CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

etc. hepatice. vitaminele din complexul B. laptisor de matca. fura” din rezerve de Ca. venin de albine.. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. castrice. nu este toxica. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta. Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. in special a dentitiei si sistemului osos. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. astfel ca aceasta este practic digerata. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. Mg. propolis. pastura. ducand la slabirea rezistentei organismului uman. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. polen. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. Prin 4 . Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. nici macar in doze extrem de reeduse. pulmonare. nu lipsit de interes gastronomic. cosmonautilor. Daca alcoolul este . Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare. copiilor. ceara.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. enzime. este nutritiva. Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine.hotul” vitaminelor din organismul omului.. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. apilarnil. este ieftina si mai presus de toate este eficace. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. persoanelor in varsta. Mierea este un aliment energetic. zaharul . euforie. Cr. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare.

reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana.continutul de proteine. Cu cât există mai multă polenizare.) Propolisul.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră. afecţiuni gastro-intestinale etc. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 . Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului. electrotehnica. aminoacizi. saruri minerale. utilaje apicole etc. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. Se impune să amintim că marele savant. textila.fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului. sportivi. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene.reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. mai mulţi oameni”.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. stomatologice. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare. Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. in sezonul de primavara si toamna. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere. sunt mai multe animale. cu atât iarba este mai multă. vitamine. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară. etc. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec. reumatism etc. Veninul . fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant. recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special.

Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) . BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: . Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor. torace si abdomen) . apă.Familia Apidae 6 . legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei. iar dintre acestea 77% de către albine.Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) .Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) .Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap.Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) . Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic. atunci ocrotirea. mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) . albinele devin senzori ai mediului. impune obligaţia de a conserva resursele naturale. Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante. Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor.Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos. care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate. plante. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală.Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) .Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) .Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare. mai ales pe cele din aer.

trântori şi mătci sunt de dimensiuni. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale. ridicarea capacului. cu care se aseamănă foarte mult. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. Filipine. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea. Este o specie mai evoluată. când sunt tulburate (lovirea stupului. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. Albina indiană (Apis cerana Fabr. Este răspândită în Ceylon. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi. corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă. îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 . Borneo. propolizează mai puţin. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. albina pitică galbenă.. Este răspândită.). matca nu depune ouăle în mijlocul celulei. nu acoperă crăpăturile din stup. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr.7 m) pe ramurile copacilor. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm.). scuturarea de pe rame etc. Aşa după cum îi arată numele. Mătcile au culoare castanie-închis.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen . China. ce face trecere spre albinele melifere. Este răspândită în India. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale. Este cea mai mică specie de albine. zonă unde se depune mierea. fiind totuşi mai mică decât acestea. Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr. Albinele sunt extrem de rascibile. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse. Celulele de albine lucrătoare. Îşi construieşte un singur fagure (1.5/0. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele.).) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering. Iava şi Indochina. Albina meliferă (Apis mellifera L.Tribul Apini . După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru. albina indiană şi albina meliferă. unde poate înmagazina până la 35 de kg miere.). în general. iar matca 36-37 mm. Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum.

care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene. Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. întrucât are o rezistenţă 8 . Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. fiind în număr de 20-30. În regiunile mai reci. Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. fiind o albină foarte rascibilă. de unde. ambele având forma hexagonală. comparativ cu rasa carpatină. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul).). fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst.5-6. Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. Celulele de matcă sunt mai mari. prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună. s-a răspândit foarte mult. iar trântorii 13-16 mm. În ţara noastră. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm.2 mm.). care. datorită însuşirilor biologice productive. au forma unei „ghinde”. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin). efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. mătcile 15-30 mm. în mod obişnuit. prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. Mătcile sunt foarte prolifice.cu celule de formă hexagonală.). albina italiană nu se adaptează. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate. observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. Iran şi Anatolia). Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. unde îşi adună rezerve mari de miere. rase africane şi rase orientale. Dintre toate rasele. 6. mătcile au frecvent zone colorate în galben. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. aceasta are cea mai lungă trompă. are un comportament mai irascibil.

Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală. în general. Maroc). iar culoarea chitinei este neagră.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6. Culoarea corpului este brună-închis.44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). 6. În timpul roirii. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere. Are corp mic. permiţând. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană. Olanda şi Peninsula Scandinavă). având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. Importată în Argentina. culoare închisă. aproape neagră 9 . S-a format în condiţiile specifice de clima. cu albina italiană. a rezultat un hibrid. Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. uniformă la mătci. s-a comportat mai bine decât albina locală. Este foarte productivă.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200. abdomenul de culoare galbenă. Trompa are lungimea cuprinsă între 6.). Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti). Este răspândită în Africa Centrală. Este o albină productivă. Algeria. Anglia.). Prezintă trei varietăţi: de câmpie. situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. având o mărime asemănătoare cu albinele europene. albinele fiind surprinse pe câmp. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. Albina telică (Apis mellifera intermissa B. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează. intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului.scăzută la iernare. dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. relief şi baza melifera de la noi din ţară.) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. această specie prezintă importanţă economică scăzută. de unde şi-a primit şi numele. „albina braziliană”. fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. clădeşte cca. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. Germania. Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. care roieşte mult. Reep. vagabondează şi este foarte agresivă. înregistrându-se astfel mari pierderi. de deal şi de munte. iar varietatea din Câmpia Dunării. Albina neagră (Apis mellifera L. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. Se aseamănă cu albina caucaziană de munte. Este o albină irascibilă.

ce realizează producţii mari de miere. Această subspecie. putându-se lucra numai cu mănuşi. Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. abdomen. numită „loca”. Are mătci foarte prolifice. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă.). produşii rezultati fiind foarte irascibili. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. rezistenta la intemperii. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice. oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. este ceva mai mare decât albina egipteană. fiind imună la boala puietului. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. Răspândită în sudul Siriei şi Liban. dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi.). Capul Văzut din faţă. torace. încrucişată cu majoritatea albinele europene.şi abdomen cu foarte puţini perişori. De torace este lipit gâtul subţire. de unde a primit şi numele. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. Răspândită în Madagascar.). capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare. mătcile prolifice. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă.). este considerată rasă pură. este mică. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. cu exceptia albinei italiane. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr. Este răspândită în insula Cipru. Buttel – R. întrucât fumul le irită. Albina israeliană este productivă. foramen. care apără cuibul. economisesc rezervele de hrană. prin care trec orificiul 10 . de culoare neagră. puţin predispusă la roire. ce adaposteste o deschidere pentagonala.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere. răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii.

negru şi alb. Este suficientă folosirea culorilor galben.esofagian. vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. Totuşi. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. fiecare captează o porţiune foarte mică. verde. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. a cărei sumă dă o imagine globală. perceperea vibratiilor. compusi şi cei trei ochi punctiformi. miros. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. in amurg si in interiorul stupului. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. cum sunt mirosul şi simţul tactil. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. noi nu vedem culorile ultraviolete. lateral ochii compusi. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. Dimpotrivă. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali. un punct din imaginea totală. 11 . albinele percep diferit culorile. astfel. Pentru apicultorul practician. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. In comparaţie cu omul. In cutia craniana se gasesc creierul. Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. la trântor 6000-8000. albastru. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine. iar frontal trei ochi simpli. modificarile de temperatura. centralanterior se afla o pereche de antene. simpli din frunte: ocelii. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. etc. nervii. albastru-verzui. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. Ochii cu faţetele lor au capacitatea. a c% de CO2. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. să fie deosebit de evidente. galben. dimineata devreme. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. în zilele noastre.

După aspirarea hranei. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei. la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. prin miscari aspiro refulante. Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii. În imediata apropiere a aparatului bucal. continuata cu o membrana. în funcţie de rasa de albine.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. insalivare. mierea. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. scuturarea polenului de pe anterele florilor. Astfel. mandibulele albinelor nu au dinti. toate componentele trompei se alatura. desprinderea propolisului de pe muguri. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. cu care albinele aspiră nectarul. doua mandibule si proboscisul sau trompa. Este organul de supt si lins. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. In momentul aspirtatiei hranei. la ingerarea polenului. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare.2 mm. Spre deosebire de viespi. hrana şi apa. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite. de: prehensiune. 12 . De asemenea. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. Determinarile se fac la microscop. cladirea fagurilor. trompa se poate strânge. Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). apare fenomenul roitului. Lungimea trompei variază. redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. După descoperirea ei. ea este foarte bine reprezentata la matcă. ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. în 1954 de către Butler. între 5. Trompa se compune din doua maxile si labium. Aparatul bucal indeplineste functii multiple. În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop. cu ajutorul micrometrului ocular. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare.3 mm şi 7. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. sau buza inferioara. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei. lichidul dulce secretat de afide. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). aspirarea lichidelor.

cosuletele (corbicule). Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. formand panerasele. Albinele nu pot face. inchizand sistemul cu clapeta. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. iar tarsul se flexeaza pe tibie. de consistenta chitinoasa. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. fixata pe partea distala a tibiei. Antena este introdusa in fosa semilunara. Intre tibie si bazitars. nu servesc numai pentru deplasare. introduse antenele după cules. tarsomere. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. doua perechi de aripi. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. numite şi „batista albinei”. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. deci. femurul. lateroventral. de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. mezotorax si metatorax. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit. Astfel. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. multe feluri de mişcări. orientati catre interior. anterioare. dintre care primul bazitarsul. Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. 13 . Pe fiecare segment toracic. picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. care le dau mobilitate. separate de pleura. Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. este mai dezvoltat. trocanterul. cu picioarele lor. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. La prima pereche de picioare. ca o perie. tibia si tarsul. care descarca polenul in celule. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi.Toracele Este format din trei parti: protorax. Prin fosa sunt. cu rol in respiratie. La albine. mijlocii si posterioare. cu ajutorul careia se transporta polenul. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. pe mezotorax si metatorax. Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi. Picioarele cele trei perechi de picioare. Tarsul este format din cinci segmente. Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme.

iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. O scădere importanta apare după împerechere. urcare. Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax.5 m/s. zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. reprezintă un ton mai profund. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă.15-27. sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. Bűdel/herold 1960). coborâre. albina se hraneste din belsug cu miere. Nervurile delimiteaza un numar de celule. cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. Lindauer 1955. viteza de zbor este de 8 m/s. masuratorile facandu-se microscopic. cu frecvenţe medii de 226 Hz. mediana si anala. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept. La o cursă pentru cules. se determina indicele aripilor. pe care o 14 . Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele. subcostala. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. Sub 1% zahar in sange. La mătcile nefecundate. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei. ambele aripi pot fi cuplate în zbor. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. Ajutata de vant. trantorii. gata să înţepe. Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. de forma unui jgheab. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. denumite: costala. implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. le poate mişca în sus şi în jos. în comparaţie cu cel al albinelor. inserate prin articulatii mobile. Când vântul este blând. care formeaza intre ele un unghi obtuz. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch. Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. Astfel. este în medie de 285 Hz. inchise catre articulatie si deschise catre margini. albina poate varia direcţia zborului (înainte. indicele tarsian. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz). Sunetul pe care-l emite o albină iritată. ramificate diferit in functie de rasa. de ponderea „încărcăturii”). Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. lucratoarele. de 6. se pot determina anumite caractere biometrice. La albinele care se înapoiază. le poate roti. care. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h.13-29. prin bătăi simultane. impiedica zborul albinei.1323. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. La iesirea din stup. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz.

consuma. Sistemul muscular al albinei este de tip striat. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. de 1. sarcolema si in interior sarcoplasma. fapt pentru care corpul albinelor devine negru. cu nuclei dispusi periferic.5 mg/min. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. hipoderma si membrana bazala. Tegumentul este alcatuit din: cuticula. In zbor. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie. in medie. Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara. lucios. Odata cu varsta. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km. intr-o cantitate. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m. 15 . dar. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. in timpul zborului. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate. cu exceptia muschilor directi ai zborului. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. de 46°C. cu miofibrile si nuclei asezati central. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. temperatura toracica ramane constanta. acestia se uzeaza. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi. Fibra musculara striata are la exterior o membrana. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. de colectare a polenului si rol senzitiv. in functie de necesitate. pe un singur rand. treptat.

sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: . 39 mm la matca si 47 mm la trantor.reg. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. mai bine reprezentati si mai purernici.reg. are o capacitate de 75 mg. esofagul si gusa. nu şi invers. alcatuita din intestinul subtire. raspunzatori de bataile verticale ale aerului. este continuarea şi prelungirea esofagului. acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina. mijlocie. lichidul dulce secretat de afide. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen. nu în ultimul rând.muschii directi ai zborului. determinand zborul propriuzis. . Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: . anterioara care cuprinde faringele. laterali si muschii celor doua diafragme. in care hrana este descompusa de sucurile digestive. Astfel. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali. sau absorbtiei nectarului. Plină până la refuz. . apa. posterioara. un sac în formă de pară. ventrali. el prezinta numeroase ondulatii.Foarte importanti sunt muschii aripii. situata in partea anterioara a abdomenului. hrana şi. 16 . care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac. Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules. printre care patrund traheele respiratorii. de la gura la anus. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. . În ea se adună sucurile nectarului. ce induc miscari helicoidale. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei. Ea este foarte extensibilă. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). rect si orificiul anal.muschii indirecti. 2. fibrele fiind grupate in fascicule.reg. Guşa.

ce se pot transforma rapid in glucoza. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri.1 mm. 10 mm. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. carbonati). 5°C. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. pe care le varsa in pilor. Lumenul intestinului. care contribuie la eliminarea apei. situate în partea posterioară a abdomenului. Rolul tuburilelor Malpighi este. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. In cursul unui an. in special. defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). 200 canale filamentoase. prin intermediul muschilor adiacenti. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. prin contractii ritmice. din 70 kg hrana consumata. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. care. Ele secreta catalaza. ce face legatura intre stomac si rect. cu volum reglabil. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie. prin peretele stomacal. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. determina peristaltismul specific. Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. in vecinatatea pilorului. activitatii catalazei. Are o forma cilindrica si o lungime de cca. Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. direct în sângele albinei. se varsa continutul tubilor Malpighi. cu diametru de 0. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. cu rol in reglarea defecatiei. deci. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. independente functional. catre partea mijlocie. Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”. La exterior. se micsoreaza. La acest nivel. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. 17 . Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. 3. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. Deci. In mod obisnuit. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale. simptom al maladiilor digestive. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. stomacul prezinta straturi de muschi care. si din grasimi. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale. albicios. albinele defeca in afara stupului. formand o valvula pilorica cu sfincter. iar celulele lui secretă sucuri digestive. uree.

Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. in contact cu aerul. 4. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare. Din acest motiv. În timpul perioadei de producere a cerii. 8% hidroxipoliesteri. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. Ceara se produce prin metabolizarea mierii. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. glandele ceriere degenerează. adunarea roiului in forma de ciorchine. prin canalul odorifiant.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali. numite oglinzi cerifere. la pozitionarea surselor de apa si hrana. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere. 14% diesteri. Prin miscarea aripilor. maximul inregistrandu-se la 28 de zile. sub forma unor pete ovale. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate. in sistemul de aparare si in transformarea hranei. care. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore.000-20. c. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă. cu precadere la patrunderea in stup. După încheierea perioadei de clădit. lucratoarele consumand aprox. 35%monoesteri. ce primesc oxigen prin trahei specifice. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară. hexagonali. De acolo. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. corpului gras i se atribuie si rol excretor.000 celule epiteliale. provenind din doi săculeţi. de culoare alb-sidefie.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale. Pentru a fi apte de producerea cerii. de culoare alburie. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare. dispuse în patru perechi.000 solzisori de ceara. etc.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. b. răsucite de mai 18 . adica aprox. albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. 8. 990. 12% acizi liberi. frământate cu mandibulele şi prelucrate. iese in exterior si. cele mai voluminoase ale lucratoarei. realizarea comunicarii. in varsta de 13-18 zile. a. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. la recunoasterea membrilor familiilor.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric.

cand devin doici. g. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. ca liant al polenului si la construirea fagurilor. glandele toracice. dar atrage trantorii in zborul de imperechere. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. glandele secreta invertaza. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic. glandele cervicale. e. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti. numita salivarium. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. glucoza si fructoza. un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. dar se gasesc si la lucratoare. si una situata in zona toracica. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor.multe ori. mult mai putin reprezentate. Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. pe care 19 . inhiba instinctul de cladire al botcilor. transformand nectarul florilor in miere. d. La albinele batrane. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. acidul 10-hidroxi-2decenoic. prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. f. a lipidelor si glucidelor. Lucratoarele doici care produc hrana larvara. Sunt in numar de doua perechi. componentul principal al hranei. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica. la acest nivel. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca. Sunt cele mai dezvoltate la matca. de peste 21 zile. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. aflate în părţile laterale ale creierului. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile.

si anume: placa triunghiulara. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. 6. In momentul in care albina inteapa. cele doua substante se amesteca.lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. 5. cea mare. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. doar trei zimti. ac. lantetele avand. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. h. doua diafragme.. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. Veninul este un amestec de proteine si peptide. o proteina. o substanta acida. spre exterior. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. 20 . patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu. valvule. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. are un traiect spiralat. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. una alcalina. teaca acului. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers. dar principalul component este melitina. de ex. Cand albinele se inteapa intre ele. glandele veninoase. format din cinci ventricule. situat in partea dorsala a abdomenului. sistemul motor si un ganglion. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. Cand albina inteapa. moale. este cautata membrana intersegmentara. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. aorta. Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). Daca albina inteapa un mamifer. unde isi si varsa continutul. iar cea mica. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole. hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. superior aparatului digestiv. placa patrata si placa oblonga. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. Inima este un organ tubular pulsatil.

Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral. de unde pornesc nervii maxilari. spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. enzime. deasupra cordonului nervos. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati. o cantitate importanta de zaharuri. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. mandibulari si labiali. Sistemul circulator este unul liber. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. 21 . deutocerebrum. cel mai dezvoltat.8 microni si de celule mult mai mari. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. care se unesc cu creierul in partea superioara. digestia. controleaza organele endocrine. saruri minerale.). iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator. prin nervul optic. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. situat anterior lobilor deutocerebrali. la baza antenelor si in torace. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. de celule formatoare de 4. etc. in special glucoza. doi fiind situati in torace. este mai putin dezvoltat. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. situat in partea din fata a capsulei cefalice. sinusul dorsal sau pericardial.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. cuprinde centrul vederii si. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. apa in % de 85-90%. si 5 in abdomen. digestiv si reproducator. acizi grasi. este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. limpede. tritocerebrum. 7. leucocite. la baza aripilor. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti.6-13. Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv.

şapte în partea posterioară a corpului. numit opercul. 7 in torace si 3 saci in abdomen. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge. trahei longitudinale. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor.Aparatul respirator Ca orice insecta. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna. pe care-l oxigeneaza. Acest sistem este format din: stigme. de oxigen. ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni. ramificatii traheale si celule traheale terminale. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. pentru metabolismul ei. intre lucratoare si matca. situate la nivelul creierului. Glandele protoracice. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. Ei sunt dispusi 5 in cap. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. care elibereaza hormoni. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut. prezente la larve. stigmele. oxigenul de care are nevoie. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. HJ. albina nu are plamani. Pentru aceasta. prin care corpul albinei este oxigenat. pe abdomen. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. trahei scurte. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. bioxidul de carbon fiind eliminat. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. Spre deosebire de mamifere. trahei transversale. in maturitatea sexuala si in reproductie. la albine. astfel. Hemolimfa primeşte. 8. Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. 22 . si invers.

Glandele mucoase. o pereche de coarne si din cervix. situat in partea ventrala a abdomenului. glande mucoase. Prin canalele deferente. impreuna cu secretia veziculelor seminale. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. canale deferente. vaginul si punga spermatica. Este alcatuit din vestibul. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. canal ejaculator si penis. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile. 23 . in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. Este situata deasupra oviductului impar. 9.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. ovariole. stigmele sunt deschise. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. se deschide canalul ejaculator. Penisul reprezinta organul copulator. vezicule seminale. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. care. iar la baza ovulele. situate in abdomen. la mijloc ovocitele. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. secreta mucusul. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. Ovarele sunt doua mase voluminoase. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. iar in interior se evidentiaza cca. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. alcatuiesc lichidul spermatic. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare. In portiunea terminala a penisului. Astfel. piriforme. Canalul ejaculator este un tub subtire. de forma unor saci. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. reprezentate de tuburi subtiri. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. cu volumul de aprox. 1 mm3. pe perioada depozitarii spermatozoizilor. alcatuite din tuburi ovariene.Cand sunt in activitate. iar in repaus sauactivitate redusa. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. testiole. sperma ajunge in veziculele seminale. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. 200 tuburi spermogene. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. ce secreta un lichid nutritiv. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator. bulbul.

Aceste organe au origine ectoderma. hidrici. apare sperma şi apoi mucosul. termici si vizuali. ca urmare a mişcărilor musculare rapide. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual. De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare. trântorul moare. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. După împerechere. auditivi. de forma unui neuron bipolar. canalul ejaculator este împins înainte.La împerechere. olfactivi. canalul ejaculator este împins înainte. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . adică de 12 zile. numite sensile. Mai întâi. împreună cu epiteliul glandei mucoase. 10. La împerechere. statici.

Matca Matca provine.la care organele sexuale sunt complet formate. Colonia albinelor are nevoie. de la ou la matcă . devenind trantorita. o hranesc. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 . Durata de viaţă a matcilor este . daca nu se intervine la timp. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. cele trei componente se completează reciproc. Cand o familie ramane fara matca. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. alveola mătcii. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. Celelalte se imprastie pe peretii stupului. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. ca pe o familie compusa din 30. dispus într-o alveolă mare. in medie. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. în 16 zile. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat. cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. o curata si distrug botcile incepute. ca şi lucrătoarele. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. stupul devine foarte agitat. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină.00050. laptisorul. COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. familia fiind pierduta. de cele trei componente: matca. Trântorii lipsesc iarna. In scurt timp. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. de 3-4 ani. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. şi se dezvoltă astfel.000 indivizi. care este indispensabilă continuităţii coloniei. dintr-un ou fecundat. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa.

totuşi. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. se obţine o împerechere controlată. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. numai ouă fecundate. acestea apar foarte rar. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. Pentru aceasta.sau mai multe matci. matca depune. chiar fara a o vedea. Acesta este de fapt . Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. cu o familie sanatoasa. cum ar fi alveolele lacunare. Matca poate. Depunerea ouălor. să depună ouă. doar prin aprecierea puietului. de regulă. Zborul nupţial. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. matca primeşte spermatozoizii necesari. greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. Matca poate depune şi ouă 26 . pot apărea si aspecte negative. depune şi ouă nefecundate. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile. matca începe. În cazul fertilizării naturale. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate. Pentru aceasta.. după 2-3 zile. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. Totuşi. Înainte şi după această perioadă. cea batrana disparand primavara. uneori. din martie-aprilie până în iunie-iulie. necesar. unde sunt fecundate. naturală sau artificială. Avantajul este că. După o însămânţare reuşită. sau fertilizarea artificială.are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. Într-o creştere selecţionată. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. acest procedeu este. Spatii goale pe rama de puiet. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore. au glandele mandibul. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. Prin împerechere. sunt semnele activitatii unei matci batrane. mama” intregii familii. În ultimii ani. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase.

ei preiau hrana din alveolele cu miere. de aceea. În aceleaşi situaţii. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. la aspirarea hranei din alveole. În coloniile normal dezvoltate. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară. Acum are loc maturarea spermatozoizilor. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. Dupa aceea. în afara stupului. Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. uneori. in numar de cateva sute (după Weiβ. Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile. Astfel. serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. ies în zbor. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. Horn. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. ziua. Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile. Împerecherea are loc la aprox. Până la eclozare trec 24 de zile. Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. 27 . Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. rămân aceleaşi ani de zile. 1962). alternativ. Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care. de către următorul trântor. Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată. trreptat. Lampeitl 1992). Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). 10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ. Trompa scurtă a trântorului. Din a opta zi. Viaţa trântorului. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati.in functie de diametrul celulelor.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. Însămânţarea.

astfel: la inceputul primaverii 10. iar toamna 20. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici. adica ceara. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. vara circa 40.4 mm.000 (10. în general. unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate.000). iar din acestea apar numai trântori. ele formează masa familiei de albine. ale căror ovare sunt formate.8 mg. glandele lor cerifere produc ceara.000. picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii. alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei. sau din ouă depuse de lucrătoare.000-80. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6.000). cu acul isi apara cuibul. 28 . nu produc ovule. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori. Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine. pentru 1 kg ceară curată. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea. prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul.Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. Lungimea corpului este 12-13 mm . întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară.000 (50.000-20. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. constituie „cuibul”. Numarul lor variaza in functie de sezon. În această situaţie.000-60. Albinele lucrătoare sunt femele.000-30. cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna. însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”. dar cei mai harnici membri ai coloniei.000-15. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. dar sunt mici şi.9 luni iarna. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri.

Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. forma. Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. Dupa marime. de matci si intermediare. Cu cât creşte fagurele în jos. Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine. Mai întâi. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. numar si destinatie. de trantori. cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. dobândind. până la alcătuirea primei aglomerări de material. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. astfel. se obţin faguri mai regulaţi şi. pe care începe alcătuirea alveolelor. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus. umezită. spatiu prin care albinele trec usor. astfel.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată. atârnând în jos. Fundul celulei este format din 3 fete romboice. Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic. Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. la canturile împreunate. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. celulele sunt: de albine lucratoare. prin armarea ramelor cu sârmă. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6. Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. în formă de ghindă. până când ele capătă adâncimea normală. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. pereţii celulelor sunt bine fixaţi.4 mm). cu fundul trirombic. În afară de aceasta. mai stabili. In mod obisnuit. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că. stabilitate. depozitarea mierii si a polenului. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta. greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. se construieşte un perete median.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. 40% glucide. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. biotina si enzime. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. se instaleaza la inceputul lunii aprilie. cat si a indivizilor acesteia. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine. pentru obisnuirea albinelor. 3% saruri minerale. vitaminele C. acidul folic. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. in plus. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. pantotenic. in pastura se gasesc. cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. D. Ca urmare. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. E. Polenul contine 7-35% proteine. se indeparteaza colectorul imediat. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. inositolul. vitaminele A si K. numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. in special continute de polen. 4% lipide.

deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. in dulapuri inchise ermetic. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala. in proportie de 2:1 (la greutate).2 7. b.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9. a.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina. c.250kg. acumuland in scurt timp. La o familie ce creste aproximativ 130. se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. Faguri cu pastura. Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. albinele au cerinte mari de proteina. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130.8 13.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. proteina bruta. respectiv 25mg.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). Datorita metabolismului si activitatii intense. se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca. daca nu sunt completati cu miere. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare.000 indivizi cu cca 650g proteina. Cantitatea de proteina din corpul puietului.6 15. productivitatea. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare. apoi se centrifugheaza.7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea. La un kilogram de miere albinele 34 .

Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina. varsta si starea de nutritie a plantelor. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante. timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite. Albinele isi depoziteaza in corp cca 2. brume timpuri sau inghet. metodele de dezvoltare si conservare a polenului.06 Grasimi 33. respectiv 17. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%.6g protine.56 . Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine.a matcii si depunerii pontei. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32. conditiile de mediu. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina. la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg. rezulta un necesar de19-20kg polen.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2. Avand in vedere aceste calcule.adauga prin enzime o cantitate de 3. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve. Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi. Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura. proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate. d .55 0.Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras).33kg. e.5mg proteina . rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen .8mg azot. se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine.

cu o umiditate de 8%.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor. dar si in functie de conditiile de depozitare. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.90 0.43% din proteina totala.23 furajer Floarea 27.97 1. treonina) si aminoacizi liberi.32 Salcia capreasca 41.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7.53%-41.% Denumirea P.11 Artarul 26.48 Teiul alb 20. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1.50 Aciditate ph 6.zaharuri 18. metionina. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere).5%. lizina.valina.% plantei plantei Alunul 28.2% la 35.28 Dovleacul alb 33.86 Rapita 24.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1.57 .22 1.92 Dovleacul 34.40 0. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer.37 0. histidina.15 1.29 Salcia comuna 22. ultimi reprezentand 18.42 1. variaza de asemenea in limite foarte largi.B.78 soarelui Papura 19. leucina.61 Porumbul 23.30 1. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina.21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali.44 Sorgul 24.45 Sparceta 28. tripofanul. in functie de specie: 13.B. izoleucina.59 Sburatoarea 29. Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen. fanilalanina.

In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente. adaugand si saruri de mangan si zinc. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem.3-19. in special tocoferol. Concentratie mg% mg% 15.3%.5 1000-2000 . Fier Cupru Concentratie mg% 1. Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1.9 16. precum si inozitolul si acidul ascorbic.2 pantotenic Piridoxina 3.5-3. calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale.2 33.24 15-17 5-9 0.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2.0 Clor 66 37 Oligoelem .2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0.9-8.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina.8 Polenul este bogat in minerale. indispensabile in dezvoltarea insectelor. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: .3 Sodiu 17.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative. in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine. piridoxina. Fosforul. tiamina).2-0.vitamine liposolubile.Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic. niacina.6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14. acidul folic. acidul pantotenic. metioanina si triptofan. ribloflavina. .4-7.1-6.42-2.

linolenic. fiind esentiali pentru organismul albinelor.Calciu sulf 33.06 4. linoleic. in special al celor din straturile exterioare. grasimile pot mentine viata 38 . steride (steroli). fosfolipide si cerebrozide. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. ci sufera o serie de transformari biochimice. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21.24-0.43 3. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus.58 34.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup.03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride. polenul nu este consumat ca atare de albine. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. Grasimile au rol in termogeneaza.33 Magneziu 15. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem.74 1. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen.0 0.80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2. palmitic. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele.

Br.Na. chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Astfel. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al. nr. cat si cu cel al puietului de toate varstele. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. procese care exprima intr-un singur cuvant viata. Cupru. Plumb. Nichel. Litiu. Staniu. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele.Si. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate. Mierea contine o medie de 0. Avand un rol vital pentru organism. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante. Strontiu.Ca. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori.02 – 0.apoi Bariu.Titan. K.Mg.9/1991). Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi).P. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu. Mangan.beri”.(American Bee Journal. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk.85%.17% cu limite de variatie intre 0. Cobalt. si Zinc. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate.albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. respectiv de producerea solzisorului de ceara. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 . formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. Molibden. Crom. Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras. Fe. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate.

observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen. Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente. Tendinta de roire 40 . De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare. ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali. . chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra. datorita spatiului din stup. . familia de albine se divide (roieste).prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare. asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi.pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar.. insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. . . populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care.desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate. apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. Gasind si observand toate acestea. Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: . . . .in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi.in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine.albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului. incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare.aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine.asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii.

fiind invalidata din diverse motive. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. prin scurt contact antenal.dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. denumita „substanta de matca”. cu diverse functii. digestia . La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. acesta fiind un caracter ereditar. respingerea albinelor straine. Avand in vedere acest fapt. a inhibinelor.din contacte cu florile). de cules si a atractantilor. in timp ce colocatarele lor. ea asigurand un fel de circulatie sociala. Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde . excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. marcarea spatiului. determinand asa-zisa constiinta a stupului. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. a celor de alarma. cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”. avand o determinare genetica. ceea ce se intampla la albine . albina traieste in astfel de conditii foarte putin. adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. nu viata indivizilor ca entitate biologica.este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 .

care devin culegatoare. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata.. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. albine lucratoare si trantori). si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat. inascute s ise manifesta din primele ore de viata. In perioada de iernare. iar cele tinere sunt primitoare de hrana.Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului.4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. in medie 2. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici. necesita mai putine substanete azotoase. Dupa eclozionarea din celule. albinele sunt infometate. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. dar uneori acestea consuma si hrana larvara. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. In interiorul familiei de albine. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. Albinele batrane. In perioadele de ouat intens. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. Albinele preiau de pe corpul matcii si .

tubul digestiv. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. larvele sunt alimentate cu lăptişo. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min. larvă. evoluând prin stadiile de ou. în primele 3 zile de viaţă. A treia zi după pontă.5 zile la ♀. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. format din ceară şi polen. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. Indiferent de casta căreia îi aparţin. 6 zile la albina lucrătoare. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească. Durata stadiului larvar este de : 5. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară. polen şi apă. glandele hipofaringiene să i se 43 . O larvă. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire. La sfârşitul acestu stadiu. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. 7 zile la trântor. METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. nimfă şi adult. să se mărească. aparatul reproducător etc. Stadiul de ou durează 3 zile. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine.chimic. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. La insecte. Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. larva tâmără eclozionează. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. în intreg stadiul larvar. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului.

când aceste mor. din care 3 zile este stadiul de ou. împerecheată. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. Astfel. în medie 24 de zile.Când creşterea s-a terminat.dezvoltarea durează cel mai mult. În mod obişnuit. Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor. nectar şi apă. Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile.dezvolte. aceasta începe să ouă este de aprox. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C. dar şi după forma deosebită a celulelor. albinele devin culegătoare de polen. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care. După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere. Dacă într-o familie de albine. 5.5 zile stadiul de larvă şi 7. 3 săptămâni. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari. ea nu mai consumă polen. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. aceasta încearcă să redreseze situaţia. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. La trântori. după 21 zile.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare. dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere. Durata dezvoltării nu este exactă. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C. acul să devină funcţional etc. din care 3zile stadiul de ou. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . albina este relativ inactivă. acestea sunt bombate. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. apare un dezechilibru.

Maturarea nectarului durează 1-5 zile. În interiorul stupului.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ.apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe. apoi cu un amestec de miere. albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. . Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat. sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor. reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă.zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului.activităţi desfăşurate în interiorul stupului. -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules. hrănirea larvelor de ♀ . . unde a fost depus de culegătoare. în partea superioară. bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor.activităţi desfăşurate în afara stupului. iar în lipsă de albine doici. . Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei. Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. sau a altor insecte. -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. cercuri care se măresc treptat. polen şi apă. sau după mai multe zile reci şi ploioase. albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : .7 kg miere. . atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . .primirea nectarului direct de la albinele culegătoare. atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului.ventilarea cuibului prin primenirea aerului.

cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale. ci şi în preajma roirii.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. urmat de o nouă deplasare în semicerc. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis. De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă. distanţa. În dansul balansant. . albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic. fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans. iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”. . repetând acest dans de mai multe ori. Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc. acustice. Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită. Albinele sunt insensibile la culoarea roşie.Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. în direcţia opusă acelor de ceasornic. 46 . Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. tot efectivul de lucrătoare participă la cules. apoi un traseu în zona diametrului. Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”.Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde. cantitatea şi concentraţia în zahăr.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic. modelele şi mişcările în zborul lor. În dansul circular. albina zboară spre sursa de hrană depistată. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. la câteva minute. albinele efectuează mişcări circulare. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine.

Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului. 47 . diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid. dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă. Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. de a le distinge pe cele pline de cele goale. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta.Albinele sunt capabile de a percepe formele. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină.

In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei. Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare.stupi şi pavilioane apicole.unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern). atat in Europa cat si in America.Avand drept exemplu. In viata salbatica. locuri ferite de vanturi. . Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi. pentru a i-l fura. . sa cerceteze dimensiunile fagurilor.unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi. recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. crapaturi de stanci. a celulelor.inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi. de depozit al rezervelor de hrana.inventar apicol utilizat la extracţia. . . ploi si arsita soarelui.inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor. condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. .echipament pentru protecţia apicultorului. a distantei intre faguri. incet.jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite.CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor.chiar si pesteri. . . buduroaie sau stiubee. Inventarul apicol este clasificat în : .inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei. a cresterii animalelor. apar 48 . Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii. STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine. obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole. acesta incet. .a preluat si cresterea albinelor.

ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. forma si dimensiunile ramelor. orizontali si mixti . . si anume: capacitate stupului. .Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. LANGSTROTH.Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare. si anume: . LAYENS. la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm.diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel.BERLEPSCH sau VIRNOR etc. a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire. să 49 . Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm.să fie de capacitate mare (70-90 litri). Dupa modul in care se mareste cuibul. să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani).Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm.respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii.stau cateva elemente de baza. . O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere. sistematici. . . în general.Distanta intre axele fagurilor este de 37mm. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei. Stupii moderni. avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm. Un stup sistematic. . să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală. respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). apare stupul DADANT. dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor. pot fi verticali şi orizontali. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine.iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume. Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm. ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. stupii se clasifica in: stupi verticali. La stupii standardizati din tara noastra. să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului. cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului.

ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. Rama podişorului are o mică deschidere. prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. verde etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal.). Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. Ramele. de formă conică. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor). rame. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. două laterale şi una inferioară. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. 1. În mijloc. Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. cuibul familiei ajunge iar jos. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. Speteaza superioară. Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. capac. numită spetează. bloc pentru urdiniş. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. pe pereţii laterali. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig. puietul va ecloza şi va elibera celulele. 1). În corpul de jos. la exterior. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. cu nutul în jos şi nervura în sus. ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. În interior. corpuri. podişor separator. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. rama de ventilaţie. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. Soclul sau fundul este mobil. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. numită şi 50 . Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. care la nevoie se închid cu câte un bloc. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime. iar printr-o nouă inversare. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. podişor. în corpul de faguri goi. cu tablă zincată. galben deschis. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. în număr de 10. acestea se vor îmbina în nut şi nervură. alimentator.

ce servesc la susţinerea ramelor.3). Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. corp. dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. magazine de recoltă. care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. rabatabilă. pe care se fixează în partea superioară tavanul. se creează o deschidere înaltă de 20 mm. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm. Întrucât în faţă. în număr de două. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. fundul stupului este lipsit de şipca de centură. 2. Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. diafragmă. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. Inferior acestor deschideri. învelit la exterior cu tablă zincată. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. Soclul este mobil. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. 2. respectiv cu fundul. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn. podişor. Magazinele de recoltă. are 25 mm lăţime. prevăzute superior cu piuliţe. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. ce se poate închide cu două foraibere. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. Capacul este format şi el dintr-o ramă. ceea ce reprezintă urdinişul. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. pe 51 . prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor. deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri. capac. rame şi blocul de urdiniş (fig. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate. iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. prevăzute cu tablă.portfagure.

mai mică cu 20 mm. Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. având în partea superioară două umeraşe. Ramele. sunt asemănătoare ca şi construcţie. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. sunt identice cu cele de la stupul vertical. În partea superioară. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig. în care scop serveşte la reducerea cuibului. permite trecerea albinelor prin partea inferioară. rame. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. ce serveşte la micşorarea cuibului. protejare cu plăci de oţel. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. Corpul este confecţionat din acelaşi material. deosebindu-se doar prin înălţime. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură. fixat de corp prin două balamale. în număr de două. la exterior.toată suprafaţa internă a capacului. care permit susţinerea lor pe falţul ramelor. Peretele din faţă. în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. 3. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. diafragme. 52 . separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). suprapuse pe două rânduri. corp. una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. Capacul este telescopic. capac. iar a doua. protejat la exterior cu tablă zincată. nefixate între ele. fixate cu balamale. dispozitivul de fixare pentru transport. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. podişor. Tavanul este confecţionat din scânduri. Podişorul este format din şase scânduri. Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. Stupul orizontal se compune din: soclu. iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. Diafragmele. în număr de 20. 4 şi 5).

în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix. Astfel. Aşa de exemplu. metal sau alte materiale. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului. la stupul vertical cu 10 rame. în cazul stupului amintit anterior. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. dar cele mai răspândite sunt cele mobile. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. în care sunt adăpostiţi stupii.5 mm fiecare. La stupii la care podişorul se fixează 53 . în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă.5) = 450 mm. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor. Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. temporar sau permanent. lungimea interioară este de 400 mm. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. care sunt de 7. iar pentru o diafragmă 25 mm. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea. care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil.Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate.

.. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului . înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei…………………………….sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie.prin intermediul unui falţ (stupul orizontal).. halatul. În cazul stupului cu 10 rame.60 mm Total = 390 mm 2. Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole. Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: . se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor. salopaeta sau combinezonul apicol. 3.300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….20 mm înălţimea falţului pentru podişor…………….peria apicola 54 .10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………. .. etc... Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior. masca metalica ce are forma ovala....masca apicola. Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : . la toate aceste date. Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi.10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata.sa fie comoda .dalti apicole .afumatorul ..300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….

) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac.este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. BENIHON. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 .suflatorul cu aer ( turbosuflanta) . Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. Aerul este suflat peste ramele din magazine.. MILLER. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. tocali etc. Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina.scaun apicol etc. Scaunul apicol (lada cu scule) . Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept . albinele fiind indepartate. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. TITOV. iasca. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER . La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural . Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica. la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. la detasarea caturilor. ciocalai. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup.

Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele. Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale.perforatoare de rame . Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor.diferite tipuri de capse (optional) .sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame . insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: .5 . 6. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor.sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0. ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme .In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti . INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 . Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta. 5.faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor. Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine. Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil.4 -0.calapod pentru fixarea fagurilor artificiali . iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde. In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali .

conditionarea mierii . Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L. Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : .verificarea calitatii mierii . etc.5 L. 57 . CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine. In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare.E. 7. In partea inferioara.dozarea. utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: .masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri.furculite pentru descapacit . In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. material plastic.cutite pentru descapacit .Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare. sub sita. c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.extractia mierii . Conform normelor U. b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar. imbutelierea si depozitarea 7. confectionate din lemn. Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine.tavi sau bancuri pentru descapacit . Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti.izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0. metal. In practica apicola. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA.descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii . se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi.

Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: . La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala.cosul (toba extractorului) .extragerea prin presare .extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric. Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon. 56 sau mai multe rame.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: . 58 . Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. In schimb. extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.extractoare tangentiale . In principal un extractor se compune din: . Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie. 1000 rame /8 ore.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) .caneaua de scurgere a mierii .bazin (cuva) . Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare. Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete. Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor. cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului. 10 .d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit. Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3.angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica. 4 sau 6 rame . Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. 7. se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere.extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut.

4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta. 7. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : . filtrarea si pomparea mierii . 59 .7. maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje. Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: . densitatea si umiditatea .raportul diamteru – inaltime . Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia. primul rand are ochiurile cu diametrul de 2. decantarea si eliminarea excesului de umiditate. filtrarea si racirea.5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1. pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale.vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) . Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%.temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%. La o temperature de 14 C dupa cca.strecurarea.5 mm. apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C.lichefierea . 5 zile procesul de cristalizare este finalizat.cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar. Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe.maturarea .

topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp .pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace . borcane etc). imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii.extragerea cerii cu ajutorul unor solventi. aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector. 7.topire cu ajutorul aburilor . 60%.falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana. Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. Ca mod de constructie. In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara. Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare.Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : . Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: .recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar. 8. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive.5 Mijloace de dozare. . INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: .topire prin incalzire sub actiunea razelor solare .dozatoare pentru imbutelierea mierii.extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti . Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox. Inaintea operatiunii de 60 . butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar.

spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare . urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara. 9. Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina. Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.rame isolator . Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila. dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset.rame de eclozionare .5 mm.presare.nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: .5 zile in botci. fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas.diferite tipuri de colivii si custi .botci confectionate din ceara sau material plastic . 61 .markeri pentru marcarea matcilor . Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla. Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali.sablon pentru confectionat botci . Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire.rame de crestere .dopuri de crestere . Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai.

frigurile roitului se previn si se combat usor. INTRETINEREA. se pot cladi cu usurinta fagurii. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului. convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara.CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre.mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. . Trebuie avut in vedere ca 62 . Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. dupa iesirea din iarna. vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului.Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil.

temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C . fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat. • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”. reparatii si dezinfectii).recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice.Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii. dup care moare.+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: .scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora. . • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile. . • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat. Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: . iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib. . funduri. Albina culegatoare va intra direct in noul stup. echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol.Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia.curatarea fundurilor de stupi. . Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. . . timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. • Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol. .largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor. toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii. .masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup.inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet.incheierea si insarmarea ramelor.pregatirea materialelor(corpuri. podisoare. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 . albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva.

un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. ultima patrime trebuie sa ramana goala. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului. apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. Controlul 64 .el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. • Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. dupa care cuibul se izoleaza termic. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. • Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice. ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic. facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa.

Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai . 65 . matca încetează ouatul. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. până când acesta dispare complet. Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. capabile sa valorifice corespunzator culesurile. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului.evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat. încetează clădirea fagurilor artificiali. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. • Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib. clădesc numeroase celule de trântor şi botci. albinele nu mai au unde să depună nectar. perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă. asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere.

pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. din contră. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul. 66 . prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. în stupul orizontal. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. de obicei cea tânără. cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. concretizate prin apariţia instinctului de roire. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. rămânând în familia reunificată o singură matcă.În general. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. Astfel. după distrugerea tuturor botcilor existente. În familia fără matcă vor apare botci. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. deschiderea maximă a urdinişurilor. Datorită numeroaselor intervenţii. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. În această situaţie. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup. fapt pentru care este consumat de albine. Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit.

ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. fagurele pe care se găseşte matca. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. zboară mai departe de stup şi. mătcile se luptă între ele. În corpul de sus. în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite. denumită roiniţă. În acest moment. după o prealabilă stropire cu apă. În cazul unor naşteri simultane. dar. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. rămânând în familia astfel formată numai matca tânără. Dacă suportul nu se mişcă. dacă familia pregăteşte un roi secundar. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. apoi după o altă zi încă unul. Prima matcă care se naşte. despărţit de o gratie. dar nu pentru roire. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. se aşează mai sus. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă. Uneori. din cauza învălmăşelii plecării. După terminarea culesului şi extragerea mierii. desprinderea roiului se poate face prin periere. de obicei. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. se împerechează şi începe ouatul. până când aceasta se epuizează în totalitate. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. corp în care albinele vor construi botci. De fapt. cele două familii se vor unifica. este mai slab decât acesta. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. La o zi după ieşirea roiului secundar. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul.În stupii multietajaţi. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate. în momentul ieşirii roiului primar.

Dacă această metodă dă rezultate minime. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. bine păstraţi. Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. la umbră. urdinişul fiind deschis. dar care lasă urdinişul larg deschis. Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet. dar redăm câteva din acestea: . pătrund în stup. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. Introducerea roiului în stupul pregătit. acestea vor zbura din nou la locul iniţial. se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. fie se introduc 12 faguri cu miere. . ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. sau se administrează într-un hrănitor. începerea ouatului.o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac. sau câţiva stupi goi. La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. Nu se recomandă 68 . atrase de mirosul fagurilor artificiali. După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi. Eficienţa acestor metode este discutabilă. Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere. sirop de zahăr. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul. în caz contrar. După prinderea roiului în roiniţă. grămada de albine se organizează şi. În lipsa culesului.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri. La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului. . de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt.

roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1. datorită imposibilităţii supravegherii continue. sau a zborului lor la distanţe mari.diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. .roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune. Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele.riscul de a se pierde o parte din roiuri. După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. la 10-15 zile de la declanşarea roitului. numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate. 69 . . ieşit în prima jumătate a lunii iunie. urmată de divizarea acestora. determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei. este necesar să se respecte următoarele reguli: . pe 5-6 faguri. la începutul lunii septembrie.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase. iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet.utilizarea fagurilor vechi. .înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare. nu au matca împerecheată. Astfel. . În mod normal. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse. . ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine. Dacă la intrarea în iarnă. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului.5 kg albină. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii. cum ar fi cel de salcâm. în caz contrar. nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: .roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici. roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar. . sau roiul respectiv se uneşte cu altul. tocmai în perioada culesului principal. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. iar în regiunile unde culesul principal este vara. trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare. în zonele cu un cules timpuriu. Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale. ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos. un roi primar.roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia.imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine.

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

La jumatatea lunii aprilie. în lunile martie şi aprilie. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă. apoi cel cu puiet căpăcit. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. plante medicinale. se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. s-au construit botci. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. pe măsura înfloririi lui. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. salcie albă şi căprească. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. eventual. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp. stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. unde este mai rece. În continuare. până în momentul în care începe culesul. floarea-soarelui).ridicându-se în partea superioară corpul de jos. unde. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. iar matca a depus în ele ouă. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. tei floarea soarelui. ajunge în partea inferioară. adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. fâneţe. apoi la masivele de coriandru. sparceta. Astfel. din trei în trei săptămâni. floareasoarelui. salcam. În funcţie de resursele melifere. hrişcă. Odată cu începerea culesului de salcâm. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. în momentul în care spaţiul devine insuficient. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. ci numai cel de vară (zmeur. întrucât corpul superior. pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. tei. se trece la organizarea cuibului. În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. trifoi. unde. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. paltin. primăvara. bumbac. 73 .

iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. neglijându-se sursele melifere mai mici.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană. Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari. drumurile de acces. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 . Dacă nu este posibil acest lucru. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. obţinerea certificatului sanitar-veterinar. pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. sburătoarea şi fâneţele. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii. Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi.începând cu masivele din şes. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici. abundente şi de durată culesuri. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă. Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. oferă cules zmeurul. sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere.la tei: 6-10 familii. . . tei etc. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. După valorificarea salcâmului. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile. cultură ce oferă una din cele mai sigure. . Astfel. dar capabile să asigure producţii mult mai mari. culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă. se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . cum este cazul în pădurile de salcâm. alegerea şi fixarea vetrelor. Pentru reuşita acestei acţiuni. ca spaţiu de lucru şi odihnă. data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei. . stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces. pentru a stabili definitiv vatra. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni.la salcâm: 14-18 familii.la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii.la zmeuriş: 3-5 familii.

deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. pe corpul superior. deoarece albinele. la stupii verticali cu magazie. blochează urdinişul şi mor asfixiate. 75 . după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. consumând o cantitate mai mare din aceasta. urdinişurile se închid. vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. iar la cel multietajat. un magazin gol. în dreptul treimii superioare a ramelor. ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. se recomandă a fi chituite. prin intermediul a câte două şuruburi. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. deoarece degradează stupii. Stupii defecţi se repară. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului.rame goale. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. la nevoie. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. 67). Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită. iar la stupul multietajat. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. Pentru asigurarea aerisirii. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. corpul de deasupra. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei. Când zborul albinelor a încetat. încercând să iasă. procedeu mai puţin indicat. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. care împiedică căderea acestora între rame. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. deoarece albinele. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. se consideră suficient spaţiu rămas gol. În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. stare tot atât de dăunătoare. se aşează rama de ventilaţie. Astfel. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. În lipsa blocurilor.

cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată. După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. stupii se aşează suprapuşi. albinele sunt iritate. măşti. După încetarea culesului. ciocane. În vagoane. cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. stupii se aşează diferit. respectiv a frânărilor. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul. În primele zile după transport. ori o bucată de chit de geam sau plastelină. urdinişurile se orientează spre înapoi. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. cuie.stropindu-le cu apă. În vehiculele de capacitate mare. stupii se descarcă. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile. în special. care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. iar seara după liniştirea albinelor. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. evitându-se manevrele bruşte. se aşează podişoarele. de preferinţă noaptea. Este important 76 . iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. terenurile accidentate. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. se aşează pe vatră. pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. mierea se extrage. La înapoierea de la pastoral. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. iar curbele se parcurg cu viteze reduse. neexistând pericolul ruperii lor. Transportul se efectuează atent. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. La încărcarea stupilor. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi.

mierea de pe prima faţă nu se extrage complet. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. După terminarea extracţiei. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. în cazul celui de lungă durată. după cca. când culesul încetează. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. evitându-se stropirea stupilor cu miere. fagurii se întorc pe cealaltă parte. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. utilajul folosit se spală cu apă caldă. Înainte de a se introduce în extractor. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. La început. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. după care. 24 ore. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. se şterge şi se usucă. Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. Pentru a preveni furtul. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. ei se scot şi se păstrează. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. 70). Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. ci numai aproximativ jumătate. dar de mică intensitate (fâneaţă. extractorul. Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. În extractoarele radiale. precum şi după indicaţiile cântarului de control. prevenind în acest fel furtul. floarea soarelui). 77 . sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. situaţie în care. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat. La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă.ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. viteza mărindu-se progresiv. ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. fagurii se recoltează cu atenţie. 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. Pentru a preveni ruperea fagurilor.

. galben. staniol sau lac duco diluat. succesiv. iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit. . odată cu recoltarea. iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci. După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . marcarea se face după împerechere.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă.4 şi 9 – verde. Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere. acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă. Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. format din cinci culori (alb. 78 . timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare.2 şi 7 – galben. Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. respectând ordinea enunţată.0 şi 5 – albastru . după care se aşează rondela. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere. Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi.3 şi 8 – roşu. albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă.1 şi 6 – alb. Pe timpul transportului se asigură hrana. verde şi albastru). care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei. . În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare. Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton. ea aleargă pe faguri. roşu. care se folosesc anual.

1. Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie. a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%. 2. Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. implicit. în 79 . folosirea de mătci tinere. trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi. se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele). În acest scop.CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules. În acest scop. deoarece. asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim. întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. începutul lui august. familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare). Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă.5 şi 2 kg albine. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice.

. eliberează matca. albinele hrănesc matca. Dacă după acest interval. dacă e rece afară. după introducerea mătcii sub ele. care se perforează cu ajutorul unui ac. pe când într-o familie lipsită total de ouă. se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. pe fundul stupului. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. sau rece dacă timpul e cald. aşezarea mătcii ude între acestea. stropirea lor cu sirop de zahăr. căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. seara. se iau 2-3 rame cu puiet. pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore. 3. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. şi timp de 20 secunde. la 2-3 ore după orfanizare. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere. o curăţă de miere şi o protejează. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor.perierea tuturor albinelor de pe faguri. după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. pentru o mai bună acceptare. matca introdusă va fi omorâtă. etc. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. mai amintim: . se clatină încetişor apoi se goleşte apa. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă. ea intrând în stup odată cu albinele scuturate.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. În scurt timp. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. va îngreuna mult primirea unei mătci. există două metode de creştere şi întreţinere a 80 .pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. În acest sens. din care albinele şi-ar putea clădi botci. . Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă. Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile.acest caz. iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame. matca va fi primită mult mai uşor. iar după 2-3 zile se controlează familia. În cazul introducerii directe a mătcilor. albinele rod fagurele. .

cu o populaţie de 1. să poată fi extrasă şi valorificată. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie. primăvara timpuriu (martie). 25g miere. Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm. În asemenea familii.0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară. 3.2.0-1. rezultând astfel familii puternice. metoda asigură maximum de randament.1.5 kg albine) au un consum dublu. rezultă familii puternice. în primul an.0-1. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. cu o populaţie cuprinsă între 3. este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice. 3. un kilogram de albine consumă zilnic. care iernează cu un consum redus.5 kg albine. Asigurarea hranei 81 . sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit.9 kg familia ajutătoare). Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. Aceasta se întreţine independent. Metoda familiilor temporare. întrucât toamna. în urma unificării familiei temporare cu cea de bază. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit). când se unifică cu familia de bază.8-1.5 kg albine (1. iar cu surplusul de albine (0. Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă. În timpul sezonului activ. o bună iernare sub aspect fiziologic. 4. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine.5 şi 3. valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1. În anul al doilea.8-2.0 kg de albine.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare. Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente.3-1. fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare. astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare.5 kg familia de bază + 0. Începând cu acest an.0-1. familia ajutătoare se întreţine independent. În primăvara anului al treilea.5 kg (şase rame). două rame cu miere şi polen. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază.5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. în medie.0 şi 3. respectiv 50 g miere. rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1. până toamna.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

cârpe sau polistiren expandat. La stupii multietajaţi. intervenţiile pe 85 . de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie. Astfel. chiar în timpul iernii. rame cu „mici coroane” de miere. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal. când apare puietul în cuib. ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri. 11).2. porumb. pentru păstrarea căldurii în cuib. protejat de vânt şi de accesul animalelor. aceasta se ridică la 34-360 C.0 cm. uscat.a. iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. deasupra podişorului. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei. chiar în stupină. cel superior având 10 rame pline cu miere. în perioadele cu valori termice favorabile. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. Prin intermediul acestor orificii. când în ghem nu există puiet. Împachetarea cuibului. vaporii de apă. rezultaţi în urma metabolismului.4. 5. trebuie să se facă o împachetare a cuibului. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. 5. stuf ş.a. ghemul se ridică în corpul superior (fig. ş.) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor. iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. În cuibul astfel organizat. odată cu restrângerea acestuia.5-2. La stupii orizontali şi verticali. talaş. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. În prima parte a iernii. 5. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară. iar în partea a doua.Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. iar cel inferior. Sub aspect economic sistemul este avantajos.3.

în pungi de pergament sau tifon. făină de soia delipidată etc. după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. se uzează. drojdie de bere iradiată.) în proporţie de 10:1. lapte praf degresat. iar. Stupii se grupează şi se protejează cu paie. ca urmare. apoi se frământă cu mâna. Turta din miere cristalizată şi zahăr. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen. în special şoareci. pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie. familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior. datorită apariţiei puietului în familii. 1-2 rame cu păstură). Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. la sfârşitul iernii.timpul iernii fiind minime. care se plasează deasupra ramelor. stupii sunt protejaţi de paravane. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. temperatura din adăpost creşte. Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. ca un aluat. albinele se neliniştesc. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). dacă nu. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C). în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană. deasupra ramelor. În faţă. Ca şi inconveniente. iernarea decurge defectuos. fără amenajări speciale. 86 . care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. păstură. ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. De asemenea. coceni de porumb. motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. pudră din antere de porumb. albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. până la omogenizarea amestecului.

dacă este slab. sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup.Şerbetul de zahăr cu miere. care încetează imediat. înseamnă că familia nu are hrană. în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. până la 115-1200C. fierberea trebuie prelungită. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. boală determinată de lipsa zborului de curăţire). înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. 2 kg miere. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor. Acesta este un extract din ingrediente naturale. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. Prepararea şerbetului din zahăr. În lipsa termometrului. dacă este puternic. adăugăm zahărul amestecând continuu. până se formează mici granule. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop.5 cm. denotă o stare de suferinţă. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1. se consideră gata pregătit. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente). pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor.700 kg zahăr pudră. se frământă totul cu mâna. şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. Într-un vas smălţuit fierbem apa. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. se adaugă mierea. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”. Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă.

După terminarea zborului de curăţire. favorizându-se astfel activitatea acestora. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. La stupii orizontali. numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor. în funcţie de puterea familiei. Primăvara puietul este numeros. Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. 88 . după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare. LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. nu se vor dezvolta corespunzător. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. Interpretarea situaţiei se face astfel: . urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. La stupii verticali cu funduri mobile. Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii. zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup. Familiile orfane au albinele agitate. astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii. la care participă majoritatea indivizilor. în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase. operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte. Curăţirea stupilor de albine moarte. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. În faţa stupilor se aştern paie. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare.

în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş. cu rumeguş puţin. Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. 89 . Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. este semn că mierea a cristalizat. Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar. nu a depus toamna un număr suficient de ouă. . ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele. cu hrană de rezervă. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare. încălzite în prealabil. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. Stupul se curăţă şi se dezinfectează. fie într-o cameră încălzită.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri. În această situaţie. În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o. denotă rezerve puţine. În această situaţie se schimbă matca. pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate.dacă printre albinele moarte se află matca. În asemenea cazuri.atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. În acest caz.multe albine moarte. . 1 gram sare/litru de apă.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree. denotă că în familie au pătruns şoareci. unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere. Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire.. . . denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale.când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. . În acest caz se va da familiei o nouă matcă. Pentru atragerea albinelor la adăpător. . sau familia fara matca se unifica.când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă. . înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară. cuibul se restrânge corespunzător. înseamnă că a murit în timpul iernării. dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată.multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână. . sau a unei infiltrări de apă.

+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul. se acoperă cu folie de material plastic. denotă ca familia este orfană.L. 90 .F. cu ocazia controlului general de primăvară. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens. CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13…. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. Ele se confecţionează din cherestea sau P. în lipsă. Din motive de siguranţă. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. După luarea acestor măsuri. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. Familiilor orfane. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. sau familia cea mai puternică.Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. familiile se pot uni. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau. matca familiei cu care se unifică. iar cei cu miere lateral. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor. modul de iernare. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine. verificarea se face după aproximativ două săptămâni. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod. Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. se introduce în colivie pentru 24 ore.. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil. Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. lucru ce se realizează fie prin afumare. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă. sau se unifică cu familii slabe.

Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte. ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. iar central. ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere. înlăturându-se fagurii necorespunzători. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). în funcţie de temperatura aerului. Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. În vederea asigurării unui regim termic optim. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. la nevoie. fagurii mucegăiţi se elimină. Se şterg pereţii stupului. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. precum şi lipsa umidităţii. cei goi şi. dar cu „coroane” de miere. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. mucegaiuri şi petele de diaree. se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. În această situaţie. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat. rame cu puiet şi celule goale. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 . după ce albinele şi-au terminat zborul. Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. umiditate.Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. aplicabilă în cazul stupilor verticali. Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei.

Pentru o bună dezvoltare în această perioadă. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. dar cu o matcă mai bună. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet. pe un număr mare de rame. după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 . Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1. Mărimea populaţiei. de trântori sau rupţi. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. familiile care ocupă 8-10 intervale. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore. întrucât în fagurii cu multe celule deformate. Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute. Se apreciază ca familii puternice.600 kg.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. una multietajat 2.300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca. cantitatea de hrană. 350 g miere sau 175 g păstură. după care se eliberează.5 kg păstură. în timp ce.

în colivie. ele aleargă neliniştite pe rame. bătându-se în peretele stupului. fie miere diluată. făcându-se un schimb de albine culegătoare. În felul acesta. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă. folosindu-se. dar sunt fără ouă sau puiet. rămase de la larvele de trântori.activ. bine dezvoltată. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică. Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. 93 . bat din aripi şi emit un sunet plângător. iar albinele s–au obişnuit cu ea. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. cu puiet în elipse bine desenate. dezvoltat în celule mici de lucrătoare. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii. o hrănesc. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. După zece zile din momentul depunerii ouălor. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni. şi-a crescut una tânără. familia se deranjează cu zgomot şi fum. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. Când deschidem stupul. este nefecundată. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă. fie sirop de zahăr. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. în hrănitoare sau faguri vechi. stau cu abdomenul ridicat. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. dar ouăle ei sunt nefecundate. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. în care se găsesc larve de trântor. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. dar puietul să fie de trântor. Pentru a putea corecta o astfel de situaţie.5 litri la intervale de 4-5 zile. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor.

se face „spargerea cuibului”. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii. Astfel. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului. sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. înaintea ramei de margine. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat. după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag. exceptând cei mărginaşi. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile). turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. expunându-l în tăviţe. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup. cât şi din cele păstrate ca rezervă. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. după diafragmă. se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . neavând faguri suficienţi. sau când albinele tinere. cules de albine. Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet.. 94 . plantaţiile de salcie. având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere. primăvara devreme. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. dar uzează mai mult albinele. Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. livezile de pomi. În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib. este indicat să se folosească flora din păduri. deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. după ultima ramă cu puiet. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. oferit în special de pomii fructiferi. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. Transportul familiilor de albine. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora.

direct în mijlocul cuibului. între fagurii cu puiet necăpăcit. În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie. Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor.Când natura oferă cules bogat. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare. ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine.500-1. Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. întrucât. putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire. 95 .000 kg ceară pe familie. având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali. Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire. implicit. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal. Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. după ultima ramă cu puiet. ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0. albinele vor construi celule de trântor. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. fără a influenţa negativ producţia de miere. iar când timpul s-a încălzit. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului.

doua generatii. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice. . intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi. respectiv matci si trantori. . 96 .dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. de temperatura si cules. lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine. .partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare). Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. . Astfel. In acelasi timp in familie coopereaza: . rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari. necontrolabila.CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu.poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare.imperecherea libera a matcilor.

Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/. .rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante. cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna. .irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii.Criterii de selectie:. modul de capacire al mierii.compactitatea puietului. . prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului.modul de depozitare a mierii in faguri. toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului.inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules).blocarea cuibului. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala.odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie.pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: . si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. Productia de miere si ceara este cel mai important indicator. la folosirea fumului.tendinta de roire. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare. rezistenta la iernare. . Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului. crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. . . apropierea de stup. .cantitatea de laptisor depusa in botcii.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute. . Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 . Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna. .

familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie . Toamna grupa de prasila se reconsidera.In anul II se urmaresc rezultatele obtinute. .In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei.40 familii cu matci fiice. .in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. .In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv. eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit. urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie.. formandu-se grupa familiilor de prasila. . iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate.In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor. HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 . Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”.in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20. Alegerea definitiva are loc dupa iernare.in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . necorespunzatore si la familiile nou formate. matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice. a matcilor precum si la formarea de noi familii. . eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs. Grupele de verificare se fac cu cate 30.

de candi (turte) sau pulberi. Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. de temperatura si de disponibilitatea culesurilor. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar.alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare). Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor. se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura. . lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet. apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei.Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica. . cat si a puietului eclozionat. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 .In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice.

Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor. Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie.colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare.Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii. . nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet . Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%. albinele doici avand un continut proteic mult mai mare.populatia de albine din stup va fi mai mare. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat. raspunsul coloniei este imediat. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare. substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). vitamine si elemente minerale. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor.Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 . Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului.capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules.

de valoarea lor biologica. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. . Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora. S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii. glandelor si altor tesuturi. . polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet.zisa „otravire proteica”. acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. Ca urmare. mai grav ducand chiar la asa. cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca .s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. Polenurile sunt deosebit de eficace. de procentele de inlocuire a polenului. Efecte similare au si alti 101 .corp.se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor. De asemenea.

25. lapte condensat. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult.. de soia. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile. Rata consumului turtelor continand 5. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop. Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. praful de ou. drojdia de bere uscata. lapte praf.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. celelalte 102 .inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat. faina de soia degresata.35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen.15. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. cat si de cantitatea de zahar din acesta. etc. Multi substituenti ca : faina.

Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. fenilanina. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul. 103 . AA= aminoacizi Lizina. fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica . cistina.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. triptofanul. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului. metionina. Totusi. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente. vitamine.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine.leucina. saruri minerale etc.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. grasimi. izolucoina. histidina. arginina. valoarea biologica si digestibilitatea acestora.avand cca 2000 de indivizi. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia.

.M. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile. Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf. polenul sau pastura. Doull).vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi. 104 . substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea. fata de 20 – 25% cat detine polenul.vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene.vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. scondate.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R. mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen. Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor. astfel: . proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras. Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura. timpul. proportiile. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana. deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. . Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. Totul depinde de modul. cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras. Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor.

laptisor de matca . pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine.CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: .venin . conţinutul mediu de zaharuri este de 40%. Din totdeauna. modificate în corpul albinelor. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%.mierea . de mai mulţi factori: 105 . o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984). adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii.Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii. O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI.propolis . mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii. albumina. Nectarul.Ch.polen . pe lângă diferenţele dintre specii. mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate. Astfel. unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce. acizii. este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon.pastura .” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor.apilarnil 1. pe care albinele îl produc.ceara . şi descoperite în 1978-1979. vitamine. Felul şi cantitatea de nectar secretat depind. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel. datând din anii 500 Î. mineralele. omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci. I 101). depozitată în faguri pentru maturare. secretat de flori. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante.

dar în cantităţi mai mici. Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. cum ar fi aminoacizii. cu surse bogate de apă freatică. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. De exemplu. Pentru a se hrăni. imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. de exemplu furnicile. Deseori. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. mesteceni şi pruni. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. înainte să se usuce. De obicei. lichidul conţine în jur de 80%. unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. acest procent scade rapid. Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa. căutată şi de alte insecte. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari. constituind hrana 106 . decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. nu mai este adunat de albine. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare. în componenţă intră şi alte zaharuri. Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. albinele îl culeg dimineaţa. - 1. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. cireşi. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. găsiţi în brazi. Lichidul nu este cules numai de albine. lipicioasă. aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. Spre deosebire de nectar. iulie şi august. în timp ce coniferele ca bradul. sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. După excreţie. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite. în această perioadă. tei. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. ca melecitoza. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat. Totuşi. Lichidul secretat de afide Alături de nectar.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana.

Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. De asemenea.iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri. mangan.crom. Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator.417 este determinata de continutul in apa a mierii. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu. 1971). determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. cupru. fier. nu intra in notiunea de miere. etc. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata. calciu.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. Clasificarea mierii prezinta un interes practic. iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. si derivatii ei (xantofila). avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. ale sistemului nervos. tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic. iar aprecierea culorii se face prin comparare. prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba. clorofila.Greutatea specifica :1.principala pentru ele si progenitura. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele. cardiovascular. si siliciu. fosfor. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa. Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul. orice produs asemanator cu mierea. iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. magneziu. Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. De asemenea. iar zaharoza la dreapta. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine. respectiv de conditionare. Substantele minerale. respirator. bor. taninuri etc. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie. 107 . de hrisca ).Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa).

Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. Cristalizarea este un proces natural specific. trec printr-o pre-digerare şi depozitare. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). Această enzimă descompune. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. se produce la 10 – 18 0C. acidul folic. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C. fără a se modifica pe sine. boitina. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. începe o transformare chimică. riboflavina. care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. până la depozitarea ei în alveole. nectarul şi lichidul secretat de afide. Aceasta se întâmplă 108 . acidul ascorbic. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. de floarea. au loc şi modificări fizice. formand congomerate. acidul nicotinic. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. de 11 grade. Formarea mierii Produsele culese de albine. proprie corpului. suferind modificări fizice şi chimice complexe. iar apoi racirea rapida la 25. ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. uscate. aroma si gust. realizând in final mierea. zaharoza. şi altele. Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede. la temp. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. precum catalaza. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. la temperatur de 400C. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. Mierea de rapita. în fructoză şi glucoză. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit. vitamina K. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina. fosfataza şi oxidaza.400. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. fara mirosuri. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). piridoxina. uneori chiar in faguri.

17 Zaharuri multiple 7. acidul malic.72 mg de aminoacizi. magneziu.417. Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri.20 Zaharuri superioare 1. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet.).datorită procesului evaporării. Soluţia obtinuta este o masă concentrată. Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor. Printre minerale enumerăm potasiul.31 Componente secundare 2. conţine însă numai 10. anumite inhibine. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante.96 mg. din zahăr. În 100 g miere din flori sunt prezente 27.50 Fructoză 38. cei mai importanţi sunt aminoacizii. Sorturi de miere 109 . Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust. Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17.28 Proteine 0. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea. calciu. acidul citric. sulfaţii. hormoni şi enzimele fermenţilor. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal. cloriţii. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu. mierea din flori mai mult potasiu.57 Glucoză 31. fosfaţii etc. acidul formicetc. culoare şi amestecuri de polen. hrana pentru albine. vitamine.21 Dintre acizi. care totuşi poate absorbi apă. sodiul.32 mg. Mierea de pădure conţine 34. cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. Componentele secundare sunt mai ales aromatice.19 Acizi 0. mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar.26 Zahăr de trestie 1.31 Oxizi 0.

Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. De asemenea. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie. cu ajutorul unei perii. verzuie. aici. 110 . În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. dintr-un cules timpuriu. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. de păpădie. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. putem recoltata mierea. alveolele sunt căpăcite. Este vorba. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. galben-aurie. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. etc. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide. în stare lichidă. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. arţari şi alte specii de foioase. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. de rapiţă. pe la jumătatea lunii iulie. Soiuri de miere pură. la o apăsare cu mâna. începe înflorirea zmeurii în pădure. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. în unii ani. La începutul culesului din molizi. cum ar fi mierea de rapiţă. căci în multe regiuni. despre miere deschisă la culoare.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. aproape neagră. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi. Dintre soiurile de miere din flori. La această miere. De exemplu. ci de un maroniu deschis sau închis. de pe stejari. pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. mături speciale. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri. deja prezente în faguri. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. se obţine de obicei o miere polifloră.

Coşul rotativ. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară. Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. Munca devine mai uşoară. la temperatura camerei. astfel. La fagurii noi. deosebim. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. Prin unul sau mai multe robinete. mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. prelingându-se în jos. o gaură în mierea aflată deja în sită. este un produs finit. mierea picurată. mai ales la mierea de flori. fie cu mâna. este pus în mişcare. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. mierea centrifugată şi cea presată. dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. La scoaterea din centrifugă. Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor).Pentru a putea separa mierea de fagure. Ele trebuie să poată fi 111 . Dacă ea curge repede şi formează. cristalină. Activitatea dă rezultate şi mai bune. Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. folosind forţa centrifugală. al pierderii recoltei – nu este de exclus. de preferinţă în spaţii întunecoase. mierea este matură. în recipientul de păstrare. în care sunt ţinuţi fagurii. formând un „munte” şi depunându-se în cute. la centrifugile cu motor. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. 25 kg. printr-o sită dublă. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. Pericolul fermentării – şi. după metoda de extracţie. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. proaspătă şi pură. este necesar un control. 40 kg sau 50 kg de miere. automat la pornirea în direcţie opusă. chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere. Recipientele pot ţine 12. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau. Dacă mierea curge. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special.5 kg. fie cu ajutorul unui motor. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. Ceara capacelor cade într-un recipient special. Prin centrifugare. Amestecarea în recipient dă o miere fină. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. mierea curge din centrifugă. şi vor putea fi scoase.

centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. enzima sensibilă. Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. respectiv cristalizată. că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. cristalizarea va dura mai mult. dar se zahariseşte repede în recipient. Dacă mierea este mai multă. Este. Se recurge la această metodă 112 . vorba despre o miere de calitate. suferă. Dacă predomină fructoza. Deja la o încălzire de 0 45 C. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. Poate ajunge atât de tare. ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. În mierea de larice. încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient. din proprie experienţă. apare. Printre acestea. Până la urmă. totuşi. Din păcate.5 kg. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. altele după câtva timp şi altele niciodată. însă. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. Astfel. mierea trece într-o stare solidă. mierea poate atrage şi mirosuri străine. este distrusă. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. căci. În unii ani. care poate rămâne lichidă până la doi ani. în multe ţări de peste ocean. Mierea. de păpădie şi de pomi fructiferi. poate fi centrifugată parţial. Tipică este mierea de salcâm. În starea ei lichidă. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare. de exemplu cea de molid. pe lângă apă. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C. Este o proprietate naturală a mierii. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ). O încălzire prea puternică dăunează mierii. este de fapt o soluţie saturată. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. va rămâne doar o perioadă anume de timp. fără pierderi calitative. Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. în forma ei finită. în cantităţi mari.închise bine. Mierea bună. prin încălzire la 400C. cu termostat şi încălzire electrică. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. cu conţinut de melecitoză. cristalizarea este îngreunată sau împiedicată. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. amintim mai ales mierea de rapiţă. La diferitele soiuri de miere. invertaza.

Organele ca inima. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului. cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. căci întrun depozit de hrană.când consumatorii preferă mierea lichidă. rinichii. Nőcker. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). Cantitatea mare de zahăr invertit. stomacul. bila. Printre acestea enumerăm calciul. energizant. într-un fel sau altul. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. după o boală sau o operaţie. În această formă. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. ci şi din chimia din ziua de azi. care ajung în corp. Organismele acestor oameni sunt. care stimulează de asemenea formarea sângelui. în primăvara anului 1953. prof. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. Astfel. foarte bine echilibrate. Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. nu numai de experienţa din vechime. 113 . slăbite. ci şi sugarului şi copilului. Acest fapt a fost demonstrat. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. fierul. a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. Nimeni nu se îndoieşte. face din miere un energizant ideal. Totuşi. calmant şi liniştitor. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. La prima ascensiune pe Everest. sângele poate prelua zaharurile imediat. de la 60% până la 70%. sângele şi nu în ultimul rând. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. nervii necesită. să fie fortificate. mierea conţine multe alte substanţe. cât şi cantităţii de minerale. mierea este un tonifiant excelent. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. Pe lângă aceasta. mierea este un supliment ideal. faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. valoarea mierii scade simţitor. plămânii. intestinele. fosforul şi acidul silicic. A fost foarte recunoscător. ficatul. cobaltul.

chiar deschise sau purulente. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. Dacă adăugăm apă. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. Din copilărie. calmantă şi. Inhibinele din miere. uşurează somnul. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. substanţe minerale. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. în plus. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere. foarte des stresat. antibiotice. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă. când suferea e tuse sau de răceală. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. zaharine. Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. de asemenea. nu poate fi bună şi omului. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. vitamine. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. gustoasă. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. care distrug bacterii. fie în stare pură. când este consumată în mod regulat. aminoacizi liberi. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. pe lângă miere. fie pe pâine. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. pe deasupra. vitaminelor din seria B. atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. De exemplu. ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere. Pe lângă albumine. la care. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. Ea îşi face efectul mai ales atunci. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. Omul modern. va aprecia o hrană tonifiantă.Este. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. chiar şi după o întrerupere a somnului. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină.

Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor. Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis.îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. Conform diferitelor articole ale lui A. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: . 1% la 2% apă. După o curăţire de depunerile nedorite. ci şi din impurităţile şi resturile de celule.îmbunătăţeşte vederea.uşurează munca intelectuală. şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. Totuşi. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş. precum picioare sau aripi de albine.970. De regulă ceara de albine are culoarea albă. 115 . se îmbunătăţeşte nu numai gustul. Amestecat cu o lingură de miere. 13% la 13. .Ceară. Ceara galbenă de albine are miros de miere. Greutatea specifică se situează între 0.5% acizi liberi de ceară. Astfel. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active. ci se completează şi în efect. Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală.accelerează creşterea.960 la 0.50C. casantă. Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt. deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid. punctul de topire se află între 620C şi 650C. . creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi.nevoie organismul pentru viaţă. punctul de solidificare 60. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. el trebuie uscat imediat. Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos. . 12% la 12. produce înmulţirea globulelor roşii.stimuleaza apetitul. care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă.5% substanţe carbonice. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. propolis. de la galben deschis până la maro închis. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava. În stare rece ea este o masă tare. Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului. venin Ceara de albine. . 2.

nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea.13. la 150C varaiza intre 0. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi.. hidraulice sau mecanice. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite. conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. Greutatea specifica.20C. alcooli 39% si alte substante 4%.galbuie). iar mirosul ei in general este placut. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. uniforma in toata masa ei). utilizand prese de mare putere.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara. parfumerie.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii. de modul de prelucrare. aviatie. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. asemanator mierii. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%.956-0. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane. uniforma cel putin in partea superioara a blocului. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii. iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. calitatea I (de culoare alb. pielarie etc. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica. Ceara (topita) de albine. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0. etc. pana la bruna deschisa. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . Ceara obtinuta este de calitate inferioara. hidrocarburi saturate 12%. Dar nu numai lumânări. caliatatea a II-a (de culoare galbena.970. cosmetica.1-0. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine. faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati. Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă. la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1.

de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. fara pastura. saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I. astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C. Din100g faguri se obtin 70g ceara. din ceilalti faguri se obtine doar 50. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa. Indiferent de procedeu. fara molii si mucegai. de culaore deschisa.inchisa si neagra. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste. Astfel. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. dar cantitatea mai mica. fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. netransparenti si nemucegaiti. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. Cu cat presa va fi mai usoara.care poate ajunge la 2. transparenti. care se topesc in apa. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura.Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. prin saponificarea unei parti de de ceara. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare.–ceara isi pastreaza structura omogena.4%. in functie de agentul de incalzire. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. se prelucreaza la topitorul solar. Apoi. din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. cu atat calitatea cerii va fi mai buna. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa.60 % din ceara obtinuta. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie. Astfel. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor. ce pot fi grupate in mai multe categorii. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. 117 . apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia. in topitorul solar.

determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. Densitatea laptisorului de matca este de 1.In general fagurii contin:ceara. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. Are miros caracteristic . laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. si gogoase. la o temperatura pana la 90oC. tranvazarea etc. 3.) 118 . inozitol. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. pastura (insolubile) precum si excremente. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare. biotina si urme de vitamina C. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. proviatmina D.oparescent si acru in contact cu aerul. sistemului nervos. din care:12. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata.46% lipide. a larvelor.84 substante neidentificate. Contine hormoni. 6. în cazul propolisului. resturi de miere – solubile in apa. 0. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). afectiuni si carente ale batranetii etc. utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari.34 proteine. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios. Amestecat in miere sau loifilizat. la temperatura de 15oC se ingalbeneste. pentru purificarea cerii. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. gust usor acrisor si astringent. Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii. ale cailor respiratorii. tegumente. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii.1. zahararuri. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire. se spargesi se supune din nou topirii. precum şi în soluţiile pentru injecţii. Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente.82 cenusa si 2. Propolis. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. are un mare efect asupra bacteriilor. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie.

in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. se gasesc diferite specii de salcii.ca si in cresterea matcilor. Pentru realizrea acestor obiective. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. de culoare inchisa sau din material plastic mat. cca 8 luni. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. Ca structura si suprafata. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei. cu botci artificiale in care se introduc larve. arbusti meliferi 119 . adica prin orfanizare sau in prezenta matcii. acesta se recolteza. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane. sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana.in Delta Dunarii si luncile raurilor.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30. care se inlatura. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. la toate cele trei serii. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor. forestiera si cultivata a tarii. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie. iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor.pe suprafete mari.la temperatura de 2-4oC. Astfel. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor.

Mana de la conifere constituie o resursa importanta. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. pomii fructiferi.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi. plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine. mesteacănul. repezinta valoroase resurse melifere. salcia. fiind totodată puţin răspândite. trifoiul. insuficient valorificata. „goluri de cules”. macul şi altele. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. floarea-soarelui.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. plantele melifere se împart în: plante agricole. rapiţa. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”. plopul. pomi şi arbuşti fructiferi. Dintre acestea amintim: bumbacul.si un numar de specii erbacee spontane. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. teiul. muştarul. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. După natura hranei pe care o oferă albinelor. arţarul. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor. nectaropolenifere şi polenifere. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere. in zona montana zmeurul si zburatorea. caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. scaieţii şi altele. la care se adauga pajistile. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut. Aşa sunt: salcâmul. Sub aspect practic. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . pălămida. sparceta şi multe altele. măzărichea. păpădia. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. iar vara la fanete naturale. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. fiind cele mai răspândite. Dintre acestea cităm: porumbul. plante de pădure.

În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. fiind mult influenţată de soiul cultivat. trifoiul suedez. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. cu gust plăcut. rapiţa de toamnă.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg. 121 . fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. muştarul alb.Principalele plante din această categorie. sulfina albă. În timpul culesului. da la care se realizează importante producţii de miere. de la floarea-soarelui. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. în medie 60 kg/ha. întâlnită frecvent în fâneţele naturale. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. Mierea de floarea-soarelui este aromată. De asemenea. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0. sau. măzărichea. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă. de mică intensitate. în tarlale masive de sute de hectare. lucerna. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. specific plantei şi cristalizează foarte repede. având perioada de înflorire de cca 30 de zile. hrişca şi altele. trifoiul roşu. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. coriandrul. iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie. dar de lungă durată. constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. care asigură culesuri susţinute. Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. sulfina galbenă. o familie adunând 15-25 kg. ghizdeiul şi altele. reale culesuri de producţie. de culoarea galbenă deschis. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. trifoiul alb. Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta.

precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. prunul. 122 . fiind mult apreciată. se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. coacăzul negru şi agrişul. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. în special în jurul orei 15. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. când în natură nu există alte plante melifere. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură. În anii favorabili. caisul. părul. Înfloreşte timp de cca 30 zile. aromă specifică. Mierea are gust plăcut. Albinele vizitează foarte intens florile. care produc 30-40 kg miere la hectar. în raport de condiţiile pedoclimatice. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă.) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar. Produce în medie 100 kg miere la hectar. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. prezentând o deosebită importanţă apicolă. vişinul. Trifoiul alb (Trifolium repens). când secreţia de nectar este bună. Sulfina albă (Melilotus albus). Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare. Producţia de miere este ridicată.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) . primăvara. Cireşul (Cerasus avium Munch. generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). mărul. piersicul. amintim: cireşul. producând cca 25 kg miere la hectar.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. cu aromă de vanilie. îndeosebi la coasa a doua. puţin pretenţioasă la climă şi sol. de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. din iunie până toamna târziu. cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. când florile sunt mai puţin dezvoltate. prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu.

Mărul (Malus silvestris var. ocupând suprafeţe foarte mari. În afară de speciile pomicole amintite. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. 123 . Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. devenind argintie la o uşoară cristalizare. gledicia. Prunul (Prunus domestica L. salcâmul galben. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar. după care. teiul cu frunza mică. carpenul. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. arţarul american. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi. teiul alb. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. aceasta scade treptat. arţarul tătărăsc. domestica Mill.) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. salcâmul pitic. salcia.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. cât şi a cantităţii de nectar secretat. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. Practic. înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. teiul cu frunza mare. Et DC.) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar. paltinul de munte. arinul. pentru înalta valoare poleniferă. jugastrul. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. cât. ulmul. paltinul de câmp. peste 00C. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. salcâmul japonez. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C. castanul sălbatic. Dintre aceştia amintim coacăzul negru. cât şi a capacităţii melifere. Părul (Pirus sativa Lam. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. atât datorită răspândirii sale limitate. atât datorită răspândirii sale. mai ales. care produc mari cantităţi de miere la hectar.

zmeurul şi iarba neagră. care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului. uneori chiar mai mult. alunul. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut.. oferind principalul cules de producţie. S-a stabilit. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%. Tot în această zonă. Pentru secreţia nectarului. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă. varietate. arborii plantaţi rar. stadiul de înflorire. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. 124 . densitatea arborilor etc. ce produce în medie 800 kg miere la hectar. pentru frunzele mari pe care le prezintă. Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase.oţetarul. Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L. între 8 şi 20 zile. ce nu cristalizează timp îndelungat. Este o plantă meliferă valoroasă. În condiţiile din nordul ţării. caprifoiul. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. Din observaţiile fenologice înregistrate. vârstă. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg. Astfel. Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. cornul. timp de 8-15 zile. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar. Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. specific. s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. în funcţie de expoziţie. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar. Înfloreşte în luna mai. care se încălzesc mult mai uşor. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor. însoţite de ploi şi vânt. păducelul. Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C.). de asemenea. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. molidul. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă. durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. cei din masiv 900-1500kg/ha.

prezentând cea mai scrută. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar. de asemenea. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm. se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. Anuală.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici. reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. când albinele îl vizitează mai intens. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 . cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. puţin pretenţioasă la climă şi sol. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. În schimb. pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. în condiţii meteorologice favorabile. cătuşnica.Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill. Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. mătăciunea moldovenească. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. iar dacă acesta a fost sub limita amintită. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. roiniţa. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie. S-a constatat. teiul va secreta din abundenţă nectar. Se recunoaşte după frunzele mici. urmat de unele pierderi ale acestora. cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. Dintre acestea cităm: facelia. un timp liniştit. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului. sparceta caucaziană şi limba mielului. perioadă de înflorire (7-12 zile).) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. totuşi se pot realiza zilnic. particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. În zilele foarte călduroase. în anul următor. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C). puternic cordate la bază.) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. Astfel. are loc un proces de narcoză a albinelor. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere. Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. cald şi umed favorizează secreţia de nectar. datorită parfumului puternic al florilor. dependent de condiţiile meteorologice.

) este o plantă meliferă anuală.) este o excelentă plantă meliferă. timp de 4050 zile. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat. plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. timp de 30-40 zile. obişnuit în luna iunie. la 40-50 cm. Cătuşnica (Nepeta cataria var. În anii cu toamne lungi şi frumoase. anuală. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci). Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. cât şi pe cele cultivate. Este intens cercetată de albine. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar. Roiniţa (Melissa officinalis L. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar. atât prin locurile necultivate. 126 . în special în orele de dimineaţă şi seara. Se însămânţează în rânduri de 60 cm.) este o plantă perenă. ce variază între 300 şi 400 kg/ha. Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. Este o plantă perenă. La noi este puţin răspândită. citriodora L. începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar. Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. cu miros de lămâie.). furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar.îşi încetează vegetaţia. Se însămânţează primăvara timpuriu. Înfloreşte în primul an de la însămânţare. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. producând în medie 400 kg miere la hectar. în lunile iulieaugust. Nectarul este secretat în tot cursul zilei. Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. Se însămânţează în rânduri. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar. foarte intens cercetată de albine. cu o uşoară creştere în orele de amiază. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L.) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie. Înfloreşte în luna august. erbacee. deşi asigură producţii ridicate de miere. foarte importantă. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie. folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. Limba mielului (Borrago officinalis L. în lunile septembrieoctombrie. nepretenţioasă la climă şi la sol. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit. timp de 20-35 zile.

diptere etc. 7.5% de bondari. 3.5% alte himenoptere. Din diversitatea mare de specii. primăvara. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. la începutul iernii. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. După modul cum polenul ajunge pe stigmat. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora. În condiţiile actuale.5 de furnici. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0. cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii. 2. supravieţuind numai o parte din mătci. 4000 flori. Astfel. dar mai ales prin secreţia nectarului. 3. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. iar prin fecundare. parfum specific. între 60 şi 80 milioane. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. numărul polenizatorilor naturali (bondari.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate. Din numeroasele cercetări efectuate.5 familii 127 .) a scăzut simţitor şi. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că.5% de coleoptere.1-0. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate. atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. albine solitare. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii. aceasta moare. iar o familie. 3. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură.5 de diptere. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare. care. albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. 2.5% de către albine solitare. pentru realizarea de producţii sporite la hectar. din care: 77% de albine. ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. paralel cu aceasta. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor. polenizarea poate fi anemofilă. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii.

La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora. 1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui. sparceta. 2-3 familii pentru hrişcă. 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. bostănoasele. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. floareasoarelui. rapiţa. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. în vetre de 50-60 stupi. În condiţii meteorologice nefavorabile. albinele vor fi retrase la timp din zonă.de bostănoase. o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. semincerii de crucifere. când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic. pomi şi arbuşti fructiferi. sau. culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). 1-4 familii pentru coriandru. în: pomi şi arbuşti fructiferi. Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. culturi bine cercetate de albine. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. în cazuri de forţă majoră. iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. la distanţe de peste 6 km. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 . 3-4 familii pentru sparcetă. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. Întrucât aceste culturi sunt bune melifere. ceapa şi altele. coriandru. Pentru polenizare. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor.

chiar şi în scurta 129 . în toată cultura. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine. caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. acesta este slab vizitat de albine. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. iar stupii se dispersează în vetre. situaţie în care albinele. se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”. Se recomandă. de asemenea. ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). care se administrează familiilor de albine. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. şi care se dispersau progresiv. Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. Polenizarea culturilor de trifoi roşu. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. de câteva ori pe zi. obligând astfel albinele. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. În acest scop. zburând iniţial în partea opusă. întrucât. distanţate la 0. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor.respectând normele de familii necesare polenizării.5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. lucerna şi sfecla de zahăr. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. fenomen de care aceasta este deranjată. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii. în scopul satisfacerii cerinţelor de polen.

130 . prin partea frontală. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. se lovesc de geamuri. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. S-a constatat. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor. Tocmai pentru aceste cauze. din 500 în 500 m. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. ele se conturează cu var. Îndată ce în peretele sudic al serei. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. încercând să iasă în mediul ambiant. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise. S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. datorită limitării spaţiului de zbor. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. de asemenea. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale.perioadă de vizitare a florilor de către albine. a rezervelor reduse de nectar şi polen. în special a celui proaspăt. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. Albinele. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. introduse în sere. prin administrarea de sirop aromatizat.

predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj. pomii fructiferi. în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată. Gorj.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual. orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp. Olt. dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră. vegetatia din padurile de foioase. vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii. . . alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor. Teleorman. floare-soarelui in judetul Olt. Valcea. .flora melifera bogata si variata.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm.tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest .tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei .tipul 5 de cules si zona bioapicola montana. Calarasi. Constanta.Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere.predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi. . teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei. .tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei . ulterior. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe.tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea . . Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania . Arges.flora de stepa si silvostepa. ramele acestora se ridică la cca 5 cm. 5000ha 131 . albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi.Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. Mehedinti. După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10). . acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective. pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră. De asemenea. flora spontana.tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: . Ilfov.

.in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: . pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 .salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor. . 2000ha in Arad. . mana . Pomicola. .Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules. culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni. . cu pasuni si fanete. zburatoare. primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi. zburatoare.in judetul Bacau.cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. zmeurisuri. pomi fructiferi.flora melifera: plantatii pomicole.intretinere – flora spontana. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie). . luncile apelor si pajisti.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C. .temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm. familiile de albine trebuie stimulate.salcam in sud. . . precipitatii 500 -700mm.culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu. .teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad.floarea soarelui ramane principalul cules de productie. . floarea soarelui spre nord.de la zmeur.temperaturi medii anuale de 8 – 9°C.culesuri de intretinere de la plante tehnice. . Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest . pasuni.avand culesuri de intretinere foarte bune. pomi fructiferi. . 2400ha in Satul Mare.din punct de vedere apicol este o zona mixta. cu precipitatii de 600 – 700mm. cerealiera. .din cauza lipsi de culesuri intense.principal . de la plante din flora spontana. culesul din padurile de foioase. fanete. Culesul se aseamana cu cel din zona 1.inmultirea faniliilor de albine prin roiuri. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana . Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania .

livezi. . spatiile verzi. de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor. Cu cat distanta se mareste.stabilirea suprafetelor ocupate .conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine. pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. pe marginea drumurilor. − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte.identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. . Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit. Metode directe: 133 . cu atat cantitate de miere in stup scade. la care se adauga datele culese din teren. boli). padurile cuprind specii melifere in amestec. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul. vii. Suprafetele cu plante melifere. pasuni.. culturi agricole melifere. fanete. Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani.indentificarea speciilor melifere. in caz contrar se produc supraaglomerari. in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). vii se inregistreaza ca atare. cu toate consecintele (culesuri slabe. Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele. . vatra localitatii. se inventariaza ca numar. flora spontana. apoi se calculeaza suprafata. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”.din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi.determinarea capacitatii nectarifere. Estimarea balantei melifera – necesita: . Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. furtisaguri.

. . Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. Dupa intensitate poate fi foarte puternic. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru. Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale.metoda microhartiilor de filtru.metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. iar prin insumare zaharul total in mg/floare. puternic. inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. .metoda stupului de control. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie.metoda capilarelor. 134 . iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi.metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis.metoda microanalizelor chimice. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului. sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare. In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control.. Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici. albina o paraseste repede. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. slab sau fara zbor. Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. inmultire. . Metode indirecte: . Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului.

. restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente.750kg. In 135 .2 kg miere.2). cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine.m = 90 +11. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere. Din aceasta cantitate. pe care o pot recolta albinele.2 +25 = 126. Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.2kg (adica 90/2 x 25/100= 11. numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11. FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m). iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. conditii meteorologice nefavorabile). − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M). planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m). − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha. Deci F = M/m = 7583/126.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi.cat si miere marfa.

semanatul. plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare. mana). . prezinta o mare importanta practica si economica.recoltarea. Pentru agricultura.sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor.fructificarea. PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor.infrunzirea. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere. se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona. . care se imparte in subfenofaze. numite fenofaze. corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri.inceputul fructificarii. pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere.cursul vietii lor .inflorirea. . . stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an. corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine. . .aparitia primelor flori. La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: .rasarirea. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani. . .inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori).inflorirea.coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: . corelarea 136 . dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar. . elemente de baza in prognoza culesului: . Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. paralel cu evolutia familiilor de albine. .inmugurirea.inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise). cea mai importanta este fenofaza infloritului. Astfel. .

Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an. timpul de inflorire va fi mai scurt. Clasificarea prognozelor: .prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. Obiectivele prognozei se refera la: . Se recolteaza la 1 martie ramurile. El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. .prognoza productiei de nectar.factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei.prognoza de durata lunga: 2 -6 luni. aparitia inflorescentei. . tei.prognoza abundentei florale. . influentate de conditiile 137 . rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C. floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana. incepand din desprimavarare si pana la inflorire. se aduc in camera cu temperatura constanta. numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. Aceasta este o prognoza pe termen lung. se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%). se noteaza: data inmuguririi. − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera.data infloririi. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric.

cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. precipitatii moderate. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie. 138 . tei 28 – 30°C. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). constant si linistit. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana. floarea soarelui 28 – 32°C. lipsit de vaturi (12°C.autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ. insectele producatoare de mana. precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana.meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C. care anunta prezenta larvelor secundare. Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. de ceara. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie. umiditate 70%). prin timpcalduros.

Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant.momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules. . vie. de alte plante sau alte soiuri. .dresajul albinelor. − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale. . .amplasarea stupilor la polenizare. forestiere.ornitofila (pasarile mici). . Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: . .entomofila (insecte).polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate.. . la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte. .numarul familiilor de abine la hectar.intersterile – care nu se polenizeaza reciproc. iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole. Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: . albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: .familii puternice si sanatoase.prezenta perisorilor pe corpul albinei. In natura exista doua tipuri de polenizare.marea capacitate de orientare a albinelor. ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea). Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita. Pentru aceasta lucrare. .hidrofila (apa). principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora. 139 . In cazul polenzarii entomofile. .polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori. Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile.protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain. plante decorative. bumbac). trebuie luate unele masuri tehnologice: . .tendinta de cercetare a florilor in continuu. In urma polenizarii entomofile.transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. . provenienta polenului. .anemofila (vant). .plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac.

cu pondere mica (zambila. liliacul) . rapita). floara soarelui). 4. 140 .plante melifer tipice (facelia). polen si mana. pomi fructiferi.dupa natura hranei furnizate albinelor: .criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar. perene. .cu pondere foarte mare (salcam.Sulfina alba – infloreste iunie-iule. din care 200 sunt de interes agricol. 2.cu pondere mijlocie (artari. 3. forme. salcia) . porumb) . tei) . . specii. corn. floarea-soarelui). Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere.criteriul fenologic – data infloririi . Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1.specii forestiere .care infloresc timpuriu (alunul. salcam) . leguminoase).Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie. rapita.culturi de camp (porumb. productia 130 – 300 kg/ha.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere.plante furajere .plante polenifer (alun.Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai.plante de toamna (izma. detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor.iunie).cu pondere mare (salcia. varietati.plante nectaro – polenifere . soiuri de hibrizi. stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului.criteriul economic – dupa utilizarea economica . oleginoase. plante leguminoase).plante nectarifere (salcam. . In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar.plante de mana (tei.plante de primavara (pomi fructiferi. . pomi fructiferi). incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha.vii. productie este de 200 – 500kg/ha.plante medicinale . .criteriul botanic – grupate pe familii. floarea soarelui) . . Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: . tei.Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha. dalia) .culturi horticole (pomi.plante spontane (papadia) . .

11 Jugastrul – infloreste in aprilie . . ult polen.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile.Floarea soarelui. productia este de 1000 – 1500 kg/ha. 10. peri. din care retin apa si proteinele.meri. cu frunza mare . productie 50 – 200kg/ha. 21. productia 35 – 100 kg/ha. visin – buni producatori de polen si nectar.30 kg/ha neirigata 7.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie. 14.Teiul – salbatic argintiu. 19. 17. productia 40kg/ha. foioase. 16. productia 100kg/ha. productia . 15. productia este de 120 – 150 kg/ha. Mana – este de origine vegetala si animala. gutui – buni producatori de polen. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie. prun. floarea-soarelui. . 141 .produce mana. infloreste in iunieiulie. Rapita -infloreste in aprilie – iunie. . 8.Coriandrul – infloreste in iunie.produce mana.de o importanta melifera dosebita. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce.infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam.200 kg/ha .Salcia – infloreste in martie – aprilie. productia 100 – 200 kg/ha.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie.Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie. 22.producti: 200 – 4000 kg/ha . Cantitatea de miere este de 200 kg/ha. 6. 12. Plantele gazda: conifere.Palamida – infloreste iunie – iulie. 9. productie 300 – 600kg/ha. care se hranesc cu seva plantelor.Pomii fructiferi .Paducelul – infloreste in mai . productia este de 20 – 30 kg/ha.Artarul american – infloreste in luna martie. productie 150 – 200kg/ha. 13.Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai. productia: . productie 30 – 100 kg/ha. eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”.cais.Mustar – infloreste in mai – iunie. gramine perene.iunie. productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul.produce mana. 18. Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana. 20.5. porumb etc. cires.Paltinul de camp – infloreste in aprilie.Lucerna – infloreste toata vara. productia 100 – 250 kg/ha. productia 100 – 200 kg/ha.

.polen toxic.Castanul salbatic .Piciorul cocosului – polen toxic. . . CURS 9 142 .Omagul .Degetelul rosu .polen toxic. .polen toxic.Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei.Roua cerului – planta insectivora.polen toxic. .Ceapa de samanta . . . .polen toxic in zilele calduroase.PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora.polen toxic.Laurul de munte .Stirigoaie . .

duce la mucegairea fagurilor. . in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. fabrici de zahar. . Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui. si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine. sud-vest. formarea de gheata. cand tempertura are peste 12°C. . vatra trebuie sa fie protejata de curenti. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului. circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. .departe de inteprinderi de procesat miere. . iau nastere as-zisele lacuri de aer rece. stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an. iar vara pentru reglarea temperaturii in stup.curs de apa. est. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate.zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi.crearea de condens in stupi.spre nord. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna. care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor.orientarea urdinisurilor spre sud. vest. In depresiuni. . dulceturi. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup.pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul. limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli. aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii. Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . compoturi.

. la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. Pentru a diminua efectele 144 . Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare. De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. . MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului.acoperirea stupilor atacati. verificarile efectuate de apicultor.folosirea de substante urat mirositoare. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma. Odata cu inmultirea populatiei globului.controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. . Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului. . . in mod neglijent. .extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules.hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu. Paduri imense acopereau uscatul. suprafetele arabile au crescut. cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor.inchiderea urdiniselor inferioare.se pune iarba la urdinis.sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . .asezarea unui geam peste corpul stupului. izvoare de clestar curgeau la vale.hranirile de completare se fac numai seara tarziu. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: . In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice. hranira de completare si stimulare a familiilor de albine. a inceput chimizarea intensa a agriculturii. campii cu lanuri bogate. iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen. . ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona. In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie.se muta stupina in alta locatie. flora s-a imputinat.

Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. In continuare.nocive ale poluarii mediului. care improspata atmosfera. in 1972. a disparut acel plaman al pamantului. apoi a unor zone naturale. apa si solul. solului. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. Astfe. anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. pesticide. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. au urmat altele. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. a aerului. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. diferite defectiuni. mentala si sociala sunt cu sutele. Exemple de poluare a apei. se propun solutii. care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. si a fiintelor vii. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator. a aparut concepul de agricultura ecologica. Multa vreme. se avertizeaza. produse ecologice. s-au infiintat organisme nationale si internationale.

igienic.Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: . Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor. . alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant. parfumul.Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani . Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: . anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie. sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala. iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine. .biologic. ploaie. . . 146 .medicamentos.Resturile de cadavre de albine se ard . adapostite de vant si insorite.mirosurile neplacute (transpiratia. . familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat.Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate. .

penicilina. MAVRIROL. stamicin.Diareea albinelor . .Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine.Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice. . teramicina.Boli necontagioase. cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine.Intoxicatii. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive.Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale.Boli contagioase. Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere.Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice. Bolile necontagioase sunt urmatoarele : .micotice . streptomicina. Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina.. cloranfenicol). . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : .boli bacteriene . BEEVITAL.Puietul racit . .Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.parazitare 2. Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : .virotice . . Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET. PROTOFIL. Bolile albinelor se impart in : . 1.Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg). .Anomaliile matcilor 147 .

pastura. se face prin intermediul albinelor hoate. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. In apa. Transmiterea de la un stup la altul. la temperatura de 60°C. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor. Fata de agentii chimici. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. in cloramina 10% cateva zile. In pamant sporii rezista peste 200 de zile. in miere un an.3. in miere.. Agentul patogen este Bacillus Larvae. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. el moare in 10 min. pereti si in crapaturi. unde pot sa ramana ascunsi anide zile. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. de la o stupina la alta. 148 . find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. in faguri. in alcool 90° timp de 40 zile. In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. la soare 1 -6 saptamani. chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici. loca vascoasa sau puiet putred. Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. formol10-20% timp de 6 zile. Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici.

escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. introducerea fagurilor de la un stup la altul.cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou . continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa. devenind crem si in cele din urma brune. fac sa se mentina familia de albine. material biologic infectat adus din alte stupine bolnave.loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte. se incretesc si se ingalbenesc. culoarea bruna a capacelelor. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit). Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior. miere infectata. Simptome: . Prognostic – este foarte grav. dupa capacire. paraziti ai albinelor.in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . .se topesc toti fagurii . inainte cat si dupa uscare. . fiind favorizata de caldurile mari. mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit. unde produc moartea larvelor prin septicemie. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: . Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange).prezenta cojilor uscate. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit).aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte. Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin.consistenta vascoasa a larvelor. din cauza ca sporuleaza foarte rapid. Boala nu se vindeca singura. . unelte de stupina. atingand apogeul in a doua parte a verii. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea. Larvele moarte isi pierd forma si culoarea . adapatoare.mortea larvelor dupa capacire.trantori.puiet imprastiat pe fagure. Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: . . Pe masura trcerii timpului. intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta.

iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. ploi reci de lunga durata. boala se vindeca singura. Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie. . Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. germenul isi exalta virulenta.igiena . lipsa de cules. patrunde in sistemul respirator.Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. locuri de vatra mlastinoase. contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte. unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. conditii bune de intretinere a familiilor de albine. Continutul larvelor bolnave nu este filant. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. Simptome – albinele nu mai pot sa zboare. apoi in hemolimfa. Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi. Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede.agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus. 150 . Prevenire: .

microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. In general evolutia bolii este usoara. astfel blocand procesele de naparlire. paralizie si moarte. diaree.Nu sporuleaza. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine. umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. trantori. Albinele bolnave nu pot zbura. dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid. in timpul primei naparliri a nimfei. razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. moare in circa o luna). In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. Transmiterea bolii se face pe care bucala. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. mai putin raspandita. depopularea familiilor. Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. Manifestarile clinice nu sunt specifice. In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. surse de apa infectate. Puietul moare in stadiul de larva. au abdomenul balonat. slabirea lor si inactivitatea stupului. 151 . In forma acuta. Transmiterea – se face prin albinele hoate. asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza.

Imbolnavirea se produce in 2-5 zile. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. nu pot sa zboare.Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: .boala nu se propaga la familiile din jur. Diagnostic –se pune de catre laborator. Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena. Prevenirea –. Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna. iar acul este scos afara. afectand albinele adulte. fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. prezinta tremuraturi ale antenelor. nu-si mai coordoneaza miscarile. aripilor si picioarelor. mult mai mici decat celelalte. abdomenul este dilatat. paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii. Prevenirea – asigurarea igienei. avand aspect de furnici. unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei. Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. Albina miroase a peste. lipside de peri . ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. Simptomele: albinele sunt agitate. vindecarea producandu-se de la sine. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). cu localizarea in intestinul gros al albinei. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei. 152 .

scimbarea matcii duce la disparitia bolii. .toxicoze alimentare provocate de mierea de mana. tegumentul se intareste.carentele proteice. a polenului si a nectarului toxic al unor plante. reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave.prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave. . Simptome: . . Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. In jurul larvei se 153 .depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori). In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani. isi pierd segmentatia. Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor. treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci. Boala apare primavara in lunile aprilie – mai. 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: . BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor. Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine.agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase. Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie. . Larvele infectate se ingalbenesc.raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal..culesul de mana abundent din unii ani . consecutive unui cules slab de polen. S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel. .stagnarea productiei. .cea mai acreditata este cea de natura virotica.

Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. . . . .strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante.mentinerea familiilor de albine in stare activa. totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine.afectarea cu precadere a puietului de trantori. Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele. se inmultestee.raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var). nimfele.tese o panza alba de mucegai. larva se deshidrateaza. contaminarea facandu-se pe cale bucala. Patrunsa in cuib. . . distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei.aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure. Profilaxia: . se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex. Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen.sunetul caracteristc pe care-l produc. isi micsoreaza volumul. in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton. cand 154 .masuri de igiena si bilogice corespunzatoare. larvele nu sunt aderente la peretele celulei. Prognostic: este favorabil.neaderarea larvelor la peretii celulei. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile.evitarea vetrelor de stupine umede.Codratin. .reducerea umiditatii din stup. se desprinde de pereti. Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. . Diagnostic: . Fagurele are un aspect mozaicat. si albinele adulte. . boala se extinde asupra puietului si a albinelor. Miceliul traverseaza peretele intestinal. fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) .

in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. devin de consistenta dura. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii. Agentul patologic. are abdomenul umflat. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. Este adusa in stup de albine. paralizeaza si mor. albine hoate si a parazitilor. nu se mai hraneste si in cateva zile moare. se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza. Boala evolueaza incet. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. provocand sterilitatea. in albinele moarte 1-3 luni. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 .datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. nu pot zbura. nu se mai deplaseaza pe faguri. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. producand moartea matcii. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. in miere 2-4 luni. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. cad de pe faguri.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. Diagnostic: de laborator. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. este apatica. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte.

perioade de timp rece primavara.afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase. lipsa culesului.medicamente utilizate: Protofil.interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil. Tratementele se repeta la interval de 7 zile. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. . membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat.activitate redusa a familiilor de albine .eliminarea familiilor slabe din stupina. Prevenirea .Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala. Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat.limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol.. In forma acuta albinele incep sa se agite. paralizeaza si mor cu aripile intine. . polen). 156 . . Ca semne clinice: . . se strang in gramezi pe firele de iarba. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc. . intoxicatii (cu nectar.dezinfenctia materialului apicol. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina. ierni lungi si umede. Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. si o mortalitate mai mare). Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire.tratarea tuturor familiilor din stupina. .depopularea familiilor . inainteaza trantindu-se. lipsa matcii. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: . Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza.efectuarea de roi puternici si sanatosi. deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. fiind necesar si un examen de laborator.Conditii climaterice nefavorabile. .in interiorul stupului pete de diaree.se face prin: . introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii. pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice. iernarea pe miere de mana sau acrita. schimbari linistite dese de matca.inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina. cu miros acru. .

. . . Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite. Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: . .iernarea pe vetre uscate. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice.mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. .evitarea furtisagului.pastrarea familiilor puternice si sanatoase. In forma acuta simptomele sunt evidente: . Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva.eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave. . aripile departate. trantori. Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. roi. Tratament: cu Folbex si Varachet. abdomenul umflat. Brauloza 157 .evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana. cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian. insorite.stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave.cu localizare in caile respiratorii ale albinei. . Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte.tendinta de a roi.zbor greoi. Agentul patogen – Acarapis woodi . . Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor. Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari. adapostite. La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. Acarienii se hranesc cu hemolimfa. Simptome: in forma cronica trece neobservata.depopularea familiilor de albine. Diagnostic: de laborator..corpul tremura. .

primele larve parazitate sunt cele de trantori. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. Etiologic femela acarianului are corpul plat. iar productivitatea lor este mult diminuata. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni. De asemenea. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. Albinele parazitate au o viata mai scurta. iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. acarianul se poate misca liber. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului.pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. se haranesc cu ceara si polen. varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). transversal oval. Adultii se hranesc cu laptisor de matca. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile. in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. Cu putin inainte de capacire. Patogenie . Din celula ies numai femele imperecheate. precum si uzura datoarata inmultirii intense. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. Masculul este mai mic. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 . Acarienii prefera celulele de trantori. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. temperatura ridicata din timpul verii. din ce in ce mai accelerat . Tratament – cu tutun. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat.

Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie.diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine.Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni. Apicultorul trebuie sa poarte masca. 159 . capul si picioarele diforme. tot mai mult folosite. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. cer multa experienta. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. Dispersarea. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. Puietul este pestrit si larva moare. 2. 3. ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. 4. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. dar au avantajul ca nu lasa reziduri. lasandu-l gol cu provizii cu tot. 5.redusa. Albinele parasesc stupul . au aripile nedezvoltate. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica. Combaterea varroozei . Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile.se poate face prin diverse metode. 6. pe faguri. umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. Astfel. Tratamente ecologice . Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. pe puietul de trantori. producand un consum mare de hrana. In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei. fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. descapacit cu furculita.

Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana. 10. 9. Beevital. 160 . Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. 7. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. 11. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic. Mavrirol.Folbex VA -prin arderea penzilor. 6. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1. 8. Orice tratament folosit in combaterea varozei. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile. 4.Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului.Apistan – se foloseste prin agatare. 2.Acid formic – se foloseste prin picurare. iar cuibul nu s-a strans in ghem. 5. Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. 3. Medicamente folosite: 1.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului.7.Bayvarol – se foloseste prin agatare.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti.Perizin – se foloseste prin picurare. Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana. Varachet. lemn sau textil.Apitotal – se foloseste prin picurare. scoaterea puietului de trantori. 8.

albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil. . Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine.familii slabe in stupina.stimularea matcii. masini.eliminarea cauzelor care au provocat diareea.mierea de mana sau fermentata. sunt apoase. larvele nu sunt lipite de celule.matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu. 161 . . in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. trenuri. . Defecte: . toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase. fecalele nu au miros. umezeala mare.restrangerea cuibului.matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma.matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine. . pe stup.hrana necorespunzatoare calitativ. . oameni.zgomote mari provocate de pasari. puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase. Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: . . Diagnostic: examen de laborator. Masuri: .cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire. iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen.curenti de aer. nu au miros. .matci inapte de a depune oua. .In cazul puietului racit . Prognostic: nu are gravitate pre mare. . cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana.matca ce produce exclusiv puiet de trantori. . faguri. . Prevenire: .astuparea cu gheata a urdinisului.lipsa matcii. . Simptome: pete de diaree pe rame.

In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. In conformitate cu aceasta lege. au aparut famili slabe. care sunt focare interminabile in lumea albinelor.igiena alimentaiei.introducerea de material biologic din alte stupine.. . element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. practic s-a produs o selectie naturala a lor. pe care le vom trata in continuare. masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita.cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima. − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . . loca americana. PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . adapostului si ingrijirii familiilor de albine. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale.mentinerea permanent in stupina famililor puternice . nosemoza clinica. varrooza. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib. in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: . sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile). gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. cum a intervenit omul. Sunt boli declarabile si carantinabile.deplasarea familiilor bolnave. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”. au supravietuit numai familii bune si foarte bune. Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale. acarioza. Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate. cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea. putand produce pagube familiilor de albine. dar si pentru albine. precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor.substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat. asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. a numerosilor paraziti.substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie.substante toxice de contact . se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila. Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine. care sunt toxici pentru buruieni. Pentru apicultori ele prezinta un pericol. vegetale: nicotina. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup. Totusi. piretrina. Progresele in aceasta directie sunt reduse. cat si spre folosul agriculturii insasi. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine. ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza. singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice. dar nevatamatore pentru albine. toxice pentru daunatori.Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor. . Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie. . floruri.care patrund in organism prin simpla atingere. 166 .

In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare. continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. phosalo. izolan. .forma de administrare. aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. organice de sinteza: derivatii – clorurati. Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: . ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. tetradifon. . .Esteri fosforici: sistox. esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa. HCH. Derivatii clorurati: DDT. afectand albinele tinere si puietul.distanta dintre stupina si cultura tratata. keltham.existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate.carbonici. Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii.natura insecticidului. aldrinul.stadiul fenologic al culturilor. mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri. Acestea se aplica sub forma de stropiri. lindan.derivati clorurati: toxafen. ploaia spala toxicul. pericolul scade. Cand umiditatea este ridicata. HCH este un insecticid puternic.clorobenzol sulfonat (PCPBS). iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. . Sunt insecticide nevatamatoare. . datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris). fonocaptan. diazinon. . acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata. malation. folosite in special impotriva acarienilor: . stupina are mai putin de suferit. dicofol. policlorocafon. Esteri fosforici: paration. tetrasul. clorofenandin. care apartin altor grupe de substante. nu sunt selective. fenolati.conditiile meteorologice din momentul aplicarii. clordan. Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: . . dietion. omoara toate insectele. tiodan. . Evolutia: mortalitate masiva. toxicitatea creste. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare.clorobenzolat.Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. 167 . . sunt afectate albinele culegatoare.cliptevex. Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. fie cantitatile reduse in care se gasesc.remananta produsului. clorotin. sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica.

Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide. aripile lasate si limba desfacuta. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia. depopularea brusca a lor. sunt excitate. . numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina. Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: . nu mai pot zbura. Fabricile de ciment.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor.la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera. dar sunt putine si in cuib. Albinele au picioarele stranse. − 2. centrale termo-electrice. isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie.dupa aspectul chimic. 2. Tratament – nu exista nici un atidot. . mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp.ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: . paralizeaza si mor.Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor.prin protejarea directa a apicultorilor. Daca in fata stupului sunt putine albine moarte.Legislatia. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1.prin legislatia care se afla in vigoare. . care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice). sticla. ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie. caramida. emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. Diagnosticul: . inseamna ca albinele au murit departe de stupina.examen toxicologic de laborator.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 . Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime. In formele cronice. cu indicarea locului exact.

inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii.sanitare. stropire). . b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi. durata izolarii se prelungeste cu 24. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore.48 ore. Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul. precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi. unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati. comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului. trifoi.data si durata aplicarii tratamentului. respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna.durata de actiune a substantei (remanenta). in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine.metoda de alicare (prafuire.albinele impotriva intoxicatiilor. rapita. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito. la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. si a altor plante antomofile. zeama sulfocalcica. poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile.locul unde se face tratamentul. In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii. se interzice in tipul infloririi maxime. 169 . unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. . comunicand urmatoarele . ulei mieral – 5 ore. − La noi. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp. . pentru a nu pune in pericol viata albinelor. nicotina. In conformitate cu aceste prevederi.denumirea substantelor folosite. .

.se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere. inainte ca albinele sa zboare. tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul). . Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune. cu puiet.stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial.familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie. . se recomanda: . acestea raspund material in fata justitiei. . frunze.denumirea produsului folosit. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: . In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice. procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica.metoda de aplicare. flori.2. care anunta la randul lui Directia agricola. faguri cu pastura.evaluarea pagubelor. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice. .5 kg pastura).simptomele observate la familii si albine. . un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA. presupuse a fi contaminate. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei. . asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare.inchiderea acestora. . Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar. respectandu-se intervalele de timp. In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila. e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente. 170 . data si cultura la care s-a efectuat tratamentul.concluzia comisiei de ancheta. 1. iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii.locul. precum si plante. iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei.in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile.cum s-au respectat dispozitiile locale.in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere. . . urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata. probe de pamant. .

DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie. Pentru anestezie se folosesc: . Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet).Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor.Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. nelinistesc familiile de albine. se fac fasii din materiale textile (bumbac). fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. de unde culege albinele iesite. Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. dar albinele il omoara imediat. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. Puparea are loc tot in stup sau in faguri. de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. Toamna fluturii mor. pupelor si larvelor cu fum de sulf. Pitigoiul – iarna. dupa anestezie se face operatia 171 . Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). in vederea imperecherii. Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor. albinele ametite cad pe fundul stupului.lui. se inmoaie in pahar cu o zi inainte. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. ciocaneste in stupi la urdinis. . se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. in lipsa de hrana. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui. pe care le culeg din fata stupului. Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort.

. . .odrita.in cazurile de loca.frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza. producandu-se din urmatoarele cauze: .Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial. ducand la depopularea stupilor.5 min).lipsa de hrana. .Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure. . -seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona. intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1. acestea uita drumul spre casa. 172 .dezertarile di nuclei de imperechere. .in cazurile de nesomoza cronica. le dezorienteaza. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit.1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful