ANUL II ADMINISTRATIE PUBLICA

MANAGEMENTUL FUNCTIEI PUBLICE

Serviciul public profesionist tradiţional din Germania este o instituţie bazată pe competenţă,
performanţe şi îndeplinirea cu loialitate a sarcinilor, având scopul de a oferi o administraţie
stabilă. Astfel, serviciul public profesionist funcţionează ca o contrapondere pentru forţele
politice care modelează viaţa statului. În miezul interacţiunii dintre aceste forţe, administraţia
publică are rolul de a garanta o administrare stabilă, nepărtinitoare, supusă legii şi orientată
exclusiv către binele comun.

Funcţionarii publici servesc poporul ca întreg, nu un anume partid politic. Acest lucru
semnifică atitudinea ne-partizană, însă nu şi neutralitate politică. Neutralitatea politică se referă la
îndeplinirea loială a unor sarcini faţă de stat. Funcţionarii publici trebuie în orice moment să
poată garanta sprijinirea Constituţiei. Funcţionarii publici trebuie să asigure o îndeplinire
echilibrată a legii, independent de termenii legislativi şi de lipsa de continuitate a personalului din
rândurile Guvernului sau a corpurilor legislative, constituindu-se astfel într-o contrapondere la
turbulenţa partidelor politice.

Statul se bazează pe funcţionarii săi publici pentru a-şi putea îndeplini numeroasele obligaţii
legale către cetăţeni.Statul le conferă funcţionarilor publici sarcini oficiale şi ei au răspunderea de
a duce la îndeplinire actele oficiale de o manieră legală.

Aproape 4,6 milioane de oameni lucrează în cadrul administraţiei publice în Germania la

nivel central, federal şi local. Dintre aceştia, 1,6 milioane sunt funcţionari publici. Condiţiile
angajării lor, în principal salariul sunt reglementate de lege

Managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici se realizează în Germania – stat

federal – la nivelul landurilor, în mod descentralizat. În vederea realizării flexibilităţii resurselor
umane. Astfel, având în vedere principalele strategii de reformă ale Guvernului, funcţiile publice
generale şi serviciile au fost transferate în subordinea autorităţilor federale. În Germania nu există
o autoritate centrală care să gestioneze managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici,
structura corpului, termenele, condiţiile de încadrare fiind standardizate de administraţia federală
şi administraţia landurilor. În acest sens, responsabile de recrutarea funcţionarilor publici, precum
şi de asigurarea condiţiilor de dezvoltare a carierei acestora, sunt serviciile publice ale
ministerelor

RECRUTAREA

Recrutarea în cadrul serviciului public depinde în general de publicarea unui anunţ de post
vacant aşa încât să se garanteze accesul echitabil la funcţiile publice. Candidaţii potriviţi pentru
postul anunţat sunt aleşi printr-un proces de selecţie. Totuşi, serviciul public german nu are un
concurs central de recrutare. Fiecare autoritate răspunde de derularea propriilor proceduri de
recrutare şi angajare: de ex nu există reguli pentru forma procedurii de selecţie. La aceasta se
adaugă faptul că , în cadrul administraţiei federale, fiecare minister răspunde de angajări. Fiecare
minister este prin urmare răspunzător de selectare şi de angajarea de personal nou şi poate hotărî
independent cum vor fi selectaţi aplicanţii. Această responsabilitate privind chestiunile legate de
resurse umane decurge din principiul ministerial, conform căruia fiecare ministru federal îşi
gestionează propriul minister de o manieră independentă şi pe propria sa răspundere.

Parlamentele la nivel federal, local şi regional au dreptul de a hotărî , în cadrul autorităţii

bugetare de care dispun asupra numărului şi distribuţiei funcţiilor publice. În conformitate cu
legea bugetară, resursele umane nu se gestionează în concordanţă cu fondurile disponibile, ci în
concoradnţă cu posturile stabilite. În principiu, autoritatea bugetară trebuie să aprobe fiecare post
înainte ca cineva să fie angajat pe acea funcţie.Această procedură bugetară extrem de specifică în
ceea ce priveşte personalul a reieşit din statutul special de care se bucură funcţionarii publici în
conformitate cu legea privind serviciul public german.

Eligibilitatea pentru administraţia publică germană este reglementată de Constituţie: în

conformitate cu criteriile legate de aptitudini, calificare şi realizări profesionale, fiecare german
este în mod egal eligibil pentru funcţia publică.În afară de cerinţele generale, cum ar fi loialitatea
faţă de Constituţie, şi integritatea personală, funcţionarii publici trebuie să aibă formarea necesară
şi calificarea academică pentru clasele individuale de serviciu şi pentru anumite domenii.Un
asemenea sistem de “clase de servicii” sau de pre-condiţii formale pentru eligibilitate nu există în
legile care reglementează angajaţii serviciului public. Aplicanţii sunt în general angajaţi pe baza
cunoştinţelor individuale şi a abilităţilor. A fi potrivit pentru un anume post rămâne hotărâtor.

PROMOVAREA

Căile de dezvoltare a unei cariere pot fi desemnate uneia sau mai multora din următoarele clase
de servicii: serviciul obişnuit, serviciul intermediar, serviciul intermediar-superior şi serviciul
superior.Afilierea la o clasă de servicii depinde de poziţia cea mai de jos, de intrare în serviciul
public. Pre-condiţiile pentru admiterea în serviciul pregătitor sunt:

În serviciul obişnuit , încheierea cu succes a educaţiei secundare sau a unei educaţii echivalente
recunoscute;

Pentru serviciul intermediar, încheierea cu succes a educaţiei şcolare(10 ani) sau prezenţa la o
şcoală modernă secundară , ca şi o formare profesională sau un echivalent recunoscut

În serviciul intermediar-superior, încheierea cu succes a unei educaţii

politehnice(Fachhochschule) sau a altei educaţii care permite calificarea pentru admiterea la
universitate sau un echivalent recunoscut;

În serviciul superior, încheierea cu succes a studiilor superioare, într-o zonă de studii adecvată.
Aici, studiile de drept sunt privite ca fiind echivalente celor economice, financiare sau sociale
pentru serviciul general administrativ.

Germania, , dezvoltarea carierei are la bază principiul vechimii, ceea ce presupune o promovare
sau o avansare automată după o anumită perioadă de timp petrecută în serviciul public sau
asimilată acestuia.

Promovarea se face pe principiului meritului. Promovările au loc în conformitate cu aptitudinile,

calificările şi realizările profesionale. În cele mai multe cazuri, este necesară schimbarea
posturilor;funcţia superioară este ocupată pe bază de probă înainte de promovare. Dat fiind că
funcţionarilor publici li se desemnează posturi prestabilite, pentru o promovare este nevoie să
existe un post superior disponibil. Pentru a obţine o imagine obiectivă, informativă şi
comparabilă a performanţei personalului din serviciul public, evaluările performanţei sunt
efectuate la fiecare cinci ani în conformitate cu criteriile stabilite în ghidurile de evaluare- şi
atunci când este cazul şi în situaţii specifice. Servesc ca bază pentru decizii corecte legate de
personal şi măsoară dezvoltarea personalului;în plus, constituie un instrument pentru
managementul personalului.

MOBILITATEA

În Germania, ,transferul pe alt post este posibil la cererea funcţionarului public, dar nu este şi
garantat.

FORMAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Formarea prealabilă recrutării este asigurată de către universități sau de către școli de
administrație public specializată. Formatorul permanent utilizat în programele de formare inițială
de lungă durată este institutul de administrație din Germania În Germania această formare este de
o manieră puțin diferită, și anume studenții care urmează aceste cursurii sunt în fapt deja recrutați
de administrație si li se acordă un statut particular

În Germania, atât la nivel guvernamental-federal, cât şi la nivel local, există trei categorii de
personal, fiecare cu statut propriu: funcţionarii publici profesionişti-beamte, personal contractual-
angestellte şi muncitori-arbeiter. Funcţionarii publici profesionişti reprezintă o minoritate în
personalul bugetar .

BIBLIOGRAFIE:

1. ANDRONICEANU, A. Noutăţi în managementul public, Bucureşti, Editura Universitară,

2004.

2.ANDRONICEANU, A., coord, ş. a. Managementul proiectelor cu finanţare externă, Bucureşti,

Editura Universitară, 2004 3.

3. ANDRONICEANU, A. Management public internaţional, Bucureşti, Editura Economică,

2002
4. POLET, R. Civil servants in Europe of 15th, I.E.A.P., Paris, OECD Publishing, 2002 5. 5
5.STĂNCIULESCU, G.,ANDRONICEANU, A. Sisteme comparate de administraţie publică
europeană, Bucureşti, Editura Economică, 2001