FAPTUL SOCIAL LA E.

DURKHEIM

Emile Durkheim a fost un filozof și sociolog francez de origine evreiască, considerat

fondatorul școlii franceze de sociologie, având cea mai importantă contribuție în stabilirea
academică a sociologiei ca știință și acceptarea acesteia în cadrul științelor umaniste.
(wikipedia.org, 2023)1.

Se spune că Durkheim a dorit să deschidă o nouă eră a sociologiei căutând un teren de

cercetare solid, ferit de iluzii si sugestii personale. El se gândea că fără o pregatire temeinică
prealabilă nu ar avea capabilitatea de a îndeplini această misiune pe care și-a autoimpus-o astfel
a concluzionat că pentru a avea știință are nevoie de metodă.

Tema principală abordată de Durkheim în cartea sa "Regulile metodei sociologice" este

metoda si obiectul de studiu al sociologiei. Durkheim argumentează că sociologia trebuie să se
concentreze pe analiza fenomenelor sociale ca totalități si să se bazeze pe o metodă stiințifică
riguroasă pentru a întelege aceste fenomene. El subliniază importanța diferențierii între
fenomenele sociale și fenomenele individuale, și a necesității de a analiza fenomenele sociale in
contextul lor istoric și cultural specific.

Durkheim a fost determinat să definească faptul social ca fiind un aspect fundamental și

distinct al realității, deoarece el a considerat că societatea este un fenomen separabil de indivizii
care o compun, indivizii sunt legați împreunăîntr-o societate. El a argumentat că există o ordine
socială obiectivă care există independent de voința individuală si care poate fi analizată prin
metode științifice. Durkheim a susținut că faptul social este caracteristic doar societății umane si
că poate fi studiat prin analiza instituțiilor si normelor sociale care guvernează comportamentul
uman. El a afirmat că faptul social poate fi identificat prin observarea si analiza fenomenelor
sociale ca fenomene colective, cum ar fi religia, economia, educația și politica, care au o
existență și o logică proprie, independentă de indivizi. Durkheim a definit faptul social ca fiind
"orice manifestare a vietii sociale care prezinta o existenta proprie si o realitate independenta fata
de actiunile individuale". El a subliniat ca faptele sociale au o existenta obiectiva, independenta
de vointa si constiinta indivizilor si ca acestea pot fi analizate prin metode stiintifice.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Durkheim
 Faptul social enunțat de Durkheim manifestă câtave caracteristici care îl scot în evidență.
Caracteristica obiectivă iese în evidență deoarece faptul social are o existență proprie și o
realitate independentă față de acțiunile individuale.

Faptul social este caracterizat de colectivitate deoarece indivizii sunt legați împreună într-
o societate și este generat și menținut de normele și instituțiile sociale care guvernează
comportamentul uman.

Faptul social poate fi analizat prin metode științifice și poate fi înțeles prin analiza
instituțiilor și normelor sociale și reprezintă un aspect specific societății umane deoarece poate fi
studiat prin analiza fenomenelor colective.

Ideea lui Durkheim este că societatea este organizată în jurul unor norme și instituții care
guvernează comportamentul uman. El a argumentat că aceste norme și instituții sunt esențiale
pentru menținerea ordinii sociale și că devianța de la acestea poate fi considerată o patologie
socială. Durkheim a gândit ca fenomenele sociale au existență proprie și arela bază norme
enunțate de instituțiile care guvernează comportamentul uman și mențin ordinea socială. În acest
context, Durkheim a identificat si enunțat că devianța de la aceste norme poate afecta ordinea
socială.

Durkheim subliniază importanța analizei fenomenelor sociale în contextul lor istoric,

cultural specific și a necesității de a înțelege cum normele și instituțiile influențează
comportamentul uman și mențin ordinea socială.

Chiar dacă ideile si comportamentele existente in faptul social sunt exterioare individului,
acestea pot influența și modela indivizii, chiar îi pot predispune să acționeze într-un anumit fel.
Aceste influețe pot fi determinate de toate perceptele culturale pe care un individ le asimilează în
interacțiunile lui sociale și pot fi conștiente sau inconștiente.

Faptul social trebuie să fie bazat pe o ordine si o cultură dominantă, ordinea este asigurată
de legi , care sunt direct responsabile pentru acțiuni de modelare a indivizilor din comunitate și îi
determină pe aceștia săgândească într-un anumit fel. Încălcarea acestei ordini este de obicei
urmată de o pedeapsă, o metodă ideală prin care indivizii sunt determinați, motivați să nu “iasă”
din cadrul legal. Această pedeapsă, răspundere pentru faptele care ies din sfera normalității este
proporțională cu gradul de gravitate al faptei savarșite.
 Este clar că în cadrul unei societăți discutăm de fapte care se produc în sfera normalității
și care se regăsesc de obicei la majoritatea indivizilor dar întâlnim si fapte patologice care
reprezintă devianța de la normele și instituțiile care guvernează comportamentul uman si mențin
ordinea socială. Fenomenele patologice pot fi fenomene sociale cum ar fi criminalitatea,
delincvența, alcoolismul, drogurile și altele care sunt considerate deviații de la normele sociale
acceptate și care au efecte negative asupra societatii și indivizilor care fac parte din aceasta.

În concluzie este important sa interpretăm că viața într-o societate trebuie să se așeze sub
spectrul unor conduite care să determine un comportament general accesptat și trebuie
conștientizat că lipsa regulilor si a ordinii ar determina haos. Fiecare individ este responsabil de
modul în care acționează și va suporta consecințele acțiunilor și comportamentelor sale, fie că
aceastea sunt normale sau patologice.