Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
b)
tendinta de reificare a realitatii sociale, de considerare a faptelor sociale in
mod absolut ca lucruri, de reducere a realitatii sociale doar la o succesiune a
lucrurilor, de simplificare a realitatii sociale prin ignorarea dimensiunii subiective, a
faptului ca societatea, viata sociala, reprezinta o impletire sui-generis a obiectivului
cu subiectivul.
1.2. Conceptia lui E. Durkheim despre faptul social
condamnati. Numai ca nu orice forta confera unui fapt caracter juridic ci doar
o forta publica, organizata si recunoscuta de catre societate.
Forta reprezinta, insa, doar un ajutor al dreptului, asigurandu-i doar functionarea.
Dreptul propriu-zis consta in lege, adica intr-un set de reguli impuse de catre
societate pentru functionarea ei normala. Ca atare, dreptul, ca ansamblu de reguli
de conduita impuse de catre societate si sanctionate cu ajutorul fortei publice, este
social prin definitie.
Dreptul este social prin origine, intrucat nu poate izvori decat din societate. Un
ordin dat de catre un individ, si nu de societate prin lege, nu este fapt juridic.
Dreptul este social ca gen de functionare, deoarece recurge la forta publica,
deci la societate.
Dreptul este social si ca scop, intrucat este menit sa reglementeze conduita
oamenilor intr-o societate, pentru o functionare normala a acesteia.
Caracterul social al dreptului reiese si din evolutia sa istorica, el schimbandu-se
odata cu societatea si neavand o evolutie independenta de aceasta. El evolueaza
odata cu civilizatia si cultura, cu regimul politic, cu ansamblul conceptiilor noastre
despre societate si morala.
Se poate spune ca dreptul constituie un aspect esential al vietii sociale, fiind
principiul de directie, de coeziune sociala. El este cel care da principiul de directie si
de coeziune sociala.
Dupa cum aprecia J. Carbonnier, dreptul, ca fenomen social si normativ, cuprinde
doua tipuri de fenomene:
fenomene de putere sau de autoritate care se afla in sfera autoritatii
legale si legitime dintr-o societate. Ele includ o gama foarte larga si variata de reguli
si norme, de la gesturi, expresii si indemnuri pana la ordine, decrete, legi, decizii
administrative etc., toate formulate si impuse de catre cei care guverneaza;
fenomene sub putere sau sub autoritate aflate in sfera celor guvernati
si care cuprind comportamentele, conduitele sau reactiile indivizilor sau grupurilor
sociale (acte de supunere sau conformism fata de lege sau acte de nesupunere,
transgresare sau respingere a unor norme si reguli elaborate si impuse de
autoritatea publica).
Fenomenele juridice mai pot fi impartite si in fenomene institutie si fenomene
caz. Institutia juridica, desemnand un ansamblu de reguli juridice cu un caracter
relativ stabil, care reglementeaza un anumit domeniu al realitatii
sociale, fenomenele juridice institutie sunt multimi de fenomene de acelasi
tip, un model socio-juridic ce poate fi aplicat la toate situatiile concrete.
b)
Exigenta existentei unei interventii umane pentru a savarsi dreptul tinde
sa scoata din sfera dreptului tot ce este considerat a valora mai putin decat aceasta
interventie.
3. Nondreptul prin rezistenta faptului la drept. Dupa opinia lui
Carbonnier, din perspectiva sociologiei juridice, nu orice obstacol opus dreptului
creeaza nondrept, iar fenomenele de violare a dreptului nu sunt fenomene de
nondrept prin simplul fapt ca ele violeaza dreptul. Pentru a putea considera faptele
nepedepsite de incalcare a dreptului ca apartinand nondreptului este necesar ca
dreptul sa fi renuntat la sesizarea si urmarirea acestor fapte, iar aceasta renuntare
sa aiba caracter de generalitate. In cazul criminalitatii nepedepsite, spunea
autorul, dreptul nu a renuntat la urmarirea si pedepsirea celor vinovati, iar daca, in
virtutea principiului oportunitatii urmaririlor acest lucru se intampla, aceasta
renuntare nu are valabilitate decat cu titlu particular.
Nondreptul, afirma Carbonnier, poate fi privit si ca alegere
individuala care poate fi:
a) difuza atunci cand individul inserat intr-o situatie juridica poate decide
daca va trai sau nu in mod juridic. Un exemplu ilustrativ este cel al dreptului
familiei. Institutia familiala are, indiscutabil, o reglementare juridica, ea
presupunand un set de drepturi si obligatii legale, prevazute in coduri, legi sau alte
acte normative. Numai ca cei mai multi oameni practica dreptul doar cu
intermitenta, cand nu pot face altfel (ca, de exemplu, in cazul incheierii casatoriei),
in rest traind ca si cum dreptul n-ar exista.
b) organica atunci cand nondreptul este perceput ca un reflex al dreptului.
In acest caz, in fata institutiei juridice se ridica un fel de institutie umbra (shadowinstitution), cu structuri similare dar mai mladioase, mai putin rigide.
Exemple de nondrept rezultate ale alegerii organice ar fi:
situatiile de fapt care fie inlocuiesc situatiile de drept (ex., mariajul de
fapt, separarea de fapt, filiatia de fapt etc.), fie au decazut din starea de drept
intentionata initial in urma unor obstacole juridice (ex., posesiunea de bun-credinta
sau societatile de fapt);
situatiile de prietenie bazate pe constatarea ca viata sociala se poate
ordona dupa doua axe fundamentale dreptul si prietenia -, ea putand functiona
perfect fara drept, doar prin amicitia reciproca a indivizilor.