1

Regulile metodei sociologice

Autor: Emile Durkheim

Emile Durkheim s-a nascut in 15 aprilie 1858 la Epinal dintr-o familie cu traditii

religioase puternice. In tinerete a studiat ebraica si doctrina talmudica. Dupa ce a absolvit

scoala normala superioara a sustinut doua bacalaureate, unul in litere in anul 1874 si unul in

stiinte in anul 1875. Doctoratul l-a sustinut in filozofie cu teza „Despre diviziunea muncii

sociale”, care a fost insotita de o teza complementara redactata in latina despre contributia lui

Montesqieu la construirea stiintei sociale.

Emile Durkheim este considerat „autorul cu cea mai importanta contributie in fixarea

academica a sociologiei ca stiinta si in impunerea ei deplina in cercul stiintelor umaniste”,

dupa ce Auguste Comte ii daduse numele si ratiunea de a exista. El este si organizatorul scolii

franceze de sociologie.

In cele ce urmeaza voi incerca sa prezint continutul cartii pornind de la patru intrebari

esentiale : ce vrea sa afle autorul, de ce ( care e relevanta problemei care apare discutata in

opera), care e raspunsul autorului la intrebarea de cercetare si cum isi sustine autorul teza ,

adica ce metode de cercetare utilizeaza pentru a obtine date stiintifice si a oferi relevanta

lucrarii.

Una din lucrarile cele mai importante din domeniul sociologiei chiar si in zilele

noastre o reprezinta lucrarea „Regulile metodei sociologice” a lui Durkheim, care e

considerata lucrarea de baza in cazul metodelor de cercetare sociologica. Odata cu aparitia

"Regulilor" metodei sociologice, prin intermediul lui Emile Durkheim, sociologia se

obiectiveaza si devine o stiinta distincta si autonoma. Societatea va fi cercetata asemenea

 1

stiintelor naturale, prin experimente, cu metode, privind faptele sociale ca lucruri exterioare

constiintei individuale.Autorul isi bazeaza cercetarea pe analiza comparativa, analiza datelor

si a documentelor. Observam cu usurinta ca aceasta lucrare este o cercetare fundamentala.

1. Care e intrebarea de la care pleaca cartea? Ce vrea autorul sa afle?

Lucrarea de fata fiind considerata piatra de temelie a societatii moderne ne face usor sa

ne gandim ca in acea perioada inca sociologia nu era fundamentata ca stiinta , inca era privita

oarecum superficial de ceilalti cercetatori. Autorul vrea sa afle care sunt cele mai potrivite

metode de studiu realitatii sociale .

2) De ce ?

Mecanismele si interactiunile sociale au devenit mult prea complexe inca din acea

perioada pentru a se mai incerca explicarea lor apelandu-se la cunostiintele de simt comun.

Toate aceste probleme si mecanisme omniprezente din punct de vedere social meritau expuse

atentiei opiniei publice si trebuia incercata explicarea lor intr-un mod cat mai profund si mai

aporopiat de o disciplina stiintifica.

3) Care e raspunsul autorului la intrebarea de cercetare?

Autorul isi asuma responsabilitatea de a elabora o metoda noua si mult mai clara care

sa ajute la clarificarea si studierea acestor fenomene. Fiecare capitol al cartii are un titlu

sugestiv pentru continutul acesteia astfel ca in primul capitol ne e prezentata definitia si

caracteristicile unui fapt social.Astfel aflam ca un fapt social e imposibil de definit prin
 1

generalitatea pe care o are in interiorul societatii deoarece el „se generalizeaza fiindca este

social, nicidecum el nu este social fiindca este general.”

In conceptia autorului un fapt social reprezinta „orice fel de a face, fixat sau nu,

susceptibil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara; sau, mai mult, care este

general pentru o intreaga societate data, avand in acelasi timp o existenta proprie,

independenta de manifestarile sale individuale”. Nu e suficient ca o gandire sau o miscare sa

fie generala (in toate constiintele individuale), pentru a deveni fapt social.

In plus, un fapt social poate fi recunoscut dupa amploarea difuziunii in interiorul grupului; el

exista independent de formele individuale pe care le capata difuzandu-se. Cea mai importanta

regula atunci cand vrem sa studiem faptele sociale e dupa parerea autorului tratarea lor ca pe

niste lucruri. Prin lucru se intelege tot ceea ce este dat, ce se impune observatiei, din el rezulta

idei; nu putem modifica un lucru printr-un simpul act de vointa.O alta regula importanta in

realizarea unei cercetari este detasarea de pre-notiuni (provenite din cunoasterea comuna, fara

baze stiintifice). Cercetatorii se debaraseaza cu greu de acestea datorita atasamentului fata de

anumite idei. In studiul moralei, economiei politice, caracterul ideologic este si mai accentuat,

partea de investigatie stiintifica este si mai restransa.

Autorul considera ca faza ideologica caracteristica tuturor stiintelor ar trebui redusa

astfel ca opteaza pentru inlaturarea pre notiunilor din stiinta si gruparea faptelor in functie de

caracteristicile lor comune intr-un mod cat mai obiectiv. Mijlocul de a realiza acest lucru

consta in surprinderea faptelor sociale prin latura prin care se prezinta separate de

manifestarile lor individuale. Reducerea fazei ideologice este sustinuta de mai multe

argumente.E necesar sa tratam faptele sociale ca pe niste lucruri pentru ca ele sunt datele

imediate ale stiintei avand astfel toate caracteristicile lucurilor.

Capitolul trei al lucrarii face distinctie intre normal si patologic oferindu-ne explicatii

si demonstrari pe baza acestei distinctii esentiale.Aceasta distinctie trebuie sa fie posibila din
 1

punct de vedere stiintific pentru ca sa poata servi la directionarea conduitei. Durkheim e de

parere ca boala se distinge de sanatate al fel cum se distinge normalul de anormal. In acelasi

timp autorul vede anormalul sub forma fiintei in stare de inferioritate si sub forma unui

fenomen patologic.Tot in acest capitol apar cele trei reguli cu privire la normal si la

generalitatea fenomenului. Crima, din punct de vedere social e vazuta ca fiind un rau necesar

care contribuie la mentinerea echilibrului unei societati, pana la urma ceva normal dar totusi

nu putem considera ca atunci cand raspandirea ei e prea larga nu devine ceva indizerabil si

respingator.

In urmatorul capitol autorul aprofundeaza distinctia dintre normal si anormal implicand

cele doua concepte in construirea speciilor sociale si a societatii particulare.Durkheim

considera ca metoda optima de a le construit e distinctia societatilor dupa gradul lor de

compunere nu pe calea monografiilor deoarece individul este asemeni infinitului iar infinitul

nu poate fi cuprins. Pornind de la premisa ca o societate poate fi clasificata doar dupa

studierea predecesorilor ei, autorul a ajuns la concluzia ca cea mai simpla societate este

hoarda deoarece e compusa doar din indivizi fara alte sisteme mai complexe.Toate aceste

specii ilustrate se diferentiaza puternic de speciile biologice care justifica creearea unor

metode valide de cercetare a lor diferite de cele biologice. Distinctia dintre normal si

patologic o vom gandi prin analogie cu aceea dintre sanatate si boala. Consideram sanatatea

ca fiind adaptarea perfecta a organismului la mediul sau si boala ca fiind tot ce tulbura aceasta

adaptare, bazandu-ne pe rationamente deductive. Fenomenele sociologice pot imbraca forme

diferite, ele ramanand in esenta aceleasi. Exista 2 tipuri de forme: generale, care se intalnesc

la majoritatea indivizilor, le vom numi normale si exceptionale, se intalnesc la o minoritate, le

vom numi morbide sau patologice.Tipul normal se confunda cu tipul mediu.

 1

Un fapt poate fi calificat drept patologic decat in raport cu o specie data. Starea de sanatate

sau boala poate varia si in cadrul aceleiasi specii, daca aceasta este in transformare. Un fapt

social nu poate fi numit normal pentru o specie sociala determinata, decat in raport cu o faza a

dezvoltarii sale. Autorul constata ca formele de organizare cele mai raspandite sunt si cele mai

avantajoase.

In ultimul capitol autorul explica necesitatea cercetarii cauzelor eficiente ale faptelor

sociale, deoarece utilitatea unui fapt nu ii explica existenta. O metoda cu caracter psihologic

ignora natura faptului social, acesta fiind ireductibil la fapte pur psihice. Astfel, faptele sociale

se explica doar prin fapte sociale.   Se enunta faptul ca asocierea da nastere unei fiinte noi,

lucru urmarit referitor la sociologie si psihologie, precum s-a intamplat in cazul biologiei si

stiintelor fizico-chimice. Se formuleaza reguli cu privire la acest subiect, afirmandu-se ca e

necesara o cultura generala, dar si sociologica pentru a intelege aceste reguli.De asemenea se

infatiseaza importanta elementului uman in mediul intern, in care isi are originea orice proces

social important. Se subliniaza de asemenea importanta mediilor interne secundare si

generale. Mediul social e un alt concept esential fara de care sociologia nu ar mai putea stabili

raporturi de cauzalitate. Viata sociala depinde de cauze interne. Autorul considera ca “Aceste

reguli ar permite sa construim o sociologie ce considera spiritul de disciplina conditia

esentiala a oricarei vieti in comun, intemeindu-l totusi pe ratiune si adevar”, crede

Durkheim.  

Ultimul capitol, ne arata ca metoda comparativa sau experimentul indirect este metoda

probei in sociologie, din moment ce fenomenele sociale nu se supun sociologului. Comte a

considerat-o, insa, insuficienta, completand-o cu asa-numita metoda istorica

 1

care poate ramane fara obiect daca respingi conceptia fundamentala a sociologiei

sale.Autorul aduce contra-argumente afirmatiei lui Mill care declara experimentul indirect

inaplicabil in sociologie. Totusi, “unui acelasi obiect ii corespunde intotdeauna o aceeasi

cauza”. La randul ei, metoda variatiilor conceptuale este instrumentul prin excelenta al

cercetarii in sociologie. Este necesar de a compara, in cadrul acestei metode, serii continui si

intinse de variatii si nu variatii izolate. „Un fapt social de oarecare complexitate nu se poate

explica decat cu conditia sa ii urmaresti dezvoltarea integrala pe toate speciile sociale”. Este

necesar de a inlatura factorul varstei care deranjeaza comparatia, pentru asta fiind suficient sa

evaluam societatile de comparat la aceeasi perioada a dezvoltarilor. “Sociologia comparata

este sociologia insasi”. 

Emile Durkheim face o prezentare de ansamblu a metodei sale, dar mai ales a

importantei acesteia. El scrie ca sociologia e independenta de orice filosofie, raportandu-se

doar la aceasta si ne permite sa dominam pasiunile de partid. De asemenea, trasatura

caracteristica ce consta in tratarea faptelor sociale ca lucruri, ii garanteaza obiectivitatea. In

acelasi timp, sociologia trebuie sa devina o stiinta autonoma, lucru ce i-ar da o mai mare

autoritate.   Aceste idei si crezuri ale autorului sunt mai mult decat elocvente in prezentarea

continutului lucrarii (care a devenit reprezentativa pentru literatura de specialitate) si

obiectivelor acesteia.  
 1

4 ) Cum afla autorul raspunsul la intrebarea de cercetare?

Toate aceste consideratii practice si metodologice pe care ni le ofera autorul sunt rodul

unor studii profunde si riguroase din domeniul sociologiei si a unei pregatiri de baza la fel de

riguroase din partea autorului.Lucrarea devenind una din cele mai reprezentative lucrari de

specialitate din domeniu si totodata o piatra de temelie a fundamentarii sociologiei ca stiinta

stiintifica .

Moldovian Daria

Psihologie anul 3 zi