Specificul sociologiei juridice

Sociologia este stiinta sociala ce studiază regulile sociale și procesele care leagă și

separă oamenii, nu doar ca indivizi dar și ca membri ai asociațiilor, grupurilor și
instituțiilor.
Sociologia constă în studiul vieții sociale umane, a grupurilor și societăților. Este
un demers îndrăzneț și de mare responsabilitate, întrucât subiectul ei este rezultatul
propriului nostru comportament ca ființe sociale. Sociologia poate fi definită
ca studiul sistematic al societăților umane, punând accent în special pe sistemele
moderne industrializate.

Ramuri de sociologie
Nu există un consens definitiv cu privire la ramurile sociologiei. Fiecare autor face
o ramură diferită.

Pentru Émile Durkheim, există trei ramuri despre care să vorbim:

1- Morfologia socială: referindu-se la mediile geografice, densitatea populației și

alte date care ar putea influența aspectele sociale.

2- Fiziologie socială: tratarea proceselor dinamice precum religia, moralitatea,

dreptul, aspectele economice și politice

3- Sociologie generală: încercarea de a descoperi legile sociale generale care pot fi

derivate din procese sociale specializate.

Sorokin, la rândul său, vorbește despre două ramuri:

1- Sociologie generală: studiază proprietățile comune tuturor fenomenelor sociale

și culturale în aspectele lor structurale (tipuri de grupuri și instituții și relațiile lor)
și dinamici (procese sociale precum contactul social, interacțiunea, socializarea
etc.).
2- Sociologii speciale: studiați în profunzime un fenomen sociocultural specific
precum sociologia populației, sociologia rurală, sociologia dreptului, sociologia
religiei, sociologia cunoașterii etc. Și apoi adăugați cosmo-sociologia și bio-
sociologia.

În timp ce Ginsberg consideră că sociologia se separă de problemele pe care le

abordează:

1-Morfologia socială: investighează structura socială. Descrieți și clasificați

principalele tipuri de grupuri și instituții sociale.

2- Control social: include studiul dreptului, moralei, religiei, convențiilor și

modelor.

3- Procese sociale: această categorie include modurile de interacțiune între indivizi

sau grupuri.

4- Patologie socială: se referă la studiul tulburărilor și tulburărilor sociale.

Odată cu trecerea timpului și dezvoltarea științei, în sociologie au apărut mai multe

ramuri de studiu. Unele dintre ele fiind: sociologia economica, sociologia religiei
,sociologia educației ,sociologia politică ,sociologia comunicării, sociologia
dreptului, psihologie sociala ,psihiatrie socială, sociologie istorică, sociologia
cunoașterii, criminologie,ecologia umană ,organizatie sociala ,schimbare sociala,
sociologia rurală ,sociologia urbană ,sociologia demografică, sociologia culturii.

Sociologia juridica( definitie)

Sociologia juridică s-a constituit şi afirmat în calitate de ştiinţă socială ca rezultat

al cercetării juriştilor şi sociologilor preocupaţi de evoluţia elementelor juridice în
perspectivă spaţio-temporală şi culturală. Sociologia juridică reprezintă disciplina
al cărei obiect de studiu desemnează ansamblul fenomenelor cuprinse în relaţia
cauză efect caracteristică dreptului, precum şi fenomenele înscrise în ariile
devianţei şi a inefectivităţii dreptului.

Diferentieri intre sociologia generala si sociologia juridica

Daca sociologia generala este teoria sistemului social global si a fenomenelor
sociale generale , sociologia juridical se prezinta ,in raport cu aceasta ,ca o
sociologie de ramura , ea investigand subsistemul juridicului in calitatea acestuia
de component al societatii globale.

Daca sociologia generala ia in considerare ansamblul juridicului si rolul global al

acestuia, sociologia juridical va cerceta succesiv componenta normativa, adica
sistemul de drept , cea institutionala,relatiile existente intre institutiile juridice
,modul de reflectare in plan ideatic si afectiv al realitatii juridice existente la un
moment dat si a ceea ce s-ar astepta din partea dreptului si al institutiilor publice.

Functiile sociologiei juridice

Functiile sociologiei juridice sunt: functia descriptiva, functia explicativa,

functia predicativa functia critica, functia practic-operativa.

Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea

realitatii sociale si implicit cea juridica, a componentelor acestora. Cele mai
uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate, grup social, macro si
micro social, socializare, devianta, resocializare, fenomene si procese sociale.

Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate

dintre fenomenele sociale. Aici intalnim concept ca cel de cauza,efect,factori
favorizanti, factori defavorizanti.

Functia predicativa sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va

prefigura realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni. Conceptele utilizate
pentru aceasta functie sunt: viitor , prognoza , anticipare, previziune.

Functia critica
Potrivit acestei functii, sociologia , analizand realitatea sociala prezenta ,
stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare, folosind concepte ca: model
normative, analiza, utilitate sociala, disfunctionalitatea sociala.
Functia practic-operationala deriva din cea critica si consta in indicarea
solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social
identificate in urma investigarii realitatii sociale.