CENTRUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ Mun. Constanţa, str. Ion Lahovari, nr.94, jud.

Constanţa Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115 E-mail: cfpdr@yahoo.com

1

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONALĂ SUNT ACREDITATE DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEII SOCIALE ŞI MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE SUNT RECUNOSCUTE INTERNAŢIONAL DE IQNET INTERNATIONAL NETWORK ŞI POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PAŞAPORTUL REALIZĂRII PROFESIONALE CĂTRE ORICE DESTINAŢIE DIN LUME

CONSTANŢA 2010 CURSUL 1 INTRODUCERE Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră. Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca) - Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului - Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile - Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial - Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere. In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor” In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj. Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine. IMPORTANTA APICULTURII Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic. IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare. Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

castrice. hepatice. Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare. este ieftina si mai presus de toate este eficace. Mg. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta. astfel ca aceasta este practic digerata. ducand la slabirea rezistentei organismului uman. Mierea este un aliment energetic. Daca alcoolul este . este nutritiva. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie. venin de albine. enzime. laptisor de matca. in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere. nici macar in doze extrem de reeduse. pulmonare. copiilor. zaharul . Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. propolis.hotul” vitaminelor din organismul omului. cosmonautilor. Cr.polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza. vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala. ceara. nu este toxica. vitaminele din complexul B. apilarnil. Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi.. euforie. Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire. etc. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace. fura” din rezerve de Ca. entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR . nu lipsit de interes gastronomic.. Prin 4 . In polen nu s-au evidentiat elemente toxice. pastura. productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor. persoanelor in varsta. Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare. polen. in special a dentitiei si sistemului osos.

utilaje apicole etc. saruri minerale. textila. bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni bucofaringiene. Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară.fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului. bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii. fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului. omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. Cu cât există mai multă polenizare. asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant.recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice. reumatism etc. Veninul . mai mulţi oameni”. etc.continutul de proteine. reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana. afecţiuni gastro-intestinale etc. Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica. Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi. Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec. stomatologice. sportivi.) Propolisul. Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE 5 .reprezinta un produs pe care il intalnim in stup. in sezonul de primavara si toamna. electrotehnica. recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special. Se impune să amintim că marele savant. vitamine. aminoacizi.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră. cu atât iarba este mai multă. sunt mai multe animale. IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare.

mai ales pe cele din aer.Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap. mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal) . torace si abdomen) . Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală. Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului. protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate.Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase) .Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare.Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos. plante.Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi) . Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante. legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei. iar dintre acestea 77% de către albine.Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) .Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos) .Familia Apidae 6 . BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE Albinele melifere fac parte din: .Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule) . impune obligaţia de a conserva resursele naturale.Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol) . apă. care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv. Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor. Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic. atunci ocrotirea. Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor. albinele devin senzori ai mediului.

Albinele sunt extrem de rascibile. Filipine.). Mătcile au culoare castanie-închis. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele. Albina indiană (Apis cerana Fabr.).). unde poate înmagazina până la 35 de kg miere. Albinele au culoare galbenă şi pot zbura la două mii de metri altitudine. albinele lucrătoare având lungimea de 15-16 mm. albina indiană şi albina meliferă. albina indiană uriaşă prezintă cele mai mari dimensiuni corporale. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi.Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen .. Este cea mai mică specie de albine. Fiind extrem de irascibilă (înţepătura ei putând fi mortală) şi cu un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. Este o specie mai evoluată. zonă unde se depune mierea. pe acelaşi areal ca şi albina uriaşă indiană. ridicarea capacului. Albina meliferă (Apis mellifera L. iar matca 36-37 mm. cu care se aseamănă foarte mult. scuturarea de pe rame etc.Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea. Aşa după cum îi arată numele. trântori şi mătci sunt de dimensiuni. Este răspândită. permiţând intervenţia omului fără mască şi fum. Fagurele are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară.).7 m) pe ramurile copacilor. Este răspândită în Ceylon.5/0. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. nu acoperă crăpăturile din stup. Albina pitică galbenă (Apis floreea Fabr. După cum îi spune şi numele are o culoare galbenă. îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri 7 . propolizează mai puţin. China. când sunt tulburate (lovirea stupului. Albina indiană uriaşă (Apis dorsata Fabr. Iava şi Indochina. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale. Japonia şi Orientul Federaţiei Ruse. albina pitică galbenă.Tribul Apini . matca nu depune ouăle în mijlocul celulei. în general.) devin uşor agresive şi emit un şuierat specific numit schimmering. Îşi construieşte un singur fagure (1. ce face trecere spre albinele melifere. corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti) SPECII ŞI RASE DE ALBINE SPECII DE ALBINE Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiană uriaşă. fapt pentru care nu prezintă importanţă economică. albinele lucrătoare galbenă-deschis şi trântorii au corpul colorat în negru. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor. Borneo. Celulele de albine lucrătoare. fiind totuşi mai mică decât acestea. Este răspândită în India.

care. iar trântorii 13-16 mm. Albina caucaziană sură de munte (Apis mellifera caucasica Gorb. RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA RASE EUROPENE Albina carnioliană (Apis mellifera carnica Polm. au forma unei „ghinde”. prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. albina italiană nu se adaptează. datorită însuşirilor biologice productive. observându-se cazuri frecvente de convieţuire a două mătci în aceeaşi familie. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. mătcile au frecvent zone colorate în galben. 6. de unde.). ambele având forma hexagonală. unde îşi adună rezerve mari de miere. care a condus la formarea a numeroase subspecii şi varietăţi. În regiunile mai reci. fiind în număr de 20-30.). Este cea mai rascibilă dintre toate rasele. efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. Dintre toate rasele. are un comportament mai irascibil. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. întrucât are o rezistenţă 8 . Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a rascibilităţii. comparativ cu rasa carpatină.). ce se pot categorisi în trei grupe: rase europene. mătcile 15-30 mm. fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. fiind o albină foarte rascibilă. Mătcile sunt foarte prolifice. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. Este o albină relativ rascibilă şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. Albina caucaziană galbenă de şes (Apis mellifera remipes Gerst. Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. Celulele de matcă sunt mai mari. Albina italiană (Apis mellifera ligustica Spin). rase africane şi rase orientale. prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii.5-6. Iran şi Anatolia). s-a răspândit foarte mult.2 mm. în mod obişnuit. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul). Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brună-închis. aceasta are cea mai lungă trompă. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate.cu celule de formă hexagonală. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. În ţara noastră.

fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. 6.). permiţând. în general.44 mm la populaţia din Podişul Transilvaniei (însuşire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). Este răspândită în Africa Centrală. Este o albină productivă. Ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. culoare închisă. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană.scăzută la iernare. Are corp mic. Este puţin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. Olanda şi Peninsula Scandinavă).) este răspândită în cea mai mare parte a Europei (Franţa. Prezintă trei varietăţi: de câmpie. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea fagurilor cu miere. relief şi baza melifera de la noi din ţară. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală. de unde şi-a primit şi numele. Se aseamănă cu albina caucaziană de munte. având o mărime asemănătoare cu albinele europene. 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale 200.). clădeşte cca. vagabondează şi este foarte agresivă. producţia de miere record a fost de 160 kg pe familie. Maroc). Este o albină irascibilă. această specie prezintă importanţă economică scăzută. cu albina italiană. Este bine adaptată la condiţiile din ţara noastră. intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului.35 mm la cele din Câmpia Vestică a ţării şi 6.30 mm la albinele din Podişul Moldovei şi Câmpia Dunării. Albina sud-africană (Apis mellifera capensis Escholtz). realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. Albina carpatină (Apis mellifera carpatica Foti). RASE AFRICANE Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii Latr. Se caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri în timpul cercetării. Germania. Anglia. Trompa are lungimea cuprinsă între 6. Albina neagră (Apis mellifera L. Albina telică (Apis mellifera intermissa B. având şi însuşirea de a sesiza venirea ploilor. abdomenul de culoare galbenă. Algeria. iar varietatea din Câmpia Dunării. aproape neagră 9 . Reep. albinele fiind surprinse pe câmp. uniformă la mătci. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. Datorită producţiilor mici de miere pe care le realizează. particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali şi propolizează slab cuibul. Culoarea corpului este brună-închis. s-a comportat mai bine decât albina locală. înregistrându-se astfel mari pierderi. S-a format în condiţiile specifice de clima. Este răspândită în zona Capului Bunei Speranţe. situaţie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploi pe câmp. În timpul roirii. Importată în Argentina. Este foarte productivă. „albina braziliană”. dar este extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat. de deal şi de munte. care roieşte mult. a rezultat un hibrid. iar culoarea chitinei este neagră.

Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr. Albina israeliană este productivă. puţin predispusă la roire. prin care trec orificiul 10 . De torace este lipit gâtul subţire. Albina egipteană (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr. capul are o formă relativ triunghiulară la albina lucratoare. este mică. răspândită pe Valea Nilului şi pe ţărmurile Mării Roşii. este ceva mai mare decât albina egipteană. Buttel – R.) este răspândită în nordul şi nord-estul Siriei. rezistenta la intemperii. Răspândită în Madagascar. Albina iraniană (Apis mellifera meda Sker. Albina siriană (Apis mellifera syriaca V. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. foramen. ce adaposteste o deschidere pentagonala. dă metişi de primă generaţie excepţional de valoroşi.). încrucişată cu majoritatea albinele europene. cu partea din faţă plată şi cu cea din spate uşor concavă.). Această subspecie. Răspândită în sudul Siriei şi Liban.şi abdomen cu foarte puţini perişori. fiind imună la boala puietului. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere. Este răspândită în insula Cipru. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de şes. numită „loca”. RASE ORIENTALE Albina cipriotă (Apis mellifera cypria Poll. cu exceptia albinei italiane. de culoare neagră. produşii rezultati fiind foarte irascibili. întrucât fumul le irită. de care se deosebeşte prin faptul că este foarte irascibilă. de unde a primit şi numele. ceea ce asigură obţinerea unor familii foarte puternice. Este o subspecie care face trecerea între albinele africane şi cele europene. Prezintă o însuşire extrem de valoroasă. mătcile prolifice.). oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor. economisesc rezervele de hrană.). abdomen. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. Are mătci foarte prolifice. Capul Văzut din faţă. torace. este considerată rasă pură. ce realizează producţii mari de miere. putându-se lucra numai cu mănuşi. care apără cuibul. MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap.

Ochii sunt alcătuiţi din multe faţete microscopice hexagonale denumite omatidii. Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu. Antenele sunt două aderenţe care se pot mişca liber. cu forme multiple sunt uşor de memorat de către albine. verde. simpli din frunte: ocelii. fiecare captează o porţiune foarte mică. noi nu vedem culorile ultraviolete. a cărei sumă dă o imagine globală. nervii. In comparaţie cu omul. un punct din imaginea totală. partile latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. Pentru apicultorul practician. La albinele lucrătoare omatidiile sunt în număr de circa 4000-6000. Albinele lucratoare por detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului. albastru. Ceea ce vedem noi drept un roşu strălucitor. Totuşi. Ochiul albinei este sensibil mai ales la aceşti stimuli vizuali. a c% de CO2. modificarile de temperatura. perceperea vibratiilor. lateral ochii compusi. albastru-verzui.esofagian. compusi şi cei trei ochi punctiformi. In cutia craniana se gasesc creierul. sunt articulate direct pe frunte datorită unei membrane moi. pentru ochiul albinei este negru sau gri închis. Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faţete. vasele de sânge şi căile glandulare dinspre cap spre corp. miros. galben. centralanterior se afla o pereche de antene. trebuie ca simţurile care nu depind de lumină. apicultorul va marca astfel numai stupii în care mătcile tinere depun ouă. Ele reacţionează la stimuli olfactivi şi auditivi. astfel. Este suficientă folosirea culorilor galben. de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare chiar şi atunci când cerul este acoperit. Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale. la trântor 6000-8000. Pe antena se gasesc localizate organe care indeplinesc functiile de pipait. cum sunt mirosul şi simţul tactil. Dimpotrivă. dimineata devreme. in amurg si in interiorul stupului. Deoarece viaţa coloniei de albine se petrece mai ales în întuneric. iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. în zilele noastre. Ochii cu faţetele lor au capacitatea. albinele percep diferit culorile. violet-albăstrui şi ultraviolet Figurile structurate. negru şi alb. Aceştia sunt dispusi in triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea in conditii de luminozitate scazuta. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei. 11 . acest lucru are o anumită importanţă în ceea ce priveşte marcarea stupilor săi pentru ca albinele să nu se rătăcească. Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei familii. etc. să fie deosebit de evidente. muschii motori ai aparatului bucal si ai antenelor si glandele salivare. iar frontal trei ochi simpli.

În timp ce această glandă lipseşte cu desăvârşire la trântori. substanţa de matca este întâlnită în cantităţi corespunzătoare la mătcile tinere. cu ajutorul micrometrului ocular. Dacă această substanţă lipseşte sau este în cantităţi reduse. După descoperirea ei. prin miscari aspiro refulante. Spre deosebire de viespi.3 mm şi 7. formandu-se un tub cu diametrul mai mare la baza si mai mic la varf. cu care albinele aspiră nectarul. indicator important in caracterizarea diferitelor rase. insalivare. mandibulele albinelor nu au dinti. şi insuficientă la mătcile bătrâne şi slăbite. Mandibulele sunt plasate pe ambele părţi ale cavităţii bucale si pot fi mişcate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. lichidul dulce secretat de afide. la ingerarea polenului. Aparatul bucal indeplineste functii multiple. Astfel. redată în cantităţi mici fiecărui membru al coloniei. 12 . Albinele lucrătoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii. Daca hrana albinei este formata de alimente solide (zahar). Determinarile se fac la microscop. în funcţie de rasa de albine. în aşa fel încât ea nu mai este vizibilă. În imediata apropiere a aparatului bucal. Trompa se compune din doua maxile si labium. Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o prelungire chitinoasa a cutiei craniene. cladirea fagurilor. se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid. trompa se poate strânge.Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza superioara. creşte numărul ouălor de albine lucrătoare. Mandibulele mătcii sunt mai mari decât ale albinelor lucrătoare. între 5. In momentul aspirtatiei hranei. ce vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. hrana şi apa. Lungimea trompei variază. Întregul aparat al trompei se compune din nenumărate palpe labiale şi din limbă. de: prehensiune. cu rol in menţinerea coeziunii coloniei. De asemenea. Limba se termina printr-o formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. apare fenomenul roitului. continuata cu o membrana. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si de lungimea trompei. doua mandibule si proboscisul sau trompa. la roaderea capacelelor şi la toate activităţile din stup pentru care aceste instrumente de apucat şi de strâns sunt necesare: curatirea stupului de albinele moarte. sau buza inferioara. aspirarea lichidelor. ea este foarte bine reprezentata la matcă. După aspirarea hranei. scuturarea polenului de pe anterele florilor. mierea. Colonia nu mai este mulţumită de matcă şi de propria-i stare. în 1954 de către Butler. aceasta este umectata cu saliva si transformata in sirop. desprinderea propolisului de pe muguri. elaborand o substanţă atractivă de matca( feromon). pe partea interioară a peretelui din faţă al capului se află glandele mandibulare. a caror secreţie înmoaie ceara elaborata de lucrătoare.2 mm. Este organul de supt si lins. toate componentele trompei se alatura.

Toracele prezinta pe partile laterale trei perechi de stigme. Pe fiecare segment toracic. care descarca polenul in celule. doua perechi de aripi. La prima pereche de picioare. cu ajutorul careia se transporta polenul. este mai dezvoltat. pe mezotorax si metatorax. mijlocii si posterioare. Bazitarsul prezinta 9-10 randuri de peri lungi. de o mare însemnătate sunt periuţele pentru curăţat antenele. Fiecare picior este alcătuit din urmatoarele segmente: coxa. Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele posterioare. cu picioarele lor. care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete. partea externa a tibiei este prevazuta cu scobituri marginite de peri duri. femurul. numite şi „batista albinei”. cu rol in respiratie. nu servesc numai pentru deplasare. mezotorax si metatorax. Picioarele se pot mişca în diverse direcţii. de consistenta chitinoasa. separate de pleura. introduse antenele după cules. Albinele nu pot face. Intre tibie si bazitars. cosuletele (corbicule). Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si una ventrala numita sternit. inchizand sistemul cu clapeta. Acest lucru joacă un rol în special în cazul recoltării polenului şi în formarea coşuleţului. Antena este introdusa in fosa semilunara. Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si transportului polenului si propolisului. dintre care primul bazitarsul. Scăderea mobilităţii este compensată de numărul mare de segmente. Articulaţiile stau în unghiuri diferite cu diverse direcţii de mişcare aşa încât sunt posibile mişcări izolate în toate cele trei planuri. Perişorii de pe picioare ajută la aceste activităţi. ca o perie. Astfel. aripioare dar şi spre cap şi spre partea posterioară a corpului. orientati catre interior. multe feluri de mişcări. formand panerasele. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten. La albine. lateroventral. Picioarele cele trei perechi de picioare. Segmentele sunt unite intre ele prin articulaţii. tibia si tarsul. Prin fosa sunt. fixata pe partea distala a tibiei. care le dau mobilitate. În torace se găseşte centrul aparatului locomotor de unde pleacă muşchi puternici spre picioruşele inferioare. trocanterul. pentru a se curăţa de praf şi de grăunţele de polen. ci şi pentru recoltarea şi transportul polenului. 13 . Aceasta este formata dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului. Mişcările musculare sunt controlate de sistemul nervos. curăţarea se realizează automat prin pieptănarea antenelor chiar şi atunci când acestea nu sunt murdare. Tarsul este format din cinci segmente.Toracele Este format din trei parti: protorax. picioarele posterioare au o adancitura care formeaza „presa de polen”. deci. este inserata cate o pereche de picioare si superolateral. chiar pe încheietură şi dintr-o clapeta cu peri desi. anterioare. tarsomere. iar tarsul se flexeaza pe tibie. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi.

zbor curbat şi zbor în cerc) şi viteza (aceasta depinde desigur. numărul mediu de bătăi de aripi este de 250 pe secundă (250 Hz). iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar. Când vântul este blând. Ajutata de vant. frecvenţa este mai scăzută: valoarea medie poate fi de 240 Hz. La o cursă pentru cules. care. viteza de zbor este de 8 m/s.13-29. Acesta exprima procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului posterior. mediana si anala. O scădere importanta apare după împerechere.5 m/s. coborâre. care formeaza intre ele un unghi obtuz. Aripile rădăcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax si metatorax. gata să înţepe. indicele tarsian. Lindauer 1955. subcostala. Datorită acestor posibilităţi aerodinamice. ceea ce corespunde cu aceea de 29 km/h (după Frisch. albina poate varia direcţia zborului (înainte. Cunoscand lungimea nervurilor si a unghiurilor dintre ele. reprezintă un ton mai profund. denumite: costala. Sub 1% zahar in sange. de ponderea „încărcăturii”). urcare. La iesirea din stup. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca. se determina indicele aripilor. le poate mişca în sus şi în jos. de 6. trantorii. este în medie de 285 Hz. le poate roti. Trântorii produc un sunet de 270 Hz. cu frecvenţe medii de 226 Hz. se pot determina anumite caractere biometrice. masuratorile facandu-se microscopic. de forma unui jgheab. Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor: printr-o grupare a lor spre piept. Bűdel/herold 1960). cu ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate de puterea muschilor toracici. La mătcile nefecundate. impiedica zborul albinei. o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h. în comparaţie cu cel al albinelor.Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de albine utilizeaza pentru stabilirea rasei. La albinele care se înapoiază. Astfel. pe care o 14 . inserate prin articulatii mobile. ramificate diferit in functie de rasa. le poate răsfira sau le poate înfăşura pe corpul ei. Aripile din faţă sunt mult mai mari decât cele din spate şi vascularizarea lor este mai puternică. din cauza greutăţii încărcăturii pe care o transportă.1323.15-27. Printr-un şir de cârlige de pe marginea din faţă a aripilor posterioare (hamuli) şi printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor anterioare. sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de a treia celule cubitale. prin bătăi simultane. albina se hraneste din belsug cu miere. inchise catre articulatie si deschise catre margini. Nervurile delimiteaza un numar de celule. implicit de energia rezultata prin metabolizarea nectarului. Aripile transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase. lucratoarele. Sunetul pe care-l emite o albină iritată. tonul produs prin bătaia aripilor este de 253 Hz. ambele aripi pot fi cuplate în zbor.

In zbor. comparativ cu musculatura striata a mamiferelor. cu nuclei dispusi periferic. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste un orificiu respirator numit stigma Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul sau de protectie. in timpul zborului. cu exceptia muschilor directi ai zborului. treptat. iar membrana bazala serveste drept suport pentru celulele epiteliale. intr-o cantitate. Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie. Hipoderma este alcatuita din strasat de celule. Tegumentul este alcatuit din: cuticula. indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi. Sistemul muscular al albinei este de tip striat. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m. in medie. dar. intr-un proces similar transpiratiei la vertebrate. temperatura toracica ramane constanta. Acesta este dezvoltat in partea anterioara s imai subtire in partea posterioara.5 mg/min. Odata cu varsta. Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol protector. sarcolema si in interior sarcoplasma. fapt pentru care corpul albinelor devine negru. de 1. cu miofibrile si nuclei asezati central. hipoderma si membrana bazala. Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si o placa ventrala numita sternit. Fibra musculara striata are la exterior o membrana. 15 . ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI 1. dar in conditiile unei hraniri corespunzatoare. o crestere a temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin regurgitarea apei extrase din miere. lucios. Abdomenul Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina lucratoare si la matca si 7 la trantor. la nivelul ei isi au originea glandele cutanate si perii senzitivi. de colectare a polenului si rol senzitiv.consuma. in functie de necesitate. pe un singur rand. acestia se uzeaza. de 46°C. se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km.

nu în ultimul rând. Toate acestea folosesc drept hrană energizantă în timpul zborurilor la cules. situata in partea anterioara a abdomenului. Guşa. Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face legatura intre faringe si gusa.muschii directi ai zborului. el prezinta numeroase ondulatii. mai bine reprezentati si mai purernici. Ea este foarte extensibilă. ventrali. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei. Astfel. rect si orificiul anal.reg. 2. anterioara care cuprinde faringele. Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul consumarii hranei. . . mijlocie. lichidul dulce secretat de afide. esofagul si gusa. Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali.reg. posterioara. acestia nu au sarcolema si structura lor este foarte fina. laterali si muschii celor doua diafragme. printre care patrund traheele respiratorii. alcatuita din intestinul subtire. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. de la gura la anus. Plină până la refuz. În ea se adună sucurile nectarului. nu şi invers. El se deschide prin intermediul a patru valve in forma de cruce. un sac în formă de pară. sau absorbtiei nectarului. este continuarea şi prelungirea esofagului. apa. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare. 16 . 39 mm la matca si 47 mm la trantor. Aparatul digestiv Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de organe ce formeaza un tub.Foarte importanti sunt muschii aripii. este protejat nectarul de impurificarea continutului stomacal. in care hrana este descompusa de sucurile digestive. sub actiunea cumulata a enzimelor din nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci. are o capacitate de 75 mg. fibrele fiind grupate in fascicule. reprezentata de proventricul si ventricul (stomac). . care acţionează ca un ventil regulator între guşă şi stomac. raspunzatori de bataile verticale ale aerului.reg. Musculatura aripii este formata din doua tipuri de muschi: . hrana şi. ce induc miscari helicoidale. care face posibil ca hrana să poată ajunge din guşă în stomac. permitand totodata trecerea hranei din gusa in ventricul si separarea nectarului de granulele de polen. Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte: .muschii indirecti. determinand zborul propriuzis.

1 mm. ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi nedigerate. in special. cu volum reglabil. rezistenta albinelor la iernare se datoreaza. In partea anterioara sunt situate sase glande rectale. activitatii catalazei. Rolul tuburilelor Malpighi este. albicios. La exterior. se varsa continutul tubilor Malpighi. o familie de albine elimina in jur de 20 kg dejectii. 17 . Are o forma cilindrica si o lungime de cca. Ele sunt numite „corp gras” sau „celule grase”. Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri. ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. si din grasimi. uree. direct în sângele albinei. independente functional. pe care le varsa in pilor. formand o valvula pilorica cu sfincter. In cursul unui an. 3. cu diametru de 0. In mod obisnuit. defecatia are loc in interiorul stupului (diaree). 10 mm. iar celulele lui secretă sucuri digestive. ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei. situate în partea posterioară a abdomenului. împrăştiate sub forma unor mase neregulate de ţesut moale. Enzima devine mai activa la temperatura de aprox. in vecinatatea pilorului. Deci. din 70 kg hrana consumata. deci. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati. carbonati). cu rol in reglarea defecatiei. Lumenul intestinului. ce face legatura intre stomac si rect. care formeaza un sfincter in jurul orificiului anal. Acestea sunt inserate in zona de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe interne. determina peristaltismul specific. Cand cantitatea excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza tubul digestiv. In partea posterioara rectul prezinta mushi inelari. si pe masura ce se realizeaza umplerea rectului. care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate. Intestinul subţire este un tub scurt si subtire. care. catre partea mijlocie. similar cu cel al rinichilor mamiferelor. ce se pot transforma rapid in glucoza. La acest nivel. stomacul prezinta straturi de muschi care. Aparatul excretor Este reprezentat de tuburile Malpighi. 5°C. 200 canale filamentoase. simptom al maladiilor digestive. albinele defeca in afara stupului. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de albumine si glicogen. Substanţele nutritive secretate de celule trec prin membranele semipermeabile şi ajung. prin contractii ritmice. se micsoreaza. prin peretele stomacal. prin intermediul muschilor adiacenti. care contribuie la eliminarea apei. Peretele stomacal prezinta numeroase cute transversale. Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare galbuie.În stomac (ventricul) se realizează digestia hranei. Ele secreta catalaza.

990. 35%monoesteri. iese in exterior si. 14% diesteri. de culoare alb-sidefie. se solidifica sub forma de „solzişori” ovali. provenind din doi săculeţi. ce primesc oxigen prin trahei specifice. 4. dispuse în patru perechi. iar rolul acestora se manifesta in procesul de orientare. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza la albinele tinere.Glandele cerifere Se găsesc la albinele lucratoare. 12% acizi liberi. hexagonali. Glandele hipofaringiene Sunt glande salivare. cele mai voluminoase ale lucratoarei. adica aprox. la nivelul ultimilor segmente ale sternitelor abdominale. c. Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi: 14% hidrati de carbon. in varsta de 13-18 zile.000 solzisori de ceara. glandele ceriere degenerează.5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara. Prin miscarea aripilor. la recunoasterea membrilor familiilor. răsucite de mai 18 . In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se regaseste un amestec de 7 compusi. 8% hidroxipoliesteri. albinele lucratoare au nevoie in primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen. ce migreaza apoi in tuburile Malpighi. Cantitatea de feromoni secretata creste odata cu varsta. În timpul perioadei de producere a cerii. maximul inregistrandu-se la 28 de zile. prin canalul odorifiant. mirosul se raspandeste pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. la pozitionarea surselor de apa si hrana.000 celule epiteliale. ele se dezvoltă mult în înălţime şi capătă o structură glandulară. a. După încheierea perioadei de clădit. De acolo. corpului gras i se atribuie si rol excretor. Pentru a fi apte de producerea cerii. numite oglinzi cerifere. in contact cu aerul. Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor. micile plăcuţe vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate. Din acest motiv. frământate cu mandibulele şi prelucrate.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua tergite abdominale. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii. care. sub forma a două fire lungi de 15-20 mm. lucratoarele consumand aprox. Glandele cerifere sunt alcatuite din 10. adunarea roiului in forma de ciorchine. sub forma unor pete ovale. are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant. b. de culoare alburie. Ceara se produce prin metabolizarea mierii. realizarea comunicarii. 8. in sistemul de aparare si in transformarea hranei. cu precadere la patrunderea in stup.La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric. Prin pori fini apare ceara în formă lichidă.000-20. etc.

glucoza si fructoza. glandele toracice. ce converg in doua rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. cand devin doici. Sunt raspunzatoare de emiterea unei substante numite „amprenta piciorului”. d. mult mai putin reprezentate. dar atrage trantorii in zborul de imperechere. Glandele labiale Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic. glandele cervicale. Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate. e. g. si una situata in zona toracica. la acest nivel. dar se gasesc si la lucratoare. Aceste glande se întâlnesc numai la albinele lucrătoare (sunt putin dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie de la baza trompei. aflate în părţile laterale ale creierului. bine dezvoltate la lucratoare si sunt foarte mici la trantor. de peste 21 zile. inhiba instinctul de cladire al botcilor. pozitionati pe partile laterale ale capului albinelor. ca liant al polenului si la construirea fagurilor. transformand nectarul florilor in miere. Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile.multe ori. componentul principal al hranei. un hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor. care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti. a lipidelor si glucidelor. La albinele batrane. acidul 10-hidroxi-2decenoic. Sunt in numar de doua perechi. glandele secreta invertaza. Glandele mandibulare Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate de doua perechi de saci ovali. Secretiile acestor glande au un important rol in dizolvarea cerii si propolisului. Glandele Arnhart Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al tarsului. Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca. Pe suprafata acestora sunt inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare. numita salivarium. secreta prin aceste glande si o substanta lipidica. producand laptisorul necesar hranirii larvelor. cu rol in prelucrarea cerii si in digestia. pe care 19 . prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la trantor). Lucratoarele doici care produc hrana larvara. Glandele Koshevnicov Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive. f. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. Sunt cele mai dezvoltate la matca. Secretia lor are rol in diluarea mierii si laptisorului. Glandele sunt pe deplin dezvoltate la lucratoarele de 6-12 zile.

Veninul este un amestec de proteine si peptide. este cautata membrana intersegmentara. Este localizat in abdomen si este alcatuit din. si anume: placa triunghiulara. o proteina. zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi retrasi. Cand albinele se inteapa intre ele. situat in partea dorsala a abdomenului. h. acul putand fi retras dupa injectarea veninului. moale. lantetele avand.lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea veninului. hemolimfa si organele accesorii de pulsatii. Glandele Dufour Se gasesc in apropierea camerei acului. placa patrata si placa oblonga. intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica. In momentul in care albina inteapa. Cele doua glande veninoase au marimi diferite si secreta. abdomenul se incovoaie si contractia musculaturii adiacente determina patrunderea acului. prin care hemolimfa avanseaza postero-anterior. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. chiar si dupa detasarea sa in urma intepaturii. unde isi si varsa continutul. sistemul motor si un ganglion. spre exterior. 6. dar principalul component este melitina.. 20 . aorta. Matca are aparatul vulnerant diferit de cel al lucratoarei. valvule. Ventriculele comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape. Piesele chitinoase ale aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. care se deschid catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. pentru orientarea celorlaltor culegatoare. are un traiect spiralat. patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu. doua diafragme. În lateral se află 5 perechi de perforaţii denumite ostii sau osteole. teaca acului. 5. cele doua substante se amesteca. iar cea mica. de ex. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord). Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant) Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. superior aparatului digestiv. Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor. o substanta acida. cea mare. Inima este un organ tubular pulsatil. Ganglionul nervos coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant. ce prezinta la capatul distal zimti orientati postero-anteriori. Cand albina inteapa. doar trei zimti. Acul este format din doua lantete ascuţiţe cu 10 cârlige aşezate invers. glandele veninoase. format din cinci ventricule. una alcalina. ac. Teaca este o formatiune ingrosata in partea superioara. Daca albina inteapa un mamifer.

este centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali. acizi grasi. care se unesc cu creierul in partea superioara.Sistemul nervos Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral si sistemul somatogastric. 21 . Ganglionul subesofagian este format din trei ganglioni alipiti. prin nervul optic. la baza aripilor. controleaza organele endocrine. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se formeaza sinusul ventral.). Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive din intestinul mediu la celulele corpului. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si aripile. Este un lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii. Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul nervos ventral propriu-zis. leucocite. digestia.Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum. doi fiind situati in torace. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv. saruri minerale. sinusul dorsal sau pericardial. cuprinde centrul vederii si. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati. Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni.6-13. iar cel de al doilea comanda functionarea organelor interne (respiratia. In partea ei superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si comanda miscarile. limpede. Sistemul circulator este unul liber. situat in partea din fata a capsulei cefalice. enzime. este mai putin dezvoltat. etc. de celule formatoare de 4. o cantitate importanta de zaharuri. apa in % de 85-90%. deutocerebrum. deasupra cordonului nervos. la baza antenelor si in torace.8 microni si de celule mult mai mari. cel mai dezvoltat. spre partea posterioara legandu-se cu intregul lant ganglionar. in special glucoza. 7. In compozitia hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti. Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a diafragmelor si sunt localizate la cap. de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii. digestiv si reproducator. de a curata organismul de resturile de celule pe care le trimite la organele excretoare. hemolimfa scaldand organele si tesuturile corpului. situat anterior lobilor deutocerebrali. Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. intervenind si in apararea impotriva agentilor patogeni. de unde pornesc nervii maxilari. iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator. tritocerebrum. si 5 in abdomen. mandibulari si labiali.

Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2 perechi de glande retrocerebrale. Glandele protoracice. Ele secreta hormonul naparlirii sau de metamorfoza. 22 . HJ. Prelungirile subţiri ale traheelor longitudinale sunt aşa-numiţii saci aerieni. se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut. un sistem foarte fin de ramificaţii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele şi ţesuturile în interiorul corpului. prezente la larve. Un mecanism special de închidere reglează respiraţia. Pentru aceasta.Sistemul neuroendocrin Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea desfasurata. Traheele fac legătura cu exteriorul prin orificii respiratorii în formă de crăpături. 7 in torace si 3 saci in abdomen. bioxidul de carbon fiind eliminat. HJ intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul larvelor. Acest sistem este format din: stigme. Ca orisice fiinţa şi albina are nevoie. Ei sunt dispusi 5 in cap. de oxigen. care elibereaza hormoni. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci. situate la nivelul creierului. Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului. pentru metabolismul ei. cand consumul de oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna.Aparatul respirator Ca orice insecta. prin care corpul albinei este oxigenat. ultima dintre ele fiind situata la nivelul acului. si din glande endocrine care sunt activate de hormonii secretati de celulele neurosecretoare. trahei longitudinale. Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii abdominale. si invers. ramificatii traheale si celule traheale terminale. Hemolimfa primeşte. numit opercul. cand miscarile respiratorii sunt foarte reduse. la care aprovizionarea cu oxigen se face prin sânge. Rolul acestuia este in controlul metamorfozei. intre lucratoare si matca. Trei perechi de stigme sunt localizate în zona toracică. şapte în partea posterioară a corpului. stigmele sunt protejate de un vestibul căptuşit cu perişori fini şi deşi. Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. la albine. pe abdomen. oxigenul de care are nevoie. ci un sistem de trahei ce conduce aerul la nivelul tesuturilor. in maturitatea sexuala si in reproductie. trahei scurte. pe care-l oxigeneaza. Spre deosebire de mamifere. 8. astfel. albina nu are plamani. sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil. trahei transversale. stigmele.

ce secreta un lichid nutritiv. Aparatul reproducătoar femel este alcatuit din ovare. pe perioada depozitarii spermatozoizilor. Astfel. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase. vezicule seminale. Canalul ejaculator este un tub subtire. alcatuite din tuburi ovariene. care face legatura intre zona de unire a glandelor mucoase si capatul anterior al penisului. care. iar in interior se evidentiaza cca. Suprafata ei este traversata de trahei ce asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. canal ejaculator si penis. 200 tuburi spermogene. Celulele seminale produc un lichid cu rol in nutritia si sustinerea spermatozoizilor. ovariole. schimbul gazos realizandu-se prin difuzie. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii. la mijloc ovocitele. iar la baza ovulele. respectiv deasupra vaginului si anterior acului. secreta mucusul. Este situata deasupra oviductului impar. testiole. vaginul si punga spermatica. de forma unor saci. Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si realizeaza eliminarea ovulelor. Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si stocheaza materialul seminal. in numar de 150-180 la matca si 2-12 la lucratoare. piriforme. 23 . Ovarele sunt doua mase voluminoase. 1 mm3. oviducte pare care comunica cu un oviduct impar. iar in repaus sauactivitate redusa. situat in partea ventrala a abdomenului. ce corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. ce conflueaza intr-un canal comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Acesta dilueaza sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare. Este alcatuit din vestibul. reprezentate de tuburi subtiri. se deschide canalul ejaculator. Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator.Aparatul reproducator Aparatul reproducătoar mascul Se compune din testicule. canale deferente. situate in abdomen. cu volumul de aprox. o pereche de coarne si din cervix. deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare.Cand sunt in activitate. Prin canalele deferente. Glandele mucoase. Testiculul este invelit la exterior de o tunica. In portiunea terminala a penisului. La acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase. sperma ajunge in veziculele seminale. stigmele sunt deschise. bulbul. Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda. acestea sunt inchise sau usor intredeschise. impreuna cu secretia veziculelor seminale. la varful tubului ovarian se gasesc ovogoniile. alcatuiesc lichidul spermatic. Penisul reprezinta organul copulator. glande mucoase. 9.

hidrici.La împerechere. trântorul moare. canalul ejaculator este împins înainte. canalul ejaculator este împins înainte. auditivi. numite sensile. a carui prelungire distala primeste excitatiile de diferite tipuri 24 . Aceste organe au origine ectoderma. de forma unui neuron bipolar.Organele de simt Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de analizatori tactili. Aceasta se întâmplă la apăsarea pe partea din spate a unui trântor maturizat sexual. De aceea numărul trântorilor trebuie să fie suficient de mare. olfactivi. 10. La împerechere. După împerechere. statici. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formaţi. împreună cu epiteliul glandei mucoase. Mai întâi. termici si vizuali. adică de 12 zile. apare sperma şi apoi mucosul. sunt reprezentati de formatiuni senzitive. ca urmare a mişcărilor musculare rapide.

cele trei componente se completează reciproc. familia fiind pierduta. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup. In scurt timp.CURS 2 COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o mangaie. alveola mătcii. o curata si distrug botcile incepute.000 indivizi. un număr de trântori şi o „armată” mai mică sau mai mare de albine lucrătoare. laptisorul. Durata de viaţă a matcilor este . Trântorii lipsesc iarna. astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu laptisor de matca. stupul devine foarte agitat. Cand o familie ramane fara matca. cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua de trantori. Toate acestea sunt capabile să asigure reproducerea puietului. Celelalte se imprastie pe peretii stupului. doar lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. de la ou la matcă . daca nu se intervine la timp. COLONIA DE ALBINE Hotărâtor pentru o apicultură prosperă este că stuparul să considere şi să înţeleagă albinele ca pe o colonie. devenind trantorita.la care organele sexuale sunt complet formate. cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca” secretata de glandele mandibulare. Colonia albinelor are nevoie. emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. Larva eclozată este hrănită cu o hrană specială. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana. o hranesc. pentru a funcţiona normal şi fără probleme timp îndelungat. ca pe o familie compusa din 30. ca şi lucrătoarele. Matca Matca provine. şi se dezvoltă astfel. Fiecăreia îi revine pe parcursul anului o anumită sarcină. Pentru buna întreţinere a unei colonii funcţionale. sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor. care este indispensabilă continuităţii coloniei. dintr-un ou fecundat. in medie.00050. de cele trei componente: matca. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca si au sarcini bine stabilite. pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup. lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una 25 . în 16 zile. de 3-4 ani. dispus într-o alveolă mare.

greutate de 150-280 mg iar trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm. Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm. depune şi ouă nefecundate.. de regulă. matca începe. mama” intregii familii. pot apărea si aspecte negative. prin selectarea spermatozoizilor de la anumiţi trântori din respectivele colonii. Zborul nupţial. Înainte şi după această perioadă. chiar fara a o vedea. Matca poate. sunt necesare instrumente curate şi sterile şi multă abilitate care se dobândeşte în ani. Avantajul este că. Matca poate depune şi ouă 26 . În ultimii ani. matca depune. Într-o creştere selecţionată. după 2-3 zile. Totuşi. Pentru aceasta. Depunerea ouălor. intercalarea larvalor de varste diferite printre puietul capacit. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase. Spatii goale pe rama de puiet. Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci. Albinele lucrătoare şi mătcile pot apărea numai din ouăle fecundate. cu o familie sanatoasa. se obţine o împerechere controlată. numai ouă fecundate. nu înainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-şi întipări în minte împrejurimile. doar prin aprecierea puietului. La circa 8-10 zile după eclozare matca părăseşte stupul pentru zborul nupţial. Pentru aceasta. Conţinutul spermatozoidului se contopeşte cu cel al oului. În cazul fertilizării naturale. cum ar fi alveolele lacunare. naturală sau artificială. matca primeşte spermatozoizii necesari. Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor. unde sunt fecundate. acest procedeu este. După o însămânţare reuşită.sau mai multe matci. să depună ouă. uneori. Acesta este de fapt . Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. sau fertilizarea artificială. totuşi. Prin împerechere. sunt semnele activitatii unei matci batrane. au glandele mandibul. Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule. cea batrana disparand primavara. necesar. procedeul însămânţării artificiale a mătcilor a fost desăvârşit şi completat. proces de maturare care se încheie când ele sunt eliminate din trompele uterine în vagin. acestea apar foarte rar. din martie-aprilie până în iunie-iulie. Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. La unele rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna. Aceştia sunt ţinuţi vii ani de zile în punga spermatică prin oxigenare şi hrănire. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500 – 3000 oua in 24 ore.are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor. din punga spermatică sunt eliberaţi câţiva spermatozoizi care pătrund în membrana oului.

Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza” culoarele de zbor. Trântorii şi mătcile se întâlnesc în locurile de adunare a trântorilor. Lampeitl 1992). Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoşi şi mai dezvoltaţi decât lucrătoarele sau decât mătcile.in functie de diametrul celulelor. in numar de cateva sute (după Weiβ. Sunt consideraţi inutili pe perioada iernii şi. rămân aceleaşi ani de zile. Trântorul eclozează din ouă nefecundate (partenogeneză). comparativ cu cea a albinei lucrătoare. Viaţa trântorului. trântorii se întâlnesc numai în lunile aprilie până în iulie-august. Din a opta zi. matca îşi poate continua zborul nupţial şi se împerecheaza în aceeaşi zi de 8-10 ori. Până la eclozare trec 24 de zile. Împerecherea are loc la aprox. Horn. de către următorul trântor. Astfel. Trântorii şi mătcile zboară in scopul imperecherii la distanţe de până la 10 km. 27 . Trântorii au o singură sarcină: de a produce spermatozoizi şi de a se imperechea cu matca. serveşte numai la primirea hranei de la acestea şi. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaţiile electromagnetice (Mauthe. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg. de aceea. lucrătoarele smulg chiar larvele de trântori din alveole. alternativ. Durata lor de viaţă depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de împerechere şi este cuprinsă între 20 şi 50 de zile. Acum are loc maturarea spermatozoizilor. uneori. în afara stupului. Trompa scurtă a trântorului. la aspirarea hranei din alveole. Deoarece trântorii nu contribuie la activităţile stupului. trreptat. 10 m înălţime: trântorul îşi lasă canalul ejacular ca „semn de împerechere” în vaginul albinei şi cade mort la pământ. Dupa aceea. 1962). ei preiau hrana din alveolele cu miere. Împerecherea are loc în anumite spaţii destul de restrânse si care. Nu degeaba se vorbeşte despre măcelul trântorilor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în perioade de criză alimentară. ies în zbor. Însămânţarea. Acest semn de împerechere poate fi îndepărtat imediat. sunt împiedicaţi să mai aibă acces la hrană si sunt alungati.fecundate în alveolele lucrătoare şi ouă nefecundate în alveole de trântori. la 350C si sunt hrăniti de lucratoare in primele 4 zile. Trântorii recent eclozaţi stau în repaus complet în cuib. ei nu mai sunt toleraţi începând din iulie. În coloniile normal dezvoltate. Cel care mai poate zbura şi nu mai are forţă poate intra în coloniile fără matcă sau în acelea care mai au încă o matcă nefecundată. ziua. În aceleaşi situaţii. Trântorii In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a asigura perpetuarea speciei.

000). unele lucrătoare depun ouă fără a fi fecundate.4 mm. Albinele lucrătoare Acestea sunt cele mai mici.000). însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. iar toamna 20. vara circa 40. Aceasta se întâmplă mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie. cu acul isi apara cuibul. iar din acestea apar numai trântori.000. greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. constituie „cuibul”. dar sunt mici şi. el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine. Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol care nu conţine nici rame nici faguri. nu produc ovule. ei pot produce spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trântori”. Majoritatea acestor trântori sunt mult mai mici. Albinele lucrătoare sunt femele. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6. picioarele prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii. astfel: la inceputul primaverii 10. Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. ele formează masa familiei de albine. sau din ouă depuse de lucrătoare. Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6. o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori.000-15. Lungimea corpului este 12-13 mm .000-60. alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei.000 (10. ale căror ovare sunt formate. Numarul lor variaza in functie de sezon. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0.000-80. prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul.000-20. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce.Trântorii mai pot ecloza şi din ouăle nefecundate ale mătcilor virgine sau incomplet dezvoltate. dar cei mai harnici membri ai coloniei. glandele lor cerifere produc ceara. O excepţie o constituie colonia fără matcă şi fără posibilitatea de a obţine una din puietul existent. Albinele melifere işi produc singure materialul necesar pentru adăposturile lor şi încăperile pentru provizii.000 (50.8 mg. CUIBUL ALBINELOR Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib. În această situaţie. întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară. adica ceara. în general.9 luni iarna. pentru 1 kg ceară curată.000-30. 28 . cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna.

până la alcătuirea primei aglomerări de material. Fundul celulei este format din 3 fete romboice. se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”. Dupa marime. Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul. în formă de ghindă. de trantori. care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. prin armarea ramelor cu sârmă. Un dm2 din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. Pe lângă avantajul mobilităţii ramei. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare. de matci si intermediare. Construirea fagurilor are loc atât în lungime cât şi oblic. stabilitate. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si depozitarea mierii. se obţin faguri mai regulaţi şi. la canturile împreunate. spatiu prin care albinele trec usor. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe 29 . cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 130 în sus. pereţii celulelor sunt bine fixaţi. Mai întâi. fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali. pe care începe alcătuirea alveolelor. Diverse cercetări recente au avut drept scop înlocuirea ramei clăditoare din ceară cu una artificială. dobândind. greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi. mai stabili. cu fundul trirombic. până când ele capătă adâncimea normală. se construieşte un perete median. divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. celulele sunt: de albine lucratoare. umezită. alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6. astfel. In mod obisnuit. Rama clăditoare aşezată de apicultor – o placă de ceară – uşurează construirea fagurilor de către albine cu ceară lichidă produsă de ele. astfel. atârnând în jos. iar dupa cum sunt asezate ramele in stup. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5. Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. depozitarea mierii si a polenului. numar si destinatie. cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus. Cu cât creşte fagurele în jos. În afară de aceasta. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. Până acum nu s-au găsit soluţii utilizabile care să împace toate dezideratele. Alveolele lucrătoarelor şi alveolele trântorilor. Fagurele gata format este căptuşit cu o ţesătură cu care larva îmbracă alveola. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta.4 mm). Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară. Acest lucru prezintă avantajul că mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară şi că.Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată.5 mm) şi alveolele mătcilor( 10 mm in diametru ). forma. Trebuie să mai menţionăm că diferenţele mai mari de 6 mm între partea de sus şi cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine.

se închide într-o piramidă trilaterală. Fiindcă fiecare perete şi fiecare suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, principiul clădirii alveolelor urmăreşte o utilizare optimă a spaţiilor – pe fiecare cm2 încap patru alveole de albine lucrătoare – şi trei alveole de trântori! – astfel, se reduce foarte mult risipa de material de construcţie şi de timp. Se ajunge la o extraordinară rezistenţă şi stabilitate ca şi la o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Acest genial principiu constructiv a fost urmat îndeaproape de arhitectura si de tehnica modernă, de exemplu în construcţia avioanelor, fiind numit procedeul de construcţie fagure, sandwich sau coajă dublă. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Alveolele mătcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creşterea reginelor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm. În colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Dacă într-un cuib (stup) fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi într-o anumită ordine. În mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.
30

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp de cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească. HRANA ALBINELOR In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg - polen 25 kg - apa 50 litri Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%. Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile, Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”. Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
31

Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii. Compozitia nectarului si a mierii de flori: Compozitie % apa Zahar invertit Zaharoza Dextrine Acizi organici Saruri minerale Alte substante M. 1983 Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii: Specificatie Zahar invertit Zaharoza Apa BROKER J.1981 Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi. MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante: - apa (aprox 18%) - substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%) - substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine) Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
32

Nectar 78,80 5,60 11,40 1,60 0,10 0,19 0,11

miere 18,20 75,30 1,20 3,60 0,07 0,22 0,86 Sursa:ORJESFECHI

La doua zile dupa capacire 62,8 12,0 19,8

La zece zile dupa capacire 77.3 4,4 18,3 SURSA:

D. 40% glucide. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50 – 51kg miere. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz 33 . numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. Polenul contine 7-35% proteine. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine. vitaminele A si K. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile. cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada. Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente. iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de miere capacita existenta in cuib. biotina si enzime. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. Ca urmare. echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. vitaminele C. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor. E. singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. 3% saruri minerale. cat si a indivizilor acesteia. inositolul. se indeparteaza colectorul imediat. POLENUL Polenul este unica proteina a familiilor de albine. in special continute de polen. in pastura se gasesc. pantotenic. dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80 – 100kg. in plus. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine. luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules. acidul folic. maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. se instaleaza la inceputul lunii aprilie. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules. prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor. 4% lipide. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit.Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic. pentru obisnuirea albinelor.

O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. productivitatea. In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras. c. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare. deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare.250kg.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina. se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca.2 7. la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. respectiv 25mg. La un kilogram de miere albinele 34 .7 Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar. se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3. Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei Anul 1960 1961 1962 Fara colectoare (kg miere) 17. Cerintele de proteine ale albinelor Dezvoltarea. proteina bruta. albinele au cerinte mari de proteina. Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. in proportie de 2:1 (la greutate). Cantitatea de proteina din corpul puietului.8 Cu colectoare (kg miere) 16 9. la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. b. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala. in dulapuri inchise ermetic.8 13. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi. apoi se centrifugheaza. acumuland in scurt timp. a.vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). Datorita metabolismului si activitatii intense. La o familie ce creste aproximativ 130. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Faguri cu pastura.000 indivizi cu cca 650g proteina.6 15. daca nu sunt completati cu miere.

la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg. varsta si starea de nutritie a plantelor. Avand in vedere aceste calcule. rezulta un necesar de19-20kg polen. brume timpuri sau inghet. proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g. Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante. metodele de dezvoltare si conservare a polenului. Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei.33kg. Albinele isi depoziteaza in corp cca 2.adauga prin enzime o cantitate de 3. ceea ce va duce la un consum real de polen de 32. se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine.56 . O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina. rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen . timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina. Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi. e. Compozitia chimica a polenului Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine. conditiile de mediu.Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras).55 0. perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve.06 Grasimi 33.a matcii si depunerii pontei.5mg proteina . Compozitia chimica a polenului SUBSTANTE CONTINUT % proteine 24. Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura.30 35 SUBSTANTE Saruri minerale Acid lactic CONTINUT % 2.8mg azot. respectiv 17.6g protine. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului. d .

Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen. dar si in functie de conditiile de depozitare.B. izoleucina.59 Sburatoarea 29.49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%. histidina.28 Dovleacul alb 33.50 Aciditate ph 6. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer.44 Sorgul 24.23 furajer Floarea 27. ultimi reprezentand 18. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor.90 0.43% din proteina totala.5%.57 .B.53%-41.42 1.22 1.2% la 35.% Denumirea P. cu o umiditate de 8%.40 0.15 1. leucina. in functie de specie: 13.29 Salcia comuna 22. lizina.zaharuri 18.3 Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina.valina.61 Porumbul 23. Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen: AMINOACIDUL LIZINA METIONINA TRIPTOFANUL ARGININA HISTIDINA CONTINUT% 1. Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen: Denumirea P.% plantei plantei Alunul 28.78 soarelui Papura 19. tripofanul. fanilalanina.45 Sparceta 28.40 36 AMINOACIDUL LEUCINA IZOLUCINA FENILALANINA TREONINA VALINA CONTINUT% 1.21 Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali.30 1.92 Dovleacul 34. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere). treonina) si aminoacizi liberi.32 Salcia capreasca 41.37 0.48 Teiul alb 20. variaza de asemenea in limite foarte largi. metionina.11 Artarul 26.86 Rapita 24.97 1.

Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic.42-2. Fier Cupru Concentratie mg% 1. Continutul in elemente minerale ale polenului: Microelemente Potasiu Fosfor Concentrtie Microelem. niacina.0 Clor 66 37 Oligoelem .8 Polenul este bogat in minerale.vitamine liposolubile. piridoxina. adaugand si saruri de mangan si zinc.2 VITAMINE Acidul folic Acidul ascorbic C Retinol A Vitamina D Tocoferol E CONTINUT μg/g 0. acidul folic.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina.3%. calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale. acidul pantotenic. avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2.5-3. precum si inozitolul si acidul ascorbic.1-6. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri.9-8.3-19.vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina.4-7. in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine.3 Sodiu 17.6 21-170 Nicotinamida 40-120 Acid 5-14. metioanina si triptofan. . In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente. tiamina).2 pantotenic Piridoxina 3.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative.5 1000-2000 .2-0.2 33. Alte componente chimice si biochimice din polen: Continut foarte bogat in: . Concentratie mg% mg% 15. Continutul mediu in vitamine al polenului VITAMINA B1 Riboflavina CONTINUT μg/g 1. in special tocoferol.9 16. indispensabile in dezvoltarea insectelor.24 15-17 5-9 0. ribloflavina. Fosforul.

linoleic. stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen. Grasimile au rol in termogeneaza.74 1. steride (steroli). pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic) Pastura asfel formata difera de polenul proaspat. fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem. in special al celor din straturile exterioare.43 3.3 Iod Zinc Mangan bor 40-100 80-200 38-70 8-16 Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii Odata ajuns in stup.06 4. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare.Calciu sulf 33.58 34. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic. Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . polenul nu este consumat ca atare de albine. Compozitia chimica a pasturi: SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT% Proteine Grasimi zaharuri 21.33 Magneziu 15. palmitic.24-0. fosfolipide si cerebrozide. linolenic.03 Cerintele de lipide Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride. grasimile pot mentine viata 38 .0 0.80 Saruri minerale Acid lactic Ciditate ph 2. ci sufera o serie de transformari biochimice. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei. fiind esentiali pentru organismul albinelor. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus. aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine.

Cupru. formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor. Mierea contine o medie de 0. Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante. din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin. Molibden. in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al. Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras.85%. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate.9/1991).beri”. chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Crom. Nichel. K.Mg. si Zinc. procese care exprima intr-un singur cuvant viata.P. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere. Litiu.Na.Ca. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B. respectiv de producerea solzisorului de ceara. Strontiu.Si.17% cu limite de variatie intre 0. aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Br. Fe. acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine.Titan. Cerintele de minerale Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk. Staniu. Mangan. nr. Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine. adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate. Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese: 39 . Avand un rol vital pentru organism.02 – 0. Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori. cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri. Cerintele de vitamine Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului.apoi Bariu. Astfel.(American Bee Journal. Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate. Cobalt.albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Plumb. cat si cu cel al puietului de toate varstele.

asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului Roirea Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste rata mortalitatii.aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine.albina culegatoare timp de 2 – 3 zile face asa-zisa „barba” in fata urdinisului. De obicei din familia de baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare. a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de diverse varste cat si a unor factori sociali.pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a puietului larvar. . . . Gasind si observand toate acestea. Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen nedorit in stupina: .prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre stadii de dezvoltare.. datorita spatiului din stup.in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o mare aglomeratie de indivizi. . incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare. Tendinta de roire 40 . asa-zisele „cercetase” vor cauta un loc propice pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii cuibului cu rezerve de hrana suficiente.in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente din familia de albine. . apicultorul trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules. . chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra. familia de albine se divide (roieste).desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate. insotit de o matca pentru a face fata greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei colonii. populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care. .observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen. ramanand astfel o noua matca tanara ce va mentine in continuare familia mama.

nu viata indivizilor ca entitate biologica. fiind invalidata din diverse motive. Individ si colonie Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar. intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie este foarte importanta. a celor de alarma. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora. ceea ce se intampla la albine . Acesti indicatori olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand insasi de la albine) si externe (din mediu. Din notiunile invatate se stie ca alimentatia. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei mandibulare emise de aceasta. Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din metabolism. cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib. determinand asa-zisa constiinta a stupului. acesta fiind un caracter ereditar.din contacte cu florile). in timp ce colocatarele lor. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii atunci cand aceasta nu mai corespunde .este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati. La urdinis albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului. de cules si a atractantilor. excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii ca individ. VIATA COLONIEI DE ALBINE Relatii de nutritie in familia de albine 41 . adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva. albina traieste in astfel de conditii foarte putin. marcarea spatiului. ea asigurand un fel de circulatie sociala. prin scurt contact antenal. cu diverse functii. digestia . sunt recunoscute si lasate sa intre in stup. a inhibinelor. respingerea albinelor straine. Hemolimfa transporta substantele cu rol de reglare. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. denumita „substanta de matca”.dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze specia. Mai exista in colonie substante din familia repulsinelor. avand o determinare genetica. La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. Avand in vedere acest fapt. Reamintesc in treacat substantele de interactie sau de familiarizare numite „epagine”.

dar uneori acestea consuma si hrana larvara. cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita aceasta scade dar nu inceteaza complet. albinele sunt infometate. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de albinele doici.. care devin culegatoare. o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. substanta de matca” care este un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna. necesita mai putine substanete azotoase. si consuma laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat.Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata. Albinele batrane. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul. cand cresterea puietului se reduce sa uinceteaza. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare. Albinele preiau de pe corpul matcii si . In interiorul familiei de albine. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure pentriu a depune oul. inascute s ise manifesta din primele ore de viata.In primele 4 zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot supravietui mia multe zile. matca este insotita de un nr de 8-12 albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent. in medie 2. la care se ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. In perioada de iernare. albine lucratoare si trantori).4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale. Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din celule. S-a constatat ca din punct de vedere 42 . iar cele tinere sunt primitoare de hrana. In perioadele de ouat intens. ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. Dupa eclozionarea din celule.

Indiferent de casta căreia îi aparţin. larva tâmără eclozionează. timp în care în interiorul său au loc intense procese de diviziune celulară.consumând treptat lăptişor pe care lucrătoarele îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă. este vizitată de către doici de aproximativ 10 000 de ori. evoluând prin stadiile de ou. în primele 3 zile de viaţă. Durata stadiului larvar este de : 5. Ea trebuie să consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet.chimic. Stadiul de ou durează 3 zile. feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre ale matcii. METAMORFOZA – cuprinde totalitatea transformărilor morfofiziologice care se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. în intreg stadiul larvar. cel mai frecvent în ziua 5 de 2 ori/ min. iar din ziua a patra numai larvele ♀ sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. un hormon juvenil care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei.5 zile la ♀. larvă. tubul digestiv. polen şi apă. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. La insecte. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. albinele doici depun în jurul oului lăptişor de matcă care înmoaie oul şi facilitează ecloziunea. nimfă şi adult. 7 zile la trântor. aparatul reproducător etc. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile după căpăcire. format din ceară şi polen. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. Larva ieşită din ou se aşază îndoită cu spinarea îndreptată spre pereţii celulei. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei de albine. un hormon de năpârlire (ECDISONA) care provoacă nimfoza. La sfârşitul acestu stadiu. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. A treia zi după pontă. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros care permite pătrunderea aerului. O larvă. metamorfoza este controlată de 3 hormoni: un hormon de creştere care permite larvei să crească. Celulele care rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. 6 zile la albina lucrătoare. să se mărească. larvele sunt alimentate cu lăptişo. glandele hipofaringiene să i se 43 .

Când creşterea s-a terminat. ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasă. acestea sunt bombate. În mod obişnuit. iar între 13 şi 18 zile participă la clădirea fagurilor. nectar şi apă. astfel că prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 °C. ca urmare a dezvoltării glandelor celifere. După această vârstă ele efectuează lucrări de curăţire a cuibului. Durata dezvoltării nu este exactă. contribuind prin prezenţa sa pe faguri la procesul incubaţiei. dar şi după forma deosebită a celulelor. În decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune. Puietul de trântori se recunoaşte în stup nu numai după faptul că acesta ocupă celulele mari. 3 săptămâni. în medie 24 de zile. activitate pe care o desfăşoară până la vârsta de 35-40 de zile. Apoi participă la curăţirea şi pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către ♀. dar aportul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi prezente în miere. Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină la 34-36 °C. un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se crează la nivelul puietului. Dacă într-o familie de albine.dezvolte. Pentru dezvoltarea ♀ sunt necesare 16 zile. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. când aceste mor. împerecheată. 7 zile cel de larvă şi 14 zile stadiul de prenimfă şi nimfă. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. La trântori. acul să devină funcţional etc. albinele devin culegătoare de polen. La ♀ timpul necesar între depunerea oului din care va ecloziona aceasta şi momentul în care.dezvoltarea durează cel mai mult. o pierdere de culegătoare este compensată prin participarea 44 . după 21 zile.5 zile stadiul de larvă şi 7. aceasta încearcă să redreseze situaţia. condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor. ea nu mai consumă polen. care în loc să fie plate ca la albinele lucrătoare. din care 3 zile este stadiul de ou. ventilarea acestuia precum şi paza urdinişului împotriva albinelor hoaţe şi a dăunătorilor. aceasta începe să ouă este de aprox. Albinele cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 zile hrănesc larvele care au vârsta de peste 3 zile(mai vârstnice) cu un amestec de miere şi păstură. Astfel. din care 3zile stadiul de ou. apare un dezechilibru. DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE Albinele lucrătoare execută toate activităţile necesare în familia de albine. 5.5 zile stadiul prenimfal şi nimfal. Albinele care au vârsta între 6 şi 12 zile produc lăptişor de matcă cu care hrănesc larvele mai tinere. Când lipseşte o categorie de lucrătoare există posibilitatea unei întoarceri sau a unei accelerări în succesiunea funcţiilor. albina este relativ inactivă.

sau după mai multe zile reci şi ploioase. .primirea nectarului direct de la albinele culegătoare. apoi cu un amestec de miere. În exteriorul stupului albinele desfăşoară următoarele activităţi: . polen şi apă. Cu excepţia albinelor mai tinere de 5 zile şi 45 . atunci când culesul este intens şi depozitarea lui în celule. albinele desfăşoară numeroase activităţi care pot fi împărţite în două categorii : . . albinele obişnuinduse cu peisajul din jurul stupului şi cu poziţia urdinişului.culesul nectarului şi a polenului constituie principale activităţi a albinelor în sezonul activ. Acest zbor de orientare se efectuează şi în cazul schimbării vetrei stupinei. Pentru maturarea a 10 kg de miere albinele consumă aproximativ 1. Maturarea nectarului durează 1-5 zile. Precizăm faptul că viaţa stupului este aceeaşi. Activităţi îndeplinite de albinele lucrătoare În funcţie de starea fiziologică şi de necesităţile familiei de albine. sau a altor insecte. .7 kg miere. hrănirea mătcii în întreaga ei viaţă cu lăptişor de matcă. hrănirea larvelor de ♀ . . sau mutarea nectarului din partea inferioară a fagurilor. atât ziua cât şi noaptea şi că nu are perioade de somn. Albinele care ventilează stupul stau în faţa urdinişului cu abdomenul ridicat. reglarea temperaturii şi umidităţii din cuib. .apărarea urdinişului în vederea prevenirii pătrunderii în cuib a albinelor străine hoaţe. cercuri care se măresc treptat. unde a fost depus de culegătoare. se reactivează glandele hipofaringiene la lucrătoarele în vârstă.activităţi desfăşurate în afara stupului.prematură a tinerelor albine la activitatea de cules.activităţi desfăşurate în interiorul stupului. albinele desfăşoară următoarele activităţi: -căpăcirea celulelor de către albinele lucrătoare şi clădirea fagurilor. bat din aripi şi pentru a nu se incomoda unele pe altele sunt dispuse la distanţe ce nu permit atingerea aripilor. -hrănirea larvelor de albine lucrătoare şi trântori până la vârsta de 3 zile cu lăptişor de matcă.ventilarea cuibului prin primenirea aerului. În interiorul stupului. iar în lipsă de albine doici.zborul de orientare este executat de albinele care zboară în cercuri deasupra stupului. -curăţirea celulelor şi a cuibului de resturile rămase după eclozionarea albinelor tinere. în partea superioară.

fiind urmată de alte albine care au asistat la desfăşurarea acestui dans. cum ar fi un şir de arbori sau lungimea unui drum.În timpul iernii acest zbor se efectuează în momentul în care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 °C. urmat de o nouă deplasare în semicerc. reunite pe linia diametrului corespunzător – o deplasare în semicerc spre stânga. . Capacitatea vizuală este de asemenea utilizată pentru orientare. Până în prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indică sursa de hrană găsită. albina zboară spre sursa de hrană depistată. Acest dans se încheie prin parcurgerea încă o dată a liniei de separare a celor două jumătăţi de cerc. albinele efectuează mişcări circulare. tot efectivul de lucrătoare participă la cules. După terminarea dansului care durează de la câteva secunde. Albinele zboară spre sursa de nectar după mirosul ce le-a fost comunicat în timpul dansului. Dacă distanţa dintre sursa de hrană şi stup nu depăşeşte aproximativ 100 m albinele execută dansul „circular”. De asemenea pentru orientare albinele utilizează şi câmpul magnetic terestru. Albinele lucrătoare sesizează în general bine culorile. modelele şi mişcările în zborul lor. Se pare că albinele execută acest dans nu numai pentru depistarea sursei de hrană. Tot prin dansuri albinele semnalizează locul unde se află sursa de apă şi probabil sursa de propolis. 46 . în direcţia opusă acelor de ceasornic. apoi un traseu în zona diametrului.a celor care îndeplinesc munci indispensabile în interiorul cuibului. În dansul circular. Albinele execută 2 feluri de dansuri: dansul „circular” şi dansul „balansant”. albina se deplasează într-un cerc după care se întoarce cu 180 de grade şi descrie aceeaşi formă în direcţia opusă. ci şi în preajma roirii. iar dacă distanţa este mai mare execută dansul „balansant”.Zborul de defecaţie se efectuează ori de câte ori punga rectală a ajuns la o anumită plenitudine. olfactive care asigură desfăşurarea normală a vieţii sociale în interiorul coloniei de albine. abdomenul albinei care execută dansul vibrează puternic. spre dreapta în sensul acelor de ceasornic. Orientarea albinelor în timpul zborului se mai poate face şi după reperele existente în zonă. la câteva minute. repetând acest dans de mai multe ori. În dansul balansant. cantitatea şi concentraţia în zahăr.Transportul apei în stup serveşte la prepararea hranei necesare creşterii puietului şi pentru reglarea umidităţii în cuib. distanţa. . Albinele sunt insensibile la culoarea roşie. La fiecare deplasare în linie dreaptă de-a lungul diametrului. acustice. MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale.

Emisiuni sonore cu alte semnificaţii Semnalele sonore şi vibratorii joacă un rol important în comunicarea albinelor în interiorul stupului. diferit de cel produs în timpul dansurilor intrând astfel în contact unele cu altele.Albinele sunt capabile de a percepe formele. Studiile au demonstrat că familiile de albine se pregătesc să roiască şi vor părăsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmisă de la una la alta. dar confundă un pătrat cu un cerc sau un triunghi pe aceeaşi suprafaţă. Când o albină emiţătoare atinge o altă albină. aceasta la rândul ei începe să zumzăie şi mesajul se transmite rapid. efectuând o uşoară mişcare de forfecare. Albinele se deplasează în interiorul stupului şi emit un zgomot particular. Cântecul tinerei mătci este produs de toracele acesteia atunci când matca îşi târăşte toracele pe substrat şi aripile ei vibrează. de a le distinge pe cele pline de cele goale. 47 .

a cresterii animalelor.fapt ce a condus ca Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile (modern).CURS 3 INVENTARUL APICOL Inventarul apicol reprezintă totalitatea uneltelor. Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii. a celulelor. . .Avand drept exemplu. buduroaie sau stiubee. In viata salbatica. de depozit al rezervelor de hrana. albinele isi cladesc cuibul prin scorburi.inventar apicol utilizat la extracţia. sa cerceteze dimensiunile fagurilor. . incet. Inventarul apicol este clasificat în : . atat in Europa cat si in America.inventar apicol utilizat pentru creşterea mătcilor. . STUPII ŞI PAVILIOANELE APICOLE STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru familia de albine. ploi si arsita soarelui. .unelte pentru efectuarea lucrărilor în stupi.stupi şi pavilioane apicole. . condiţionarea şi depozitarea produselor apicole. . Acest inconvenient a facut pe apicultorul profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare.inventar apicol utilizat la extragerea şi condiţionarea cerei.echipament pentru protecţia apicultorului. acesta incet. obiectelor necesare pentru efectuarea lucrărilor apicole precum şi a construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole. apar 48 . pentru a i-l fura. locuri ferite de vanturi. crapaturi de stanci.unelte pentru însârmarea şi fixarea facurilor artificiali. . Si din aceste conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga cuibul-fagurii respectivi.inventar apicol utilizat în hrănirea albinelor.chiar si pesteri. a distantei intre faguri. acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei respective.a preluat si cresterea albinelor.colovii şi cuşti utilizate la transportul şi introducerea mătcilor. recolta si mijloc de transport in pastoralul apicol. In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei.jmai intai a protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite.

avand inaltimea de 300mm pentru cel din cuib si 230mm. respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin). apare stupul DADANT.respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si acumulare.standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii. dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor.BERLEPSCH sau VIRNOR etc. în general. Dupa modul in care se mareste cuibul. să dispună de sisteme de fixare a părţilor componente pe timpul transportului. cu toate piesele componente mobile şi cu dimensiuni standard. Stupii moderni. LAYENS.să fie de capacitate mare (70-90 litri). a circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire.Distanta intre axele fagurilor este de 37mm.Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare. pot fi verticali şi orizontali. O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele de vedere. . cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai mare de puiet inca din primele luni ale anului. stupii se clasifica in: stupi verticali. să se deschidă prin partea superioară şi nu prin cea laterală. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai mici de 6mm. orizontali si mixti . .diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele creatorului sau: astfel. La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati cu precadere in tara si lume.iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara. Un stup sistematic. de utilizare eficienta a caldurii din stup si economisirea hranei. si anume: . ajungandu-se la aceasta in urma cercetarilor. să fie construit corect şi din material uscat (minimum trei ani).Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii rezervelor si productiei de miere. LANGSTROTH. ca să se potrivească la orice stup aparţinând aceluiaşi model. . forma si dimensiunile ramelor. la toate tipurile de rame s-a pastrat lungimea ramei de 435 mm. . să 49 . .stau cateva elemente de baza. Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm – deci distanta dintre fagurii cu puiet este de 12mm. La stupii standardizati din tara noastra. si anume: capacitate stupului.Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm.usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de albine. sistematici. .

pentru a împiedica pătrunderea apei de precipitaţii între scânduri. iar printr-o nouă inversare. Ramele. corpuri. Podişorul separator are rama prevăzută pe trei dintre laturi cu şase urdinişuri suprapuse. numită spetează. depăşind în faţă corpul stupului cu o porţiune ce formează scândura de zbor. galben deschis. Corpul are pereţii din faţă şi spate armaţi cu tablă zincată pentru susţinerea ramelor. În mijloc. cu dimensiuni exterioare de 435 mm lungime şi 230 mm înălţime. stupii vor fi vopsiţi la exterior şi la interior cu 2-3 rânduri de vopsea de culoare deschisă (gri. rame. Stupul multietajat A fost conceput de Langstroth şi perfecţionat de Root. Rama de ventilaţie este formată dintr-un cadru exterior din şipci.). prevăzută cu plasă de sârmă pe ambele feţe. Capacul se compune dintr-o ramă exterioară şi dintr-un tavan învelit. în număr de 10. se utilizeaza vopsea pe baza de apa (bio) sau ulei de in. cu nutul în jos şi nervura în sus. în corpul de faguri goi. cuibul familiei ajunge iar jos. la exterior. care serveşte iarna la evacuarea vaporilor de apă. asigurând spaţii pentru extinderea creşterii puietului în corpul de sus. podişor separator. 1. Podişorul monobloc este format dintr-o ramă care fixează o tăblie din scânduri. podişor. verde etc. sunt fixate două şipci pe care se sprijină podişorul. alimentator. sunt confecţionate dintr-o şipcă superioară. ceea ce va permite aşezarea suprapusă în mijloacele de transport. iar în locul său se aşează corpul de jos cu faguri goi. stupul vertical cu magazine şi stupul orizontal. ceea ce va proteja lemnul împotriva apei de precipitaţii sau de condens. tăblia prezintă o deschidere dreptunghiulară. Soclul sau fundul este mobil. În corpul de jos. când pereţii se confecţionează din două sau mai multe scânduri. rama de ventilaţie. închizător pentru urdiniş şi accesoriile de fixare (fig.se construiască din lemn de molid care este mai uşor de prelucrat (bradul crapă foarte uşor în momentul baterii cuielor). Stupul multietajat este format din următoarele părţi: soclu. bloc pentru urdiniş. capac. 1). numită şi 50 . puietul va ecloza şi va elibera celulele. capacele stupilor se construiesc cu planşeul drept. cu tablă zincată. Stupul multietajat este prevăzut cu trei corpuri. În ţara noastră sunt standardizate următoarele tipuri de stupi: stupul multietajat cu trei corpuri. care pe partea superioară prezintă o plasă de sârmă care serveşte la aerisirea familiei în timpul transportului. În interior. pe pereţii laterali. care la nevoie se închid cu câte un bloc. Speteaza superioară. de formă conică. iar cei laterali au median câte un orificiu prin care trec tijele de fixare. două laterale şi una inferioară. Rama podişorului are o mică deschidere. Specific acestui stup este coboarârea corpului superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei pe fundul stupului. acestea se vor îmbina în nut şi nervură.

iar superior şi inferior prezintă falţuri ce permit îmbinarea cu magazia. 20 mm grosime şi 470 mm lungime. iar inferior cu câte un orificiu în care se introduce un bolţ pentru fixare. ce servesc la susţinerea ramelor. Capacul este format şi el dintr-o ramă. Închizătorul de urdiniş este o şipcă ce serveşte la închiderea completă a urdinişului pe timpul transportului. Magazinele de recoltă. ceea ce reprezintă urdinişul. care permit mărimea sau micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon. pe care se fixează în partea superioară tavanul. Stupul vertical cu magazine Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părţi: soclu. prezintă o construcţie asemănătoare cu corpul. ce se poate închide cu două foraibere. podişor. respectiv cu fundul. în număr de două. dar au o înălţime egală cu jumătate din înălţimea corpului. are 25 mm lăţime. diafragmă. Sistemul de fixare în timpul transportului este format din două tije de oţel. capac. pe 51 . Pereţii din faţa şi din spate sunt prevăzuţi cu două deschideri care servesc la ventilaţie. Corpul are pereţii încheiaţi în falţ dublu. Alimentatorul este format dintr-o ramă de scândură în care se montează pe două şipci o tavă din tablă zincată prevăzută cu un plutitor confecţionat din şipci de lemn. prin intermediul cărora se îmbină cu corpul. particularitate constructivă ce îndeplineşte şi rolul de distanţator (distanţator Hoffman) şi 10 mm grosime. rabatabilă. Inferior acestor deschideri. deschideri care în staţionar se închid cu două blocuri. se creează o deschidere înaltă de 20 mm. Întrucât în faţă. magazine de recoltă. tijele străbat prin orificiile medio-laterale toate elementele stupului cu excepţia capacului. 2. În faţă este prevăzut cu o scândură de zbor. prevăzute cu tablă. 2. Blocul de urdiniş serveşte pentru reducerea urdinişului. fixat în părţile laterale şi spate printr-o centură de şipci. Prezintă două din suprafeţe prevăzută cu spaţii decapate. de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. învelit la exterior cu tablă zincată. rame şi blocul de urdiniş (fig. Spetezele laterale prezintă o lăţime de 25 mm în partea inferioară şi 37 mm în cea superioară. Soclul este mobil. fundul stupului este lipsit de şipca de centură.portfagure. prevăzute superior cu piuliţe.3). Podişorul este format dintr-o ramă care fixează în interior o tăblie. În partea superioară pereţii din faţă şi spate prezintă de asemenea falţuri în unghi ascuţit. corp. iar şipca inferioară are o secţiune de 20/10 mm.

Capacul este telescopic. de care se deosebesc prin faptul că au o înălţime de 300 mm. Ele se prezintă sub forma unor pereţi mobili confecţionaţi din scândură. suprapuse pe două rânduri. Ramele de cuib sunt asemănătoare cu cele ale stupului multietajat. În partea superioară. Podişorul este format din şase scânduri. nefixate între ele. în care intră şurubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor în timpul transportului. Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format din două şipci longitudinale şi o bară centrală. ce are inferior şi median un locaş în care intră scândurile podişorului. în număr de două. blocul de urdiniş şi alimentatorul (fig. Corpul este confecţionat din acelaşi material. fixate cu balamale. în partea inferioară mai prezintă două deschideri numite urdinişuri. Blocul de urdiniş este similar cu cel de la stupul multietajat. Peretele din faţă. mai mică cu 20 mm. Stupul orizontal se compune din: soclu. Soclul este fixat de corp şi confecţionat din scânduri de răşinoase. Pereţii laterali prezintă în partea superioară şi mediană două orificii. corpul prezintă un brâu de şipci pe care se sprijină capacul. 4 şi 5). deschideri care în restul timpului se închid cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare. dispozitivul de fixare pentru transport. separând complet familia de bază de cea ajutătoare (diafragma de separaţie). rame. corp. fixat de corp prin două balamale. la exterior. Diafragmele. protejare cu plăci de oţel. 52 . iar a doua. ce serveşte la micşorarea cuibului. se află fixată o plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. sunt asemănătoare ca şi construcţie. prevăzute cu scânduri de zbor: unul pentru familia de bază şi altul pentru cea ajutătoare. în funcţie de mărimea populaţiei (diafragma de reducere). în care scop serveşte la reducerea cuibului. iar cele de magazine au o înălţime mai mică (145 mm) şi sunt lipsite de distanţatoare. permite trecerea albinelor prin partea inferioară. podişor. în număr de 20. protejat la exterior cu tablă zincată. 3. capac. Tavanul este confecţionat din scânduri. Diafragma de reducere a cuibului reprezintă un perete mobil susţinut de falţurile ramelor. prezintă lateral două deschideri prevăzute la exterior cu plasă de sârmă care asigură ventilaţia pe timpul transportului. deosebindu-se doar prin înălţime. diafragme. una fiind în contact intim cu pereţii şi fundul stupului. având în partea superioară două umeraşe. Ramele. Pereţii longitudinali prezintă în partea supero-interioară două falţuri: unul pentru susţinerea ramelor şi al doilea pentru fixarea podişorului. sunt identice cu cele de la stupul vertical.toată suprafaţa internă a capacului. care permit susţinerea lor pe falţul ramelor.

de 10 mm înălţime şi lungimi variabile. metal sau alte materiale. Aşa de exemplu. 10 mm pentru stupii cu fundul mobil. la stupul vertical cu 10 rame. în care sunt adăpostiţi stupii. Pavilioanele pot fi fixe sau mobile. temporar sau permanent.5) = 450 mm. în care stupii sunt adăpostiţi în mod permanent . Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior. iar în interior există un spaţiu suficient pentru apicultor. în funcţie de populaţia familiei de albine şi de sezon.5 mm fiecare. care sunt de 7. Astfel. dar cele mai răspândite sunt cele mobile. Interiorul este împărţit în trei compartimente ce servesc la accesul albinelor. spaţiile lăsate libere între şipcile laterale ale ramelor şi pereţii stupului. Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasă deasă din sârmă zincată care opreşte ieşirea albinelor. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaţii pentru lucru. lungimea interioară este de 400 mm. iar la exterior o uşiţă mobilă prin care se asigură ventilaţia. distanţa de 10 mm ce trebuie respectată între şipcile portfagure şi podişor. care lateral are o deschidere ce permite accesul albinelor. lăţimea de 450 mm rezultă din relaţia 435 + (2 x 7. introducerea siropului şi la alimentarea propriu-zisă. Alimentatorul se prezintă sub forma unei cuve de cherestea fixată pe o scândură de podişor. respectiv 20 mm pentru cei cu fund fix. care permit mărirea sau micşorarea urdinişului. astfel că el poate interveni la fiecare stup ori de câte ori este nevoie. iar pentru o diafragmă 25 mm. PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR Lungimea stupului se calculează cunoscând că pentru o ramă este necesar un spaţiu de 37 mm. spaţiu ce trebuie respectat între nivelul şipcilor inferioare ale ramelor şi soclu stupului. odihnă sau alte amenajări şi instalaţii. Înălţimea se stabileşte prin însumarea următoarelor date: înălţimea exterioară a ramei. în cazul stupului amintit anterior. PAVILIONUL APICOL Pavilionul apicol este o construcţie de cherestea. ultimul fiind prevăzut cu un plutitor. rezultând din următoarea relaţie: 10 rame x 37 = 370 mm 1 diafragmă x 25 = 25 mm Total = 395 (practic 400 mm) Lăţimea stupului se determină adăugând la lungimea exterioară a ramei (435 mm). La stupii la care podişorul se fixează 53 .Blocul de urdiniş prezintă două din suprafeţele prevăzute cu spaţii decapate.

.sa fie comoda .. la toate aceste date.10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….masca apicola..dalti apicole . masca metalica ce are forma ovala.10 mm Total = 320 mm La stupul orizontal înălţimea de 390 mm rezultă din: înălţimea ramei…………………………….10 mm distanţa dintre rame şi soclu……………….300 mm distanţa dintre rame şi podişor…………….prin intermediul unui falţ (stupul orizontal).. 3. Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul albinelor in interior. etc.. se mai adaugă şi înălţimea falţului pentru podişor. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol: . Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a proteja mainile impotriva intepaturilor de albine. sortul si numai in anumite cazuri manusile apicole.sa nu permita accesul albinelor in interior In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie.60 mm Total = 390 mm 2. salopaeta sau combinezonul apicol.. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura munca apicultorului .peria apicola 54 .20 mm înălţimea falţului pentru podişor……………. Masca apicola – protejeaza fata si ochii de intepaturi.300 mm distanţa dintre rame şi podişor……………. halatul. înălţimea corpului de 320 mm rezultă din: înălţimea ramei……………………………. . Masca apicola trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . În cazul stupului cu 10 rame. Inacest scop se utilizeaza urmatoarele : ...plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la distanta corespunzatoare de fata..afumatorul ..

Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele de pe rame. Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din care urmeaza sa eclozioneze matca. TITOV. BENIHON. tocali etc.scaun apicol etc. la detasarea caturilor. prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. Colivia BENIHON este utilizata la transportul ♀ au forma paralelipipedica. Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup. iasca. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI INTRODUCEREA ♀ IN FAMILIILE DE ALBINE Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt urmatoarele ZANDER . Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4 laturi cu plasa de sarma. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil din lemn sau material plastic. MILLER.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu amplasat in copac. Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii lucrarilor in stupina. Aerul este suflat peste ramele din magazine. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de gasca.. Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre sintetice sau par natural .suflatorul cu aer ( turbosuflanta) . Scaunul apicol (lada cu scule) . Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece pentru a nu afecta familia de albine. La un capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm. Un compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). albinele fiind indepartate.este prevazut cu2-3 compartimente in care se depoziteaza sculele 4. la curatarea diverselor parti componente de ceara si propolis. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit combustibilul pentru producerea fumului (putregai. Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un capat indoit in unghi drept . iar suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma. Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor. Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma ( tip bigudiu) 55 . ciocalai. Suflatorul de aer ( turbosuflanta) – este format dintr-un ventilator pus in functiune de un motor.

In orificiile de trecere se introduce direct sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali . Ramele de 435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele.4 -0.In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte modele de custi si colivii. Prima sarma se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza intre ele la distante egale. Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata.calapod pentru fixarea fagurilor artificiali .perforatoare de rame . UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR ARTIFICIALI Pentru incheierea ramelor.5 . 6. ramele de 435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme . Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor fi introdusi in cuibul familiei de albine.pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o tensiune de 6-9 volti .diferite tipuri de capse (optional) . Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente musicale. 5. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR 56 . In cazul in care pentru fixarea fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil. insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se folosesc urmatoarele: .sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0.sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame .faguri artificiali Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi trece sarmele de fixare a fagurilor. Incalzirea pintenului se face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta. Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor. iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau cleme de contact timp de 5-6 secunde.

In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de hranitoare. In partea inferioara.dozarea.masini semiautomate sau automate pentru descapacit a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru descapacirea suprafetelor reduse de faguri.descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii . Conform normelor U.extractia mierii . utilizat in special pentru aplicarea hranirilor de stimulare a familiilor de albine.furculite pentru descapacit . etc. 57 . CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros reprezentat de mierea produsa de albine. imbutelierea si depozitarea 7.izeaza hranitorul tip uluc cu o capacitate de aprox 0.E. sub sita. In practica apicola.5 L. In partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. 7. se utilizeaza cutite de descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu aburi.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele: . Acestea se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine. se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare. Se vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar. Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti. c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA. b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu miere cu suprafete uniforme. confectionate din lemn. material plastic. Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L.verificarea calitatii mierii .cutite pentru descapacit . metal. Obtinerea produsului final presupune urmatoarele : .conditionarea mierii .tavi sau bancuri pentru descapacit .

extragerea prin presare . Masinile semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si perii de nylon. 58 . In schimb. se confectioneaza din inox alimentar iar in partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa fie prevazuta cu sistem de inchidere. Extractia mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind necesara intoarcerea ramelor.caneaua de scurgere a mierii .bazin (cuva) .cosul (toba extractorului) .2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode: . Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul extractorului exista 2 tipuri de extractoare: .d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit.angrenajul actionat de manivela sau electric Bazinul are forma cilindrica. In principal un extractor se compune din: . Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric. 56 sau mai multe rame. Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o productivitate care ajunge la aprox. Marimea si randamentul extractoarelor este diferit.extragerea mierii prin scurgere libera (picurare) . La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala. Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin centrifugare. Extractoarele tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3. extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6.extragerea prin centrifugare Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul este scazut. cu soeteaza inferioara spre centrul extractorului. Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat. Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese identice cu cele folosite in vinificatie. Extractia mierii are loc simultan pe ambele fete. 7. 1000 rame /8 ore.extractoare tangentiale . 4 sau 6 rame .extractoare radiale In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. 10 .

primul rand are ochiurile cu diametrul de 2. maturarea se face in 1012 zile Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea efectuarii unor cupaje. Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza fermentatia. pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale. Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece cu sau fara ajutorul unor pompe. filtrarea si pomparea mierii . apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere foarte fin cristalizata ca starter.strecurarea. Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt: . Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite capacitati si contribuie la limpezirea. decantarea si eliminarea excesului de umiditate.maturarea .5 mm.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul de extractie. 5 zile procesul de cristalizare este finalizat. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de : .cristalizarea controlata a mierii Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din inox sau plastic alimentar. 59 . densitatea si umiditatea .5 mm iar al doilea rand cu diametrul de 1. Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C.7.temperature (se face mai repede la temperature ridicate) La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%. 7.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize complexe (continutul de antibiotice etc) Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de refractie al mierii si in functie de acesta. filtrarea si racirea.lichefierea .vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare) . La o temperature de 14 C dupa cca.raportul diamteru – inaltime . Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%.

Topitoarele cu aburi – functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati topirii prin intermediul vaporilor de apa. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de ceara obtinuta va fi cu aprox.recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI CONDITIONAREA CERII Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin urmatoarele metode: .topire cu ajutorul aburilor . Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele: . Ca mod de constructie. imbuteliere si depozitare a mierii Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea depozitarii. aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde ceara topita este colectata intr-un bazin collector.extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti . 8. Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin compararea cu o scala de culoare. 60%.Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele situatii : . In acest fel invelisurile nimfelor aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea nu vor absorbi ceara.falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate mare Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin care se determina autenticitatea mierii de mana.extragerea cerii cu ajutorul unor solventi. Inaintea operatiunii de 60 .dozatoare pentru imbutelierea mierii.5 Mijloace de dozare. . borcane etc).topire prin incalzire sub actiunea razelor solare .topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp . 7. butoaie metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar. Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive.pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace .

5 zile in botci. Extragerea cerii cu ajutorul solventilor Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu benzina.rame isolator . INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele: . urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina. Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara.botci confectionate din ceara sau material plastic .5 mm.presare. fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas. Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire. Ceara rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea fagurilor artificiali.diferite tipuri de colivii si custi .spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip Jenter care nu necesita transvazare . Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu capac din sticla. Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.rame de crestere .sablon pentru confectionat botci .markeri pentru marcarea matcilor . 9. 61 . dupa care amestecul de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset.nuclee de imperechere Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1. Ceara topita se va scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca de peretii sai. Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este inflamabila.rame de eclozionare .dopuri de crestere .

se pot cladi cu usurinta fagurii.Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal. Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii. Trebuie avut in vedere ca 62 . dupa iesirea din iarna.mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara. Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ. . INTRETINEREA. vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu. frigurile roitului se previn si se combat usor. INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului.CURS 4 INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre. de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil. Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati . cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara.

curatarea fundurilor de stupi. fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat. podisoare. . • Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile. Albina culegatoare va intra direct in noul stup.temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C . albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana. . . Principii de intretinere Se realizeaza prin: a) Lucrari pregatitoare si anume: .masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup.inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca 63 . iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi: . . timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului. echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol.+200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului.Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva.recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice. . toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii. • Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol.scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora. . .largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor. dup care moare. • In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat. • Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”. reparatii si dezinfectii).Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii.incheierea si insarmarea ramelor. funduri.pregatirea materialelor(corpuri. .

• Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. Controlul 64 . apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica. • Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere. coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare. ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci. un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara.el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. ultima patrime trebuie sa ramana goala. schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta. dupa care cuibul se izoleaza termic. neperceputa sau nesimtita de catre apicultor. necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. • Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara. • Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate. avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui. • Familia de albine cu o dezvoltare normala. sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem. intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic. facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa. • In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. • Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului.

• Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib. iar apariţia de ouă în botci reprezintă „semnalul” declanşării roitului. clădesc numeroase celule de trântor şi botci. In perioada de pregătire a familiilor pentru roire albinele devin inactive. Un alt semn al roitului este asa numita „barbă”. albinele nu mai au unde să depună nectar. încetează clădirea fagurilor artificiali.evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE ROIRE ROIREA NATURALĂ Instinctul de roire se declanşează in mod obişnuit în luna mai . Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala. astfel suprafeţele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat. Menţinerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din suşe cu instinct de roire diminuat. capabile sa valorifice corespunzator culesurile. Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că îşi reduc simţitor activitatea de zbor şi de depozitare a nectarului şi polenului. menţinerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime şi a unui echilibru biologic normal. dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva. matca încetează ouatul. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane. in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice. 65 . asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic. astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. • Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. respectiv intrarea familiei de albine în „frigurile roitului”. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. îşi reduc munca şi se aglomerează pe peretele din faţă al stupului. până când acesta dispare complet. perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maximă.

fapt pentru care este consumat de albine. Când numărul doicilor depăşeşte această limită. pentru a împiedica eclozionarea unor noi generaţii de albine tinere. Astfel. deschiderea maximă a urdinişurilor. prin ataşarea de magazii sau corpuri suplimentare. Menţinerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit. în stupul orizontal. din contră. ceea ce determină o hipertrofie ovariană şi modificări de comportament. se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune şi se introduce în familii slabe. Prin acest procedeu s-a reuşit astfel împiedicarea roirii şi obţinerea unei familii puternice. având totodată inconvenientul că nu permite efectuarea selecţiei familiilor valoroase. În spaţiul dintre cele două cuiburi se interpun mai mulţi fagurii artificiali. rămânând în familia reunificată o singură matcă. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere. care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menţine ca familie ajutătoare. apare un surplus de doici care nu-şi pot valorifica lăptişorul.În general. mătcile tinere şi cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substanţei de matcă” mult mai mare. 66 . iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă şi puiet tânăr pentru hrănire. de obicei cea tânără. Combaterea roirii se poate face şi prin divizarea temporară a familiei de albine. Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci. În această situaţie. iar după 2-3 săptămâni cele două familii se unesc din nou. se ia fagurele pe care se află matca şi împreună cu alţi 2-3 faguri cu puiet necăpăcit se vor amplasa la capătul opus al stupului. inversarea corpurilor la stupii multietajaţi pentru a muta corpul cu botci „însămânţate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet. separându-se cu gratia despărţitoare şi deschizânduse urdinişul secundar. Temperatura optimă din interiorul stupului se menţine prin întreţinerea familiilor de albine în stupi de mare volum. Echilibrul biologic este normal când unei larve îi revin 3-4 albine doici. după distrugerea tuturor botcilor existente. cât şi prin aşezarea stupilor la umbră. procedeu ce diferă în funcţie de tipul de stup. concretizate prin apariţia instinctului de roire. Datorită numeroaselor intervenţii. reprezintă o altă măsură importantă pentru menţinerea familiilor în stare activă şi echilibrarea populaţiei între familiile de albine. În familia fără matcă vor apare botci. măreşte perioada de inactivitate a familiilor de albine. ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare şi prevenirea roitului. „Substanţa de matcă” este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii şi difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine. mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali. acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine.

cele două familii se vor unifica. rămânând în familia astfel formată numai matca tânără. roiul se va aşeza pe un suport oarecare în apropierea vetrei stupinei. Fagurele cu urme de miere se apropie uşor de ciorchinele roiului şi după trecerea albinelor pe 67 . Uneori. acesta putând avea 4-7 mătci neîmperecheate. dar nu pentru roire. împreună cu 2-3 faguri cu puiet necăpăcit şi 2-3 faguri artificiali se vor aşeza în corpul de jos. PRINDEREA ROIULUI După ce a ieşit din stup. Dacă suportul nu se mişcă. mătcile se luptă între ele. De fapt.În stupii multietajaţi. În acest moment. familia mamă mai poate da încă un roi mai mic. se pun fagurii cu celule goale şi fagurii artificiali. este mai slab decât acesta. corp în care albinele vor construi botci. după o prealabilă stropire cu apă. dacă familia pregăteşte un roi secundar. până când aceasta se epuizează în totalitate. Ultima matcă rămasă este îngrijită de albinele din cuib. Prima matcă care se naşte. albinele scapă de sub supraveghere mătcile tinere din botci şi multe din acestea reuşesc să plece cu roiul. desprinderea roiului se poate face prin periere. despărţit de o gratie. astfel că la plecarea roiului secundar cu o matcă neîmperecheată rămân în botci gata de ecloziune mai multe mătci. După terminarea culesului şi extragerea mierii. din cauza învălmăşelii plecării. În corpul al treilea se vor aşeza toţi fagurii cu puiet. denumită roiniţă. ce se pregăteşte să plece cu roiul secundar sau terţiar. Mătcile care se pregătesc să eclozioneze precum şi matca eclozinată. În situaţia când roiul se aşează pe suporturi greu accesibile. se şi grăbeşte să-şi distrugă rivalele potenţiale aflate în botci. se aşează mai sus. de obicei. În corpul de sus. La o zi după ieşirea roiului secundar. îşi apără botcile de prima matcă eclozionată. în momentul ieşirii roiului primar. emit sunete specifice numite „cântecul mătcilor”. până când albinele cercetaşe se vor întoarce şi vor comunica locul noului adăpost. apicultorul fie că va tăia ramura respectivă. fagurele pe care se găseşte matca. în familia mamă există mai multe botci căpăcite sau necăpăcite. zboară mai departe de stup şi. apicultorul trebuie să acţioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui. se împerechează şi începe ouatul. fie că va scutura roiul într-o lădiţă. Atunci când roiul se aşează pe o ramură de pom. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleaşi ore ca şi primul. dar. În cazul unor naşteri simultane. prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prăjină. apoi după o altă zi încă unul. Albinele din cele două familii nou formate vor utiliza în comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. ci pentru a-şi creşte o nouă matcă.

acestea vor zbura din nou la locul iniţial. fie se introduc 12 faguri cu miere. începerea ouatului. grămada de albine se organizează şi. dar redăm câteva din acestea: . Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea într-o perioadă scurtă de timp a 5-6 faguri cu puiet.el se aşează intr-un corp gol şi operaţiunea se reia până la capturarea întregului roi. . sau câţiva stupi goi. sau se administrează într-un hrănitor. Se iau câteva coşniţe cu faguri vechi. se toarnă între faguri sau se freacă numai pereţii stupului cu această soluţie şi se aşează astfel pregătiţi între crengile câtorva copaci din apropierea stupinei. pătrund în stup. sirop de zahăr. acesta se introduce în stupul pregătit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali.în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul. . în caz contrar.într-o soluţie alcoolică de propolis se adaugă puţină esenţă de Melissa officinalis (roiniţă) sau extract de coajă de lămâie. Se prinde scoarţa cu o frânghie de ramura unui copac.o coajă de stejar de formă dreptunghiulară (20/30 cm) se freacă pe partea zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus. încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor. se poate ciocănii într-o tigaie veche şi spartă. Se scutură peste ei roiul şi cu ajutorul fumului se aranjează uşor podişorul şi capacul. La 24 de ore după instalarea roiului se verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar. Introducerea roiului în stupul pregătit. se poate face şi prin scuturarea albinelor din roiniţă pe o pânză întinsă în faţa lui. în momentul în care roiul s-a aşezat pe aceasta. atrase de mirosul fagurilor artificiali. Eficienţa acestor metode este discutabilă. înainte de începerea perioadei de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului. La o privire mai atentă se poate descoperii printre albine şi matca roiului. Nu se recomandă 68 . de aşa manieră încât să permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos de la celălalt capăt. Apicultorul va fi atent ca între albinele capturate să se găsească matca. ca urmare a pierderii unei părţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere. La o distanţă de 30-40 cm de urdiniş se răstoarnă conţinutul roiniţei. la umbră. urdinişul fiind deschis. Uneori roii pot fi ademeniţi de către apicultor sau opriţi din zbor. astfel ca porii acesteia să se îmbibe bine. În lipsa culesului. După prinderea roiului în roiniţă. bine păstraţi. Dacă nu este cules se adaugă un fagure cu miere. o eficienţă mai mare se obţine prin pulverizarea unui jet de picături mici şi dese asupra roiului ce-şi ia zborul. dar care lasă urdinişul larg deschis. fie se administrează de două ori pe săptămână 700-800 ml sirop. După o oră sau seara se mai introduc în stup restul de faguri. iar după un moment de dezorientare în care albinele se împrăştie în toate direcţiile. Dacă această metodă dă rezultate minime. în aşa fel încât albinele să fie bine repartizate pe faguri.

înmulţirea tocmai a familiilor cu instinct pronunţat de roire. sau roiul respectiv se uneşte cu altul. După un interval de 10-12 zile de la începerea ouatului. În mod normal. înmulţirea se execută la sfârşitul acestuia. Roiurile secundare sunt mai slabe decât cele primare.5 kg albină. Pentru ca operaţiunile de înmulţire artificială a familiilor de albine să dea rezultate superioare roirii naturale. trebuie să aibă cel puţin 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi o parte din proviziile de iernare. cum ar fi cel de salcâm. .imposibilitatea dirijării planificate a înmulţirii familiilor de albine. Astfel. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii. iar cei cu mătci nefecundate se organizează cu mai puţină populaţie şi se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet. la începutul lunii septembrie. numai în cazuri cu totul excepţionale se vor forma roi cu mătci neîmperecheate. şansele de supravieţuire peste iarnă sunt reduse. . . iar în regiunile unde culesul principal este vara.roirea artificială se va face în funcţie de tipul de cules existent în regiune. un roi primar. iar declanşarea ouatului se produce mai târziu. urmată de divizarea acestora. . roirea se execută cu aproximativ 45 zile înaintea înfloririi plantelor furnizoare de nectar.utilizarea fagurilor vechi. deoarece aceştia pot constitui o sursă de infectare a roiului care prin excelenţă este sănătos.roii să fie dotaţi de la început cu mătci împerecheate. roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel puţin 1.roii cu mătci împerecheate se formează de la început mai puternici.pentru înmulţire se vor folosi numai familiile puternice şi perfect sănătoase. datorită imposibilităţii supravegherii continue. 69 . ROIREA ARTIFICIALĂ Roirea naturală. sau a zborului lor la distanţe mari. Aceste roiuri se verifică la fiecare 2-3 zile pentru a urmări împerecherea mătcilor şi începerea ouatului. se apreciază calitatea mătcii şi după modul de căpăcire a puietului. este necesar să se respecte următoarele reguli: . nu este o metodă eficace şi prezintă o serie de neajunsuri cum ar fi: . .diminuarea activităţii familiilor în perioada premergătoare roitului. în zonele cu un cules timpuriu. în caz contrar. la 10-15 zile de la declanşarea roitului. ieşit în prima jumătate a lunii iunie. pe 5-6 faguri. iar apoi lucrările de îngrijire decurg la fel ca şi la roiurile primare. tocmai în perioada culesului principal.riscul de a se pierde o parte din roiuri. ca mijloc de înmulţire a familiilor de albine. nu au matca împerecheată. determinând scăderea sau chiar compromiterea producţiei. Dacă la intrarea în iarnă. Mătcile pierdute la împerechere se înlocuiesc cu altele. .

În practica apicolă se folosesc frecvent următoarele metode de înmulţire artificială a familiilor de albine: divizarea, stolonarea şi mutaţia simplă. Înmulţirea prin divizare reprezintă metoda de bază a înmulţirii familiilor de albine, este uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea albinelor lucrătoare sunt plecate la câmp. Metoda are avantajul că se poate aplica şi în cazul unei singure familii, dar ea trebuie să fie puternică şi sănătoasă. Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană ale familiilor supuse acestei operaţiuni în doi stupi, care se aşează de o parte şi de alta a locului familiei de bază, în aşa fel încât, albinele culegătoare să se împartă cât mai egal între cele două familii rezultate. În cazul în care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obişnuit cel în care se găseşte matca, se procedează la o uşoară îndepărtare a acestuia de locul stupului vechi şi, în schimb, în mod corespunzător, îl apropiem pe cel cu mai puţine albine. Urdinişurile stupilor care adăpostesc roiurile formate se reduc la jumătatea urdinişului familiei de bază. Seara, roiului fără matcă, ce se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se dă o matcă împerecheată, protejată într-o colivie, care se eliberează în seara zilei următoare. Înmulţirea prin stolonare este o altă metodă eficace de înmulţire care constituie şi un mijloc practic de menţinere a familiilor în stare activă. Metoda constă în ridicarea a una până la trei rame cu puiet căpăcit şi a două rame cu rezerve de hrană din familia supusă înmulţirii, care se introduc întrun stup cu urdinişul micşorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegătoare de pe fagurii mutaţi, care se reîntorc la familia de bază, în mod corespunzător cu numărul de rame cu puiet ridicat, se scutură albinele tinere de pe acelaşi număr de faguri cu puiet necăpăcit, în roiul nou format. Până la formarea albinelor culegătoare proprii, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. La efectuarea acestor operaţiuni se va lucra cu deosebită atenţie pentru a nu lua odată cu ramele şi matca familiei de bază. Stupul cu roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului format i se va da o matcă împerecheată în colivie sau o botcă matură. Roiul stolon se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet, situaţie în care albinele roiului format se afumă, pentru a se uniformiza mirosul şi a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomandă ţinerea acestuia cu urdinişul închis 24 ore, timp în care se iau măsuri de umbrire, pentru a preveni supraîncălzirea. Înmulţirea prin mutaţie simplă se aplică la familiile la care a apărut deja instinctul de roire, constituind totodată şi un mijloc de combatere a roitului natural şi ca urmare a aplicării, producţia de miere creşte cu 30,3% faţă de familiile neînmulţite. În sudul ţării, această înmulţire se execută după culesul de salcâm, iar în Transilvania se face chiar la începutul acestuia,
70

pentru ca roii să-şi strângă proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fâneţe). Pentru fiecare roi planificat a fi obţinut prin această metodă sunt necesare două familii de bază numite A şi B. Pe locul familiei A se aşează un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ramă de miere şi cu fagurele pe care se găseşte matca peste care se scutură toate albinele familiei A. Roiul nou format se comportă ca un roi natural, care are în plus toate albinele culegătoare ale familiei A şi care, într-un timp scurt, va clădi toţi fagurii artificiali. Stupul A se mută în locul stupului B pentru a se popula cu albine culegătoare, iar stupul B se instalează pe un alt loc în stupină. Din puietul căpăcit, familia A, în decurs de o săptămână, îşi va forma noi albine tinere, iar în botcile existente, o nouă matcă. Familiei B, până la obţinerea albinelor culegătoare, i se administrează 200-300 ml apă într-un fagure gol

ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI Specific pentru această perioadă este faptul că, în condiţiile favorabile de secreţie a nectarului, albinele recoltează cantităţi mari de nectar ce depăşesc necesarul lor, rămânând cantităţi de miere ce pot fi destinate consumului. În ţara noastră, principalele culesuri sunt furnizate de salcâm, în lunile mai şi iunie, cu o durată de 8-20 zile, de tei, în lunile iunie şi iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, în iunie şi iulie, de flora fâneţelor, în iunie şi iulie, timp de 30 de zile, de vegetaţia de baltă din zona inundabilă a Dunării, în lunile august şi septembrie, timp de 20-40 de zile şi de alte plante agricole. Începutul culesului de producţie este indicat de intensificarea şi prelungirea zborului în timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventilează stupul seara, de mirosul plăcut de miere şi ceară de la urdiniş şi de albirea fagurilor în partea superioară, datorită alungirii celulelor cu ceară nou produsă. Familia de pe cântarul de control realizează sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere. Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completează spaţiul liber cu faguri goi necesari depozitării mierii, la cei verticali se ataşează magazii sau corpuri suplimentare pentru recoltă, iar pentru a
71

favoriza zborul şi evaporarea apei din nectar pe toată durata culesului urdinişul se deschide în întregime. Pentru a nu deranja albinele în timpul culesului, pe cât posibil, familiile nu se vor cerceta în timpul zilei, eventualele intervenţii putând fi efectuate seara după încetarea zborului. Pentru valorificarea superioară a culesurilor şi în special a celor de vară, se practică metoda familiilor ajutătoare permanente. Metoda constă în formarea în anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi o matcă sau botcă căpăcită, care va devenii familia ajutătoare, ce se întreţine şi iernează independent. Tot independentă se întreţine şi în anul următor până la începutul culesului de vară (fâneaţă sau tei), când se unifică cu familia din care a provenit, rezultând astfel o familie foarte puternică care realizează producţii mari de miere. Din familia ajutătoare se menţine un nucleu, format dintr-o ramă cu puiet, două rame cu rezerve de hrană şi matca, nucleu care până în toamnă devine din nou familie ajutătoare, capabile să ierneze independent. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII MULTIETAJAŢI În mod obişnuit, familia de albine iernează pe două corpuri dintre care, cel superior conţine rezerve de hrană, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantităţi de miere („coroane de miere”). Albinele formează „ghemul” de iernare în partea centrală a ambelor corpuri. Datorită spaţiului liber creat între şipcile superioare ale ramelor din primul corp şi cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea să treacă pe toate pentru folosirea hranei. În timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se eliberează de hrană, astfel că se creează puţin spaţiu liber pentru creşterea puietului. Primăvara, întrucât în corpul superior, datorită rezervelor de hrană, nu există spaţiu suficient pentru creşterea puietului, se procedează la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care conţine faguri goi, se ridică în partea superioară, unde condiţiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboară pe soclul stupului. În urma acestei inversări, corpul superior care conţine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaţie normală pentru albine. În acest caz, albinele transportă mierea în corpul superior pentru a fi pusă la adăpost faţă de dăunători, creându-se astfel o autoalimentaţie stimulentă, care intensifică foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine. În mod normal, în timpul înfloritului pomilor fructiferi, când albinele trec în perioada de creştere a populaţiei, în corpul superior există circa şapte rame cu puiet. În această situaţie, pentru asigurarea condiţiilor necesare creşterii în continuare a puietului, se execută o nouă inversare a corpurilor,
72

tei. În funcţie de resursele melifere. unde. hrişcă. ataşându-se totodată şi cel de-al treilea corp cu faguri goi. sparceta. întrucât corpul superior. în lunile martie şi aprilie. apoi la masivele de coriandru. stupăritul pastoral poate începe primăvara devreme şi se poate încheia toamna târziu. floareasoarelui. paltin. se ataşează în partea superioară cel de-al doilea corp. În cazul în care nu se valorifică culesul timpuriu de salcâm. iar matca a depus în ele ouă. s-au construit botci. se trece la organizarea cuibului. salcam. Astfel. precum şi a pomilor şi arbuştilor fructiferi.ridicându-se în partea superioară corpul de jos. pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a familiei de albine. pe măsura înfloririi lui. Pentru a se valorifica mai multe culesuri. din trei în trei săptămâni. STUPĂRITUL PASTORAL Una din principalele căi pentru realizarea unor producţii mari de la albine. familiile se pot deplasa la culesurile de rapiţă. situaţie în care albinele abandonează larvele din botci. tei floarea soarelui. până în momentul în care începe culesul. operaţiune deosebit de importantă pentru prevenirea şi combaterea roitului. adeseori la zeci şi sute de kilometri depărtare. Apicultura pastorală mai trebuie practicată pe scară largă în vederea polenizării culturilor de plante entomofile ca: rapiţa. primăvara. în momentul în care spaţiul devine insuficient. pe lângă dezvoltarea foarte bună a familiilor în vederea culesului principal. floarea-soarelui). De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri. unde albinele vor depozita mierea şi nectarul recoltat. aşezându-se pe soclu corpul cu puiet necăpăcit. plante medicinale. destul de frecvent se obţin şi producţii de 4-5 kg miere marfă. fâneţe. pentru prevenirea şi combaterea roitului se fac inversări periodice. care între timp a fost eliberat de miere şi puiet. Dacă familiile de albine iernează pe un singur corp. unde este mai rece. Pe măsură ce puietul din corpul al doilea eclozionează. albinele depun în celulele eliberate nectar şi miere. La jumatatea lunii aprilie. bumbac. după 3 săptămâni se procedează la o nouă inversare. eventual. Odată cu începerea culesului de salcâm. familiile de albine se întreţin după metoda amintită anterior. salcie albă şi căprească. trifoi. ajunge în partea inferioară. familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arţar. pomi fructiferi şi la flora erbacee timpurie. constă în valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. 73 . unde. ci numai cel de vară (zmeur. transformându-l astfel într-un corp destinat pentru depunerea mierii. familiile de albine se transportă la o oarecare distanţă de la vatra stupinei. Având în vedere durata ciclului de metamorfoză (21 de zile). apoi cel cu puiet căpăcit. În continuare.

iar producţia de miere marfă ce se poate realiza la aceste masive să fie rentabilă. . practică destul de frecventă mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomerează familiile de albine şi se obţin producţii mici. o răritură de pădure şi chiar sub arbori. stabilirea mijloacelor de transport şi a datei probabile a înfloririi plantelor melifere din zona respectivă. Pentru reuşita acestei acţiuni. apoi cele din zona colinară şi de dealuri şi terminând cu cele din zona submontană. obţinerea repartiţiei pentru zona respectivă. cum este cazul în pădurile de salcâm. stabilirea itinerarului şi a drumurilor de acces. este bine să se găsească o modalitate de a umbri într-o oarecare măsură stupii. data deschiderii florilor şi ultimele evaluări asupra capacităţii nectarifere a florei. Pentru aşezarea vetrei stupinei se recomandă o poieniţă din marginea masivului melifer.la salcâm: 14-18 familii. apicultorul mai are nevoie şi de o cabană apicolă. abundente şi de durată culesuri. sburătoarea şi fâneţele. oferă cules zmeurul. Dacă nu este posibil acest lucru. neglijându-se sursele melifere mai mici. apicultorul va face o recunoaştere amănunţită a regiunii unde urmează să se transporte familiile. alegerea şi fixarea vetrelor. Relativ în aceeaşi perioadă în zonele de dealuri şi cele montane. pentru a stabili definitiv vatra. Astfel. ca spaţiu de lucru şi odihnă. iar toamna se poate face deplasarea stupilor în zona inundabilă a Dunării şi în Delta Dunării. Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manieră încât cheltuielile de transport să nu fie foarte mari. stupii se pot deplasa la masivele de tei şi apoi la cele de floarea-soarelui. tei etc. spaţiul liber se completează la stupii orizontali cu 74 . Pentru a obţine producţii ridicate de miere se vor evita în mod obligatoriu supraaglomerările de stupi. se recomandă următoarele încărcături pe hectar în funcţie de floră: . dar capabile să asigure producţii mult mai mari.începând cu masivele din şes. .la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii. Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 săptămâni.la tei: 6-10 familii.la plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii. .la zmeuriş: 3-5 familii. sunt necesare o serie de lucrări premergătoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere. drumurile de acces. obţinerea certificatului sanitar-veterinar. culegerea de informaţii asupra bolilor din zonă. . După valorificarea salcâmului. pentru a nu fi expuşi direct arşiţei. Pe lângă intervalul destinat cercetării familiilor de albine şi a celui de valorificare a culesului. cultură ce oferă una din cele mai sigure. Cu câteva zile înainte de plecare se îndepărtează din stupi fagurii artificiali şi cei nou clădiţi.

la un stup orizontal în care familia ocupă 10-12 rame. În lipsa blocurilor. iar dacă albinele nu s-au retras de pe scândura de zbor le obligăm să intre în stup folosind fumul cu atenţie. iar la stupul multietajat. urdinişurile se închid. care împiedică căderea acestora între rame. prin intermediul a câte două şuruburi. la nevoie. un magazin gol. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leagă soclul de părţile laterale ale corpului cu sârmă de 3 mm. Ramele de magazie care nu au distanţatoare se fixează cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm. Când zborul albinelor a încetat. Părţile mobile ale stupilor se fixează cu dispozitive speciale. încercând să iasă. iar la stupii verticali se ataşează magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. pentru a se evita ieşirea albinelor prin diferite crăpături. vergele sau lanţuri prinse în piuliţe tip fluture sau cu alte sisteme (fig. Stupii defecţi se repară. după care sârmele se ancorează prin răsucire cu un cui. după o prealabilă îndepărtare a albinelor de pe ele. 67). iar la cel multietajat. consumând o cantitate mai mare din aceasta. blochează urdinişul şi mor asfixiate. se recomandă a fi chituite. deoarece albinele. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri având miere necăpăcită. deoarece degradează stupii. la stupii verticali cu magazie. În cazul în care în stupii orizontali se transportă şi familii ajutătoare. 75 .rame goale. Crăpăturile stupilor prin care aparent nu pot ieşi albinele. Astfel. stare tot atât de dăunătoare. Este contraindicată aplicarea la urdiniş a plasei de sârmă. ce se bat în pereţii din faţă şi din spate. Tot pentru a evita creşterea temperaturii în interiorul stupului. având drept consecinţă înmuierea şi ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. ce se leagă de copac şi de un cui bătut oblic în scobiturile ce servesc ca mânere la manipularea stupilor. care se adună în una din părţile laterale ale magaziei. vor creşte temperatura din interiorul stupilor. procedeu mai puţin indicat. se consideră suficient spaţiu rămas gol. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare număr de albine pe timpul transportului. pe corpul superior. se aşează rama de ventilaţie. pentru ca acesta să nu pătrundă în interior sau. fixarea se poate face cu cuie de 40 mm. Pentru asigurarea aerisirii. ci contribuie şi la menţinerea unei stări de agitaţie în interiorul familiilor. prevăzute în partea superioară cu o placă din tablă sau cu un cui. podişoarele şi blocurile de la orificiile de ventilaţie ale căpăcelelor se înlătură. corpul de deasupra. ce asigură aerisirea şi împiedică unificarea celor două familii. deasupra cuiburilor acestora se aşează o ramă cu plasă de sârmă. în dreptul treimii superioare a ramelor. cu temperatura medie a aerului pe timpul când se execută transportul şi invers proporţională cu mărimea orificiilor de ventilaţie. Celelalte părţi ale stupului se fixează prin sârme duble. la împerecherea lor se lasă un spaţiu de refugiu direct proporţional cu mărimea familiei şi cu durata transportului. adică spaţiul ocupat de 8-10 rame complet goale. deoarece albinele.

După ce am efectuat o ultimă verificare a modului de închidere. stupii se descarcă. La înapoierea de la pastoral. deoarece sau întărit în suficientă măsură ca să reziste transportului. stupii se aşează cu ramele paralel cu sensul de înaintare. pregătirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior. ciocane. cu condiţia ca încărcătura să fie echilibrată. Este important 76 . care nu va ceda indiferent de distanţă sau gradul de accidentare a drumului. Pentru a nu se mişca în timpul transportului stupii se leagă transversal şi longitudinal cu frânghii. cu specificarea doar a faptului că fagurii cu miere şi. se aşează pe vatră. cleşte şi în mod special un vas cu pământ moale şi frământat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea ieşi albinele. terenurile accidentate. măşti. RECOLTAREA MIERII Fagurii cu miere se recoltează în momentul când treimea superioară a acestora începe să fie căpăcită. Operaţiunea de recoltare a fagurilor cu miere se execută o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules. iar curbele se parcurg cu viteze reduse. ori o bucată de chit de geam sau plastelină. ţinând cont de frecvenţa tamponărilor. motiv pentru care apicultorul trebuie să fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc în apropierea stupinei. Ajunşi la destinaţie se instalează adăpătorul. mierea se extrage. Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului. cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta în familiile respective. aceştia se aşează cu ramele perpendicular pe direcţia de mers. În vehiculele de capacitate mare. precum şi în camioanele care se deplasează pe drumuri bune. de preferinţă noaptea. neexistând pericolul ruperii lor. cuie. evitându-se manevrele bruşte. pentru a se observa eventualele „evadări” ale albinelor. iar în zilele următoare se execută „despachetarea” şi organizarea cuiburilor. în funcţie de felul vehiculului şi de starea drumului. stupul se prinde de mânere şi se transportă la vehicul. iar în camioanele şi căruţele ce parcurg trasee accidentate. realizându-se astfel o legare sub formă de plasă. După încetarea culesului. În vagoane. respectiv a frânărilor. În primele zile după transport. albinele sunt iritate. lăsând însă în fiecare familie cel puţin 5 kg rezervă de hrană pentru continuarea dezvoltării. urdinişurile se orientează spre înapoi. Apicultorii care însoţesc transportul de stupi. Transportul se efectuează atent. se deschid după o jumătate de oră urdinişurile.stropindu-le cu apă. La încărcarea stupilor. iar seara după liniştirea albinelor. în special. stupii se aşează diferit. trebuie să aibă la îndemână unul sau două afumătoare. stupii se aşează suprapuşi. se aşează podişoarele.

ci numai aproximativ jumătate. viteza mărindu-se progresiv. învârtirea manivelei extractorului se va face încet şi uniform. acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite aşezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. 77 . 68) cu ajutorul unui cuţit descăpăcitor. după scăderea activităţii albinelor care devin irascibile şi se pretează la furt. evitându-se stropirea stupilor cu miere. Înlăturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta. La început. În extractoarele radiale. Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc în stupi pentru a servi la depozitarea nectarului. extractorul. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. 24 ore. când culesul încetează. Inventarul apicol necesar pentru această operaţiune este format din cuţitul de descăpăcit. situaţie în care. în cazul celui de scurtă durată şi cu 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. iar în cele tangenţiale cu speteaza portfagurelui în direcţie inversă sensului de mişcare. după cca. Extractorul se aşează în poziţie perfect verticală. mierea de pe prima faţă nu se extrage complet.ca ultima recoltare să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. dar de mică intensitate (fâneaţă. La introducerea fagurilor în extractor se va ţine seama şi de cantitatea de miere pe care aceştia o conţin pentru a se asigura o repartizare uniformă. ei se scot şi se păstrează. În medie se consideră că sunt necesare 240 turaţii pe minut. fagurii se întorc pe cealaltă parte. După terminarea extracţiei. la robinetul extractorului se ataşează o sită de strecurat. Pentru a preveni ruperea fagurilor. încălzit în prealabil în apă fierbinte sau cu ajutorul furculiţei de descăpăcit. sita pentru miere şi bidoanele de păstrare. iar lagărele se ung cu vaselină sau cu miere. 70). Acest mod de aşezare este impus de orientarea inferosuperioară a celulelor din faguri. prevenind în acest fel furtul. după care. Pentru ca mierea obţinută să fie lipsită de corpi străini. iar după îndepărtarea completă a mierii se introduc în poziţia iniţială pentru extragerea mierii în întregime. ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. în cazul în care culesul continuă sau pentru a fi curăţaţi şi reparaţi de către albine. prevenind astfel descentrarea rotorului în timpul mişcării. Pentru a preveni furtul. se şterge şi se usucă. în cazul celui de lungă durată. precum şi după indicaţiile cântarului de control. utilajul folosit se spală cu apă caldă. fagurii se descăpăcesc deasupra unei tăvi (fig. Sfârşitul culesului se stabileşte după: terminarea înfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar. floarea soarelui). după care aceştia se introduc în lăzi de transport şi se duc la locul de extracţie. fagurii se recoltează cu atenţie. ramele se aşează cu spetezele superioare spre exterior. Înainte de a se introduce în extractor.

Pentru cunoaşterea vârstei s-a stabilit un sistem internaţional. verde şi albastru). timp în care ea se linişteşte şi mirosul iritant dispare.MARCAREA MĂTCILOR Marcarea mătcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unor rondele de plastic. 78 . Eliberarea mătcii se face după uscarea adezivului sau a lacului folosit. roşu. care se folosesc anual. iar în cazul în care în aceste nuclee se introduc botci. Operaţiunea de marcare se face înainte de introducerea mătcilor în nuclee de împerechere. După introducerea mătcii în colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizată sau cu albine din familia starter. iar cu cea dreaptă se aplică lacul sau soluţia de lipit. format din cinci culori (alb. ea aleargă pe faguri. În cazul în care matca se eliberează imediat după marcare. . acoperită cu o foiţă de celofan sau polietilenă.1 şi 6 – alb. Pe timpul transportului se asigură hrana. marcarea se face după împerechere. Sistemul internaţional de marcare constă în folosirea a cinci culori în funcţie de ultima cifră a anului calendaristic astfel: . Matca se imobilizează între două degete ale mâinii stângi. galben. alcătuită dintr-un amestec de pastă de zahăr şi miere.4 şi 9 – verde. . Mătcile împerecheate destinate expedierii se recoltează în colivii de tip Benton. succesiv. înainte de a fi introduse în coliviile de transport Benton.3 şi 8 – roşu.0 şi 5 – albastru .2 şi 7 – galben. odată cu recoltarea. După aplicarea culorii albastre se reîncepe ciclul cu culoarea albă. albinele nu o recunosc şi datorită mirosului de lac sau adeziv acestea o atacă. după care se aşează rondela. staniol sau lac duco diluat. respectând ordinea enunţată. . care este introdusă în ultimul compartiment al coliviei.

familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcâm in primăvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegătoare). asigurarea hranei necesare şi realizarea unui regim termic optim. În acest scop. întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare. 1. începutul lui august. în 79 . implicit. deoarece. 2. întrucât acestea au un proces de ovulaţie superior mătcilor vârstnice. pe un timp liniştit şi de preferat la lăsarea serii. Schimbarea se face cu mătci împerecheate crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie.CURS 5 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA Familiile puternice au la sfârşitul toamnei o populaţie cuprinsă între 1. Folosirea unui material biologic selecţionat permite obţinerea unei dezvoltări superioare cu până la 20% faţă de materialul neselecţionat şi.5 şi 2 kg albine. se iau următoarele măsuri tehnologice: selecţionarea unor biotipuri valoroase. În acest scop. trebuie să verificăm dacă familia respectivă nu are o matcă tânără sau botci căpăcite. Înainte de a trece la introducerea unei noi mătci. Momentul recomandat pentru introducerea mătcilor este atunci când albinele sunt în plin cules. folosirea de mătci tinere. Selecţia unor biotipuri valoroase Selecţia unor biotipuri valoroase reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obţinerea unor familii cu o populaţie numeroasă. a unei producţii de miere mai mare cu peste 35%. Folosirea mătcilor tinere Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creşterii puietului în sezonul de toamnă. toate mătcile se schimbă anual (mai puţin plus variantele).

iar după 2-3 zile se controlează familia. Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare Întreţinerea familiilor de albine cu mătci suplimentare reprezintă mijlocul cel mai sigur de sporire a populaţiei familiilor de albine din sezonul de toamnă. . o curăţă de miere şi o protejează.acest caz. albine tinere şi matca nouă şi se introduc în mijlocul cuibului familiei orfane. seara. pe un fagure din centrul cuibului unde se lasă 48 de ore. se scoate colivia şi se urmăreşte dacă matca a fost primită şi a început ouatul. mai amintim: . care se perforează cu ajutorul unui ac. se introduce aceasta într-o cutie de chibrituri umplută cu apă călduţă. Orificiul coliviei în care a fost introdusă matca se acoperă cu un făguraş artificial. În acest sens. acestea fixându-se prin apăsare pe un fagure cu miere şi puiet din mijlocul cuibului familiilor. Albinele înconjoară imediat matca introdusă. Dacă după acest interval. după ce în prealabil a fost şi ea stropită cu acelaşi sirop. aşezarea mătcii ude între acestea. În scurt timp. ea intrând în stup odată cu albinele scuturate. căpăcelul de sită se ridică şi matca este eliberată. pe când într-o familie lipsită total de ouă.perierea tuturor albinelor de pe faguri.perierea în faţa urdinişului a albinelor de pe 2-3 rame. există două metode de creştere şi întreţinere a 80 .pentru a îndepărta mirosul mătcii înainte de a fi dată familiei. În cazul introducerii directe a mătcilor. . pe fundul stupului. Mătcile tinere se pot introducere şi în colivii. etc. dacă e rece afară. Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile. pulverizarea lor cu sirop de zahăr şi introducerea mătcii în grupul acestor albine. matca tânără înainte de a fi aşezată pe fagure se năclăieşte cu miere. Dintre metodele directe de introducere a unei mătci în stup. şi timp de 20 secunde. . se introduce cutia între doi faguri şi se eliberează matca.se scot din familia orfană toate ramele cu puiet şi se introduc în altă familie până a doua zi. albinele hrănesc matca. se iau 2-3 rame cu puiet. sau rece dacă timpul e cald. matca introdusă va fi omorâtă. se clatină încetişor apoi se goleşte apa. iar unele familii pot rămâne fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. În lipsa coliviilor se pot folosi căpăcele de sită ce se fixează. matca va fi primită mult mai uşor. va îngreuna mult primirea unei mătci. după introducerea mătcii sub ele. stropirea lor cu sirop de zahăr. 3. eliberează matca. Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mătci neîmperecheate nu se recomandă. deoarece familia va rămâne fără puiet timp de 5-10 zile sau mai mult. pentru o mai bună acceptare. albinele rod fagurele. la 2-3 ore după orfanizare. din care albinele şi-ar putea clădi botci.

În timpul sezonului activ. ce iernează cu un consum specific scăzut de hrană. iar cu surplusul de albine (0. până toamna. 25g miere.0-1.0-1.2. Asigurarea hranei 81 . când se unifică cu familia de bază. întrucât toamna.1. În asemenea familii.9 kg familia ajutătoare).0 kg de albine.5 kg albine) şi va valorifica culesurile ca unitate de producţie de sine stătătoare. să poată fi extrasă şi valorificată. În anul al doilea. valorificarea eficientă a culesului timpuriu de salcâm şi prevenirea apariţiei instinctului de roire. rezultând familii cu o populaţie cuprinsă între 2. familia temporară care se va forma va avea o populaţie echivalentă cu a unei familii normale (1. 3. familia de bază se lasă cu o populaţie de 1. familia ajutătoare se întreţine independent. 4. metoda asigură maximum de randament. cu o populaţie de 1. cu o populaţie cuprinsă între 3. primăvara timpuriu (martie).0 kg) se formează un roi care va constitui familia temporară.albinelor: metoda familiilor ajutătoare vremelnice şi metoda familiilor temporare. două rame cu miere şi polen. un fagure cu celule de lucrătoare în care se introduc aproximativ 100 ml apă şi o matcă protejată în colivie. 3. în medie. un kilogram de albine consumă zilnic.5 şi 3. rezultă familii puternice.3-1. o bună iernare sub aspect fiziologic.0 şi 3. până aproximativ la mijlocul lunii septembrie. Familia ajutătoare se organizează în partea laterală a stupului orizontal. care iernează cu un consum redus. rezultând astfel familii puternice. fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare. în urma unificării familiei temporare cu cea de bază. când se unifică cu familia de bază (din care a provenit). Familia ajutătoare se formează după valorificarea culesului de salcâm. Metoda familiilor temporare. Matca vârstnică se iernează în afara ghemului. este identică cu cea a familiilor ajutătoare vremelnice. într-un corp superior la stupul multietajat sau într-un corp aparte în cazul stupului vertical cu magazine. în primul an. în timp ce aceeaşi cantitate de albine din familiile neunificate (1. În primăvara anului al treilea.5 kg albine (1. Începând cu acest an. în cazul în care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de bază.8-1.5 kg albine.5 kg familia de bază + 0.8-2.5 kg (şase rame). Metoda familiilor ajutătoare vremelnice asigură mărirea populaţiei în sezonul de toamnă.5 kg albine) au un consum dublu.0-1. respectiv 50 g miere. sub forma unui roi pe două-trei rame cu puiet căpăcit. astfel că rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rămân disponibile pentru valorificare. Aceasta se întreţine independent. Acest spor de albine întrece cu mult sporul obţinut în urma aplicării hrănirilor stimulente.

La sfârşitul verii, hrana necesară albinelor se asigură prin practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie, sau prin aplicarea alimentaţiei suplimentare. 4.1. Practicarea stupăritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu înflorire târzie constituie mijlocul cel mai economic şi eficient sub aspect biologic pentru obţinerea de familii cu o populaţie numeroasă. Culesurile târzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fâneţelor, semincerilor de trifoi roşu şi de sulfină, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapiţa, floarea soarelui ş.a., semănate în mirişte sau în amestecuri cu borceaguri de toamnă. 4.2. Aplicarea alimentaţiei stimulente reprezintă o metodă mai puţin economică şi cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situaţia în care nu există în apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care înfloresc târziu şi nici posibilităţi de organizare a amestecurilor furajero-melifere. În urma cercetărilor întreprinse la noi în ţară de către Foti şi colaboratorii, s-a stabilit că cea mai eficientă metodă de alimentaţie stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metodă ce asigură sporirea cantităţii de puiet cu 19,5%. Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileşte cunoscând că albinelor de pe o ramă STAS le este necesară cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumătatea superioară a ramei să aibă miere căpăcită). Stabilirea cantităţii de miere din rame se face cunoscând că 1 dm2 de fagure cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 350 g (o ramă STAS plină cu miere căpăcită pe ambele părţi are 3,600 kg miere, iar o rampă tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie să aibă „coroană” de miere de minim 10 cm lăţime în cazul stupilor orizontali şi verticali cu magazine şi minimum 7 cm în cazul stupilor multietajaţi. Pe lângă hrana glucidică, albinelor trebuie să li se asigure şi necesarul proteic, reprezentat prin una sau două rame cu păstură. În cazul în care necesarul de hrană nu este asigurat, acesta se completează prin redistribuirea rezervelor excedentare între familii sau cu sirop de zahăr (2:1). Administrarea siropului de zahăr se face în prima decadă a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei să fie făcută de către albinele ce mor în toamnă şi a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrană în perioada amintită, administrarea siropului se face în cantităţi mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea în vedere faptul că din două kilograme de zahăr şi un litru de apă rezultă 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahăr şi un litru de apă rezultă 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.
82

Siropul de zahăr 1:1 se prepară astfel: într-un vas smălţuit se pune la foc o cantitate de apă, la care – în timpul fierberii – se adaugă treptat o cantitate egală de zahăr. Siropul se amestecă în permanenţă cu o lingură de lemn, până în momentul în care tot zahărul s-a dizolvat. Se va avea grijă ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul se caramelizează şi astfel devine dăunător pentru albine. Spuma formată la suprafaţa siropului se îndepărtează cu o spumieră sau o lingură. Vasul cu siropul pregătit se aşează pe o pernă şi se înveleşte bine cu pături pentru ca şi microcristalele de zahăr să se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului în faguri. Siropul de zahăr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: mentă, sunătoare, muşeţel, urzică, coada calului, cimbrişor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singură plantă, fie se amestecă două sau mai multe şi se pun 2,5-3 g la un litru de apă. Când apa clocoteşte se adaugă cantitatea de plante şi se acoperă imediat vasul, lăsându-l să se răcească. Extractul obţinut se strecoară printr-o sită sau tifon şi se foloseşte la prepararea siropului. Pentru a uşura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificială a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene în secreţia enzimei invertază, necesară transformării zaharozei în glucoză şi fructoză. Invertirea se face prin adăugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lămâie). În cazul hrănirilor cu sirop de miere, acesta se prepară din trei părţi miere diluată cu o parte de apă fierbinte. În cazul mierii zaharisite, la două părţi miere se adaugă o parte apă. Administrarea siropului se face în hrănitoare sau direct în faguri. În acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (aceştia fiind mai rezistenţi) şi se aşează în poziţie orizontală deasupra unei tăvi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarnă în rame de la o distanţă de 20 cm pentru ca aceasta să cadă cu presiune şi să umple complet celulele fagurilor. După ce o faţă a fagurelui a fost umplută se întoarce pe cealaltă şi se procedează la fel, fără a ne fi teamă că siropul va curge. Fagurii astfel umpluţi cu sirop, înainte de a fi introduşi în stup, se ţin câteva ore în poziţie verticală, deasupra unei tăvi, pentru ca surplusul de sirop să se scurgă. Un fagure încărcat conţine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administrează seara, după încetarea zborului. Prezenţa mierii de mană în fagurii de rezervă pentru iernare, determină, datorită conţinutului său ridicat în săruri minerale, mărirea cantităţii de excremente ce se acumulează în rect şi, implicit, apariţia diareei. Pentru a se înlătura efectele negative ale iernării cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltându-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguriţei de pe doi-trei faguri, a căror miere pare a fi de mană (vâscoasă, necăpăcită şi cu o nuanţă verzuie). Identificarea manei se face obişnuit prin două metode: cu hidroxid de calciu şi cu alcool, metode ce se vor descrie în capitolul consacrat aprecierii calităţii mierii.
83

Hrănirea stimulentă duce la dezvoltarea familiei de albine în toamnă, dar, dacă momentul administrării acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Apariţia gerurilor timpurii de toamnă forţează albinele să se strângă în ghem, rămânând astfel neacoperiţi o parte din fagurii cuibului plin cu ouă, larve şi nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca această hrănire stimulentă să fie începută mai devreme, când nu există acest risc, respectiv pe la sfârşitul lunii august şi până la jumătatea lunii septembrie. 5. Realizarea unui regim termic optim Este o condiţie importantă ce concură la stimularea creşterii puietului. Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiţi de albine, prin împachetarea superioară şi laterală a acestuia cu perne, cât şi prin formarea cuibului cu faguri în care s-au crescut larve. În această perioadă, matca nu depune ouă în faguri noi, întrucât celulele acestora, fiind lipsite de învelişurile larvonimfale, au slabe proprietăţi termoizolante. 5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării şi aranjarea lor corespunzătoare. Stabilirea numărului optim de rame se face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcţie de populaţia familiei, astfel ca albinele să ocupe toate ramele şi să poată forma un „ghem de iernare” sferic, formă geometrică care asigură o suprafaţă minimă la un volum maxim. Se poate stabili mai uşor numărul de rame destinat iernării prin deschiderea stupilor dimineaţa înainte de zbor, observându-se pe câte rame s-a format ghemul, date care corespund cu numărul optim de rame. În situaţii normale, când fagurii destinaţi iernării conţin cantităţi optime de miere (1,5-2,0 kg), se aşează central faguri cu cca 1,5 kg miere şi progresiv, înspre margini, fagurii cu cantităţi mai mari, până la 2 kg . Astfel se asigură necesarul de hrană dar şi spaţiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale. În cazul în care fagurii destinaţi iernării au cantitatea de miere necesară, dar necorespunzător repartizată, variind între 0,5 şi 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face aşezându-se în mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar înspre margini fagurii cu mire mai puţină. Deşi acest mod de repartizare a fagurilor nu creează spaţii cu celule libere pentru adăpostire şi bună iernare a albinelor, totuşi în această situaţie prin concentrarea rezervelor de hrană în centrul „ ghemului” se asigură supravieţuirea albinelor. Dacă iernează două familii în acelaşi stup, lângă diafragmă se va aşeza fagurele cu cantitatea cea mai redusă de miere, dar nu mai puţin de 1,5 kg, iar în ordine crescândă, către peretele opus diafragmei, fagurii cu cantităţi mai mari de miere.
84

ghemul ocupă toamna partea centrală a corpului inferior. ceea ce influenţă pozitivă dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui. protejat de vânt şi de accesul animalelor. 5. iar pe măsură ce albinele consumă mierea în timpul iernii. chiar în timpul iernii. porumb.0 cm. Astfel. pentru păstrarea căldurii în cuib. cârpe sau polistiren expandat. Sub aspect economic sistemul este avantajos.2. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE Iernarea în aer liber impune alegerea unui loc însorit. se aşează după diafragma reducătoare o saltea confecţionată din paie.) şi instalarea la urdinişuri a gratiilor împotriva dăunătorilor. deasupra podişorului. aceasta se ridică la 34-360 C.4. de unde sunt evacuaţi prin orificiile de ventilaţie. iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă.a. odată cu restrângerea acestuia. Protecţia stupilor împotriva curenţilor de aer şi a dăunătorilor se realizează prin aşezarea acestora la adăpostul unor clădiri. împachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecţie la partea superioară.Familiile din stupii multietajaţi iernează obişnuit pe două corpuri.5-2. ş. Pentru a ajuta albinele în menţinerea acestei temperaturi. La stupii orizontali şi verticali. rame cu „mici coroane” de miere. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. În cuibul astfel organizat. 11). În prima parte a iernii. Acest fapt determină creşterea consumului de hrana pe întreaga perioadă a iernii (în special polen). vaporii de apă. temperatura în interiorul acestuia este de 20-250 C. chiar în stupină. când apare puietul în cuib. stuf ş.a. în perioadele cu valori termice favorabile. La stupii multietajaţi. ghemul se ridică în corpul superior (fig. când în ghem nu există puiet. talaş. cel superior având 10 rame pline cu miere.3. iar în partea a doua. 5. uscat. Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalităţi: reducerea urdinişului inferior corespunzător mărimii populaţiei. trebuie să se facă o împachetare a cuibului. aşezarea distanţată a ultimei scânduri de podişor pentru realizarea unei deschideri de 0. 5. Prin intermediul acestor orificii. Împachetarea cuibului. rezultaţi în urma metabolismului. iar cel inferior. sunt eliminaţi direct în exterior sau absorbiţi de pernele de protecţie aşezate pe podişor. albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecaţie şi de a elimina conţinutul rectal. intervenţiile pe 85 .

familiile de albine trebuie să aibă rezerve suficiente de polen (cca. dacă se asigură un regim termic relativ constant (în jurul valorii de +40C). De asemenea. temperatura din adăpost creşte. care în zilele cu temperaturi de +120C se îndepărtează. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte de 500-1000 g. Se recomandă folosirea mierii lichefiate sau granulată fin (având consistenţa untului) şi a zahărului pudră. Turta din miere cristalizată şi zahăr. ambalate în hârtie sau pungi de plastic perforate în 2-3 locuri. care se plasează deasupra ramelor. Pentru a nu se denatura calităţile mierii – pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor – apa încălzită în care se ţine vasul cu miere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 450C. iar. lapte praf degresat. după care se acoperă cu folie de polietilenă sau carton asfaltat. dacă nu. la sfârşitul iernii. ca urmare. se recomandă ca din mijlocul lunii februarie să se administreze turte sau şerbet de zahăr cu adaosuri proteice (polen. albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de defecaţie. datorită apariţiei puietului în familii. consumă foarte mult sau chiar părăsesc stupii. În faţă. fără amenajări speciale. se uzează. 86 . motiv pentru care această tehnologie nu este recomandată. păstură. apoi se frământă cu mâna. făină de soia delipidată etc. ca un aluat. iernarea decurge defectuos. pentru a facilita efectuarea zborului de defecaţie. coceni de porumb. Mierea cristalizată se lichefiază în bai-marie. COMPLETAREA HRANEI ÎN TIMPUL IERNATULUI În timpul iernii. Iernarea în adăpost constă în iernarea albinelor în construcţii special amenajate sau în pivniţe. deasupra ramelor. Iernarea în „cojoc” este practicată în regiunile cu vânturi puternice şi cu temperaturi scăzute. stupii sunt protejaţi de paravane. albinele se neliniştesc. Mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). pudră din antere de porumb. iar producţia de miere realizată este superioară sezonului anterior.) în proporţie de 10:1. în special şoareci. Stupii se grupează şi se protejează cu paie. 1-2 rame cu păstură).timpul iernii fiind minime. Acest sistem de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se adăpostesc numeroşi dăunători. până la omogenizarea amestecului. drojdie de bere iradiată. în bune condiţii şi cu un consum mai mic de hrană. în pungi de pergament sau tifon. Ca şi inconveniente.

sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului produs în stup. în timp ce în lipsa mătcii acesta este prelung şi „plângător”. până la 115-1200C. SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA Controlul auditiv al modului de iernare Controlul auditiv al modului de iernare se execută cu ajutorul unui stetoscop. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g şi grosimea de 1-1. Se amestecă conţinutul cu o lopăţică din lemn într-o singură direcţie. se consideră gata pregătit. Într-un vas emailat se pune zahărul pudră. se frământă totul cu mâna. boală determinată de lipsa zborului de curăţire).Şerbetul de zahăr cu miere. Într-un vas smălţuit fierbem apa. Dacă şerbetul se lipeşte de linguriţă şi prezintă o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase între degete. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. denotă o stare de suferinţă. în acest caz se adaugă apă şi se fierbe din nou. Dacă acesta este uniform şi moderat înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. înseamnă că familia nu are hrană. după care se controlează astfel: se introduce o linguriţă în şerbet şi se cufundă apoi în apă rece. stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor. sau doar apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. inhibând dezvoltarea diferiţilor paraziţi (se foloseşte ca remediu în cazul nosemozei. înseamnă că iernarea decurge în condiţii bune. Dacă nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul în peretele stupului şi dacă se aude un zumzet puternic. Dacă şerbetul nu se lipeşte de linguriţă. Dacă prelungim exagerat timpul de fierbere şi şerbetul legat de linguriţă se întăreşte şi se sparge. dacă este puternic. fierberea trebuie prelungită. dacă este slab. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. Mierea se încălzeşte puţin şi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil.700 kg zahăr pudră. Prepararea şerbetului din zahăr. adăugăm zahărul amestecând continuu. se adaugă mierea. până se formează mici granule. care prin conţinutul lui în principii nutritive active (vitamine şi microelemente).5 cm. Acesta este un extract din ingrediente naturale. ÎNTREŢINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMĂVARA 87 . În lipsa termometrului. şerbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute. Proporţia recomandată este de 1 kg zahăr la 30 cm3 apă. 2 kg miere. care încetează imediat. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor.

astfel încât după cincişase săptămâni de la ieşirea din iarnă. zboară dezorientat şi caută matca pe peretele din faţă al stupului. Interpretarea situaţiei se face astfel: . în scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase. În faţa stupilor se aştern paie. numărul celor care eclozionează fiind mai mic decât a celor care pier. Primăvara puietul este numeros. LUCRĂRILE CE SE EFECTUEAZĂ ÎN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECAŢIE Supravegherea zborului de curăţire. La stupii orizontali. adică îşi golesc intestinul gros de excrementele acumulate în timpul iernii. albinele ies din stup şi efectuează zboruri de curăţire. Curăţirea stupilor de albine moarte. după care acesta se curăţă prin răzuire şi măturare. operaţiunea se efectuează prin ridicarea corpurilor pe un capac. urmărindu-se degajarea urdinişurilor de resturile de iernare şi uşurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele. la care participă majoritatea indivizilor. La stupii verticali cu funduri mobile. nu se vor dezvolta corespunzător. fapt ce permite un consum mai mare de hrană şi ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. Această lucrare se mai cheamă şi examinarea „foii de control” şi se execută imediat după zborul de curăţire. Când temperatura la soare ajunge la 10-120C. După terminarea zborului de curăţire. albinele care au iernat mor treptat şi se crează un dezechilibru. Familiile slabe efectuează zboruri reduse ca intensitate. urdinişurile se reduc din nou la 2-5 cm. Familii sănătoase şi bine dezvoltate efectuează zboruri energice. dacă mai există zăpadă sau pământul este umed. Familiile orfane au albinele agitate.La ieşirea din iarnă familia de albine slăbeşte. Stimularea zborului de curăţire la unele familii mai puţin expuse la soare sau care efectuează un zbor slab se face prin ridicarea capacelor şi a pernelor de protecţie de pe podişoarele stupilor şi deschiderea completă a urdinişurilor. operaţiunea de îndepărtare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui cârlig metalic introdus prin urdiniş. permiţând astfel razelor solare să încălzească mai rapid albinele din ghemul de iernare. favorizându-se astfel activitatea acestora. în funcţie de puterea familiei. toate albinele de iernare sunt înlocuite cu albine „născute” în cursul primăverii. ne putând astfel valorifica integral culesurile timpurii. 88 . unde albinele slăbite şi obosite se pot odihni puţin înainte de a intra în stup.puţine albine moarte pe câteva rânduri şi mult rumeguş de ceară înseamnă o familie puternică şi bine asigurată cu rezerve.

atunci când pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsă şi bucăţi de fagure. . Se recomandă ca pe lângă adăpătorul obişnuit să se instaleze şi unul cu apă sărată. În acest caz. unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. denotă rezerve puţine.dacă printre albinele moarte se află matca. Familia va fi ajutată cu câteva rame de miere.când albinele moarte sunt stropite cu pete cenuşii înseamnă că familia are diaree. denotă că în familie au pătruns şoareci. . În această situaţie se schimbă matca..multe albine moarte pe rânduri dese şi rumeguş de ceară puţin. 89 . fie într-o cameră încălzită. familia respectivă va primi faguri cu miere necristalizată. dar albinele în cea mai mare parte sunt bătrâne. . În acest caz se identifică şi înlătură cauzele care au produs-o.dacă grupul de albine moarte este mucegăit. Cauza morţii se stabileşte prin aceea ca albinele moarte au trompele întinse şi scoase în afară. este semn că mierea a cristalizat. În această situaţie. motiv pentru care albinele au fost nevoite să-şi schimbe poziţia ghemului. sau a unei infiltrări de apă. nu a depus toamna un număr suficient de ouă. pe rânduri puţine şi mult rumeguş de ceară ne arată că familia are suficiente rezerve. denotă o familie puternică cu hrană insuficientă pe ramele centrale. ramele mucegăite se vor îndepărta şi se vor introduce altele. Adăpătorul se alimentează cu apă caldă şi se spală zilnic. . cu hrană de rezervă. Instalarea adăpătorului se face în ziua în care are loc zborul de curăţire. Stupul se curăţă şi se dezinfectează. . În acest caz se iau măsuri imediate e îndepărtare a acestora şi se instalează gratii la urdiniş. cu rumeguş puţin. înseamnă că a murit în timpul iernării. în primele zile pe scândura acestuia se picură miere încălzită. În asemenea cazuri.când în grupul de albine moarte se identifică cristale de miere şi albine cu trompa întinsă. 1 gram sare/litru de apă. . În acest caz se va da familiei o nouă matcă.puţine albine moarte înşirate pe mai multe rânduri.multe albine moarte. încălzite în prealabil.când printre albinele moarte se găseşte şi puiet mort. este semn că albinele au iernat rău din cauza ventilaţiei necorespunzătoare. înseamnă că matca este foarte bună şi şi-a extins mult ouatul în părţile laterale ale cuibului. iar albinelor li se va înlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curăţire fie afară. Aceste familii se ajută cu 2-3 faguri cu miere. . cuibul se restrânge corespunzător. . Pentru atragerea albinelor la adăpător. sau familia fara matca se unifica. Întârzierea instalării acestuia atrage după sine obişnuirea albinelor să transporte apă din bălţi sau de pe platformele de bălegar. ca urmare a faptului că matca fiind bătrână. iar albinele au murit în lipsă de apă necesară pentru consumarea mierii cristalizate.

L. lucru ce se realizează fie prin afumare. având grijă ca toţi fagurii cu puiet să fie aşezaţi central. Pentru a efectua operaţiunea de unificare a familiilor de albine este necesară omogenizarea mirosului celor două familii. sau se unifică cu familii slabe. familiile se pot uni. denotă ca familia este orfană. verificarea se face după aproximativ două săptămâni.. Starea familie de albine se stabileşte după existenţa mătcii şi după prezenţa rezervelor de hrană. să se introducă pe urdinişul celor două familii bucată de material textil. după prezenţa ouălor sau a larvelor din celule. pe care se aplică o picătură de esenţă de menta. Cu ocazia acestei revizii se stabileşte starea familiei de albine.F. După luarea acestor măsuri. în cazul când dorim să studiem potenţialul bazei melifere. sau familia cea mai puternică. deoarece există mătci care încep ouatul ceva mai târziu.+140 C şi se execută cât mai rapid pentru a nu provoca furtul şi a răcii prea tare cuibul. Pe cântar se aşează o familie de putere mijlocie care să reprezinte media familiilor de albine din stupină. pentru ca precipitaţiile să nu influenţeze valorile reale. rezemate de scândura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se întorc încărcate de la cules. plângător şi printr-o agitaţie şi răspândire haotică pe faguri. CONTROLUL SUMAR DE PRIMĂVARĂ Controlul sumar de primăvară se execută când temperatura aerului atinge valori la umbră de +13…. Şi se vopsesc în diferite culori pentru a servi albinelor şi la orientare. Familiilor orfane. 90 .Instalarea planşetelor de aterizare în poziţie oblică. cu ocazia controlului general de primăvară. se acoperă cu folie de material plastic. precum şi celor cu mătci necorespunzătoare li se dau mătci de rezervă. se remediază situaţiile anormale şi se face reducerea cuiburilor. Din motive de siguranţă. fie prin stropirea albinelor şi a fagurilor cu apă în care s-au fiert în prealabil plante aromatice. iar cealaltă se păstrează ca matcă de rezervă. Instalarea cântarului de control se face sub un adăpost special amenajat sau. Existenţa mătcii se stabileşte indirect. Ele se confecţionează din cherestea sau P. În cazul în care albinele nu reacţionează în acest mod. Dacă puietul lipseşte şi albinele reacţionează printr-un zumzet intens. matca familiei cu care se unifică. iar cei cu miere lateral. în lipsă. modul de iernare. se introduce în colivie pentru 24 ore. Cel mai indicat procedeu este ca înainte de unificare cu o oră.

fagurii mucegăiţi se elimină. CONTROLUL GENERAL DE PRIMĂVARĂ 91 . cei goi şi. ridicând corpul inferior cu celule goale în partea superioară. iar familiei i se administrează sirop sau şerbet de zahăr. cuibul se restrânge la un număr de faguri bine acoperiţi de albine. înlăturându-se fagurii necorespunzători. în funcţie de temperatura aerului. la nevoie. mucegaiuri şi petele de diaree. Între aceste corpuri se interpune un ziar perforat. Albinele rod treptat hârtia şi se unifică. Reducerea cuibului se execută la toate tipurile de stup cu excepţia celui multietajat. şerbet de zahăr sau sirop în proporţie 2:1. Un cuib bine restrâns prezintă pe părţile laterale câte o ramă cu rezerve de hrană (miere şi păstură). Apariţia petelor de diaree este cauzată de iernarea cu miere necorespunzătoare sau datorită nosemozei. la care crearea condiţiilor optime dezvoltării puietului se realizează prin inversarea celor două corpuri în care albinele au iernat. În această situaţie.Este important de reţinut faptul că operaţiunea de unificare a familiilor de albine se execută numai pe timp frumos şi de preferinţă seara. se realizează prin suprapunerea corpului de stup fără fund deasupra familiei cu care dorim să o unificăm. a mucegaiului şi a petelor de diaree indică o bună iernare a familiei. O altă metodă pentru unificarea familiilor de albine. unde aerul este mai cald şi unde se creează condiţii favorabile pentru creşterea puietului. aplicabilă în cazul stupilor verticali. Când familiile au multe albine vârstnice sau pierderi masive de albine datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile. dar cu „coroane” de miere. Modul de iernare se apreciază după cantitatea de albine moarte. rame cu puiet şi celule goale. pe unde se realizează omogenizarea mirosului ambelor familii. după ce albinele şi-au terminat zborul. Prezenţa umidităţii şi a mucegaiului se datorează iernării pe un număr prea mare de rame şi a unei ventilaţii insuficiente. iar materialul de protecţie se înlocuieşte. O mortalitate redusă (50-100 g de albine). ramele cu miere în care nu există puiet se înlocuiesc cu rame goale. iar central. Se şterg pereţii stupului. În vederea asigurării unui regim termic optim. Dacă la această examinare se constată familii fără hrană. umiditate. iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienţi acoperiţi de albine. se impune ca operaţiunea de reducere a cuiburilor să se execute de două sau chiar trei ori. chiar fagurii cu cantităţi mai mici de miere. se vor administra faguri cu miere încălziţi în prealabil. precum şi lipsa umidităţii. Reducerea cuiburilor este necesară deoarece în prima parte a primăverii mortalitatea este superioară albinelor care eclozionează.

după extinderea acestuia pe rame şi după uniformitatea lui. după care se eliberează. Pentru o bună dezvoltare în această perioadă. Puietul mătcilor tinere şi a celor de calitate superioară ocupă suprafeţe mari şi compacte.600 kg. iar apoi ramele se mută la loc şi stupul se împachetează şi se închide. sau trântori în celule de lucrătoare se vor înlocui pe măsura posibilităţilor cu mătci de la rezervă. 350 g miere sau 175 g păstură. întrucât în fagurii cu multe celule deformate. Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet căpăcit împreună cu albinele luate de la alte familii puternice. Mărimea populaţiei. cantitatea de hrană. În aprecierea calităţii mătcilor după puietul depus. o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere şi 1-1. În acest scop se îndepărtează pernele de protecţie din partea laterală a cuibului pentru crearea unui spaţiu unde se trec ramele cu albine. Îndreptarea familiilor cu mătci epuizate sau orfane. cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale şi ca familii slabe cele cu mai puţin 5 intervale. chiar şi mătcile prolifice nu pot realiza ponte normale.Controlul general de primăvară se execută când temperatura aerului la umbră ajunge la minimum +15…. calitatea mătcii şi se curăţă fundurile la stupii orizontali. Tot în acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeaşi putere. de trântori sau rupţi. Calitatea mătcii se apreciază după numărul ramelor ocupate cu puiet.5 kg păstură. cărora în prealabil li s-a dat acelaşi miros. puietul mătcilor vârstnice şi de slabă calitate este heterogen şi dispus în suprafeţe mici pe un număr redus de rame. pe un număr mare de rame. se va avea în vedere şi calitatea fagurilor. dar cu o matcă mai bună. Mătcile bătrâne şi cele care au puiet foarte redus şi neomogen. Cantitatea de hrană se apreciază cunoscând că o ramă STAS cu miere căpăcită pe ambele feţe conţine 3. urmând ca restul mătcilor necorespunzătoare să fie schimbate în sezonul 92 . Cu această ocazie se apreciază mărimea populaţiei. în timp ce. Se apreciază ca familii puternice.300 kg şi că un dm2 de fagure căpăcit pe ambele feţe are cca. Porţiunea fundului astfel eliberată se curăţă. Curăţirea fundurilor stupilor orizontali se execută la controlul general de primăvară datorită faptului că acestea sunt fixe şi că la sfârşitul iernii temperaturile sunt încă scăzute. familiile care ocupă 8-10 intervale. una multietajat 2. Pentru siguranţă se recomandă închiderea mătcilor în colivie pentru 24 de ore.+160C şi albinele zboară în mod obişnuit.

iar albinele s–au obişnuit cu ea. Îndreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouătoare). Pentru a putea corecta o astfel de situaţie. fie sirop de zahăr. este nefecundată. iar o parte in albinele lucrătoare depun ouă. dezvoltat în celule mici de lucrătoare. în cuib apar celule de lucrătoare cu marginile mult înălţate şi căpăcele bombate. După zece zile din momentul depunerii ouălor. în care scop înainte de efectuarea acestei operaţiuni. ei nefiind obişnuiţi cu asemenea hrană. Fagurii cu puiet de trântor se îndepărtează din familia bezmetică. atunci când temperatura permite accesul albinelor la alimentator. dar ouăle ei sunt nefecundate. iar în celulele cuibului se observă câte 2-3 ouă în aceeaşi celulă.5 litri la intervale de 4-5 zile. Siropul de miere se prepară din două părţi miere şi o parte apă fierbinte şi se administrează în cantitate de 1. Puietul de trântori în celule de lucrătoare se recunoaşte după aspectul bombat al căpăcelelor. care însă au murit în primele zile ale evoluţiei. cu puiet în elipse bine desenate. dar sunt fără ouă sau puiet. folosindu-se. o hrănesc. familia bezmetică se întăreşte mult şi în scurt timp îşi revine. după care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. în hrănitoare sau faguri vechi. STIMULAREA DEZVOLTĂRII FAMILIILOR DE ALBINE Stimularea familiilor de albine se realizează prin practicarea alimentaţiei stimulente şi prin operaţiunea de lărgire a cuibului. 93 . rămase de la larvele de trântori. în care se găsesc larve de trântor. ele aleargă neliniştite pe rame.activ. Uneori este posibil ca într-o astfel de familie să găsim o matcă frumoasă. Familiile mijlocii şi puternice se redresează introducând în familia cu albine ouătoare doi faguri cu puiet căpăcit. în colivie. făcându-se un schimb de albine culegătoare. bat din aripi şi emit un sunet plângător. Familiei puternice orfanizate i se dă seara o matcă fecundă. va trebui ca acestea să aibă guşa încărcată cu miere. dar puietul să fie de trântor. Alimentaţia stimulentă se face în perioadele lipsite de cules de întreţinere. În unele din ele se pot observa resturi de lăptişor de matcă. familia se deranjează cu zgomot şi fum. Începuturi de botci se găsesc şi pe fagurii din marginea cuibului. bătându-se în peretele stupului. Când deschidem stupul. O familie de albine devine „bezmetică” atunci când îşi pierde matca. bine dezvoltată. Familiile orfane vor primi mătci de la rezervă. În felul acesta. şi-a crescut una tânără. gata de eclozionare între care e fixează o colivie cu matca. stau cu abdomenul ridicat. se scutură albinele în stupină şi se desfiinţează stupul în care s-au adăpostit. Pentru ca albinele să fie primite de alte familii. Este o familie ce în toamnă şi-a pierdut matca. fie miere diluată.

livezile de pomi. în localităţi în care există culesuri de întreţinere de nectar şi polen. În momentul apariţiei unui cules abundent de polen. este indicat să se folosească flora din păduri. Polenul se administrează înglobat în turtiţe de zahăr sau miere. având tendinţa de a trece pe sub diafragmă pe partea externă a acesteia. fagurele destinat lărgirii introducându-se între ramele cu puiet. de unde albinele îl culeg şi îl înmagazinează în fagurii din stup. după ce în prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apă caldă la 35-400C . În acest scop se pot folosi atât rame cu miere din cuib. cât şi din cele păstrate ca rezervă. ce se administrează în hrănitoare aşezate deasupra fagurilor din stup. se aglomerează pe faţă internă a diafragmei. după ultima ramă cu puiet. neavând faguri suficienţi.. Metoda constă în descăpăcirea periodică (din 3-4 zile). 94 . sunt complet ocupaţi cu puiet şi astfel matca nu mai are unde să depună ouă. Acest sistem prezintă avantajul că nu provoacă furtişag şi nu necesită prepararea siropului. se practică în această perioadă hrănirea lor cu polen conservat din sezonul precedent. după diafragmă. exceptând cei mărginaşi. Lărgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucrătoare bune pentru ouat. plantaţiile de salcie. înaintea ramei de margine. după încetatul zborului pentru a nu produce furtisag. iar temperatura exterioară înregistrează valori termice ridicate. cules de albine.Siropul de zahăr pentru hrănirea stimulentă se prepară la început în proporţie de 2:1 şi de 1:1 în continuare. expunându-l în tăviţe. sau când albinele tinere. turtiţe ce se aşează deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. Descăpăcirea fagurelui se va face numai seara. a unei suprafeţe de 1-2 dm2 fagure căpăcit. O hrănire stimulentă se poate efectua şi prin introducerea de faguri cu miere. administrându-se în cantităţi de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. dar uzează mai mult albinele. Polenul de porumb se poate administra în zilele călduroase în aer liber. sau obţinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb înflorite. Astfel. Lărgirea cuibului se execută progresiv atunci când toţi fagurii din cuib. Hrănirea stimulentă cu sirop de zahăr este mai eficace când se administrează în amestec cu polen 5%. Dacă familiile de albine nu au substanţele proteice necesare creşterii puietului. Transportul familiilor de albine. determină reducerea hrănirilor stimulente şi constituie măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. rapiţa şi oricare altă sursă nectaro-poleniferă existentă în zona stupinii. primăvara devreme. oferit în special de pomii fructiferi. Cu rezultate bune în hrănirea stimulentă a familiilor de albine se foloseşte şi zahărul tos. deoarece în această perioadă familia este dezvoltată. se face „spargerea cuibului”.

Se practică în perioada maximă a secreţiei cerii. Folosirea ramelor clăditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali. În stupinele infestate cu păianjenul albinii (Varrooa jacobsoni). între fagurii cu puiet necăpăcit.Când natura oferă cules bogat. Folosirea ramelor clăditoare reprezintă cea mai economică metodă de obţinere a cerii brute. fără a influenţa negativ producţia de miere. clădirea integrală a fagurilor artificiali cu celule de albine lucrătoare. după ultima ramă cu puiet. necesitând astfel consumuri suplimentare de hrană şi să nu impurifice ceara prin cămăşile nimfale. întrucât. celule indispensabile în anumite perioade pentru menţinerea familiei într-o activitate normală şi. iar când timpul s-a încălzit. 95 . putând utiliza pentru clădirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a apărut instinctul de roire.000 kg ceară pe familie. recoltarea fagurilor se va face la interval de două săptămâni pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui număr mai mare de paraziţi. albinele vor construi celule de trântor. albinele din instinct vor clădi în acestea numai faguri cu celule de trântori şi astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrătoare de pe fagurii artificiali. ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. implicit. Fagurii din ramele clăditoare se recoltează săptămânal. Folosirea ramelor clăditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trântor. ceea ce permite realizarea unor producţii medii de 0. Ramele clăditoare sunt rame obişnuite de cuib sau magazie ce se introduc în sezonul mai rece la marginea cuiburilor. direct în mijlocul cuibului. În perioada premergătoare roitului folosirea ramelor clăditoare devine obligatorie.500-1. pentru ca larvele din aceştia să nu se dezvolte prea mult. având în vedere preferinţele femelelor acestui parazit de a depune ouă pe larvele de trântor. lărgirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc în mijlocul cuibului. Dacă fagurii artificiali nu se clădesc în perioada optimă şi se introduc în familii în perioada pregătirii acestora pentru roire.

partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare). Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare. .doua generatii.CURS 6 AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu. intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie. . 96 .dependenta aproape totala de conditiile mediului natural. In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice. de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi. dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana. necontrolabila. . In acelasi timp in familie coopereaza: .poliandria sau imperecherea multipla a matcilor. rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. de temperatura si cules. Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine. lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca. . Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia. Astfel. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari.imperecherea libera a matcilor. respectiv matci si trantori. neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei.

si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor. . Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la: – echivalenta de la rea la foarte buna. Metode de selectie Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala. Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic: 97 .modul de depozitare a mierii in faguri. cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna. toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului. modul de capacire al mierii. prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului. Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiale ( aproximativ 70g/.capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute.odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie.tendinta de roire. . la folosirea fumului. apropierea de stup. .compactitatea puietului. Productia de miere si ceara este cel mai important indicator. . .rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante.Criterii de selectie:. crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului. Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri/ Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective. . .inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules).fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului.irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii.blocarea cuibului. . rezistenta la iernare. a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare.pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi: .cantitatea de laptisor depusa in botcii. .

HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE 98 ..40 familii cu matci fiice.In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi.in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. Toamna grupa de prasila se reconsidera.in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20. a matcilor precum si la formarea de noi familii. asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv. . iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri. eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit.In anul II se urmaresc rezultatele obtinute. formandu-se grupa familiilor de prasila. necorespunzatore si la familiile nou formate. Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie. continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie .In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor. Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate. matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice. .In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei. . Grupele de verificare se fac cu cate 30.in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs. urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate. . Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie. Alegerea definitiva are loc dupa iernare. . Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”. familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie.

alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare). Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar. de candi (turte) sau pulberi. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui. au efecte negative asupra duratei de viata a acestora. cat si a puietului eclozionat. lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet. majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. . se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. . Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare. numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp. de temperatura si de disponibilitatea culesurilor.In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul. Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii. Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara 99 . Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica.Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica.

substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca). Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii.Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate: . Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%. Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic. albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. vitamine si elemente minerale. nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului.populatia de albine din stup va fi mai mare.Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules. Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor. .colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare.capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa. la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina. o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet . S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din 100 . Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie. raspunsul coloniei este imediat. si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor. cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare.

se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen. avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet. precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara. Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene. Efecte similare au si alti 101 . in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. glandelor si altor tesuturi.zisa „otravire proteica”. de valoarea lor biologica. Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere. Ca urmare. concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia. De asemenea. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen. polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali). cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca .corp. . Polenurile sunt deosebit de eficace. Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. . acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen). de procentele de inlocuire a polenului. dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora.s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. mai grav ducand chiar la asa. S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii.

15. lapte praf.. stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura. Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB. Rata consumului turtelor continand 5. cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile. faina de soia degresata. cat si de cantitatea de zahar din acesta.25. constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi. Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop.35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen. de soia.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. Suplimentarea proteica a hranei Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici. etc. Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei. Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. Multi substituenti ca : faina.inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat. Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult. Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura. Substituenti in polen Istoric: 1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. praful de ou. lapte condensat. celelalte 102 . In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. drojdia de bere uscata.

datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia. AA= aminoacizi Lizina. triptofanul. fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv. valoarea biologica si digestibilitatea acestora. arginina. Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. grasimi.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica .leucina. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine.in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB. cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului. izolucoina. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte. vitamine. cistina. saruri minerale etc. 103 . histidina.avand cca 2000 de indivizi. introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine.treonina si vanilina 1/2 VB/AAE. fenilanina. Continutul in AA si Pb din substituentii de polen Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul. Totusi. metionina.

substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea. scondate. Totul depinde de modul. 104 .vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene.Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana.M. prin diverse metode stiintifice de analiza chimica. Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor: Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor. Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora. fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983. astfel: . Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf. proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras. polenul sau pastura. Doull). deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor. . Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor. Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala. cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit. in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet. timpul. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras.vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet. marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute. proportiile.vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%) Trebuie mentionat faptul ca astazi. . Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. fata de 20 – 25% cat detine polenul. mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen.

apilarnil 1. albumina. adunând nectar sau alte sucuri dulci găsite pe plantele vii. Felul şi cantitatea de nectar secretat depind. unde în articolul I se sune: „Mierea este produsul dulce.polen . omul a ştiut de ce merită să înfrunte neplăcerile cauzate de înţepăturile albinelor şi de căţăratul pe stânci şi prin copaci.Mierea Chiar din perioadele cele mai timpurii.Ch. Din totdeauna.laptisor de matca .pastura . prin vestigiile celtice din mormântul unei persoane importante. vitamine. I 101). conţinutul mediu de zaharuri este de 40%. pe care albinele îl produc. Chiar şi o nouă dispoziţie prin EG 1974 nu defineşte mierea altfel. iar cantitatea de apă variază de la 30% la 90%. Nectarul.propolis .” Această definiţie legislativă arată mierea ca fiind atât produsul albinelor cât şi al plantelor. mierea şi ceara au jucat un rol important în istoria omenirii şi au fost foarte utilizate. acizii. Astfel. pe lângă diferenţele dintre specii.CURS 7 PRODUSE APICOLE Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele: . pentru a ajunge la fagurii valoroşi cu miere ai coloniilor sălbatice de albine. o dovadă că acest produs al albinelor era deosebit de apreciat în antichitate (Vorwohl 1984). O definiţie destul de bună a mierii o găsim într-o dispoziţie din 21 martie 1930 (RGBI. mierea îşi avea locul pe lângă alte obiecte de valoare. datând din anii 500 Î.venin . este materia primă pentru miere si reprezinta o soluţie apoasă ce are in compozitie diferiti hidraţi de carbon. şi descoperite în 1978-1979. mineralele. secretat de flori.ceara . modificate în corpul albinelor. depozitată în faguri pentru maturare. de mai mulţi factori: 105 . mai apoi îmbogăţite cu substanţe proprii.mierea .

înainte să se usuce. Este materia primă pentru apreciata miere de pădure. De exemplu. se stie că teii nu secretă nectar în mod regulat. Afidele de frunze trăiesc mai ales pe stejari. Deseori. După excreţie. Spre deosebire de nectar. acest lichid este necesar vieţii albinelor şi apare mai ales în regiunile împădurite. lichidul conţine în jur de 80%. lipicioasă. Lichidul nu este cules numai de albine. Acest lichid mai conţine glucoza şi fructoza. Premisa principală a unei producţii bune de lichid este o înmulţire masivă a afidelor. căutată şi de alte insecte. aceste picături de mărimea unei gămălii de ac sunt preluate de către albine direct de pe spatele producătorilor (de exemplu lecaniile). în timp ce coniferele ca bradul. în această perioadă. constituind hrana 106 . sug seva şi prelucrează substanţele nutritive necesare. mesteceni şi pruni. Mari cantităţi de astfel de lichid sunt produse în lunile iunie. tei. Lichidul secretat de afide Alături de nectar. unde este produs în principal de păduchii de frunze şi cei de coajă. dupa o prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor. el este o hrană bogată în hidraţi de carbon. în componenţă intră şi alte zaharuri. găsiţi în brazi. cu surse bogate de apă freatică. deosebit de afectate sunt rapiţa şi păpădia. Totuşi. Lichidul de pe brad se adună pe ace sau pe frunzele arbuştilor de dedesubt ca o masă strălucitoare. iulie şi august. dar sub influenţa temperaturii şi aerului uscat. imbogatit in substante proprii si depozitat in celulele fagurilor. acest procent scade rapid. Albinele nu sunt atrase de această substanţă decât în stare lichidă. iar în anii buni pot apărea pe brazi până în octombrie –noiembrie. cum ar fi aminoacizii. Aceasta are loc când toate cerinţele sunt îndeplinite: cele mai importante sunt condiţiile meteorologice bune şi cantitatea de hrană disponibilă a copacului gazdă. Aerul cald şi vântul dinspre sud sau sud-vest stimulează producţia. în timp ce vânturile uscate dinspre est pot împiedica secreţia de nectar. clima şi perioadele zilei: cele mai multe specii secretă mai mult nectar dimineaţă decât după-amiază. ca melecitoza.calitatea solului şi a nutrienţilor joacă un rol important. molidul sau laricea găzduiesc afidele de coajă. albinele îl culeg dimineaţa. afidele perforează coaja ramurilor şi lăstarilor fini cu trompa. - 1. decât dacă au la dispoziţie un sol nisipos. nu mai este adunat de albine.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana. De obicei. cele mai cunoscute şi productive specii sunt păduchii de molid cu platoşă (lecanii). cireşi. Pentru a se hrăni. păduchii de coajă ai molizilor şi păduchii-de-miere verzi. de exemplu furnicile. dar în cantităţi mai mici.

107 . iar zaharoza la dreapta. glucoza deviaza lumina polarizata la stanga. Un grad ridicat de vascozitate ingreuiaza procesul de extractie.417 este determinata de continutul in apa a mierii. determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de: potasiu. avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv. iar aprecierea culorii se face prin comparare. bor. de hrisca ). tine seama de originea materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de mana). Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata.iar la analiza spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina. De asemenea.Greutatea specifica :1. fier. 1971). iar dupa speciile de la care provine se clasifica in monoflora si poliflora. cupru. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. clorofila. Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea extrasa. iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare fluida sau cristalizata (in diferite stadii). ale sistemului nervos. mangan. prezentand fenomenul de tixotropie (miera de iarba. cardiovascular. Substantele minerale. etc.Indicele de refractie da indicatii asupra greutatii specifice si a procentului de apa. si siliciu. Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt: carotenul. orice produs asemanator cu mierea. mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in notiunea de miere naturala de albine. la care mierea fluida nu curge decat dupa o agitare prealabila. De asemenea. nu intra in notiunea de miere. calciu. Mierea de mana poate avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor tineri. Unele sorturi de miere prezinta o vascozitate caracteristica gelatinoasa. mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine. Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apa din mediul inconjurator. Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre albine din glandele nectarifere florale si extraflorale. datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de repaus la cea activa). Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un produs alimentar dietetic. Clasificarea mierii prezinta un interes practic.Mierea de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala. taninuri etc. la elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele.principala pentru ele si progenitura. respectiv de conditionare. respirator. Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru fiecare sarja in parte. fosfor. magneziu. sau origine animala – excretie speciala a producatorilor de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu. Vascozitatea este influentata de continutul mierii in apa.crom. si derivatii ei (xantofila).

La puţin timp după culesul sucurilor cu conţinut de zahăr din natură. Aceasta se întâmplă 108 . aroma si gust. de 11 grade. Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se obtine o anumita culoare. la temp. nectarul şi lichidul secretat de afide. Formarea mierii Produsele culese de albine. Mierea adusă în colonie şi aflată deja în faza de modificare. în perioada transformării de la materiile prime la produsul finit. fără a se modifica pe sine. In procesul de fabricare sunt introduse şi alte enzime: un component care descompune hidraţii de carbon (diastaza). In miere se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. Acestea apar în cantităţi mici de substanţe introduse. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina. uscate.400. de floarea. ceea ce se realizeaza in malaxoare cu palete. piridoxina. acidul ascorbic. zaharoza. datorita caruia mierea trece din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta.La incheierea proceselor de conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate. Această enzimă descompune. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza. acidul nicotinic. suferind modificări fizice şi chimice complexe. în fructoză şi glucoză. Cand mierea este suprasaturata cu glucoza apar cristalele „initiale”care cresc in marime. Un amestec dintre cele două tipuri de zahăr se numeşte zahăr invertit.soarelui si tei cristalizeaza foarte repede. Mierea de rapita. prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin indicele diastazic. boitina. Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 – 780C. până la depozitarea ei în alveole. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu modifica constantele biologice ale mierii. Cantitatea de apă conţinută de nectar şi de secreţiile afidelor scade până la 17%-20% în perioada prelucrării. riboflavina. Pe lângă schimbările chimice suferite de hrană culeasă. fosfataza şi oxidaza. ca şi inhibina – care distruge bacteriile – şi vitaminele. albina adăugând pe drumul înapoi spre colonie o enzimă pentru invertit (un ferment). la temperatur de 400C. începe o transformare chimică. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C mierea pierde din aroma. fara mirosuri. şi altele. trec printr-o pre-digerare şi depozitare. vitamina K.Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide. proprie corpului. Cristalizarea este un proces natural specific. este adusă de către albinele-culegătoare şi predate albinelor din stup. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana. precum catalaza. se inchide la culoare si se formeaza hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii). care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. Caracteristicile mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76. formand congomerate. realizând in final mierea. iar apoi racirea rapida la 25. au loc şi modificări fizice. uneori chiar in faguri. se produce la 10 – 18 0C. acidul folic.

Compoziţia în procente a mierii de albine – fără a lua în considerare diferitele soiuri de miere (după Grout şi Ruttner 1966) Apă 17.72 mg de aminoacizi.417. Greutatea specifică a mierii la un conţinut de apă de 20% este de 1. magneziu. cei mai importanţi sunt aminoacizii. Albinele împiedică acest fenomen căpăcind imediat alveolele în care se găseşte mierea. O linguriţă conţine 250 kJ (= 60 kcal. din zahăr. cloriţii. În 100 g miere din flori sunt prezente 27.32 mg. calciu.21 Dintre acizi. culoare şi amestecuri de polen. Soluţia obtinuta este o masă concentrată. acidul formicetc.26 Zahăr de trestie 1. vitamine. Spre deosebire de capacele alveolelor pentru puiet.31 Oxizi 0.19 Acizi 0. mierea din lichidul secretat de afide conţine mult mai mulţi aminoacizi decât cea din nectar. cu ceară de culoare mai deschisa decât cele de puiet. cele pentru miere nu permit patrunderea aerului. Mierea din nectar şi cea din secreţiile afidelor se deosebeşte prin gust.31 Componente secundare 2. hormoni şi enzimele fermenţilor. care totuşi poate absorbi apă. anumite inhibine. mierea din flori mai mult potasiu. acidul malic. Componentele secundare sunt mai ales aromatice. Printre minerale enumerăm potasiul.50 Fructoză 38. conţine însă numai 10. cărora albinele le-au adăugat şi alte componente importante. sulfaţii. când mierea este transportată de la o albină la alta şi stupul are o temperatură destul de ridicată.96 mg.).28 Proteine 0. Sorturi de miere 109 .20 Zaharuri superioare 1. Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. Mierea de pădure conţine 34. Deosebirile între mierea din flori şi cea de pădure există şi la nivelul mineralelor. Mierea de pădure conţine mai puţin sodiu şi calciu. acidul citric. fosfaţii etc.datorită procesului evaporării. Compoziţia mierii Mierea este un amestec din diferite zaharuri. sodiul.57 Glucoză 31.17 Zaharuri multiple 7. hrana pentru albine.

Mierea de pădure poate fi un amestec de miere din nectar şi din lichidul afidelor. cu ajutorul unei perii. Deseori se întâlnesc soiuri pure de miere. Este vorba. despre miere deschisă la culoare. ci de un maroniu deschis sau închis. mături speciale. La începutul culesului din molizi. pot fi recoltate numai acolo unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse. mierea de brad nu conţine aproape deloc polen. de pe stejari. Această miere poate fi îmbogăţită prin culesul de lichid secretat de afide. de rapiţă. căci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de alta. Nu mai este atât de dulce ca mierea pură din flori. Culoarea acestei mieri nu mai este galbenă. cele mai valoroase sunt mierea de salcâm. dintr-un cules timpuriu.Cea mai importantă diferenţă este cea dintre mierea de nectar şi cea din lichidul secretat din afide. Apicultorul nu aşteaptă ca toate alveolele să fie căpăcite. de păpădie. începe înflorirea zmeurii în pădure. alveolele sunt căpăcite. cum ar fi mierea de rapiţă. Îndepărtarea albinelor din faguri are loc foarte repede şi simplu. dacă o treime până la două treimi din faguri au capac şi. În timp ce mierea de molid este maronie deschis sau închis. La această miere. putem recoltata mierea. cu care albinele sunt împinse înapoi în stup. în unii ani. galben-aurie. Soiuri de miere pură. deja prezente în faguri. Dintre soiurile de miere din flori. arţari şi alte specii de foioase. Cantitatea de secreţii ale afidelor este atât de mare pe brazi şi molizi. mierea de păpădie este amestecată foarte des cu mierea de pomi fructiferi sau din alte flori de câmp. aici. În regiunile cu livezi cu pomi fructiferi sau în crescătoriile de flori. brazii şi molizii sunt singurele surse pe un spaţiu larg şi natura nu oferă multe flori. Spre deosebire de mierea de flori sau de pădure. aproape neagră. verzuie. căci amestecul dă mierii o aromă deosebită şi un conţinut nutritiv important. la o apăsare cu mâna. scoaterea mierii din fagurii cu puiet ar afecta sau chiar distruge larvele în curs de dezvoltare. De exemplu. Aceste două soiuri de miere au un gust deosebit de aromat şi sunt preferate de mulţi consumatori. Preluarea mierii La terminarea transformarii materiilor prime în miere. pe la jumătatea lunii iulie. Termenul de „miere de frunze” este folosit când este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumită specie. Fagurii cu puiet şi rezerve de miere vor rămâne în colonie ca provizie pentru perioadele proaste. De asemenea. mierea de brad este recunoscută prin culoarea ei închisă. căci în multe regiuni. încât este posibil ca albinele să producă un soi pur de miere de brad sau molid. nu mai curge miere din alveolele necăpăcite. Cunoscătorii din domeniul mierii de flori recomandă în special acest soi de miere din diverse plante. se obţine de obicei o miere polifloră. etc. 110 . în stare lichidă. este imposibil de evitat amestecul cu alte soiuri.

chiar şi cele mai mici bucăţi de ceară sunt separate de miere. Amestecarea în recipient dă o miere fină. Recipientele pot ţine 12. este pus în mişcare. este un produs finit. când fagurii încă mai păstrează căldura din stup. Ultimele lucruri care trebuie făcute sunt îndepărtarea spumei la de suprafaţă şi amestecarea mierii cu un aparat electric sau un băţ. pentru a se vedea dacă mierea este întradevăr matură. Ruperea este împiedicată de rotaţiile mai încete şi precaute. cristalină. automat la pornirea în direcţie opusă. capacele alveolelor trebuie îndepărtate. astfel încât produsul este de o calitate ireproşabilă. Ceara capacelor cade într-un recipient special. formând un „munte” şi depunându-se în cute. Spuma este rezultatul bulelor de aer care apar în miere la filtrarea prin sită. Munca devine mai uşoară. Mierea centrifugată este sortul cel mai des întâlnit. 40 kg sau 50 kg de miere. Mierea de albine este păstrată în recipiente bine închise din tablă sau plastic (adecvate pentru păstrarea alimentelor). După dispoziţia Consiliului Comunităţii Europene. următoarele feluri de miere: mierea cu bucăţi de fagure. Coşul rotativ. Depozitarea mierii Mierea centrifugată. după metoda de extracţie.Pentru a putea separa mierea de fagure. înseamnă că are un conţinut prea mare de apă. mierea este proiectată pe pereţii cilindrului. Dacă mierea curge. Dacă ea curge repede şi formează. o gaură în mierea aflată deja în sită. prelingându-se în jos. al pierderii recoltei – nu este de exclus. mierea este matură. mierea centrifugată şi cea presată. Prin unul sau mai multe robinete. astfel. Întoarcerea fagurilor are loc manual sau. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari şi a uneia fine. şi vor putea fi scoase. viteza de rotaţie trebuie reglată astfel încât ei să nu se rupă. la centrifugile cu motor. este necesar un control. folosind forţa centrifugală. La fagurii noi. Dacă în miere au mai rămas bucăţele de ceară. mai ales la mierea de flori. La scoaterea din centrifugă. Pericolul fermentării – şi.5 kg. mierea curge din centrifugă. în care sunt ţinuţi fagurii. Coşul cu faguri se află în interiorul unui cilindru metalic prevăzut cu fund etanş şi robinete de golire. dacă aceste unelte sunt udate din când în când cu apă caldă. printr-o sită dublă. Activitatea dă rezultate şi mai bune. fie cu mâna. Această acţiune poate fi făcută cu o furculiţă sau un cuţit special. mierea picurată. Prin centrifugare. 25 kg. deosebim. la o temperatură pe cât posibil constantă de 100C. Separarea mierii de fagure este făcută şi astăzi numai cu ajutorul centrifugii pentru miere. de preferinţă în spaţii întunecoase. proaspătă şi pură. fie cu ajutorul unui motor. acestea vor urca la suprafaţă în 8-14 zile. Ele trebuie să poată fi 111 . la temperatura camerei. în recipientul de păstrare.

mierea trece într-o stare solidă. Mierea cristalizată poate fi lichefiată din nou. ci şi mulţi consumatori de miere ştiu. dar se zahariseşte repede în recipient. enzima sensibilă. Mierea cu multă glucoză cristalizeaza rapid. O excepţie este mierea din lichidul afidelor. apare. Se recurge la această metodă 112 . încât să nu poată fi scoasă decât cu mari eforturi din recipient. Dacă predomină fructoza. În starea ei lichidă. Cristalizarea acesteia durează câteva săptămâni sau luni. Mierea cu o cantitate mai mică de melecitoză. Din păcate. Mierea din lichidul secretat de afide se află între cele două categorii. Mierea bună. Aceasta nu dovedeşte neapărat existenţa unui adaos de zahăr. Este. în multe ţări de peste ocean. această procedură a devenit obişnuită şi mierea este încălzită până la 70-750C. totuşi. conţinutul de melecitoză poate ajunge la 38%. de păpădie şi de pomi fructiferi. sunt folosite de către apicultor aşa-numitele dulapuri calde (găsite în comerţ). Printre acestea. este de fapt o soluţie saturată. mierea poate atrage şi mirosuri străine. cu conţinut de melecitoză. este distrusă. cristalizarea va dura mai mult. Deja la o încălzire de 0 45 C. iar la o încălzire pe termen scurt de 700C. Tipică este mierea de salcâm. fără pierderi calitative. poate fi centrifugată parţial. mai ales la lichidul de pe molid şi larice. raportul dintre fructoză şi glucoză diferă. 25 kg de miere sunt lichefiate în două zile. Această miere are proprietatea de a se cristaliza chiar în faguri şi de a nu putea fi lichefiată prin centrifugare. Dacă mierea este mai multă. de exemplu cea de molid. Această operaţiune poate fi făcută pe o baie cu apă caldă. care poate rămâne lichidă până la doi ani. prin încălzire la 400C. Este o proprietate naturală a mierii. că unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizează repede. Zonele încălzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen lung. Această metodă este recomandată pentru cantităţi mai mici de 2. va rămâne doar o perioadă anume de timp. Astfel. vorba despre o miere de calitate. În mierea de larice. pe lângă apă. cu un gust deosebit şi apreciată de cunoscători. O încălzire prea puternică dăunează mierii. În unii ani. suferă. Poate ajunge atât de tare. altele după câtva timp şi altele niciodată. centrifugată şi curată poate fi păstrată peste 3-4 ani.5 kg. în cantităţi mari. respectiv cristalizată. Acest tip de zahăr este compus din două molecule de glucoză şi una de fructoză. însă. cu termostat şi încălzire electrică. Până la urmă. amintim mai ales mierea de rapiţă. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind naturală. în forma ei finită. din proprie experienţă.închise bine. Mierea. căci. invertaza. La diferitele soiuri de miere. Cristalizarea mierii Nu numai apicultorii. cristalizarea este îngreunată sau împiedicată.

Cantitatea mare de zahăr invertit. căci întrun depozit de hrană. cu un consum mediu de 1 până la 2 kg pe cap de locuitor. nu este de mirare că şi persoanele slăbite sau bătrânii pot profita de pe urma acestui aliment de mare valoare. În această formă. că mierea de albine este de mare folos pentru sănătate. Mierea nu foloseşte numai sportivilor şi celor care depun efort. Pe lângă aceasta. după o boală sau o operaţie. Cel care s-a ocupat cu asistenţa medicală. căci mierea stimulează creşterea în greutate şi apără organismul împotriva infecţiilor. Când mierea ajută atât de mult omului activ şi copilului. a recomandat mierea în cartea sa despre hrana energizantă pentru sportivi. ci şi din chimia din ziua de azi. mierea este un supliment ideal. Organismele acestor oameni sunt. bila. energizant. a avut în rucsac cinci pfunzi de miere. Germania este cel mai mare consumator de miere din lume. să fie fortificate. Această miere poate sta mult timp pe rafturile magazinelor fără să se zaharisească. nu numai de experienţa din vechime. Nimeni nu se îndoieşte. intestinele. Poate fi considerat că efectele pozitive ale mierii se datorează conţinutului mare de zahăr invertit. Nőcker. calmant şi liniştitor. face din miere un energizant ideal. ele pot fi folosite foarte repede de către corpul uman (cu toţii ştim că glucoza pură duce la o creştere imediată a capacităţii fizice şi mentale). Printre acestea enumerăm calciul. faimosul alpinist englez Sir Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consumul regulat de miere. Pe lângă medicamentele prescrise de medic. mierea conţine multe alte substanţe. care sunt de mare însemnătate pentru sănătatea omului.când consumatorii preferă mierea lichidă. Mierea ca aliment şi medicament Fiindcă zaharurile conţinute în miere sunt invertite. de la 60% până la 70%. care ajung în corp. 113 . stomacul. lăsat de o expediţie elveţiană din anul anterior se găsea şi miere. La prima ascensiune pe Everest. ficatul. prof. Echipa germană de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a folosit din plin mierea. plămânii. fosforul şi acidul silicic. astfel încât hrănirea şi înlocuirea energiei folosite are loc foarte repede în musculatură. în primăvara anului 1953. care stimulează de asemenea formarea sângelui. A fost foarte recunoscător. foarte bine echilibrate. rinichii. Organele ca inima. nervii necesită. mierea este un tonifiant excelent. slăbite. cât şi cantităţii de minerale. Acest fapt a fost demonstrat. valoarea mierii scade simţitor. fierul. sângele şi nu în ultimul rând. Astfel. Pentru oamenii care depun o muncă grea şi mai ales pentru sportivi. sângele poate prelua zaharurile imediat. într-un fel sau altul. Totuşi. ci şi sugarului şi copilului. cobaltul.

Această reţetă veche – deseori în combinaţie cu suc de morcovi sau de ridiche – este valabil şi astăzi şi folosită foarte des în lunile de iarnă. cu care familia de albine cu o cantitate de 30 la 50 kg creşte cam 150 000 albine. vitamine. când este consumată în mod regulat. Polenul are un conţinut bogat în substanţe hrănitoare. cu toţii primeam miere în ceaiul sau laptele fierbinte. De la începutul anilor `50 s-a pus tot mai des întrebarea dacă alimentaţia cu conţinut de albumină. Prin centrifugarea modernă acest caz se întâmplă numai într-o măsură neînsemnată. Nu numai că ne simţeam mai liniştiţi şi puteam adormi. Aceste acţiuni pozitive se datorează probabil. atunci polenul conţine aproape tot ce este conţinut şi în miere. uşurează somnul. Din copilărie. se adaugă deosebirile esenţiale de la plantă la plantă. care distrug bacterii. atâta timp cât medicul cunoaşte proprietăţile mierii şi cazul pacientului. Polenul ca aliment pentru consumul uman În ultima vreme. depinzând de gravitatea cazului şi de posibilitatea de supraveghere. când suferea e tuse sau de răceală. Înainte de a fi descoperită centrifuga se presa cu mâna mierea din faguri. chiar şi după o întrerupere a somnului. O probă poate arăta cantitatea maximă suportabilă. antibiotice. pe lângă miere. medicii ruşi raportează că au avut de a face cu astfel de cazuri în anii din timpul războiului şi după acesta. substanţe minerale. după cantitatea de zahăr din urină şi din sânge O lingură de miere are valoarea nutritivă a două ouă de găină. astfel că polenul depozitat în celule ajungea în miere. nu poate fi bună şi omului. Dacă adăugăm apă. în plus. Joirisch (în Herold 1970) consideră că polenul conţine tot ce are 114 . Pe lângă albumine. şi polenul adunat de albine a devenit cunoscut ca factor de hrănire. calmantă şi. va aprecia o hrană tonifiantă. numai că în altă compoziţie şi cantităţi. Omul modern. dar şi multe ştiri despre oameni care consumau regulat polen. substanţe de creştere şi alte substanţe hormonale. zaharine. de asemenea. Nu numai analizele chimice au încurajat aceasta. Mierea este întotdeauna un adaos excelent la masa de dimineaţă. foarte des stresat. gustoasă. ar putea fi motivul pentru care chiar rănile infectate se curăţă şi încep să se vindece după ce sunt unse cu miere.Este. fie în stare pură. Ea îşi face efectul mai ales atunci. de menţionat efectul medicinal al mierii în cazul rănilor de orice fel. Consumul de miere este posibil şi în cazul diabeticilor. aminoacizi liberi. dar tusea se ameliora şi ne însănătoşeam mai repede. polenul conţine şi grăsimi şi substanţe aromatice. la care. fie pe pâine. Inhibinele din miere. pe deasupra. Un pahar de apă cu miere înainte de culcare are un efect calmant. De exemplu. vitaminelor din seria B. chiar deschise sau purulente.

precum picioare sau aripi de albine. care odată cu încălzirea devine maleabilă şi ductilă. 12% la 12.îmbunătăţeşte vederea.50C. Amestecat cu o lingură de miere. punctul de solidificare 60. În stare rece ea este o masă tare. Consumarea polenului în stare pură este o problemă de gust. Conform acestora polenul reglează activitatea intestinală. albinele care se întorc la stup li se perie buzunăraşele la trecerea prin urdiniş.960 la 0. creşterea rapidă în greutate şi refacerea forţelor la bătrâni şi convalescenţi.uşurează munca intelectuală. Totuşi. produce înmulţirea globulelor roşii. deoarece lumina şi substanţele acide diminuează efectul substanţelor active. Se colorează în galben mai ales în zona celulelor. Ceara galbenă de albine are miros de miere. Polenul alterat poate dăuna sănătăţii şi poate acţiona ca o otrava. . se îmbunătăţeşte nu numai gustul.îmbunătăţeşte irigarea la nivel cerebral. Caillas apărute între anii 1954 şi 1967 pot fi resimţite şi alte efecte ale polenului: . 115 . Greutatea specifică se situează între 0. Acesta se adună apoi într-un recipient sau într-o cutiuţă pusă dedesubt. 13% la 13. ci se completează şi în efect. Apicultorii obţin polenul cu capcanele de polen. Astfel. 1% la 2% apă. casantă. el trebuie uscat imediat. Uneori apar modificari cardiace şi stări de indispoziţie. . .nevoie organismul pentru viaţă. De regulă ceara de albine are culoarea albă.Ceară. de la galben deschis până la maro închis. ci şi din impurităţile şi resturile de celule.970. se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit polenului.5% substanţe carbonice. propolis. În diferite ţări occidentale şi estice polenul face parte de ani de zile din rândul alimentelor cu valoare terapeutică. şi în general are ca efect o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi o bună dispoziţie resimţită de pacienţi. După o curăţire de depunerile nedorite.5% acizi liberi de ceară. venin Ceara de albine. punctul de topire se află între 620C şi 650C. 2.accelerează creşterea. deoarece polenul prea ud favorizează mucegăirea şi se alterează rapid. . Această colorare nu depinde numai de substanţele colorante din polen şi propolis. Conform diferitelor articole ale lui A. Se recomandă păstrarea la loc uscat şi întunecos.stimuleaza apetitul. Compoziţia chimică a cerii de albine se prezintă în mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964): 72% ester acrilic din acizi graşi şi ceară.

iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C. iar operatia de extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la Bucuresti. Ceara contine acizi grasi in proportie de 45%.1-0. Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea materiei prime si pe tehnologia extragerii. Piese cu valoare artistică s-au produs de-a lungul secolelor şi sunt produse şi astăzi. asemanator mierii. Caracteristicile fizice ale cerii sunt corelate cu compozitie chimica. Greutatea specifica. Ceara (topita) de albine.galbuie). uniforma cel putin in partea superioara a blocului. caliatatea a II-a (de culoare galbena. iar mirosul ei in general este placut.. Punctul de topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita din fagurii topiti si predati 63-65 0. Ceara de stupina cuprinde ceara provenita din capacele. parfumerie. Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la întreţinerea şi restaurarea mobilei vechi Se obtine din fagurii claditi de albine. nefiind indicata pentru industria fagurilor artificiali. pana la bruna deschisa.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara. Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8. aviatie. uniforma in toata masa ei). Ceara obtinuta este de calitate inferioara. hidrocarburi saturate 12%. faguri si ramelor claditoare si din fagurii reformati. calitatea I (de culoare alb. punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0. Producerea de lumânări nu era destinată numai uzului bisericesc. prezinta miros de paie oparita sau mucegaite) Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si asupra metodelor de topire si separare folosite.956-0. alcooli 39% si alte substante 4%.20C. In functie de aceste criterii se cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. in decursul vremurilor avand un rol important in dezvoltarea culturii umane.13. hidraulice sau mecanice. Dar nu numai lumânări. la ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia extragerii cerii in stupina.970. etc. utilizand prese de mare putere. de modul de prelucrare. conform STAS 3064 – 66 se clasifica in urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea. la 150C varaiza intre 0. pielarie etc.Utilizarea cerii de albine de către oameni pentru nevoile lor este probabil la fel de veche ca şi obţinerea mierii. ci şi valoroase tablouri şi sculpturi în ceară se pot uşor modela din această materie primă. cosmetica. Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri : 116 . Ceara serveste a fabricrea fagurilor artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica.

Ceara care se scurge liber este extrasa prin topire. fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in prealabil se sorteaza pe calitati. Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar. saculetul cu „bostina” se storc cu ajutorul unor prese de diferite forme. Astfel.care poate ajunge la 2. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa. se prelucreaza la topitorul solar. ce pot fi grupate in mai multe categorii. apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor. se predau magazinelor (colectorilor)ACA. iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid. iar eliminarea acestei ape se obtine prin incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 – 1000C. Apoi. a fagurilor naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata. unii apicultori adaptandu-si extractorele de miere acestui scop. O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale continute in apa dura. Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna. de unde se trimite la Combinatul Apicol pentru extractie cu solventi. Astfel.inchisa si neagra. Acest procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor. Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee. prin topire si presare concomitenta in apa si prin topire fara presare. Indiferent de procedeu. In calitatea a II-a se vor repartiza faguri de culoare brun inchis. apa patrunsa in masa ei putand fi considerata ca umiditate a acesteia. 117 . din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi. fara molii si mucegai. prin saponificarea unei parti de de ceara. la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. netransparenti si nemucegaiti. in functie de agentul de incalzire.–ceara isi pastreaza structura omogena. din100gr se obtin 40 – 55 gr ceara la extractorul cu aburi. cu fundul celulelor transparent si fara pastura . fara pastura. Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei intr-un vas cu apa care se incalzeste. transparenti. calitatea I cuprinde fagurii de culoare alba si galbena. Topitorul cu abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul topirii fagurilor de grupa I. Ceilalti faguri se trec in categorie „ceara inferioara”. care se topesc in apa. In cazul prim se introduc in saculete bucati de faguri. cu atat calitatea cerii va fi mai buna.4%. Se previne saponificarea prin folosirea apei de ploaie.60 % din ceara obtinuta. deasupra cerii topite apare o spuma specifica. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin topire in apa si presare ulterioara. dar cantitatea mai mica. in topitorul solar. astfel ca o parte din ceara este culeasa de la suprafata apei. Cu cat presa va fi mai usoara. Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. de culaore deschisa. Din100g faguri se obtin 70g ceara. din ceilalti faguri se obtine doar 50. iar inlaturarea starii de emulsie se face prin incalzirea cerii in mediu fara apa.

se spargesi se supune din nou topirii. inozitol. Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata. Densitatea laptisorului de matca este de 1. Contine hormoni.84 substante neidentificate. 6. În timp ce ceara împreună cu mierea are efect calmant şi vindecător asupra rinitei alergice. proviatmina D.oparescent si acru in contact cu aerul. în cazul propolisului. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3 zile). ale cailor respiratorii. biotina si urme de vitamina C. De aceea el este conţinut în diferite medicamente ca în unguente şi lichidele pentru frecţii. utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari. Reziduul de la extractia cerii poarta numele de „bostina”. a larvelor. Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente. resturi de miere – solubile in apa. tranvazarea etc. are un mare efect asupra bacteriilor. pastura (insolubile) precum si excremente. gust usor acrisor si astringent. determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun familia de albine. spalare si topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie. 0.1. care in functie de procedeul extractiei mi contine 20 – 60 % ceara. Amestecat in miere sau loifilizat. Laptisorul de marca Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor mandibulare ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase dense cu aspect albicios. zahararuri. fermenti si cantitati mari de vitamine din complexul B. laptisorul de matca este utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv. Are miros caracteristic . Asemenea mijloace ajută la bolile reumatice ale muşchilor. Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire. Această proprietate este utilă în tratamentul rănilor şi în cazul îmbolnăvirii căilor respiratorii superioare. pentru purificarea cerii. nervilor şi încheieturilor precum şi la urmările răcelii. iar aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric.82 cenusa si 2. la temperatura de 15oC se ingalbeneste.In general fagurii contin:ceara. Inainte de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata) incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. la o temperatura pana la 90oC.46% lipide. pe care albinele îl adună din mugurii copacilor şi de acolo unde apare de obicei răşina. precum şi în soluţiile pentru injecţii. din care:12. afectiuni si carente ale batranetii etc.34 proteine.) 118 . si gogoase. 3. Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare. Propolis. Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. sistemului nervos. tegumente.

forestiera si cultivata a tarii. pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne de crestere si exploatarea a familiilor de albine. iar in momentul in care botcile contin cantitate maxima de laptisor. arbusti meliferi 119 .la temperatura de 2-4oC. CURS 8 BAZA MELIFERA Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km. adica prin orfanizare sau in prezenta matcii. Datorita conditiilor geografice si cerintelor ecologice. material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena perfecta. cu botci artificiale in care se introduc larve.in zona de campie predomina ca specii melifere importante recolte de miere. iar in cazul producerii continue a lapisorului – prezenta matcii – se pot obtine pana la 500g pe familie. Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 – 150 pe serie.pe suprafete mari. iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 – 30. botcile se lipesc direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor. Pentru realizrea acestor obiective. flora melifera din tara noastra formeaza diferite grupari. Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 % plantele agricole cultivate si speciile spontane.ca si in cresterea matcilor. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de sticla neutra.prin metoda orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot introduce pana la trei serii de larve. pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica.in Delta Dunarii si luncile raurilor. care se inlatura. la toate cele trei serii. Ca structura si suprafata. Astfel. acesta se recolteza. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea larvelor. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor. Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare. cca 8 luni. iar pentru un cules economic este de 3 km) Situatia actuala a bazei melifere din tara: Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. sau la fiecare trei zile se introduc 150 de larve. un rol hotarator il are asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora spontana. baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. de culoare inchisa sau din material plastic mat. se gasesc diferite specii de salcii. iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei. iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu reprezinta structura bazei melifere.

fiind cele mai răspândite. „goluri de cules”. rapiţa. Intervalele de timp din cursul sezonului activ în care albinele au posibilitatea să recolteze nectar şi polen poartă denumirea de „perioada de cules”. fiind totodată puţin răspândite. plopul. floarea-soarelui. repezinta valoroase resurse melifere. iar vara la fanete naturale. plantele melifere se împart în trei categorii: nectarifere.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire. insuficient valorificata. mesteacănul. in zona montana zmeurul si zburatorea. sparceta şi multe altele. Dintre acestea amintim: bumbacul. iar acela în care plantele nu oferă albinelor hrană. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă apicolă. care infloresc primavara timpuriu si pana la caderea brumelor. Aşa sunt: salcâmul. Sub aspect practic. măzărichea. După natura hranei pe care o oferă albinelor. PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA 120 . caracteristicile melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu conditiile climaterice si meteorologice. trifoiul. Plante nectarifere oferă albinelor în exclusivitate nectar. Mana de la conifere constituie o resursa importanta. păpădia.si un numar de specii erbacee spontane. iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara existenta insectelor. macul şi altele.in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate culesuri timpurii la pomii fructiferi. la care se adauga pajistile. pomii fructiferi. Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care permite in acest fel polenizarea si fecundarea. scaieţii şi altele. Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei respective. muştarul. Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de existenta plantelor. plante de pădure. plantele melifere se împart în: plante agricole. arţarul. Plante polenifere furnizează albinelor numai polen fiind în număr foarte scăzut. Dintre acestea cităm: porumbul. Plantele nectaropolenifere asigură albinelor atât nectar cât şi polen. plante din fâneţe şi păşuni şi plante special cultivate pentru albine. pălămida. nectaropolenifere şi polenifere. teiul. Momentul infloririi este caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori care se pot clasifica in factori interni si externi. pomi şi arbuşti fructiferi. salcia.

Cultivată în mirişte ca plantă furajeră cu destinaţie pentru siloz. Secreţia maximă de nectar are loc dimineaţa până la ora 11 şi seara după ora 18. reuşeşte să înflorească şi asigură un important cules de întreţinere în prima jumătate a lunii septembrie. care asigură culesuri susţinute. umiditatea ridicată favorizează secreţia de nectar în timp ce umiditatea scăzută poate opri secreţia acestuia. Cele mai valoroase plante din această categorie sunt: sparceta. condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. ghizdeiul şi altele. o familie adunând 15-25 kg. rapiţa de toamnă. sulfina albă. muştarul alb. sulfina galbenă. fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce oferă albinelor o sursă timpurie foarte bogată în nectar şi polen. de la floarea-soarelui. 121 . având perioada de înflorire de cca 30 de zile. constituind astfel şi o plantă meliferă de bază. coriandrul. ceea ce contribuie la obţinerea de familii foarte populate la intrarea în iarnă. în condiţii termice cuprinse între 22 şi 250 C. măzărichea. în tarlale masive de sute de hectare. de mică intensitate. Mierea de floarea-soarelui este aromată. Producţia de miere variază între 30 şi 120 kg/ha.5 şi 5 kg (în mod excepţional 8 kg) şi o producţie totală de miere ce variază între 10 şi 40 kg. dar de lungă durată. De asemenea. sau. În timpul culesului. reale culesuri de producţie. lucerna. care prezintă interes pentru apicultură sunt: floarea-soarelui. În mod obişnuit înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie. hrişca şi altele. fiind mult influenţată de soiul cultivat. Sparceta (Onobrichis sativa) este o plantă de cultură perenă. întâlnită frecvent în fâneţele naturale.Principalele plante din această categorie. Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezintă principala plantă oleaginoasă. în condiţii favorabile de secreţie a nectarului. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvenţa cea mai mare între orele 10 şi 15 şi atunci când temperatura aerului este de 30-320 C. da la care se realizează importante producţii de miere. Produce 120-300 kg miere la hectar în anii favorabili. de culoarea galbenă deschis. cu gust plăcut. trifoiul suedez. trifoiul alb. iar în condiţii favorabile însemnate culesuri de producţie. specific plantei şi cristalizează foarte repede. în medie 60 kg/ha. trifoiul roşu. CULTURI FURAJERE Unele plante furajere cultivate sunt totodată şi importante plante melifere. cultivată îndeosebi în zona sudică a ţării. o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse între 0.

de la sfârşitul lunii iunie până în septembrie. Dintre cele mai importante specii pomicole care prezintă interes pentru apicultură. În anii favorabili. îndeosebi la coasa a doua.) sunt specii foarte bine vizitate de albine. când în natură nu există alte plante melifere. se realizează culesuri de 10-15 kg/familia de albine. Este o plantă anuală tipică a zonelor secetoase. Cireşul (Cerasus avium Munch. producând cca 25 kg miere la hectar. Mierea are gust plăcut. generaţia următoare înfloreşte după floarea-soarelui (25 august-25 septembrie). piersicul. cu aromă de vanilie. Este o plantă perenă care înfloreşte în al doilea an de le însămânţare.) şi vişinul (Cerasus vulgaris Mill. Înfloreşte timp de cca 30 zile. Trifoiul alb (Trifolium repens). când secreţia de nectar este bună. care produc 30-40 kg miere la hectar. părul. coacăzul negru şi agrişul. 122 . În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). din iunie până toamna târziu. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. oferind astfel un bogat cules în sezonul de toamnă. când florile sunt mai puţin dezvoltate. variind între 130 şi 500 kg miere la hectar. prezentând o deosebită importanţă apicolă. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. În cazul în care se recoltează prima coasă pentru furaj. vişinul. prezentând importanţă meliferă mai mare decât trifoiul roşu. aromă specifică. fiind mult apreciată. mărul. în special în jurul orei 15. Înfloreşte începând in luna mai până în septembrie. Produce în medie 100 kg miere la hectar.Trifoiul roşu (Trifolium pratense) . caisul. Albinele vizitează foarte intens florile. primăvara. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. amintim: cireşul. puţin pretenţioasă la climă şi sol. cristalizând aproximativ după o lună de la extragere. în raport de condiţiile pedoclimatice. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. Mierea este incoloră sau uşor gălbuie. ceea ce favorizează obţinerea de familii puternice. Sulfina albă (Melilotus albus). Producţia de miere este ridicată. prunul.

înregistrează de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) peste 2000C şi respectiv temperatura aerului atinge 10120C.) este o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. atât datorită răspândirii sale.) prezintă importanţă meliferă în primul rând prin faptul că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. pentru înalta valoare poleniferă. arinul. peste 00C. salcia. salcâmul galben. carpenul. domestica Mill. teiul alb. caisul având însă nevoie de o sumă de 2500C. castanul sălbatic. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. jugastrul. Mărul (Malus silvestris var. arţarul tătărăsc. În afară de speciile pomicole amintite. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. Din multitudinea speciilor forestiere cu importanţă apicolă vom reda numai pe cele mai reprezentative şi anume: salcâmul alb. Părul (Pirus sativa Lam. aceasta scade treptat. PLANTE MELIFERE DE PĂDURE ARBORI ŞI ARBUŞTI MELIFERI Prin bogăţia de nectar şi polen. salcâmul pitic. teiul cu frunza mică. înflorirea pomilor se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. devenind argintie la o uşoară cristalizare. Prunul (Prunus domestica L. paltinul de câmp. după care. paltinul de munte. arţarul american. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. salcâmul japonez. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. gledicia. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. teiul cu frunza mare. Produce la hectar cca 10-12 kg miere. cât şi a capacităţii melifere. cât. mai ales. Dintre aceştia amintim coacăzul negru. ulmul. atât datorită răspândirii sale limitate. diversitatea multiplă a speciilor şi marea lor răspândire. ocupând suprafeţe foarte mari. cât şi a cantităţii de nectar secretat.) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. Practic. acestea reprezintă cea mai importantă sursă meliferă a ţării noastre. 123 .) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. care produc mari cantităţi de miere la hectar. care asigură între 20 şi 50 kg miere la hectar şi agrişul cu o producţie cuprinsă între 25 şi 70 kg miere la hectar.Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. Et DC. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 20 şi 30 kg la hectar. mare importanţă pentru apicultură prezintă şi arbuştii fructiferi.

Din observaţiile fenologice înregistrate. Tocmai datorită acestui fapt el produce nectar abundent pe terenurile nisipoase. În zona sudică şi vestică a ţării se află masive mari plantate pentru fixarea nisipurilor „zburătoare”. în funcţie de expoziţie. Înfloreşte în luna mai. Este cea mai importantă plantă meliferă de la noi. durata înfloritului variind în funcţie de condiţiile meteorologice. păducelul. salcâmul are nevoie de temperaturi ridicate. pe timpul înfloririi salcâmului se înregistrează frecvente scăderi ale temperaturii. ce nu cristalizează timp îndelungat. Producţia de miere este mult influenţată de vârsta şi desimea arborilor. când familiile puternice pot recolta zilnic între 8 şi 10 kg nectar.) numit de apicultorii din partea sudică a ţării şi „teiul fluturăsc”. Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop. de asemenea.). Se deosebeşte de teiul alb prin faptul că frunzele pe partea inferioară au culoarea verde deschis şi nu sunt tomentoase. mugurii florali sunt distruşi parţial sau total. din care cauză producţia este nesigură sau compromisă. Pentru secreţia nectarului. iar arboretul tânăr între 300 şi 700 kg/ha. ce produce în medie 800 kg miere la hectar. zile lipsite de vânt şi umiditate suficientă. stadiul de înflorire. pentru frunzele mari pe care le prezintă. oferind principalul cules de producţie. produc între 1100 şi 1700 kg miere/hectar. densitatea arborilor etc. Înfloreşte în ultima decadă a lunii mai sau în primele două decade ale lunii iunie. Cea mai mare cantitate de nectar este secretată în perioada maximă de înflorire. Astfel. iar concentraţia nectarului în zahăr este de 40-70%. arborii plantaţi rar. uneori chiar mai mult. alunul. timp de 8-15 zile. caprifoiul. din cauza frecventelor îngheţuri din luna aprilie. Mierea este de calitate superioară cu aromă şi gust plăcut. s-a constatat că atunci când salcâmul înfloreşte timpuriu. iar producţia totală de miere realizată pe familie poate fi de 15-50 kg. între 8 şi 20 zile. specific. cei din masiv 900-1500kg/ha. care se încălzesc mult mai uşor. S-a stabilit. care determină diminuarea sau chiar compromiterea culesului.. În condiţiile din nordul ţării. vârstă. însoţite de ploi şi vânt. cornul. Secreţia nectarului la salcâmul alb este cea mai abundentă la temperatura de 25-280C. durata înfloritului se prelungeşte şi invers. Tot în această zonă. zmeurul şi iarba neagră.oţetarul. molidul. varietate. Este o plantă meliferă valoroasă. că valoarea mierii realizată într-o perioadă de 25 ani (durata de exploatare a salcâmului pentru lemn) întrece cu mult cu cea a lemnului. 124 . Salcâmul alb (Robinia pseudacacia L.

Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. iar dacă acesta a fost sub limita amintită.) cunoscut şi sub denumirea de „teiul bun”. prezentând cea mai scrută. Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth. în anul următor. că secreţia de nectar la tei este mai mare în orele de dimineaţă şi seara. dependent de condiţiile meteorologice. Producţia medie de miere se evaluează a fi de 1200 kg la hectar. fiind rezistentă la secetă şi temperaturi scăzute (până la +60C). pentru faptul că are o producţie foarte ridicată de nectar. când albinele îl vizitează mai intens. În schimb. la 20-22 zile după teiul cu frunza mare. Se recunoaşte după frunzele care au mărimea intermediară între speciile amintite. unele lipsind complet din flora meliferă a ţării noastre şi care se cultivă în amestecuri furajeromelifere pentru îmbunătăţirea şi întregirea bazei melifere.) este cunoscut în Dobrogea şi sub denumirea de „teiul pucios”. Capacitatea de secreţie a nectarului este mult influenţată de factorii meteorologici. durata înfloritului fiind cuprinsă între 8 şi 12 zile. un timp liniştit. sparceta caucaziană şi limba mielului. urmat de unele pierderi ale acestora. Anuală. datorită parfumului puternic al florilor. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie. cald şi umed favorizează secreţia de nectar. PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE În afară de plantele amintite. S-a stabilit că există o strânsă interdependenţă între cantitatea de precipitaţii căzută în cursul lunilor iulie. de asemenea. perioadă de înflorire (7-12 zile). Producţia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar. mătăciunea moldovenească. se cunosc o serie de alte specii ce se remarcă printr-o producţie de miere foarte ridicată. Astfel. cât şi datorită perişorilor argintii de pe partea inferioară a limbului. august şi septembrie ale anului precedent şi culesul din anul viitor. În zilele foarte călduroase. în condiţii meteorologice favorabile. puternic cordate la bază. vântul şi umiditatea având efect negativ asupra culesului.Teiul cu frunza mică (Tilia cordata Mill. Înfloreşte în mod normal în prima decadă a lunii iunie. teiul va secreta din abundenţă nectar. totuşi se pot realiza zilnic. reuşeşte atât în regimurile secetoase cât şi în cele nordice. Teiul alb (Tilia tomentosa Munch. roiniţa. S-a constatat. particularitate pentru care se mai numeşte şi teiul argintiu. în timp ce alte plante în condiţii similare 125 . Se recunoaşte după frunzele mici. sporuri la cântarul de control ce variază în general între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. puţin pretenţioasă la climă şi sol. Dintre acestea cităm: facelia. cătuşnica. cantitatea de nectar secretată va fi neînsemnată. are loc un proces de narcoză a albinelor.) este considerată ca cea mai bună plantă meliferă. când cantitatea de precipitaţii din perioada lunilor amintite a fost de minimum 140 mm.

timp de 30-40 zile. Este o plantă perenă.) este o plantă meliferă anuală. la 40-50 cm.) este o plantă furajeră ce înfloreşte în luna iunie. în lunile septembrieoctombrie. obţinându-se cca 300 kg seminţe la hectar. Se administrează 6-8 kg sămânţă la hectar. Producţia de seminţe variază între 200 şi 300 kg la hectar. cât şi pe cele cultivate. atât prin locurile necultivate. Se însămânţează în rânduri de 60 cm. Înfloreşte în primul an de la însămânţare.îşi încetează vegetaţia. La noi este puţin răspândită. deşi asigură producţii ridicate de miere. Producţia de miere variază între 300 şi 1000 kg la hectar. Limba mielului (Borrago officinalis L. furnizând albinelor un substanţial cules de nectar şi polen. caz în care cultura se poate întreţine mecanizat. Înfloreşte la 60-75 zile după ce a răsărit. Roiniţa (Melissa officinalis L. în rânduri simple la 25-30 cm sau rânduri duble la 30-60 cm administrându-se 8-10 kg sămânţă la hectar. citriodora L. erbacee. Înfloreşte la 50-60 zile după ce a răsărit. Mătăciunea moldovenească (Dracocephalum moldavicum L. iar pe rând se răreşte la 30 de cm. în special în orele de dimineaţă şi seara. anuală.). Nectarul este secretat în tot cursul zilei. în lunile iulieaugust. foarte intens cercetată de albine. obişnuit în luna iunie. Semănatul se face în rânduri distanţate la 40-60 cm în benzi la 15-75 cm.) este o excelentă plantă meliferă. ce variază între 300 şi 400 kg/ha. timp de 4050 zile. În anii cu toamne lungi şi frumoase. Sparceta caucaziană (Onobrychis iberica L. folosind în acest scop 2-4 kg sămânţă la hectar. Recoltatul se execută în momentul când primele fructe bazale s-au copt (deşi în vârful inflorescenţei mai există florin şi boboci). foarte importantă. producând între 150 şi 400 kg miere la hectar. începând cu al doilea an şi produce cca 150 kg miere la hectar.) este o plantă perenă. producând în medie 400 kg miere la hectar. Cătuşnica (Nepeta cataria var. Înfloreşte în luna august. nepretenţioasă la climă şi la sol. cu o uşoară creştere în orele de amiază. plantele provenite din samulastră înfloresc a doua oară. Valoarea meliferă a mătăciunii este cu atât mai mare cu cât secretă nectar din abundenţă şi în condiţii nefavorabile de climă şi sol. Se însămânţează în rânduri. Producţia de miere a fost evaluată la 200-300 kg la hectar. Este intens cercetată de albine. Se însămânţează primăvara timpuriu. cu miros de lămâie. 126 . timp de 20-35 zile. ce înfloreşte în lunile iunie-iulie.

fapt pentru care importanţa polenizării plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim ordin. trebuie cunoscut numărul de familii necesare pentru diferitele specii. primăvara. Certitudinea unei bune polenizări a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezidă şi din intensitatea activităţii acestora. Plantele entomofile sunt adaptate pentru polenizarea încrucişată prin flori colorate. iar prin fecundare.5% de către albine solitare. din care: 77% de albine. 2. Din diversitatea mare de specii. la începutul iernii. aceasta moare. 3. concomitent cu existenţa la albine a fenomenului de florospecializare. Din numeroasele cercetări efectuate. supravieţuind numai o parte din mătci. În condiţiile actuale. În scopul asigurării unei polenizări eficiente a culturilor agricole cu ajutorul albinelor. astfel că numai în decursul unei zile o albină poate vizita cca. familia acestora este foarte mică (200 indivizi) dar mai ales pentru că. numărul polenizatorilor naturali (bondari. diptere etc. care. care determină ca acestea să viziteze numai o singură specie pe perioada de înflorire. 4000 flori. pe baza cercetărilor întreprinse s-a stabilit că pentru polenizarea plantelor de pe un hectar de cultură sunt necesare: 0. cca 80% se polenizează cu ajutorul insectelor. Importanţa albinelor pentru polenizare creşte datorită faptului că bondarii se găsesc în număr redus în natură.5% de bondari. parfum specific.POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL ALBINELOR Prin polenizare se înţelege procesul prin care polenul ajunge de pe antene pe stigmatul florilor. 2.) a scăzut simţitor şi. au crescut considerabil suprafeţele ocupate cu plante tehnice entomofile. 7.1-0. După modul cum polenul ajunge pe stigmat.5% alte himenoptere. pentru realizarea de producţii sporite la hectar. datorită intensivizării agriculturii şi în special ca urmare a folosirii pesticidelor.5 familii 127 . atât primăvara timpuriu cât şi în tot cursul anului. 3.5 de furnici. Astfel. albinele reprezintă cei mai siguri polenizatori. s-a stabilit că polenizarea selectiv încrucişată a plantelor de către insecte asigură o descendenţă cu vitalitate şi capacitate de adaptare foarte ridicate. 3.5% de coleoptere. polenizarea poate fi anemofilă. ce realizează polenizarea selectiv încrucişată a plantelor. iar o familie. paralel cu aceasta. singure îşi construiesc cuibul şi îşi agonisesc hrana până la apariţia primei generaţii. dar mai ales prin secreţia nectarului. Tocmai datorită faptului că familia de albine supravieţuieşte şi în timpul iernii. astfel că familia reuşeşte să fie refăcută abia la începutul verii. între 60 şi 80 milioane. procesul biologic de contopire şi asimilare reciprocă a conţinutului polenului cu cel al ovarului. când polenul este transportat cu ajutorul vântului şi entomofilă când transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare. sporind astfel producţia de seminţe şi fructe la hectar îmbunătăţind totodată şi calitatea acestora.5 de diptere. albine solitare.

1-2 familii pentru bumbac şi floarea-soarelui. semincerii de crucifere. la distanţe de peste 6 km. polenizarea lor se realizează prin aşezarea familiilor de albine în imediata vecinătate a culturilor 128 . când numărul polenizatorilor naturali este foarte mic. albinele vor fi retrase la timp din zonă. 56 familii pentru lucernă şi trifoi şi 15 familii pentru castraveţi de seră. familiile de albine se amplasează direct în livadă sau în vecinătatea acesteia. Pentru polenizare. culturi bine cercetate de albine. concretizate prin înflorirea timpurie în primăvară. Pentru buna organizare şi planificare a lucrărilor de polenizare a plantelor cu ajutorul albinelor. revenindu-i astfel fiecărei grupe de familii cca 25 ha. 2-3 familii pentru hrişcă. La polenizarea speciilor pomicole se vor lua măsuri pentru prevenirea intoxicaţiilor albinelor. distanţa dintre grupele de stupi se micşorează la 250 m sau chiar 125 m. rapiţa. plantele se grupează după particularităţile lor biologice şi gradul de cercetare de către albine. sparceta. iar coronamentul pomilor împiedică în mare parte repartizarea uniformă a albinelor. 1-4 familii pentru coriandru. în cazuri de forţă majoră. floareasoarelui.de bostănoase. 3-4 familii pentru sparcetă. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP BINE CERCETATE DE ALBINE Din categoria acestor plante fac parte următoarele: hrişca. Stupii se transportă în livadă cu câteva zile înainte de înflorirea pomilor. în care scop nu se efectuează tratamente la pomi în această perioadă. coriandru. o familie pentru plantele oleaginoase şi medicinale. La orientarea stupilor se va avea în vedere ca zborul albinelor să fie perpendicular pe rândurile de pomi. În condiţii meteorologice nefavorabile. Întrucât aceste culturi sunt bune melifere. POLENIZAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI Polenizarea pomilor şi arbuştilor fructiferi prezintă unele particularităţi biologice specifice. pomi şi arbuşti fructiferi. bostănoasele. distanţate la cca 500 m la fiecare 3-4 rânduri de pomi. concomitent cu mărirea densităţii de familii la ha (3-4). măsuri ce asigură o completă polenizare a pomilor. ceapa şi altele. în: pomi şi arbuşti fructiferi. în vetre de 50-60 stupi. culturi slab cercetate de4 albine şi culturi de seră şi răsadniţe. sau. La stabilirea numărului de familii necesare polenizării se va ţine seama şi de populaţia acestora.

care se administrează familiilor de albine. ca stupii să fie aşezaţi în zona în care plantele înfloresc mai târziu. se prepară sirop de zahăr aromatizat cu corole de flori sau polen de trifoi. situaţie în care albinele. vor asigura o cercetare uniformă a întregii culturi. Stupii se aşează în vetre distanţate la 500-800 m. obligând astfel albinele. distanţate la 0. Întrucât fiecare din plantele amintite prezintă particularităţi specifice. de la care s-au scos din cuiburi rezervele de păstură şi polen. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen. de câteva ori pe zi. astfel că după scurt timp se adaptează să viziteze florile prin partea laterală a corolelor. să cerceteze florile de trifoi pentru a colecta polenul necesar. chiar şi în scurta 129 . zburând iniţial în partea opusă. acesta este slab vizitat de albine. tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta diferenţiat. şi care se dispersau progresiv. Polenizarea culturilor de trifoi roşu. POLENIZAREA CULTURILOR DE CÂMP SLAB CERCETATE DE ALBINE Din această categorie fac parte: trifoiul roşu. de asemenea. caz în care floarea nu se deschide şi polenizarea nu mai are loc. POLENIZAREA LUCERNEI În momentul vizitării lucernei se produce deschiderea florii. transportul acestora făcându-se cu câteva zile înainte de începerea înfloritului. fenomen de care aceasta este deranjată. Datorită tubului floral lung al trifoiului (10 mm). Vizitarea florilor de trifoi se poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tânăr. lucerna şi sfecla de zahăr. în toată cultura.respectând normele de familii necesare polenizării.5-2 km una de alta pentru a realiza o bună repartizare a albinelor. întrucât. în scopul satisfacerii cerinţelor de polen. Se recomandă. iar vexilul loveşte albina la baza proboscisului. fauna polenizatoare naturală a fost în mare parte distrusă. iar stupii se dispersează în vetre. bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat în alimentatoare aşezate în vecinătatea stupilor în lan. în condiţii mai puţin favorabile de secreţie a nectarului. Pentru intensificarea cercetării şi realizării unei bune reparaţii pe suprafaţa de polenizat. În acest scop. Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de către albine. Importanţa polenizării trifoiului cu ajutorul albinelor creşte simţitor. se practică o tehnologie cunoscută în literatura apicolă sub denumirea de „dresajul albinelor”. datorită distrugerii haturilor şi aplicării insecticidelor.

iar când temperatura se ridică peste 35º C se aglomerează pe peretele sudic al serei. dar observaţiile înteprinse au dovedit că familiile de albine nu se dezvoltă normal datorită insuficienţei polenului. prin administrarea de sirop aromatizat. cu 3-4 zile înainte de înflorirea plantelor. Intensificarea vizitării florilor de lucernă se poate realiza ca şi la trifoi. Înainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de seră se recomandă efectuarea unui zbor de defecaţie într-o seră liberă. S-a constatat că imediat după introducerea albinelor în seră acestea caută să se îndepărteze mult de stupi. acestea se reîntorc de la câmp cu polen şi în consecinţă starea familiilor s-a ameliorat simţitor. nu se mai agită pe pereţi şi nici nu zboară prin ferestrele deschise. Iniţial s-a incriminat că temperatura şi umiditatea foarte ridicate sunt factori determinanţi care produc moartea albinelor. POLENIZAREA CULTURILOR DE SERĂ ŞI RĂSADNIŢE Una dintre metodele importante pentru sporirea producţiei plantelor de seră o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor. unde se aglomerau albinele s-au efectuat deschideri ce le permiteau zborul liber. Albinele. de asemenea. Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri. S-a constatat. Pentru ca aceste deschideri să fie vizibile pentru albine. astfel că ele au supravieţuit pe toată perioada activă. introduse în sere. se lovesc de geamuri. din 500 în 500 m. datorită limitării spaţiului de zbor. că odată ce li se creează albinelor posibilitatea să părăsească sera se intensifică activitatea de cercetare a florilor plantelor de seră. Îndată ce în peretele sudic al serei. Tocmai pentru aceste cauze. încercând să iasă în mediul ambiant. fiind astfel nerentabilă şi mai puţin eficace din punct de vedere biologic.perioadă de vizitare a florilor de către albine. 130 . ele se conturează cu var. Stupii se aşează în vetre de 10-12 familii. prin partea frontală. precum şi a temperaturii şi umidităţii foarte ridicate. a rezervelor reduse de nectar şi polen. polenizarea culturilor de seră este greu de realizat şi reclamă o tehnologie specială. întâlnesc condiţii cu totul deosebite faţă de cele naturale. această polenizare asigură o sporire apreciabilă a producţiei de seminţe. iar familiile de albine se dezvoltă normal şi reuşesc să-şi asigure chiar rezervele de hrană necesară pentru iarnă. cauze ce determină o mortalitate foarte ridicată şi distrugerea întregii familii întrun timp foarte scurt. prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta. iar peretele sudic al serei se umbreşte cu rogojini. deoarece polenizarea suplimentară manuală necesită un mare consum de forţă de muncă. în special a celui proaspăt.

teiul – 20 000ha in nordul Dobrogei. acestora li se administrează sirop de zahăr aromatizat cu corolele speciei respective. Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania . Teleorman. Arges. De asemenea. Pentru polenizarea culturilor din răsadniţe. . .tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei . Constanta. ulterior.tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania. Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei . alimentatoarele se transportă în imediata vecinătate a răsadniţelor. Valcea.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste +10°C cu precipitatii anuale intre 400 – 600mm. vegetatia de balta din luncile apelor si Delta Dunarii. 5000ha 131 .tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest . flora spontana.se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8 – 10°C cu precipitatii de 500 – 600mm annual.tipul 5 de cules si zona bioapicola montana. . Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana: . .Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la masivele melifere. vegetatia din padurile de foioase. în tot cursul perioadei de înflorire a plantei ce necesită a fi polenizată.predomina masivele de tei – 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi. orificiile se deschid pentru a permite albinelor să plece la câmp.tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati. Ilfov. Mehedinti. Olt. ramele acestora se ridică la cca 5 cm. .predomina plantatiile d salcam – 60 000ha: judetul Dolj.tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea .flora melifera bogata si variata.Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat. . După ce intensitatea de vizitare a plantelor de seră începe să scadă (orele 9-10). . Gorj. albinelor li se administrează sirop de zahăr aromatizat şi. dimineaţa deschiderile din peretele serei se închid şi astfel albinele se desprind repede pentru a cerceta un număr mai mare de flori din seră. pentru a obliga albinele să cerceteze mai intens cultura e seră. pomii fructiferi. Calarasi.flora de stepa si silvostepa. floare-soarelui in judetul Olt.

. 2000ha in Arad. 2400ha in Satul Mare. in aceasta zona se practica recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie).temperatura medie este de 4 – 8°c iar precipitaiile 700 – 1000mm. .inmultirea faniliilor de albine prin roiuri.culesuri de intretinere de la plante tehnice.flora melifera: plantatii pomicole. . .de la zmeur. precipitatii 500 -700mm. Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest . cu precipitatii de 600 – 700mm. zburatoare. primavara timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi. . . apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii. Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana . Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania .din cauza lipsi de culesuri intense.salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor.clima continentala cu temperaturi anuale de 8 – 11°C.principal . . culesul din padurile de foioase. cerealiera. .salcam in sud. . .in judetul Bacau. luncile apelor si pajisti. . zburatoare.intretinere – flora spontana. fanete. Culesul se aseamana cu cel din zona 1. pasuni. mana . .avand culesuri de intretinere foarte bune. pomi fructiferi. Pomicola.Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in zona Campiei Romane si a golurilor de cules. de la plante din flora spontana.temperaturi medii anuale de 8 – 9°C. familiile de albine trebuie stimulate.floarea soarelui ramane principalul cules de productie.culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar continuu. culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni. zmeurisuri. pasuni Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati 132 .din punct de vedere apicol este o zona mixta. . floarea soarelui spre nord.in aceasta zona se manifesta dou aculesuri: .cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice. cu pasuni si fanete.teiul ocupa mici supafete la Lipova – judetul Arad. . pomi fructiferi.

se inventariaza ca numar. Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta “balanta melifera a zonei”. la care se adauga datele culese din teren. Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi. . Suprafetele cu plante melifere.din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi fructiferi. Cu cat distanta se mareste. vii.identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la inspectoratele silvice si cele de la organele agricole. − Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si indirecte. .. cu atat cantitate de miere in stup scade. Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat stupinele. pasuni. BALANTA MELIFERA Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). . Pentru aceasta trebuie facuta determinarea pe mai multi ani.indentificarea speciilor melifere. vatra localitatii. livezi. cu toate consecintele (culesuri slabe. spatiile verzi. pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in zona respectiva. padurile cuprind specii melifere in amestec. fanete. Estimarea balantei melifera – necesita: . culturi agricole melifere.stabilirea suprafetelor ocupate . pe marginea drumurilor. Secretia de nectar este influentata de o serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit. de importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte. vii se inregistreaza ca atare. apoi se calculeaza suprafata. − Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor.conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine. flora spontana. Metode directe: 133 . furtisaguri. boli). in stransa legatura cu conditiile de mediu locale. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor exista in lucrarile de specialitate. in caz contrar se produc supraaglomerari. − Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod de folosinta la altul.determinarea capacitatii nectarifere.

In momentul cand planta cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si ingust. . inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile in greutate ale stupului. iar prin insumare zaharul total in mg/floare. Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului de control. .metoda microhartiilor de filtru. sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin aspersie direct in floare.. nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru.metoda capilarelor. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar.metoda stupului de control. Calculul numarului familiilor de albine − in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. Metoda capilarelor consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea coroanei florale. 134 . . Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici. slab sau fara zbor.metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului stationat pe floarea cerceta. Metoda microanalizei chimice se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza. iar dupa durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul refractometrului. albina o paraseste repede. puternic. inmultire. Dupa intensitate poate fi foarte puternic. Pentru acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie.la care nu exista posibilitate de extragere a nectarului. . Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului.metoda microanalizelor chimice. Metode indirecte: .metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis.

cat si miere marfa. Din aceasta cantitate. cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata de albine. Deci F = M/m = 7583/126.750kg. Daca stupina se mareste cu 25% familii noi. . planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m).2kg (adica 90/2 x 25/100= 11.m = 90 +11. − F = M/m Specia SuprafataProduct Productie ha ie total kg/ha Productia de miere recoltabila (kg) (1/3 din productia totala) livezi 233 20 4660 1553 vii 44 5 220 73 bostanoase 78 50 3900 1300 floarea 82 60 4920 1640 soarelui rapita 22 50 1100 367 mustar 44 50 2200 733 vatra satului 575 10 5750 1617 Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor 1256ha. Determinand productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22. In 135 . FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu. − Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind cantitatea totala de miere (M). cantitate de miere necesara in plus fiecare familii va fi de 11.2 = 60 Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai 60 de familii de albine in mod economic. pe care o pot recolta albinele.2 kg miere. la cantitatea de miere necesara familiei de albine (m).2). restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente. Consumul propriu unei familii este de 90kg miere. conditii meteorologice nefavorabile). numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate.2 +25 = 126.

. corelate cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri. Elaborara prognozei se face prin: −prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control. PROGNOZA CULESURILOR In agricultura prognoza culesurilor. determina un anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine. . Astfel.recoltarea.inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori).inflorirea. . coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar. In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai multor ani. care se imparte in subfenofaze. se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o anumita zona. . pentru valorificarea cu maximum de randament a resurselor melifere. .semanatul.inceputul fructificarii. − controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere. numite fenofaze.aparitia primelor flori. stabilirea in prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri. . mana). . La plantele lemnoase fenofazele principale sunt: . . .infrunzirea.rasarirea. In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu infloresc la aceeasi data in fiecare an. dar isi pastreaza ordine infloririi la aproximativ acelasi interval de timp intre ele. corelarea 136 .coacera deplina (recoltarea) La plantele erbacee: . prezinta o mare importanta practica si economica. paralel cu evolutia familiilor de albine. . plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare.inflorirea.inmugurirea. Pentru agricultura. corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor (nectar. cea mai importanta este fenofaza infloritului.inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise).cursul vietii lor .sfarsitul infloririi – cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor. elemente de baza in prognoza culesului: . .fructificarea.

. aparitia inflorescentei.prognoza abundentei florale. Obiectivele prognozei se refera la: . Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an. incepand din desprimavarare si pana la inflorire. durata infloririi va fi mai lunga cu cat infloritul va fi mai tarziu. timpul de inflorire va fi mai scurt.data infloririi. . Aceasta este o prognoza pe termen lung. . Clasificarea prognozelor: . se pun intr-un vas cu apa indulcita (1%).prognoza de durata lunga: 2 -6 luni. floarea – soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana.factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de mana. Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul indicelui bioclimateric. Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam. tei. El este specific pentru fiecare specie melifera: Denumirea Suma gradelor plantei temperatura Salcam alb 374°C Salcie capreasca 32°C Artar american 70°C Artar de camp 150°C (jugastrul) Tei cu frunza 680°C mica Tei cu frunza 575°C mare Floara soarelui 1011°C de − Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. se noteaza: data inmuguririi. se aduc in camera cu temperatura constanta.prognoza productiei de nectar. influentate de conditiile 137 . rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste +5°C.prognoza de durata scurta: 1 – 3 saptamani. − Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de nectar si a capacitatii nectaro-polenifera. numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul florilor pe inflorescenta. Se recolteaza la 1 martie ramurile. cu cat inflorirea s produce mai timpuriu decat de obicei.

precipitatii moderate. floarea soarelui 28 – 32°C.meteorologice − Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta complexului de factori ecologici. Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august – noiembrie. Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori. Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana.autofertile – care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare aaceluiasi individ. umiditate 70%). precum si factorii ce favorizeaza sau inhiba productia de mana. constant si linistit. care constituie conditii bune pentru vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana). prin timpcalduros. Inainte cu 1 – 3 saptamani de declansarea culesului de mana se fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 – 5 mai) pe ramurele a mici ghemotoace de firisoare albe-argintii. insectele producatoare de mana. 138 . tei 28 – 30°C. Polenizarea plantelor de catre albine Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen de pe antenele staminelor pe stigmat. Restul factorilor care favorizeaza producerea nectarului au fost descrisi. Intre 20 – 30 mai se observa femelele adulte de culoarea pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana. cea mai mare avand-o temperaturile maxime diurne. lipsit de vaturi (12°C. In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile: timp calduros. de ceara. Din punct de vedere al polenizarii plantele pot fi: . cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana. ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie. PROGNOZA DE MANA In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat identificarea zonelor producatoare de mana. care anunta prezenta larvelor secundare. −Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai importante specii sunt: salcam 26 – 28°C.

plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte (mac.ornitofila (pasarile mici). Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator: . 139 . . plante decorative.polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate.tendinta de cercetare a florilor in continuu. la toate culturile se obtin nu numai sporuri cantitative de fructe si seminte. . In natura exista doua tipuri de polenizare.familii puternice si sanatoase. bumbac).autosterile – care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain. In urma polenizarii entomofile. Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant. de alte plante sau alte soiuri. . principalul polenizator il reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 – 90% din flora. .momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules.hidrofila (apa).transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare. . − plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila (sporuri mari de recolta) – plante medicinale. albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin structural si de comportare: . ci si o crestere substantiala a calitatii produselor obtinute (hibridarea).numarul familiilor de abine la hectar.. .dresajul albinelor. Din acest punct de vedere se pot grupa in trei categori: .intersterile – care nu se polenizeaza reciproc. iar valoarea recoltei depaseste de 7 – 15 ori valoarea produselor agricole. trebuie luate unele masuri tehnologice: . forestiere. . . Pentru aceasta lucrare. . .amplasarea stupilor la polenizare. . vie.prezenta perisorilor pe corpul albinei. . Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole entomofile. In cazul polenzarii entomofile. provenienta polenului.marea capacitate de orientare a albinelor. .protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.entomofila (insecte). Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita.anemofila (vant). .polenizare incrucisata – cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei flori.

din care 200 sunt de interes agricol. pomi fructiferi).vii. porumb) .plante medicinale .criteriul botanic – grupate pe familii. varietati.care infloresc timpuriu (alunul. tei) . floarea soarelui) .criteriul economic – dupa utilizarea economica .cu pondere mijlocie (artari. . 140 .cu pondere foarte mare (salcam. forme.iunie).culturi de camp (porumb. leguminoase). detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor. productia 130 – 300 kg/ha. salcam) . polen si mana. Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura 1.cu pondere mare (salcia. oleginoase. pomi fructiferi. . . perene. incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o productie de 1000 kg/ha.Salcamul alb – perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele geografice (luna mai. salcia) .dupa natura hranei furnizate albinelor: .plante melifer tipice (facelia). plante leguminoase). Principalele plante melifere In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere. dalia) .criteriul fenologic – data infloririi .Sulfina alba – infloreste iunie-iule.criteriul agricol – din punct de vedere al aportului de nectar.− plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere. tei. 3. In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar.plante de mana (tei.specii forestiere . 4.Sulfina galbena – infloreste iunie – septembrie.plante furajere . floarea-soarelui).plante de primavara (pomi fructiferi. . liliacul) .culturi horticole (pomi.cu pondere mica (zambila. . .plante nectarifere (salcam. specii. rapita.Gladita – infloreste dupa salcam – productia este de 250 kg/ha.plante polenifer (alun. corn. productie este de 200 – 500kg/ha. floara soarelui).plante nectaro – polenifere . soiuri de hibrizi. stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului. . Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari: . rapita). 2.plante de toamna (izma.plante spontane (papadia) .

Lucerna – infloreste toata vara.Mustar – infloreste in mai – iunie. .produce mana. 12. Mana – este de origine vegetala si animala.Trifoiul alb – infloreste iunie-octombrie.Floarea soarelui. Rapita -infloreste in aprilie – iunie. ult polen.produce mana. gramine perene. 6. productia 40kg/ha.Palamida – infloreste iunie – iulie. care se hranesc cu seva plantelor. productie 150 – 200kg/ha. productia 100 – 200 kg/ha. floarea-soarelui.Artar tataresc – infloreste in aprilie – mai. 18. 16. porumb etc. 19. productia 100 – 200 kg/ha. 11 Jugastrul – infloreste in aprilie . Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de mana. in ani buni se obtin 15 – 30 kg miere pe familie.cais.Teiul – salbatic argintiu. productia este de 50 – 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul. 8.Pomii fructiferi .infloreste in iunie – iulie cu un cules mai slab decat la salcam. productia este de 1000 – 1500 kg/ha. productia: . foioase.Paducelul – infloreste in mai . 13.Paltinul de camp – infloreste in aprilie.Zmeurul – infloreste in aprilie – mai. productia .iunie. productie 30 – 100 kg/ha. . productie 300 – 600kg/ha. Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor tineri niste pori care elimina un suc dulce. din care retin apa si proteinele.Artarul american – infloreste in luna martie. 10.5.de o importanta melifera dosebita. infloreste in iunieiulie.30 kg/ha neirigata 7. visin – buni producatori de polen si nectar.Papadia – perioda de inflorire este aprilie – mai si august – septembrie. 141 . 9. cires. productia 35 – 100 kg/ha.200 kg/ha . Plantele gazda: conifere.producti: 200 – 4000 kg/ha . 21. 15.produce mana. productie 50 – 200kg/ha. Cantitatea de miere este de 200 kg/ha. productia 100 – 250 kg/ha. eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este “mana”. 20. Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 – 130 de zile.Coriandrul – infloreste in iunie. gutui – buni producatori de polen.Busuiocul de miriste – infloreste in iunie – octombrie. prun. .meri. 17. productia 100kg/ha. productia este de 120 – 150 kg/ha. 14. cu frunza mare .Salcia – infloreste in martie – aprilie. productia este de 20 – 30 kg/ha. peri. 22.

polen toxic.Laurul de munte . .polen toxic.polen toxic. CURS 9 142 .Castanul salbatic .PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE -Otratelul de balta – planta insectivora.Omagul . .polen toxic.polen toxic. .Degetelul rosu .Stirigoaie . . . . .Piciorul cocosului – polen toxic.Ceapa de samanta .Spicul dracului – albinele se incurca in spicul plantei.polen toxic in zilele calduroase.Roua cerului – planta insectivora. . .

cand tempertura are peste 12°C. care asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si curatenie a cuibului. fabrici de zahar.pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul.departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate. Furtisagul se manifesta in doua feluri: 143 . vest. Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. formarea de gheata.departe de inteprinderi de procesat miere. Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam stupina. vatra trebuie sa fie protejata de curenti. stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an.zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi. in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig. astfel stupii beneficiaza de fazele de stralucire ale soarelui. . compoturi. sud-vest. In perioadele de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din umiditatea din zona.orientarea urdinisurilor spre sud. PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei cantitati de hrana. care are inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor. . limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli. . duce la mucegairea fagurilor.curs de apa. est. . dulceturi. si care se manifesta in special in perioadele lipsite de cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele puternice cu scopul de a le lua hrana.AMPLASAREA STUPINEI Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul. iar vara pentru reglarea temperaturii in stup. iau nastere as-zisele lacuri de aer rece. intrucat albinele fac zboruri de curatire iarna. circulatia aerului este ingreunata iar topirera zapezii este mult mai lenta. aparitia bolilor dependente de umiditate cat si slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea mierii. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine.crearea de condens in stupi.spre nord. Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care este necesara pentru cresterea puietui. . In depresiuni. Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . .

. iar intinsele pajisti ofereau albinelor un bogat cules de nectar si polen. Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri: . De asemenea a inceput industrializarea si poluarea mediului ambiant. Pentru a diminua efectele 144 .folosirea de substante urat mirositoare. Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri: . In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai ales in perioadele lipsite de cules. la aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare. hranira de completare si stimulare a familiilor de albine. recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a lua masurile necesare. verificarile efectuate de apicultor.extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special amenajate. . In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in armonie. . . .se muta stupina in alta locatie. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine de 2000 ani in urma. campii cu lanuri bogate.hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu.controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea circulatiei albinelor sau dimineata devreme. Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la incetarea totala a acestuia. cresterea nevoii de hrana a dus la defrisarea codrilor.inchiderea urdiniselor inferioare. izvoare de clestar curgeau la vale.asezarea unui geam peste corpul stupului. . in mod neglijent. MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna pamantului. a inceput chimizarea intensa a agriculturii. Acest lucru denota faptul ca meleagurile noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea albinaritului. flora s-a imputinat.sub forma linistita sub forma violenta Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules. .se pune iarba la urdinis.acoperirea stupilor atacati.hranirile de completare se fac numai seara tarziu. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o puzderie de arbusti si flori salbatice. suprafetele arabile au crescut. Paduri imense acopereau uscatul. Odata cu inmultirea populatiei globului. . ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii albinelor care se aflau in zona.

apa si solul. A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de exploatare. Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care afecteaza tote vietuitorele pamantului. fum nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul. a disparut acel plaman al pamantului. se avertizeaza. problema ocrotirii mediului inconjurator s-a redus la protectia mediului. deoarece acestea inteapa doar atunci cand sunt deranjate 145 . Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele: albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin cauze care le deranjeaza . produse ecologice. pesticide. erbicide care practic au omorat toate microorganismele din pamant. Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici. a aparut concepul de agricultura ecologica. se propun solutii. in 1972. a aerului. In felul acesta au disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in tomna. Multa vreme. s-au infiintat organisme nationale si internationale. anumitor plante sau animale pe cale de disparitie. Exemple de poluare a apei.nocive ale poluarii mediului. uzine si combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi. perturbari profunde si regretabile ale echilibrului ecologic al biosferei. in agnricultura se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice. prin hotarari internationale s-au luat masuri de insanatosire a mediului ambiant. In primele decenii s-a pus problema de aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici. COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea albinelor o constituie teama de intepeturi. au aparut si deseurile nucleare care au impanzit globul pamantesc. A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din secolul XIX si XX. Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. mentala si sociala sunt cu sutele. au urmat altele. Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar si polen. care improspata atmosfera. pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte. apoi a unor zone naturale. si a fiintelor vii. In continuare. diferite defectiuni. care sunt periculoase pentru sanatatea fizica. Astfe. apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta pe maini sau pe fata albine. solului. are loc la Stockholm prima mare conferinta a ONU asupra mediului inconjurator.

Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor masuri de ordin: . . familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine determinat. 146 . Dupa dezinfectie stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.medicamentos. . adapostite de vant si insorite. .Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea stupinei. alcool) irita albinele Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel: se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este nevoie nu consuma bauturi alcoolice va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele Se va evita controlul familiilor de albine pe vant.biologic. sau cand cerul este noros Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina: intreruperea ouatului matcii uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame revenirea la starea normala. anterioara folosirii fumului in exces are loc dupa cateva ore In concluzie.Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor mai vechi de 3 ani . ploaie. . iar practicarea stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine. - BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor. Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena presupune: . .Resturile de cadavre de albine se ard .Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %.igienic.Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate. . parfumul.mirosurile neplacute (transpiratia.

cloranfenicol). Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele: VARACHET.Boli necontagioase.micotice .Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine. .Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice.parazitare 2. . MAVRIROL. streptomicina. Bolile contagiose La randul lor se clasifica in : . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri : . BEEVITAL.Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati corespunzatoare ( 12-14 kg).Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si prevenirea roirii naturale. . Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase preventive.virotice .. Bolile albinelor se impart in : .Boli contagioase. cuiburile vor fi reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele existente in familia de albine. teramicina. . .Diareea albinelor .Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice. . PROTOFIL. stamicin.Puietul racit . Bolile necontagioase sunt urmatoarele : . Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina. Primavara si vara rezervele de hrana vor scadea sub 6-8 kg miere.boli bacteriene .Intoxicatii. penicilina.Anomaliile matcilor 147 . 1.

Totodata albinele infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului. Fata de agentii chimici. in miere. In apa. loca vascoasa sau puiet putred. Agentul patogen este Bacillus Larvae. la soare 1 -6 saptamani. de la o stupina la alta.. Infectarea albinelor cu spori se realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata). in faguri. sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%. Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. la temperatura de 60°C. In pamant sporii rezista peste 200 de zile. 148 . Rezistenta mare a sporilor fata de agentii fizici. pastura. Datorita pagubelor mari pe care le produce este considerata cea mai grava boala a albinelor. in cloramina 10% cateva zile. reprezinta factorul principal ce explica graviatatea locii americane. el moare in 10 min. chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate a bolii. in miere un an. Infectia naturala – imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii adusi de albinele doici odata cu hrana. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana. in alcool 90° timp de 40 zile. find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna. In stare vegetativa bacilul este sensibil fata de agentii fizici si chimici.3. iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este distrus in 5 min. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : - nectar polen miere de mana medicamente pesticide utilizate in combaterea daunatorilor BOLILE BACTERIENE Loca americana Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul capacit al albinelor. se face prin intermediul albinelor hoate. Transmiterea de la un stup la altul. unde pot sa ramana ascunsi anide zile. formol10-20% timp de 6 zile. In apa la 100°C si in ceara la 120°C pier in 30 min. pereti si in crapaturi. putand sa apara si din cruste uscate si dupa 20 – 40 ani. Este prezenta in toate tarile crescatoare de albine. in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact.

Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator. Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic: . . dupa capacire. mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit. atingand apogeul in a doua parte a verii. In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri: . Masuri de prevenire – se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise anterior.cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou . Larvele moarte isi pierd forma si culoarea .trantori. iar prin actiunea de curatire a clulelor de larve moarte.aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte. inainte cat si dupa uscare.mortea larvelor dupa capacire. introducerea fagurilor de la un stup la altul. Boala nu se vindeca singura. din cauza ca sporuleaza foarte rapid. Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange). culoarea bruna a capacelelor. miere infectata. Prin schimbarea conditiilor de rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face aparitia din plin. larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de unde albinele nu-l mai pot desprinde Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit). adapatoare. Pe masura trcerii timpului. unde produc moartea larvelor prin septicemie. Patogenitate – sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa. Faguri cu puiet au un aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit).in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de albine 149 . fac sa se mentina familia de albine. se incretesc si se ingalbenesc.prezenta cojilor uscate. . material biologic infectat adus din alte stupine bolnave. Prognostic – este foarte grav. Simptome: . . escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. Familiile puternic infectate pier pana in toamna iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de albina tanara.puiet imprastiat pe fagure. Albinele sesizeaza boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea. devenind crem si in cele din urma brune. fiind favorizata de caldurile mari. paraziti ai albinelor. Evolutia locii americane – apare mai tarziu decat loca europeana. intr-o stare aparenta de snatate = infectie latenta. unelte de stupina.loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet si modificarile pe care le sufera larvele contaminate.consistenta vascoasa a larvelor.se topesc toti fagurii . continutul lor se tansforma intr-o masa vascoasa. .

Loca europeana Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna. trantorilor precum soi prin schimbul de faguri infectati Simptome – in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si si culoarea care devine galbuie. boala se vindeca singura. Continutul larvelor bolnave nu este filant. Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi. apoi in hemolimfa. ploi reci de lunga durata. Prevenire: . . Septicemia Este o boala infectioasa a albinelor adulte. locuri de vatra mlastinoase. iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate. Prevenire – se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. in anumite imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor. germenul isi exalta virulenta. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite. evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de albine. patrunde in sistemul respirator. rezistenta acestuia fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita dispar repede. Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata. Paratifoza (Salmoneloza) Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie.igiena . contractii abdominale inainte de moarte fragilitatea cadavrelor. Diagnostic – se face numai prin examen de laborator. Simptome – albinele nu mai pot sa zboare. lipsa de cules. care evolueaza in stricta dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase). Slabirea rezistentei albinei este provocata de umiditate ridicata. conditii bune de intretinere a familiilor de albine. Dupa cateva zile larvele mor si incepe procesul de descompunere a acestora. Dupa disparitia conditiilor improprii de intretinere. 150 . unde se inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie.agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus.

dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid. mai putin raspandita. iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. In caz contrar poate sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante. Albinele bolnave nu pot zbura. Transmiterea bolii se face pe care bucala. umiditate mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor. Transmiterea – se face prin albinele hoate. 151 . In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele faringiene. BOLILE VIROTICE Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. microbul ajuns in tubul digestiv se multiplica intens. slabirea lor si inactivitatea stupului. in timpul primei naparliri a nimfei. razele solare il distrug in 4-7 ore in fagurii cu miere. surse de apa infectate. Evolutia – salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara cand survin ploi reci prelungite. In general evolutia bolii este usoara. Cele mai raspandite boli virotice sunt puietul in sac si boala neagra Puietul in sac Este o boala infecto-contagioasa. depopularea familiilor. astfel blocand procesele de naparlire. Diagnostic: numai cel de laborator este concludent. iar prin modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. devine virulent cand conditiile de intretinere ale familiilor de albine sunt deficitare. trantori. patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin septicemie. paralizie si moarte. au abdomenul balonat. Simptome – boala provaca depopularea familiilor de albine. Agentul patogen – un virus filtrabil – nu prea rezistent la factorii de mediu (la 59°C moare dupa 10min. moare in circa o luna). Manifestarile clinice nu sunt specifice.Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei – este intalnit in tubul digestiv al albinei sanatoase. Prevenire – se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice specifice familiilor de albine. Puietul moare in stadiul de larva. diaree. in care larvele iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid. asemanadu-se cu cele din nosemoza si acarioza. In forma acuta.Nu sporuleaza. Patogenie – cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa.

Numarul albinelor normale cu cel anormale este sensibil egal. Diagnostic –se pune de catre laborator. afectand albinele adulte. nu pot sa zboare. Raspandirea – se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa de igiena.Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii puietului si de albinele care fac curetenie in stup. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene melanice. 152 . Boala neagra Nu se refera la o anumita boala. prezinta tremuraturi ale antenelor. Simptomele: albinele sunt agitate. cu localizarea in intestinul gros al albinei. fapt ce determina albina sanatoasa sa o scoata afara. Albina miroase a peste. abdomenul este dilatat. aripilor si picioarelor. mult mai mici decat celelalte. avand aspect de furnici. a masurilor biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea vorroozei. Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin: . iar acul este scos afara. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor adulte. Prevenirea – asigurarea igienei. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile. Paralizia cronica a albinelor Apare vara si toamna.boala nu se propaga la familiile din jur. Prevenirea –. tratarea corecta a varozei si selectia materialului biologic. 1) Boala neagra congenitala – se manifesta prin aparitia in unele familii de albine a unor albine negre si lucioase. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena. De asemenea albinele hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii. lipside de peri . ci la un complex de manifestari patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor bolnave. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata). paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos (forma de acoperis de casa). vindecarea producandu-se de la sine. nu-si mai coordoneaza miscarile. unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul nervos al albinei.

toxicoze alimentare provocate de mierea de mana. . a polenului si a nectarului toxic al unor plante. Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor. Agentul patogen – ascosphaera apis – care este o ciuperca compusa din micelii mascul si femel.culesul de mana abundent din unii ani . In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani.carentele proteice. Prevenirea – ca masuri de prevenire se recomanda igiena corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine. . . Aparitia bolii este favorizata de umezeala din stup si lipsa de ventilatie. 2) Boala neagra sau boala de padure – sunt mai multe ipoteze care incearca sa explice originile acestei boli: . S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari patologice (consangvinizare). Larvele infectate se ingalbenesc. In jurul larvei se 153 .raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal. reusind sa produca boala prin administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave. BOLI MICOTICE Ascosferoza (puietul varos) Ascosferoza – (puietul varos) – afecteaza exclusiv puietul albinelor. Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator. .cea mai acreditata este cea de natura virotica. tegumentul se intareste. . consecutive unui cules slab de polen. Boala apare primavara in lunile aprilie – mai. Simptome: . treptat boala ataca si pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci.stagnarea productiei. .depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la matci si trantori)..prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave.agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre cele sanatoase. isi pierd segmentatia.scimbarea matcii duce la disparitia bolii.

Este o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele oculare si ale aparatului respirator. boala se extinde asupra puietului si a albinelor. Diagnostic: .mentinerea familiilor de albine in stare activa.tese o panza alba de mucegai. Tratament: -Micocidin – 100 – 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval de 4-7 zile. Fagurele are un aspect mozaicat. . fie verde murdar cand a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) .sunetul caracteristc pe care-l produc. se intareste avand o culoare alb-galbuie cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex. larvele nu sunt aderente la peretele celulei. . Aspergiloza (puietul pietricat) Este o boala micotica care ataca larvele. Profilaxia: . totusi poate deveni foarte grav provocand pierderi mari de albine.neaderarea larvelor la peretii celulei. .Codratin. . in momentul scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de carton. Prognostic: este favorabil. cand 154 . Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen. Contaminare – ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. . . .reducerea umiditatii din stup. contaminarea facandu-se pe cale bucala. si albinele adulte. larva se deshidrateaza. Miceliul traverseaza peretele intestinal.evitarea vetrelor de stupine umede.afectarea cu precadere a puietului de trantori. se inmultestee. nimfele.raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au aspectul unor pietricele de var). isi micsoreaza volumul. . .aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure.masuri de igiena si bilogice corespunzatoare. se desprinde de pereti. Patrunsa in cuib.strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante. distruge organele interne si provoaca moasrtea albinei.

Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea sporrilor odata cu hrana. nu pot zbura. paralizeaza si mor. Tratament: nu exista – se recomanda inlocuirea matcii. Albinele bolnave prezinta miscari anormale. in miere 2-4 luni. are abdomenul umflat. se hraneste si se inmulteste si produce toxine care omoara albina adulta. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. Tratamentul – este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde. si adera la peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate. nu se mai hraneste si in cateva zile moare.datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa de ciuperca. Raspandirea in stupina se face de catre apicultor. Boala evolueaza sub forma inaparenta (cronica) sau cu manifestari vizibile(acute). Este adusa in stup de albine. Cand conditiile nu sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand apar din nou conditi prielnice. iar odata cu laptisorul de matca o transmit si matcii. in albinele moarte 1-3 luni. nu se mai deplaseaza pe faguri. albine hoate si a parazitilor. BOLI PARAZITARE Nosemoza Este o maladie grava a albinelor adulte. Agentul patologic. Diagnostic: de laborator. unde produce aglomerari pigmentare ce astupa lumenul oviductelor. Pentru ca nosemoza sa se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti: 155 . producand moartea matcii. in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice. Simptome Larvele afectate se deshidrateaza.Nosema Apis – este protozoar unuicelular care se localizeaza si se inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. provocand sterilitatea. Profilaxie – se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare pastrarii sanatatii familiilor de albine. cad de pe faguri. devin de consistenta dura. Boala evolueaza incet. Melanoza Afecteaza aparatul genitalal matcii. Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani. este apatica. Agentul patogen – Melanosella mors apis – este o ciuperca ce se gaseste raspandita in natura. Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul.

interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil. .in interiorul stupului pete de diaree. Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si asanarea bolii in stupina. imposibilitatea efectuarii zborului de curatire.Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala.se face prin: . membrele intinse sub cavitatea toracica si abdomen umflat. . Prevenirea . intoxicatii (cu nectar. inainteaza trantindu-se.tratarea tuturor familiilor din stupina. ierni lungi si umede. cu miros acru.limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si a echipamentului apicol. lipsa culesului. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau 34 ml in pasta. cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor. . introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si drojdii. se strang in gramezi pe firele de iarba. . deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna. Tratementele se repeta la interval de 7 zile. In forma acuta albinele incep sa se agite. perioade de timp rece primavara. .medicamente utilizate: Protofil. Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de nosemoza. Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat..efectuarea de roi puternici si sanatosi. 156 . Ca semne clinice: .afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau maladii infectioase. . polen). executa zboruri de curatire chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat (deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun – galbuie.Conditii climaterice nefavorabile.inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina. lipsa matcii. . paralizeaza si mor cu aripile intine.eliminarea familiilor slabe din stupina.depopularea familiilor . Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta. iernarea pe miere de mana sau acrita. pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de igiena drastice.dezinfenctia materialului apicol. Acestea sunt semnalate si pe peretii stupului si de asemenea pe capace. Intr-un an se administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil. . fiind necesar si un examen de laborator. si o mortalitate mai mare).activitate redusa a familiilor de albine . In ceea ce priveste tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de: . In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa zboare dar nu izbutesc. schimbari linistite dese de matca.

Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane.mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina. cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin topaituri. Moartea albinei se produce in majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor. . . .pastrarea familiilor puternice si sanatoase. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice. roi. Tratament: cu Folbex si Varachet. trantori. Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila. abdomenul umflat. Acarapioza Este o boala parazitara a albinelor adulte. Simptome: in forma cronica trece neobservata.corpul tremura.. Diagnostic: de laborator. Cel mai bun tratament se face prin profilaxie: . aripile departate. adapostite. cat si microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian.albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari. Evolutia boli – poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand infestatia este masiva. . Agentul patogen – Acarapis woodi .depopularea familiilor de albine. Brauloza 157 .tendinta de a roi. . Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele hoate sau rataciite.iernarea pe vetre uscate.zbor greoi. . La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se hrani cu hemolimfa si a depune ouale. In forma acuta simptomele sunt evidente: .stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave.evitarea furtisagului.evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana.eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura prematura a albinei bolnave. . . . Acarienii se hranesc cu hemolimfa. insorite.cu localizare in caile respiratorii ale albinei.

Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. fapt ce denota ca acarianul prefera o temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. in felul acesta afectand matca pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua fara nici un effort hrana. Acestea se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte eclozionarea albinelor. acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta capacirea puietului. la nevoie pe cele de albina lucratoare si niciodata pe cele de matca. primele larve parazitate sunt cele de trantori. Acarienii prefera celulele de trantori. acarianul se poate misca liber. Etiologic femela acarianului are corpul plat. iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12 paraziti. in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni. Agentul patogen – Braula coeca – isi petrece toata viata in interiorul familiei de albine. iar femelapoate sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele. Albinele parazitate au o viata mai scurta. Cu putin inainte de capacire. temperatura ridicata din timpul verii. transversal oval. din ce in ce mai accelerat .pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5 acarieni. Masculul este mai mic. precum si uzura datoarata inmultirii intense. De asemenea. Varrooza Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni. Din celula ies numai femele imperecheate. Tratament – cu tutun. nu are tub digestiv si imediat dupa imperechere moare. de culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. in continuare urmeaza metamorfaza de transformare in adult care dureaza 21 de zile. Patogenie . De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca consumat. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general. Adultii se hranesc cu laptisor de matca. Dupa 2 zile ies primele larve de ambele sexe. varachet (toate acaricidele folosite pentru varroza distrug si braula). unde incepe sa se hraneasca cu hemolimfa puietului. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate 158 . Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm. iar productivitatea lor este mult diminuata. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu miere. se haranesc cu ceara si polen. fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2 luni.Afecteaza populatia adulta a familiei de albine.

Prin fumegare – substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate sau in comprimate. ceea ce ar face ca de la 20 femele de varroa existente in luna aprilie. prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul.Prin harnire – medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor.se poate face prin diverse metode.redusa. fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie. Pentru acest lucru se foloseste asternutul – un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. pe puietul de trantori. Aerosoli – emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la 40°C. ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie pana in septambrie. dupa numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid. Pulverizare – medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra. dar au avantajul ca nu lasa reziduri. In perioada de iarna parazitii nelinistesc familia de albine. ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la fiecare 17 – 19 zile. Albinele parasesc stupul . capul si picioarele diforme. lasandu-l gol cu provizii cu tot. Puietul este pestrit si larva moare. au aripile nedezvoltate. Toate substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru recunoasterea infestarii cu acarieni. 159 . Astfel.diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe albine. 2. Astfel a aparut notiunea de “combatere integrata” Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin: 1. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile. Combaterea varroozei . cer multa experienta. Diagnosticul – in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe indivizii colniei. Tratamente ecologice . umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. 5. astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin 500 ori pana la sfarsitul sezonului. Dispersarea. populatia parazitilor ar ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata. 6. Ele cad pe fundul stupului si sunt aruncate afara de catre albinele sanatoase. 4. cea mai simpla fiind folosirea medicamentelor.Picurare – o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele dintre faguricu albine. pe faguri. faina) cara se presara pe intervalele dintre faguri. 3. tot mai mult folosite. producand un consum mare de hrana. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi peste 5°C. Trantorii isi pierd potentialul sexual si matcile raman nefecundate. Acarianul se inmulteste in progresie geometrica. toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. descapacit cu furculita. asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare. In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori. Apicultorul trebuie sa poarte masca.

2. 5. 4.Acid formic – se foloseste prin picurare.7.Acidul lactic – se foloseste prin pulverizare.Evaporare – substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida pe materiale absorbante sau sub forma cristalina. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu albine. Medicamente folosite: 1. 3. Efectul cotactului prin benzi – substanta activa este impregnata in benzi de plastic. Varachet. Obligatoriu dupa culesul de floarea soarelui se efectueaza 1.Perizin – se foloseste prin picurare. 7. 8.2 sau 3 tratamente in functie de gradul de infestare cu paraziti. fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice nefavorabile. BOLI NECONTAGIOASE Puietul racit Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului.Apistan – se foloseste prin agatare. trebuie efctuat la toate familiile din zona de catre toti apicultorii. Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana.Uleiuri volatile – se foloseste prin evaporare. Vara se folosesc tratamente dupa culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. 8. Orice tratament folosit in combaterea varozei. Mavrirol. Beevital.Bayvarol – se foloseste prin agatare. 6. Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a prospectului. scoaterea puietului de trantori. de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile.Folbex VA -prin arderea penzilor. lemn sau textil. iar cuibul nu s-a strans in ghem.Apitotal – se foloseste prin picurare. 11. 160 . Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana. 9. 10. Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet.

. masini.astuparea cu gheata a urdinisului. fecalele nu au miros.curenti de aer.matci inapte de a depune oua. Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru familia de albine.restrangerea cuibului. .matci ce depun mai multe oua intr-o celula – lipsa de spatiu.hrana necorespunzatoare calitativ. Diagnostic: examen de laborator.In cazul puietului racit .familii slabe in stupina. cauza – epuizarea proviziei de spermatozoizi sau este batrana. . trenuri. sunt apoase. Prognostic: nu are gravitate pre mare. Simptome: pete de diaree pe rame. Anomaliile matcii Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de albine.cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire.lipsa matcii. . .eliminarea cauzelor care au provocat diareea. nu au miros. Defecte: . . Masuri: .stimularea matcii. .matca ce produce exclusiv puiet de trantori. oameni. . puietul se afla la marginea cuibului pe ramele marginase.zgomote mari provocate de pasari. albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil.matci ce depun oua seci – din care nu iese nimic – la matcile tinere este ereditara si este provocata de sperma. in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile prin interventia sa. Prevenire: . . . 161 . iar la examenul microscopic lipseste agentul patogen.matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine lucratoare – este un defect ereditar. pe stup. . . faguri. Diareea albinelor Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de: . umezeala mare.mierea de mana sau fermentata. larvele nu sunt lipite de celule. toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de albinele sanatoase.

Pentru a realiza acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in 162 . masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea 60/1974 revizuita. − Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului. In conformitate cu aceasta lege. modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale. . cum a intervenit omul. au supravietuit numai familii bune si foarte bune. loca americana. Familiile puternice se apara singure de boli si isi regleaza caldura in cuib. varrooza. − Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta: . element vital care conditioneaza activitatea familiilor de albine. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate.. Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale.igiena alimentaiei. gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri. sau pentru unele nu exista tratament (intoxicatiile).mentinerea permanent in stupina famililor puternice . adapostului si ingrijirii familiilor de albine.introducerea de material biologic din alte stupine.deplasarea familiilor bolnave.cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este cuprinsa de spaima. care sunt focare interminabile in lumea albinelor. Importanta profilaxiei: “este mai usor sa previi ivirea unei boli decat sa o combati”. cele mai grave boli transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana. in perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic: . practic s-a produs o selectie naturala a lor. In familiile de albine puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se vindeca singure. pe care le vom trata in continuare. − Igiena alimentara – hrana constituie unul din elementele principale care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. . Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o problema de stat. Sunt boli declarabile si carantinabile. nosemoza clinica. PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase. acarioza. au aparut famili slabe.

perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg), calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea famililor de albine. Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat, serbet sau candi. In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere cristalizata, fara adaosuri proteice. Igiena adapostului – de calitatea adapostului depinde realizarea microclimatului optim necesar. Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros, lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol; - lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune; - pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati bine cu albina; - folosirea de materiale absorbante de umiditate; - urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de albine); - in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna; - vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va realiza o ventilatie optima a familiei; - inlocuirea fagurilor vechi. Dezinfectia Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei. Dezinfectia se aplica in doua etape: - curatirea mecanica inainte de dezinfectie; - dezinfectia propriuzisa. Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde: - curatirea mecanica – se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor. - Curatirea sanitara – se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu produse dezinfevctante si clatirea lor. - Dezinfectia propriu-zisa – se face prin flambarea stupilor si a altor
163

materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea maronie. Forme de dezinfecti: - dezinfectia profilactica – se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se face periodic in fiecare stupina; - dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala; - dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala. Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice. Dezinfectia mecanica – se face cu peria de sarma, cutit, spaclu. Dezinfectia fizica – razele solare, razele ultravioleta, temperaturile inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda). Dezinfectia chimica se face folosind: - acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata; - soda de rufe 3-5%; - cloramina 2-10%; - fenol (acid fenic) 2-5%; - formol 1-4%; - soda caustica 1-2%. Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10 INTOXICATIILE ALBINELOR Intoxicatiile alimentare – polenul, nectarul, mierea de mana sunt uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte). − Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici isi modifica compusii devenind toxice. − Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
164

bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie, care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,), tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu (veri calduroase). Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma intestinului posterior. Tratamentul – intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona, ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg zahar) si sare de bucatarie – 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie din doua in doua zile. Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic recoltat de albine. Intoxicatia cu nectar – in general, aceasi planta produce si polen si nectar toxic – in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor culegatoare cu 11 – 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament. Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica si pentru oameni. Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza. Diagnostic – se face la un laborator de specialitate. Tratament – administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile. Prevenirea – evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic. Intoxicatiile medicamentoase – medicamentele pot deveni toxice cand sunt folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare). La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca mortalitatea larvelor. Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere, producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor – dupa sfatul medicului veterinar. Intoxicatiile cu substante chimice – sunt cele accidentale ca urmare a tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
165

dar si pentru albine. Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup.substante toxice asfixiante – patrund pe cale respiratorie. Totusi. a buruienilor ce ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila.care patrund in organism prin simpla atingere. Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine. asa au posibilitatea sa depoziteze toxicul in stupi. Singura insecta care mai poate reface acest echilibru este albina – valoarea produselor agro-pomicole depaseste valoarea produselor apicole. se poate duce treptat la distrugerea familiilor de albine. livezilor si a padurilor impotriva daunatorilor. Protectia sectorului apicol este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila. putand produce pagube familiilor de albine. Este cunoscut ca productiile agricole depind de polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. Intoxicatii cu substante insecticide Dupa origine sunt: minerale: arseniale. floruri. Progresele in aceasta directie sunt reduse. printre erbicide exista substante complet nevatamatoare (selctive). Este cunoscand ca prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei naturale care executa polenizarea. . Priculozitatea consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie.substante toxice de contact . a numerosilor paraziti. care sunt toxici pentru buruieni. omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat. dar nevatamatore pentru albine. avand in vedere intoxicatiile in masa pe care le pot provoca familiilor de albine. cat si spre folosul agriculturii insasi. 166 . Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt: . Pentru apicultori ele prezinta un pericol. toxice pentru daunatori. Intoxicatii cu substante erbicide Sunt mai putin toxice decat insecticidele. ele reprezentand totusi un pericol pentru albine. . ata pentru conservarea unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare. precum si prin preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective. singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de actiune a substantelor toxice.Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor. piretrina. In scopul distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de sinteza.substante toxice de ingestie – au actiune la nivelul tubului digestiv. vegetale: nicotina.

stupina are mai putin de suferit. diazinon. .distanta dintre stupina si cultura tratata. dietion. izolan. esteri fosforici si Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa. Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare. aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul. HCH este un insecticid puternic. .natura insecticidului. . sunt afectate albinele culegatoare.clorobenzol sulfonat (PCPBS). sunt la fel de toxici pentru albine dar au remanenta mai mica. . pericolul scade. tetradifon.Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina. . clorotin. fie cantitatile reduse in care se gasesc. . Aplicarea in timpul infloririi produce pagube mari apiculturii.carbonici. HCH. In schimb sbstantele organice de sinteza au o raspandire foarte mare.stadiul fenologic al culturilor. Cand umiditatea este ridicata. . . datorita fie pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris). fenolati. Acestea se aplica sub forma de stropiri. Evolutia: mortalitate masiva. ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor. dicofol. keltham. . folosite in special impotriva acarienilor: . Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori: . clordan. organice de sinteza: derivatii – clorurati. De regula insecticidele au actiune rapida (HCH). Esteri fosforici: paration.cliptevex.Esteri fosforici: sistox. iar timpul rece si aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. Derivatii clorurati: DDT. Sunt insecticide nevatamatoare.derivati clorurati: toxafen. afectand albinele tinere si puietul. omoara toate insectele. phosalo.conditiile meteorologice din momentul aplicarii. ploaia spala toxicul. tiodan. Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine: .remananta produsului. care apartin altor grupe de substante. DDT – actoneaza moderat dar are o remanenta mare. 167 . fonocaptan. acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse de nectar si apa necontaminata. policlorocafon.clorobenzolat. toxicitatea creste. continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa. clorofenandin.forma de administrare. tetrasul. Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire. lindan. mai grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri. malation. nu sunt selective. aldrinul.existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate.

inseamna ca albinele au murit departe de stupina. sticla.Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor. ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat in timp util pentru asi lua masuri de protectie.examen toxicologic de laborator. In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia.Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina.dupa aspectul chimic. dar sunt putine si in cuib.prin legislatia care se afla in vigoare. caramida. paralizeaza si mor. Fabricile de ciment. . Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime. . Daca in fata stupului sunt putine albine moarte. Intoxicatii prin emisii industriale Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina: .la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici care emana substante toxice in atmosfera. emana substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari. Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de astfel de emanatii. In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele descrise in intoxicatiile cu pesticide. depopularea brusca a lor. care contamineaza flora entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice).Legislatia.prin protejarea directa a apicultorilor.ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona. In formele cronice. 2. Tratament – nu exista nici un atidot. aripile lasate si limba desfacuta. mortalitatea este redusa insa continua o perioada lunga de timp. sunt excitate. numai respectarea normelor de protectie impotriva intoxicatiilor albinelor. − 2.combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut a lacurilor. Diagnosticul: . isi schimba culoarea din alb – sidefie in cenusie – galbuie.in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza 168 . Albinele au picioarele stranse. nu mai pot zbura. Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor Se face pe doua cai: 1. cu indicarea locului exact. centrale termo-electrice. . Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte: .

a gradinilor si a suprafetelor cultivate cu lucerna. comunicand urmatoarele . la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic – 72 ore. trifoi. Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se efectueaza tratamentul.48 ore. . poate aproba in mod exceptional aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile. . precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi. b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi. stabilind o serie de reglementari privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito. stropire). unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza: in tratamentul cu sulfati. ulei mieral – 5 ore. respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. 169 .denumirea substantelor folosite.data si durata aplicarii tratamentului. Se vor evita prafuirile si stropirile cu insecticide asurselor de apa. La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului. nicotina.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii. − La noi.sanitare. la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor – 120 ore. se interzice in tipul infloririi maxime. zeama sulfocalcica. In conformitate cu aceste prevederi.albinele impotriva intoxicatiilor. Din 1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza tratamentele cu substante chimice. In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube mari economiei Ministerului Agriculturii. unitatile si producatorii individuali ce urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele masuri: a. Consiliile locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor pentru a putea sa-i anunte la timp.locul unde se face tratamentul. in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.metoda de alicare (prafuire. durata izolarii se prelungeste cu 24.durata de actiune a substantei (remanenta). pentru a nu pune in pericol viata albinelor. . si a altor plante antomofile. d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator: 1. c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de executare pe toti detinatorii de stupi de albine. rapita. . comunicandu-le sub luare de semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente.

. acestea raspund material in fata justitiei. presupuse a fi contaminate. probe de pamant. . flori.stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial. insotite de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde: .metoda de aplicare.locul.evaluarea pagubelor. faguri cu pastura.simptomele observate la familii si albine. 170 . care anunta la randul lui Directia agricola. procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate juridica. . un delegat de la Consiliul Local si un delegat ACA.inchiderea acestora. Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost anuntati din timp nu pot pretinde daune.denumirea produsului folosit. precum si plante. data si cultura la care s-a efectuat tratamentul. urdinisurile se deschid seara si se inchid dimineata. Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si dupa terminarea ei. .5 kg pastura). inainte ca albinele sa zboare. Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 – 500g) care vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice. . asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare. In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura substantelor toxice.concluzia comisiei de ancheta. iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data sesizarii intoxicarii.in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile. . Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre comisie.se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura. 1. . . . tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor.familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa. Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere.cum s-au respectat dispozitiile locale. Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al circumscriptiei. e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care fac tratamente. f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat tratamentul). . . iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare. cu puiet. se recomanda: .2. respectandu-se intervalele de timp. In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila. frunze. Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a anunta cat mai repede medicul veterinar.in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere.

Broasca raioasa – ataca albinele noaptea pe blanita de zbor. pupelor si larvelor cu fum de sulf. de unde se mai intorc numai femelele pentru depunerea oualelor. se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati). Pentru anestezie se folosesc: . dar albinele il omoara imediat. dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani. Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui. Toamna fluturii mor. la o invazie mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara. in lipsa de hrana. Lastunul – ataca albinele din zbor in perioada de migrare. Din oua ies larve care sapa galerii in faguri vechi. Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort. In cursul unei veri apar 2 – 4 generatii de molii. in vederea imperecherii.DAUNATORII ALBINELOR Molia de ceara – Galeria Mellonella – fluture de culoare cenusiuargintie.Azotaul de poatsiu (salpetrul) – intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru. Bot gros – pasarea prinde din zbor albinele. pe care le culeg din fata stupului. cu care se afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet).Eterul – pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul stupu. fluturii ecluzionati parasesc noaptea stupul. de unde culege albinele iesite.lui. foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele fagurilor. Soparlele – sunt mari consumatoare de albine. nu se multumeste numai cu ce consuma si isi face si rezerve. Soarecii – patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea fagurilor. . dupa anestezie se face operatia 171 . Puparea are loc tot in stup sau in faguri. ciocaneste in stupi la urdinis. se inmoaie in pahar cu o zi inainte. Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii ambiant: 120 zile la 20°C si 50 zile la 27°C. Prigoria – ataca prisacile si albinele din zbor in camp. ANESTEZIILEs Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. Produc pagume imense in depozitele de faguri si in stupii slabi. nelinistesc familiile de albine. albinele ametite cad pe fundul stupului. Barza – consuma albine cand umbla pe pajiste. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii puternice. se hranesc cu resturi de polen si resturi organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. Pitigoiul – iarna. peste iarna rezista numai ouale si izolat larvele. se fac fasii din materiale textile (bumbac).

in cazurile de loca. .dezertarile di nuclei de imperechere.odrita. . acestea uita drumul spre casa.lipsa de hrana. producandu-se din urmatoarele cauze: . 172 . intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1. -seceta – duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona. DEZERTAREA COLONIILOR Este un fenomen rar intalnit. .frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza. ducand la depopularea stupilor. .1.Amnezia albinelor – teiul argintiu – in zilele calduroase elimina teeruri volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure. le dezorienteaza.Bioxidul de carbon – se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie fecundate artificial. .in cazurile de nesomoza cronica. .5 min).