Ce este un fapt social?

<< Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil sa exercite asupra
individului o constrangere exterioara; el este general pentru o intreaga societate avand in
acelasi timp o existentă proprie, independenta de manifestarile sale individuale. >> (Émile
Durkheim - Regulile metodei sociologice)
Astfel Durkreim sublinieaza ca orice fapt social exista in afara noastra inca de la nastere,
toti interactionand cu obligatiile care ne revin si care au fost acolo inaintea nostra cum ar fi
sistemmul de plati al datoriei, creditele din relatiile comerciale, modul de practica al meseriei etc.
Constrangerea exista chiar daca o resimtim diferit, deoarece daca ma conformez o resimt mai
putin, daca nu, mai puternic. Daca le incalc provoc reactii importiva mea. Gasim astfel de fapte
sociale in dogmele religioase, regulile juridice si morale, sisteme financiare dar si in asa numitele
curente sociale. In acesta din final, cand individul incearca sa se opuna sentimentele negate de el
se intorc importiva lui.
Un alt exemplu il vedem in modul in care sunt crescuti copiii, inca de la nastere ii
constrangem sa manance, sa doarma, sa bea regulat; mai tarziu le impunem ascultare si supunere,
apoi sa invete continuu, sa respecte obiceiurile, sa munceasca etc. Cand ea inceteaza sa fie
resimtita ca o constrangere este pentru ca, in acel moment s-a nascut obiceiul.
In concluzie, nu generalitatea faptelor este cea care ajuta la caracterizarea fenomenelor
sociologice, ci faptul ca tendintele, practicile grupului sunt luate colectiv.
Chiar si asa, un sentiment colectiv care are loc nu va exprima intocmai ceea ce este
comun pentru toate sentimentele individuale. Putem sa il numim un produs nou al actiunilor si
reactiunilor care au loc intre constientele individuale
<< El nu cuprinde decat un grup determinat de fenomene. Un fapt social se recunoaste
dupã puterea de constrangere externa pe care o exercita sau e susceptibil sã o exercite asupra
indivizilor; …> Faptul social este extern individului si nu este nici de natura biologica si nici
psihologica. O alta caracteristica o regasim ca fiind obligatorie, adica individul trebuie sa se
conformeze normelor si conventiilor impuse de societate. Ar fi gresit totusi sa asimiliam faptele
sociale fenomenelor biologice, dar si fenomenelor psihice (acestea exista doar prin constiinta
individului). Ele separat formeaza un fenomen nou cu atributului de sociale, avand ca unic
substrat societatea si nu individul.
Majoritatea ideilor, normelor, aspiratiilor la care ne raportam azi nu sunt originale si nu
ne apartin noua in totalitate, fiind influente exterioare pe care noi le modifica, reformulam.
Durkheim afirma ca: << O stare individuala imitata nu inceteaza prin aceasta sa fie
individuala. Orice fapt social este imitat; el are o tendinta de a se generaliza, iar aceasta pentru
ca este social, adica obligatoriu. Puterea de expansiune a faptului social nu este cauza ci
consecinta caracterului sau socilogic.>>
In ceea ce priveste modul in care observam faptele sociale, distingem un aspect extrem de
important si anume: sa consideram faptele sociale ca lucruri, iar cel care le cerceteaza are
obligatia sa sa le observe, sa le descrie si sa le compare. Autorul nu trebuie sa fie subiectiv
deoarece nu trebuie sa faca referire la ideile sale despre un fapt social. Ele au toate insusirile
lucrului.
Inca o regula importanta mentionata este detasarea de pre-notiuni, acelea care apar din
cunoastere comuna, dar nu au o baza stiintifica. Este destul de greu ca cercetatorii sa renunte la
aceste idei mai ales ca sunt foarte atasati de ele. Cand vine vorba de studiul economiei politice,
studiul moralei observam ca acest caracter ideologic este si mai puternic, iar investigatia
stiintifica este mai restransa.
Cu toate astea fenomele sociale sunt lucruri si asa trebuie abordate. Pentru a trata
fenomenele ca drept lucruri, inseamna defapt sa le tratam in calitate de DATA, exact de unde
porneste stiinta. Ne sunt date un ansamblu de regului care determina conduita, nu o data anume
sau conceptie asupra idealului moral. Comparand usor cu psihologia, autorul insista sa depasim
stadiul subiectiv, trecand la faza obiectiva mai ales ca faptele sociale pot fi observate mult mai
usor decat orice fenomen psihologic.
Mergand mai departe gasim inca o o regula pe care o citez: << A nu lua niciodata ca
obiect de cercetare decat un grup de fenomene definite în prealabil prin anumite caractere
exterioare care le sunt comune si a le cuprinde în aceeasi cercetare pe toate cele care raspund
la aceasta definitie.>>
De exemplu denumim FAMILIE orice agregat de acest gen si mergem si facem
investigatii speciale, desi nu a primit inca denumirea care o determina in terminologia
sociologica, apoi sociologul investigeaza famila, claunul, familia din partea mamei si se va
continua prin a fi definite in acelasi fel. Totusi este destul de clar ca notiunea asa construita nu se
va potrivi cu notiunea comuna; de exemplu un clan nu este o familie in acceptiunea obisnuita a
cuvantului.
In concluzie, chiar si aceste caracteristico exterieroare trebuie sa fie cat mai obiective
posibil, astfel ca este mandatoriu ca ele sa fie surprinse prin latura in care se prezinta si separate
de manifestarile lor individuale.
Jules Monnerot analizeaza propunerile lui Durkheim si in cateva linii cauta sa ne
elucideze in “teoriile” propuse de el. Plecam la drum cu cateva mentiuni, cum ca scopul
autorului era sa aduca sociologia din stadiu pre-stiintific si sa devina o stiinta, diferita de stiintele
naturare si speculatiile filosofice.
Monnerot sutine ca autorul aduce mari servicii sociologiei, atunci cand sustine ca “faptele
sociale trebuie tratate ca lucruri”. Spre exemplu in studiul stiintific al religiilor, asta insemnand
sa nu se ia in calcul credintele subiective ale credinciosilor, ci doar a se studia obiectiv riturile
religiei. Ce observa el mai departe este faptul ca sunt ascunse astfel 2 realitati si ca acest mod de
a studia nu este suficient. Ne atrage atentia sa nu confundam 2 propozitii:
<<A trata faptele sociale stiintific. A trata faptele sociale ca lucruri>>
El aduce ca argumente maxima lui Leibniz, adica a trata faptel sociale ca lucruri, pare sa
nege faptul ca el pot fi tratate stiintific.
Monnerot afirma ca: << noi nu credem ca sociologia ar trebui sa excluda celelalte stiinte
despre om, ci dimpotriva „ceea ce face ca cineva sa fie sociolog este mai putin subiectul pe
care-l studiaza, cst genul de interes care-l mana” >>. Dupa el, sociologia consta in punctul de
vedere dupa care pot fi studiate clase de fapte (etimologia, istoria, econimia etc). Exista mai
multe metode sociologice, pentru ca „natura obiectului impue maniera in care trebuie abordat”.
Asa putem observa ca azi majoritatea rezultatelor atinse de sociologie sunt relatii constante intre
fenomene care varieaza corelativ ( exemplu: criminalitate si somaj, tulburari mentale si razboi,
iar aceste rezultate nu sunt adevaruri absolute, ci sunt “uniformitati” ce pot si interpretate in mai
multe moduri, care pot fi modificate si nu exclud nicio informatie in plus.
In concluzie, scorurile pe care le ofera sociologia sunt opriuni probabilistice asupra unei
conduite viitoare a omului. Adica cunoastarea celui care nu este lucru, adica om. Monnerot
afirma ca: , marea eroare a lui Durkheim a fost sa cauta in sociologie un raspuns la exigenta sa
filosofica a adevarului absolut.’’
 BIBLIOGRAFIE

1. EMIL DURKHEIM, Regulile metodei sociologice, Iasi, Polirom, 2002

Capitolul I si II
2. JULES MONNEROT, Faptele sociale nu sunt lucruri