departe de inteprinderi de procesat miere.pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul. circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta.spre nord.crearea de condens in stupi. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona. cand tempertura are peste 12°C.curs de apa.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate.orientarea urdinisurilor spre sud. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului.AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. duce la mucegairea fagurilor. aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii. . In depresiuni. iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. . De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine. compoturi. care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui. fabrici de zahar. . vest.

controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. . Pentru a diminua efectele 144 . . Paduri imense acopereau uscatul.hranirile de completare se fac numai seara tarziu. la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. izvoare de clestar curgeau la vale. iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen. De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare.acoperirea stupilor atacati. . . flora s-a imputinat. .hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu. MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului. .extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma. verificarile efectuate de apicultor. a inceput chimizarea intensa a agriculturii.asezarea unui geam peste corpul stupului. .se muta stupina in alta locatie. campii cu lanuri bogate. hranira de completare si stimulare a familiilor de albine. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice.inchiderea urdiniselor inferioare.se pune iarba la urdinis. . In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie. Odata cu inmultirea populatiei globului. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona. Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului.sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules. In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules.folosirea de substante urat mirositoare. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: . cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor. suprafetele arabile au crescut. in mod neglijent.

anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. a aparut concepul de agricultura ecologica. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi.nocive ale poluarii mediului. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. s-au infiintat organisme nationale si internationale. solului. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator. a aerului. In continuare. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. mentala si sociala sunt cu sutele. perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. Astfe. pesticide. produse ecologice. au urmat altele. problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. diferite defectiuni. apa si solul. apoi a unor zone naturale. si a fiintelor vii. se avertizeaza. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. se propun solutii. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna. care improspata atmosfera. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX. a disparut acel plaman al pamantului. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. Multa vreme. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. in 1972. Exemple de poluare a apei.

parfumul.igienic. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: . . sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala. Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %.mirosurile neplacute (transpiratia. familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat. 146 .Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate. iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine. Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: . .biologic. ploaie.medicamentos. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor. anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie.Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. . . . adapostite de vant si insorite.Resturile de cadavre de albine se ard . . alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant.Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani .

Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg). PROTOFIL. . stamicin.Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale.Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice. cloranfenicol). teramicina.virotice . Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere. cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive.Boli contagioase. Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina. Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET. Bolile albinelor se impart in : . BEEVITAL.Anomaliile matcilor 147 . .micotice . penicilina.Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice. MAVRIROL.Boli necontagioase. Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : .parazitare 2. .Puietul racit . Bolile necontagioase sunt urmatoarele : .Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine. . . 1. . streptomicina.Diareea albinelor . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : .Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.Intoxicatii..boli bacteriene .

Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului. In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. 148 . se face prin intermediul albinelor hoate. In apa. in miere un an. in miere. pereti si in crapaturi. Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici. chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. Fata de agentii chimici. pastura. la temperatura de 60°C.3. find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. in cloramina 10% cateva zile. el moare in 10 min. loca vascoasa sau puiet putred. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana. in faguri. Agentul patogen este Bacillus Larvae.. in alcool 90° timp de 40 zile. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. Transmiterea de la un stup la altul. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor. la soare 1 -6 saptamani. formol10-20% timp de 6 zile. de la o stupina la alta. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. unde pot sa ramana ascunsi anide zile. In pamant sporii rezista peste 200 de zile.

Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. . mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit.trantori.in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . Simptome: . fac sa se mentina familia de albine. Prognostic – este foarte grav. introducerea fagurilor de la un stup la altul. atingand apogeul in a doua parte a verii. paraziti ai albinelor. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit). intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta. . Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte. Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara.prezenta cojilor uscate. devenind crem si in cele din urma brune.aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea. unde produc moartea larvelor prin septicemie. escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort.mortea larvelor dupa capacire. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin. . miere infectata. Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. Boala nu se vindeca singura. . Larvele moarte isi pierd forma si culoarea . In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: . unelte de stupina. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit). adapatoare. Pe masura trcerii timpului.cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou .consistenta vascoasa a larvelor. fiind favorizata de caldurile mari.se topesc toti fagurii . Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: . din cauza ca sporuleaza foarte rapid. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange). se incretesc si se ingalbenesc. culoarea bruna a capacelelor. Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. dupa capacire.loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa. inainte cat si dupa uscare.puiet imprastiat pe fagure.

in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. 150 . Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. conditii bune de intretinere a familiilor de albine. Simptome – albinele nu mai pot sa zboare. unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede. germenul isi exalta virulenta. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. patrunde in sistemul respirator.Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. lipsa de cules. . iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. locuri de vatra mlastinoase. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine.agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite. ploi reci de lunga durata. Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte. Continutul larvelor bolnave nu este filant. Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi.igiena . Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie. boala se vindeca singura. apoi in hemolimfa. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. Prevenire: .

Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase. Transmiterea – se face prin albinele hoate. umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. in timpul primei naparliri a nimfei. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. mai putin raspandita. diaree. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. 151 . dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid. surse de apa infectate. slabirea lor si inactivitatea stupului. In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa. razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. Puietul moare in stadiul de larva. Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. Manifestarile clinice nu sunt specifice. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. Albinele bolnave nu pot zbura. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. In general evolutia bolii este usoara. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. au abdomenul balonat. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. Transmiterea bolii se face pe care bucala. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. paralizie si moarte. astfel blocand procesele de naparlire. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent.Nu sporuleaza. asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza. moare in circa o luna). depopularea familiilor. trantori. In forma acuta. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie.

boala nu se propaga la familiile din jur. prezinta tremuraturi ale antenelor. afectand albinele adulte. 152 . Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. lipside de peri . Prevenirea – asigurarea igienei. tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna. mult mai mici decat celelalte. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. cu localizarea in intestinul gros al albinei. paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. iar acul este scos afara. vindecarea producandu-se de la sine. unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei. Albina miroase a peste. Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena. Prevenirea –. ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. nu pot sa zboare. Diagnostic –se pune de catre laborator. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: . nu-si mai coordoneaza miscarile. aripilor si picioarelor.Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. avand aspect de furnici. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii. abdomenul este dilatat. Simptomele: albinele sunt agitate. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). Imbolnavirea se produce in 2-5 zile.

isi pierd segmentatia. consecutive unui cules slab de polen. treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci. a polenului si a nectarului toxic al unor plante..prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave.raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal.toxicoze alimentare provocate de mierea de mana. Simptome: . Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor. . Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor. .stagnarea productiei. . S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). Larvele infectate se ingalbenesc.culesul de mana abundent din unii ani .carentele proteice. .cea mai acreditata este cea de natura virotica. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani.agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase.scimbarea matcii duce la disparitia bolii. tegumentul se intareste. Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel. Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. . .depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori). Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie. In jurul larvei se 153 . reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave. Boala apare primavara in lunile aprilie – mai. 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: .

sunetul caracteristc pe care-l produc. se inmultestee. totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine.masuri de igiena si bilogice corespunzatoare. contaminarea facandu-se pe cale bucala. .neaderarea larvelor la peretii celulei. . . si albinele adulte. .reducerea umiditatii din stup. cand 154 . larva se deshidrateaza. Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. Diagnostic: . Miceliul traverseaza peretele intestinal. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile.afectarea cu precadere a puietului de trantori. Profilaxia: . . distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei.evitarea vetrelor de stupine umede. se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex.Codratin. . nimfele. se desprinde de pereti. fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) .aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure. Prognostic: este favorabil. Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen. Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele.raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var). . boala se extinde asupra puietului si a albinelor. in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. isi micsoreaza volumul.mentinerea familiilor de albine in stare activa. . larvele nu sunt aderente la peretele celulei. Fagurele are un aspect mozaicat.strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante. .tese o panza alba de mucegai. Patrunsa in cuib.

se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. are abdomenul umflat. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. Diagnostic: de laborator. nu se mai deplaseaza pe faguri. unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. nu se mai hraneste si in cateva zile moare. cad de pe faguri. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. provocand sterilitatea. in miere 2-4 luni. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul. si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. Este adusa in stup de albine. in albinele moarte 1-3 luni. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. este apatica. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. paralizeaza si mor. producand moartea matcii. in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. Agentul patologic. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 .datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. nu pot zbura. Boala evolueaza incet. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza. albine hoate si a parazitilor. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. devin de consistenta dura. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii.

Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice. se strang in gramezi pe firele de iarba. inainteaza trantindu-se. introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii.interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. . intoxicatii (cu nectar. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza.dezinfenctia materialului apicol.activitate redusa a familiilor de albine . schimbari linistite dese de matca. Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. Tratementele se repeta la interval de 7 zile. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta.Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. paralizeaza si mor cu aripile intine.in interiorul stupului pete de diaree. . iernarea pe miere de mana sau acrita.limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol. cu miros acru.medicamente utilizate: Protofil. In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: . Prevenirea . perioade de timp rece primavara. lipsa matcii.tratarea tuturor familiilor din stupina. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. . Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil. fiind necesar si un examen de laborator. 156 . deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. ierni lungi si umede.inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc. . Ca semne clinice: . .Conditii climaterice nefavorabile. .eliminarea familiilor slabe din stupina. . .efectuarea de roi puternici si sanatosi.afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina. polen).depopularea familiilor . executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire..se face prin: . In forma acuta albinele incep sa se agite. si o mortalitate mai mare). lipsa culesului. membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat.

depopularea familiilor de albine. abdomenul umflat. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. .cu localizare in caile respiratorii ale albinei.tendinta de a roi.zbor greoi. La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. Acarienii se hranesc cu hemolimfa.mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. adapostite. . Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: .eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave. insorite. .corpul tremura. . . Tratament: cu Folbex si Varachet. . Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor. . Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva.pastrarea familiilor puternice si sanatoase. In forma acuta simptomele sunt evidente: . trantori. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri. Brauloza 157 . cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian. aripile departate. .evitarea furtisagului. Diagnostic: de laborator. roi.iernarea pe vetre uscate. Simptome: in forma cronica trece neobservata. Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte.stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari.. Agentul patogen – Acarapis woodi .evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana. Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite. .

transversal oval. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni. Cu putin inainte de capacire. Albinele parazitate au o viata mai scurta. Tratament – cu tutun. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. temperatura ridicata din timpul verii. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. Acarienii prefera celulele de trantori. De asemenea.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei.pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni. iar productivitatea lor este mult diminuata. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. primele larve parazitate sunt cele de trantori. Etiologic femela acarianului are corpul plat. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. precum si uzura datoarata inmultirii intense. Patogenie . Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 . De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat. acarianul se poate misca liber. unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. Din celula ies numai femele imperecheate. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. Adultii se hranesc cu laptisor de matca. Masculul este mai mic. se haranesc cu ceara si polen. in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. din ce in ce mai accelerat . Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele.

descapacit cu furculita. Apicultorul trebuie sa poarte masca. pe faguri. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. dar au avantajul ca nu lasa reziduri. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni. 2. 3. ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. capul si picioarele diforme. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. Puietul este pestrit si larva moare. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine. Dispersarea. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica.diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C.se poate face prin diverse metode. pe puietul de trantori. Astfel. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie. au aripile nedezvoltate. lasandu-l gol cu provizii cu tot. 4. Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. cer multa experienta. Combaterea varroozei . In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. 159 . producand un consum mare de hrana. Albinele parasesc stupul . Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei. 6. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei.Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. 5. Tratamente ecologice . fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie.Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. tot mai mult folosite.redusa. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C.

Apistan – se foloseste prin agatare. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic. Mavrirol. 8.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti.Folbex VA -prin arderea penzilor. 10. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana.Acid formic – se foloseste prin picurare. 7. 6. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. Varachet. 160 .Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare. scoaterea puietului de trantori. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana.Bayvarol – se foloseste prin agatare. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. Medicamente folosite: 1. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile. 4. 3.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare.Apitotal – se foloseste prin picurare.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului. lemn sau textil. Beevital. Orice tratament folosit in combaterea varozei. 8. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului. 9.Perizin – se foloseste prin picurare. 11. 5. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet. 2. iar cuibul nu s-a strans in ghem.7. Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1.

pe stup. trenuri. oameni. . . umezeala mare. Simptome: pete de diaree pe rame. .cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire. .zgomote mari provocate de pasari.astuparea cu gheata a urdinisului.eliminarea cauzelor care au provocat diareea. 161 . Prevenire: .matca ce produce exclusiv puiet de trantori.familii slabe in stupina.matci inapte de a depune oua. fecalele nu au miros. .hrana necorespunzatoare calitativ.matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma. Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine. . . cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana. masini.stimularea matcii. Defecte: .matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu.lipsa matcii.restrangerea cuibului. . . faguri. . iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen.matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine.curenti de aer. albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil. in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase. . sunt apoase.In cazul puietului racit . Prognostic: nu are gravitate pre mare. nu au miros. Masuri: . . Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: . larvele nu sunt lipite de celule. Diagnostic: examen de laborator.mierea de mana sau fermentata. puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase.

adapostului si ingrijirii familiilor de albine. element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”. Sunt boli declarabile si carantinabile. practic s-a produs o selectie naturala a lor. cum a intervenit omul. − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului. gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. .igiena alimentaiei. varrooza. In conformitate cu aceasta lege. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine.introducerea de material biologic din alte stupine. − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . au supravietuit numai familii bune si foarte bune. loca americana. acarioza. care sunt focare interminabile in lumea albinelor. cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana. PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate. Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale. au aparut famili slabe. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale. pe care le vom trata in continuare.mentinerea permanent in stupina famililor puternice . sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). nosemoza clinica.deplasarea familiilor bolnave. in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: . Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . . Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib. masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita..cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat. . Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. Totusi. singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. care sunt toxici pentru buruieni. Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale.substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. . Pentru apicultori ele prezinta un pericol. Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. floruri. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine. 166 . asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea.care patrund in organism prin simpla atingere. livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. cat si spre folosul agriculturii insasi.Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . piretrina. dar nevatamatore pentru albine. toxice pentru daunatori. vegetale: nicotina. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. a numerosilor paraziti. ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. putand produce pagube familiilor de albine. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza.substante toxice de contact . Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup. avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine. Progresele in aceasta directie sunt reduse. dar si pentru albine.

tetrasul. Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. . Esteri fosforici: paration. stupina are mai putin de suferit. . esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa. Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. . Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: .Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. .forma de administrare. policlorocafon. Acestea se aplica sub forma de stropiri. clorotin.clorobenzolat. ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare. fonocaptan. Sunt insecticide nevatamatoare. .Esteri fosforici: sistox. . tiodan. fie cantitatile reduse in care se gasesc. iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. ploaia spala toxicul. keltham. Evolutia: mortalitate masiva. phosalo. Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii. toxicitatea creste.remananta produsului. aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. . clordan.stadiul fenologic al culturilor. fenolati. continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. nu sunt selective. De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). sunt afectate albinele culegatoare. mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri. afectand albinele tinere si puietul. Cand umiditatea este ridicata.conditiile meteorologice din momentul aplicarii. datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris).distanta dintre stupina si cultura tratata.natura insecticidului. 167 . tetradifon.clorobenzol sulfonat (PCPBS).carbonici. diazinon. omoara toate insectele. lindan. sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica. organice de sinteza: derivatii – clorurati.derivati clorurati: toxafen. Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: . . acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata. In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare. aldrinul. malation. folosite in special impotriva acarienilor: . dicofol. HCH este un insecticid puternic. izolan. care apartin altor grupe de substante.cliptevex. HCH. dietion. clorofenandin. . pericolul scade.existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate. Derivatii clorurati: DDT.

Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: . sticla. In formele cronice. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1. emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie.Legislatia. − 2. 2.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor. . dar sunt putine si in cuib.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina. paralizeaza si mor. numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor. caramida. Tratament – nu exista nici un atidot.dupa aspectul chimic. .Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor. . ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie. Daca in fata stupului sunt putine albine moarte. Fabricile de ciment. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: . Diagnosticul: . centrale termo-electrice.prin protejarea directa a apicultorilor. Albinele au picioarele stranse. aripile lasate si limba desfacuta.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 .prin legislatia care se afla in vigoare. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide.examen toxicologic de laborator. depopularea brusca a lor. Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). inseamna ca albinele au murit departe de stupina.ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona. cu indicarea locului exact. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime. sunt excitate. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia. nu mai pot zbura. mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp.la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera.

trifoi. nicotina. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1.sanitare. unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a. precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi. si a altor plante antomofile. se interzice in tipul infloririi maxime. − La noi. . . poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile.denumirea substantelor folosite. rapita. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito.48 ore. b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi. in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. 169 . . zeama sulfocalcica. durata izolarii se prelungeste cu 24.metoda de alicare (prafuire. a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna. comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp.albinele impotriva intoxicatiilor. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine. pentru a nu pune in pericol viata albinelor. la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului.data si durata aplicarii tratamentului.locul unde se face tratamentul. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati. In conformitate cu aceste prevederi.durata de actiune a substantei (remanenta). In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii. . respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. comunicand urmatoarele . ulei mieral – 5 ore.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore. stropire). Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul.

tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor. se recomanda: . iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii. 170 . presupuse a fi contaminate.evaluarea pagubelor. .metoda de aplicare. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: . e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice. data si cultura la care s-a efectuat tratamentul.familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei. .in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere. precum si plante. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie. . . procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica.denumirea produsului folosit.inchiderea acestora. frunze.cum s-au respectat dispozitiile locale.in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile. 1. . In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila. . care anunta la randul lui Directia agricola. . . respectandu-se intervalele de timp. cu puiet. asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul).se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei. . In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice. acestea raspund material in fata justitiei. . flori.locul. .stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. probe de pamant.concluzia comisiei de ancheta. faguri cu pastura. un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA.5 kg pastura). Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar.2.simptomele observate la familii si albine. inainte ca albinele sa zboare. iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere. Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune. urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata.

dupa anestezie se face operatia 171 . Pentru anestezie se folosesc: . de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. ciocaneste in stupi la urdinis. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. in lipsa de hrana. fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet).Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. . in vederea imperecherii. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui.lui.Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor. pupelor si larvelor cu fum de sulf. Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. albinele ametite cad pe fundul stupului. se inmoaie in pahar cu o zi inainte. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. Pitigoiul – iarna. la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. nelinistesc familiile de albine. Puparea are loc tot in stup sau in faguri. se fac fasii din materiale textile (bumbac).DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie. In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii. dar albinele il omoara imediat. foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort. Toamna fluturii mor. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. pe care le culeg din fata stupului. de unde culege albinele iesite.

. -seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona.Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure.odrita. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit. le dezorienteaza. . acestea uita drumul spre casa. . producandu-se din urmatoarele cauze: .in cazurile de loca.lipsa de hrana. .frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza.dezertarile di nuclei de imperechere. .1. ducand la depopularea stupilor. intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1.5 min). .in cazurile de nesomoza cronica. 172 .Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->