CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONAL I DEZVOLTARE REGIONAL Mun. Constana, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constana Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONAL SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI I PROTECIEII SOCIALE I MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK I POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTR PAAPORTUL REALIZRII PROFESIONALE CTRE ORICE DESTINAIE DIN LUME

CONSTANA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile ndeletniciri ale poporului romn datori condiiilor deosebit de favorabile de clim, sol i baz melifer existent n ara noastr. Ca definiie CRETEREA ALBINELOR (APICULTURA), este tiina care are ca obiect de studiu viaa, comportamentul i activitatea albinelor melifere n scopul obinerii de produse apicole i pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. n evul mediu, apicultura nu nregistreaz nici un progres. Apicultura modern debuteaz n sec. Al XIX-lea, moment n care numeroi oameni de tiin sau simpli apicultori au nceput s studieze viaa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

polenizarii selectiv incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa, productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare, entomofauna spontan polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere, ceara, polen, pastura, laptisor de matca, propolis, venin de albine, apilarnil. Mierea aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor, cosmonautilor, persoanelor in varsta, copiilor. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace, hepatice, pulmonare, castrice, etc. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire, au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai glucoza si fructoza, astfel ca aceasta este practic digerata. Daca alcoolul este ,,hotul vitaminelor din organismul omului, zaharul ,, fura din rezerve de Ca, Mg, Cr, vitaminele din complexul B, enzime, ducand la slabirea rezistentei organismului uman, in special a dentitiei si sistemului osos. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare, in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta, nu este toxica, este nutritiva, este ieftina si mai presus de toate este eficace. Mierea este un aliment energetic, nu lipsit de interes gastronomic. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. Polenul reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata uscata sau refrigerata. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice, nici macar in doze extrem de reeduse. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie, euforie, vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. Laptisorul de matca este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. Prin
4

continutul de proteine, aminoacizi, vitamine, saruri minerale, reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana. Pastura se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului. Ceara reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica, electrotehnica, textila, etc.) Propolisul- reprezinta un produs pe care il intalnim in stup, recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special, in sezonul de primavara si toamna. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficien deosebit n afeiuni bucofaringiene, stomatologice, afeciuni gastro-intestinale etc. Veninul - recoltat de la albine se utilizeaz n tratarea afeciunilor reumatice, reumatism etc. Apilarnilul este un produs de concepie romneasc brevetat n sec. XX de apicultorul Nicolae Iliesu i reprezint de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorit particularitilor pe care la prezint creterea albinelor are un rol social important, fiind o ndeletnicire care pe lng realizarea unor venituri materiale, asigur posibilitatea ca cei ce ndrgesc albinele s-i petreac timpul liber n natur ntr-un mod plcut i reconfortant. Un rol social de mare importan este reprezentat de ocuparea forei de munc care lucreaz n producerea inventarului apicol (stupi, utilaje apicole etc.) precum i ocuparea forei de munc care condiioneaz i prelucreaz produsele apicole care la rndul lor vor fi valorificate prin reeaua comercial existent n ara noastr. Nu trebuie neglijat nici rolul social care deriv din valoarea alimentar, bioenergizant i medical a mierii i celorlalte produse apicole utilizate n apiterapie precum i rolul benefic al acestora pentru copii, sportivi, btrni crora le sunt destinate cu precdere. Se impune s amintim c marele savant- fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat c dac ar disprea albinele de pe suprafaa globului, omul ar mai avea doar 4 ani de via. Cu ct exist mai mult polenizare, cu att iarba este mai mult, sunt mai multe animale, mai muli oameni. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE
5

Asigurarea unui mediu nconjurtor sntos, impune obligaia de a conserva resursele naturale. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importan vital. Prin polenizarea plantelor spontane i cultivate proces n urma cruia se produce fecundarea i ca atare formarea seminelor, legumelor i fructelor albinele au un rol esenial n perpetuarea i deci supravieuirea a sute de mii de specii care formeaz vegetaia Terrei. Pe baza numeroaselor observaii i cercetri s-a stabilit c 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor, iar dintre acestea 77% de ctre albine. Organisme specializate ale ONU au aezat albinele pe locul IV ntr-o clasificare a senzorilor mediului. Desfurndu-i activitatea pe o raz de zbor de 3 km (albina acoper o suprafa de 2500 ha) la diferite nlimi fa de sol i ca urmare a interceptrii elementelor poluante, mai ales pe cele din aer, ap, plante, care influeneaz negativ viaa i activitatea acestora prin intoxicare manifestat evident ntr-un mediu nociv, albinele devin senzori ai mediului. Dac acceptm c albinele constituie un element important de echilibru ecologic, atunci ocrotirea, protejarea i creterea lor conform unor tehnologii moderne i eficiente constituie o necesitate.

BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: - Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare; mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) - Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) - Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) - Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) - Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap, torace si abdomen) - Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) - Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) - Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) - Familia Apidae
6

- Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen - Tribul Apini - Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea, corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII I RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indian uria, albina pitic galben, albina indian i albina melifer. Albina indian uria (Apis dorsata Fabr.). Aa dup cum i arat numele, albina indian uria prezint cele mai mari dimensiuni corporale, albinele lucrtoare avnd lungimea de 15-16 mm, iar matca 36-37 mm. Albinele au culoare galben i pot zbura la dou mii de metri altitudine. Este rspndit n Ceylon, Borneo, Filipine, Iava i Indochina. i construiete un singur fagure (1,5/0,7 m) pe ramurile copacilor, unde poate nmagazina pn la 35 de kg miere. Fagurele are o grosime de 3 cm n partea inferioar i pn la 10 cm n cea superioar, zon unde se depune mierea. Celulele de albine lucrtoare, trntori i mtci sunt de dimensiuni. Fiind extrem de irascibil (neptura ei putnd fi mortal) i cu un instinct foarte dezvoltat de roire i migraie, aceast specie nu se preteaz pentru creterea n stupi, fapt pentru care nu prezint importan economic. Albina pitic galben (Apis floreea Fabr.). Este cea mai mic specie de albine, avnd lungimea de 5-6 mm la albinele lucrtoare, 13 mm la matc i 12 mm la trntor. Dup cum i spune i numele are o culoare galben, cu cte un inel alb pe segmentele abdominale. Este rspndit, n general, pe acelai areal ca i albina uria indian, dar nu triete la altitudini mai mari de 500 m. Albina indian (Apis cerana Fabr.). Este o specie mai evoluat, ce face trecere spre albinele melifere, cu care se aseamn foarte mult, fiind totui mai mic dect acestea. Mtcile au culoare castanie-nchis, albinele lucrtoare galben-deschis i trntorii au corpul colorat n negru. Este rspndit n India, China, Japonia i Orientul Federaiei Ruse. Albinele sunt extrem de rascibile, permind intervenia omului fr masc i fum, propolizeaz mai puin, nu acoper crpturile din stup, matca nu depune oule n mijlocul celulei, cnd sunt tulburate (lovirea stupului, ridicarea capacului, scuturarea de pe rame etc.) devin uor agresive i emit un uierat specific numit schimmering. Albina melifer (Apis mellifera L.). Are cea mai mare arie de rspndire pe toate continentele, i construiete cuibul din mai muli faguri
7

cu celule de form hexagonal, unde i adun rezerve mari de miere, care, n mod obinuit, depesc cu mult necesarul lor de hran, fapt pentru care prezint cea mai mare importan economic. Celulele de matc sunt mai mari, au forma unei ghinde, fiind n numr de 20-30. Celulele de lucrtoare sunt mai mici dect cele de trntori, ambele avnd forma hexagonal. Albinele lucrtoare au lungimea de 9-14 mm, mtcile 15-30 mm, iar trntorii 13-16 mm. Este o albin relativ rascibil i foarte bine adaptat condiiilor de formare. Ca urmare a adaptrii la condiiile de via foarte diferite, albinele melifere prezint variabilitate foarte mare, care a condus la formarea a numeroase subspecii i varieti, ce se pot categorisi n trei grupe: rase europene, rase africane i rase orientale. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carniolian (Apis mellifera carnica Polm.). Este originar din zona versanilor estici ai Munilor Alpi, de unde, datorit nsuirilor biologice productive, s-a rspndit foarte mult. Albinele lucrtoare i trntorii au culoare brun-nchis, mtcile au frecvent zone colorate n galben, prezentnd pe sternite benzi de periori cu reflexe argintii. Este o albin mult apreciat datorit produciilor ridicate pe care le realizeaz i a rascibilitii. Albina caucazian sur de munte (Apis mellifera caucasica Gorb.). Este o subspecie foarte bine adaptat condiiilor de munte, efectund zboruri i n condiii de temperatur mai sczut i chiar pe timp de cea. Dintre toate rasele, aceasta are cea mai lung tromp, 6,5-6,2 mm, fiind astfel o bun polenizatoare pentru trifoi i lucern. Este cea mai rascibil dintre toate rasele, prezentnd un instinct de roire redus i o producie foarte bun, fapt pentru care s-a rspndit i n America de Nord. n ara noastr, comparativ cu rasa carpatin, are un comportament mai irascibil, este mai predispus la furt i propolizeaz mai puternic (inclusiv urdiniul). Albina caucazian galben de es (Apis mellifera remipes Gerst.). Populeaz regiunile din sud ale Caucazului (Armenia, Iran i Anatolia), fiind o albin foarte rascibil, observndu-se cazuri frecvente de convieuire a dou mtci n aceeai familie. Albina italian (Apis mellifera ligustica Spin). Are culoare galben i trompa mai mic dect la albina carniolian. Mtcile sunt foarte prolifice, particularitate ce determin obinerea de familii puternice i a unor producii ridicate, fapt pentru care s-a rspndit mult n zonele cu climat mai cald. n regiunile mai reci, albina italian nu se adapteaz, ntruct are o rezisten
8

sczut la iernare, iar pe timpul verii nu sesizeaz venirea ploilor, albinele fiind surprinse pe cmp, nregistrndu-se astfel mari pierderi. Albina neagr (Apis mellifera L.) este rspndit n cea mai mare parte a Europei (Frana, Germania, Anglia, Olanda i Peninsula Scandinav). Culoarea corpului este brun-nchis, uniform la mtci, iar culoarea chitinei este neagr. Este o albin irascibil. Albina carpatin (Apis mellifera carpatica Foti). S-a format n condiiile specifice de clima, relief i baza melifera de la noi din ar. Prezint trei varieti: de cmpie, de deal i de munte. Se aseamn cu albina caucazian de munte, iar varietatea din Cmpia Dunrii, cu albina italian. Trompa are lungimea cuprins ntre 6,30 mm la albinele din Podiul Moldovei i Cmpia Dunrii, 6,35 mm la cele din Cmpia Vestic a rii i 6,44 mm la populaia din Podiul Transilvaniei (nsuire care o situeaz ntre albinele sure de munte caucaziene i cele italiene). Se caracterizeaz printr-un comportament deosebit de linitit pe faguri n timpul cercetrii, permind, n general, intervenia omului chiar i fr folosirea fumului. Este puin predispus la furt i are un instinct moderat de roire. n timpul roirii, cldete cca. 30-50 botci i numai n cazuri cu totul excepionale 200. Prezint predispoziie accentuat pentru blocarea fagurilor cu miere, particularitate biologic ce ngreuneaz ntreinerea sa n stupi orizontali i propolizeaz slab cuibul. Este o albin productiv, producia de miere record a fost de 160 kg pe familie. Este bine adaptat la condiiile din ara noastr, avnd i nsuirea de a sesiza venirea ploilor, situaie n care albinele se rentorc la stup fr a fi surprinse de ploi pe cmp. Importat n Argentina, s-a comportat mai bine dect albina local. RASE AFRICANE Albina galben african (Apis mellifera adansonii Latr.). Este rspndit n Africa Central, fiind foarte bine adaptat condiiilor locale. Are corp mic, abdomenul de culoare galben. Este foarte productiv, realiznd producii cuprinse ntre 35 i 40 kg miere, dar este extrem de irascibil i cu instinct de roire i migraie foarte dezvoltat, nsuiri ce o fac s aib o importan economic strict local. Importat n Brazilia i ncruciat cu albina local de origine european, a rezultat un hibrid, albina brazilian, care roiete mult, vagabondeaz i este foarte agresiv. Albina sud-african (Apis mellifera capensis Escholtz). Este rspndit n zona Capului Bunei Sperane, de unde i-a primit i numele. Datorit produciilor mici de miere pe care le realizeaz, aceast specie prezint importan economic sczut. Albina telic (Apis mellifera intermissa B. Reep.). Ocup zona fertil i de deal a Africii de Nord i Vest (Tunisia, Algeria, Maroc), avnd o mrime asemntoare cu albinele europene, culoare nchis, aproape neagr
9

i abdomen cu foarte puini periori. Prezint o nsuire extrem de valoroas, fiind imun la boala puietului, numit loca. Albina egiptean (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr.). Este o subspecie care face trecerea ntre albinele africane i cele europene, rspndit pe Valea Nilului i pe rmurile Mrii Roii. Aceast subspecie, ncruciat cu majoritatea albinele europene, d metii de prim generaie excepional de valoroi, cu exceptia albinei italiane, produii rezultati fiind foarte irascibili. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr.). Rspndit n Madagascar, este mic, de culoare neagr, este considerat ras pur, fiind izolat complet de contactul cu albine din alte rase. Are instinct de roire foarte accentuat i producie mic de miere.

RASE ORIENTALE Albina cipriot (Apis mellifera cypria Poll.). Este rspndit n insula Cipru, de unde a primit i numele. Se aseamn ca mrime i culoare (galben) cu albina italian, de care se deosebete prin faptul c este foarte irascibil, putndu-se lucra numai cu mnui, ntruct fumul le irit. Albina sirian (Apis mellifera syriaca V. Buttel R.). Rspndit n sudul Siriei i Liban, este ceva mai mare dect albina egiptean. Are mtci foarte prolifice, ceea ce asigur obinerea unor familii foarte puternice, ce realizeaz producii mari de miere. Albina israelian este productiv, mtcile prolifice, care apr cuibul, puin predispus la roire, rezistenta la intemperii, economisesc rezervele de hran. Albina iranian (Apis mellifera meda Sker.) este rspndit n nordul i nord-estul Siriei, n Turcia i este asemntoare cu rasa caucazian galben de es. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap, torace, abdomen. Capul Vzut din fa, capul are o form relativ triunghiular la albina lucratoare, oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor, cu partea din fa plat i cu cea din spate uor concav. De torace este lipit gtul subire, ce adaposteste o deschidere pentagonala, foramen, prin care trec orificiul
10

esofagian, nervii, vasele de snge i cile glandulare dinspre cap spre corp. In cutia craniana se gasesc creierul, muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale, centralanterior se afla o pereche de antene, lateral ochii compusi, iar frontal trei ochi simpli. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faete, compusi i cei trei ochi punctiformi, simpli din frunte: ocelii. Acetia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta, dimineata devreme, in amurg si in interiorul stupului. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei, partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. Ochii cu faetele lor au capacitatea, astfel, de a calcula cu precizie orientarea fa de soare chiar i atunci cnd cerul este acoperit. Ochii sunt alctuii din multe faete microscopice hexagonale denumite omatidii; fiecare capteaz o poriune foarte mic, un punct din imaginea total, a crei sum d o imagine global. La albinele lucrtoare omatidiile sunt n numr de circa 4000-6000, la trntor 6000-8000, iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. In comparaie cu omul, albinele percep diferit culorile. Ceea ce vedem noi drept un rou strlucitor, pentru ochiul albinei este negru sau gri nchis. Dimpotriv, noi nu vedem culorile ultraviolete. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceti stimuli vizuali. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu, galben, verde, albastru-verzui, violet-albstrui i ultraviolet Figurile structurate, cu forme multiple sunt uor de memorat de ctre albine. Pentru apicultorul practician, acest lucru are o anumit importan n ceea ce privete marcarea stupilor si pentru ca albinele s nu se rtceasc. Este suficient folosirea culorilor galben, albastru, negru i alb. Totui, n zilele noastre, apicultorul va marca astfel numai stupii n care mtcile tinere depun ou. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. Antenele sunt dou aderene care se pot mica liber, sunt articulate direct pe frunte datorit unei membrane moi. Ele reacioneaz la stimuli olfactivi i auditivi. Deoarece viaa coloniei de albine se petrece mai ales n ntuneric, trebuie ca simurile care nu depind de lumin, cum sunt mirosul i simul tactil, s fie deosebit de evidente. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait, miros, perceperea vibratiilor, modificarile de temperatura, a c% de CO2, etc. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului.

11

Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara, doua mandibule si proboscisul sau trompa. Aparatul bucal indeplineste functii multiple, de: prehensiune, insalivare, aspirarea lichidelor. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene, continuata cu o membrana. Mandibulele sunt plasate pe ambele pri ale cavitii bucale si pot fi micate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. Albinele lucrtoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii, cladirea fagurilor, la ingerarea polenului, la roaderea capacelelor i la toate activitile din stup pentru care aceste instrumente de apucat i de strns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte, scuturarea polenului de pe anterele florilor, desprinderea propolisului de pe muguri. Mandibulele mtcii sunt mai mari dect ale albinelor lucrtoare. Spre deosebire de viespi, mandibulele albinelor nu au dinti. n imediata apropiere a aparatului bucal, pe partea interioar a peretelui din fa al capului se afl glandele mandibulare, a caror secreie nmoaie ceara elaborata de lucrtoare. n timp ce aceast gland lipsete cu desvrire la trntori, ea este foarte bine reprezentata la matc, elaborand o substan atractiv de matca( feromon), redat n cantiti mici fiecrui membru al coloniei, cu rol in meninerea coeziunii coloniei. Dac aceast substan lipsete sau este n cantiti reduse, apare fenomenul roitului. De asemenea, crete numrul oulor de albine lucrtoare. Colonia nu mai este mulumit de matc i de propria-i stare. Dup descoperirea ei, n 1954 de ctre Butler, substana de matca este ntlnit n cantiti corespunztoare la mtcile tinere, i insuficient la mtcile btrne i slbite. Trompa se compune din doua maxile si labium, sau buza inferioara. Este organul de supt si lins, cu care albinele aspir nectarul, lichidul dulce secretat de afide, mierea, hrana i apa. ntregul aparat al trompei se compune din nenumrate palpe labiale i din limb. In momentul aspirtatiei hranei, toate componentele trompei se alatura, formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. Dup aspirarea hranei, trompa se poate strnge, n aa fel nct ea nu mai este vizibil. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. Astfel, prin miscari aspiro refulante, se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid, ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar), aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop. Lungimea trompei variaz, n funcie de rasa de albine, ntre 5,3 mm i 7,2 mm. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei, indicator important in caracterizarea diferitelor rase. Determinarile se fac la microscop, cu ajutorul micrometrului ocular.
12

Toracele Este format din trei parti: protorax, mezotorax si metatorax, de consistenta chitinoasa. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit, separate de pleura. Pe fiecare segment toracic, lateroventral, este inserata cate o pereche de picioare si superolateral, pe mezotorax si metatorax, doua perechi de aripi. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme, cu rol in respiratie. n torace se gsete centrul aparatului locomotor de unde pleac muchi puternici spre picioruele inferioare, aripioare dar i spre cap i spre partea posterioar a corpului. Micrile musculare sunt controlate de sistemul nervos. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi. Picioarele cele trei perechi de picioare, anterioare, mijlocii si posterioare, nu servesc numai pentru deplasare, ci i pentru recoltarea i transportul polenului. Fiecare picior este alctuit din urmatoarele segmente: coxa, trocanterul, femurul, tibia si tarsul. Tarsul este format din cinci segmente, tarsomere, dintre care primul bazitarsul, este mai dezvoltat. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaii, care le dau mobilitate. Albinele nu pot face, cu picioarele lor, multe feluri de micri. Scderea mobilitii este compensat de numrul mare de segmente. Picioarele se pot mica n diverse direcii. Articulaiile stau n unghiuri diferite cu diverse direcii de micare aa nct sunt posibile micri izolate n toate cele trei planuri. Acest lucru joac un rol n special n cazul recoltrii polenului i n formarea couleului. Periorii de pe picioare ajut la aceste activiti. La prima pereche de picioare, de o mare nsemntate sunt periuele pentru curat antenele, numite i batista albinei. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului, chiar pe ncheietur i dintr-o clapeta cu peri desi, ca o perie, fixata pe partea distala a tibiei. Antena este introdusa in fosa semilunara, iar tarsul se flexeaza pe tibie, inchizand sistemul cu clapeta. Prin fosa sunt, deci, introduse antenele dup cules, pentru a se cura de praf i de grunele de polen. La albine, curarea se realizeaz automat prin pieptnarea antenelor chiar i atunci cnd acestea nu sunt murdare. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten, care descarca polenul in celule. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. Astfel, partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri, orientati catre interior, formand panerasele, cosuletele (corbicule). Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi, care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. Intre tibie si bazitars, picioarele posterioare au o adancitura care formeaza presa de polen, cu ajutorul careia se transporta polenul.
13

Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei, indicele tarsian. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. Aripile rdcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax, inserate prin articulatii mobile. Aripile din fa sunt mult mai mari dect cele din spate i vascularizarea lor este mai puternic. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase, ramificate diferit in functie de rasa. Nervurile delimiteaza un numar de celule, inchise catre articulatie si deschise catre margini, denumite: costala, subcostala, mediana si anala. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele, se pot determina anumite caractere biometrice, cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. Astfel, se determina indicele aripilor, sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale, care formeaza intre ele un unghi obtuz, masuratorile facandu-se microscopic. Printr-un ir de crlige de pe marginea din fa a aripilor posterioare (hamuli) i printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare, de forma unui jgheab, ambele aripi pot fi cuplate n zbor, prin bti simultane. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca- 1323, lucratoarele- 15-27, trantorii- 13-29. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept, le poate mica n sus i n jos, le poate roti; le poate rsfira sau le poate nfura pe corpul ei. Datorit acestor posibiliti aerodinamice, albina poate varia direcia zborului (nainte, urcare, coborre, zbor curbat i zbor n cerc) i viteza (aceasta depinde desigur, de ponderea ncrcturii). La o curs pentru cules, numrul mediu de bti de aripi este de 250 pe secund (250 Hz). La albinele care se napoiaz, frecvena este mai sczut: valoarea medie poate fi de 240 Hz, din cauza greutii ncrcturii pe care o transport. Sunetul pe care-l emite o albin iritat, gata s nepe, este n medie de 285 Hz. Trntorii produc un sunet de 270 Hz, care, n comparaie cu cel al albinelor, reprezint un ton mai profund. La mtcile nefecundate, tonul produs prin btaia aripilor este de 253 Hz. O scdere importanta apare dup mperechere, cu frecvene medii de 226 Hz. Cnd vntul este blnd, viteza de zbor este de 8 m/s, ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (dup Frisch, Lindauer 1955, Bdel/herold 1960), iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar, de 6,5 m/s. Ajutata de vant, o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici, implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. Sub 1% zahar in sange, impiedica zborul albinei. La iesirea din stup, albina se hraneste din belsug cu miere, pe care o
14

consuma, treptat, in timpul zborului, intr-o cantitate, in medie, de 1,5 mg/min. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m, dar, in functie de necesitate, se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km, dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. In zbor, temperatura toracica ramane constanta, de 46C, o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere, intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie, indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. Tegumentul este alcatuit din: cuticula, hipoderma si membrana bazala. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector, de colectare a polenului si rol senzitiv. Odata cu varsta, acestia se uzeaza, fapt pentru care corpul albinelor devine negru, lucios. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule, la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi, iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. Sistemul muscular al albinei este de tip striat, cu exceptia muschilor directi ai zborului. Fibra musculara striata are la exterior o membrana, sarcolema si in interior sarcoplasma, cu miofibrile si nuclei asezati central, pe un singur rand, comparativ cu musculatura striata a mamiferelor, cu nuclei dispusi periferic.
15

Foarte importanti sunt muschii aripii; acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina, fibrele fiind grupate in fascicule, printre care patrund traheele respiratorii. Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: - muschii directi ai zborului, mai bine reprezentati si mai purernici, raspunzatori de bataile verticale ale aerului; - muschii indirecti, ce induc miscari helicoidale, determinand zborul propriuzis. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali, ventrali, laterali si muschii celor doua diafragme. 2. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub, de la gura la anus, in care hrana este descompusa de sucurile digestive. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei, el prezinta numeroase ondulatii. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare, 39 mm la matca si 47 mm la trantor. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: - reg. anterioara care cuprinde faringele, esofagul si gusa; - reg. mijlocie, reprezentata de proventricul si ventricul (stomac); - reg. posterioara, alcatuita din intestinul subtire, rect si orificiul anal. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei, sau absorbtiei nectarului. Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa. Gua, un sac n form de par, este continuarea i prelungirea esofagului, situata in partea anterioara a abdomenului. Ea este foarte extensibil. Plin pn la refuz, are o capacitate de 75 mg. n ea se adun sucurile nectarului, lichidul dulce secretat de afide, hrana i, nu n ultimul rnd, apa. Toate acestea folosesc drept hran energizant n timpul zborurilor la cules. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere, sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci, care acioneaz ca un ventil regulator ntre gu i stomac. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce, care face posibil ca hrana s poat ajunge din gu n stomac, nu i invers. Astfel, este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal, permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen.
16

n stomac (ventricul) se realizeaz digestia hranei. Are o forma cilindrica si o lungime de cca. 10 mm. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale, iar celulele lui secret sucuri digestive. La exterior, stomacul prezinta straturi de muschi care, prin contractii ritmice, determina peristaltismul specific, ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. Substanele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile i ajung, prin peretele stomacal, direct n sngele albinei. Lumenul intestinului, catre partea mijlocie, se micsoreaza, formand o valvula pilorica cu sfincter, care, prin intermediul muschilor adiacenti, permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. Intestinul subire este un tub scurt si subtire, ce face legatura intre stomac si rect. La acest nivel, in vecinatatea pilorului, se varsa continutul tubilor Malpighi. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri, cu volum reglabil, ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate, ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari, care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal, cu rol in reglarea defecatiei. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale, care contribuie la eliminarea apei. Ele secreta catalaza, care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. 5C, si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. Deci, rezistenta albinelor la iernare se datoreaza, in special, activitatii catalazei. In mod obisnuit, albinele defeca in afara stupului. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv, defecatia are loc in interiorul stupului (diaree), simptom al maladiilor digestive. In cursul unui an, din 70 kg hrana consumata, o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. 3. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi, 200 canale filamentoase, cu diametru de 0,1 mm, independente functional. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati, uree, carbonati), pe care le varsa in pilor. Rolul tuburilelor Malpighi este, deci, similar cu cel al rinichilor mamiferelor. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie, situate n partea posterioar a abdomenului, mprtiate sub forma unor mase neregulate de esut moale, albicios. Ele sunt numite corp gras sau celule grase. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen, ce se pot transforma rapid in glucoza, si din grasimi.
17

La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric, ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. Din acest motiv, corpului gras i se atribuie si rol excretor. 4. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii, realizarea comunicarii, in sistemul de aparare si in transformarea hranei. a.Glandele cerifere Se gsesc la albinele lucratoare, dispuse n patru perechi, la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale, sub forma unor pete ovale, de culoare alburie, numite oglinzi cerifere. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10.000-20.000 celule epiteliale, ce primesc oxigen prin trahei specifice. n timpul perioadei de producere a cerii, ele se dezvolt mult n nlime i capt o structur glandular. Prin pori fini apare ceara n form lichid, care, iese in exterior si, in contact cu aerul, se solidifica sub forma de solziori ovali, hexagonali, de culoare alb-sidefie. De acolo, micile plcue vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate, frmntate cu mandibulele i prelucrate. Dup ncheierea perioadei de cldit, glandele ceriere degenereaz. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere, in varsta de 13-18 zile. Ceara se produce prin metabolizarea mierii, lucratoarele consumand aprox. 8,5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara, adica aprox. 990.000 solzisori de ceara. Pentru a fi apte de producerea cerii, albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon, 35%monoesteri, 14% diesteri, 8% hidroxipoliesteri, 12% acizi liberi. b.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale, are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor, prin canalul odorifiant. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi, iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare, cu precadere la patrunderea in stup, la recunoasterea membrilor familiilor, adunarea roiului in forma de ciorchine, la pozitionarea surselor de apa si hrana, etc. Prin miscarea aripilor, mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta, maximul inregistrandu-se la 28 de zile. c. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare, cele mai voluminoase ale lucratoarei, sub forma a dou fire lungi de 15-20 mm, provenind din doi sculei, rsucite de mai
18

multe ori, aflate n prile laterale ale creierului. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. Aceste glande se ntlnesc numai la albinele lucrtoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile, cand devin doici, producand laptisorul necesar hranirii larvelor. La albinele batrane, de peste 21 zile, glandele secreta invertaza, care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti, glucoza si fructoza, transformand nectarul florilor in miere. d. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali, pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. Sunt cele mai dezvoltate la matca, bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. Lucratoarele doici care produc hrana larvara, secreta prin aceste glande si o substanta lipidica, acidul 10-hidroxi-2decenoic, componentul principal al hranei. Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca, un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor, inhiba instinctul de cladire al botcilor, dar atrage trantorii in zborul de imperechere. e. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic, glandele cervicale, si una situata in zona toracica, glandele toracice. Sunt in numar de doua perechi, prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile. Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei, numita salivarium, cu rol in prelucrarea cerii si in digestia, la acest nivel, a lipidelor si glucidelor. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate, ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului, ca liant al polenului si la construirea fagurilor. f. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive, dar se gasesc si la lucratoare, mult mai putin reprezentate. g. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite amprenta piciorului, pe care
19

lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori, pentru orientarea celorlaltor culegatoare. h. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului, unde isi si varsa continutul. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. 5. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. Este localizat in abdomen si este alcatuit din; ac, teaca acului, glandele veninoase, sistemul motor si un ganglion. Acul este format din doua lantete ascuie cu 10 crlige aezate invers, spre exterior. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara, ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului, si anume: placa triunghiulara, placa patrata si placa oblonga. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta, cea mare, o substanta acida, iar cea mica, una alcalina. In momentul in care albina inteapa, cele doua substante se amesteca. Veninul este un amestec de proteine si peptide, dar principalul component este melitina, o proteina. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant, chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. Cand albina inteapa, abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. Daca albina inteapa un mamifer, zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi, intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. Cand albinele se inteapa intre ele, este cautata membrana intersegmentara, moale, acul putand fi retras dupa injectarea veninului. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei, lantetele avand, de ex., doar trei zimti. 6. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord), aorta, doua diafragme, hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. Inima este un organ tubular pulsatil, format din cinci ventricule, situat in partea dorsala a abdomenului, superior aparatului digestiv. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape, valvule, care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. n lateral se afl 5 perechi de perforaii denumite ostii sau osteole, prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica, are un traiect spiralat, patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu.
20

Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului, sinusul dorsal sau pericardial. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv, deasupra cordonului nervos. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap, la baza antenelor si in torace, la baza aripilor. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii, limpede. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti, o cantitate importanta de zaharuri, in special glucoza, saruri minerale, acizi grasi, enzime, apa in % de 85-90%. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati, de celule formatoare de 4,6-13,8 microni si de celule mult mai mari, leucocite. Sistemul circulator este unul liber, hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului, de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare, intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. 7.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile, iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia, digestia, etc.). Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum, cel mai dezvoltat, situat in partea din fata a capsulei cefalice, cuprinde centrul vederii si, prin nervul optic, de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii; deutocerebrum, este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali; tritocerebrum, situat anterior lobilor deutocerebrali, este mai putin dezvoltat, controleaza organele endocrine. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti, care se unesc cu creierul in partea superioara, de unde pornesc nervii maxilari, mandibulari si labiali, spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni, doi fiind situati in torace, si 5 in abdomen. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile, iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator, digestiv si reproducator.
21

Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate, situate la nivelul creierului, care elibereaza hormoni, si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. Glandele protoracice, prezente la larve, sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil, HJ. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei, in maturitatea sexuala si in reproductie. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor, intre lucratoare si matca. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci, si invers. 8.Aparatul respirator Ca orice insecta, albina nu are plamani, ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. Acest sistem este format din: stigme, trahei scurte, trahei longitudinale, trahei transversale, ramificatii traheale si celule traheale terminale. Ca orisice fiina i albina are nevoie, pentru metabolismul ei, de oxigen, bioxidul de carbon fiind eliminat. Spre deosebire de mamifere, la care aprovizionarea cu oxigen se face prin snge, la albine, un sistem foarte fin de ramificaii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele i esuturile n interiorul corpului. Hemolimfa primete, astfel, oxigenul de care are nevoie. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. Prelungirile subiri ale traheelor longitudinale sunt aa-numiii saci aerieni, prin care corpul albinei este oxigenat. Ei sunt dispusi 5 in cap, 7 in torace si 3 saci in abdomen. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului, cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna, cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. Traheele fac legtura cu exteriorul prin orificii respiratorii n form de crpturi, stigmele. Trei perechi de stigme sunt localizate n zona toracic, apte n partea posterioar a corpului, pe abdomen, ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului, pe care-l oxigeneaza. Un mecanism special de nchidere regleaz respiraia. Pentru aceasta, stigmele sunt protejate de un vestibul cptuit cu periori fini i dei, numit opercul. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata, se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut.
22

Cand sunt in activitate, deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare, stigmele sunt deschise, iar in repaus sauactivitate redusa, acestea sunt inchise sau usor intredeschise, schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. 9.Aparatul reproducator Aparatul reproductoar mascul Se compune din testicule, canale deferente, vezicule seminale, glande mucoase, canal ejaculator si penis. Testiculul este invelit la exterior de o tunica, iar in interior se evidentiaza cca. 200 tuburi spermogene, testiole, ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Prin canalele deferente, reprezentate de tuburi subtiri, sperma ajunge in veziculele seminale. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. Glandele mucoase, de forma unor saci, secreta mucusul, care, impreuna cu secretia veziculelor seminale, alcatuiesc lichidul spermatic. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. Canalul ejaculator este un tub subtire, care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. Penisul reprezinta organul copulator, situat in partea ventrala a abdomenului. Este alcatuit din vestibul, o pereche de coarne si din cervix. In portiunea terminala a penisului, bulbul, se deschide canalul ejaculator. Aparatul reproductoar femel este alcatuit din ovare, oviducte pare care comunica cu un oviduct impar, vaginul si punga spermatica. Ovarele sunt doua mase voluminoase, piriforme, situate in abdomen, alcatuite din tuburi ovariene, ovariole, in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii, ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. Astfel, la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile, la mijloc ovocitele, iar la baza ovulele. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda, cu volumul de aprox. 1 mm3. Este situata deasupra oviductului impar, respectiv deasupra vaginului si anterior acului. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase, ce secreta un lichid nutritiv, pe perioada depozitarii spermatozoizilor. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator.
23

La mperechere, canalul ejaculator este mpins nainte. Aceasta se ntmpl la apsarea pe partea din spate a unui trntor maturizat sexual, adic de 12 zile. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formai. La mperechere, ca urmare a micrilor musculare rapide, canalul ejaculator este mpins nainte. Mai nti, apare sperma i apoi mucosul, mpreun cu epiteliul glandei mucoase. Dup mperechere, trntorul moare. De aceea numrul trntorilor trebuie s fie suficient de mare. 10.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili, olfactivi, statici, auditivi, hidrici, termici si vizuali. Aceste organe au origine ectoderma, sunt reprezentati de formatiuni senzitive, numite sensile, de forma unui neuron bipolar, a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri

24

CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. COLONIA DE ALBINE Hotrtor pentru o apicultur prosper este c stuparul s considere i s neleag albinele ca pe o colonie, ca pe o familie compusa din 30.00050.000 indivizi. Colonia albinelor are nevoie, pentru a funciona normal i fr probleme timp ndelungat, de cele trei componente: matca, un numr de trntori i o armat mai mic sau mai mare de albine lucrtoare. Toate acestea sunt capabile s asigure reproducerea puietului. Trntorii lipsesc iarna. Pentru buna ntreinere a unei colonii funcionale, cele trei componente se completeaz reciproc. Fiecreia i revine pe parcursul anului o anumit sarcin, care este indispensabil continuitii coloniei.

Matca Matca provine, ca i lucrtoarele, dintr-un ou fecundat, dispus ntr-o alveol mare, alveola mtcii. Larva eclozat este hrnit cu o hran special, laptisorul, i se dezvolt astfel, n 16 zile, de la ou la matc - la care organele sexuale sunt complet formate. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite, astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca, cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii substanta de matca secretata de glandele mandibulare. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana, pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. Cand o familie ramane fara matca, stupul devine foarte agitat, doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. Celelalte se imprastie pe peretii stupului, emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie, o hranesc, o curata si distrug botcile incepute. Durata de via a matcilor este , in medie, de 3-4 ani. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup, sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor, cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori, devenind trantorita, familia fiind pierduta, daca nu se intervine la timp. In scurt timp, lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una
25

sau mai multe matci. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna, cea batrana disparand primavara. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci, chiar fara a o vedea, doar prin aprecierea puietului. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase, cu o familie sanatoasa. Spatii goale pe rama de puiet, intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit, sunt semnele activitatii unei matci batrane. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. Acesta este de fapt ,, mama intregii familii. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 3000 oua in 24 ore. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm, greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule, au glandele mandibul;are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. Zborul nupial, sau fertilizarea artificial. La circa 8-10 zile dup eclozare matca prsete stupul pentru zborul nupial, nu nainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-i ntipri n minte mprejurimile. Prin mperechere, matca primete spermatozoizii necesari. Acetia sunt inui vii ani de zile n punga spermatic prin oxigenare i hrnire. n ultimii ani, procedeul nsmnrii artificiale a mtcilor a fost desvrit i completat. Pentru aceasta, sunt necesare instrumente curate i sterile i mult abilitate care se dobndete n ani. Avantajul este c, prin selectarea spermatozoizilor de la anumii trntori din respectivele colonii, se obine o mperechere controlat. ntr-o cretere selecionat, acest procedeu este, uneori, necesar. Totui, pot aprea si aspecte negative, cum ar fi alveolele lacunare. n cazul fertilizrii naturale, acestea apar foarte rar. Depunerea oulor. Dup o nsmnare reuit, natural sau artificial, matca ncepe, dup 2-3 zile, s depun ou, proces de maturare care se ncheie cnd ele sunt eliminate din trompele uterine n vagin, unde sunt fecundate. Pentru aceasta, din punga spermatic sunt eliberai civa spermatozoizi care ptrund n membrana oului. Coninutul spermatozoidului se contopete cu cel al oului. Albinele lucrtoare i mtcile pot aprea numai din oule fecundate. Matca poate, totui, depune i ou nefecundate, din martie-aprilie pn n iunie-iulie. nainte i dup aceast perioad, matca depune, de regul, numai ou fecundate. Matca poate depune i ou
26

fecundate n alveolele lucrtoare i ou nefecundate n alveole de trntori, alternativ,in functie de diametrul celulelor. Trntorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoi i mai dezvoltai dect lucrtoarele sau dect mtcile. Trompa scurt a trntorului, comparativ cu cea a albinei lucrtoare, servete numai la primirea hranei de la acestea i, uneori, la aspirarea hranei din alveole. nsmnarea. Trntorii au o singur sarcin: de a produce spermatozoizi i de a se imperechea cu matca. Trntorii i mtcile se ntlnesc n locurile de adunare a trntorilor, n afara stupului. mperecherea are loc n anumite spaii destul de restrnse si care, rmn aceleai ani de zile. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaiile electromagnetice (Mauthe, Horn, Lampeitl 1992). Trntorii i mtcile zboar in scopul imperecherii la distane de pn la 10 km, ziua. mperecherea are loc la aprox. 10 m nlime: trntorul i las canalul ejacular ca semn de mperechere n vaginul albinei i cade mort la pmnt. Acest semn de mperechere poate fi ndeprtat imediat, de ctre urmtorul trntor. Astfel, matca i poate continua zborul nupial i se mperecheaza n aceeai zi de 8-10 ori. Viaa trntorului. Trntorul eclozeaz din ou nefecundate (partenogenez). Pn la eclozare trec 24 de zile. Trntorii recent eclozai stau n repaus complet n cuib, la 350C si sunt hrniti de lucratoare in primele 4 zile. Dupa aceea, ei preiau hrana din alveolele cu miere. Acum are loc maturarea spermatozoizilor. Din a opta zi, ies n zbor. Durata lor de via depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de mperechere i este cuprins ntre 20 i 50 de zile. n coloniile normal dezvoltate, trntorii se ntlnesc numai n lunile aprilie pn n iulie-august, in numar de cateva sute (dup Wei, 1962). Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care delimiteaza culoarele de zbor. Deoarece trntorii nu contribuie la activitile stupului, ei nu mai sunt tolerai ncepnd din iulie. Sunt considerai inutili pe perioada iernii i, de aceea, sunt mpiedicai s mai aib acces la hran si sunt alungati, trreptat. Acelai lucru se ntmpl i n perioade de criz alimentar. n aceleai situaii, lucrtoarele smulg chiar larvele de trntori din alveole. Nu degeaba se vorbete despre mcelul trntorilor. Cel care mai poate zbura i nu mai are for poate intra n coloniile fr matc sau n acelea care mai au nc o matc nefecundat.
27

Trntorii mai pot ecloza i din oule nefecundate ale mtcilor virgine sau incomplet dezvoltate, sau din ou depuse de lucrtoare. Majoritatea acestor trntori sunt mult mai mici; ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele colonii cu puiet de trntori. Albinele lucrtoare Acestea sunt cele mai mici, dar cei mai harnici membri ai coloniei; ele formeaz masa familiei de albine. Numarul lor variaza in functie de sezon, astfel: la inceputul primaverii 10.000-20.000 (10.000-15.000), vara circa 40.000-60.000 (50.000-80.000), iar toamna 20.000-30.000. Albinele lucrtoare sunt femele, ale cror ovare sunt formate, dar sunt mici i, n general, nu produc ovule. O excepie o constituie colonia fr matc i fr posibilitatea de a obine una din puietul existent. n aceast situaie, unele lucrtoare depun ou fr a fi fecundate, iar din acestea apar numai trntori. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru ndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6.4 mm, picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii, glandele lor cerifere produc ceara, cu acul isi apara cuibul, prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul, cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna. Lungimea corpului este 12-13 mm , greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6- 9 luni iarna. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. Albinele melifere ii produc singure materialul necesar pentru adposturile lor i ncperile pentru provizii, adica ceara. Aceasta se ntmpl mai ales n lunile aprilie iunie/iulie, ns numai n cazul unei alimentaii bogate n hidrai de carbon. O plcu de cear cntrete 0,8 mg; pentru 1 kg cear curat, o colonie are nevoie de circa 1 milion de plcue sau de solziori. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce, constituie cuibul, alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei. Dac un roi de albine ajunge ntr-un stup gol care nu conine nici rame nici faguri, el trebuie s-i realizeze proprii faguri pentru a-i asigura aprovizionarea. Fagurii vor fi construii de sus n jos. Albinele se nlnuie n ir sau n ciochine, ntotdeauna cu capul n sus i secret solziori de cear.
28

Cu picioarele din spate i mandibulele ceara este frmntat, umezit, divizat n pri corespunztoare i cldit. Aleatoriu sunt lipite de perete buci de cear, pn la alctuirea primei aglomerri de material. Mai nti, se construiete un perete median, pe care ncepe alctuirea alveolelor. Cu ct crete fagurele n jos, cu att alveolele apar mai adnci la captul de sus, pn cnd ele capt adncimea normal. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. Fundul celulei este format din 3 fete romboice, care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul, spatiu prin care albinele trec usor. In mod obisnuit, fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali, iar dupa cum sunt asezate ramele in stup, se distinge un cuib in pat rece si in pat cald, cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uoar nclinaie de 130 n sus. Acest lucru prezint avantajul c mierea din celulele cpcite nu se scurge n afar i c, astfel, greutatea coninutului alveolelor d fagurelui o anumit stabilitate. La rezistena fagurelui mai contribuie i o puternic ngroare a capacului peretelui alveolelor. n afar de aceasta, la canturile mpreunate, pereii celulelor sunt bine fixai. Un dm2 din suprafaa unui fagure plin cu miere cntrete 350 g. Fagurele gata format este cptuit cu o estur cu care larva mbrac alveola, dobndind, astfel, stabilitate. Construirea fagurilor are loc att n lungime ct i oblic. Rama clditoare aezat de apicultor o plac de cear uureaz construirea fagurilor de ctre albine cu cear lichid produs de ele. Pe lng avantajul mobilitii ramei, se obin faguri mai regulai i, prin armarea ramelor cu srm, mai stabili. Trebuie s mai menionm c diferenele mai mari de 6 mm ntre partea de sus i cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. Diverse cercetri recente au avut drept scop nlocuirea ramei clditoare din cear cu una artificial. Pn acum nu s-au gsit soluii utilizabile care s mpace toate dezideratele. Dupa marime, forma, numar si destinatie, celulele sunt: de albine lucratoare, de trantori, de matci si intermediare. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrtoare (cu un diametru n medie de 5,4 mm), alveole ale trntorilor (cu dimensiuni n medie de 6,5 mm) i alveolele mtcilor( 10 mm in diametru ), n form de ghind, atrnnd n jos. Alveolele lucrtoarelor i alveolele trntorilor. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare, depozitarea mierii si a polenului. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. Forma acestor dou tipuri de alveole este o prism cu ase laturi, cu fundul trirombic. Unghiul obtuz al acestor suprafee
29

se nchide ntr-o piramid trilateral. Fiindc fiecare perete i fiecare suprafa de baz reprezint un perete despritor ntre dou alveole, principiul cldirii alveolelor urmrete o utilizare optim a spaiilor pe fiecare cm2 ncap patru alveole de albine lucrtoare i trei alveole de trntori! astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcie i de timp. Se ajunge la o extraordinar rezisten i stabilitate ca i la o nclzire mai redus. Construcia este i termoizolant, iar alveolele hexagonale ofer larvelor rotunde toate condiiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat ndeaproape de arhitectura si de tehnica modern, de exemplu n construcia avioanelor, fiind numit procedeul de construcie fagure, sandwich sau coaj dubl. Profunzimea alveolelor depinde de modul de ntrebuinare. Alveolele pentru puiet sunt adnci de 10-12 mm, n timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime total de 27-37 mm. Alveolele mtcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creterea reginelor i sunt in numar de cateva zeci. Odat ce larva ajunge n stadiul final, alveola atinge i ea dimensiune definitiv. Dup eclozarea reginei, alveola este uzat. Din cauza lungimii ei, alveola de matc n poziie orizontal nu are loc ntre doi faguri. De aceea captul mare este orientat n jos. Alveolele de matc sunt cldite n acele locuri ale fagurelui n care exist spaiu mai mult fa de fagurele vecin: mai ales marginile i colurile fagurelui n zona de jos. Fagurele de matca are form de ghinda la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. n colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt cldite n perioada natural a roitului, avnd forma i dispoziia pe rame specifice botcilor de regin (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dac ntr-un cuib (stup) fagurii sunt construii n lungime, unul lng altul, ei sunt dispui ntr-o anumit ordine. n mijloc, pe fagurii centrali se afl fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se afl o cunun de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie s fie uor accesibil albinelor proaspt eclozate. Mierea i proviziile de hran trebuie depozitate ct mai departe de urdini pentru ca s nu poat fi furate. n timp de cuibul de puiet se mrete, proviziile de miere i polen trebuie s sporeasc. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin ventilatie. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic, dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 100kg. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor, cat si a indivizilor acesteia. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 51kg miere. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente, in special continute de polen, echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar, iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei, luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie aprilie) cat in natura nu exista cules, singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. Ca urmare, cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine, prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor, maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. Polenul contine 7-35% proteine, 40% glucide, 4% lipide, 3% saruri minerale, vitaminele C, E, D, acidul folic, pantotenic, inositolul, biotina si enzime; in pastura se gasesc, in plus, vitaminele A si K. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit, se instaleaza la inceputul lunii aprilie, numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului, se indeparteaza colectorul imediat. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile, pentru obisnuirea albinelor. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz
33

vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17,2 7,8 13,8 Cu colectoare (kg miere) 16 9,6 15,7

Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar, in proportie de 2:1 (la greutate). Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare, la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Faguri cu pastura, daca nu sunt completati cu miere, se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca, se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor, in dulapuri inchise ermetic. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi, apoi se centrifugheaza. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea, productivitatea.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina. Datorita metabolismului si activitatii intense, albinele au cerinte mari de proteina. a. Cantitatea de proteina din corpul puietului, deci al larvelor capacite este 4 6mg azot, respectiv 25mg. proteina bruta. La o familie ce creste aproximativ 130.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3,250kg. b. Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala, acumuland in scurt timp, la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130.000 indivizi cu cca 650g proteina. c. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. La un kilogram de miere albinele
34

adauga prin enzime o cantitate de 3,6g protine. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina. d .Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). Albinele isi depoziteaza in corp cca 2,8mg azot, respectiv 17,5mg proteina . Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi, proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g. e. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului,a matcii si depunerii pontei. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve. Avand in vedere aceste calcule, se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina, rezulta un necesar de19-20kg polen. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%, ceea ce va duce la un consum real de polen de 32- 33kg, la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg, rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen . Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei. Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura, timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite, brume timpuri sau inghet, perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante, conditiile de mediu, varsta si starea de nutritie a plantelor, metodele de dezvoltare si conservare a polenului. Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24,06 Grasimi 33.30
35

SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic

CONTINUT % 2,55 0,56

zaharuri

18,50

Aciditate ph

6,3

Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7,2% la 35,5%. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer, cu o umiditate de 8%, variaza de asemenea in limite foarte largi, in functie de specie: 13,53%-41,49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.B.% Denumirea P.B.% plantei plantei Alunul 28,86 Rapita 24,11 Artarul 26.44 Sorgul 24,28 Dovleacul alb 33,32 Salcia capreasca 41,92 Dovleacul 34,29 Salcia comuna 22,23 furajer Floarea 27,45 Sparceta 28,78 soarelui Papura 19,59 Sburatoarea 29,61 Porumbul 23,48 Teiul alb 20,21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor, dar si in functie de conditiile de depozitare. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina, histidina, leucina, izoleucina, lizina, metionina,valina, fanilalanina, tripofanul, treonina) si aminoacizi liberi, ultimi reprezentand 18,43% din proteina totala. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere). Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1,90 0,37 0,30 1,40 0,40
36

AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA

CONTINUT% 1,97 1,42 1,22 1,15 1,57

Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative, in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina, metioanina si triptofan. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: - vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina, acidul folic, niacina, acidul pantotenic, piridoxina, ribloflavina, tiamina), indispensabile in dezvoltarea insectelor, precum si inozitolul si acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, in special tocoferol.

Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT g/g 1,4-7,9 16,3-19,2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT g/g 0,42-2,24 15-17 5-9 0,2-0,6 21-170

Nicotinamida 40-120 Acid 5-14,2 pantotenic Piridoxina 3,1-6,8

Polenul este bogat in minerale, avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2,9-8,3%. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri, adaugand si saruri de mangan si zinc. In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente. Fosforul, calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem. Concentratie mg% mg% 15,3 Sodiu 17,2 33,0 Clor 66
37

Oligoelem . Fier Cupru

Concentratie mg% 1,5-3,5 1000-2000

Calciu sulf

33,0 0,24-0,33

Magneziu

15,3

Iod Zinc Mangan bor

40-100 80-200 38-70 8-16

Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup, polenul nu este consumat ca atare de albine, ci sufera o serie de transformari biochimice. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus, pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat, aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21,74 1,58 34,80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2,43 3,06 4,03

Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride, steride (steroli), fosfolipide si cerebrozide. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic, linoleic, linolenic, palmitic, stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen, fiind esentiali pentru organismul albinelor. Grasimile au rol in termogeneaza, fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem, in special al celor din straturile exterioare. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . grasimile pot mentine viata
38

albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere, respectiv de producerea solzisorului de ceara. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele, din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. Mierea contine o medie de 0,17% cu limite de variatie intre 0,02 0,85%. Astfel, in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al, Br, Fe, K,Ca,Mg,Na,Si,P,apoi Bariu, Litiu, Mangan, Strontiu, Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu, Staniu, Cobalt, Cupru, Molibden, Nichel, Plumb,Titan, Crom, si Zinc. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori.(American Bee Journal, nr.9/1991). Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului, procese care exprima intr-un singur cuvant viata. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk, cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala Beri- beri. Avand un rol vital pentru organism, aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante, adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B, acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine, formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate, cat si cu cel al puietului de toate varstele. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras, chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese:
39

- desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate, chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra; - aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine, incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare; - asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului

Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii, populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care, datorita spatiului din stup, a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali, familia de albine se divide (roieste). Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente, insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: - observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen; - albina culegatoare timp de 2 3 zile face asa-zisa barba in fata urdinisului; - in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi; - pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar; - prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. Gasind si observand toate acestea, apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. - in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine, asa-zisele cercetase vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare, ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. Tendinta de roire
40

este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati, acesta fiind un caracter ereditar. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar, nu viata indivizilor ca entitate biologica. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia, digestia , excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ, ceea ce se intampla la albine . Avand in vedere acest fapt, albina traieste in astfel de conditii foarte putin,dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia, adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism; intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta, ea asigurand un fel de circulatie sociala. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare, determinand asa-zisa constiinta a stupului. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde , fiind invalidata din diverse motive. La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu,din contacte cu florile). La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului, in timp ce colocatarele lor, prin scurt contact antenal, sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta, denumita substanta de matca, avand o determinare genetica. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite epagine, cu diverse functii, cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib, marcarea spatiului, respingerea albinelor straine. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor, a inhibinelor, a celor de alarma, de cules si a atractantilor.

VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine

41

Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca, albine lucratoare si trantori). In interiorul familiei de albine, o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe, inascute s ise manifesta din primele ore de viata. Dupa eclozionarea din celule, albinele sunt infometate, si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul, dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. Albinele batrane, care devin culegatoare, necesita mai putine substanete azotoase, ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna, cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare, iar cele tinere sunt primitoare de hrana. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. In perioadele de ouat intens, matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent, in medie 2.4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale, la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. In perioada de iernare, cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici. Albinele preiau de pe corpul matcii si ,, substanta de matca care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. S-a constatat ca din punct de vedere
42

chimic, feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine. METAMORFOZA cuprinde totalitatea transformrilor morfofiziologice care se desfoar n cadrul unui ciclu complet, evolund prin stadiile de ou, larv, nimf i adult. La insecte, metamorfoza este controlat de 3 hormoni: un hormon de cretere care permite larvei s creasc, s se mreasc; un hormon juvenil care menine stadiul larvar i se opune nimfozei; un hormon de nprlire (ECDISONA) care provoac nimfoza. Stadiul de ou dureaz 3 zile, timp n care n interiorul su au loc intense procese de diviziune celular. Celulele care rezult din aceste diviziuni se organizeaz i formeaz foie care vor schia treptat tegumentele, tubul digestiv, aparatul reproductor etc. A treia zi dup pont, larva tmr eclozioneaz, dar nainte de ecloziune cu cteva ore, albinele doici depun n jurul oului lptior de matc care nmoaie oul i faciliteaz ecloziunea. Larva ieit din ou se aaz ndoit cu spinarea ndreptat spre pereii celulei,consumnd treptat lptior pe care lucrtoarele l depun continuu i efectueaz micri circulare n celul. Indiferent de casta creia i aparin, n primele 3 zile de via, larvele sunt alimentate cu lptio, iar din ziua a patra numai larvele sunt alimentate n continuare exclusiv cu cantiti mari de lptior, iar cele de lucrtoare i trntori cu un amestec de miere, polen i ap. O larv, n intreg stadiul larvar, este vizitat de ctre doici de aproximativ 10 000 de ori, cel mai frecvent n ziua 5 de 2 ori/ min. Durata stadiului larvar este de : 5,5 zile la ; 6 zile la albina lucrtoare; 7 zile la trntor. La sfritul acestu stadiu, larvele nu mai sunt alimentate i albinele cpcesc celula cu un cpcel poros care permite ptrunderea aerului, format din cear i polen. Transformarea larvei n nimf ncepe la 2 zile dup cpcire. Pentru dezvoltarea albinei lucrtoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile dureaz stadiul de ou, 6 zile stadiul de larv i 12 zile stadiul prenimfal i nimfal. Lucrtoarea care eclozioneaz este o insect cu dezvoltare fiziologic neterminat. Ea trebuie s consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele s i se pigmenteze complet, glandele hipofaringiene s i se
43

dezvolte, acul s devin funcional etc.Cnd creterea s-a terminat, ea nu mai consum polen, dar aportul necesar va fi acoperit de cantitile mici de proteine i aminoacizi prezente n miere. Pentru dezvoltarea sunt necesare 16 zile, din care 3zile stadiul de ou, 5,5 zile stadiul de larv i 7,5 zile stadiul prenimfal i nimfal. Durata dezvoltrii nu este exact, ea putnd fi mai lung sau mai scurt n funcie de ras, condiiile exterioare i de condiiile de alimentaie a larvelor, un rol deosebit de important avnd totodat i temperatura ce se creaz la nivelul puietului. La timpul necesar ntre depunerea oului din care va ecloziona aceasta i momentul n care, mperecheat, aceasta ncepe s ou este de aprox. 3 sptmni. La trntori,dezvoltarea dureaz cel mai mult, n medie 24 de zile, din care 3 zile este stadiul de ou, 7 zile cel de larv i 14 zile stadiul de prenimf i nimf. Puietul de trntori se recunoate n stup nu numai dup faptul c acesta ocup celulele mari, dar i dup forma deosebit a celulelor, care n loc s fie plate ca la albinele lucrtoare, acestea sunt bombate. Pentru dezvoltarea normal a puietului este necesar ca temperatura n cuib s se menin la 34-36 C. Condiiile mediului din cuib au mare influen asupra procesului de dezvoltare a puietului, astfel c prin ridicarea sau scderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 C, durata de dezvoltare se scurteaz sau se lungete cu 1-2 zile. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrtoare execut toate activitile necesare n familia de albine. n decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune, albina este relativ inactiv, contribuind prin prezena sa pe faguri la procesul incubaiei. Apoi particip la curirea i pregtirea celulelor n vederea depunerii oulor de ctre . Albinele cu vrsta cuprins ntre 3 i 6 zile hrnesc larvele care au vrsta de peste 3 zile(mai vrstnice) cu un amestec de miere i pstur. Albinele care au vrsta ntre 6 i 12 zile produc lptior de matc cu care hrnesc larvele mai tinere, iar ntre 13 i 18 zile particip la cldirea fagurilor, ca urmare a dezvoltrii glandelor celifere. Dup aceast vrst ele efectueaz lucrri de curire a cuibului, ventilarea acestuia precum i paza urdiniului mpotriva albinelor hoae i a duntorilor. n mod obinuit, dup 21 zile, albinele devin culegtoare de polen, nectar i ap, activitate pe care o desfoar pn la vrsta de 35-40 de zile, cnd aceste mor. Dac ntr-o familie de albine, apare un dezechilibru, aceasta ncearc s redreseze situaia. Cnd lipsete o categorie de lucrtoare exist posibilitatea unei ntoarceri sau a unei accelerri n succesiunea funciilor. Astfel, o pierdere de culegtoare este compensat prin participarea
44

prematur a tinerelor albine la activitatea de cules, iar n lips de albine doici, se reactiveaz glandele hipofaringiene la lucrtoarele n vrst. Precizm faptul c viaa stupului este aceeai, att ziua ct i noaptea i c nu are perioade de somn. Activiti ndeplinite de albinele lucrtoare n funcie de starea fiziologic i de necesitile familiei de albine, albinele desfoar numeroase activiti care pot fi mprite n dou categorii : - activiti desfurate n interiorul stupului; - activiti desfurate n afara stupului. n interiorul stupului, albinele desfoar urmtoarele activiti: -cpcirea celulelor de ctre albinele lucrtoare i cldirea fagurilor. -hrnirea larvelor de albine lucrtoare i trntori pn la vrsta de 3 zile cu lptior de matc, apoi cu un amestec de miere, polen i ap; hrnirea larvelor de ; hrnirea mtcii n ntreaga ei via cu lptior de matc. -curirea celulelor i a cuibului de resturile rmase dup eclozionarea albinelor tinere. - primirea nectarului direct de la albinele culegtoare, atunci cnd culesul este intens i depozitarea lui n celule, sau mutarea nectarului din partea inferioar a fagurilor, unde a fost depus de culegtoare, n partea superioar. Maturarea nectarului dureaz 1-5 zile. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consum aproximativ 1,7 kg miere; - ventilarea cuibului prin primenirea aerului, reglarea temperaturii i umiditii din cuib. Albinele care ventileaz stupul stau n faa urdiniului cu abdomenul ridicat, bat din aripi i pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distane ce nu permit atingerea aripilor. - aprarea urdiniului n vederea prevenirii ptrunderii n cuib a albinelor strine hoae, sau a altor insecte. n exteriorul stupului albinele desfoar urmtoarele activiti: - zborul de orientare este executat de albinele care zboar n cercuri deasupra stupului, cercuri care se mresc treptat, albinele obinuinduse cu peisajul din jurul stupului i cu poziia urdiniului. Acest zbor de orientare se efectueaz i n cazul schimbrii vetrei stupinei, sau dup mai multe zile reci i ploioase. - culesul nectarului i a polenului constituie principale activiti a albinelor n sezonul activ. Cu excepia albinelor mai tinere de 5 zile i
45

a celor care ndeplinesc munci indispensabile n interiorul cuibului, tot efectivul de lucrtoare particip la cules. - Transportul apei n stup servete la prepararea hranei necesare creterii puietului i pentru reglarea umiditii n cuib. - Zborul de defecaie se efectueaz ori de cte ori punga rectal a ajuns la o anumit plenitudine.n timpul iernii acest zbor se efectueaz n momentul n care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 C. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale, acustice, olfactive care asigur desfurarea normal a vieii sociale n interiorul coloniei de albine. Pn n prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indic sursa de hran gsit, distana, cantitatea i concentraia n zahr. Albinele execut 2 feluri de dansuri: dansul circular i dansul balansant. Dac distana dintre sursa de hran i stup nu depete aproximativ 100 m albinele execut dansul circular, iar dac distana este mai mare execut dansul balansant. n dansul circular, albina se deplaseaz ntr-un cerc dup care se ntoarce cu 180 de grade i descrie aceeai form n direcia opus, repetnd acest dans de mai multe ori. Dup terminarea dansului care dureaz de la cteva secunde, la cteva minute, albina zboar spre sursa de hran depistat, fiind urmat de alte albine care au asistat la desfurarea acestui dans. Albinele zboar spre sursa de nectar dup mirosul ce le-a fost comunicat n timpul dansului. n dansul balansant, albinele efectueaz micri circulare, reunite pe linia diametrului corespunztor o deplasare n semicerc spre stnga, n direcia opus acelor de ceasornic, apoi un traseu n zona diametrului, urmat de o nou deplasare n semicerc, spre dreapta n sensul acelor de ceasornic. Acest dans se ncheie prin parcurgerea nc o dat a liniei de separare a celor dou jumti de cerc. La fiecare deplasare n linie dreapt de-a lungul diametrului, abdomenul albinei care execut dansul vibreaz puternic. Se pare c albinele execut acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hran, ci i n preajma roirii. Tot prin dansuri albinele semnalizeaz locul unde se afl sursa de ap i probabil sursa de propolis. Orientarea albinelor n timpul zborului se mai poate face i dup reperele existente n zon, cum ar fi un ir de arbori sau lungimea unui drum. De asemenea pentru orientare albinele utilizeaz i cmpul magnetic terestru. Capacitatea vizual este de asemenea utilizat pentru orientare. Albinele lucrtoare sesizeaz n general bine culorile, modelele i micrile n zborul lor. Albinele sunt insensibile la culoarea roie.
46

Albinele sunt capabile de a percepe formele, de a le distinge pe cele pline de cele goale, dar confund un ptrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeai suprafa. Emisiuni sonore cu alte semnificaii Semnalele sonore i vibratorii joac un rol important n comunicarea albinelor n interiorul stupului. Studiile au demonstrat c familiile de albine se pregtesc s roiasc i vor prsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmis de la una la alta. Albinele se deplaseaz n interiorul stupului i emit un zgomot particular, diferit de cel produs n timpul dansurilor intrnd astfel n contact unele cu altele. Cnd o albin emitoare atinge o alt albin, aceasta la rndul ei ncepe s zumzie i mesajul se transmite rapid. Cntecul tinerei mtci este produs de toracele acesteia atunci cnd matca i trte toracele pe substrat i aripile ei vibreaz, efectund o uoar micare de forfecare.

47

CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezint totalitatea uneltelor, obiectelor necesare pentru efectuarea lucrrilor apicole precum i a construciilor apicole care aparin i reprezint ntreaga dotare a unei exploataii apicole. Inventarul apicol este clasificat n : - stupi i pavilioane apicole; - echipament pentru protecia apicultorului; - unelte pentru efectuarea lucrrilor n stupi; - colovii i cuti utilizate la transportul i introducerea mtcilor; - unelte pentru nsrmarea i fixarea facurilor artificiali; - inventar apicol utilizat n hrnirea albinelor; - inventar apicol utilizat la extracia, condiionarea i depozitarea produselor apicole; - inventar apicol utilizat la extragerea i condiionarea cerei; - inventar apicol utilizat pentru creterea mtcilor. STUPII I PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine, de depozit al rezervelor de hrana, recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. In viata salbatica, albinele isi cladesc cuibul prin scorburi, crapaturi de stanci,chiar si pesteri, locuri ferite de vanturi, ploi si arsita soarelui. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei, pentru a i-l fura, acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii, a cresterii animalelor, acesta incet, incet,a preluat si cresterea albinelor.jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite, buduroaie sau stiubee. Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi. Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare, sa cerceteze dimensiunile fagurilor, a celulelor, a distantei intre faguri,fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern).Avand drept exemplu, atat in Europa cat si in America, apar
48

diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel, apare stupul DADANT, LANGSTROTH, LAYENS,BERLEPSCH sau VIRNOR etc. O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere, si anume: - respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare; - usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine; - standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii, a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume,stau cateva elemente de baza, si anume: capacitate stupului, forma si dimensiunile ramelor, dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor. - Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere; - Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare, de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei, cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. La stupii standardizati din tara noastra, la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm, avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm, respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). - Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm. Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm,iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. - Distanta intre axele fagurilor este de 37mm, ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm. Dupa modul in care se mareste cuibul, stupii se clasifica in: stupi verticali, orizontali si mixti . Stupii moderni, sistematici, pot fi verticali i orizontali. Un stup sistematic, n general, trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s fie de capacitate mare (70-90 litri), cu toate piesele componente mobile i cu dimensiuni standard, ca s se potriveasc la orice stup aparinnd aceluiai model; s fie construit corect i din material uscat (minimum trei ani); s dispun de sisteme de fixare a prilor componente pe timpul transportului; s se deschid prin partea superioar i nu prin cea lateral; s
49

se construiasc din lemn de molid care este mai uor de prelucrat (bradul crap foarte uor n momentul baterii cuielor); cnd pereii se confecioneaz din dou sau mai multe scnduri, acestea se vor mbina n nut i nervur, cu nutul n jos i nervura n sus, pentru a mpiedica ptrunderea apei de precipitaii ntre scnduri; capacele stupilor se construiesc cu planeul drept, ceea ce va permite aezarea suprapus n mijloacele de transport; stupii vor fi vopsii la exterior i la interior cu 2-3 rnduri de vopsea de culoare deschis (gri, galben deschis, verde etc.), ceea ce va proteja lemnul mpotriva apei de precipitaii sau de condens, se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. n ara noastr sunt standardizate urmtoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri, stupul vertical cu magazine i stupul orizontal. 1. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth i perfecionat de Root. Stupul multietajat este format din urmtoarele pri: soclu, corpuri, podior, podior separator, rama de ventilaie, capac, rame, alimentator, bloc pentru urdini, nchiztor pentru urdini i accesoriile de fixare (fig. 1). Specific acestui stup este coboarrea corpului superior n care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului, iar n locul su se aeaz corpul de jos cu faguri goi. n corpul de jos, puietul va ecloza i va elibera celulele, iar printr-o nou inversare, cuibul familiei ajunge iar jos, asigurnd spaii pentru extinderea creterii puietului n corpul de sus, n corpul de faguri goi. Soclul sau fundul este mobil, depind n fa corpul stupului cu o poriune ce formeaz scndura de zbor. Corpul are pereii din fa i spate armai cu tabl zincat pentru susinerea ramelor, iar cei laterali au median cte un orificiu prin care trec tijele de fixare. Stupul multietajat este prevzut cu trei corpuri. Podiorul monobloc este format dintr-o ram care fixeaz o tblie din scnduri. Rama podiorului are o mic deschidere, care servete iarna la evacuarea vaporilor de ap. Podiorul separator are rama prevzut pe trei dintre laturi cu ase urdiniuri suprapuse, de form conic, care la nevoie se nchid cu cte un bloc. n mijloc, tblia prezint o deschidere dreptunghiular, prevzut cu plas de srm pe ambele fee. Rama de ventilaie este format dintr-un cadru exterior din ipci, care pe partea superioar prezint o plas de srm care servete la aerisirea familiei n timpul transportului. Capacul se compune dintr-o ram exterioar i dintr-un tavan nvelit, la exterior, cu tabl zincat. n interior, pe pereii laterali, sunt fixate dou ipci pe care se sprijin podiorul. Ramele, n numr de 10, sunt confecionate dintr-o ipc superioar, dou laterale i una inferioar, numit speteaz, cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime i 230 mm nlime. Speteaza superioar, numit i
50

portfagure, are 25 mm lime, 20 mm grosime i 470 mm lungime. Spetezele laterale prezint o lime de 25 mm n partea inferioar i 37 mm n cea superioar, particularitate constructiv ce ndeplinete i rolul de distanator (distanator Hoffman) i 10 mm grosime, iar ipca inferioar are o seciune de 20/10 mm. Alimentatorul este format dintr-o ram de scndur n care se monteaz pe dou ipci o tav din tabl zincat prevzut cu un plutitor confecionat din ipci de lemn. Blocul de urdini servete pentru reducerea urdiniului. Prezint dou din suprafee prevzut cu spaii decapate, de 10 mm nlime i lungimi variabile, care permit mrimea sau micorarea urdiniului n funcie de populaia familiei de albine i de sezon. nchiztorul de urdini este o ipc ce servete la nchiderea complet a urdiniului pe timpul transportului. Sistemul de fixare n timpul transportului este format din dou tije de oel, prevzute superior cu piulie, iar inferior cu cte un orificiu n care se introduce un bol pentru fixare; tijele strbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepia capacului.

2. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din urmtoarele pri: soclu, corp, magazine de recolt, podior, capac, diafragm, rame i blocul de urdini (fig. 2,3). Soclul este mobil, fixat n prile laterale i spate printr-o centur de ipci, prin intermediul crora se mbin cu corpul. ntruct n fa, fundul stupului este lipsit de ipca de centur, se creeaz o deschidere nalt de 20 mm, ceea ce reprezint urdiniul. n fa este prevzut cu o scndur de zbor, rabatabil, ce se poate nchide cu dou foraibere. Corpul are pereii ncheiai n fal dublu, iar superior i inferior prezint faluri ce permit mbinarea cu magazia, respectiv cu fundul. n partea superioar pereii din fa i spate prezint de asemenea faluri n unghi ascuit, prevzute cu tabl, ce servesc la susinerea ramelor. Magazinele de recolt, n numr de dou, prezint o construcie asemntoare cu corpul, dar au o nlime egal cu jumtate din nlimea corpului. Podiorul este format dintr-o ram care fixeaz n interior o tblie. Capacul este format i el dintr-o ram, pe care se fixeaz n partea superioar tavanul, nvelit la exterior cu tabl zincat. Pereii din faa i din spate sunt prevzui cu dou deschideri care servesc la ventilaie, deschideri care n staionar se nchid cu dou blocuri. Inferior acestor deschideri, pe
51

toat suprafaa intern a capacului, se afl fixat o plas de srm care asigur ventilaia pe timpul transportului. Diafragma de reducere a cuibului reprezint un perete mobil susinut de falurile ramelor, ce servete la micorarea cuibului. Ramele de cuib sunt asemntoare cu cele ale stupului multietajat, de care se deosebesc prin faptul c au o nlime de 300 mm, iar cele de magazine au o nlime mai mic (145 mm) i sunt lipsite de distanatoare. Blocul de urdini este similar cu cel de la stupul multietajat. 3. Stupul orizontal se compune din: soclu, corp, podior, capac, diafragme, rame, dispozitivul de fixare pentru transport, blocul de urdini i alimentatorul (fig. 4 i 5). Soclul este fixat de corp i confecionat din scnduri de rinoase. Corpul este confecionat din acelai material. Pereii longitudinali prezint n partea supero-interioar dou faluri: unul pentru susinerea ramelor i al doilea pentru fixarea podiorului. Pereii laterali prezint n partea superioar i median dou orificii, protejare cu plci de oel, n care intr urubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor n timpul transportului. Peretele din fa, n partea inferioar mai prezint dou deschideri numite urdiniuri, prevzute cu scnduri de zbor: unul pentru familia de baz i altul pentru cea ajuttoare. n partea superioar, la exterior, corpul prezint un bru de ipci pe care se sprijin capacul. Podiorul este format din ase scnduri, nefixate ntre ele. Capacul este telescopic, fixat de corp prin dou balamale, prezint lateral dou deschideri prevzute la exterior cu plas de srm care asigur ventilaia pe timpul transportului, deschideri care n restul timpului se nchid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare, fixate cu balamale. Tavanul este confecionat din scnduri, protejat la exterior cu tabl zincat. Diafragmele, n numr de dou, sunt asemntoare ca i construcie, deosebindu-se doar prin nlime, una fiind n contact intim cu pereii i fundul stupului, separnd complet familia de baz de cea ajuttoare (diafragma de separaie), iar a doua, mai mic cu 20 mm, permite trecerea albinelor prin partea inferioar, n care scop servete la reducerea cuibului, n funcie de mrimea populaiei (diafragma de reducere). Ele se prezint sub forma unor perei mobili confecionai din scndur, avnd n partea superioar dou umerae, care permit susinerea lor pe falul ramelor. Ramele, n numr de 20, sunt identice cu cele de la stupul vertical. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din dou ipci longitudinale i o bar central, ce are inferior i median un loca n care intr scndurile podiorului, suprapuse pe dou rnduri.
52

Blocul de urdini prezint dou din suprafeele prevzute cu spaii decapate, de 10 mm nlime i lungimi variabile, care permit mrirea sau micorarea urdiniului, n funcie de populaia familiei de albine i de sezon. Alimentatorul se prezint sub forma unei cuve de cherestea fixat pe o scndur de podior, care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. Interiorul este mprit n trei compartimente ce servesc la accesul albinelor, introducerea siropului i la alimentarea propriu-zis, ultimul fiind prevzut cu un plutitor. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcie de cherestea, metal sau alte materiale, n care sunt adpostii stupii, temporar sau permanent. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior, iar n interior exist un spaiu suficient pentru apicultor, astfel c el poate interveni la fiecare stup ori de cte ori este nevoie. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaii pentru lucru, odihn sau alte amenajri i instalaii. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile, dar cele mai rspndite sunt cele mobile, n care stupii sunt adpostii n mod permanent . Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastr acoperit pe partea interioar cu plas deas din srm zincat care oprete ieirea albinelor, iar la exterior o ui mobil prin care se asigur ventilaia. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculeaz cunoscnd c pentru o ram este necesar un spaiu de 37 mm, iar pentru o diafragm 25 mm. Astfel, la stupul vertical cu 10 rame, lungimea interioar este de 400 mm, rezultnd din urmtoarea relaie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragm x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Limea stupului se determin adugnd la lungimea exterioar a ramei (435 mm), spaiile lsate libere ntre ipcile laterale ale ramelor i pereii stupului, care sunt de 7,5 mm fiecare. Aa de exemplu, n cazul stupului amintit anterior, limea de 450 mm rezult din relaia 435 + (2 x 7,5) = 450 mm. nlimea se stabilete prin nsumarea urmtoarelor date: nlimea exterioar a ramei, distana de 10 mm ce trebuie respectat ntre ipcile portfagure i podior, 10 mm pentru stupii cu fundul mobil, respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix, spaiu ce trebuie respectat ntre nivelul ipcilor inferioare ale ramelor i soclu stupului. La stupii la care podiorul se fixeaz
53

prin intermediul unui fal (stupul orizontal), la toate aceste date, se mai adaug i nlimea falului pentru podior. n cazul stupului cu 10 rame, nlimea corpului de 320 mm rezult din: nlimea ramei..300 mm distana dintre rame i podior...10 mm distana dintre rame i soclu...10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal nlimea de 390 mm rezult din: nlimea ramei..300 mm distana dintre rame i podior...10 mm distana dintre rame i soclu...20 mm nlimea falului pentru podior.60 mm Total = 390 mm 2. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: - masca apicola, salopaeta sau combinezonul apicol, halatul, sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole. Masca apicola protejeaza fata si ochii de intepaturi. Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie comoda - plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata. - sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie, masca metalica ce are forma ovala, etc. Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior; Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine. 3. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului . Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : - dalti apicole - afumatorul - peria apicola
54

- suflatorul cu aer ( turbosuflanta) - scaun apicol etc. Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept . Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup, la detasarea caturilor, la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai, iasca, ciocalai, tocali etc.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. Aerul este suflat peste ramele din magazine, albinele fiind indepartate. Scaunul apicol (lada cu scule) - este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER , TITOV, BENIHON, MILLER. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. Colivia BENIHON este utilizata la transportul au forma paralelipipedica, prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm, iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu)
55

In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii. 5. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor, insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: - sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame - perforatoare de rame - diferite tipuri de capse (optional) - sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0.4 -0.5 - calapod pentru fixarea fagurilor artificiali - pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti - faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor. In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali . Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele, ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme . Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale. Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil. Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata, iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde. Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor. 6. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR
56

Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare. Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare, confectionate din lemn, material plastic, metal, etc. Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti;izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0.5 L, utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine. Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L. 7. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA, CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine. Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : - descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii - extractia mierii - conditionarea mierii - verificarea calitatii mierii - dozarea, imbutelierea si depozitarea 7.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: - furculite pentru descapacit - cutite pentru descapacit - tavi sau bancuri pentru descapacit - masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri. Conform normelor U.E. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar. b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. In practica apicola, se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi. c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. In partea inferioara, sub sita, se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.
57

d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit. Masinile

semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon. Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric. Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. 1000 rame /8 ore. 7.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: - extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) - extragerea prin presare - extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut. Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie. Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare. Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: - extractoare tangentiale - extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor. Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala, cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului. Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete. In principal un extractor se compune din: - bazin (cuva) - cosul (toba extractorului) - caneaua de scurgere a mierii - angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica, se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3, 4 sau 6 rame . In schimb, extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6, 10 , 56 sau mai multe rame.
58

7.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie, pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale. Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: - strecurarea, filtrarea si pomparea mierii - maturarea - lichefierea - cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar, primul rand are ochiurile cu diametrul de 2.5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1.5 mm. Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe. Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea, decantarea si eliminarea excesului de umiditate. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : - vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) - raportul diamteru inaltime - temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%, maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C. Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia, filtrarea si racirea, apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter. La o temperature de 14 C dupa cca. 5 zile procesul de cristalizare este finalizat. 7.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta, densitatea si umiditatea . Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%.
59

Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : - extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti - pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace - falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana. Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare. 7.5 Mijloace de dozare, imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii. Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: - recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar, butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar, borcane etc). - dozatoare pentru imbutelierea mierii. 8. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: - topire cu ajutorul aburilor - topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp - topire prin incalzire sub actiunea razelor solare - extragerea cerii cu ajutorul unor solventi. Topitoarele cu aburi functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox. 60%. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive. Ca mod de constructie, aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector. Inaintea operatiunii de
60

presare, fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas, dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset. Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara. Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla. Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire. Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai. Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina, urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina. Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali. 9. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: - spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare - sablon pentru confectionat botci - botci confectionate din ceara sau material plastic - dopuri de crestere - rame de crestere - rame isolator - rame de eclozionare - markeri pentru marcarea matcilor - diferite tipuri de colivii si custi - nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1.5 zile in botci. Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.5 mm.

61

CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre, vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. INTRETINEREA, INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului, de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii; - Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal, convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara, se pot cladi cu usurinta fagurii, frigurile roitului se previn si se combat usor. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati - mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara, dupa iesirea din iarna, cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. Trebuie avut in vedere ca
62

temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C - +200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului. - Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia. Albina culegatoare va intra direct in noul stup, iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib. - Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii. Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: - incheierea si insarmarea ramelor; - scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora; - pregatirea materialelor(corpuri, funduri, podisoare, reparatii si dezinfectii), toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii, echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: - curatarea fundurilor de stupi; - masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup; - inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet; - largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor; - recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice. In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat, albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana; Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol, fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat, timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face schimbul de generatii. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva. Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile, dup care moare. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca
63

el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie, schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta, neperceputa sau nesimtita de catre apicultor; Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate, apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa; Corpul stupului multietajat restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului, dupa care cuibul se izoleaza termic. Familia de albine cu o dezvoltare normala, intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic, ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere; Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii; Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice, tehnologice cat si biologice cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara, avand si pastura in proxima apropiere a acestora aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui, ultima patrime trebuie sa ramana goala, necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica, un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci, facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa, sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara, coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare; In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale slabiciunii matcii a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 4 luni a 1500 2000 oua zilnic. Controlul
64

evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. Daca da atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane, dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva, in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice; Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib, asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic, ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana; Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE N PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURAL Instinctul de roire se declaneaz in mod obinuit n luna mai , perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maxim, capabile sa valorifice corespunzator culesurile. In perioada de pregtire a familiilor pentru roire albinele devin inactive, astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. Familiile de albine care se pregtesc pentru roire se recunosc prin faptul c i reduc simitor activitatea de zbor i de depozitare a nectarului i polenului, nceteaz cldirea fagurilor artificiali, cldesc numeroase celule de trntor i botci, matca nceteaz ouatul, astfel suprafeele ocupate cu puiet necpcit se reduc treptat, pn cnd acesta dispare complet, iar apariia de ou n botci reprezint semnalul declanrii roitului, respectiv intrarea familiei de albine n frigurile roitului. Un alt semn al roitului este asa numita barb, albinele nu mai au unde s depun nectar, i reduc munca i se aglomereaz pe peretele din fa al stupului. Meninerea familiilor n stare activ se realizeaz prin aplicarea urmtoarelor msuri: dotarea familiilor de albine cu mtci tinere din sue cu instinct de roire diminuat, meninerea n interiorul stupului a unei temperaturi optime i a unui echilibru biologic normal.
65

n general, mtcile tinere i cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a substanei de matc mult mai mare, ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltrii ovarelor albinelor lucrtoare i prevenirea roitului. Substana de matc este recoltat de albine prin lins de pe corpul mtcii i difuzat tuturor albinelor prin schimbul de hran care arte loc n familiile de albine. Temperatura optim din interiorul stupului se menine prin ntreinerea familiilor de albine n stupi de mare volum, deschiderea maxim a urdiniurilor, mrirea la timp a volumului stupilor prin lrgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali, prin ataarea de magazii sau corpuri suplimentare, inversarea corpurilor la stupii multietajai pentru a muta corpul cu botci nsmnate pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi ntre ramele cu puiet, ct i prin aezarea stupilor la umbr. Meninerea unui echilibru biologic ntre numrul albinelor doici i cantitatea de puiet tnr ce trebuie hrnit, reprezint o alt msur important pentru meninerea familiilor n stare activ i echilibrarea populaiei ntre familiile de albine. Echilibrul biologic este normal cnd unei larve i revin 3-4 albine doici. Cnd numrul doicilor depete aceast limit, apare un surplus de doici care nu-i pot valorifica lptiorul, fapt pentru care este consumat de albine, ceea ce determin o hipertrofie ovarian i modificri de comportament, concretizate prin apariia instinctului de roire. n aceast situaie, pentru a mpiedica eclozionarea unor noi generaii de albine tinere, se ridic sptmnal cte un fagure cu puiet gata de ecloziune i se introduce n familii slabe, iar de la acestea se dau n schimb rame cu ou i puiet tnr pentru hrnire. Datorit numeroaselor intervenii, acest procedeu este aplicabil numai n stupinele cu un efectiv redus de familii de albine, avnd totodat inconvenientul c nu permite efectuarea seleciei familiilor valoroase. n stupinele mari este necesar a se forma n corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere, care n timpul culesului se unific cu familia din care a provenit sau se menine ca familie ajuttoare. Suprimarea periodic a botcilor cu larve nu mpiedic roitul ci, din contr, mrete perioada de inactivitate a familiilor de albine. Combaterea roirii se poate face i prin divizarea temporar a familiei de albine, procedeu ce difer n funcie de tipul de stup. Astfel, n stupul orizontal, dup distrugerea tuturor botcilor existente, se ia fagurele pe care se afl matca i mpreun cu ali 2-3 faguri cu puiet necpcit se vor amplasa la captul opus al stupului, separndu-se cu gratia despritoare i deschiznduse urdiniul secundar. n spaiul dintre cele dou cuiburi se interpun mai muli fagurii artificiali. n familia fr matc vor apare botci, iar dup 2-3 sptmni cele dou familii se unesc din nou, rmnnd n familia reunificat o singur matc, de obicei cea tnr. Prin acest procedeu s-a reuit astfel mpiedicarea roirii i obinerea unei familii puternice.
66

n stupii multietajai, fagurele pe care se gsete matca, mpreun cu 2-3 faguri cu puiet necpcit i 2-3 faguri artificiali se vor aeza n corpul de jos. n corpul de sus, desprit de o gratie, se pun fagurii cu celule goale i fagurii artificiali. n corpul al treilea se vor aeza toi fagurii cu puiet, corp n care albinele vor construi botci, dar nu pentru roire, ci pentru a-i crete o nou matc. Albinele din cele dou familii nou formate vor utiliza n comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. Dup terminarea culesului i extragerea mierii, cele dou familii se vor unifica, rmnnd n familia astfel format numai matca tnr. De fapt, n momentul ieirii roiului primar, n familia mam exist mai multe botci cpcite sau necpcite. Prima matc care se nate, se i grbete s-i distrug rivalele poteniale aflate n botci. n cazul unor nateri simultane, mtcile se lupt ntre ele, dar, dac familia pregtete un roi secundar, i apr botcile de prima matc eclozionat, astfel c la plecarea roiului secundar cu o matc nemperecheat rmn n botci gata de ecloziune mai multe mtci. Mtcile care se pregtesc s eclozioneze precum i matca eclozinat, ce se pregtete s plece cu roiul secundar sau teriar, emit sunete specifice numite cntecul mtcilor. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleai ore ca i primul, este mai slab dect acesta, zboar mai departe de stup i, de obicei, se aeaz mai sus. Uneori, din cauza nvlmelii plecrii, albinele scap de sub supraveghere mtcile tinere din botci i multe din acestea reuesc s plece cu roiul, acesta putnd avea 4-7 mtci nemperecheate. La o zi dup ieirea roiului secundar, familia mam mai poate da nc un roi mai mic, apoi dup o alt zi nc unul, pn cnd aceasta se epuizeaz n totalitate. Ultima matc rmas este ngrijit de albinele din cuib, se mperecheaz i ncepe ouatul. PRINDEREA ROIULUI Dup ce a ieit din stup, roiul se va aeza pe un suport oarecare n apropierea vetrei stupinei, pn cnd albinele cercetae se vor ntoarce i vor comunica locul noului adpost. n acest moment, apicultorul trebuie s acioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. Atunci cnd roiul se aeaz pe o ramur de pom, apicultorul fie c va tia ramura respectiv, fie c va scutura roiul ntr-o ldi, denumit roini. Dac suportul nu se mic, desprinderea roiului se poate face prin periere, dup o prealabil stropire cu ap. n situaia cnd roiul se aeaz pe suporturi greu accesibile, prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prjin. Fagurele cu urme de miere se apropie uor de ciorchinele roiului i dup trecerea albinelor pe
67

el se aeaz intr-un corp gol i operaiunea se reia pn la capturarea ntregului roi. Apicultorul va fi atent ca ntre albinele capturate s se gseasc matca, n caz contrar, acestea vor zbura din nou la locul iniial. Uneori roii pot fi ademenii de ctre apicultor sau oprii din zbor. Eficiena acestor metode este discutabil, dar redm cteva din acestea: - ntr-o soluie alcoolic de propolis se adaug puin esen de Melissa officinalis (roini) sau extract de coaj de lmie. Se iau cteva conie cu faguri vechi, bine pstrai, sau civa stupi goi, se toarn ntre faguri sau se freac numai pereii stupului cu aceast soluie i se aeaz astfel pregtii ntre crengile ctorva copaci din apropierea stupinei; - o coaj de stejar de form dreptunghiular (20/30 cm) se freac pe partea zgrunuroas cu soluia de mai sus, astfel ca porii acesteia s se mbibe bine. Se prinde scoara cu o frnghie de ramura unui copac, la umbr, de aa manier nct s permit lsarea ei cu uurin n jos de la cellalt capt, n momentul n care roiul s-a aezat pe aceasta; - n momentul n care roiul s-a desprins de pe creang i vrea s-i ia zborul, se poate ciocnii ntr-o tigaie veche i spart, ncercnd astfel s sugerm albinelor apropierea unei primejdii i obligarea lor s se opreasc din zbor. Dac aceast metod d rezultate minime, o eficien mai mare se obine prin pulverizarea unui jet de picturi mici i dese asupra roiului ce-i ia zborul. Dup prinderea roiului n roini, acesta se introduce n stupul pregtit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. Se scutur peste ei roiul i cu ajutorul fumului se aranjeaz uor podiorul i capacul, urdiniul fiind deschis. Dup o or sau seara se mai introduc n stup restul de faguri, n aa fel nct albinele s fie bine repartizate pe faguri. Dac nu este cules se adaug un fagure cu miere, sau se administreaz ntr-un hrnitor, sirop de zahr. Introducerea roiului n stupul pregtit, se poate face i prin scuturarea albinelor din roini pe o pnz ntins n faa lui, dar care las urdiniul larg deschis. La o distan de 30-40 cm de urdini se rstoarn coninutul roiniei, iar dup un moment de dezorientare n care albinele se mprtie n toate direciile, grmada de albine se organizeaz i, atrase de mirosul fagurilor artificiali, ptrund n stup. La o privire mai atent se poate descoperii printre albine i matca roiului. La 24 de ore dup instalarea roiului se verific prezena mtcii i n cazul roiului primar, nceperea ouatului. n lipsa culesului, fie se introduc 12 faguri cu miere, fie se administreaz de dou ori pe sptmn 700-800 ml sirop. Prin aceast lucrare se urmrete obinerea ntr-o perioad scurt de timp a 5-6 faguri cu puiet, nainte de nceperea perioadei de criz care se situeaz la 3 sptmni de la instalarea roiului, ca urmare a pierderii unei pri din albinele componente i a lipsei albinelor tinere. Nu se recomand
68

utilizarea fagurilor vechi, deoarece acetia pot constitui o surs de infectare a roiului care prin excelen este sntos. n mod normal, la nceputul lunii septembrie, un roi primar, ieit n prima jumtate a lunii iunie, trebuie s aib cel puin 8 faguri cldii din care 5-6 cu puiet i o parte din proviziile de iernare. Roiurile secundare sunt mai slabe dect cele primare. Ele sunt cu 7-8 zile mai trzii, nu au matca mperecheat, iar declanarea ouatului se produce mai trziu, la 10-15 zile de la declanarea roitului. Aceste roiuri se verific la fiecare 2-3 zile pentru a urmri mperecherea mtcilor i nceperea ouatului. Mtcile pierdute la mperechere se nlocuiesc cu altele, sau roiul respectiv se unete cu altul. Dup un interval de 10-12 zile de la nceperea ouatului, se apreciaz calitatea mtcii i dup modul de cpcire a puietului, iar apoi lucrrile de ngrijire decurg la fel ca i la roiurile primare. Dac la intrarea n iarn, roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puin 1,5 kg albin, n caz contrar, ansele de supravieuire peste iarn sunt reduse. ROIREA ARTIFICIAL Roirea natural, ca mijloc de nmulire a familiilor de albine, nu este o metod eficace i prezint o serie de neajunsuri cum ar fi: - imposibilitatea dirijrii planificate a nmulirii familiilor de albine; - diminuarea activitii familiilor n perioada premergtoare roitului, urmat de divizarea acestora, tocmai n perioada culesului principal, determinnd scderea sau chiar compromiterea produciei; - riscul de a se pierde o parte din roiuri, datorit imposibilitii supravegherii continue, sau a zborului lor la distane mari; - nmulirea tocmai a familiilor cu instinct pronunat de roire. Pentru ca operaiunile de nmulire artificial a familiilor de albine s dea rezultate superioare roirii naturale, este necesar s se respecte urmtoarele reguli: - roii s fie dotai de la nceput cu mtci mperecheate, numai n cazuri cu totul excepionale se vor forma roi cu mtci nemperecheate; - roii cu mtci mperecheate se formeaz de la nceput mai puternici, pe 5-6 faguri, iar cei cu mtci nefecundate se organizeaz cu mai puin populaie i se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet; - roirea artificial se va face n funcie de tipul de cules existent n regiune. Astfel, n zonele cu un cules timpuriu, cum ar fi cel de salcm, nmulirea se execut la sfritul acestuia, iar n regiunile unde culesul principal este vara, roirea se execut cu aproximativ 45 zile naintea nfloririi plantelor furnizoare de nectar; - pentru nmulire se vor folosi numai familiile puternice i perfect sntoase.
69

n practica apicol se folosesc frecvent urmtoarele metode de nmulire artificial a familiilor de albine: divizarea, stolonarea i mutaia simpl. nmulirea prin divizare reprezint metoda de baz a nmulirii familiilor de albine, este uor de aplicat i d rezultate bune. Se execut n cursul unei zile cu zbor intens, cnd majoritatea albinelor lucrtoare sunt plecate la cmp. Metoda are avantajul c se poate aplica i n cazul unei singure familii, dar ea trebuie s fie puternic i sntoas. Metoda const n mprirea egal a albinelor, puietului i rezervelor de hran ale familiilor supuse acestei operaiuni n doi stupi, care se aeaz de o parte i de alta a locului familiei de baz, n aa fel nct, albinele culegtoare s se mpart ct mai egal ntre cele dou familii rezultate. n cazul n care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obinuit cel n care se gsete matca, se procedeaz la o uoar ndeprtare a acestuia de locul stupului vechi i, n schimb, n mod corespunztor, l apropiem pe cel cu mai puine albine. Urdiniurile stupilor care adpostesc roiurile formate se reduc la jumtatea urdiniului familiei de baz. Seara, roiului fr matc, ce se recunoate dup albinele agitate de la urdini, i se d o matc mperecheat, protejat ntr-o colivie, care se elibereaz n seara zilei urmtoare. nmulirea prin stolonare este o alt metod eficace de nmulire care constituie i un mijloc practic de meninere a familiilor n stare activ. Metoda const n ridicarea a una pn la trei rame cu puiet cpcit i a dou rame cu rezerve de hran din familia supus nmulirii, care se introduc ntrun stup cu urdiniul micorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegtoare de pe fagurii mutai, care se rentorc la familia de baz, n mod corespunztor cu numrul de rame cu puiet ridicat, se scutur albinele tinere de pe acelai numr de faguri cu puiet necpcit, n roiul nou format. Pn la formarea albinelor culegtoare proprii, roiului i se administreaz n celulele unui fagure gol 100-200 ml ap. La efectuarea acestor operaiuni se va lucra cu deosebit atenie pentru a nu lua odat cu ramele i matca familiei de baz. Stupul cu roiul format se mut pe un loc nou n stupin. Roiului format i se va da o matc mperecheat n colivie sau o botc matur. Roiul stolon se poate forma i de la mai multe familii de baz, adic pe 6-8 rame cu puiet, situaie n care albinele roiului format se afum, pentru a se uniformiza mirosul i a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomand inerea acestuia cu urdiniul nchis 24 ore, timp n care se iau msuri de umbrire, pentru a preveni supranclzirea. nmulirea prin mutaie simpl se aplic la familiile la care a aprut deja instinctul de roire, constituind totodat i un mijloc de combatere a roitului natural i ca urmare a aplicrii, producia de miere crete cu 30,3% fa de familiile nenmulite. n sudul rii, aceast nmulire se execut dup culesul de salcm, iar n Transilvania se face chiar la nceputul acestuia,
70

pentru ca roii s-i strng proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fnee). Pentru fiecare roi planificat a fi obinut prin aceast metod sunt necesare dou familii de baz numite A i B. Pe locul familiei A se aeaz un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ram de miere i cu fagurele pe care se gsete matca peste care se scutur toate albinele familiei A. Roiul nou format se comport ca un roi natural, care are n plus toate albinele culegtoare ale familiei A i care, ntr-un timp scurt, va cldi toi fagurii artificiali. Stupul A se mut n locul stupului B pentru a se popula cu albine culegtoare, iar stupul B se instaleaz pe un alt loc n stupin. Din puietul cpcit, familia A, n decurs de o sptmn, i va forma noi albine tinere, iar n botcile existente, o nou matc. Familiei B, pn la obinerea albinelor culegtoare, i se administreaz 200-300 ml ap ntr-un fagure gol

NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE N PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru aceast perioad este faptul c, n condiiile favorabile de secreie a nectarului, albinele recolteaz cantiti mari de nectar ce depesc necesarul lor, rmnnd cantiti de miere ce pot fi destinate consumului. n ara noastr, principalele culesuri sunt furnizate de salcm, n lunile mai i iunie, cu o durat de 8-20 zile, de tei, n lunile iunie i iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, n iunie i iulie, de flora fneelor, n iunie i iulie, timp de 30 de zile, de vegetaia de balt din zona inundabil a Dunrii, n lunile august i septembrie, timp de 20-40 de zile i de alte plante agricole. nceputul culesului de producie este indicat de intensificarea i prelungirea zborului n timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventileaz stupul seara, de mirosul plcut de miere i cear de la urdini i de albirea fagurilor n partea superioar, datorit alungirii celulelor cu cear nou produs. Familia de pe cntarul de control realizeaz sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completeaz spaiul liber cu faguri goi necesari depozitrii mierii, la cei verticali se ataeaz magazii sau corpuri suplimentare pentru recolt, iar pentru a
71

favoriza zborul i evaporarea apei din nectar pe toat durata culesului urdiniul se deschide n ntregime. Pentru a nu deranja albinele n timpul culesului, pe ct posibil, familiile nu se vor cerceta n timpul zilei, eventualele intervenii putnd fi efectuate seara dup ncetarea zborului. Pentru valorificarea superioar a culesurilor i n special a celor de var, se practic metoda familiilor ajuttoare permanente. Metoda const n formarea n anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, dou rame cu rezerve de hran i o matc sau botc cpcit, care va devenii familia ajuttoare, ce se ntreine i ierneaz independent. Tot independent se ntreine i n anul urmtor pn la nceputul culesului de var (fnea sau tei), cnd se unific cu familia din care a provenit, rezultnd astfel o familie foarte puternic care realizeaz producii mari de miere. Din familia ajuttoare se menine un nucleu, format dintr-o ram cu puiet, dou rame cu rezerve de hran i matca, nucleu care pn n toamn devine din nou familie ajuttoare, capabile s ierneze independent. NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE N STUPII MULTIETAJAI n mod obinuit, familia de albine ierneaz pe dou corpuri dintre care, cel superior conine rezerve de hran, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantiti de miere (coroane de miere). Albinele formeaz ghemul de iernare n partea central a ambelor corpuri. Datorit spaiului liber creat ntre ipcile superioare ale ramelor din primul corp i cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea s treac pe toate pentru folosirea hranei. n timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se elibereaz de hran, astfel c se creeaz puin spaiu liber pentru creterea puietului. Primvara, ntruct n corpul superior, datorit rezervelor de hran, nu exist spaiu suficient pentru creterea puietului, se procedeaz la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conine faguri goi, se ridic n partea superioar, unde condiiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboar pe soclul stupului. n urma acestei inversri, corpul superior care conine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaie normal pentru albine. n acest caz, albinele transport mierea n corpul superior pentru a fi pus la adpost fa de duntori, crendu-se astfel o autoalimentaie stimulent, care intensific foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. n mod normal, n timpul nfloritului pomilor fructiferi, cnd albinele trec n perioada de cretere a populaiei, n corpul superior exist circa apte rame cu puiet. n aceast situaie, pentru asigurarea condiiilor necesare creterii n continuare a puietului, se execut o nou inversare a corpurilor,
72

ridicndu-se n partea superioar corpul de jos, care ntre timp a fost eliberat de miere i puiet. Avnd n vedere durata ciclului de metamorfoz (21 de zile), dup 3 sptmni se procedeaz la o nou inversare, operaiune deosebit de important pentru prevenirea i combaterea roitului, ntruct corpul superior, unde, eventual, s-au construit botci, iar matca a depus n ele ou, ajunge n partea inferioar, unde este mai rece, situaie n care albinele abandoneaz larvele din botci. Odat cu nceperea culesului de salcm, se trece la organizarea cuibului, aezndu-se pe soclu corpul cu puiet necpcit, apoi cel cu puiet cpcit, atandu-se totodat i cel de-al treilea corp cu faguri goi, unde albinele vor depozita mierea i nectarul recoltat. Pe msur ce puietul din corpul al doilea eclozioneaz, albinele depun n celulele eliberate nectar i miere, transformndu-l astfel ntr-un corp destinat pentru depunerea mierii. n cazul n care nu se valorific culesul timpuriu de salcm, ci numai cel de var (zmeur, tei, fnee, floarea-soarelui), pentru prevenirea i combaterea roitului se fac inversri periodice, din trei n trei sptmni, pn n momentul n care ncepe culesul. Dac familiile de albine ierneaz pe un singur corp, primvara, n momentul n care spaiul devine insuficient, se ataeaz n partea superioar cel de-al doilea corp, pentru a permite o dezvoltare corespunztoare a familiei de albine. n continuare, familiile de albine se ntrein dup metoda amintit anterior. STUPRITUL PASTORAL Una din principalele ci pentru realizarea unor producii mari de la albine, const n valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. Pentru a se valorifica mai multe culesuri, familiile de albine se transport la o oarecare distan de la vatra stupinei, adeseori la zeci i sute de kilometri deprtare. Apicultura pastoral mai trebuie practicat pe scar larg n vederea polenizrii culturilor de plante entomofile ca: rapia, floareasoarelui, sparceta, trifoi, hric, bumbac, plante medicinale, precum i a pomilor i arbutilor fructiferi. n funcie de resursele melifere, stupritul pastoral poate ncepe primvara devreme i se poate ncheia toamna trziu. Astfel, n lunile martie i aprilie, familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arar, paltin, salcie alb i cpreasc, pomi fructiferi i la flora erbacee timpurie, unde, pe lng dezvoltarea foarte bun a familiilor n vederea culesului principal, destul de frecvent se obin i producii de 4-5 kg miere marf. La jumatatea lunii aprilie, familiile se pot deplasa la culesurile de rapi, salcam, apoi la masivele de coriandru, tei floarea soarelui. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri, pe msura nfloririi lui,
73

ncepnd cu masivele din es, apoi cele din zona colinar i de dealuri i terminnd cu cele din zona submontan. Dup valorificarea salcmului, stupii se pot deplasa la masivele de tei i apoi la cele de floarea-soarelui, cultur ce ofer una din cele mai sigure, abundente i de durat culesuri. Relativ n aceeai perioad n zonele de dealuri i cele montane, ofer cules zmeurul, sburtoarea i fneele, iar toamna se poate face deplasarea stupilor n zona inundabil a Dunrii i n Delta Dunrii. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manier nct cheltuielile de transport s nu fie foarte mari, iar producia de miere marf ce se poate realiza la aceste masive s fie rentabil. Pentru reuita acestei aciuni, sunt necesare o serie de lucrri premergtoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere, obinerea repartiiei pentru zona respectiv, culegerea de informaii asupra bolilor din zon, obinerea certificatului sanitar-veterinar, stabilirea itinerarului i a drumurilor de acces, alegerea i fixarea vetrelor, stabilirea mijloacelor de transport i a datei probabile a nfloririi plantelor melifere din zona respectiv. Pentru a obine producii ridicate de miere se vor evita n mod obligatoriu supraaglomerrile de stupi, practic destul de frecvent mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomereaz familiile de albine i se obin producii mici, neglijndu-se sursele melifere mai mici, dar capabile s asigure producii mult mai mari. Astfel, se recomand urmtoarele ncrcturi pe hectar n funcie de flor: - la salcm: 14-18 familii; - la tei: 6-10 familii; - la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii; - la plante medicinale i aromatice: 3-4 familii; - la zmeuri: 3-5 familii. nainte de a pleca la pastoral cu 1-2 sptmni, apicultorul va face o recunoatere amnunit a regiunii unde urmeaz s se transporte familiile, pentru a stabili definitiv vatra, drumurile de acces, data deschiderii florilor i ultimele evaluri asupra capacitii nectarifere a florei. Pentru aezarea vetrei stupinei se recomand o poieni din marginea masivului melifer, o rritur de pdure i chiar sub arbori, cum este cazul n pdurile de salcm, tei etc. Dac nu este posibil acest lucru, este bine s se gseasc o modalitate de a umbri ntr-o oarecare msur stupii, pentru a nu fi expui direct ariei. Pe lng intervalul destinat cercetrii familiilor de albine i a celui de valorificare a culesului, apicultorul mai are nevoie i de o caban apicol, ca spaiu de lucru i odihn. Cu cteva zile nainte de plecare se ndeprteaz din stupi fagurii artificiali i cei nou cldii, spaiul liber se completeaz la stupii orizontali cu
74

rame goale, iar la stupii verticali se ataeaz magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. Ramele de magazie care nu au distanatoare se fixeaz cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm, prevzute n partea superioar cu o plac din tabl sau cu un cui, care mpiedic cderea acestora ntre rame. n lipsa blocurilor, fixarea se poate face cu cuie de 40 mm, ce se bat n pereii din fa i din spate, n dreptul treimii superioare a ramelor, care se adun n una din prile laterale ale magaziei, dup o prealabil ndeprtare a albinelor de pe ele, procedeu mai puin indicat, deoarece degradeaz stupii. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri avnd miere necpcit, deoarece albinele, consumnd o cantitate mai mare din aceasta, vor crete temperatura din interiorul stupilor, avnd drept consecin nmuierea i ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. Stupii defeci se repar, pentru a se evita ieirea albinelor prin diferite crpturi. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare numr de albine pe timpul transportului, ci contribuie i la meninerea unei stri de agitaie n interiorul familiilor, stare tot att de duntoare. Crpturile stupilor prin care aparent nu pot iei albinele, se recomand a fi chituite. Pentru asigurarea aerisirii, podioarele i blocurile de la orificiile de ventilaie ale cpcelelor se nltur, iar la stupul multietajat, pe corpul superior, se aeaz rama de ventilaie. n cazul n care n stupii orizontali se transport i familii ajuttoare, deasupra cuiburilor acestora se aeaz o ram cu plas de srm, ce asigur aerisirea i mpiedic unificarea celor dou familii. Este contraindicat aplicarea la urdini a plasei de srm, deoarece albinele, ncercnd s ias, blocheaz urdiniul i mor asfixiate. Tot pentru a evita creterea temperaturii n interiorul stupului, la mperecherea lor se las un spaiu de refugiu direct proporional cu mrimea familiei i cu durata transportului, cu temperatura medie a aerului pe timpul cnd se execut transportul i invers proporional cu mrimea orificiilor de ventilaie. Astfel, la un stup orizontal n care familia ocup 10-12 rame, se consider suficient spaiu rmas gol, adic spaiul ocupat de 8-10 rame complet goale, la stupii verticali cu magazie, un magazin gol, iar la cel multietajat, corpul de deasupra. Prile mobile ale stupilor se fixeaz cu dispozitive speciale, vergele sau lanuri prinse n piulie tip fluture sau cu alte sisteme (fig. 67). La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leag soclul de prile laterale ale corpului cu srm de 3 mm, prin intermediul a cte dou uruburi. Celelalte pri ale stupului se fixeaz prin srme duble, ce se leag de copac i de un cui btut oblic n scobiturile ce servesc ca mnere la manipularea stupilor, dup care srmele se ancoreaz prin rsucire cu un cui. Cnd zborul albinelor a ncetat, urdiniurile se nchid, iar dac albinele nu s-au retras de pe scndura de zbor le obligm s intre n stup folosind fumul cu atenie, pentru ca acesta s nu ptrund n interior sau, la nevoie,
75

stropindu-le cu ap. Dup ce am efectuat o ultim verificare a modului de nchidere, stupul se prinde de mnere i se transport la vehicul. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului, stupii se aeaz diferit, n funcie de felul vehiculului i de starea drumului. n vagoane, precum i n camioanele care se deplaseaz pe drumuri bune, innd cont de frecvena tamponrilor, respectiv a frnrilor, stupii se aeaz cu ramele paralel cu sensul de naintare, iar n camioanele i cruele ce parcurg trasee accidentate, acetia se aeaz cu ramele perpendicular pe direcia de mers. La ncrcarea stupilor, urdiniurile se orienteaz spre napoi, pentru a se observa eventualele evadri ale albinelor. n vehiculele de capacitate mare, stupii se aeaz suprapui, cu condiia ca ncrctura s fie echilibrat. Pentru a nu se mica n timpul transportului stupii se leag transversal i longitudinal cu frnghii, realizndu-se astfel o legare sub form de plas, care nu va ceda indiferent de distan sau gradul de accidentare a drumului. Transportul se efectueaz atent, de preferin noaptea, evitndu-se manevrele brute, terenurile accidentate, iar curbele se parcurg cu viteze reduse. Apicultorii care nsoesc transportul de stupi, trebuie s aib la ndemn unul sau dou afumtoare, mti, cuie, ciocane, clete i n mod special un vas cu pmnt moale i frmntat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea iei albinele, ori o bucat de chit de geam sau plastelin. Ajuni la destinaie se instaleaz adptorul, stupii se descarc, se aeaz pe vatr, se deschid dup o jumtate de or urdiniurile, iar seara dup linitirea albinelor, se aeaz podioarele, iar n zilele urmtoare se execut despachetarea i organizarea cuiburilor. n primele zile dup transport, albinele sunt iritate, motiv pentru care apicultorul trebuie s fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc n apropierea stupinei. Dup ncetarea culesului, mierea se extrage, lsnd ns n fiecare familie cel puin 5 kg rezerv de hran pentru continuarea dezvoltrii. La napoierea de la pastoral, pregtirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior, cu specificarea doar a faptului c fagurii cu miere i, n special, cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta n familiile respective, neexistnd pericolul ruperii lor, deoarece sau ntrit n suficient msur ca s reziste transportului. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recolteaz n momentul cnd treimea superioar a acestora ncepe s fie cpcit. Operaiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execut o dat sau de mai multe ori n decursul unui cules. Este important
76

ca ultima recoltare s se execute cu 1-2 zile nainte de sfritul culesului, n cazul celui de scurt durat i cu 5-6 zile nainte de sfritul culesului, n cazul celui de lung durat, dar de mic intensitate (fnea, floarea soarelui), prevenind n acest fel furtul. Sfritul culesului se stabilete dup: terminarea nfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar, dup scderea activitii albinelor care devin irascibile i se preteaz la furt, precum i dup indicaiile cntarului de control. Inventarul apicol necesar pentru aceast operaiune este format din cuitul de descpcit, extractorul, sita pentru miere i bidoanele de pstrare. nlturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. Pentru a preveni furtul, fagurii se recolteaz cu atenie, evitndu-se stropirea stupilor cu miere, dup care acetia se introduc n lzi de transport i se duc la locul de extracie. nainte de a se introduce n extractor, fagurii se descpcesc deasupra unei tvi (fig. 68) cu ajutorul unui cuit descpcitor, nclzit n prealabil n ap fierbinte sau cu ajutorul furculiei de descpcit. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. 70), acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. Extractorul se aeaz n poziie perfect vertical, iar lagrele se ung cu vaselin sau cu miere. n extractoarele radiale, ramele se aeaz cu spetezele superioare spre exterior, iar n cele tangeniale cu speteaza portfagurelui n direcie invers sensului de micare. Acest mod de aezare este impus de orientarea inferosuperioar a celulelor din faguri. La introducerea fagurilor n extractor se va ine seama i de cantitatea de miere pe care acetia o conin pentru a se asigura o repartizare uniform, prevenind astfel descentrarea rotorului n timpul micrii. La nceput, nvrtirea manivelei extractorului se va face ncet i uniform, viteza mrindu-se progresiv. n medie se consider c sunt necesare 240 turaii pe minut, ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. Pentru a preveni ruperea fagurilor, mierea de pe prima fa nu se extrage complet, ci numai aproximativ jumtate, dup care, fagurii se ntorc pe cealalt parte, iar dup ndeprtarea complet a mierii se introduc n poziia iniial pentru extragerea mierii n ntregime. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc n stupi pentru a servi la depozitarea nectarului, n cazul n care culesul continu sau pentru a fi curai i reparai de ctre albine, cnd culesul nceteaz, situaie n care, dup cca. 24 ore, ei se scot i se pstreaz. Pentru ca mierea obinut s fie lipsit de corpi strini, la robinetul extractorului se ataeaz o sit de strecurat. Dup terminarea extraciei, utilajul folosit se spal cu ap cald, se terge i se usuc.
77

MARCAREA MTCILOR Marcarea mtcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsal a toracelui a unor rondele de plastic, staniol sau lac duco diluat. Matca se imobilizeaz ntre dou degete ale minii stngi, iar cu cea dreapt se aplic lacul sau soluia de lipit, dup care se aeaz rondela. Eliberarea mtcii se face dup uscarea adezivului sau a lacului folosit, timp n care ea se linitete i mirosul iritant dispare. n cazul n care matca se elibereaz imediat dup marcare, ea alearg pe faguri, albinele nu o recunosc i datorit mirosului de lac sau adeziv acestea o atac. Pentru cunoaterea vrstei s-a stabilit un sistem internaional, format din cinci culori (alb, galben, rou, verde i albastru), care se folosesc anual, succesiv, respectnd ordinea enunat. Dup aplicarea culorii albastre se rencepe ciclul cu culoarea alb. Sistemul internaional de marcare const n folosirea a cinci culori n funcie de ultima cifr a anului calendaristic astfel: - 0 i 5 albastru - 1 i 6 alb; - 2 i 7 galben; - 3 i 8 rou; - 4 i 9 verde. Operaiunea de marcare se face nainte de introducerea mtcilor n nuclee de mperechere, iar n cazul n care n aceste nuclee se introduc botci, marcarea se face dup mperechere, odat cu recoltarea, nainte de a fi introduse n coliviile de transport Benton. Mtcile mperecheate destinate expedierii se recolteaz n colivii de tip Benton. Dup introducerea mtcii n colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizat sau cu albine din familia starter. Pe timpul transportului se asigur hrana, alctuit dintr-un amestec de past de zahr i miere, acoperit cu o foi de celofan sau polietilen, care este introdus n ultimul compartiment al coliviei.

78

CURS 5 NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfritul toamnei o populaie cuprins ntre 1,5 i 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcm in primvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegtoare). n acest scop, se iau urmtoarele msuri tehnologice: selecionarea unor biotipuri valoroase, folosirea de mtci tinere, ntreinerea familiilor de albine cu mtci suplimentare, asigurarea hranei necesare i realizarea unui regim termic optim. 1. Selecia unor biotipuri valoroase Selecia unor biotipuri valoroase reprezint unul dintre mijloacele de baz care asigur obinerea unor familii cu o populaie numeroas. Folosirea unui material biologic selecionat permite obinerea unei dezvoltri superioare cu pn la 20% fa de materialul neselecionat i, implicit, a unei producii de miere mai mare cu peste 35%. 2. Folosirea mtcilor tinere Folosirea mtcilor tinere constituie o alt modalitate important de intensificare a creterii puietului n sezonul de toamn, ntruct acestea au un proces de ovulaie superior mtcilor vrstnice. n acest scop, toate mtcile se schimb anual (mai puin plus variantele). Schimbarea se face cu mtci mperecheate crescute special pentru a ncepe ouatul ctre sfritul lunii iulie, nceputul lui august. Momentul recomandat pentru introducerea mtcilor este atunci cnd albinele sunt n plin cules, pe un timp linitit i de preferat la lsarea serii. nainte de a trece la introducerea unei noi mtci, trebuie s verificm dac familia respectiv nu are o matc tnr sau botci cpcite, deoarece, n
79

acest caz, matca introdus va fi omort. Prezena puietului i a oulor mai mici de trei zile, din care albinele i-ar putea cldi botci, va ngreuna mult primirea unei mtci, pe cnd ntr-o familie lipsit total de ou, matca va fi primit mult mai uor. n cazul introducerii directe a mtcilor, pentru o mai bun acceptare, matca tnr nainte de a fi aezat pe fagure se ncliete cu miere. Albinele nconjoar imediat matca introdus, o cur de miere i o protejeaz. Dintre metodele directe de introducere a unei mtci n stup, mai amintim: - perierea tuturor albinelor de pe faguri, seara, pe fundul stupului, pulverizarea lor cu sirop de zahr i introducerea mtcii n grupul acestor albine, dup ce n prealabil a fost i ea stropit cu acelai sirop; - perierea n faa urdiniului a albinelor de pe 2-3 rame, stropirea lor cu sirop de zahr, aezarea mtcii ude ntre acestea, ea intrnd n stup odat cu albinele scuturate; - se scot din familia orfan toate ramele cu puiet i se introduc n alt familie pn a doua zi; se iau 2-3 rame cu puiet, albine tinere i matca nou i se introduc n mijlocul cuibului familiei orfane; etc. - pentru a ndeprta mirosul mtcii nainte de a fi dat familiei, se introduce aceasta ntr-o cutie de chibrituri umplut cu ap cldu, dac e rece afar, sau rece dac timpul e cald, i timp de 20 secunde, se clatin ncetior apoi se golete apa, se introduce cutia ntre doi faguri i se elibereaz matca. Mtcile tinere se pot introducere i n colivii, acestea fixndu-se prin apsare pe un fagure cu miere i puiet din mijlocul cuibului familiilor, la 2-3 ore dup orfanizare. Orificiul coliviei n care a fost introdus matca se acoper cu un fgura artificial, care se perforeaz cu ajutorul unui ac. n scurt timp, albinele rod fagurele, elibereaz matca, iar dup 2-3 zile se controleaz familia, se scoate colivia i se urmrete dac matca a fost primit i a nceput ouatul. n lipsa coliviilor se pot folosi cpcele de sit ce se fixeaz, dup introducerea mtcii sub ele, pe un fagure din centrul cuibului unde se las 48 de ore. Dac dup acest interval, albinele hrnesc matca, cpcelul de sit se ridic i matca este eliberat. nlocuirea mtcilor btrne cu botci cpcite sau chiar cu mtci nemperecheate nu se recomand, deoarece familia va rmne fr puiet timp de 5-10 zile sau mai mult, iar unele familii pot rmne fr mtci prin pierderea lor la zborul de mperechere. 3. ntreinerea familiilor de albine cu mtci suplimentare ntreinerea familiilor de albine cu mtci suplimentare reprezint mijlocul cel mai sigur de sporire a populaiei familiilor de albine din sezonul de toamn. n acest sens, exist dou metode de cretere i ntreinere a
80

albinelor: metoda familiilor ajuttoare vremelnice i metoda familiilor temporare. 3.1. Metoda familiilor ajuttoare vremelnice asigur mrirea populaiei n sezonul de toamn, o bun iernare sub aspect fiziologic, valorificarea eficient a culesului timpuriu de salcm i prevenirea apariiei instinctului de roire. Familia ajuttoare se formeaz dup valorificarea culesului de salcm, sub forma unui roi pe dou-trei rame cu puiet cpcit, dou rame cu miere i polen, un fagure cu celule de lucrtoare n care se introduc aproximativ 100 ml ap i o matc protejat n colivie. Familia ajuttoare se organizeaz n partea lateral a stupului orizontal, ntr-un corp superior la stupul multietajat sau ntr-un corp aparte n cazul stupului vertical cu magazine. n timpul sezonului activ, familia ajuttoare se ntreine independent, pn aproximativ la mijlocul lunii septembrie, cnd se unific cu familia de baz (din care a provenit), rezultnd astfel familii puternice, cu o populaie de 1,8-2,5 kg albine (1,0-1,5 kg familia de baz + 0,8-1,9 kg familia ajuttoare). Matca vrstnic se ierneaz n afara ghemului. Acest spor de albine ntrece cu mult sporul obinut n urma aplicrii hrnirilor stimulente. 3.2. Metoda familiilor temporare, n primul an, este identic cu cea a familiilor ajuttoare vremelnice. n anul al doilea, primvara timpuriu (martie), familia de baz se las cu o populaie de 1,5 kg (ase rame), iar cu surplusul de albine (0,3-1,0 kg) se formeaz un roi care va constitui familia temporar. Aceasta se ntreine independent, pn toamna, cnd se unific cu familia de baz, rezultnd familii cu o populaie cuprins ntre 2,5 i 3,0 kg de albine, ce ierneaz cu un consum specific sczut de hran, fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare, n cazul n care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de baz, s poat fi extras i valorificat. n primvara anului al treilea, familia temporar care se va forma va avea o populaie echivalent cu a unei familii normale (1,0-1,5 kg albine) i va valorifica culesurile ca unitate de producie de sine stttoare. ncepnd cu acest an, metoda asigur maximum de randament, ntruct toamna, n urma unificrii familiei temporare cu cea de baz, rezult familii puternice, cu o populaie cuprins ntre 3,0 i 3,5 kg albine, care ierneaz cu un consum redus. n asemenea familii, un kilogram de albine consum zilnic, n medie, 25g miere, n timp ce aceeai cantitate de albine din familiile neunificate (1,0-1,5 kg albine) au un consum dublu, respectiv 50 g miere, astfel c rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rmn disponibile pentru valorificare. 4. Asigurarea hranei
81

La sfritul verii, hrana necesar albinelor se asigur prin practicarea stupritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu nflorire trzie, sau prin aplicarea alimentaiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu nflorire trzie constituie mijlocul cel mai economic i eficient sub aspect biologic pentru obinerea de familii cu o populaie numeroas. Culesurile trzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fneelor, semincerilor de trifoi rou i de sulfin, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapia, floarea soarelui .a., semnate n mirite sau n amestecuri cu borceaguri de toamn. 4.2. Aplicarea alimentaiei stimulente reprezint o metod mai puin economic i cu o eficacitate biologic mai mic, fiind aplicat numai n situaia n care nu exist n apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care nfloresc trziu i nici posibiliti de organizare a amestecurilor furajero-melifere. n urma cercetrilor ntreprinse la noi n ar de ctre Foti i colaboratorii, s-a stabilit c cea mai eficient metod de alimentaie stimulent n sezonul de toamn const n administrarea sptmnal a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metod ce asigur sporirea cantitii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabilete cunoscnd c albinelor de pe o ram STAS le este necesar cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumtatea superioar a ramei s aib miere cpcit). Stabilirea cantitii de miere din rame se face cunoscnd c 1 dm2 de fagure cu miere cpcit pe ambele fee conine 350 g (o ram STAS plin cu miere cpcit pe ambele pri are 3,600 kg miere, iar o ramp tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie s aib coroan de miere de minim 10 cm lime n cazul stupilor orizontali i verticali cu magazine i minimum 7 cm n cazul stupilor multietajai. Pe lng hrana glucidic, albinelor trebuie s li se asigure i necesarul proteic, reprezentat prin una sau dou rame cu pstur. n cazul n care necesarul de hran nu este asigurat, acesta se completeaz prin redistribuirea rezervelor excedentare ntre familii sau cu sirop de zahr (2:1). Administrarea siropului de zahr se face n prima decad a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei s fie fcut de ctre albinele ce mor n toamn i a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hran n perioada amintit, administrarea siropului se face n cantiti mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea n vedere faptul c din dou kilograme de zahr i un litru de ap rezult 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahr i un litru de ap rezult 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahr 1:1 se prepar astfel: ntr-un vas smluit se pune la foc o cantitate de ap, la care n timpul fierberii se adaug treptat o cantitate egal de zahr. Siropul se amestec n permanen cu o lingur de lemn, pn n momentul n care tot zahrul s-a dizolvat. Se va avea grij ca siropul s nu dea n clocot, deoarece zahrul se caramelizeaz i astfel devine duntor pentru albine. Spuma format la suprafaa siropului se ndeprteaz cu o spumier sau o lingur. Vasul cu siropul pregtit se aeaz pe o pern i se nvelete bine cu pturi pentru ca i microcristalele de zahr s se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului n faguri. Siropul de zahr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: ment, suntoare, mueel, urzic, coada calului, cimbrior etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singur plant, fie se amestec dou sau mai multe i se pun 2,5-3 g la un litru de ap. Cnd apa clocotete se adaug cantitatea de plante i se acoper imediat vasul, lsndu-l s se rceasc. Extractul obinut se strecoar printr-o sit sau tifon i se folosete la prepararea siropului. Pentru a uura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificial a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene n secreia enzimei invertaz, necesar transformrii zaharozei n glucoz i fructoz. Invertirea se face prin adugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lmie). n cazul hrnirilor cu sirop de miere, acesta se prepar din trei pri miere diluat cu o parte de ap fierbinte. n cazul mierii zaharisite, la dou pri miere se adaug o parte ap. Administrarea siropului se face n hrnitoare sau direct n faguri. n acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (acetia fiind mai rezisteni) i se aeaz n poziie orizontal deasupra unei tvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarn n rame de la o distan de 20 cm pentru ca aceasta s cad cu presiune i s umple complet celulele fagurilor. Dup ce o fa a fagurelui a fost umplut se ntoarce pe cealalt i se procedeaz la fel, fr a ne fi team c siropul va curge. Fagurii astfel umplui cu sirop, nainte de a fi introdui n stup, se in cteva ore n poziie vertical, deasupra unei tvi, pentru ca surplusul de sirop s se scurg. Un fagure ncrcat conine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administreaz seara, dup ncetarea zborului. Prezena mierii de man n fagurii de rezerv pentru iernare, determin, datorit coninutului su ridicat n sruri minerale, mrirea cantitii de excremente ce se acumuleaz n rect i, implicit, apariia diareei. Pentru a se nltura efectele negative ale iernrii cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltndu-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriei de pe doi-trei faguri, a cror miere pare a fi de man (vscoas, necpcit i cu o nuan verzuie). Identificarea manei se face obinuit prin dou metode: cu hidroxid de calciu i cu alcool, metode ce se vor descrie n capitolul consacrat aprecierii calitii mierii.
83

Hrnirea stimulent duce la dezvoltarea familiei de albine n toamn, dar, dac momentul administrrii acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariia gerurilor timpurii de toamn foreaz albinele s se strng n ghem, rmnnd astfel neacoperii o parte din fagurii cuibului plin cu ou, larve i nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca aceast hrnire stimulent s fie nceput mai devreme, cnd nu exist acest risc, respectiv pe la sfritul lunii august i pn la jumtatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiie important ce concur la stimularea creterii puietului. Aceasta se realizeaz prin reducerea progresiv a cuibului la numrul de faguri bine acoperii de albine, prin mpachetarea superioar i lateral a acestuia cu perne, ct i prin formarea cuibului cu faguri n care s-au crescut larve. n aceast perioad, matca nu depune ou n faguri noi, ntruct celulele acestora, fiind lipsite de nveliurile larvonimfale, au slabe proprieti termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarn presupune stabilirea numrului optim de rame necesare iernrii i aranjarea lor corespunztoare. Stabilirea numrului optim de rame se face dup terminarea culesului, n a doua jumtate a lunii septembrie, n funcie de populaia familiei, astfel ca albinele s ocupe toate ramele i s poat forma un ghem de iernare sferic, form geometric care asigur o suprafa minim la un volum maxim. Se poate stabili mai uor numrul de rame destinat iernrii prin deschiderea stupilor dimineaa nainte de zbor, observndu-se pe cte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numrul optim de rame. n situaii normale, cnd fagurii destinai iernrii conin cantiti optime de miere (1,5-2,0 kg), se aeaz central faguri cu cca 1,5 kg miere i progresiv, nspre margini, fagurii cu cantiti mai mari, pn la 2 kg . Astfel se asigur necesarul de hran dar i spaiul pentru formarea ghemului, reprezentat prin celule goale. n cazul n care fagurii destinai iernrii au cantitatea de miere necesar, dar necorespunztor repartizat, variind ntre 0,5 i 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aezndu-se n mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar nspre margini fagurii cu mire mai puin. Dei acest mod de repartizare a fagurilor nu creeaz spaii cu celule libere pentru adpostire i bun iernare a albinelor, totui n aceast situaie prin concentrarea rezervelor de hran n centrul ghemului se asigur supravieuirea albinelor. Dac ierneaz dou familii n acelai stup, lng diafragm se va aeza fagurele cu cantitatea cea mai redus de miere, dar nu mai puin de 1,5 kg, iar n ordine crescnd, ctre peretele opus diafragmei, fagurii cu cantiti mai mari de miere.
84

Familiile din stupii multietajai ierneaz obinuit pe dou corpuri, cel superior avnd 10 rame pline cu miere, iar cel inferior, rame cu mici coroane de miere. n cuibul astfel organizat, ghemul ocup toamna partea central a corpului inferior, iar pe msur ce albinele consum mierea n timpul iernii, ghemul se ridic n corpul superior (fig. 11). 5.2. mpachetarea cuibului. n prima parte a iernii, cnd n ghem nu exist puiet, temperatura n interiorul acestuia este de 20-250 C, iar n partea a doua, cnd apare puietul n cuib, aceasta se ridic la 34-360 C. Pentru a ajuta albinele n meninerea acestei temperaturi, trebuie s se fac o mpachetare a cuibului. La stupii orizontali i verticali, pentru pstrarea cldurii n cuib, odat cu restrngerea acestuia, se aeaz dup diafragma reductoare o saltea confecionat din paie, tala, crpe sau polistiren expandat, iar deasupra podiorului se pune o saltelu mai groas. La stupii multietajai, mpachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecie la partea superioar, deasupra podiorului. 5.3. Asigurarea aerisirii stupilor n timpul iernii se realizeaz prin mai multe modaliti: reducerea urdiniului inferior corespunztor mrimii populaiei, crearea de orificii de ventilaie n podior, aezarea distanat a ultimei scnduri de podior pentru realizarea unei deschideri de 0,5-2,0 cm, .a. Prin intermediul acestor orificii, vaporii de ap, rezultai n urma metabolismului, sunt eliminai direct n exterior sau absorbii de pernele de protecie aezate pe podior, de unde sunt evacuai prin orificiile de ventilaie. 5.4. Protecia stupilor mpotriva curenilor de aer i a duntorilor se realizeaz prin aezarea acestora la adpostul unor cldiri, garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui, porumb, stuf .a.) i instalarea la urdiniuri a gratiilor mpotriva duntorilor. NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea n aer liber impune alegerea unui loc nsorit, uscat, protejat de vnt i de accesul animalelor, chiar n stupin. Astfel, n perioadele cu valori termice favorabile, albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaie i de a elimina coninutul rectal, chiar n timpul iernii. Acest fapt determin creterea consumului de hrana pe ntreaga perioad a iernii (n special polen), ceea ce influen pozitiv dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. Sub aspect economic sistemul este avantajos, interveniile pe
85

timpul iernii fiind minime, fr amenajri speciale, iar producia de miere realizat este superioar sezonului anterior. Iernarea n adpost const n iernarea albinelor n construcii special amenajate sau n pivnie, n bune condiii i cu un consum mai mic de hran, dac se asigur un regim termic relativ constant (n jurul valorii de +40C). Ca i inconveniente, la sfritul iernii, datorit apariiei puietului n familii, temperatura din adpost crete, albinele se nelinitesc, consum foarte mult sau chiar prsesc stupii. De asemenea, albinele care ierneaz n adpost nu au posibilitatea s efectueze zboruri timpurii de defecaie, se uzeaz, iar, ca urmare, iernarea decurge defectuos, motiv pentru care aceast tehnologie nu este recomandat. Iernarea n cojoc este practicat n regiunile cu vnturi puternice i cu temperaturi sczute. Stupii se grupeaz i se protejeaz cu paie, coceni de porumb, dup care se acoper cu folie de polietilen sau carton asfaltat. n fa, stupii sunt protejai de paravane, care n zilele cu temperaturi de +120C se ndeprteaz, pentru a facilita efectuarea zborului de defecaie. Acest sistem de iernare are dezavantajul c n interiorul mpachetajului se adpostesc numeroi duntori, n special oareci.

COMPLETAREA HRANEI N TIMPUL IERNATULUI n timpul iernii, familiile de albine trebuie s aib rezerve suficiente de polen (cca. 1-2 rame cu pstur); dac nu, se recomand ca din mijlocul lunii februarie s se administreze turte sau erbet de zahr cu adaosuri proteice (polen, pstur, pudr din antere de porumb, drojdie de bere iradiat, lapte praf degresat, fin de soia delipidat etc.) n proporie de 10:1, n pungi de pergament sau tifon, deasupra ramelor. Turta din miere cristalizat i zahr. Se recomand folosirea mierii lichefiate sau granulat fin (avnd consistena untului) i a zahrului pudr. Mierea cristalizat se lichefiaz n bai-marie. Pentru a nu se denatura calitile mierii pierderea prin nclzire excesiv a enzimelor i vitaminelor apa nclzit n care se ine vasul cu miere nu trebuie s aib temperatura mai mare de 450C. Mierea lichefiat se toarn peste zahrul pudr (o parte miere la patru pri zahr), apoi se frmnt cu mna, ca un aluat, pn la omogenizarea amestecului. Pasta obinut se administreaz sub form de turte de 500-1000 g, ambalate n hrtie sau pungi de plastic perforate n 2-3 locuri, care se plaseaz deasupra ramelor.
86

erbetul de zahr cu miere. Pentru obinerea a 10 kg erbet sunt necesare 7,700 kg zahr pudr, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340 ml Protofil. Acesta este un extract din ingrediente naturale, care prin coninutul lui n principii nutritive active (vitamine i microelemente), stimuleaz secreia enzimatic digestiv a albinelor i larvelor, inhibnd dezvoltarea diferiilor parazii (se folosete ca remediu n cazul nosemozei, boal determinat de lipsa zborului de curire). Mierea se nclzete puin i se dilueaz cu ceaiul (infuzia) preparat n prealabil. ntr-un vas emailat se pune zahrul pudr, se adaug mierea, se frmnt totul cu mna. erbetul astfel preparat se ambaleaz n pungi de plastic n cantiti de 500-1000 g i grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi aezat deasupra ramelor sub podior. Prepararea erbetului din zahr. Proporia recomandat este de 1 kg zahr la 30 cm3 ap. ntr-un vas smluit fierbem apa, adugm zahrul amestecnd continuu, pn la 115-1200C. Se amestec coninutul cu o lopic din lemn ntr-o singur direcie, pn se formeaz mici granule. n lipsa termometrului, erbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute, dup care se controleaz astfel: se introduce o linguri n erbet i se cufund apoi n ap rece. Dac erbetul se lipete de linguri i prezint o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase ntre degete, se consider gata pregtit. Dac erbetul nu se lipete de linguri, fierberea trebuie prelungit. Dac prelungim exagerat timpul de fierbere i erbetul legat de linguri se ntrete i se sparge, n acest caz se adaug ap i se fierbe din nou. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execut cu ajutorul unui stetoscop, sau doar apropiind urechea de peretele din fa al stupului, sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdini i ascultarea zumzetului produs n stup. Dac acesta este uniform i moderat nseamn c iernarea decurge n condiii bune, dac este slab, nseamn c familia nu are hran, dac este puternic, denot o stare de suferin, n timp ce n lipsa mtcii acesta este prelung i plngtor. Dac nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul n peretele stupului i dac se aude un zumzet puternic, care nceteaz imediat, nseamn c iernarea decurge n condiii bune.

NTREINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMVARA

87

La ieirea din iarn familia de albine slbete, albinele care au iernat mor treptat i se creaz un dezechilibru, numrul celor care eclozioneaz fiind mai mic dect a celor care pier. Primvara puietul este numeros, n scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase, astfel nct dup cinciase sptmni de la ieirea din iarn, toate albinele de iernare sunt nlocuite cu albine nscute n cursul primverii. LUCRRILE CE SE EFECTUEAZ N TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAIE Supravegherea zborului de curire. Cnd temperatura la soare ajunge la 10-120C, albinele ies din stup i efectueaz zboruri de curire, adic i golesc intestinul gros de excrementele acumulate n timpul iernii. n faa stupilor se atern paie, unde albinele slbite i obosite se pot odihni puin nainte de a intra n stup, dac mai exist zpad sau pmntul este umed. Familii sntoase i bine dezvoltate efectueaz zboruri energice, la care particip majoritatea indivizilor, fapt ce permite un consum mai mare de hran i ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. Familiile slabe efectueaz zboruri reduse ca intensitate, nu se vor dezvolta corespunztor, ne putnd astfel valorifica integral culesurile timpurii. Familiile orfane au albinele agitate, zboar dezorientat i caut matca pe peretele din fa al stupului. Stimularea zborului de curire la unele familii mai puin expuse la soare sau care efectueaz un zbor slab se face prin ridicarea capacelor i a pernelor de protecie de pe podioarele stupilor i deschiderea complet a urdiniurilor, permind astfel razelor solare s nclzeasc mai rapid albinele din ghemul de iernare. Dup terminarea zborului de curire, urdiniurile se reduc din nou la 2-5 cm, n funcie de puterea familiei. Curirea stupilor de albine moarte. Aceast lucrare se mai cheam i examinarea foii de control i se execut imediat dup zborul de curire, urmrindu-se degajarea urdiniurilor de resturile de iernare i uurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele, favorizndu-se astfel activitatea acestora. La stupii orizontali, operaiunea de ndeprtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui crlig metalic introdus prin urdini. La stupii verticali cu funduri mobile, operaiunea se efectueaz prin ridicarea corpurilor pe un capac, dup care acesta se cur prin rzuire i mturare. Interpretarea situaiei se face astfel: - puine albine moarte pe cteva rnduri i mult rumegu de cear nseamn o familie puternic i bine asigurat cu rezerve;
88

- puine albine moarte nirate pe mai multe rnduri, cu rumegu puin, denot o familie puternic cu hran insuficient pe ramele centrale, motiv pentru care albinele au fost nevoite s-i schimbe poziia ghemului. Familia va fi ajutat cu cteva rame de miere, nclzite n prealabil; - multe albine moarte, pe rnduri puine i mult rumegu de cear ne arat c familia are suficiente rezerve, dar albinele n cea mai mare parte sunt btrne, ca urmare a faptului c matca fiind btrn, nu a depus toamna un numr suficient de ou. n aceast situaie se schimb matca; - multe albine moarte pe rnduri dese i rumegu de cear puin, denot rezerve puine. Cauza morii se stabilete prin aceea ca albinele moarte au trompele ntinse i scoase n afar. Aceste familii se ajut cu 2-3 faguri cu miere; - cnd n grupul de albine moarte se identific cristale de miere i albine cu trompa ntins, este semn c mierea a cristalizat, iar albinele au murit n lips de ap necesar pentru consumarea mierii cristalizate. n asemenea cazuri, familia respectiv va primi faguri cu miere necristalizat; - cnd printre albinele moarte se gsete i puiet mort, nseamn c matca este foarte bun i i-a extins mult ouatul n prile laterale ale cuibului, unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. n acest caz, cuibul se restrnge corespunztor; - cnd albinele moarte sunt stropite cu pete cenuii nseamn c familia are diaree. n acest caz se identific i nltur cauzele care au produs-o, iar albinelor li se va nlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curire fie afar, fie ntr-o camer nclzit; - atunci cnd pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lips i buci de fagure, denot c n familie au ptruns oareci. n acest caz se iau msuri imediate e ndeprtare a acestora i se instaleaz gratii la urdini; - dac grupul de albine moarte este mucegit, este semn c albinele au iernat ru din cauza ventilaiei necorespunztoare, sau a unei infiltrri de ap. n aceast situaie, ramele mucegite se vor ndeprta i se vor introduce altele, cu hran de rezerv. Stupul se cur i se dezinfecteaz; - dac printre albinele moarte se afl matca, nseamn c a murit n timpul iernrii. n acest caz se va da familiei o nou matc, sau familia fara matca se unifica. Instalarea adptorului se face n ziua n care are loc zborul de curire. ntrzierea instalrii acestuia atrage dup sine obinuirea albinelor s transporte ap din bli sau de pe platformele de blegar. Pentru atragerea albinelor la adptor, n primele zile pe scndura acestuia se picur miere nclzit. Adptorul se alimenteaz cu ap cald i se spal zilnic. Se recomand ca pe lng adptorul obinuit s se instaleze i unul cu ap srat, 1 gram sare/litru de ap.
89

Instalarea planetelor de aterizare n poziie oblic, rezemate de scndura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se ntorc ncrcate de la cules. Ele se confecioneaz din cherestea sau P.F.L. i se vopsesc n diferite culori pentru a servi albinelor i la orientare. Instalarea cntarului de control se face sub un adpost special amenajat sau, n lips, se acoper cu folie de material plastic, pentru ca precipitaiile s nu influeneze valorile reale. Pe cntar se aeaz o familie de putere mijlocie care s reprezinte media familiilor de albine din stupin, sau familia cea mai puternic, n cazul cnd dorim s studiem potenialul bazei melifere. CONTROLUL SUMAR DE PRIMVAR Controlul sumar de primvar se execut cnd temperatura aerului atinge valori la umbr de +13..+140 C i se execut ct mai rapid pentru a nu provoca furtul i a rcii prea tare cuibul. Cu ocazia acestei revizii se stabilete starea familiei de albine, modul de iernare, se remediaz situaiile anormale i se face reducerea cuiburilor. Starea familie de albine se stabilete dup existena mtcii i dup prezena rezervelor de hran. Existena mtcii se stabilete indirect, dup prezena oulor sau a larvelor din celule. Dac puietul lipsete i albinele reacioneaz printr-un zumzet intens, plngtor i printr-o agitaie i rspndire haotic pe faguri, denot ca familia este orfan. n cazul n care albinele nu reacioneaz n acest mod, verificarea se face dup aproximativ dou sptmni, cu ocazia controlului general de primvar, deoarece exist mtci care ncep ouatul ceva mai trziu. Familiilor orfane, precum i celor cu mtci necorespunztoare li se dau mtci de rezerv, sau se unific cu familii slabe. Pentru a efectua operaiunea de unificare a familiilor de albine este necesar omogenizarea mirosului celor dou familii, lucru ce se realizeaz fie prin afumare, fie prin stropirea albinelor i a fagurilor cu ap n care s-au fiert n prealabil plante aromatice. Cel mai indicat procedeu este ca nainte de unificare cu o or, s se introduc pe urdiniul celor dou familii bucat de material textil, pe care se aplic o pictur de esen de menta. Dup luarea acestor msuri, familiile se pot uni, avnd grij ca toi fagurii cu puiet s fie aezai central, iar cei cu miere lateral. Din motive de siguran, matca familiei cu care se unific, se introduce n colivie pentru 24 ore, iar cealalt se pstreaz ca matc de rezerv.
90

Este important de reinut faptul c operaiunea de unificare a familiilor de albine se execut numai pe timp frumos i de preferin seara, dup ce albinele i-au terminat zborul. O alt metod pentru unificarea familiilor de albine, aplicabil n cazul stupilor verticali, se realizeaz prin suprapunerea corpului de stup fr fund deasupra familiei cu care dorim s o unificm. ntre aceste corpuri se interpune un ziar perforat, pe unde se realizeaz omogenizarea mirosului ambelor familii. Albinele rod treptat hrtia i se unific. Dac la aceast examinare se constat familii fr hran, n funcie de temperatura aerului, se vor administra faguri cu miere nclzii n prealabil, erbet de zahr sau sirop n proporie 2:1. Modul de iernare se apreciaz dup cantitatea de albine moarte, umiditate, mucegaiuri i petele de diaree. O mortalitate redus (50-100 g de albine), precum i lipsa umiditii, a mucegaiului i a petelor de diaree indic o bun iernare a familiei. Prezena umiditii i a mucegaiului se datoreaz iernrii pe un numr prea mare de rame i a unei ventilaii insuficiente. Se terg pereii stupului, fagurii mucegii se elimin, iar materialul de protecie se nlocuiete. Apariia petelor de diaree este cauzat de iernarea cu miere necorespunztoare sau datorit nosemozei. n aceast situaie, ramele cu miere n care nu exist puiet se nlocuiesc cu rame goale, iar familiei i se administreaz sirop sau erbet de zahr. Reducerea cuiburilor este necesar deoarece n prima parte a primverii mortalitatea este superioar albinelor care eclozioneaz, iar fagurii pe care au iernat sunt insuficieni acoperii de albine. n vederea asigurrii unui regim termic optim, cuibul se restrnge la un numr de faguri bine acoperii de albine, nlturndu-se fagurii necorespunztori, cei goi i, la nevoie, chiar fagurii cu cantiti mai mici de miere. Un cuib bine restrns prezint pe prile laterale cte o ram cu rezerve de hran (miere i pstur), iar central, rame cu puiet i celule goale, dar cu coroane de miere. Reducerea cuibului se execut la toate tipurile de stup cu excepia celui multietajat, la care crearea condiiilor optime dezvoltrii puietului se realizeaz prin inversarea celor dou corpuri n care albinele au iernat, ridicnd corpul inferior cu celule goale n partea superioar, unde aerul este mai cald i unde se creeaz condiii favorabile pentru creterea puietului. Cnd familiile au multe albine vrstnice sau pierderi masive de albine datorit condiiilor meteorologice nefavorabile, se impune ca operaiunea de reducere a cuiburilor s se execute de dou sau chiar trei ori. CONTROLUL GENERAL DE PRIMVAR
91

Controlul general de primvar se execut cnd temperatura aerului la umbr ajunge la minimum +15.+160C i albinele zboar n mod obinuit. Cu aceast ocazie se apreciaz mrimea populaiei, cantitatea de hran, calitatea mtcii i se cur fundurile la stupii orizontali. Mrimea populaiei. Se apreciaz ca familii puternice, familiile care ocup 8-10 intervale, cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale i ca familii slabe cele cu mai puin 5 intervale. Cantitatea de hran se apreciaz cunoscnd c o ram STAS cu miere cpcit pe ambele fee conine 3,600 kg, una multietajat 2,300 kg i c un dm2 de fagure cpcit pe ambele fee are cca. 350 g miere sau 175 g pstur. Pentru o bun dezvoltare n aceast perioad, o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere i 1-1,5 kg pstur. Calitatea mtcii se apreciaz dup numrul ramelor ocupate cu puiet, dup extinderea acestuia pe rame i dup uniformitatea lui. Puietul mtcilor tinere i a celor de calitate superioar ocup suprafee mari i compacte, pe un numr mare de rame, n timp ce, puietul mtcilor vrstnice i de slab calitate este heterogen i dispus n suprafee mici pe un numr redus de rame. n aprecierea calitii mtcilor dup puietul depus, se va avea n vedere i calitatea fagurilor, ntruct n fagurii cu multe celule deformate, de trntori sau rupi, chiar i mtcile prolifice nu pot realiza ponte normale. Curirea fundurilor stupilor orizontali se execut la controlul general de primvar datorit faptului c acestea sunt fixe i c la sfritul iernii temperaturile sunt nc sczute. n acest scop se ndeprteaz pernele de protecie din partea lateral a cuibului pentru crearea unui spaiu unde se trec ramele cu albine. Poriunea fundului astfel eliberat se cur, iar apoi ramele se mut la loc i stupul se mpacheteaz i se nchide. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet cpcit mpreun cu albinele luate de la alte familii puternice, crora n prealabil li s-a dat acelai miros. Pentru siguran se recomand nchiderea mtcilor n colivie pentru 24 de ore, dup care se elibereaz. Tot n acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeai putere, dar cu o matc mai bun. ndreptarea familiilor cu mtci epuizate sau orfane. Mtcile btrne i cele care au puiet foarte redus i neomogen, sau trntori n celule de lucrtoare se vor nlocui pe msura posibilitilor cu mtci de la rezerv, urmnd ca restul mtcilor necorespunztoare s fie schimbate n sezonul
92

activ. Puietul de trntori n celule de lucrtoare se recunoate dup aspectul bombat al cpcelelor. Familiile orfane vor primi mtci de la rezerv. ndreptarea familiilor bezmetice (cu albine outoare). O familie de albine devine bezmetic atunci cnd i pierde matca, iar o parte in albinele lucrtoare depun ou. Cnd deschidem stupul, ele alearg nelinitite pe rame, stau cu abdomenul ridicat, bat din aripi i emit un sunet plngtor, iar n celulele cuibului se observ cte 2-3 ou n aceeai celul. Dup zece zile din momentul depunerii oulor, n cuib apar celule de lucrtoare cu marginile mult nlate i cpcele bombate, n care se gsesc larve de trntor. nceputuri de botci se gsesc i pe fagurii din marginea cuibului, dar sunt fr ou sau puiet. n unele din ele se pot observa resturi de lptior de matc, rmase de la larvele de trntori, care ns au murit n primele zile ale evoluiei, ei nefiind obinuii cu asemenea hran. Uneori este posibil ca ntr-o astfel de familie s gsim o matc frumoas, bine dezvoltat, cu puiet n elipse bine desenate, dar puietul s fie de trntor, dezvoltat n celule mici de lucrtoare. Este o familie ce n toamn i-a pierdut matca, i-a crescut una tnr, este nefecundat, iar albinele sau obinuit cu ea, o hrnesc, dar oule ei sunt nefecundate. Pentru a putea corecta o astfel de situaie, se scutur albinele n stupin i se desfiineaz stupul n care s-au adpostit. Pentru ca albinele s fie primite de alte familii, va trebui ca acestea s aib gua ncrcat cu miere, n care scop nainte de efectuarea acestei operaiuni, familia se deranjeaz cu zgomot i fum, btndu-se n peretele stupului. Familiile mijlocii i puternice se redreseaz introducnd n familia cu albine outoare doi faguri cu puiet cpcit, gata de eclozionare ntre care e fixeaz o colivie cu matca. Fagurii cu puiet de trntor se ndeprteaz din familia bezmetic, dup care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. n felul acesta, fcndu-se un schimb de albine culegtoare, familia bezmetic se ntrete mult i n scurt timp i revine. Familiei puternice orfanizate i se d seara o matc fecund, n colivie. STIMULAREA DEZVOLTRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizeaz prin practicarea alimentaiei stimulente i prin operaiunea de lrgire a cuibului. Alimentaia stimulent se face n perioadele lipsite de cules de ntreinere, atunci cnd temperatura permite accesul albinelor la alimentator, folosindu-se, fie miere diluat, fie sirop de zahr. Siropul de miere se prepar din dou pri miere i o parte ap fierbinte i se administreaz n cantitate de 1,5 litri la intervale de 4-5 zile, n hrnitoare sau faguri vechi.
93

Siropul de zahr pentru hrnirea stimulent se prepar la nceput n proporie de 2:1 i de 1:1 n continuare, administrndu-se n cantiti de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. Hrnirea stimulent cu sirop de zahr este mai eficace cnd se administreaz n amestec cu polen 5%. O hrnire stimulent se poate efectua i prin introducerea de faguri cu miere. Metoda const n descpcirea periodic (din 3-4 zile), dup diafragm, a unei suprafee de 1-2 dm2 fagure cpcit.. n acest scop se pot folosi att rame cu miere din cuib, ct i din cele pstrate ca rezerv. Descpcirea fagurelui se va face numai seara, dup ncetatul zborului pentru a nu produce furtisag. Cu rezultate bune n hrnirea stimulent a familiilor de albine se folosete i zahrul tos, ce se administreaz n hrnitoare aezate deasupra fagurilor din stup. Acest sistem prezint avantajul c nu provoac furtiag i nu necesit prepararea siropului, dar uzeaz mai mult albinele. Dac familiile de albine nu au substanele proteice necesare creterii puietului, se practic n aceast perioad hrnirea lor cu polen conservat din sezonul precedent, cules de albine, sau obinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb nflorite. Polenul se administreaz nglobat n turtie de zahr sau miere, turtie ce se aeaz deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. Polenul de porumb se poate administra n zilele clduroase n aer liber, expunndu-l n tvie, de unde albinele l culeg i l nmagazineaz n fagurii din stup. Transportul familiilor de albine, primvara devreme, n localiti n care exist culesuri de ntreinere de nectar i polen, determin reducerea hrnirilor stimulente i constituie msura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. Astfel, este indicat s se foloseasc flora din pduri, plantaiile de salcie, livezile de pomi, rapia i oricare alt surs nectaro-polenifer existent n zona stupinii. Lrgirea cuibului se execut progresiv atunci cnd toi fagurii din cuib, exceptnd cei mrginai, sunt complet ocupai cu puiet i astfel matca nu mai are unde s depun ou, sau cnd albinele tinere, neavnd faguri suficieni, se aglomereaz pe fa intern a diafragmei, avnd tendina de a trece pe sub diafragm pe partea extern a acesteia. Lrgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrtoare bune pentru ouat, dup ultima ram cu puiet, naintea ramei de margine, dup ce n prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu ap cald la 35-400C . n momentul apariiei unui cules abundent de polen, oferit n special de pomii fructiferi, se face spargerea cuibului, fagurele destinat lrgirii introducndu-se ntre ramele cu puiet, deoarece n aceast perioad familia este dezvoltat, iar temperatura exterioar nregistreaz valori termice ridicate.
94

Cnd natura ofer cules bogat, lrgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc n mijlocul cuibului, ntre fagurii cu puiet necpcit. Dac fagurii artificiali nu se cldesc n perioada optim i se introduc n familii n perioada pregtirii acestora pentru roire, albinele vor construi celule de trntor, putnd utiliza pentru cldirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a aprut instinctul de roire. Folosirea ramelor clditoare reprezint cea mai economic metod de obinere a cerii brute. Se practic n perioada maxim a secreiei cerii, ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maxim a familiei de albine. Folosirea ramelor clditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trntor, celule indispensabile n anumite perioade pentru meninerea familiei ntr-o activitate normal i, implicit, cldirea integral a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrtoare. Ramele clditoare sunt rame obinuite de cuib sau magazie ce se introduc n sezonul mai rece la marginea cuiburilor, dup ultima ram cu puiet, iar cnd timpul s-a nclzit, direct n mijlocul cuibului. n perioada premergtoare roitului folosirea ramelor clditoare devine obligatorie, ntruct, albinele din instinct vor cldi n acestea numai faguri cu celule de trntori i astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrtoare de pe fagurii artificiali. Fagurii din ramele clditoare se recolteaz sptmnal, pentru ca larvele din acetia s nu se dezvolte prea mult, necesitnd astfel consumuri suplimentare de hran i s nu impurifice ceara prin cmile nimfale. n stupinele infestate cu pianjenul albinii (Varrooa jacobsoni), avnd n vedere preferinele femelelor acestui parazit de a depune ou pe larvele de trntor, recoltarea fagurilor se va face la interval de dou sptmni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui numr mai mare de parazii. Folosirea ramelor clditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali, ceea ce permite realizarea unor producii medii de 0,500-1,000 kg cear pe familie, fr a influena negativ producia de miere.

95

CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu, de temperatura si cules, intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie, apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare, dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice, lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. Viata in comun a unei mari colectivitati colonie determina particularitatile acesteia, rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. In acelasi timp in familie coopereaza: - doua generatii, neidentice din punct de vedere genetic matca si fiicele ei; - partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare); - imperecherea libera a matcilor, necontrolabila; - poliandria sau imperecherea multipla a matcilor; - dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. Astfel, de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi, respectiv matci si trantori. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine.
96

Criterii de selectie:- odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie, rezistenta la iernare, si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. Productia de miere si ceara este cel mai important indicator. Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective. Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului. Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: echivalenta de la rea la foarte buna. - rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante, a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare; - irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii, la folosirea fumului, apropierea de stup, toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului; - pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: - compactitatea puietului; - capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute; - inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules); - modul de depozitare a mierii in faguri; - blocarea cuibului, cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna; - tendinta de roire, prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului; - cantitatea de laptisor depusa in botcii, modul de capacire al mierii, crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala. Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic:
97

- in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . Alegerea definitiva are loc dupa iernare, eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit. - In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor, a matcilor precum si la formarea de noi familii, matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice, necorespunzatore si la familiile nou formate. Toamna grupa de prasila se reconsidera, eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi candidate care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs. - In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi, continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie - In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei, iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri, familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate. - in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 20, formandu-se grupa familiilor de prasila, asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv; - in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilorparinti. Grupele de verificare se fac cu cate 30- 40 familii cu matci fiice. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie; - In anul II se urmaresc rezultatele obtinute, urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie.

HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE

98

In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul, de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine, majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp, in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare, bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii, de temperatura si de disponibilitatea culesurilor.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor, apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. - alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare), de candi (turte) sau pulberi. - Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica, se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine, lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet, numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor, au efecte negative asupra duratei de viata a acestora, cat si a puietului eclozionat. Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara
99

Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: - populatia de albine din stup va fi mai mare, o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet - colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare, cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules. - Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor, si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor, nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic,capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina, vitamine si elemente minerale, substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%, raspunsul coloniei este imediat, cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare. Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat, albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din
100

corp, acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia, mai grav ducand chiar la asa- zisa otravire proteica. - s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere. - se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen, de valoarea lor biologica, de procentele de inlocuire a polenului, precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor, glandelor si altor tesuturi. Polenurile sunt deosebit de eficace, in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen, avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. Ca urmare, dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv biologica a proteinelor din polenul consumat. S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. De asemenea, polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene, cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca . Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. Efecte similare au si alti
101

inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat, drojdia de bere uscata, lapte condensat, faina de soia degresata, praful de ou, etc. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici, stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult. Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. Rata consumului turtelor continand 5,,15,25,35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen, cat si de cantitatea de zahar din acesta. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. Multi substituenti ca : faina, de soia, lapte praf, cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei.

Substituenti in polen Istoric: 1920 an extrem de secetos lipsa 100% de polen. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop, constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi, celelalte
102

avand cca 2000 de indivizi, fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. Totusi, datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi, valoarea biologica si digestibilitatea acestora.

Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica .in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. AA= aminoacizi Lizina, metionina, cistina, triptofanul, arginina, histidina,leucina, izolucoina, fenilanina,treonina si vanilina 1/2 VB/AAE.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului, dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine, cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide, grasimi, vitamine, saruri minerale etc. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului, introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente.
103

Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu martorul pastura. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor, proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras, in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf, fata de 20 25% cat detine polenul. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora, deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor, scondate. Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumitaacidul trienoic (1982 R.M. Doull), fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile, mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen. Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor, astfel: - vitamina B6 stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet; - vitamina B8 stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene, marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute; - vitamina B12 poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi, prin diverse metode stiintifice de analiza chimica, substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea, polenul sau pastura. Totul depinde de modul, timpul, proportiile, cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit.
104

CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: - mierea - ceara - propolis - venin - polen - pastura - laptisor de matca - apilarnil 1.Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii, omul a tiut de ce merit s nfrunte neplcerile cauzate de nepturile albinelor i de cratul pe stnci i prin copaci, pentru a ajunge la fagurii valoroi cu miere ai coloniilor slbatice de albine. Din totdeauna, mierea i ceara au jucat un rol important n istoria omenirii i au fost foarte utilizate. Astfel, prin vestigiile celtice din mormntul unei persoane importante, datnd din anii 500 .Ch. i descoperite n 1978-1979, mierea i avea locul pe lng alte obiecte de valoare; o dovad c acest produs al albinelor era deosebit de apreciat n antichitate (Vorwohl 1984). O definiie destul de bun a mierii o gsim ntr-o dispoziie din 21 martie 1930 (RGBI. I 101), unde n articolul I se sune: Mierea este produsul dulce, pe care albinele l produc, adunnd nectar sau alte sucuri dulci gsite pe plantele vii, mai apoi mbogite cu substane proprii, modificate n corpul albinelor, depozitat n faguri pentru maturare. Aceast definiie legislativ arat mierea ca fiind att produsul albinelor ct i al plantelor. Chiar i o nou dispoziie prin EG 1974 nu definete mierea altfel. Nectarul, secretat de flori, este materia prim pentru miere si reprezinta o soluie apoas ce are in compozitie diferiti hidrai de carbon, albumina, mineralele, acizii, vitamine; coninutul mediu de zaharuri este de 40%, iar cantitatea de ap variaz de la 30% la 90%. Felul i cantitatea de nectar secretat depind, pe lng diferenele dintre specii, de mai muli factori:
105

calitatea solului i a nutrienilor joac un rol important. De exemplu, se stie c teii nu secret nectar n mod regulat, dect dac au la dispoziie un sol nisipos, cu surse bogate de ap freatic. clima i perioadele zilei: cele mai multe specii secret mai mult nectar diminea dect dup-amiaz. Aerul cald i vntul dinspre sud sau sud-vest stimuleaz producia, n timp ce vnturile uscate dinspre est pot mpiedica secreia de nectar; deosebit de afectate sunt rapia i ppdia. Lichidul secretat de afide Alturi de nectar, acest lichid este necesar vieii albinelor i apare mai ales n regiunile mpdurite, unde este produs n principal de pduchii de frunze i cei de coaj. Este materia prim pentru apreciata miere de pdure. Afidele de frunze triesc mai ales pe stejari, tei, cirei, mesteceni i pruni, n timp ce coniferele ca bradul, molidul sau laricea gzduiesc afidele de coaj; cele mai cunoscute i productive specii sunt pduchii de molid cu plato (lecanii), pduchii de coaj ai molizilor i pduchii-de-miere verzi, gsii n brazi. Pentru a se hrni, afidele perforeaz coaja ramurilor i lstarilor fini cu trompa, sug seva i prelucreaz substanele nutritive necesare, cum ar fi aminoacizii. Deseori, aceste picturi de mrimea unei gmlii de ac sunt preluate de ctre albine direct de pe spatele productorilor (de exemplu lecaniile). Lichidul de pe brad se adun pe ace sau pe frunzele arbutilor de dedesubt ca o mas strlucitoare, lipicioas. De obicei, albinele l culeg dimineaa, nainte s se usuce. Mari cantiti de astfel de lichid sunt produse n lunile iunie, iulie i august, iar n anii buni pot aprea pe brazi pn n octombrie noiembrie. Totui, n aceast perioad, nu mai este adunat de albine. Premisa principal a unei producii bune de lichid este o nmulire masiv a afidelor. Aceasta are loc cnd toate cerinele sunt ndeplinite: cele mai importante sunt condiiile meteorologice bune i cantitatea de hran disponibil a copacului gazd. Lichidul nu este cules numai de albine; el este o hran bogat n hidrai de carbon, cutat i de alte insecte, de exemplu furnicile. Acest lichid mai conine glucoza i fructoza. Spre deosebire de nectar, n componen intr i alte zaharuri, ca melecitoza, dar n cantiti mai mici. Dup excreie, lichidul conine n jur de 80%, dar sub influena temperaturii i aerului uscat, acest procent scade rapid. Albinele nu sunt atrase de aceast substan dect n stare lichid.
-

1.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana, dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor, imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor, constituind hrana
106

principala pentru ele si progenitura; orice produs asemanator cu mierea, la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele, nu intra in notiunea de miere. De asemenea, mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine. Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic, avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv, respirator, cardiovascular, ale sistemului nervos, etc. Clasificarea mierii prezinta un interes practic, tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale, iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri, datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa), sau origine animala excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu, 1971). Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa, iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul, clorofila, si derivatii ei (xantofila), taninuri etc. iar aprecierea culorii se face prin comparare. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie, respectiv de conditionare. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa, la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila, prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba, de hrisca ). Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator.Greutatea specifica :1,417 este determinata de continutul in apa a mierii. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata, glucoza deviaza lumina polarizata la stanga, iar zaharoza la dreapta.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. De asemenea, mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. Substantele minerale, determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, mangan, si siliciu,iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina, bor,crom, cupru.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala.
107

Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide, prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina, riboflavina, piridoxina, acidul nicotinic, boitina, acidul ascorbic, vitamina K, acidul folic, care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. Cristalizarea este un proces natural specific, datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele initialecare cresc in marime, formand congomerate. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana, se produce la 10 18 0C. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. Mierea de rapita, de floarea- soarelui si tei cristalizeaza foarte repede, uneori chiar in faguri. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare, aroma si gust, ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete, la temperatur de 400C. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 780C, iar apoi racirea rapida la 25- 400. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate, uscate, fara mirosuri, la temp. de 11 grade. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma, se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). Formarea mierii Produsele culese de albine, nectarul i lichidul secretat de afide, trec printr-o pre-digerare i depozitare, suferind modificri fizice i chimice complexe, realiznd in final mierea. La puin timp dup culesul sucurilor cu coninut de zahr din natur, ncepe o transformare chimic, albina adugnd pe drumul napoi spre colonie o enzim pentru invertit (un ferment), proprie corpului. Aceast enzim descompune, fr a se modifica pe sine, zaharoza, n fructoz i glucoz. Un amestec dintre cele dou tipuri de zahr se numete zahr invertit. Mierea adus n colonie i aflat deja n faza de modificare, este adus de ctre albinele-culegtoare i predate albinelor din stup, pn la depozitarea ei n alveole. In procesul de fabricare sunt introduse i alte enzime: un component care descompune hidraii de carbon (diastaza), i altele, precum catalaza, fosfataza i oxidaza. Acestea apar n cantiti mici de substane introduse, ca i inhibina care distruge bacteriile i vitaminele, n perioada transformrii de la materiile prime la produsul finit. Pe lng schimbrile chimice suferite de hran culeas, au loc i modificri fizice. Cantitatea de ap coninut de nectar i de secreiile afidelor scade pn la 17%-20% n perioada prelucrrii. Aceasta se ntmpl
108

datorit procesului evaporrii, cnd mierea este transportat de la o albin la alta i stupul are o temperatur destul de ridicat. Soluia obtinuta este o mas concentrat, care totui poate absorbi ap. Albinele mpiedic acest fenomen cpcind imediat alveolele n care se gsete mierea, cu cear de culoare mai deschisa dect cele de puiet. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet, cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. Compoziia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri, crora albinele le-au adugat i alte componente importante. Compoziia n procente a mierii de albine fr a lua n considerare diferitele soiuri de miere (dup Grout i Ruttner 1966) Ap 17,20 Zaharuri superioare 1,50 Fructoz 38,19 Acizi 0,57 Glucoz 31,28 Proteine 0,26 Zahr de trestie 1,31 Oxizi 0,17 Zaharuri multiple 7,31 Componente secundare 2,21 Dintre acizi, cei mai importani sunt aminoacizii, acidul citric, acidul malic, acidul formicetc. Printre minerale enumerm potasiul, sodiul, calciu, magneziu, cloriii, sulfaii, fosfaii etc. Componentele secundare sunt mai ales aromatice, anumite inhibine, vitamine, hormoni i enzimele fermenilor. Mierea din nectar i cea din secreiile afidelor se deosebete prin gust, culoare i amestecuri de polen; mierea din lichidul secretat de afide conine mult mai muli aminoacizi dect cea din nectar. n 100 g miere din flori sunt prezente 27,72 mg de aminoacizi. Mierea de pdure conine 34,96 mg; hrana pentru albine, din zahr, conine ns numai 10,32 mg. Deosebirile ntre mierea din flori i cea de pdure exist i la nivelul mineralelor. Mierea de pdure conine mai puin sodiu i calciu, mierea din flori mai mult potasiu. Greutatea specific a mierii la un coninut de ap de 20% este de 1,417. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. O linguri conine 250 kJ (= 60 kcal.). Sorturi de miere
109

Cea mai important diferen este cea dintre mierea de nectar i cea din lichidul secretat din afide. Dintre soiurile de miere din flori, cele mai valoroase sunt mierea de salcm, de rapi, de ppdie, etc. n regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau n cresctoriile de flori, se obine de obicei o miere poliflor, cci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. De exemplu, mierea de ppdie este amestecat foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de cmp. Cunosctorii din domeniul mierii de flori recomand n special acest soi de miere din diverse plante, cci amestecul d mierii o arom deosebit i un coninut nutritiv important. Este vorba, aici, despre miere deschis la culoare, galben-aurie, n stare lichid. Soiuri de miere pur, cum ar fi mierea de rapi, pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. Mierea de pdure poate fi un amestec de miere din nectar i din lichidul afidelor. Deseori se ntlnesc soiuri pure de miere, cci n multe regiuni, brazii i molizii sunt singurele surse pe un spaiu larg i natura nu ofer multe flori. La nceputul culesului din molizi, pe la jumtatea lunii iulie, ncepe nflorirea zmeurii n pdure. La aceast miere, este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri, deja prezente n faguri, dintr-un cules timpuriu. Culoarea acestei mieri nu mai este galben, ci de un maroniu deschis sau nchis. Nu mai este att de dulce ca mierea pur din flori. Aceast miere poate fi mbogit prin culesul de lichid secretat de afide, de pe stejari, arari i alte specii de foioase. Termenul de miere de frunze este folosit cnd este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumit specie. Cantitatea de secreii ale afidelor este att de mare pe brazi i molizi, n unii ani, nct este posibil ca albinele s produc un soi pur de miere de brad sau molid. n timp ce mierea de molid este maronie deschis sau nchis, mierea de brad este recunoscut prin culoarea ei nchis, verzuie, aproape neagr. Aceste dou soiuri de miere au un gust deosebit de aromat i sunt preferate de muli consumatori. Spre deosebire de mierea de flori sau de pdure, mierea de brad nu conine aproape deloc polen. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime n miere, alveolele sunt cpcite. Apicultorul nu ateapt ca toate alveolele s fie cpcite; dac o treime pn la dou treimi din faguri au capac i, la o apsare cu mna, nu mai curge miere din alveolele necpcite, putem recoltata mierea. ndeprtarea albinelor din faguri are loc foarte repede i simplu, cu ajutorul unei perii, mturi speciale, cu care albinele sunt mpinse napoi n stup. Fagurii cu puiet i rezerve de miere vor rmne n colonie ca provizie pentru perioadele proaste. De asemenea, scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele n curs de dezvoltare.
110

Pentru a putea separa mierea de fagure, capacele alveolelor trebuie ndeprtate. Aceast aciune poate fi fcut cu o furculi sau un cuit special. Munca devine mai uoar, dac aceste unelte sunt udate din cnd n cnd cu ap cald. Ceara capacelor cade ntr-un recipient special. Separarea mierii de fagure este fcut i astzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere, folosind fora centrifugal. Coul rotativ, n care sunt inui fagurii, este pus n micare, fie cu mna, fie cu ajutorul unui motor. ntoarcerea fagurilor are loc manual sau, la centrifugile cu motor, automat la pornirea n direcie opus. Coul cu faguri se afl n interiorul unui cilindru metalic prevzut cu fund etan i robinete de golire. Prin centrifugare, mierea este proiectat pe pereii cilindrului, prelingndu-se n jos. Activitatea d rezultate i mai bune, cnd fagurii nc mai pstreaz cldura din stup. La fagurii noi, viteza de rotaie trebuie reglat astfel nct ei s nu se rup. Ruperea este mpiedicat de rotaiile mai ncete i precaute. Prin unul sau mai multe robinete, mierea curge din centrifug, printr-o sit dubl, n recipientul de pstrare. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari i a uneia fine, chiar i cele mai mici buci de cear sunt separate de miere, astfel nct produsul este de o calitate ireproabil. La scoaterea din centrifug, este necesar un control, pentru a se vedea dac mierea este ntradevr matur. Dac ea curge repede i formeaz, la temperatura camerei, o gaur n mierea aflat deja n sit, nseamn c are un coninut prea mare de ap. Pericolul fermentrii i, astfel, al pierderii recoltei nu este de exclus. Dac mierea curge, formnd un munte i depunndu-se n cute, mierea este matur. Dup dispoziia Consiliului Comunitii Europene, deosebim, dup metoda de extracie, urmtoarele feluri de miere: mierea cu buci de fagure, mierea picurat, mierea centrifugat i cea presat. Mierea centrifugat este sortul cel mai des ntlnit. Depozitarea mierii Mierea centrifugat, proaspt i pur, este un produs finit. Ultimele lucruri care trebuie fcute sunt ndeprtarea spumei la de suprafa i amestecarea mierii cu un aparat electric sau un b. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar n miere la filtrarea prin sit. Amestecarea n recipient d o miere fin, cristalin, mai ales la mierea de flori. Dac n miere au mai rmas bucele de cear, acestea vor urca la suprafa n 8-14 zile, i vor putea fi scoase. Mierea de albine este pstrat n recipiente bine nchise din tabl sau plastic (adecvate pentru pstrarea alimentelor), de preferin n spaii ntunecoase, la o temperatur pe ct posibil constant de 100C. Recipientele pot ine 12,5 kg, 25 kg, 40 kg sau 50 kg de miere. Ele trebuie s poat fi
111

nchise bine, cci, pe lng ap, mierea poate atrage i mirosuri strine. Zonele nclzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. Mierea bun, centrifugat i curat poate fi pstrat peste 3-4 ani, fr pierderi calitative. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii, ci i muli consumatori de miere tiu, din proprie experien, c unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizeaz repede, altele dup ctva timp i altele niciodat. Aceasta nu dovedete neaprat existena unui adaos de zahr. Este o proprietate natural a mierii. Mierea, n forma ei finit, este de fapt o soluie saturat. n starea ei lichid, va rmne doar o perioad anume de timp. Pn la urm, mierea trece ntr-o stare solid, respectiv cristalizat. Poate ajunge att de tare, nct s nu poat fi scoas dect cu mari eforturi din recipient. La diferitele soiuri de miere, raportul dintre fructoz i glucoz difer. Mierea cu mult glucoz cristalizeaza rapid. Printre acestea, amintim mai ales mierea de rapi, de ppdie i de pomi fructiferi. Dac predomin fructoza, ns, cristalizarea va dura mai mult. Tipic este mierea de salcm, care poate rmne lichid pn la doi ani. Mierea din lichidul secretat de afide se afl ntre cele dou categorii. Cristalizarea acesteia dureaz cteva sptmni sau luni. O excepie este mierea din lichidul afidelor, cu coninut de melecitoz. Acest tip de zahr este compus din dou molecule de glucoz i una de fructoz. n unii ani, apare, n cantiti mari, mai ales la lichidul de pe molid i larice. n mierea de larice, coninutul de melecitoz poate ajunge la 38%. Aceast miere are proprietatea de a se cristaliza chiar n faguri i de a nu putea fi lichefiat prin centrifugare. Mierea cu o cantitate mai mic de melecitoz, de exemplu cea de molid, poate fi centrifugat parial, dar se zaharisete repede n recipient. Este, totui, vorba despre o miere de calitate, cu un gust deosebit i apreciat de cunosctori. Mierea cristalizat poate fi lichefiat din nou, prin nclzire la 400C. Aceast operaiune poate fi fcut pe o baie cu ap cald. Aceast metod este recomandat pentru cantiti mai mici de 2,5 kg. Dac mierea este mai mult, sunt folosite de ctre apicultor aa-numitele dulapuri calde (gsite n comer), cu termostat i nclzire electric. 25 kg de miere sunt lichefiate n dou zile. O nclzire prea puternic duneaz mierii. Deja la o nclzire de 0 45 C, enzima sensibil, invertaza, sufer, iar la o nclzire pe termen scurt de 700C, este distrus. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind natural. Din pcate, n multe ri de peste ocean, aceast procedur a devenit obinuit i mierea este nclzit pn la 70-750C. Astfel, cristalizarea este ngreunat sau mpiedicat. Se recurge la aceast metod
112

cnd consumatorii prefer mierea lichid. Aceast miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fr s se zahariseasc. Totui, valoarea mierii scade simitor. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume, cu un consum mediu de 1 pn la 2 kg pe cap de locuitor. Mierea ca aliment i medicament Fiindc zaharurile coninute n miere sunt invertite, ele pot fi folosite foarte repede de ctre corpul uman (cu toii tim c glucoza pur duce la o cretere imediat a capacitii fizice i mentale). Pe lng aceasta, mierea conine multe alte substane, care sunt de mare nsemntate pentru sntatea omului. Nimeni nu se ndoiete, c mierea de albine este de mare folos pentru sntate. Acest fapt a fost demonstrat, nu numai de experiena din vechime, ci i din chimia din ziua de azi. Cantitatea mare de zahr invertit, de la 60% pn la 70%, face din miere un energizant ideal. n aceast form, sngele poate prelua zaharurile imediat, astfel nct hrnirea i nlocuirea energiei folosite are loc foarte repede n musculatur. Pentru oamenii care depun o munc grea i mai ales pentru sportivi, mierea este un tonifiant excelent. Astfel, faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary i-a atins performanele sportive prin consumul regulat de miere. La prima ascensiune pe Everest, n primvara anului 1953, a avut n rucsac cinci pfunzi de miere. A fost foarte recunosctor, cci ntrun depozit de hran, lsat de o expediie elveian din anul anterior se gsea i miere. Echipa german de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. Cel care s-a ocupat cu asistena medical, prof. Ncker, a recomandat mierea n cartea sa despre hrana energizant pentru sportivi. Mierea nu folosete numai sportivilor i celor care depun efort, ci i sugarului i copilului, cci mierea stimuleaz creterea n greutate i apr organismul mpotriva infeciilor. Poate fi considerat c efectele pozitive ale mierii se datoreaz coninutului mare de zahr invertit, ct i cantitii de minerale, foarte bine echilibrate, care ajung n corp. Printre acestea enumerm calciul, fierul, cobaltul, fosforul i acidul silicic. Cnd mierea ajut att de mult omului activ i copilului, nu este de mirare c i persoanele slbite sau btrnii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. Organismele acestor oameni sunt, ntr-un fel sau altul, slbite. Organele ca inima, ficatul, rinichii, bila, stomacul, intestinele, plmnii, sngele i nu n ultimul rnd, nervii necesit, dup o boal sau o operaie, s fie fortificate. Pe lng medicamentele prescrise de medic, mierea este un supliment ideal, energizant, calmant i linititor, care stimuleaz de asemenea formarea sngelui.
113

Este, de asemenea, de menionat efectul medicinal al mierii n cazul rnilor de orice fel, chiar deschise sau purulente. De exemplu, medicii rui raporteaz c au avut de a face cu astfel de cazuri n anii din timpul rzboiului i dup acesta. Inhibinele din miere, care distrug bacterii, ar putea fi motivul pentru care chiar rnile infectate se cur i ncep s se vindece dup ce sunt unse cu miere. Omul modern, foarte des stresat, va aprecia o hran tonifiant, calmant i, pe deasupra, gustoas. Mierea este ntotdeauna un adaos excelent la masa de diminea. Ea i face efectul mai ales atunci, cnd este consumat n mod regulat, fie pe pine, fie n stare pur. Un pahar de ap cu miere nainte de culcare are un efect calmant, uureaz somnul, chiar i dup o ntrerupere a somnului. Aceste aciuni pozitive se datoreaz probabil, vitaminelor din seria B. Din copilrie, cu toii primeam miere n ceaiul sau laptele fierbinte, cnd suferea e tuse sau de rceal. Nu numai c ne simeam mai linitii i puteam adormi, dar tusea se ameliora i ne nsntoeam mai repede. Aceast reet veche deseori n combinaie cu suc de morcovi sau de ridiche este valabil i astzi i folosit foarte des n lunile de iarn. Consumul de miere este posibil i n cazul diabeticilor, depinznd de gravitatea cazului i de posibilitatea de supraveghere, atta timp ct medicul cunoate proprietile mierii i cazul pacientului. O prob poate arta cantitatea maxim suportabil, dup cantitatea de zahr din urin i din snge O lingur de miere are valoarea nutritiv a dou ou de gin. Polenul ca aliment pentru consumul uman n ultima vreme, pe lng miere, i polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrnire. nainte de a fi descoperit centrifuga se presa cu mna mierea din faguri, astfel c polenul depozitat n celule ajungea n miere. Prin centrifugarea modern acest caz se ntmpl numai ntr-o msur nensemnat. De la nceputul anilor `50 s-a pus tot mai des ntrebarea dac alimentaia cu coninut de albumin, cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg crete cam 150 000 albine, nu poate fi bun i omului. Nu numai analizele chimice au ncurajat aceasta, dar i multe tiri despre oameni care consumau regulat polen. Polenul are un coninut bogat n substane hrnitoare. Pe lng albumine, aminoacizi liberi, zaharine, substane minerale, vitamine, antibiotice, substane de cretere i alte substane hormonale, polenul conine i grsimi i substane aromatice. Dac adugm ap, atunci polenul conine aproape tot ce este coninut i n miere, numai c n alt compoziie i cantiti, la care, n plus, se adaug deosebirile eseniale de la plant la plant. Joirisch (n Herold 1970) consider c polenul conine tot ce are
114

nevoie organismul pentru via. n diferite ri occidentale i estice polenul face parte de ani de zile din rndul alimentelor cu valoare terapeutic. Conform acestora polenul regleaz activitatea intestinal, produce nmulirea globulelor roii, creterea rapid n greutate i refacerea forelor la btrni i convalesceni, i n general are ca efect o mbuntire a strii generale de sntate i o bun dispoziie resimit de pacieni. Conform diferitelor articole ale lui A. Caillas aprute ntre anii 1954 i 1967 pot fi resimite i alte efecte ale polenului: - stimuleaza apetitul; - uureaz munca intelectual; - mbuntete irigarea la nivel cerebral; - mbuntete vederea; - accelereaz creterea; Totui, se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului. Uneori apar modificari cardiace i stri de indispoziie. Apicultorii obin polenul cu capcanele de polen. Astfel, albinele care se ntorc la stup li se perie buzunraele la trecerea prin urdini. Acesta se adun apoi ntr-un recipient sau ntr-o cutiu pus dedesubt. Dup o curire de depunerile nedorite, precum picioare sau aripi de albine, el trebuie uscat imediat, deoarece polenul prea ud favorizeaz mucegirea i se altereaz rapid. Polenul alterat poate duna sntii i poate aciona ca o otrava. Se recomand pstrarea la loc uscat i ntunecos, deoarece lumina i substanele acide diminueaz efectul substanelor active. Consumarea polenului n stare pur este o problem de gust. Amestecat cu o lingur de miere, se mbuntete nu numai gustul, ci se completeaz i n efect. 2.Cear, propolis, venin Ceara de albine. Compoziia chimic a cerii de albine se prezint n mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi grai i cear, 13% la 13,5% acizi liberi de cear, 12% la 12,5% substane carbonice, 1% la 2% ap. Greutatea specific se situeaz ntre 0,960 la 0,970; punctul de topire se afl ntre 620C i 650C, punctul de solidificare 60,50C. De regul ceara de albine are culoarea alb. Se coloreaz n galben mai ales n zona celulelor, de la galben deschis pn la maro nchis. Aceast colorare nu depinde numai de substanele colorante din polen i propolis, ci i din impuritile i resturile de celule. n stare rece ea este o mas tare, casant, care odat cu nclzirea devine maleabil i ductil. Ceara galben de albine are miros de miere.
115

Utilizarea cerii de albine de ctre oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca i obinerea mierii. Producerea de lumnri nu era destinat numai uzului bisericesc. Piese cu valoare artistic s-au produs de-a lungul secolelor i sunt produse i astzi. Dar nu numai lumnri, ci i valoroase tablouri i sculpturi n cear se pot uor modela din aceast materie prim. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la ntreinerea i restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine, in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica, aviatie, parfumerie, cosmetica, pielarie etc. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele, faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina, utilizand prese de mare putere, hidraulice sau mecanice. Ceara obtinuta este de calitate inferioara, nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara, iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. Ceara (topita) de albine, conform STAS 3064 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba, uniforma in toata masa ei), calitatea I (de culoare alb- galbuie), caliatatea a II-a (de culoare galbena, pana la bruna deschisa, uniforma cel putin in partea superioara a blocului, prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%, hidrocarburi saturate 12%, alcooli 39% si alte substante 4%. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea, de modul de prelucrare, etc., iar mirosul ei in general este placut, asemanator mierii. Greutatea specifica, la 150C varaiza intre 0,956-0,970. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0, iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C; punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0,1-0,20C. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8- 13; la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri :
116

ceara isi pastreaza structura omogena, apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia,care poate ajunge la 2.4%, deasupra cerii topite apare o spuma specifica, iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 1000C. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura, prin saponificarea unei parti de de ceara. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie, iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee, ce pot fi grupate in mai multe categorii, in functie de agentul de incalzire. Astfel, in topitorul solar, la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor, a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata, de culaore deschisa. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara, prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri, care se topesc in apa, astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. Apoi, saculetul cu bostina se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme. Cu cat presa va fi mai usoara, cu atat calitatea cerii va fi mai buna, dar cantitatea mai mica. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire, iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid, apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I, din ceilalti faguri se obtine doar 50- 60 % din ceara obtinuta. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar, unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. Indiferent de procedeu, fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. Astfel, calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena, transparenti, fara pastura, fara molii si mucegai. Din100g faguri se obtin 70g ceara; se prelucreaza la topitorul solar. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis, cu fundul celulelor transparent si fara pastura ; din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna- inchisa si neagra, netransparenti si nemucegaiti; din100gr se obtin 40 55 gr ceara la extractorul cu aburi. Ceilalti faguri se trec in categorie ceara inferioara, se predau magazinelor (colectorilor)ACA, de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi.
117

In general fagurii contin:ceara, tegumente, si gogoase, pastura (insolubile) precum si excremente, resturi de miere solubile in apa. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de bostina, care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 60 % ceara; utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire, spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie, la o temperatura pana la 90oC. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente, se spargesi se supune din nou topirii, pentru purificarea cerii. Propolis. n timp ce ceara mpreun cu mierea are efect calmant i vindector asupra rinitei alergice, n cazul propolisului, pe care albinele l adun din mugurii copacilor i de acolo unde apare de obicei rina, are un mare efect asupra bacteriilor. Aceast proprietate este util n tratamentul rnilor i n cazul mbolnvirii cilor respiratorii superioare. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. De aceea el este coninut n diferite medicamente ca n unguente i lichidele pentru frecii, precum i n soluiile pentru injecii. Asemenea mijloace ajut la bolile reumatice ale muchilor, nervilor i ncheieturilor precum i la urmrile rcelii. 3. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor, determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios- oparescent si acru in contact cu aerul, la temperatura de 15oC se ingalbeneste. Are miros caracteristic , gust usor acrisor si astringent. Densitatea laptisorului de matca este de 1,1, iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata, din care:12,34 proteine, 6,46% lipide, zahararuri, 0,82 cenusa si 2,84 substante neidentificate. Contine hormoni, fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B, proviatmina D, inozitol, biotina si urme de vitamina C. Amestecat in miere sau loifilizat, laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv, ale cailor respiratorii, sistemului nervos, afectiuni si carente ale batranetii etc. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare, a larvelor, tranvazarea etc.)
118

ca si in cresterea matcilor, adica prin orfanizare sau in prezenta matcii, cu botci artificiale in care se introduc larve, iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor, acesta se recolteza.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve, iar in cazul producerii continue a lapisorului prezenta matcii se pot obtine pana la 500g pe familie. Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 150 pe serie, la toate cele trei serii, iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 30. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare, sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor, care se inlatura, iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei, material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra, de culoare inchisa sau din material plastic mat,la temperatura de 2-4oC, cca 8 luni; pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km, iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. Pentru realizrea acestor obiective, pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine, un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana, forestiera si cultivata a tarii. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane. Ca structura si suprafata, baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice, flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari, iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. Astfel,in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere;in Delta Dunarii si luncile raurilor,pe suprafete mari, se gasesc diferite specii de salcii, arbusti meliferi
119

si un numar de specii erbacee spontane, care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor;in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi, iar vara la fanete naturale; in zona montana zmeurul si zburatorea, la care se adauga pajistile, repezinta valoroase resurse melifere. Mana de la conifere constituie o resursa importanta, insuficient valorificata. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor, iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire, caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. Dup natura hranei pe care o ofer albinelor, plantele melifere se mpart n trei categorii: nectarifere, nectaropolenifere i polenifere. Plante nectarifere ofer albinelor n exclusivitate nectar, fiind totodat puin rspndite. Dintre acestea amintim: bumbacul, mzrichea, plmida, scaieii i altele. Plantele nectaropolenifere asigur albinelor att nectar ct i polen, fiind cele mai rspndite, fapt pentru care prezint cea mai mare importan apicol. Aa sunt: salcmul, salcia, pomii fructiferi, ppdia, teiul, ararul, floarea-soarelui, rapia, mutarul, trifoiul, sparceta i multe altele. Plante polenifere furnizeaz albinelor numai polen fiind n numr foarte sczut. Dintre acestea citm: porumbul, plopul, mesteacnul, macul i altele. Sub aspect practic, plantele melifere se mpart n: plante agricole, pomi i arbuti fructiferi, plante de pdure, plante din fnee i puni i plante special cultivate pentru albine. Intervalele de timp din cursul sezonului activ n care albinele au posibilitatea s recolteze nectar i polen poart denumirea de perioada de cules, iar acela n care plantele nu ofer albinelor hran, goluri de cules. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA
120

Principalele plante din aceast categorie, care prezint interes pentru apicultur sunt: floarea-soarelui, rapia de toamn, mutarul alb, coriandrul, hrica i altele. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezint principala plant oleaginoas, cultivat ndeosebi n zona sudic a rii, n tarlale masive de sute de hectare, constituind astfel i o plant melifer de baz, da la care se realizeaz importante producii de miere. n mod obinuit nflorete n ultima decad a lunii iunie, avnd perioada de nflorire de cca 30 de zile. Producia de miere variaz ntre 30 i 120 kg/ha, n medie 60 kg/ha, fiind mult influenat de soiul cultivat, condiiile pedoclimatice i agrotehnica aplicat. n timpul culesului, de la floarea-soarelui, o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse ntre 0,5 i 5 kg (n mod excepional 8 kg) i o producie total de miere ce variaz ntre 10 i 40 kg. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvena cea mai mare ntre orele 10 i 15 i atunci cnd temperatura aerului este de 30-320 C. Mierea de floarea-soarelui este aromat, de culoarea galben deschis, cu gust plcut, specific plantei i cristalizeaz foarte repede. Cultivat n mirite ca plant furajer cu destinaie pentru siloz, reuete s nfloreasc i asigur un important cules de ntreinere n prima jumtate a lunii septembrie, ceea ce contribuie la obinerea de familii foarte populate la intrarea n iarn. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodat i importante plante melifere, care asigur culesuri susinute, de mic intensitate, dar de lung durat, sau, n condiii favorabile de secreie a nectarului, reale culesuri de producie. Cele mai valoroase plante din aceast categorie sunt: sparceta, trifoiul rou, trifoiul alb, trifoiul suedez, sulfina alb, sulfina galben, mzrichea, lucerna, ghizdeiul i altele. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plant de cultur peren, ntlnit frecvent n fneele naturale, fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce ofer albinelor o surs timpurie foarte bogat n nectar i polen, iar n condiii favorabile nsemnate culesuri de producie. Produce 120-300 kg miere la hectar n anii favorabili, o familie adunnd 15-25 kg. Secreia maxim de nectar are loc dimineaa pn la ora 11 i seara dup ora 18, n condiii termice cuprinse ntre 22 i 250 C. De asemenea, umiditatea ridicat favorizeaz secreia de nectar n timp ce umiditatea sczut poate opri secreia acestuia.
121

Trifoiul rou (Trifolium pratense) . nflorete ncepnd in luna mai pn n septembrie, producnd cca 25 kg miere la hectar. n anii favorabili, cnd secreia de nectar este bun, ndeosebi la coasa a doua, cnd florile sunt mai puin dezvoltate, se realizeaz culesuri de 10-15 kg/familia de albine. Mierea are gust plcut, arom specific, cristaliznd aproximativ dup o lun de la extragere. Trifoiul alb (Trifolium repens). Este o plant peren care nflorete n al doilea an de le nsmnare, din iunie pn toamna trziu. Albinele viziteaz foarte intens florile, n special n jurul orei 15, prezentnd importan melifer mai mare dect trifoiul rou. Produce n medie 100 kg miere la hectar. Sulfina alb (Melilotus albus). Este o plant anual tipic a zonelor secetoase, puin pretenioas la clim i sol, prezentnd o deosebit importan apicol. nflorete timp de cca 30 zile, de la sfritul lunii iunie pn n septembrie. n cazul n care se recolteaz prima coas pentru furaj, generaia urmtoare nflorete dup floarea-soarelui (25 august-25 septembrie), oferind astfel un bogat cules n sezonul de toamn, cnd n natur nu exist alte plante melifere, ceea ce favorizeaz obinerea de familii puternice. Producia de miere este ridicat, variind ntre 130 i 500 kg miere la hectar, n raport de condiiile pedoclimatice. Mierea este incolor sau uor glbuie, cu arom de vanilie, fiind mult apreciat. POMI I ARBUTI FRUCTIFERI Prin marea extindere i variabilitate a speciilor pomicole, precum i prin nfloritul timpuriu ealonat, primvara, ntr-o perioad n care flora melifer este slab reprezentat, plantaiile de pomi i arbuti fructiferi ocup un loc de frunte prin bogatul cules de ntreinere pe care-l furnizeaz albinelor. n regiunile cu plantaii masive i n anii favorabili, de la pomii fructiferi se pot obine i producii de miere (5-8 kg/familie), cnd familiile realizeaz zilnic sporuri cuprinse ntre 1 i 4 kg. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezint interes pentru apicultur, amintim: cireul, viinul, prul, mrul, prunul, caisul, piersicul, coaczul negru i agriul. Cireul (Cerasus avium Munch.) i viinul (Cerasus vulgaris Mill.) sunt specii foarte bine vizitate de albine, care produc 30-40 kg miere la hectar.
122

Caisul (Armeniaca vulgaris Lam.) i piersicul (Persica vulgaris Mill.) prezint importan melifer n primul rnd prin faptul c sunt specii pomicole cu nflorire timpurie. Producia de miere variaz ntre 20 i 40 kg la hectar. Mrul (Malus silvestris var. domestica Mill.) este o specie mult apreciat att pentru nectarul produs, ct, mai ales, pentru nalta valoare polenifer. Importana sa crete i datorit faptului c prezint cea mai mare extindere, ocupnd suprafee foarte mari. Producia de miere se estimeaz a fi cuprins ntre 30 i 42 kg la hectar. Prul (Pirus sativa Lam. Et DC.) este o specie pomicol cu valoare melifer mai mic, att datorit rspndirii sale limitate, ct i a cantitii de nectar secretat. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. Prunul (Prunus domestica L.) este o alt specie pomicol cu mare importan apicol, att datorit rspndirii sale, ct i a capacitii melifere. Producia de miere se estimeaz a fi cuprins ntre 20 i 30 kg la hectar. n afar de speciile pomicole amintite, mare importan pentru apicultur prezint i arbutii fructiferi, care produc mari cantiti de miere la hectar. Dintre acetia amintim coaczul negru, care asigur ntre 20 i 50 kg miere la hectar i agriul cu o producie cuprins ntre 25 i 70 kg miere la hectar. Practic, nflorirea pomilor se declaneaz atunci cnd suma gradelor de temperatur, peste 00C, nregistreaz de la desprimvrare (apariia primilor ghiocei) peste 2000C i respectiv temperatura aerului atinge 10120C, caisul avnd ns nevoie de o sum de 2500C. Secreia cea mai abundent de nectar are loc ntre orele 7 i 11, dup care, aceasta scade treptat, concomitent cu frecvena i intensitatea de vizitare a albinelor pn n jurul orelor 15-17 cnd nceteaz complet. Mierea obinut de la pomi este de culoare deschis, devenind argintie la o uoar cristalizare, cu o arom fin de migdal i un gust plcut. PLANTE MELIFERE DE PDURE ARBORI I ARBUTI MELIFERI Prin bogia de nectar i polen, diversitatea multipl a speciilor i marea lor rspndire, acestea reprezint cea mai important surs melifer a rii noastre. Din multitudinea speciilor forestiere cu importan apicol vom reda numai pe cele mai reprezentative i anume: salcmul alb, salcmul galben, salcmul pitic, salcmul japonez, teiul cu frunza mare, teiul cu frunza mic, teiul alb, ararul american, ararul ttrsc, paltinul de cmp, paltinul de munte, jugastrul, carpenul, ulmul, arinul, salcia, gledicia, castanul slbatic,
123

oetarul, molidul, alunul, cornul, pducelul, caprifoiul, zmeurul i iarba neagr. Salcmul alb (Robinia pseudacacia L.). Este cea mai important plant melifer de la noi, oferind principalul cules de producie. n zona sudic i vestic a rii se afl masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor zburtoare. nflorete n luna mai, durata nfloritului variind n funcie de condiiile meteorologice, ntre 8 i 20 zile. Din observaiile fenologice nregistrate, s-a constatat c atunci cnd salcmul nflorete timpuriu, durata nfloritului se prelungete i invers.. Pentru secreia nectarului, salcmul are nevoie de temperaturi ridicate, zile lipsite de vnt i umiditate suficient. Tocmai datorit acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase, care se nclzesc mult mai uor. n condiiile din nordul rii, din cauza frecventelor ngheuri din luna aprilie, mugurii florali sunt distrui parial sau total, din care cauz producia este nesigur sau compromis. Tot n aceast zon, pe timpul nfloririi salcmului se nregistreaz frecvente scderi ale temperaturii, nsoite de ploi i vnt, care determin diminuarea sau chiar compromiterea culesului. Producia de miere este mult influenat de vrsta i desimea arborilor. Astfel, arborii plantai rar, produc ntre 1100 i 1700 kg miere/hectar, cei din masiv 900-1500kg/ha, iar arboretul tnr ntre 300 i 700 kg/ha. Cea mai mare cantitate de nectar este secretat n perioada maxim de nflorire, cnd familiile puternice pot recolta zilnic ntre 8 i 10 kg nectar, uneori chiar mai mult, iar producia total de miere realizat pe familie poate fi de 15-50 kg. Secreia nectarului la salcmul alb este cea mai abundent la temperatura de 25-280C, iar concentraia nectarului n zahr este de 40-70%, n funcie de expoziie, stadiul de nflorire, varietate, vrst, densitatea arborilor etc. Mierea este de calitate superioar cu arom i gust plcut, specific, ce nu cristalizeaz timp ndelungat. S-a stabilit, de asemenea, c valoarea mierii realizat ntr-o perioad de 25 ani (durata de exploatare a salcmului pentru lemn) ntrece cu mult cu cea a lemnului. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop.) numit de apicultorii din partea sudic a rii i teiul flutursc, pentru frunzele mari pe care le prezint. Se deosebete de teiul alb prin faptul c frunzele pe partea inferioar au culoarea verde deschis i nu sunt tomentoase. nflorete n ultima decad a lunii mai sau n primele dou decade ale lunii iunie, timp de 8-15 zile. Este o plant melifer valoroas, ce produce n medie 800 kg miere la hectar.
124

Teiul cu frunza mic (Tilia cordata Mill.) este cunoscut n Dobrogea i sub denumirea de teiul pucios. Se recunoate dup frunzele mici, puternic cordate la baz. nflorete n mod normal n prima decad a lunii iunie, durata nfloritului fiind cuprins ntre 8 i 12 zile, dependent de condiiile meteorologice. Producia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch.) cunoscut i sub denumirea de teiul bun, pentru faptul c are o producie foarte ridicat de nectar. Se recunoate dup frunzele care au mrimea intermediar ntre speciile amintite, ct i datorit periorilor argintii de pe partea inferioar a limbului, particularitate pentru care se mai numete i teiul argintiu. nflorete n a doua jumtate a lunii iunie, la 20-22 zile dup teiul cu frunza mare, prezentnd cea mai scrut, perioad de nflorire (7-12 zile). n zilele foarte clduroase, datorit parfumului puternic al florilor, are loc un proces de narcoz a albinelor, urmat de unele pierderi ale acestora. Capacitatea de secreie a nectarului este mult influenat de factorii meteorologici, vntul i umiditatea avnd efect negativ asupra culesului. n schimb, un timp linitit, cald i umed favorizeaz secreia de nectar. Producia medie de miere se evalueaz a fi de 1200 kg la hectar. S-a stabilit c exist o strns interdependen ntre cantitatea de precipitaii czut n cursul lunilor iulie, august i septembrie ale anului precedent i culesul din anul viitor. Astfel, cnd cantitatea de precipitaii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm, n anul urmtor, teiul va secreta din abunden nectar, iar dac acesta a fost sub limita amintit, cantitatea de nectar secretat va fi nensemnat. S-a constatat, de asemenea, c secreia de nectar la tei este mai mare n orele de diminea i seara, cnd albinele l viziteaz mai intens. Culesul la tei nu prezint gradul de intensitate de la salcm, totui se pot realiza zilnic, n condiii meteorologice favorabile, sporuri la cntarul de control ce variaz n general ntre 1 i 8 kg miere pe familia de albine. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE n afar de plantele amintite, se cunosc o serie de alte specii ce se remarc printr-o producie de miere foarte ridicat, unele lipsind complet din flora melifer a rii noastre i care se cultiv n amestecuri furajeromelifere pentru mbuntirea i ntregirea bazei melifere. Dintre acestea citm: facelia, mtciunea moldoveneasc, roinia, ctunica, sparceta caucazian i limba mielului. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth.) este considerat ca cea mai bun plant melifer. Anual, puin pretenioas la clim i sol, reuete att n regimurile secetoase ct i n cele nordice, fiind rezistent la secet i temperaturi sczute (pn la +60C), n timp ce alte plante n condiii similare
125

i nceteaz vegetaia. nflorete la 50-60 zile dup ce a rsrit, timp de 4050 zile. Nectarul este secretat n tot cursul zilei, cu o uoar cretere n orele de amiaz. Producia de miere variaz ntre 300 i 1000 kg la hectar. Semnatul se face n rnduri distanate la 40-60 cm n benzi la 15-75 cm, caz n care cultura se poate ntreine mecanizat. Se administreaz 6-8 kg smn la hectar. Recoltatul se execut n momentul cnd primele fructe bazale s-au copt (dei n vrful inflorescenei mai exist florin i boboci), obinndu-se cca 300 kg semine la hectar. Mtciunea moldoveneasc (Dracocephalum moldavicum L.) este o excelent plant melifer, anual, erbacee, foarte intens cercetat de albine. La noi este puin rspndit, dei asigur producii ridicate de miere, ce variaz ntre 300 i 400 kg/ha. nflorete la 60-75 zile dup ce a rsrit, obinuit n luna iunie, timp de 20-35 zile. Valoarea melifer a mtciunii este cu att mai mare cu ct secret nectar din abunden i n condiii nefavorabile de clim i sol. Se nsmneaz primvara timpuriu, n rnduri simple la 25-30 cm sau rnduri duble la 30-60 cm administrndu-se 8-10 kg smn la hectar. Producia de semine variaz ntre 200 i 300 kg la hectar. Roinia (Melissa officinalis L.) este o plant peren, nepretenioas la clim i la sol. nflorete n luna august, ncepnd cu al doilea an i produce cca 150 kg miere la hectar. Se nsmneaz n rnduri, la 40-50 cm, iar pe rnd se rrete la 30 de cm. Ctunica (Nepeta cataria var. citriodora L.). Este o plant peren, cu miros de lmie. nflorete n primul an de la nsmnare, n lunile iulieaugust, producnd n medie 400 kg miere la hectar. Se nsmneaz n rnduri de 60 cm, folosind n acest scop 2-4 kg smn la hectar. Sparceta caucazian (Onobrychis iberica L.) este o plant furajer ce nflorete n luna iunie, producnd ntre 150 i 400 kg miere la hectar. Este intens cercetat de albine, n special n orele de diminea i seara. Limba mielului (Borrago officinalis L.) este o plant melifer anual, foarte important, ce nflorete n lunile iunie-iulie, timp de 30-40 zile, att prin locurile necultivate, ct i pe cele cultivate. Producia de miere a fost evaluat la 200-300 kg la hectar. n anii cu toamne lungi i frumoase, plantele provenite din samulastr nfloresc a doua oar, n lunile septembrieoctombrie, furniznd albinelor un substanial cules de nectar i polen.
126

POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se nelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor, iar prin fecundare, procesul biologic de contopire i asimilare reciproc a coninutului polenului cu cel al ovarului. Dup modul cum polenul ajunge pe stigmat, polenizarea poate fi anemofil, cnd polenul este transportat cu ajutorul vntului i entomofil cnd transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare, ce realizeaz polenizarea selectiv ncruciat a plantelor. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea ncruciat prin flori colorate, parfum specific, dar mai ales prin secreia nectarului. Din diversitatea mare de specii, cca 80% se polenizeaz cu ajutorul insectelor, din care: 77% de albine, 7,5% de bondari, 3,5 de diptere, 3,5 de furnici, 3,5% de coleoptere, 2,5% de ctre albine solitare, 2,5% alte himenoptere. Din numeroasele cercetri efectuate, s-a stabilit c polenizarea selectiv ncruciat a plantelor de ctre insecte asigur o descenden cu vitalitate i capacitate de adaptare foarte ridicate, sporind astfel producia de semine i fructe la hectar mbuntind totodat i calitatea acestora. n condiiile actuale, datorit intensivizrii agriculturii i n special ca urmare a folosirii pesticidelor, numrul polenizatorilor naturali (bondari, albine solitare, diptere etc.) a sczut simitor i, paralel cu aceasta, au crescut considerabil suprafeele ocupate cu plante tehnice entomofile, fapt pentru care importana polenizrii plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin, pentru realizarea de producii sporite la hectar. Importana albinelor pentru polenizare crete datorit faptului c bondarii se gsesc n numr redus n natur, familia acestora este foarte mic (200 indivizi) dar mai ales pentru c, la nceputul iernii, aceasta moare, supravieuind numai o parte din mtci, care, primvara, singure i construiesc cuibul i i agonisesc hrana pn la apariia primei generaii, astfel c familia reuete s fie refcut abia la nceputul verii. Tocmai datorit faptului c familia de albine supravieuiete i n timpul iernii, albinele reprezint cei mai siguri polenizatori, att primvara timpuriu ct i n tot cursul anului. Certitudinea unei bune polenizri a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezid i din intensitatea activitii acestora, astfel c numai n decursul unei zile o albin poate vizita cca. 4000 flori, iar o familie, ntre 60 i 80 milioane, concomitent cu existena la albine a fenomenului de florospecializare, care determin ca acestea s viziteze numai o singur specie pe perioada de nflorire. n scopul asigurrii unei polenizri eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor, trebuie cunoscut numrul de familii necesare pentru diferitele specii. Astfel, pe baza cercetrilor ntreprinse s-a stabilit c pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultur sunt necesare: 0,1-0,5 familii
127

de bostnoase, o familie pentru plantele oleaginoase i medicinale, 1-2 familii pentru bumbac i floarea-soarelui, 1-4 familii pentru coriandru, 2-3 familii pentru hric, pomi i arbuti fructiferi, 3-4 familii pentru sparcet, 56 familii pentru lucern i trifoi i 15 familii pentru castravei de ser. La stabilirea numrului de familii necesare polenizrii se va ine seama i de populaia acestora. Pentru buna organizare i planificare a lucrrilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor, plantele se grupeaz dup particularitile lor biologice i gradul de cercetare de ctre albine, n: pomi i arbuti fructiferi, culturi bine cercetate de albine, culturi slab cercetate de4 albine i culturi de ser i rsadnie. POLENIZAREA POMILOR I ARBUTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor i arbutilor fructiferi prezint unele particulariti biologice specifice, concretizate prin nflorirea timpurie n primvar, cnd numrul polenizatorilor naturali este foarte mic, iar coronamentul pomilor mpiedic n mare parte repartizarea uniform a albinelor. Pentru polenizare, familiile de albine se amplaseaz direct n livad sau n vecintatea acesteia, n vetre de 50-60 stupi, distanate la cca 500 m la fiecare 3-4 rnduri de pomi, revenindu-i astfel fiecrei grupe de familii cca 25 ha. n condiii meteorologice nefavorabile, distana dintre grupele de stupi se micoreaz la 250 m sau chiar 125 m, concomitent cu mrirea densitii de familii la ha (3-4), msuri ce asigur o complet polenizare a pomilor. La orientarea stupilor se va avea n vedere ca zborul albinelor s fie perpendicular pe rndurile de pomi. Stupii se transport n livad cu cteva zile nainte de nflorirea pomilor. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua msuri pentru prevenirea intoxicaiilor albinelor, n care scop nu se efectueaz tratamente la pomi n aceast perioad, sau, n cazuri de for major, albinele vor fi retrase la timp din zon, la distane de peste 6 km.

POLENIZAREA CULTURILOR DE CMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte urmtoarele: hrica, floareasoarelui, sparceta, rapia, coriandru, bostnoasele, semincerii de crucifere, ceapa i altele. ntruct aceste culturi sunt bune melifere, polenizarea lor se realizeaz prin aezarea familiilor de albine n imediata vecintate a culturilor
128

respectnd normele de familii necesare polenizrii, transportul acestora fcndu-se cu cteva zile nainte de nceperea nfloritului, iar stupii se disperseaz n vetre, distanate la 0,5-2 km una de alta pentru a realiza o bun repartizare a albinelor. Se recomand, de asemenea, ca stupii s fie aezai n zona n care plantele nfloresc mai trziu, situaie n care albinele, zburnd iniial n partea opus, vor asigura o cercetare uniform a ntregii culturi. POLENIZAREA CULTURILOR DE CMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din aceast categorie fac parte: trifoiul rou, lucerna i sfecla de zahr. ntruct fiecare din plantele amintite prezint particulariti specifice, tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta difereniat. Polenizarea culturilor de trifoi rou. Datorit tubului floral lung al trifoiului (10 mm), n condiii mai puin favorabile de secreie a nectarului, acesta este slab vizitat de albine. Importana polenizrii trifoiului cu ajutorul albinelor crete simitor, ntruct, datorit distrugerii haturilor i aplicrii insecticidelor, fauna polenizatoare natural a fost n mare parte distrus. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de ctre albine, se practic o tehnologie cunoscut n literatura apicol sub denumirea de dresajul albinelor. n acest scop, se prepar sirop de zahr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi, care se administreaz familiilor de albine. Pentru intensificarea cercetrii i realizrii unei bune reparaii pe suprafaa de polenizat, bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat n alimentatoare aezate n vecintatea stupilor n lan, i care se dispersau progresiv, de cteva ori pe zi, n toat cultura. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tnr, de la care s-au scos din cuiburi rezervele de pstur i polen, oblignd astfel albinele, n scopul satisfacerii cerinelor de polen, s cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. Stupii se aeaz n vetre distanate la 500-800 m.

POLENIZAREA LUCERNEI n momentul vizitrii lucernei se produce deschiderea florii, iar vexilul lovete albina la baza proboscisului, fenomen de care aceasta este deranjat, astfel c dup scurt timp se adapteaz s viziteze florile prin partea lateral a corolelor, caz n care floarea nu se deschide i polenizarea nu mai are loc. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen, chiar i n scurta
129

perioad de vizitare a florilor de ctre albine, prin partea frontal, aceast polenizare asigur o sporire apreciabil a produciei de semine. Intensificarea vizitrii florilor de lucern se poate realiza ca i la trifoi, prin administrarea de sirop aromatizat. Stupii se aeaz n vetre de 10-12 familii, din 500 n 500 m, cu 3-4 zile nainte de nflorirea plantelor. POLENIZAREA CULTURILOR DE SER I RSADNIE Una dintre metodele importante pentru sporirea produciei plantelor de ser o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor, deoarece polenizarea suplimentar manual necesit un mare consum de for de munc, fiind astfel nerentabil i mai puin eficace din punct de vedere biologic. Albinele, introduse n sere, ntlnesc condiii cu totul deosebite fa de cele naturale, datorit limitrii spaiului de zbor, a rezervelor reduse de nectar i polen, precum i a temperaturii i umiditii foarte ridicate, cauze ce determin o mortalitate foarte ridicat i distrugerea ntregii familii ntrun timp foarte scurt. Tocmai pentru aceste cauze, polenizarea culturilor de ser este greu de realizat i reclam o tehnologie special. S-a constatat c imediat dup introducerea albinelor n ser acestea caut s se ndeprteze mult de stupi, se lovesc de geamuri, iar cnd temperatura se ridic peste 35 C se aglomereaz pe peretele sudic al serei, ncercnd s ias n mediul ambiant. Iniial s-a incriminat c temperatura i umiditatea foarte ridicate sunt factori determinani care produc moartea albinelor, dar observaiile nteprinse au dovedit c familiile de albine nu se dezvolt normal datorit insuficienei polenului, n special a celui proaspt. ndat ce n peretele sudic al serei, unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber, acestea se rentorc de la cmp cu polen i n consecin starea familiilor s-a ameliorat simitor, astfel c ele au supravieuit pe toat perioada activ. Pentru ca aceste deschideri s fie vizibile pentru albine, ele se contureaz cu var, iar peretele sudic al serei se umbrete cu rogojini, prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri, nu se mai agit pe perei i nici nu zboar prin ferestrele deschise. S-a constatat, de asemenea, c odat ce li se creeaz albinelor posibilitatea s prseasc sera se intensific activitatea de cercetare a florilor plantelor de ser, iar familiile de albine se dezvolt normal i reuesc s-i asigure chiar rezervele de hran necesar pentru iarn. nainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de ser se recomand efectuarea unui zbor de defecaie ntr-o ser liber.
130

Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat, acestora li se administreaz sirop de zahr aromatizat cu corolele speciei respective, n tot cursul perioadei de nflorire a plantei ce necesit a fi polenizat. De asemenea, pentru a obliga albinele s cerceteze mai intens cultura e ser, dimineaa deschiderile din peretele serei se nchid i astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un numr mai mare de flori din ser. Dup ce intensitatea de vizitare a plantelor de ser ncepe s scad (orele 9-10), orificiile se deschid pentru a permite albinelor s plece la cmp. Pentru polenizarea culturilor din rsadnie, ramele acestora se ridic la cca 5 cm, albinelor li se administreaz sirop de zahr aromatizat i, ulterior, alimentatoarele se transport n imediata vecintate a rsadnielor. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania - tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea - tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei - tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest - tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania; - tipul 5 de cules si zona bioapicola montana; - tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati.

Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: - se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10C cu precipitatii anuale intre 400 600mm. - flora de stepa si silvostepa; - predomina plantatiile d salcam 60 000ha: judetul Dolj, Valcea, Olt, Arges, Mehedinti, Gorj; teiul 20 000ha in nordul Dobrogei; floare-soarelui in judetul Olt, Teleorman, Ilfov, Calarasi, Constanta; vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii, pomii fructiferi, flora spontana, vegetatia din padurile de foioase. - Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei - se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 10C cu precipitatii de 500 600mm annual; - flora melifera bogata si variata; - predomina masivele de tei 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi, 5000ha
131

in judetul Bacau; - salcam in sud, floarea soarelui spre nord, culesul din padurile de foioase, pomi fructiferi, luncile apelor si pajisti. - Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules, familiile de albine trebuie stimulate. Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest - clima continentala cu temperaturi anuale de 8 11C, precipitatii 500 -700mm. Culesul se aseamana cu cel din zona 1; - salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor, 2400ha in Satul Mare, 2000ha in Arad; - teiul ocupa mici supafete la Lipova judetul Arad; - floarea soarelui ramane principalul cules de productie; - culesuri de intretinere de la plante tehnice, de la plante din flora spontana. Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania - temperaturi medii anuale de 8 9C, cu precipitatii de 600 700mm; - din punct de vedere apicol este o zona mixta, cerealiera. Pomicola, cu pasuni si fanete; - culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu, culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni; primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi; - din cauza lipsi de culesuri intense, apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii; - avand culesuri de intretinere foarte bune, in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie); - inmultirea faniliilor de albine prin roiuri. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana - cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice; - temperatura medie este de 4 8c iar precipitaiile 700 1000mm; - flora melifera: plantatii pomicole, pasuni, zmeurisuri, zburatoare; - in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: - principal - de la zmeur, zburatoare, mana - intretinere flora spontana, fanete, pomi fructiferi, pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati
132

- din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi, pasuni, fanete, flora spontana; - conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine; BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). Cu cat distanta se mareste, cu atat cantitate de miere in stup scade. Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele, pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva, in caz contrar se produc supraaglomerari, cu toate consecintele (culesuri slabe, furtisaguri, boli). Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta balanta melifera a zonei. Estimarea balantei melifera necesita: - indentificarea speciilor melifere; - stabilirea suprafetelor ocupate - determinarea capacitatii nectarifere; - identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole, la care se adauga datele culese din teren. Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi, vii, culturi agricole melifere, vatra localitatii. Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. Suprafetele cu plante melifere, livezi, vii se inregistreaza ca atare, padurile cuprind specii melifere in amestec, de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor, pe marginea drumurilor, spatiile verzi, se inventariaza ca numar, apoi se calculeaza suprafata. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit, in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani. Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. Metode directe:
133

- metoda capilarelor; - metoda microanalizelor chimice; - metoda microhartiilor de filtru. Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale, sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului. Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza, iar prin insumare zaharul total in mg/floare. Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici,la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust, nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru. Metode indirecte: - metoda stupului de control; - metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta; - metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control, inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar, albina o paraseste repede. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. Dupa intensitate poate fi foarte puternic, puternic, slab sau fara zbor, iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. Calculul numarului familiilor de albine in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie, inmultire,
134

cat si miere marfa. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere, iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi, cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11,2kg (adica 90/2 x 25/100= 11,2). planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m). - m = 90 +11,2 +25 = 126,2 kg miere. Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M), pe care o pot recolta albinele, la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m). F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala)

livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha, numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.750kg. Din aceasta cantitate, cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine, restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente, conditii meteorologice nefavorabile). Deci F = M/m = 7583/126,2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu. In
135

cursul vietii lor , plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare, numite fenofaze. La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: - inmugurirea; - infrunzirea; - inflorirea; - inceputul fructificarii; - coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: - semanatul; - rasarirea; - inflorirea; - fructificarea; - recoltarea. Pentru agricultura, cea mai importanta este fenofaza infloritului, care se imparte in subfenofaze, elemente de baza in prognoza culesului: - aparitia primelor flori; - inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori); - inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise); - sfarsitul infloririi cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani, se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an, dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor, paralel cu evolutia familiilor de albine, prezinta o mare importanta practica si economica. Astfel, stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri, determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine, pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere. Elaborara prognozei se face prin: prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control, corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri, coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar; corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar, mana); controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere, corelarea
136

factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. Clasificarea prognozelor: - prognoza de durata lunga: 2 -6 luni; - prognoza de durata scurta: 1 3 saptamani; Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam, tei, floarea soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. Obiectivele prognozei se refera la: - data infloririi; - prognoza abundentei florale; - prognoza productiei de nectar. Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an, cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei, durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu, timpul de inflorire va fi mai scurt. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric, rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5C, incepand din desprimavarare si pana la inflorire. El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374C Salcie capreasca 32C Artar american 70C Artar de camp 150C (jugastrul) Tei cu frunza 680C mica Tei cu frunza 575C mare Floara soarelui 1011C de

Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. Se recolteaza la 1 martie ramurile, se aduc in camera cu temperatura constanta, se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). se noteaza: data inmuguririi, aparitia inflorescentei, numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. Aceasta este o prognoza pe termen lung. Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera, influentate de conditiile
137

meteorologice Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici, cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 28C, tei 28 30C, floarea soarelui 28 32C. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana, insectele producatoare de mana, ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie, precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august noiembrie, prin timpcalduros, precipitatii moderate, care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori, cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. Inainte cu 1 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii, de ceara, care anunta prezenta larvelor secundare. Intre 20 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros, constant si linistit, lipsit de vaturi (12C, umiditate 70%). Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: - autofertile care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ;
138

- autosterile care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain, de alte plante sau alte soiuri; - intersterile care nu se polenizeaza reciproc. In natura exista doua tipuri de polenizare, provenienta polenului; - polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate; - polenizare incrucisata cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori. Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: - anemofila (vant); - ornitofila (pasarile mici); - hidrofila (apa); - entomofila (insecte). In cazul polenzarii entomofile, principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 90% din flora. Pentru aceasta lucrare, albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: - prezenta perisorilor pe corpul albinei; - transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare; - marea capacitate de orientare a albinelor; - tendinta de cercetare a florilor in continuu. Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile, iar valoarea recoltei depaseste de 7 15 ori valoarea produselor agricole. In urma polenizarii entomofile, la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte, ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea). Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant, trebuie luate unele masuri tehnologice: - familii puternice si sanatoase; - momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules; - amplasarea stupilor la polenizare; - numarul familiilor de abine la hectar; - dresajul albinelor; - protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita. Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: - plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac, vie, bumbac); plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) plante medicinale, plante decorative, forestiere;
139

 plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere, perene, oleginoase, pomi fructiferi, plante leguminoase). In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar, detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor, stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului. Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere, din care 200 sunt de interes agricol. Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: - criteriul botanic grupate pe familii, specii, varietati, forme, soiuri de hibrizi; - criteriul agricol din punct de vedere al aportului de nectar, polen si mana; - cu pondere foarte mare (salcam, tei, floara soarelui); - cu pondere mare (salcia, rapita); - cu pondere mijlocie (artari, pomi fructiferi); - cu pondere mica (zambila, liliacul) - criteriul fenologic data infloririi - care infloresc timpuriu (alunul, salcia) - plante de primavara (pomi fructiferi, rapita, salcam) - plante de mana (tei, floarea soarelui) - plante de toamna (izma, dalia) - dupa natura hranei furnizate albinelor: - plante nectarifere (salcam, tei) - plante polenifer (alun, corn, porumb) - plante nectaro polenifere - criteriul economic dupa utilizarea economica - culturi de camp (porumb, floarea-soarelui); - culturi horticole (pomi,vii, leguminoase); - specii forestiere - plante medicinale - plante furajere - plante spontane (papadia) - plante melifer tipice (facelia). Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1.Salcamul alb perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai- iunie), incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha; 2.Gladita infloreste dupa salcam productia este de 250 kg/ha; 3.Sulfina alba infloreste iunie-iule, productie este de 200 500kg/ha; 4.Sulfina galbena infloreste iunie septembrie, productia 130 300 kg/ha;
140

5.Trifoiul alb infloreste iunie-octombrie, productia 100 250 kg/ha; 6.Lucerna infloreste toata vara, productia: - 30 kg/ha neirigata 7.Teiul salbatic argintiu, cu frunza mare - infloreste in iunie iulie cu un cules mai slab decat la salcam, in ani buni se obtin 15 30 kg miere pe familie; productia - 200 kg/ha . 8.Floarea soarelui- de o importanta melifera dosebita, infloreste in iunieiulie, productia este de 50 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 130 de zile. 9.Papadia perioda de inflorire este aprilie mai si august septembrie. Cantitatea de miere este de 200 kg/ha; ult polen. 10.Palamida infloreste iunie iulie, productia 100kg/ha; 11 Jugastrul infloreste in aprilie - producti: 200 4000 kg/ha - produce mana; 12.Artar tataresc infloreste in aprilie mai, productie 300 600kg/ha; - produce mana; 13.Paltinul de camp infloreste in aprilie, productia 100 200 kg/ha; - produce mana; 14.Artarul american infloreste in luna martie, productia 100 200 kg/ha; 15.Zmeurul infloreste in aprilie mai, productie 50 200kg/ha; 16.Paducelul infloreste in mai - iunie, productie 30 100 kg/ha; 17.Pomii fructiferi - meri, peri, gutui buni producatori de polen; - cais, prun, cires, visin buni producatori de polen si nectar, productia este de 20 30 kg/ha. 18.Salcia infloreste in martie aprilie, productie 150 200kg/ha; 19.Busuiocul de miriste infloreste in iunie octombrie, productia este de 120 150 kg/ha. 20.Coriandrul infloreste in iunie, productia este de 1000 1500 kg/ha; 21. Rapita -infloreste in aprilie iunie, productia 35 100 kg/ha; 22.Mustar infloreste in mai iunie, productia 40kg/ha; Mana este de origine vegetala si animala. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana, care se hranesc cu seva plantelor, din care retin apa si proteinele, eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este mana. Plantele gazda: conifere, foioase, gramine perene, floarea-soarelui, porumb etc.

141

PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta planta insectivora; - Roua cerului planta insectivora; - Piciorul cocosului polen toxic; - Spicul dracului albinele se incurca in spicul plantei; - Omagul - polen toxic; - Degetelul rosu - polen toxic; - Ceapa de samanta - polen toxic; - Castanul salbatic - polen toxic in zilele calduroase; - Laurul de munte - polen toxic; - Stirigoaie - polen toxic.

CURS 9
142

AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul, care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului, limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli, stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine, care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui, iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona, duce la mucegairea fagurilor,crearea de condens in stupi, formarea de gheata, aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii. In depresiuni, in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig, iau nastere as-zisele lacuri de aer rece, circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - spre nord, est, vest, vatra trebuie sa fie protejata de curenti; - curs de apa; - pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul; - departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate; - zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi; - departe de inteprinderi de procesat miere, dulceturi, compoturi, fabrici de zahar; - orientarea urdinisurilor spre sud, sud-vest, intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna, cand tempertura are peste 12C, astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana, si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana. Furtisagul se manifesta in doua feluri:
143

sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules, la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare, hranira de completare si stimulare a familiilor de albine, verificarile efectuate de apicultor, in mod neglijent, recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: - se pune iarba la urdinis; - inchiderea urdiniselor inferioare; - folosirea de substante urat mirositoare; - acoperirea stupilor atacati; - asezarea unui geam peste corpul stupului; - se muta stupina in alta locatie; In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: - controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme; - hranirile de completare se fac numai seara tarziu; - hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu; - extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului. In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie. Paduri imense acopereau uscatul, izvoare de clestar curgeau la vale, campii cu lanuri bogate. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice; iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma, ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona. Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului. Odata cu inmultirea populatiei globului, cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor, suprafetele arabile au crescut, flora s-a imputinat, a inceput chimizarea intensa a agriculturii. De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. Pentru a diminua efectele
144

nocive ale poluarii mediului, in 1972, are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator; au urmat altele, s-au infiintat organisme nationale si internationale; se avertizeaza, se propun solutii. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. Exemple de poluare a apei, a aerului, solului, si a fiintelor vii, perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei, care sunt periculoase pentru sanatatea fizica, mentala si sociala sunt cu sutele. Multa vreme, problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului, anumitor plante sau animale pe cale de disparitie, apoi a unor zone naturale. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna, a disparut acel plaman al pamantului, care improspata atmosfera. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici, uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi, fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul, apa si solul. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare, diferite defectiuni, au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici, in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice, pesticide, erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. In continuare, prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. Astfe, a aparut concepul de agricultura ecologica, produse ecologice, pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza ; apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine, deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate
145

mirosurile neplacute (transpiratia, parfumul, alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant, ploaie, sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala, anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie, familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat.

BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor, iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine. Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: - igienic; - biologic; - medicamentos. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: - Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %. Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore. - Resturile de cadavre de albine se ard ; - Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate, adapostite de vant si insorite. - Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani ; - Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei;
146

- Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : - Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice; - Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice; - Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale; - Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg). Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere. - Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine, cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive. Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina, teramicina, streptomicina, penicilina, stamicin, cloranfenicol). Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET, MAVRIROL, BEEVITAL, PROTOFIL. Bolile albinelor se impart in : - Boli contagioase; - Boli necontagioase; - Intoxicatii. 1. Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : - boli bacteriene - virotice - micotice - parazitare
2. Bolile necontagioase sunt urmatoarele :

- Puietul racit - Diareea albinelor - Anomaliile matcilor

147

3. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu :

nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana

Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine, find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna, loca vascoasa sau puiet putred. Agentul patogen este Bacillus Larvae. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. In apa, la temperatura de 60C, el moare in 10 min, iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata), reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici, chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana, putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 40 ani. In pamant sporii rezista peste 200 de zile, la soare 1 -6 saptamani, in miere un an. In apa la 100C si in ceara la 120C pier in 30 min.. Fata de agentii chimici, sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%, in alcool 90 timp de 40 zile, in cloramina 10% cateva zile, formol10-20% timp de 6 zile, in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. Infectia naturala imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului, in faguri, in miere, pastura, pereti si in crapaturi, unde pot sa ramana ascunsi anide zile. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. Transmiterea de la un stup la altul, de la o stupina la alta, se face prin intermediul albinelor hoate,
148

trantori, adapatoare, unelte de stupina, introducerea fagurilor de la un stup la altul, miere infectata, paraziti ai albinelor, material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. Patogenitate sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange), unde produc moartea larvelor prin septicemie, dupa capacire. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea, iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte, fac sa se mentina familia de albine, intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin. Evolutia locii americane apare mai tarziu decat loca europeana, atingand apogeul in a doua parte a verii, fiind favorizata de caldurile mari. Boala nu se vindeca singura. Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara. Simptome: - loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit), culoarea bruna a capacelelor, escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. Larvele moarte isi pierd forma si culoarea , se incretesc si se ingalbenesc, devenind crem si in cele din urma brune; continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa, mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit. Pe masura trcerii timpului, larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit). Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: - puiet imprastiat pe fagure; - mortea larvelor dupa capacire; - consistenta vascoasa a larvelor; - prezenta cojilor uscate; - aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte, inainte cat si dupa uscare; Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. Prognostic este foarte grav, din cauza ca sporuleaza foarte rapid. Masuri de prevenire se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: - se topesc toti fagurii - cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou - in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine
149

Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata, iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate, trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. Continutul larvelor bolnave nu este filant. Prevenire se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte, care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase); - agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus; rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede. Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi, in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor, germenul isi exalta virulenta, patrunde in sistemul respirator, apoi in hemolimfa, unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata, locuri de vatra mlastinoase, ploi reci de lunga durata, lipsa de cules. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere, boala se vindeca singura. Simptome albinele nu mai pot sa zboare, contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. Diagnostic se face numai prin examen de laborator. Prevenire: - igiena , conditii bune de intretinere a familiilor de albine; Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie, evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine.
150

Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase, devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare.Nu sporuleaza. Patogenie cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe, umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. Transmiterea bolii se face pe care bucala, microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens, patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. Transmiterea se face prin albinele hoate, trantori, surse de apa infectate. Evolutia salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. In general evolutia bolii este usoara, iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. Simptome boala provaca depopularea familiilor de albine. Manifestarile clinice nu sunt specifice, asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza. Albinele bolnave nu pot zbura, au abdomenul balonat, diaree, paralizie si moarte. In forma acuta, depopularea familiilor, slabirea lor si inactivitatea stupului. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. Prevenire se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine, BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa, mai putin raspandita, in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. Agentul patogen un virus filtrabil nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59C moare dupa 10min, razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere, moare in circa o luna). In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene, iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. Puietul moare in stadiul de larva, in timpul primei naparliri a nimfei, astfel blocand procesele de naparlire. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa, dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid.
151

Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii. Prevenirea . Se recomanda aplicarea masurilor de igiena, a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei.

Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna, afectand albinele adulte, vindecarea producandu-se de la sine. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile, cu localizarea in intestinul gros al albinei, unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei. Simptomele: albinele sunt agitate, prezinta tremuraturi ale antenelor, aripilor si picioarelor, nu pot sa zboare, abdomenul este dilatat, iar acul este scos afara. Albina miroase a peste, fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata), nu-si mai coordoneaza miscarile, paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). Diagnostic se pune de catre laborator. Raspandirea se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena. Prevenirea asigurarea igienei, tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. Boala neagra Nu se refera la o anumita boala, ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. 1) Boala neagra congenitala se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase, lipside de peri , mult mai mici decat celelalte, avand aspect de furnici. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: - boala nu se propaga la familiile din jur;
152

- raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal; - scimbarea matcii duce la disparitia bolii. S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). 2) Boala neagra sau boala de padure sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: - culesul de mana abundent din unii ani - toxicoze alimentare provocate de mierea de mana, a polenului si a nectarului toxic al unor plante; - carentele proteice, consecutive unui cules slab de polen; - cea mai acreditata este cea de natura virotica, reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave. Simptome: - depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori); - prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave; - agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase; - stagnarea productiei. Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. Prevenirea ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza (puietul varos) afecteaza exclusiv puietul albinelor. Agentul patogen ascosphaera apis care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani. Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie. Boala apare primavara in lunile aprilie mai. Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor, treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci. Larvele infectate se ingalbenesc, isi pierd segmentatia, tegumentul se intareste. In jurul larvei se
153

tese o panza alba de mucegai, larva se deshidrateaza, isi micsoreaza volumul, se desprinde de pereti, se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex, fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) . Fagurele are un aspect mozaicat, larvele nu sunt aderente la peretele celulei, in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton. Diagnostic: - aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure; - sunetul caracteristc pe care-l produc; - neaderarea larvelor la peretii celulei; - raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var); - afectarea cu precadere a puietului de trantori. Prognostic: este favorabil, totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine. Tratament: -Micocidin 100 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile; - Codratin. Profilaxia: - reducerea umiditatii din stup; - evitarea vetrelor de stupine umede; - mentinerea familiilor de albine in stare activa; - strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante; - masuri de igiena si bilogice corespunzatoare.

Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele, nimfele, si albinele adulte. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. Contaminare ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. Patrunsa in cuib, boala se extinde asupra puietului si a albinelor, contaminarea facandu-se pe cale bucala. Miceliul traverseaza peretele intestinal, se inmultestee, distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei. Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen, cand
154

datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza, devin de consistenta dura, si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. Albinele bolnave prezinta miscari anormale, cad de pe faguri, nu pot zbura, paralizeaza si mor. Tratamentul este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. Profilaxie se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii, provocand sterilitatea. Agentul patogen Melanosella mors apis este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. Este adusa in stup de albine, iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii, unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. Boala evolueaza incet, producand moartea matcii, in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul, are abdomenul umflat, este apatica, nu se mai deplaseaza pe faguri, nu se mai hraneste si in cateva zile moare. Diagnostic: de laborator. Tratament: nu exista se recomanda inlocuirea matcii. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). Agentul patologic- Nosema Apis este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice, se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani, in albinele moarte 1-3 luni, in miere 2-4 luni. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor, albine hoate si a parazitilor. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti:
155

- afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase, intoxicatii (cu nectar, polen), iernarea pe miere de mana sau acrita, introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii, deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna, lipsa matcii, imposibilitatea efectuarii zborului de curatire. - Conditii climaterice nefavorabile, ierni lungi si umede, perioade de timp rece primavara, lipsa culesului. - Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta, schimbari linistite dese de matca, si o mortalitate mai mare). In forma acuta albinele incep sa se agite, executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun galbuie, cu miros acru. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc, inainteaza trantindu-se, se strang in gramezi pe firele de iarba, paralizeaza si mor cu aripile intine, membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza, fiind necesar si un examen de laborator. Ca semne clinice: - activitate redusa a familiilor de albine - depopularea familiilor - in interiorul stupului pete de diaree. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: - dezinfenctia materialului apicol; - tratarea tuturor familiilor din stupina; - medicamente utilizate: Protofil. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. Tratementele se repeta la interval de 7 zile. Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina; pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice, cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. Prevenirea - se face prin: - limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol; - interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil; - efectuarea de roi puternici si sanatosi; - eliminarea familiilor slabe din stupina; - inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina;
156

- evitarea furtisagului; - evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana; - iernarea pe vetre uscate, insorite, adapostite; - mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila.

Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte. Agentul patogen Acarapis woodi - cu localizare in caile respiratorii ale albinei. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. Acarienii se hranesc cu hemolimfa. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor, cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian. Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite, trantori, roi. Evolutia boli poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva. Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. Simptome: in forma cronica trece neobservata. In forma acuta simptomele sunt evidente: - zbor greoi, cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri; - corpul tremura, aripile departate, abdomenul umflat; - albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari; - depopularea familiilor de albine; - tendinta de a roi. Diagnostic: de laborator. Tratament: cu Folbex si Varachet. Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: - eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave; - stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave; - pastrarea familiilor puternice si sanatoase. Brauloza
157

Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. Agentul patogen Braula coeca isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere, se haranesc cu ceara si polen, in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile. Adultii se hranesc cu laptisor de matca, in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. Tratament cu tutun, varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm, din ce in ce mai accelerat . Etiologic femela acarianului are corpul plat, transversal oval, de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. Cu putin inainte de capacire, acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat, acarianul se poate misca liber, unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. Masculul este mai mic, nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. Din celula ies numai femele imperecheate. Acarienii prefera celulele de trantori, la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general, primele larve parazitate sunt cele de trantori, fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. De asemenea, temperatura ridicata din timpul verii, precum si uzura datoarata inmultirii intense, fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni, in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni, iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. Patogenie - pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni, iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. Albinele parazitate au o viata mai scurta, iar productivitatea lor este mult diminuata. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate
158

redusa. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile, au aripile nedezvoltate, capul si picioarele diforme. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. Puietul este pestrit si larva moare. Albinele parasesc stupul , lasandu-l gol cu provizii cu tot. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine, producand un consum mare de hrana, umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica, ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie, populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata, ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie, ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 19 zile, astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori, fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie. Diagnosticul in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei, pe faguri, pe puietul de trantori, descapacit cu furculita, toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni. Pentru acest lucru se foloseste asternutul un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. Astfel, asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare, dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. Combaterea varroozei - se poate face prin diverse metode, cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor. Tratamente ecologice , tot mai mult folosite, cer multa experienta, dar au avantajul ca nu lasa reziduri. Astfel a aparut notiunea de combatere integrata Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1.Prin fumegare substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate; prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. 2. Aerosoli emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40C. Apicultorul trebuie sa poarte masca. 3. Dispersarea- diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. 4. Pulverizare medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra, faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. 5.Picurare o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5C. 6.Prin harnire medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor.
159

7.Evaporare substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. 8. Efectul cotactului prin benzi substanta activa este impregnata in benzi de plastic, lemn sau textil. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine, de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile. Medicamente folosite: 1.Apitotal se foloseste prin picurare; 2.Bayvarol se foloseste prin agatare; 3.Folbex VA -prin arderea penzilor; 4.Apistan se foloseste prin agatare; 5.Perizin se foloseste prin picurare; 6.Acid formic se foloseste prin picurare; 7.Acidul lactic se foloseste prin pulverizare; 8.Uleiuri volatile se foloseste prin evaporare; 9. Varachet; 10. Mavrirol; 11. Beevital. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana, scoaterea puietului de trantori. Orice tratament folosit in combaterea varozei, trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1,2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet, iar cuibul nu s-a strans in ghem. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului.

BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului, fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana.
160

In cazul puietului racit , puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase, larvele nu sunt lipite de celule, nu au miros, iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen. Prognostic: nu are gravitate pre mare. Masuri: - restrangerea cuibului; - stimularea matcii; - cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire. Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: - hrana necorespunzatoare calitativ; - zgomote mari provocate de pasari, masini, trenuri, oameni; - mierea de mana sau fermentata; - curenti de aer, umezeala mare; - lipsa matcii; - astuparea cu gheata a urdinisului; - familii slabe in stupina. Simptome: pete de diaree pe rame, faguri, pe stup, fecalele nu au miros, sunt apoase, albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil. Diagnostic: examen de laborator. Prevenire: - eliminarea cauzelor care au provocat diareea; Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine; toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase. Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine, in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. Defecte: - matca ce produce exclusiv puiet de trantori, cauza epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana; - matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare este un defect ereditar; - matci ce depun mai multe oua intr-o celula lipsa de spatiu; - matci inapte de a depune oua; - matci ce depun oua seci din care nu iese nimic la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma;
161

- cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima;

PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. Importanta profilaxiei: este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate, sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale, modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale, pe care le vom trata in continuare. Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat, masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita. In conformitate cu aceasta lege, cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana, loca americana, acarioza, nosemoza clinica, varrooza. Sunt boli declarabile si carantinabile, in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: - introducerea de material biologic din alte stupine; - deplasarea familiilor bolnave; Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: - mentinerea permanent in stupina famililor puternice ; - igiena alimentaiei, adapostului si ingrijirii familiilor de albine. Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului, au supravietuit numai familii bune si foarte bune, practic s-a produs o selectie naturala a lor; cum a intervenit omul, au aparut famili slabe, care sunt focare interminabile in lumea albinelor. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib, element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure; gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. Igiena alimentara hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in
162

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic se face la un laborator de specialitate. Tratament administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor, livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor, a numerosilor paraziti, a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila. Pentru apicultori ele prezinta un pericol, avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila, ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare, cat si spre folosul agriculturii insasi. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine, precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective, toxice pentru daunatori, dar nevatamatore pentru albine. Progresele in aceasta directie sunt reduse, singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: - substante toxice de ingestie au actiune la nivelul tubului digestiv; - substante toxice de contact - care patrund in organism prin simpla atingere; - substante toxice asfixiante patrund pe cale respiratorie. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele, ele reprezentand totusi un pericol pentru albine, putand produce pagube familiilor de albine. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza, care sunt toxici pentru buruieni, dar si pentru albine. Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie, omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat, asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup, se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. Totusi, printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale, floruri; vegetale: nicotina, piretrina;
166

carbonici.

organice de sinteza: derivatii clorurati, fenolati, esteri fosforici si

Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa, datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris), fie cantitatile reduse in care se gasesc. In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare, ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor, nu sunt selective, omoara toate insectele. Derivatii clorurati: DDT, HCH, lindan, aldrinul, clordan. HCH este un insecticid puternic; DDT actoneaza moderat dar are o remanenta mare. Esteri fosforici: paration, clorotin, diazinon, malation, fonocaptan, izolan,cliptevex. Acestea se aplica sub forma de stropiri, sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica. Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: - derivati clorurati: toxafen, tiodan, policlorocafon, dicofol. - Esteri fosforici: sistox, dietion, phosalo. Sunt insecticide nevatamatoare, care apartin altor grupe de substante, folosite in special impotriva acarienilor: - clorobenzol sulfonat (PCPBS); - clorobenzolat, keltham, clorofenandin, tetradifon, tetrasul. - Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. Evolutia: mortalitate masiva, sunt afectate albinele culegatoare, mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri, afectand albinele tinere si puietul, continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: - natura insecticidului; - forma de administrare; - remananta produsului; - conditiile meteorologice din momentul aplicarii; - stadiul fenologic al culturilor; - distanta dintre stupina si cultura tratata; - existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate; De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. Cand umiditatea este ridicata, toxicitatea creste; ploaia spala toxicul; aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul, iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii. Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare, pericolul scade, acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata, stupina are mai putin de suferit.
167

Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor, depopularea brusca a lor. Albinele au picioarele stranse, aripile lasate si limba desfacuta, sunt excitate, nu mai pot zbura, paralizeaza si mor. Daca in fata stupului sunt putine albine moarte, dar sunt putine si in cuib, inseamna ca albinele au murit departe de stupina. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia, isi schimba culoarea din alb sidefie in cenusie galbuie. In formele cronice, mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp. Diagnosticul: - dupa aspectul chimic; - ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona; - examen toxicologic de laborator. Tratament nu exista nici un atidot, numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: - combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime. Fabricile de ciment, caramida, sticla, centrale termo-electrice, emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide. Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1.prin protejarea directa a apicultorilor; 2.prin legislatia care se afla in vigoare. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: - la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera, care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). - Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina, cu indicarea locului exact, ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie. 2.Legislatia- in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza
168

albinele impotriva intoxicatiilor, stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito- sanitare, pentru a nu pune in pericol viata albinelor. La noi, in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. In conformitate cu aceste prevederi, unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii, comunicand urmatoarele - locul unde se face tratamentul; - data si durata aplicarii tratamentului; - denumirea substantelor folosite; - metoda de alicare (prafuire, stropire); - durata de actiune a substantei (remanenta). b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi, a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna, trifoi, rapita, si a altor plante antomofile, precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi, se interzice in tipul infloririi maxime. In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii, poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile, respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine, comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul, unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati, nicotina, zeama sulfocalcica, ulei mieral 5 ore; la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic 72 ore; la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor 120 ore. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului, durata izolarii se prelungeste cu 24- 48 ore.
169

2. In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila, se recomanda: - inchiderea acestora, asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. - stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. - in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile, urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata, inainte ca albinele sa zboare. - se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. - familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. - in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere; 1,5 kg pastura). Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei, respectandu-se intervalele de timp. e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente, acestea raspund material in fata justitiei. Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul). Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei, tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor, un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice, insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: - locul, data si cultura la care s-a efectuat tratamentul; - denumirea produsului folosit; - metoda de aplicare; - cum s-au respectat dispozitiile locale; - simptomele observate la familii si albine; - evaluarea pagubelor; - concluzia comisiei de ancheta. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere, faguri cu pastura, cu puiet, precum si plante, frunze, flori, probe de pamant, presupuse a fi contaminate. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie. Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar, care anunta la randul lui Directia agricola, iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii. In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice, iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare, procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica.
170

DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara Galeria Mellonella fluture de culoare cenusiuargintie, foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. In cursul unei veri apar 2 4 generatii de molii. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi, se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. Puparea are loc tot in stup sau in faguri, fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul, in vederea imperecherii, de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. Toamna fluturii mor, peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20C si 50 zile la 27C. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui, pupelor si larvelor cu fum de sulf, dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort, dar albinele il omoara imediat. Barza consuma albine cand umbla pe pajiste. Bot gros pasarea prinde din zbor albinele, nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. Broasca raioasa ataca albinele noaptea pe blanita de zbor. Lastunul ataca albinele din zbor in perioada de migrare. Pitigoiul iarna, in lipsa de hrana, ciocaneste in stupi la urdinis, de unde culege albinele iesite. Prigoria ataca prisacile si albinele din zbor in camp; la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. Soarecii patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor, nelinistesc familiile de albine. Soparlele sunt mari consumatoare de albine, pe care le culeg din fata stupului. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. Pentru anestezie se folosesc: - Eterul pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu;lui; albinele ametite cad pe fundul stupului. - Azotaul de poatsiu (salpetrul) intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru, se fac fasii din materiale textile (bumbac), se inmoaie in pahar cu o zi inainte, se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati), cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet); dupa anestezie se face operatia
171

odrita, intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1- 1,5 min). - Bioxidul de carbon se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial. - Amnezia albinelor teiul argintiu in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure, le dezorienteaza, acestea uita drumul spre casa, ducand la depopularea stupilor. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit, producandu-se din urmatoarele cauze: - lipsa de hrana; -seceta duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona; - in cazurile de nesomoza cronica; - in cazurile de loca; - frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza; - dezertarile di nuclei de imperechere.

172