ANUL 1- ADMINISTRATIE PUBLICA

Conferința ONU privind schimbările

climatice de la Paris

În perioada 30 noiembrie-11 decembrie, Parisul a găzduit cea de a 21-a sesiune a Conferinței

părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice
(CCONUSC) și cea de a 12-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11).

La 12 decembrie, părțile au ajuns la un nou acord global privind schimbările

climatice. Acordul prezintă un rezultat echilibrat, cu un plan de acțiune pentru limitarea
încălzirii globale „mult sub” 2 °C.

Carole Dieschbourg, ministrul mediului al Luxemburgului, care deține Președinția

Consiliului, a afirmat: „Astăzi este o zi în care putem să ne simțim mândri. Am ajuns la
primul acord obligatoriu din punct de vedere juridic și universal privind schimbările
climatice, care va deschide lumii posibilitatea de a evita schimbări climatice periculoase.
Este o foaie de parcurs pentru o lume mai bună, mai justă și mai durabilă. UE a luptat
pentru ca acest acord să fie cât mai puternic posibil. Am fost un liant de succes pe
parcursul acestor negocieri. Dar să nu uităm că Paris este doar începutul unei lungi
călătorii. Împreună cu toate părțile interesate - ONG-uri, comunitatea de afaceri și
fiecare cetățean - vom avea acum responsabilitatea de a transpune acest acord în
acțiuni.”

Donald Tusk, președintele Consiliului European, s-a alăturat altor 150 de lideri la
evenimentul de deschidere din 30 noiembrie 2015. Anul acesta, în septembrie, Consiliul
a adoptat în mod oficial o poziție de negociere pentru conferință.

Elementele principale ale noului acord de la Paris:

 obiectiv pe termen lung: guvernele au convenit să mențină creșterea

temperaturii medii la nivel mondial mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și
să continue eforturile de a o limita la 1,5 °C
  contribuții: înainte și în timpul Conferinței de la Paris, țările au prezentat planuri
de acțiune naționale cuprinzătoare privind clima în vederea reducerii emisiilor lor
 ambiție: guvernele au convenit ca, la fiecare 5 ani, să comunice contribuțiile lor
pentru a stabili obiective mai ambițioase
 transparență: acestea au acceptat, de asemenea, să se informeze reciproc,
precum și publicul cu privire la rezultatul eforturilor lor de realizare a obiectivelor
pe care și le-au propus, pentru a asigura transparența și supravegherea
 solidaritate: UE și alte țări dezvoltate vor continua să ofere finanțare pentru
combaterea schimbărilor climatice, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să
reducă emisiile, dar și să își consolideze capacitatea de rezistență la efectele
schimbărilor climatice

Pregătiri pentru cea de a 21-a sesiune a Conferinței părților (COP 21) la Convenția-
cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și pentru cea de a
11-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), Paris 2015

Concluziile Consiliului

Consiliul Uniunii Europene,

1.           SUBLINIAZĂ importanța crucială a Conferinței de la Paris din 2015, ca etapă

istorică, la nivel mondial, în consolidarea acțiunilor colective și în accelerarea tranziției
către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările
climatice. 

Necesitatea urgentă de acțiune la nivel mondial

2.           IA ACT cu îngrijorare de constatările celui de al cincilea raport de evaluare al

Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC); SUBLINIAZĂ faptul
că încălzirea globală este lipsită de echivoc și că influența exercitată de om a fost,
foarte probabil, cauza dominantă a încălzirii observate începând cu mijlocul secolului
XX. 

3.           ACCENTUEAZĂ faptul că, potrivit recentelor constatări ale IPCC, pentru a se
menține sub 2°C, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să ajungă la
maxim cel târziu în anul 2020, să se reducă cu cel puțin 50% până în 2050 comparativ
cu 1990[1] și să fie aproape de zero sau sub acest prag până în 2100; în acest context,
SALUTĂ declarația făcută de lideri cu ocazia summitului G7 din iunie 2015 și
SUBLINIAZĂ că toate părțile ar trebui să urmărească direcțiile de transformare către o
viziune pe termen lung a neutralității climatice globale și durabile și a rezistenței la
schimbările climatice în a doua jumătate a acestui secol; REAMINTEȘTE, în contextul
reducerilor care trebuie efectuate, conform IPCC, de către țările dezvoltate, ca grup,
obiectivul UE de reducere a emisiilor cu 80-95 % până în 2050, comparativ cu anul
1990.

Rezultatele de la Paris

4.           SUBLINIAZĂ că, la Conferința de la Paris, este important să se convină cu

privire la: i) un acord ambițios și durabil în cadrul CCONUSC („acordul de la Paris”),
obligatoriu din punct de vedere juridic și aplicabil tuturor părților, care să abordeze într-
un mod echilibrat și eficient din punctul de vedere al costurilor atenuarea schimbărilor
climatice, adaptarea la acestea, finanțarea, dezvoltarea tehnologiei și transferul de
tehnologie, consolidarea capacităților, transparența acțiunilor și a sprijinului și care să
conțină angajamente ambițioase, stabilite la nivel național, în materie de atenuare; ii) un
pachet cuprinzător de decizii care să permită punerea în aplicare a acordului de la Paris
și să definească dispozițiile intermediare până la intrarea în vigoare a acestuia; și iii) o
decizie privind intensificarea eforturilor la nivel mondial în materie de atenuare aferente
perioadei de dinaintea anului 2020, susținută de agenda de acțiune Lima-Paris. 

5.           SUBLINIAZĂ faptul că rezultatele de la Paris ar trebui să trimită un semnal

puternic privind finanțarea pentru a sprijini țările sărace și vulnerabile și pentru a permite
tranziția către economii reziliente, cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră.  

Continuarea procesului în 2015

6.           IA ACT DE volumul considerabil de lucru care a mai rămas în vederea obținerii
rezultatelor de la Paris; ESTE PREOCUPAT de lipsa unor progrese substanțiale până
în prezent cu privire la textul de negociere; ÎNCURAJEAZĂ copreședinții Grupului de
lucru ad-hoc pentru Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată (ADP) să
pregătească o versiune revizuită și concisă a textului de negociere care să cuprindă
principalele opțiuni, pe baza punctelor de vedere exprimate de părți, în vederea
implicării din timp și într-un mod fructuos a miniștrilor înainte de Conferința de la Paris. 

Contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC)

7.           SALUTĂ INDC-urile transmise până în prezent; SUBLINIAZĂ că UE și statele
sale membre și-au transmis INDC-urile la 6 martie 2015, acestea reprezentând un
obiectiv obligatoriu de reducere la nivel național a emisiilor de gaze cu efect de seră cu
cel puțin 40 % până în anul 2030 comparativ cu 1990; ÎNDEAMNĂ toate părțile care nu
au făcut încă acest lucru să prezinte INDC-uri echitabile și ambițioase cât mai curând
posibil în următoarele săptămâni; în acest context, SALUTĂ posibilitatea unor schimburi
de opinii productive privind nivelul cumulativ al eforturilor în direcția obiectivului de
menținere sub 2°C, inclusiv prin intermediul viitorului raport de sinteză al CCONUSC și
al Forumului privind INDC de la Rabat, Maroc, din 12-13 octombrie 2015. 

Acordul de la Paris

8.           IA ACT DE Comunicarea Comisiei intitulată „Protocolul de la Paris - Un plan de

acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020” ca o contribuție la
formularea unei viziuni a UE și a statelor sale membre în perspectiva Conferinței de la
Paris. 

9.           PROPUNE ca acordul de la Paris, obligatoriu din punct de vedere juridic la

nivel internațional: 

- să ofere o viziune pe termen lung asupra tranziției necesare către economii cu emisii
scăzute și rezistente la schimbările climatice pe parcursul acestui secol; 

- să permită participarea tuturor părților și angajamentul actorilor nestatali; 

- să fie sub forma unui protocol, pentru a consfinți expresia cea mai fermă a voinței
politice și a asigura previzibilitatea și durabilitatea; 

- să intre în vigoare după ratificarea de către un număr semnificativ de părți

reprezentând un nivel semnificativ de emisii, astfel încât să se asigure faptul că acordul
de la Paris este cu adevărat global și eficace. 

        

Atenuare

10.        PROPUNE ca acordul de la Paris: 

- să stabilească un obiectiv de atenuare global, pe termen lung, în conformitate cu

obiectivul „sub 2 C”; 
- să conțină angajamente echitabile, ambițioase și cuantificabile în materie de atenuare,
asumate de către toate părțile, conforme cu principiile CCONUSC aplicate în funcție de
diferitele circumstanțe naționale, de realitățile economice în evoluție și de capacități; 

- să prevadă că toate părțile trebuie să își asume, să mențină și să pună în aplicare un

angajament în ceea ce privește atenuarea; 

- să conțină un mecanism cincinal dinamic pentru eforturile de atenuare, în care toate

părțile să aibă obligația fie de a transmite angajamente noi sau actualizate, care să nu
fie inferioare nivelurilor anterioare de ambiție, fie de a le retransmite pe cele existente; 

- să conțină proceduri simplificate de reînnoire și de creștere a nivelului angajamentelor

de atenuare; 

- să includă un regim de asigurare a conformității care să promoveze punerea în

aplicare eficace și la timp; 

- să ofere flexibilitate țărilor cu cel mai redus nivel al capacităților. 

Adaptare

11.        PROPUNE ca adaptarea să reprezinte un element central al unui acord de la

Paris echilibrat care: 

- să prevadă angajamentul tuturor părților de a planifica, de a se pregăti și de a

răspunde efectelor adverse ale schimbărilor climatice, de a integra aspectul adaptării în
cadrul proceselor naționale de dezvoltare și de a-și comunica experiențele în vederea
realizării unei dezvoltări durabile, rezistente la schimbările climatice; 

- să solicite tuturor părților să își consolideze monitorizarea, raportarea, schimbul de

informații și cooperarea în vederea sporirii eficacității acțiunilor de adaptare; 

- să conțină o abordare iterativă și dinamică pentru a spori continuu eficacitatea

măsurilor de adaptare și punerea în aplicare a acestora; 

- să contribuie la sprijinirea tuturor țărilor, în special a țărilor celor mai sărace și a celor
deosebit de vulnerabile, în vederea realizării unei dezvoltări durabile, rezistente la
schimbările climatice; 

- să sublinieze că acțiunile ambițioase atât în materie de atenuare, cât și de adaptare,

inclusiv reducerea eficientă a riscului de dezastre, sunt esențiale pentru a gestiona și a
reduce riscul efectelor adverse ale schimbărilor climatice, inclusiv pentru a aborda riscul
de pierderi și daune.   

12.        REAMINTEȘTE documentul prezentat de UE și de statele sale membre privind

„Acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană în vederea planificării adaptării”. 

Utilizarea piețelor

13.        SUBLINIAZĂ faptul că acordul de la Paris ar trebui să permită utilizarea piețelor

la nivel internațional, sub rezerva aplicării unor norme contabile comune riguroase care
să asigure menținerea integrității de mediu și a integrității angajamentelor de atenuare
și evitarea dublei contabilizări, precum și să prevadă mecanisme de piață care să
promoveze măsuri de atenuare extinse și eficiente din punctul de vedere al costurilor,
generând o contribuție netă la eforturile mondiale de atenuare a schimbărilor climatice
și contribuind la dezvoltarea durabilă. 

   Finanțare

14.        REAFIRMĂ că UE și statele sale membre și-au asumat și își mențin

angajamentul de a intensifica mobilizarea pentru finanțarea combaterii schimbărilor
climatice, în contextul unor acțiuni de atenuare semnificative și al transparenței în
punerea în aplicare, pentru a contribui la obiectivul țărilor dezvoltate de a mobiliza în
comun 100 de miliarde USD pe an, până în 2020, dintr-o gamă largă de surse publice și
private, bilaterale și multilaterale, inclusiv surse alternative de finanțare; în acest
context, REAMINTEȘTE concluziile sale din 7 noiembrie 2014 privind finanțarea
combaterii schimbărilor climatice; Își REITEREAZĂ sprijinul ferm față de Fondul verde
pentru climă și AȘTEAPTĂ CU INTERES alocarea rapidă a finanțării inițiale;
SUBLINIAZĂ că dispozițiile acordului de la Paris referitoare la finanțarea combaterii
schimbărilor climatice trebuie să fie dinamice și capabile de adaptare la realitățile și
nevoile în schimbare, reflectând evoluția capacităților și a responsabilităților părților; de
asemenea, FACE REFERIRE la viitoarele sale concluzii privind finanțarea combaterii
schimbărilor climatice. 

          

Transparență și responsabilitate

15.        SUBLINIAZĂ că acordul de la Paris trebuie să prevadă un regim comun riguros,

bazat pe norme, inclusiv norme de transparență și responsabilitate aplicabile tuturor
părților, recunoscând totodată că aplicarea acestora va varia în funcție de tipurile de
angajament care reflectă capacitățile și circumstanțele naționale ale părților;
ACCENTUEAZĂ faptul că acest regim ar trebui să prevadă utilizarea unor indicatori
comuni, să respecte cele mai recente orientări ale IPCC și să valorifice experiența
dobândită în cadrul CCONUSC. 

16.        SUBLINIAZĂ că acordul de la Paris ar trebui să prevadă, în domeniul

exploatării terenurilor, pentru toate părțile, un cadru contabil și de raportare transparent
pentru emisii și absorbții, care să promoveze gestionarea durabilă a terenurilor, pe baza
deciziilor relevante existente în cadrul CCONUSC.

    Îndeplinirea în comun a angajamentelor

17.        CONFIRMĂ că UE și statele sale membre intenționează să își îndeplinească în

comun angajamentele asumate în cadrul acordului de la Paris; SALUTĂ intenția
Norvegiei și a Islandei de a participa la acest efort comun.  

   Alte chestiuni

18.        SUBLINIAZĂ importanța drepturilor omului, a egalității de gen, a unei abordări

care să țină seama de dimensiunea de gen, a unei tranziții echitabile pentru forța de
muncă, a locurilor de muncă decente, a educației, a acțiunilor de sensibilizare, precum
și a garantării securității alimentare în contextul politicilor climatice. 

Punerea în aplicare a acordului de la Paris

19.        PROPUNE adoptarea, la conferința de la Paris, a unui pachet cuprinzător de

decizii de fond, pe lângă un program tehnic de lucru, pentru a elabora în continuare
normele, modalitățile și procedurile privind, printre altele, transparența și
responsabilitatea în privința angajamentelor de atenuare, inclusiv în domeniul
exploatării terenurilor, precum și privind utilizarea piețelor la nivel internațional, care să
fie finalizat până în 2017, pentru a permite punerea în aplicare a acordului de la Paris. 

Intensificarea nivelului  de ambiție la nivel mondial aferent perioadei de dinaintea

anului 2020

20.        REAFIRMĂ că UE și statele sale membre aplică deja modificarea de la Doha la

Protocolul de la Kyoto; SUBLINIAZĂ hotărârea UE și a statelor sale membre de a
finaliza procesul de ratificare a modificării de la Doha în cel de al treilea trimestru al
anului 2015; și INVITĂ alte părți să facă același lucru în scopul de a asigura intrarea
rapidă în vigoare a acesteia; în acest context, SUBLINIAZĂ nevoia de adoptare, la
conferința de la Paris, a normelor de punere în aplicare pentru cea de a doua perioadă
de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto, astfel cum s-a convenit la Varșovia
și la Lima. 

21.        EVIDENȚIAZĂ faptul că toate părțile trebuie să acționeze pentru a reduce

decalajul în materie de atenuare pentru perioada de dinaintea anului 2020;
REAMINTEȘTE progresele înregistrate în cadrul ADP în identificarea posibilităților de
creștere a nivelului de ambiție al eforturilor de atenuare aferent perioadei de dinaintea
anului 2020 în domeniile cu potențial ridicat de atenuare, cum ar fi eficiența energetică,
sursele regenerabile de energie, REDD+, poluanții cu ciclu de viață scurt cu efect nociv
asupra climei, emisiile de metan generate în amonte, hidrofluorcarburile (HFC),
creditele la export și reforma subvențiilor pentru combustibilii fosili; SUBLINIAZĂ
importanța cooperării multilaterale, în special prin intermediul agendei de acțiune Lima-
Paris, vizând identificarea și accelerarea acțiunilor în aceste domenii; în acest context,
ACCENTUEAZĂ importanța implicării actorilor nestatali și a cooperării cu aceștia;
SUBLINIAZĂ că este important ca acțiunile de intensificare a eforturilor în materie de
atenuare aferente perioadei de dinaintea anului 2020 să continue și să se accelereze și
după conferința de la Paris, precum și să se acorde în continuare atenție la nivel politic
opțiunilor cu potențial ridicat de atenuare prin combinarea lucrărilor de examinare
tehnică a opțiunilor de atenuare cu evenimente periodice la nivel înalt pe baza agendei
de acțiune Lima-Paris.  

22.        SUBLINIAZĂ faptul că examinarea posibilităților cu potențial ridicat de atenuare

continuă să fie relevantă și după 2020 și poate servi drept contribuție la procesul de
creștere în timp a nivelului de ambiție la nivel mondial în temeiul acordului de la Paris. 

23.        RECUNOAȘTE necesitatea de a încuraja punerea continuă în aplicare a

deciziilor existente în cadrul CCONUSC; în acest context, SALUTĂ finalizarea
negocierilor privind REDD+.  

Alte procese

24.        Luând act de faptul că acordul de la Paris ar trebui să abordeze problema

emisiilor în toate sectoarele care fac obiectul unei analize periodice și că raportarea și
contabilizarea emisiilor ar trebui să rămână în sarcina CCONUSC, SUBLINIAZĂ faptul
că OMI, OACI și Protocolul de la Montreal ar trebui să reglementeze cât mai curând
posibil, în mod eficace și în conformitate cu obiectivul „sub 2°C”, emisiile de gaze cu
efect de seră provenite din transportul maritim internațional, din aviație și, respectiv, din
producția și consumul de HFC. 

25.        SALUTĂ rezultatul conferinței de la Addis Abeba, care consolidează cadrul de

finanțare a dezvoltării durabile și mijloacele de punere în aplicare a agendei universale
2030 pentru dezvoltare durabilă; AȘTEAPTĂ CU INTERES viitoarea reuniune la nivel
înalt a ONU care va adopta agenda intitulată „Transformarea lumii noastre: Agenda
2030 pentru dezvoltare durabilă” pentru a aborda problema universală a eradicării
sărăciei și a dezvoltării durabile și care confirmă importanța abordării schimbărilor
climatice ca element esențial în combaterea acestei probleme.

ACORDUL DE LA PARIS

Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost

semnată la Rio de Janeiro în anul 1992. Obiectivul principal al Convenţiei este
stabilizarea concentraţiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să
împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.
Protocolul de la Kyoto reprezintă un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar negocierea
lui a fost iniţiată la cea de-a 3 conferinţă a Părţilor, la Berlin în 1995, urmare a faptului
că măsurile prevăzute în Convenţie nu erau eficiente (după îndelungate lucrări, la 11
decembrie 1997, a fost adoptat, la Kyoto, Protocolul de la Kyoto). Principala
caracteristică a Protocolului este reprezentată de faptul că stabileşte angajamente
ferme de reducere a emisiilor faţă de anul de bază (1990) în prima perioadă de
angajament, respectiv 2008-2012, pentru ţările industrializate.
Cele şase gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto şi prevăzute în
Anexa A a acestuia sunt: dioxid de carbon – CO 2; metan – CH4; protoxid de azot – N2O;
hidrofluorocarburi – HFC-uri; perfluorocarburi – PFC-uri; hexafluorură de sulf – SF 6.
Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan internaţional la data de 16 februarie
2005.
În cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto, respectiv 2008-
2012, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, şi-au asumat o ţintă de reducere
a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de bază 1989. România și-a
îndeplinit și depășit obiectivul de 8 % asumat, pentru reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră.
A doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto a fost stabilită prin
prevederile „Amendamentului de la Doha” şi vizează intervalul 2013 – 2020. Pentru cea
de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, UE şi-a luat
angajamentul de a reduce emisiile cu 20 % în perioada 2013-2020 faţă de 1990.
În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferințe a
Părților (COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice au adoptat Acordul de la Paris
Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii
temperaturii medii globale sub 2°C. În același timp, este primul instrument multilateral
obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul
schimbărilor climatice, începând cu anul 2020.
Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune
dar diferențiate și a capacităților respective (common but differentiated responsabilities
and respective capabilities) și principiul echității.