Sunteți pe pagina 1din 4

A.

Teoria generala a actiunii Actiunea sociala este orice conduit umana care este motyivata si ghidata de catre semnificatiile pe care actorul le descopera in lumea exterioara de care el tine cont si carora le raspunde. Important! Actiunea umana are intotdeauna caracteristici sistemice. Orice avtiune este o suma de actiuni. Actiunea este in relatie complementara cu alte actiuni: orice actiune este un element de sine statator dar si element dintr o unitate mai mare. Talcott Parsons a propus sistemul actiunii sociale definindu l ca pe un sistem de sine stator si la un nivel foarte inalt de abstractizare. Definirea sistemului: Orice sistem Structura/organizare Functia [ sunt indeplinite anumite conditii de existent a sistemului Procese sistemice Definire sistemu actiunii sociale Modele normative[variabile structurale] Cerinte functionale [imperative functionale] Activitati, schimbari, evolutie

()Pattern variables 4 variabile structural [variabile care fac posibila organizarea sistemului actiunii sociale]

I. Universalism vs particularism A judeca un obiect fizic sau social plecand de la criterii generale aplicabile la un ansamblu de obiecte[ex prof-elev]/ a judeca dupa criteria specific un obiect fizic sau social [ex tata-fiu]; pattern variables= dileme actionale care orienteaza actiunile sociale . II. Performanta vs calitate A judeca un obect fizic sau social dupa ceea ce face, produce / a judeca un obiect fizic sau social dupa ceea ce este el in sine si dupa ceea ce face III. Neutralitate afectiva vs afectivitate Ex. Relatiile de munca/ ex: relatiile familiale IV. Specificitate vs difuziune A fi in relatie cu ceilalti sub anumite aspect specific [ex: angajat-client]/ a fi in relatii totale cu ceilalti [ex: membru al satului x]

Tonnies-> comunitate = societate [viziune universalista, centrata pe particularism, performanta, un context specific de calitate, afectiv, bazat pe neutralitate afectiva, difuziune] Durkheim -> solidaritate organica-mecanica [comunitate] ( ) Cerinte functionale Functia unui sistem corespunde unui ansamblu de activitati destinate a raspunde unei nevoi ale sistemului ca intreg. Exista un set de nevoi ale sistemui pe care anuminte elemente le indeplinesc avand deci o functie bine determinate. Nevoile SAS sunt de doua feluri : - reglarea relatiilor cu exteriorul; - organizarea interna. 4 functii imperative functionale: Adaption- ansamblul de unitati, acte care servesc la stabilirea raporturilor cu exteriorul Goal attainment- capacitatea de a fixa scopuri si a le urmari indeplinirea Integration- ansamblul de unitati, acte care controleaza, inhiba tendintele deviante Latence ansamblu de unitati, acte care asigura motivarea actorilor prin furnizarea de simboluri, idei, de moduri de expresie etc

Practic, aceste functii insumeaza istoria sociologiei, paradigm AGIL. 4 cerinte functionale- elemente Adaption- organism comportamental/behavioral Goal attainment personalitatea Integration sistemul social Latence - cultura [ norme care se transmit de la o generatie la alta]

() Procesele SAS In orice sistem al actiunii au loc transformari, treceri de la o stare la alta etc., insa pentru Parsons cea mai importanta este starea de echilibru. Echilibrul este totusi un caz limita, theoretic deoarece mereu apar modificari ale actiunilor sociologice. Sistemul actiunii tinde la echilibru chiar daca este neatins. Daca insa actiunea sociala este un factor de dezechilibru, sistemul actiunii este un factor de echilibru. Teoria sistemului social

In parallel cu teoria generala a actiunii sociale, Parsons a definit si o teorie a sistemului social si a societatii. Prima dintre ele o putem considera ca fiind la cel mai inalt nivel de abstractizare [pentru a fi utilizata in orice stiinta sociala care se refera la actiunea umana]. Sistemul social reprezinta o pluralitate de actori [individuali sau colectivi] legati in retele interindividuale si intergrupate. In acest cadru, actiunea sociala este in mod essential o relatie si este influentata din exterior de obiectele fizice , simbolice sau culturale. Important: sistemul social este defapt un subsistem al sistemului general al actiunii, iar functia lui principal este integrarea [paradigma AGIL]. Analiza sistemului sosical poate continua la alt nivel, considerat a fi compus din 4 subsisteme corespunzatoare adaptarii, urmarii scopurilor, integrarii si latentei in acest caz. Parsons considera sistemul social ca fiind societatea insasi, insa analiza se poate aplica la orice unitate concreta. Reprezentarea grafica Organism cultura personalitate A: economia L: socializarea G: politica I: comunitatea societala

Se observa ca am aplicat schema AGIL la sistemul social atunci putem spune ca functiile in cazul sistemul social sunt asigurate de alte 4 subsisteme. Subsistemul functional 1. Adaptare 2. Goal attainment Subsistemul sistemul social Economie Politica functia Producerea si circulatia bunurilor Directionarea catre obiective si mobilizarea actorilor si resurselor Transmiterea culturii cu scopul motivarii actorulu social[familia, scoala] Mentinerea solidaritatii societatii prin intermediul ansamblului de intritutii si a controlului social

3. Latenta

Socializare

4. Integrarea

Comunitatea societala

Cele 4 subsisteme pot fi studiate prin intermediul a patru stiinte : stiinte economice, politice, psihologia sociala si sociologia. Comunitatea societala se compune din ansamblul de legaturi care reunesc actorii unei societati facandu-I dependent si solidary de unde si coeziunea acesteia. Comunitatea societala este un sistem dual deschis- autonom- in relatie cu celelalte subsisteme: economia, politica, institutiile de socializare. Fiecare din cele 4 subsisteme primesc de la celelalte 3 elemente esentiale propriei existente pentru ca apoi sa furnizeze alte elemente/produde celorlalte subsisteme. Schimburile dintre subsisteme sunt asigurate prin medii de schimb. Subsistem Economia Politica Socializarea Comunitate societala Medii de schimb Moneda Puterea Angajamentul Influenta

In concluzie, intre cele 4 subsisteme au loc schimburi care asigura dinamica echilibrului social,o dinamica ce cuprinde totalitatea schimbarilor, perturbarilor din sistem, starea de echilibru a sistemului ramanand un deziderat theoretic. Exista in orice sistem social schimbari sociale care sunt endogene [tensiuni, contradictii, inadaptari]si erogene. De multe ori aceste tensiuni nu ajung sa fie cunoscute sunt inmagazinate si pot provoca o schimbare a structurii sociale foarte violenta. Pentru a avea loc o schimbare sociala de profunzime trebuie ca fortele schimbarii sa le depaseasca pe cele ale echilibrului[controlului]. Din perspectiva schimbarii sociale, parson a analizat evolutia societatilor umane si a identificat 3 stadii ale evolutiei. Societatea primitive -> societatea intermediara -> societatea moderna Prin intermediul scrierii prin intermediul dreptului