Lazar Vlasceanu - Normalitate, Conformitate, Devianţă

9.
Normalitate, conformitate
ºi devianþã socialã
Petronel Dobricã
Introducere
Emile Durkheim: individul în societatea modernã
R.K. Merton: anomia ºi visul american al reuºitei
E. Sutherland: individ, asocieri diferenþiale, organizare socialã diferenþialã
H. Becker: Construcþia socialã a devianþei Outsiders ºi antreprenori morali
Erving Goffman: individul instituþionalizat ºi mitul victoriei culturale a
instituþiilor totale
Introducere
Devianþa este una dintre temele fundamentale ale sociologiei. De la sfâºitul secolului
al XIX-lea, cînd efectele industrializãrii ºi urbanizãrii societãþilor europene erau
privite ca semne ale unei veritabile patologii sociale ºi pânã în zilele noastre, marcate
de anxietatea generatã de criminalitate ºi de supra-expunerea mediaticã a acesteia,
sociologia a furnizat o multitudine de teorii explicative privind devianþa ºi deviantul.
Diversitatea rezultatelor reflecþiei sociologice asupra acestei teme provine din faptul
cã explicarea comportamentului deviant presupune raportarea la un mod mai general
de a înþelege individul ºi societatea; mai exact, este condiþionatã de raportarea la
modurile în care sociologii îºi re-construiesc permanent obiectul de studiu, teoriile
ºi metodologiile asociate.
Diversitatea modelelor de analizã privind devianþa nu exclude existenþa punctelor
comune; elementul central al diferitelor perspective sociologice asupra devianþei
este natura socialã a comportamentului deviant: ca ºi comportamentul conformist,
comportamentul deviant este un comportament social, care apare în cursul participãrii
indivizilor la viaþa socialã.
Definiþia normalitãþii nu se construieºte de la sine; ca orice definiþie, are nevoie
de un anumit referenþial. Referenþialul normalitãþii este alcãtuit din elemente la
338 IDENTITATE {I DIFERENÞÃ
prima vedere contrastante: conformitatea ºi devianþa. Comportamentul normal apare

ca rezultat al contrapunerii comportamentului deviant celui conformist. Pentru a
avea loc aceastã contrapunere e necesarã existenþa unui teritoriu comun celor douã
tipuri de comportament: acesta este teritoriul normelor sociale.
Raportarea la normã calificã individul ºi comportamentele sale: conformistul
este un om normal, pentru cã respectã normele sociale, pe cînd deviantul este
anormal, pentru cã le încalcã. O asemenea perspectivã presupune fetiºizarea cel
puþin într-o anumitã mãsurã conceptului de normã socialã; ea constituie fundamentul
modului normativist de înþelegere a vieþii sociale. Perspectiva normativistã are un aer
dogmatic, dat de postulatul pe care se sprijinã: simplul fapt al existenþei normelor
implicã respectarea lor. Acest mod de a privi societatea exclude în bunã mãsurã
indivizii, pentru cã ignorã diversitatea acestora ºi a grupurilor sociale, poziþiile din
care este compusã structura socialã, reprezentãrile asupra societãþii asociate acestor
poziþii, caracteristicile sub-lumilor sociale etc.
Viaþa cotidianã a oamenilor nu are mare lucru în comun cu postulatul normativist
ºi judecãþile derivate din el: indivizii îºi urmãresc interesele, se întâlnesc cu ceilalþi,
muncesc, se distreazã, viseazã, iubesc sau se detestã, în spaþii sociale concrete, în
care normele sunt definite ºi redefinite permanent, în funcþie de situaþiile în care sunt
implicaþi indivizii. Aceºtia sunt conformiºti pentru anumiþi indivizi ºi grupuri, dupã
cum pot fi devianþi în ochii altora, adepþi ai respectãrii normelor în spaþiul public ºi
practicanþi constanþi sau ocazionali ai devianþei secrete în spaþiul privat.
Într-o formulã iconoclastã, poate fi fixatã normalitatea, ca spaþiu al coexistenþei
conformitãþii ºi îndepãrtãrii de la norme, drept obiect al sociologiei devianþei?
Teorii clasice asupra devianþei

Prezentarea reflecþiei sociologice asupra unui domeniu sau altul al vieþii sociale
presupune o anumitã selecþie, realizatã pe baza unor criterii. Criteriile pe care le-am
avut în vedere în selecþia teoriilor prezentate în aceastã secþiune sunt relevanþa în
construcþia ºi re-construcþia sociologiei, în particular a sociologiei devianþei, capacitatea
de a genera alte modele ºi teorii explicative precum ºi actualitatea lor, datã de
relevanþa pentru înþelegerea ºi explicarea devianþei în societãþile contemporane.
Diferenþele dintre aceste teorii trebuie privite în sensul complementaritãþii para-
digmelor explicative: nu existã un mod unic de a privi devianþa ci moduri de a o
defini ºi explica.
Emile Durkheim: individul în societatea modernã

Perspectiva lui Durkheim asupra crimei constituie una dintre concepþiile teoretice
clasice care au influenþat în mod decisiv arhitectonica discursului sociologic despre
devianþã. Ce este crima? Cum definim devianþa? Existã acte substanþial deviante
sau spaþiul îndepãrtãrii de la norme este marcat de relativitate? Crima este în mod
obligatoriu ºi exclusiv dãunãtoare societãþii sau trebuie înþeleasã ca parte constitutivã
NORMALITATE, CONFORMITATE {I DEVIANÞÃ SOCIALÃ 339
al unei anumite «normalitãþi», element necesar ºi util pentru funcþionarea mecanismului

social? Putem concepe criminalul ca agent reglator al vieþii sociale? Care sunt
adevãratele funcþii ale pedepsei? Poate exista o societate perfectã, în care sã nu
existe devianþã? Sunt câteva dintre temele analizate de cãtre Emile Durkheim în De
la division du travail social (1893), Les regles de la methode sociologique (1895) ºi
Le suicide (1897). Analiza acestor probleme constituie unul dintre elementele
importante în efortul lui Durkheim de a fundamenta sociologia ca ºtiinþã: rãspunsurile
durkheimiene contrasteazã extrem de puternic cu imaginile oferite de simþul comun,
în care crima este definitã prin proprietãþile intrinseci ale actului iar criminalul este
privit ca fiinþã periculoasã pentru funcþionarea societãþii.
Normal ºi patologic. Dublul statut al devianþei ºi deviantului

Obiectul oricãrei ºtiinþe a vieþii, fie individualã, fie socialã, este, spune Durkheim,
de a defini ºi explica starea normalã, în opoziþie cu contrariul sãu. Distincþia dintre
normal ºi patologic este necesarã nu numai pentru înþelegerea crimei; semnificaþiile
acestei probleme condiþioneazã statutul social ºi ºtiinþific al sociologiei. O astfel de
interpretare este clar susþinutã de R. Aron arunci cand analizeazã concepþia sociologicã
a lui Durkheim: Distincþia dintre normal ºi patologic, dezvoltatã în capitolul III al
Regulilor metodei sociologice, joacã un rol important în gândirea lui Durkheim.
Dupã pãrerea mea, aceastã distincþie va rãmâne pânã la sfârºitul carierei unul dintre
fundamentele gândirii sale, deºi o utilizeazã mai puþin frecvent în perioada sa ultimã,
cea a Formelor elementare ale vieþii religioase. Importanþa acestei distincþii þine de
intenþiile reformatoare ale lui Durkheim. Dorinþa sa de a fi un savant pur nu-l
împiedica sã afirme cã sociologia n-ar merita o orã de efort dacã rezultatele n-ar
permite ameliorarea societãþii. Avea speranþa sã fondeze sfaturi de acþiune (conseils
daction) pe baza studiului obiectiv ºi ºtiinþific al fenomenelor sociale. Distincþia
dintre normal ºi patologic este în mod clar un intermediar între observarea faptelor
ºi asemenea sfaturi. Dacã un fenomen este normal nu avem de ce sã-l eliminãm,
chiar dacã ne ºocheazã moral; dimpotrivã, dacã este patologic, dispunem de un
argument ºtiinþific pentru a justifica proiecte de reformã1.
Criteriul pe baza cãruia stabilim caracterul normal sau patologic al unui fapt
social este generalitatea sa; frecvenþa unui fapt, indicator al normalitãþii sale, trebuie
analizatã în cadrul unui tip social dat, într-o anumitã fazã a evoluþiei sale. Cu alte
cuvinte, un fapt poate fi normal într-o societate ºi anormal în altã societate; în
aceeaºi societate, acelaºi fapt poate fi considerat normal la momentul t1 ºi anormal,
patologic, la momentul t2. Generalitatea ca ºi raritatea unui fapt sau altul sunt date
de condiþiile de existenþã ale vieþii colective2.
Dupã Durkheim, crima este un fenomen normal; ea este întâlnitã în toate
societãþile cunoscute ºi în toate timpurile. Universalitatea ºi normalitatea crimei sunt
rezultatul variaþiilor individuale ºi colective: o societate în care conºtiinþele indivizilor
1. Aron, R., 1967, Les étapes de la pensée sociologique, Paris: Gallimard, p. 369.
2. Durkheim, E., [ 1895] 2004, Regulile metodei sociologice, Bucureºti: Editura Antet.
ar fi absolut identice este imposibil de conceput. Dupã cum e inevitabil ca oamenii

sã se abatã, mai mult sau mai puþin, de la tipul colectiv, tot astfel este inevitabil ca
unele dintre aceste abateri sã fie considerate crime: Închipuiþi-vã o societate de sfinþi,
un schit exemplar ºi perfect. Crimele propriu-zise vor fi necunoscute în ea; dar greºelile
care par de nimic omului de rând vor provoca în ea acelaºi scandal pe care-l genereazã
delictul ordinar în conºtiinþele de rând. Dacã, deci, aceastã societate se gãseºte înarmatã
cu puterea de a judeca ºi de a pedepsi, ea va socoti aceste acte drept criminale ºi le
va trata ca atare 3.
Crima nu este doar normalã, ea este necesarã ºi utilã. Deplina uniformitate a
conºtiinþelor ar proteja societatea de crimã; în acelaºi timp, societatea nu s-ar putea
schimba, ar rãmâne încremenitã în faza respectivã. Criminalul ºi inovatorul sunt, dintr-un
anumit punct de vedere, asemãnãtori: ºi unul, ºi altul, pun sub semnul întrebãrii
modurile comune de a face, de a simþi, de a gândi. Uneori între cele douã personaje
existã identitate: unele moduri noi de a gândi, simþi, acþiona, sunt considerate deviante,
înainte de a deveni generale. Am putea spune cã actorii schimbãrii sociale sunt,
deopotrivã, geniul ºi criminalul: Pentru ca ea sã poatã evolua, (conºtiinþa moralã
a societãþii, n.n.) trebuie ca originalitatea individului sã poatã încolþi; iar pentru ca
aceea a idealistului care viseazã sã întreacã veacul sãu sã se poatã manifesta, e nevoie
ca aceea a criminalului, care este mai prejos de timpul sãu, sã fie cu putinþã. Una nu
merge fãrã altaDe câte ori, într-adevãr, ea (crima, n.n.) nu este decât o anticipare
a moralei viitorului, o îndrumare cãtre ce va fi! Dupã dreptul atenian, Socrate era
un criminal ºi condamnarea lui n-avea nimic nedrept. Cu toate acestea, crima sa,
anume independenþa sa de gândire, era utilã nu numai omenirii, ci ºi patriei sale 4.
Conºtiinþa colectivã ºi cuplul crimã-pedeapsã

În centrul perspectivei durkheimiene se aflã ideea de conºtiinþã colectivã, definitã
ca ansamblul credinþelor ºi sentimentelor comune majoritãþii membrilor unei societãþi.
Forþa ºi întinderea conºtiinþei colective variazã în funcþie de tipul de solidaritate
dominant. Existã douã tipuri de solidaritate: solidaritatea mecanicã, specificã
societãþilor cu grad redus de diferenþiere internã, în care indivizii sunt asemãnãtori,
ºi solidaritatea organicã,specificã societãþilor cu grad ridicat de diferenþiere internã,
în care indivizii sunt diferiþi. Aceste douã tipuri de solidaritate ºi societãþile pe care
le configureazã trebuie înþelese ca tipuri ideale: astfel, în societãþile moderne,
solidaritatea organicã, deºi dominantã, coexistã cu solidaritatea mecanicã, ce are
însã o sferã de acþiune redusã. În societãþile fundamentate pe solidaritatea mecanicã,
conºtiinþa colectivã acoperã cea mai mare parte a conºtiinþelor individuale; senti-
mentele împãrtãºite în comun de cãtre membrii colectivitãþii au o forþã extremã, care
se manifestã în atitudinea faþã de crimã ºi criminal. În schimb, în societãþile al cãror
principiu constitutiv este solidaritatea organicã, sfera de existenþã acoperitã de
conºtiinþa colectivã este mai redusã; reacþiile colective faþã de încãlcarea regulilor
3. Ibidem, pp. 90-91.

4. Ibidem, p. 92.
sunt mai slabe, marja interpretãrilor individuale a imperativelor colective este mai
largã5. Legãturilor de solidaritate mecanicã le corespunde dreptul represiv, în vreme
ce dreptul restitutiv corespunde legãturilor de solidaritate organicã. Fiecare tip de
drept dispune de un anumit tip de sancþiune: dreptului represiv îi sunt caracteristice
sancþiunile represive, dreptului restitutiv sancþiunile restitutive.
Indiferent de tipul de societate, crima reprezintã o rupturã a texturii solidaritãþii
sociale, a credinþelor ºi sentimentelor comune majoritãþii membrilor unei societãþi.
Mai exact a acelor sentimente care au ca proprietãþi distinctive o anumitã intensitate
medie ºi un anumit grad de precizie. Legãtura dintre cele douã elemente, crima ºi
sentimentele pe care le afecteazã, este esenþialã; variabilitatea acestor sentimente
determinã variabilitatea actelor considerate drept criminale ºi, în consecinþã, imprimã
crimei marca unei anumite relativitãþi. Prin urmare, crima nu poate fi definitã prin
caracteristicile intrinseci ale actului; cãutând un element constant, prezent în toate
tipurile de crimã cunoscute, Durkheim observã cã numãrul comportamentelor care
au fost considerate întodeauna ºi pretutindeni drept crime este redus: Variaþiile
dreptului represiv dovedesc în acelaºi timp cã acest caracter constant n-ar putea sã se
gãseascã printre proprietãþile intrinseci ale actelor impuse sau prohibite de cãtre
regulile penale, de vreme ce acestea prezintã o asemenea diversitate, ci în raporturile
pe care le susþin si cu o anumitã condiþie care le este exterioarã. 6.
În înþelegerea ºi definirea crimei opoziþia dintre aceasta ºi conºtiinþa colectivã este
esenþialã: Putem deci sã spunem... cã un act este criminal când ofenseazã stãrile
puternice ºi definite ale conºtiinþei colective.[ ...] Aceastã opoziþie, deci, este cea care
naºte crima, departe de a derva din ea. În alþi termeni, nu trebuie spus cã un act
ofenseazã conºtiinþa comunã pentru cã este criminal, ci cã este criminal pentru cã ofenseazã
conºtiinþa comunã. Nu-l respingem pentru cã este crimã, ci este crimã pentru cã îl
respingem7.
Caracteristica esenþialã a crimei rezidã, aºadar, în faptul cã determinã din partea
societãþii o anumitã reacþie, denumitã pedeapsã. Definirea crimei prin extragerea
caracterului comun al actelor care compun varietatea comportamentului criminal
reprezintã ilustrarea principiilor metodologice durkheimiene, care solicitã a nu lua
niciodatã ca obiect de cercetãri decât un grup de fenomene definite mai înainte prin
oarecare caractere exterioare care le sunt comune ºi a cuprinde în aceeaºi cercetare
pe toate cele care rãspund la aceastã definiþie. De pildã, constatãm existenþa unui
numãr oarecare de acte care înfãþiºeazã toate acest caracter exterior cã, o datã
sãvârºite, ele determinã din partea societãþii aceastã reacþiune particularã care se
cheamã pedeapsã. Noi facem din ele un grup sui generis, cãruia îi impunem o
rubricã comunã; îi dãm numirea de crimã oricãrui act pedepsit...8.
Modul în care Durkheim concepe crima nu este unul de tip statistic, cum am
putea crede dacã ne-am opri la criteriul generalitãþii sau frecvenþei unui anumit
comportament, utilizat pentru a distinge normalul de patologic. Pentru ca un act sã
5. Aron, 1967, op.cit., p. 323.

6. Durkheim, E., [ 1893] 1991, De la division du travail social, Paris: Quadrige/ PUF, pp. 36-37.
7. Ibidem, pp. 47-48.
8. Durkheim, 2004, op.cit. p. 67.
fie considerat crimã nu este suficient sã se îndepãrteze de la modul obiºnuit de a face

un anumit lucru; el trebuie sã genereze o anumitã reacþie din partea celorlalþi,
reacþie care apare în mãsura în care sentimentele colective afectate de crimã sunt vii
ºi puternice. Dacã aceste sentimente colective au o slabã intensitate nu putem vorbi
despre crimã ci doar despre un comportament care se îndepãrteazã de la modul
comun de a face, gândi sau simþi. Definiþia crimei cuprinde aºadar douã elemente:
un act care lezeazã conºtiinþa colectivã ºi reacþia socialã sub forma pedepsei.
Modul în care Durkheim defineºte pedeapsa derivã logic din concepþia acestuia
despre crimã. Orice act criminal afecteazã nu doar victima propriu-zisã (viaþa sau
integritatea fizicã a individului, dreptul de proprietate etc); mai important, crima
lezeazã însãºi societatea, prin faptul cã se împotriveºte sentimentelor colective care,
deºi existã prin intermediul indivizilor, au ca fundament o realitate superioarã
acestora, societatea. Principala victimãa criminalului este societatea: crima afecteazã
textura cea mai intimã a acesteia, reþeaua de sentimente colective care-i determinã
existenþa, legãturile de solidaritate cele mai profunde stabilite între indivizi.
Ce este aºadar pedeapsa? Dupã Durkheim, pedeapsa este în primul rând o
reacþie pasionalã care urmãreºte rãzbunarea; acest caracter este cu atât mai evident
cu cât societatea este mai puþin cultivatã (de exemplu, popoarele primitive pedepsesc
pentru a pedepsi, cu unicul scop de a produce suferinþã)9. Legea talionului este
expresia tipicã a modului de a atinge acest scop: fiind marcatã de pasiune, pedeapsa
tinde sã îmbrace forme maxime, atât ca intensitate cât ºi ca orizont.
În societãþile fundamentate pe principiul solidaritãþii mecanice pedeapsa are douã
trãsãturi esenþiale: rãzbunarea ºi suferinþa (suferinþã ca mijloc de rãzbunare). Morala
societãþilor moderne, în care principiul constitutiv este solidaritatea organicã, impune
justificarea pedepsei pe baza altor argumente: nevoia de apãrare ia locul dorinþei de
rãzbunare; furia este înlocuitã de spiritul de prevedere; suferinþa fizicã este eliminatã.
În realitate, spune Durkheim, aceste mutaþii compun un model care exprimã mai
degrabã cum ar trebui sã fie pedeapsa decãt cum este aceasta în realitate: orice
pedeapsã presupune acceptarea unei anumite suferinþe: Astfel, natura pedepsei nu
s-a schimbat în mod esenþial. Tot ce putem spune este cã nevoia de rãzbunare e mai
bine controlatã astãzi decât în trecut. Spiritul de prevedere care s-a trezit nu mai lasã
la fel de liber acþiunea oarbã a pasiunii; o menþine între anumite limite, se opune
violenþelor absurde, ravagiilor inutile...Cu toate astea, pasiunea rãmâne sufletul penalitãþii.
Putem, deci, spune cã pedeapsa constã într-o reacþie pasionalã de intensitate gradualã10.
De unde vine necesitatea de a pedepsi crima? Simþul comun ne indicã un rãspuns
simplu: din moment ce crima produce victimei o suferinþã, este absolut fireascã
pedepsirea criminalului; în plus, pedeapsa descurajeazã, aratã tuturor cã asemenea
fapte vor fi întotdeauna condamnate. Explicaþia propusã de cãtre Durkheim are însã
o altã dimensiune, mult mai subtilã: reacþia faþã de crimã este o condiþie a existenþei
societãþii, în sensul de mijloc de reafirmare ºi conservare a sentimentelor colective
afectate de crimã. Argumentaþia durkheimianã conduce la o concluzie care contrazice
9. Durkheim, 1991, op.cit., p. 52.

10. Ibidem, p. 57.
modul obiºnuit de a privi crima ºi criminalul: orice crimã ne produce oroare; este
firesc sã fie aºa, pentru cã ne simþim noi înºine ameninþaþi; de unde satisfacþia
generatã de suferinþa criminalului, satisfacþie care, chiar dacã morala modernã ne
obligã s-o refuzãm ca scop al pedepsei, ne produce o plãcere proporþionalã cu
dezaprobarea resimþitã. În acelaºi timp, cuplul crimã-reacþie socialã configureazã
spaþiul reafirmãrii ºi întãririi fundamentului societãþii: scopul pedepsei este refacerea
solidaritãþii sociale afectatã de actul criminal, a acelor sentimente vii ºi puternice
care leagã indivizii unii de alþii. Potrivit simþului comun, pedeapsa este destinatã
îndreptãrii criminalului ºi descurajãrii celor care i-ar putea urma exemplul; dupã
Durkheim, acestea nu sunt decât scopuri secundare, de fapt mai mult efecte marginale
ale funcþiei principale a pedepsei: refacerea ºi întãrirea conºtiinþei colective: La
fel este ºi cu pedeapsa. Deºi procedeazã printr-o reacþie mecanicã, prin miºcãri
pasionale ºi în mare parte iraþionale, rolul jucat de ea este util. Numai cã acest rol nu
este acolo unde îl vedem noi în mod obiºnuit. Ea nu serveºte sau serveºte în micã
mãsurã sã corijeze sau sã-i intimideze pe posibilii sãi imitatori; din acest dublu
punct de vedere eficacitatea sa este în mod evident îndoielnicã ºi, în orice caz,
mediocrã. Adevãrata sa funcþie este de a menþine intactã coeziunea socialã, menþinând
întreagã vitalitatea conºþiinþei comune 11.
Consecinþa acestui raþionament contravine nu doar cunoaºterii comune, ci ºi
diverselor ideologii construite în jurul pedepsei: deºi este aplicatã criminalului,
pedeapsa se adreseazã în principal oamenilor oneºti. Poate fi crima necesarã ºi utilã,
deºi criminalul acþioneazã împotriva indivizilor ºi societãþii? Paradoxul, dupã raþiona-
mentul durkheimian, este numai aparent: deºi crima afecteazã indivizii ºi societatea,
pedeapsa este mijlocul reafirmãrii sentimentelor afectate, ºi prin aceasta cuplul
crimã-pedeapsã contribuie la creºterea solidaritãþii sociale.
Anomia ºi viaþa omului în societatea modernã

Conceptul de anomie a fost utilizat de cãtre Durkheim în partea finalã a Diviziunii
muncii sociale (1893); l-a dezvoltat ulterior în Le suicide (1897), sinuciderea
anomicã fiind unul dintre principalele tipuri de sinucidere (alãturi de sinuciderea
egoistã ºi altruistã). Termenul anomie a trecut din vocabularul sociologic în vocabularul
curent, fiind utilizat în maniere diverse, în diferite tipuri de discurs public. Dintre
semnificaþiile vulgare ale acestui concept, cea care se apropie cel mai mult de sensul
durkheimian este lipsa de norme, înþeleasã ca incapacitate a normelor ºi valorilor
sociale de a reglementa conduitele indivizilor. În realitate, semnificaþia durkheimianã
a conceptului este mai largã; anomia semnificã drama omului modern, prizonier al
dorinþelor ºi pasiunilor împinse cãtre imposibil, al dorinþei de a avea cât mai mult ºi
mai repede, de a simþi cât mai intens: egoismul, sursã ºi scop al eforturilor individului.
Acest concept joacã un rol extrem de important în analiza problemei fundamentale
a reflecþiei durkheimiene, relaþia dintre individ ºi colectivitate: Tema acestei prime
cãrþi (De la division du travail social, n.n.) este tema centralã a gândirii durkheimiene,
11. Ibidem, p. 76.

aceea a relaþiei dintre indivizi ºi colectivitate. Cum poate constitui o adunare de

indivizi o societate? Cum pot aceºtia sã realizeze aceastã condiþie a existenþei
sociale care este consensul?12.
Într-un alt tip de lecturã, conceptul de anomie nuanþeazã semnificaþia temei:
problema relaþiei dintre individ ºi societate capãtã o formã mai precisã, aceea a vieþii
individului în societate. Omul este o fiinþã socialã în mãsura în care participã la viaþa
grupurilor din care este compusã societatea; participarea la viaþa acestora presupune
limitarea libertãþilor individului. În schimbul acestei cedãri, individul primeºte
influenþa protectoare a grupului (familial, religios, profesional): scopurile grupului
sunt mai înalte decât cele individuale ºi datoritã acestui fapt omul dispune de reperele
ºi energia necesare pentru a-ºi îndeplini funcþia socialã. Omul este moral, spune
Durkheim, în mãsura în care îºi îndeplineºte funcþia.
Participarea la viaþa socialã poartã marca tipului de societate în care acesta
trãieºte: în societãþile simple, bazate pe solidaritatea mecanicã (societãþile arhaice),
omul, pentru a fi om, trebuie sã semene celorlalþi, sã realizeze în sine toate trãsãturile
tipului colectiv; pe mãsurã ce diviziunea muncii sociale se dezvoltã, solidaritatea
organicã tinde sã devinã dominantã, tipul colectiv se estompeazã, iar individul
devine din ce în ce mai mult persoanã, în sensul de ... sursã autonomã de acþiune,
în ...mãsura în care existã în el ceva care este al lui ºi numai al lui ºi care îl
individualizeazã, în care este mai mult decât o simplã încarnare a tipului generic al
rasei ºi al grupului sãu13.
Estomparea tipului colectiv are drept consecinþã diversificarea dorinþelor ºi aspira-
þiilor indivizilor: dincolo de nevoile fiziologice, relativ uºor de satisfãcut, apar aspiraþii
pe care individul le transformã în scopuri pentru a cãror realizare îºi utilizeazã toatã
energia. Omul fericit, spune Durkheim, este cel care reuºeºte sã punã de acord scopurile
spre care tinde cu mijloacele de care dispune. Poate individul singur sã realizeze un
asemenea acord? Rãspunsul lui Durkheim este negativ: O fiinþã oarecare nu poate
fi fericitã sau chiar nu poate trãi decât dacã nevoile sale sunt în raport rezonabil cu
mijloaceleCum poate fi fixatã cantitatea de bunãstare, de confort, de lux, pe care
o fiinþã umanã o poate cãuta în mod legitim? Nu gãsim, nici în constituþia organicã,
nici în cea psihologicã a omului, nimic care sã limiteze aceste înclinaþii Atâta
vreme cât dorinþele depind doar de individ, acestea sunt nelimitate. În ea însãºi,
fãcând abstracþie de orice putere exterioarã care sã o regleze, sensibilitatea noastrã
este un abis fãrã fund, imposibil de împlinitPentru cã nimic nu le poate opri, ele
(dorinþele, n.n.) depãºesc întotdeauna ºi infinit mijloacele de care individul dispune14.
Singura autoritate care poate limita aspiraþiile individului este autoritatea societãþii:
Singurã societatea, fie direct în ansamblul sãu, fie prin intermediul unuia dintre
organele sale, e în stare sã joace acest rol moderator; pentru cã ea este singura
putere moralã superioarã individului, ºi a cãrei autoritate este acceptatã de acesta.
12. Aron, 1967, op.cit., p. 319.

13. Durkheim, 1991, p. 399.
14. Durkheim, E., [ 1897] 2002, Le suicide. Etude sociologique (Livre deuxieme: Causes sociales
et types sociaux). Cegep de Chicoutimi (ed. electronicã, Jean-Marie Tremblay), pp. 99-100.
Singurã ea are autoritatea necesarã pentru a spune adevãrul ºi a marca punctul

dincolo de care pasiunile nu pot trece15.
Existã, spune Durkheim, în conºtiinþa moralã a oricãrei societãþi, o anumitã ierarhizare
a ocupaþiilor, profesiilor, o estimare a cantitãþii de bunãstare asociatã fiecãrei poziþii.
Aceastã ierarhizare cuprinde praguri minime ºi maxime, între care sunt plasate aºtep-
tãrile indivizilor, dupã cum presupune acceptarea modului de ocupare a funcþiilor sociale
ºi a mijloacelor asociate acestora ca fiind juste: Conform acestor idei preexistente,
existã, de exemplu, o anumitã manierã de a trãi care este privitã ca limita superioarã
pe care ºi-o poate propune muncitorul în eforturile pe care le face pentru a-ºi îmbunãtãþi
existenþa, ºi o limitã inferioarã sub care e dificil de tolerat sã coboare... Una ºi cealaltã
sunt diferite pentru muncitorul de la oraº ºi pentru cel de la þarã, pentru servitor ºi
pentru lucrãtorul cu ziua, pentru angajatul din comerþ ºi pentru funcþionar etc... La
fel, îl blamãm pe bogatul care trãieºte în zgârcenie, dar îl blamãm de asemenea
atunci când cautã în exces rafinamentul luxului. Economiºtii protesteazã degeaba:
va fi totdeauna scandalos pentru sentimentul public ca un individ sã poatã folosi
pentru consumaþii absolut superflue o prea mare cantitate de bogãþie ºi pare chiar cã
aceastã intoleranþã nu se relaxeazã decât în perioadele de perturbare moralã16. Sub
presiunea societãþii dorinþele indivizilor sunt limitate la ceea ce aceºtia pot spera în
mod legitim sã realizeze; aceastã limitare este relativã sub un dublu aspect, în sensul
cã graniþele ei variazã de la individ la individ ºi de la o epocã istoricã la alta, în
funcþie de creºterea sau descreºterea venitului colectiv ºi de evoluþia ideilor morale:
definiþia luxului ca ºi aprecierea a ceea ce este de strictã necesitate pentru o clasã sau
alta se schimbã în funcþie de schimbãrile prin care trece societatea 17.
Evident cã individul nu este imobil, nu e un fel de masã inertã asupra cãreia se
exercitã presiunea societãþii. Dimpotrivã, el cautã în permanenþã sã-ºi îmbunãtãþeascã
situaþia; ceea ce este însã esenþial este faptul cã aceste cãutãri sunt limitate între
graniþele fixate de societate. Moderaþia impusã pasiunilor ºi dorinþelor îl fereºte pe
individ de decepþii catastrofale; fericirea omului, înþeleasã ca mulþumire cu propria
soartã, apare ca rezultantã a unui complex format din aspiraþiile rezonabile, în raport
cu poziþia socialã, posibilitãþile deþinute ºi eforturile depuse. Fundamentul acestui
acord stã în acceptarea de cãtre indivizi a principiilor de clasificare socialã, existente
în orice societate: naºterea într-o anumitã clasã, în societãþile trecute, meritul ºi
calitãþile ereditare, în societãþile moderne, îndeplinesc aceeaºi funcþie, aceea de a
indica individului zona socialã spre care este îndreptãþit sã aspire.
Starea normalã este, aºadar, starea definitã prin adecvarea dorinþelor individului
la posibilitãþile de care acesta dispune; sursa acestui echilibru este societatea, care
aratã fiecãruia, chiar dacã într-un mod relativ, pânã unde e rezonabil sã-ºi proiecteze
dorinþele. Starea în care societatea nu mai poate îndeplini acest rol este starea de
anomie; aceasta apare în cazul transformãrilor sociale de anvergurã: Când societatea
este tulburatã, fie cã este vorba despre o crizã dureroasã, fie prin transformãri
15. Ibidem, p. 101.

16. Ibidem, pp. 101-102.
17. Ibidem, p. 102.
fericite dar prea bruºte, devine temporar incapabilã sã exercite aceastã acþiune; ºi
iatã de unde vin aceste creºteri bruºte ale curbei sinuciderilor...18.
Ceea ce au în comun crizele economice ºi perioadele de creºtere rapidã a
prosperitãþii colective ºi individuale este faptul cã ºi unele ºi altele perturbã ordinea
colectivã. Creºterea ratei sinuciderilor în perioadele de declin economic se explicã
prin faptul cã indivizii sunt obligaþi sã coboare sub nivelul cu care fuseserã obiºnuiþi,
sã-ºi restrângã aspiraþiile, sã se mulþumeascã cu mai puþin: cum societatea nu le
poate reface educaþia moralã într-un timp scurt, nemulþumirea resimþitã de cãtre
aceºtia genereazã ...suferinþele care îi detaºeazã de o existenþã diminuatã înainte de
a o fi experimentat19.
Într-o manierã diferitã, dar similarã în consecinþele sale, creºterea bruscã a
bunãstãrii sociale ºi individuale afecteazã de asemenea echilibrul dintre posibilitãþi,
dorinþe ºi recompensele sociale obþinute de cãtre indivizi. În situaþii normale, scala
aspiraþiilor individului este dependentã de cea a posibilitãþilor de care acesta dispune;
creºterea rapidã a bogãþiei, spune Durkheim, afecteazã acest echilibru: Nu mai
ºtim ce e posibil ºi ce nu, ce e just ºi ce e injust, care sunt revendicãrile ºi speranþele
legitime, care sunt cele care depãºesc mãsura. În consecinþã, nu mai rãmâne nimic
care sã nu poatã fi pretins... e atins chiar principiul care prezideazã repartizarea
cetãþenilor între diferite slujbe. Pentru cã raporturile dintre diferitele pãrþi ale societãþii
sunt modificate, ideile care exprimã aceste raporturi nu pot rãmâne aceleaºi...
Pentru cã prosperitatea a crescut, dorinþele sunt exaltate. Starea de dereglare sau
anomie este, deci, ºi mai mult întãritã prin faptul cã pasiunile sunt mai puþin
disciplinate chiar în momentul în care ele ar fi avut nevoie de o disciplinã mai
puternicã20. Spectacolul bogãþiei celor favorizaþi într-o asemnea perioadã stimuleazã
întreaga societate, indiferent de poziþia socialã ºi de posibilitãþile asociate; individul
are senzaþia cã poate dori orice, cã totul este posibil, cã regulile sunt relative.
Societatea, a cãrei autoritate funcþiona mai înainte ca frânã moralã în calea extinderii
nemãsurate a pasiunilor individului, este acum incapabilã sã le tempereze. Ambiþiile
ºi pasiunile umane se împletesc într-o spiralã infinitã; fiecare plãcere satisfãcutã
genereazã o alta, fiecare etapã parcursã înseamnã doar o îndepãrtare de momentul
iniþial, fãrã a-l apropia pe individ de scopul final. De fapt, acest scop are o existenþã
morganaticã: singurul lucru cert este permanenta exaltare a dorinþelor. Cum ele nu
mai sunt limitate, în mod fatal vor rãmâne în urma realizãrilor: acest decalaj este
sursa nemulþumirilor ºi frustrãrilor care determinã creºterea ratei sinuciderilor o
datã cu creºterea prosperitãþii colective.
Starea de anomie, spune Durkheim, nu apare doar în cazul crizelor: existã o
zonã socialã în care anomia este deja o stare cronicã, zona comerþului ºi a industriei.
De o parte ºi de alta, se declarã cã naþiunile trebuie sã aibã drept unic sau principal
obiectiv sã prospere industrial... industria, în loc sã continue sã fie privitã ca un
mijloc în vederea unui scop care o depãºeºte, a devenit scopul suprem al indivizilor
ºi societãþilor. Dar atunci a apãrut situaþia cã dorinþele pe care le pune în joc nu mai
18. Ibidem, p. 103.

19. Ibidem, p. 104.
20. Ibidem.
sunt limitate de nicio autoritate. Aceastã apoteozã a bunãstãrii, sanctificându-le,

pentru a spune astfel, le-a pus deasupra oricãrei legi umane. Pare cã e un soi de
sacrilegiu sã le limitezi... În cele din urmã, aceastã dezlãnþuire a dorinþelor a fost ºi
mai mult agravatã de chiar dezvoltarea industriei ºi extinderea aproape nelimitatã a
pieþei... Existã o sete de lucruri noi, de plãceri ignorate, de senzaþii necunoscute, dar
care-ºi pierd întreaga savoare îndatã ce sunt cunoscute21. Aceastã cãutare permanentã,
pasiunea pentru infinit, prezentatã în societatea modernã drept calitate moralã supremã,
este în realitate expresia stãrii de anomie, stare patologicã, sursã de nemulþumire ºi
disperare. Tradiþiile ºi practicile sociale sunt incapabile sã regleze viaþa indivizilor;
ceea ce trebuie construit este o nouã moralã, care sã corespundã schimbãrilor intervenite
la nivel colectiv ºi individual22 (Durkheim, 1897/2002, II, 124).
Interpretãri durkheimiene
E. Durkheim a fost ºi este interpretat în maniere extrem de diferite23: i-a fost
atribuitã paternitatea sociologismului (individul are o autonomie aparentã, e un actor
pasiv ale cãrui comportamente sunt efectul presiunilor structurilor sociale), a fost
considerat precursorul holismului în sociologie (primatul structurilor sociale asupra
indivizilor impune plasarea explicaþiei sociologice la nivelul societãþii ºi nu la nivelul
indivizilor care o compun); dimpotrivã, a fost înþeles ca relaþionist realist (termenii
societate ºi cauze sociale exprimã de fapt proprietãþile relaþiilor la care participã
indivizii, singurele cu adevãrat reale), analizele sale fiind retraduse în termenii
sociologiei acþiunii, fundamentatã pe postulatul individualismului metodologic (explicaþia
sociologicã trebuie plasatã le nivelul actorilor sociali ºi sistemelor de interacþiune în
care aceºtia sunt angajaþi). În alte perspective24 influenþa asupra dezvoltãrii sociologiei
nord-americane, în forma structural-funcþionalismului, a fost contrapusã influenþei
asupra teoriilor de tip interacþionist.
Utilizarea diferitã ºi uneori divergentã a analizelor durkheimiene nu este un fapt
anormal; ea se datoreazã, pe de o parte, diferenþelor teoretice ºi metodologice dintre
diferitele ºcoli ºi curente, care presupun un anumit tip de privire asupra societãþii,
precum ºi o anumitã lecturã a teoriilor clasice; pe de altã parte, perspectiva
durkheimanã este una care se desfãºoarã, de cele mai multe ori simultan, la niveluri
multiple. Ideea presiunilor exercitate de cãtre societate asupra indivizilor (limitarea
relativã a aspiraþiilor în funcþie de mijloacele rezonabile, disponibile în funcþie de
poziþia individului în ierarhia socialã) nu este câtuºi de puþin ireconciliabilã cu ideea
autonomiei individului, angajat în activitãþi sociale prin care urmãreºte realizarea
scopurilor individuale ºi de grup. Structurile sociale sunt preexistente indivizilor; în
acelaºi timp, natura socialã a omului rezidã în participarea la viaþa grupurilor sociale,
din ce în ce mai diferite, pe mãsurã ce diviziunea socialã a muncii este mai
accentuatã. A înþelege individul ºi societatea presupune înþelegerea individului în
21. Ibidem, p. 106.

22. Ibidem, p. 124.
23. Boudon, R., 1979, La logique du social, Paris: Hachette, pp. 37-40.
24. Durand, J.-P., Weil, R. (coord.), 1993, Sociologie contemporaine, Paris: Vigot, p. 80.
societate. Dincolo de un minim de norme ºi valori împãrtãºite de membrii unei

aceleiaºi societãþi, fãrã de care aceasta s-ar dezintegra, lumea modernã este o lume
a diferenþelor dintre indivizi ºi grupuri. Viaþa socialã presupune întâlnirea acestor
norme ºi valori diferite, a modurilor de a face, simþi ºi gândi, care tind sã devinã din
ce în ce mai specifice sub-lumilordin care este compusã lumea socialã: cu excepþia
unui numãr extrem de redus de comportamente, evaluarea îndepãrtãrii de la norme
devine din ce în ce mai mult o chestiune care þine de grup: în aceastã perspectivã,
definirea crimei prin dublul criteriu al îndepãrtarii de la normã ºi al reacþiei sociale
care este pedeapsa, a influenþat într-o mãsurã considerabilã dezvoltarea perspectivelor
sociologice asupra devianþei.
R.K. Merton: anomia ºi visul american al reuºitei

Teoria mertonianã a anomiei a fost dezvoltatã în versiuni succesive, timp de 26 de
ani: prima variantã a studiului Social structure and anomie(un text de 10 pagini)
a fost publicatã în anul 1938, în American Sociological Review; ultimul text publicat
de Merton asupra anomiei apare în 1964, Anomie, anomia and social interaction:
contexts of deviant behavior25. Principala lucrare a lui Merton, Social theory and
social structure (1949), cuprinde forma reelaboratã ºi cel mai des utilizatã ulterior a
studiului Social structure and anomie26.
Robert King Merton (1910-2003)

Unul dintre cei mai importanþi sociologi americani, R.K. Merton este întemeietorul
sociologiei ºtiinþei. De asemenea, dezvoltã analiza funcþionalistã ºi pe cea
structuralistã. Dezvoltãrile sale conceptuale asociate analizei funcþionale accentueazã
faptul cã toate fenomenele au consecinþe asupra structurii sociale mai largi ºi cã
atât funcþiile cât ºi disfuncþiile sociale au un rol esenþial în procesul de schimbare
socialã. Conceptul de anomie, preluat de la E. Durkheim, este definit de Merton
ca referitor la o stare de conflict structural între cerinþele culturale (definiþiile
culturale ale succesului social) ºi oportunitãþile pe care indivizii le au la dispoziþie
pentru a împlini aceste cerinþe.
Lucrãri:
Social Theory and Social Structure (1949)
The Sociology of Science (1973)
Paradigma: structural-funcþionalism
25. Besnard, P., 1978, Merton a la recherche de lanomie, Revue francaise de sociologie, 19(1):
3-38, pp. 3-4.
26. În aceastã analizã am utilizat Social structure and anomie, reeditatã în Delinquency, Crime
and Social Process (1969, Harper & Row), dupã ediþia din 1957 a Social Theory and Social
Structure, The Free Press.
Una din imaginile comune asupra relaþiei dintre individ ºi societate este construitã
plecând de la ideea dominanþei impulsurilor biologice asupra comportamentului
uman: urmãrind satisfacerea acestor instincte, indivizii intrã în conflict cu anumite
constrângeri, care compun ceea ce numim controlul social. Ordinea socialã este
rezultatul luptei dintre individ ºi societate; originea comportamentelor deviante
rezidã aºadar în impulsurile biologice, care, în anumite situaþii, sunt mai puternice
decât constrângerile sociale.
Critica lui Merton asupra acestei perspective porneºte de la douã observaþii, care
constituie în egalã mãsurã tema studiului sãu privind anomia: frecvenþa comportamentului
deviant variazã în funcþie de poziþia ocupatã de indivizi în cadrul structuri sociale;
devianþa îmbracã forme diferite, în funcþie de caracteristicile structurii sociale.
Astfel definitã problema, întrebarea centralã este dacã ºi în ce mãsurã structura
socialã genereazã o anumitã presiune spre devianþã, astfel încât comportamentul
deviant poate fi privit ca rãspuns la anumite situaþii sociale. Cu alte cuvinte, intenþia
lui Merton este de a identifica sursele culturale ºi sociale ale devianþei: Scopul
nostru fundamental este de a descoperi cum anumite structuri sociale exercitã o
presiune categoricã asupra anumitor indivizi din societate, de a se angaja mai de
grabã în comportamente deviante decât în comportamente conformiste27.
Aceastã perspectivã, de tip sociologic, priveºte comportamentele deviante ca
formã de rãspuns normal (în sensul de comportament aºteptat) la situaþia socialã în
care indivizii sunt plasaþi; deviantul nu este caracterizat prin tendinþe biologice
diferite nici ca naturã, nici ca intensitate de cele ale individului care respectã
ordinea socialã, iar anumite forme de comportament deviant sunt, din punct de
vedere psihologic, la fel de normale ca ºi comportamentele conformiste.
Structurã socialã, structurã culturalã:

obiective sociale ºi mijloace instituþionalizate
Dintre elementele structurii sociale ºi culturale, Merton reþine douã care i se par
fundamentale: obiectivele definite cultural ca legitime ºi mijloacele sau modurile
acceptate social de a atinge aceste obiective (deºi distincþia nu exte explicitã în textul
lui Merton uneori acesta utilizeazã termenii structurã socialã ºi structurã culturalã
ca fiind interºanjabili obiectivele þin de structura culturalã iar mijloacele de structura
socialã).
În funcþie de societate, obiectivele legitime sunt comune tuturor membrilor
societãþii sau sunt specifice diverselor straturi din care aceasta este compusã: ele
furnizeazã cadrul de referinþã pentru aspiraþiile indivizilor, sunt lucrurile pentru care
meritã sã te lupþi. În unele societãþi, cum este societatea americanã, aceste obiective
sunt comune tuturor indivizilor, indiferent de zona socialã în care sunt plasaþi; în
alte societãþi, în care mobilitatea socialã pe verticalã este limitatã (cum este cazul
27. Merton, R.K., 1957, Social structure and anomie, în Social Theory and Social Structure, New
York: Free Press, pp. 131-160, reeditat în Cressey, D.R, Ward, D.A., 1969, Delinquency,
Crime and Social Process, New York: Harper & Row, pp. 254-285; p. 255.
extrem al societãþilor bazate pe caste), obiectivele sunt diferite, fiind specifice

diverselor zone sociale ºi indivizilor care le populeazã.
Indiferent de tipul de societate, atingerea obiectivelor este condiþionatã de utilizarea
anumitor mijloace, acceptate ºi promovate social; normele sociale limiteazã opþiunile
indivizilor privind cãile de a atinge obiectivele legitime, excluzându-le pe unele care,
din punct de vedere individual, pot pãrea mai eficiente (forþã, fraudã, putere). Cu
alte cuvinte, orice grup social elaboreazã definiþii a ceea ce este permis, interzis,
obligatoriu sau preferat.
Cuplul obiective-mijloace genereazã practicile dominante în societate; la modul
ideal, între aceste douã elemente ar trebui sã existe o relaþie constantã: societatea
trebuie sã accentueze nu numai importanþa atingerii unui anumit obiectiv ci în egalã
mãsurã obligaþia de a utiliza mijloacele instituþionalizate (legale, legitime, practici
instituþionalizate); pe de altã parte, accentuarea exclusivã sau exageratã a mijloacelor
în raport cu scopurile propuse indivizilor poate conduce la uitareascopurilor
pentru care au fost create. Atunci când accentul este pus îndeosebi pe obiective, in
sensul ca orice mijloc e permis pentru atingerea scopurilor, societatea este slab
integratã; atunci când mijloacele sunt ritualizate, conformitatea devine valoarea cea
mai importantã, societatea devine închisã, incapabilã de schimbare. Între aceste
tipuri polare, se plaseazã societãþile care pãstreazã un anumit echilibru în raportul
obiective-mijloace: sunt societãþile integrate ºi relativ stabile, care în acelaºi timp
permit schimbarea28.
Echilibrul dintre obiective ºi mijloace este realizat în mãsura în care indivizii
reuºesc atingerea obiectivelor promovate de cãtre societate prin utilizarea mijloacelor
instituþionalizate; dacã obiectivele nu pot fi atinse prin utilizarea mijloacelor legitime,
unii indivizi pot opta pentru comportamente de tip deviant: ... comportamentul
aberant poate fi privit sociologic ca simptom al disocierii dintre aspiraþiile fixate
cultural ºi modurile structurate social de a realiza aceste aspiraþii29.
Nu existã societate fãrã norme care sã reglementeze comportamentele indivizilor;
în acelaºi timp societãþile diferã în funcþie de gradul de adecvare a mijloacelor
legitime la scopurile aflate în vârful ierarhei culturale. Pentru Merton, alegera
mijlocului este elementul central în înþelegerea devianþei. Din aceastã perspectivã,
modul în care Merton defineºte conceptul de anomie este fundamental diferit de
semnificaþia durkheimianã a conceptului: la Durkheim, conceptul este construit
prin raportare predominantã la dorinþele nelimitate ale individului (anomia, ca
maladie a infinitului), pe când la Merton, comportamentul inovator, principala reacþie
adaptativã de tip deviant, priveºte exclusiv mijloacele alese de cãtre indivizi. Faptul
cã putem vorbi despre douã sensuri ale conceptului de anomie, marcate îndeosebi de
diferenþe ºi mai puþin de asemãnãri, este ilustrat suplimentar de observaþia cã analiza
lui Merton conþine o singurã referire la Durkheim, ºi accea extrem de lapidarã:
Datoritã acestui accent diferit asupra scopurilor ºi mijloacelor instituþionale, ultimele
pot fi atât de afectate de accentul pe scopuri încât comportamentul multor indivizi va
28. Ibidem, p. 257.

29. Ibidem, p. 258.
fi limitat doar de consideraþii de eficienþã tehnicã. În acest context, întrebarea

fundamentalã devine: care dintre procedurile disponibile e mai eficientã în obþinerea
valorii recunoscute social? Procedura cea mai eficientã din punct de vedere tehnic,
legitimã sau nu din punct de vedere cultural, devine preferatã în raport cu comporta-
mentul prescris instituþional. Pe mãsurã ce acest proces de atenuare continuã,
societatea devine instabilã ºi dezvoltã ceea ce Durkheim numeºte anomie sau lipsã de
norme30.
Visul american ºi starea anomicã

Dupã Merton, societatea americanã pare sã se apropie de tipul polar în care existã
un accent ridicat asupra anumitor obiective de succes, fãrã insistenþa corespondentã
asupra mijloacelor instituþionale. Acumularea bogãþiei, banul, ca valoare în sine,
constituie semnul reuºitei sociale: americanul este ...bombardat din toate pãrþile
cu precepte care afirmã dreptul, sau adesea, datoria, de a lupta pentru acest scop
(succesul financiar, n.n.) chiar ºi în faþa frustrãrilor repetate31. Familia, ºcoala ºi
instituþiile de muncã sunt principalii agenþi ai procesului prin care indivizii sunt presaþi
în permanenþã sã participe la competiþia socialã; pãcatul fundamental nu este eºecul,
ci renunþarea ºi lipsa dorinþei de a urma visul succesului. Competiþia este deschisã
tuturor, indiferent de poziþia deþinutã în structura socialã: orice individ poate ajunge
în vîrful ierarhiei sociale, cu condiþia sã-ºi doreascã ºi sã depunã eforturi continue în
acest sens. Semnificaþiile sociologice ale acestei perspective rezidã în: reducerea
capacitãþii critice a indivizilor lipsiþi de oportunitãþi reale de a reuºi, conservarea
structurii puterii sociale (indivizii din straturile dezavantajate se identificã nu cu cei
din aceeaºi zonã ci cu cei aflaþi în vârful societãþii americane), presiunea în sensul
conformãrii la valorile societãþii americane32. Societatea americanã este, aºadar, caracte-
rizatã prin decalajul dintre accentul pus pe bogãþie, ca principal simbol al succesului,
ºi modurile legitime de a urmãri atingerea acestui scop: accentul asupra scopurilor
de succes tinde sã fie lipsit de echivalentul asupra procedurilor instituþionale.
Conceptul de anomie poate fi definit în douã maniere. Pe de o parte, ceea ce
presupune, într-o anumitã mãsurã, simplificarea analizei mertoniene, ca decalaj între
obiectivele promovate de cãtre societate ºi mijloacele legitime de a le atinge. Pe de
altã parte, dacã plecãm de la observaþia cã obiectivele ºi mijloacele aparþin unor
structuri diferite (care nu sunt interºanjabile), anomia apare ca discordanþã între
structura culturalã ºi structura socialã. Din perspectiva structurii culturale, aceleaºi
obiective sunt propuse tuturor indivizilor, indiferent de poziþia lor socialã; din
perspectiva structurii sociale, accesul la mijloace este însã condiþionat de dispunerea
neuniformã a resurselor în structura socialã 33.
Anomia genereazã devianþã în mãsura în care neputinþa de a atinge scopurile
promovate de cãtre societate, cu ajutorul mijloacelor disponibile, îl preseazã pe individ
30. Ibidem.
31. Ibidem, p. 260.
32. Ibidem, p. 263.
33. Besnard, 1978, op.cit.
sã gãseascã soluþii pentru a rezolva acesatã contradicþie: Chiar dacã problema noastrã
rãmâne aceea a genezei sociale ºi culturale a diferitelor rate ºi tipuri de comportament
deviant, perspectiva noastrã se va deplasa din planul patternurilor valorilor culturale
cãtre planul tipurilor de adaptare la aceste valori, adoptate de cãtre indivizi care
ocupã diferite poziþii în structura socialã34.
Tipuri de adaptare la starea anomicã

Contradicþia dintre structura culturalã ºi cea socialã configureazã tipologia adaptãrilor
individuale, dupã cum individul acceptã, respinge sau înlocuieºte scopurile ºi mijloacele
instituþionalizate: conformitate, inovare, ritualism, retragere ºi rebeliune. Merton
atrage atenþia asupra faptului cã aceste reacþii de adaptare nu sunt tipuri de organizare
a personalitãþii ci tipuri de rãspuns ale indivizilor la starea anomicã a societãþii;
adoptarea unei anumite reacþii de adaptare este în mare mãsurã determinatã de
poziþia ocupatã de cãtre individ în structura socialã. Analiza este centratã pe activitatea
economicã (producþie, schimb, distribuþie ºi consum de bunuri ºi servicii); în acelaºi
timp, indivizii pot trece de la o formã de adaptare la alta, în funcþie de tipul de
activitate socialã în care sunt angajaþi35.
Conformitatea este definitã ca acceptare deopotrivã a scopurilor culturale ºi a
mijloacelor instituþionale; este comportamentul cel mai rãspândit, care conferã socie-
tãþii stabilitate ºi continuitate 36: putem vorbi despre societate doar în mãsura în care
comportamentele majoritãþii indivizilor sunt orientate cãtre valorile fundamentale37.
Inovarea constituie modul de adaptare specific indivizilor care acceptã scopurile
propuse de cãtre societate dar utilizeazã mijloace interzise instituþional. Presiunea
cãtre inovare se exercitã în maniere diferite, în funcþie de diferenþele existente îintre
straturile din care este compusã structura socialã.: Din punct de vedere sociologic
apare problema de a stabili care trãsãturi ale structurii noastre sociale predispun
cãtre acest tip de adaptare, astfel încât genereazã o frecvenþã mai ridicatã a comporta-
mentului deviant într-un strat social decât în altul 38. La nivelurile economice înalte,
distincþia dintre mijloacele legitime ºi cele ilegitime (sau nelegale) este adesea greu
de realizat: istoria marilor averi americane, realizate de indivizi iscusiþi, deºtepþi, de
succes, este marcatã de inovaþii, cu un statut legal mai mult sau mai puþin incert; în
pofida acestei incertitudini, toleranþa ºi respectul cu care cei care reuºesc sunt trataþi
de cãtre ceilalþi constituie un indicator al accentului disproporþionat pus de cãtre societate
pe scopuri, comparativ cu accentul pus pe mijloace: importantã este reuºita, mai puþin
modul în care este realizatã. În acelaºi timp, succesul financiar al indivizilor plecaþi
de josstimuleazã imaginaþia ºi eforturile celor plasaþi în condiþii dezavantajoase:
34. Merton, 1969, op.cit., p. 263.

35. Ibidem, p. 264.
36. Includerea acestui tip de comportament în tipologia modurilor de adaptare individualã
contrasteazã atât cu intenþia de a cãuta sursele culturale ºi sociale ale devianþei, cât ºi cu
conþinutul termenului anomie.
37. Ibidem, p. 265.
38. Ibidem.
oricine, indiferent de poziþia iniþialã ocupatã în societate, poate ajunge în vârful

piramidei sociale39.
Deºi frecvenþa comportamentelor deviante în zonele superioare ale ierarhiei
sociale ceea ce Sutherland numeºte white collar criminality este mai ridicatã decât
aratã statisticile penale, cea mai puternicã presiune cãtre devianþã se manifestã în straturile
de jos ale structurii sociale. Aceastã zonã socialã, caracterizatã prin ceea ce Merton
numeºte inconsistenþã structuralã40, prezintã o ratã ridicatã a comportamentelor
deviante datoritã faptului cã indivizii au interiorizat scopurile asupra cãrora insistã
societatea americanã, dar sunt privaþi de mijloacele legitime de a le atinge: Multe
cercetãri au demonstrat cã zonele specializate în viciu ºi crimã constituie un rãspuns
normal la situaþia în care accentul cultural pe succesul financiar a fost asimilat, dar
accesul la mijloacele legitime ºi convenþionale necesare pentru a reuºi este limitat 41.
Combinarea presiunii cãtre succes ºi a oportunitãþilor convenþionale limitate genereazã
creºterea probabilitãþii de adoptare a comportamentelor deviante. Imposibilitatea de
a reuºi social pentru cei cu educaþie formalã scãzutã, ocupaþii manuale ºi resurse
economice limitate, pune sub semnul întrebãrii ideologia claselor deschise: mobilitatea
socialã pe verticalã este teoreticã, câtã vreme majoritatea indivizilor nu dispun de
posibilitãþi reale de a accede la straturi superioare ale societãþii.
Lipsa oportunitãþilor ºi blocarea mobilitãþii sociale pe veticalã nu genereazã în mod
obligatoriu devianþã; existã societãþi (cum sunt cele organizate pe sistemul castelor)
în care oportunitãþile indivizilor sunt limitate; oportunitãþile specifice fiecãrei zone
sunt însã însoþite de aspiraþii specifice zonei sociale respective42.
Privitã din aceastã perspectivã, sãrãcia nu constituie, în ea însãºi, o sursã de devianþã.
Comportamentul deviant apare pe scarã largã doar în situaþia în care toþi indivizii,
indiferent de poziþia în structura socialã, sunt orientaþi spre aceleaºi scopuri, dar o
parte însemnatã dintre ei beneficiazã în micã mãsurã sau sunt complet excluºi de la
modurile legitime de a le atinge: Alfel spus, societatea noastrã neagã prin implicaþie
existenþa indivizilor sau grupurilor care nu participã la competiþia pentru obþinerea
succesului financiar. Într-adevãr, acelaºi corp de simboluri ale succesului este aplicat
tuturor. Scopurile depãºesc liniile de clasã, nu sunt limitate de cãtre acestea, deºi
actuala organizare socialã este astfel construitã încât existã diferenþe între clase în
privinþa accesibilitãþii la ele. În aceastã situaþie, una dintre virtuþile americane
cardinale, «ambiþia», promoveazã un viciu cardinal «comportamentul deviant»43.
Evident cã indivizii plasaþi în acest tip de situaþie nu elaboreazã analize prin
referire la inconsistenþa structurii culturale ºi sociale; în general, ei tind sã atribuie
dificultãþile pe care le resimt în viaþa socialã unor cauze mistice. Una dintre cele mai
frecvente explicaþii de acest tip, identificatã de cãtre Merton, este doctrina norocului44:
la fel cum în orice reuºitã ºansa joacã un rol important, eºecul este explicat prin lipsa
39. Ibidem, pp. 266-268.

40. Ibidem, p. 270.
41. Ibidem, p. 269.
42. Ibidem, p. 270.
43. Ibidem.
44. Ibidem, pp. 272-273.
de ºansã (aceastã doctrinã explicã ºi apetenþa indivizilor din anumite straturi sociale
pentru jocurile de noroc de toate tipurile). Norocul sau lipsa de ºansã sunt utilizate
diferit, în funcþie de situaþia individului. Cel care reuºeºte, îl invocã aproape întotdeauna,
mascând astfel discrepanþa dintre eforturile depuse ºi recompensele sociale obþinute;
pe de altã parte, dacã reuºita þine în bunã mãsurã ºi de noroc, asta înseamnã cã nu structura
socialã este cauza eºecului, pentru cã norocul sau lipsa de ºansã pot apãrea în orice
zonã a societãþii. Cel care eºueazã invocã lipsa de ºansã pentru a-ºi conserva stima
de sine ºi capacitatea de a încerca din nou sã obþinã succesul; conform modelului
visului american, eºecul nu este altceva decât o etapã a drumului cãtre reuºitã.
Dacã inovarea demonstreazã o socializare imperfectã (devianþa se manifestã prin
utilizarea de mijloace interzise), ritualismul presupune, dimpotrivã, o internalizare
perfectã a mijloacelor instituþionale: indivizii îºi reduc aspiraþiile pânã la punctul în
care acestea pot fi satisfãcute. E dificil de stabilit dacã aceastã formã de adaptare,
specificã pãrþii inferioare a clasei mijlocii, constituie sau nu un comportament
deviant; oricum, observã Merton, renunþarea la visul reuºitei financiare ºi la lupta
pentru ascensiune socialã reprezintã în mod cert o îndepãrtare de la modelul cultural
american. Individul care adoptã aceastã strategie este caracterizat de frica de acþiune,
fricã generatã de intensitatea luptei pentru obþinerea reuºitei: ambiþiile înalte pot
genera frustrãri ºi presupun pericole, pe când aspiraþiile scãzute produc satisfacþie ºi
securitate45. Muncitorul care evitã sã iasã în evidenþã prin depãºirea normei de lucru,
ca ºi birocratul conformist, sunt exemple de actori sociali care au identificat o scãpare
privatã, individualã, din calea pericolelor ºi frustrãrilor generate de competiþia socialã.
În acelaºi timp, reaminteºte Merton, cum tipurile de adaptare nu sunt tipuri de
personalitate, e posibil ca ritualistul sã adopte în anumite conjuncturi comportamente
inovative, dupã cum e posibil ca excesul de ritualism sã fie determinat, ºi sã mascheze
în acelaºi timp, îndepãrtarea anterioarã de la reguli 46.
Retragerea este, în analiza mertonianã, tipul de adaptare cel mai puþin frecvent:
individul care adoptã aceastã strategie renunþã atât la scopul reuºitei sociale cât ºi la
mijloacele instituþionale. Vagabonzii, cerºetorii, dependenþii de alcool ºi droguri etc.
fac parte din societate la modul teoretic; în realitate, existenþa lor, de regulã solitarã,
se desfãºoarã în margini atât de îndepãrtate de centrul vieþii sociale, încât nu putem
vorbi despre ei ca despre niºte membri veritabili ai colectivitãþii. Perdanþi în lupta
pentru reuºita socialã, cei care adoptã acest tip de adaptare rezolvã conflictul dintre
cele douã elemente ale structurii culturale ºi sociale într-o manierã dramaticã:
individul se asocializeazã, rãmâne membru al societãþii exclusiv în mãsura în care
constituie o problemã socialã. Sustragerea din viaþa socialã este condamnabilã ºi adesea
condamnatã de cãtre societate: În contrast cu conformistul, care þine societatea în
funcþiune, acest tip de deviant constituie o sarcinã inutilã; în contrast cu inovatorul,
care cel puþin este deºtept ºi activ, el nu apreciazã scopurile de succes, preþuite atât
de mult în societate; în contrast cu ritualistul, care mãcar se conformeazã moravurilor,
el nu acordã atenþie practicilor instituþionale. Nicio societate nu acceptã cu uºurinþã
repudierea valorilor sale. A fi altfel înseamnã a pune sub semnul întrebãrii aceste valori47.
45. Ibidem, p. 274.

46. Ibidem, pp. 275-276.
47. Ibidem, p. 278.
Spre deosebire de tipul anterior, rebeliunea este un tip de adaptare colectivã care
presupune, ca ºi retragerea, îndepãrtarea de valorile societãþii. Spre deosebire de tipul
anterior, individul nu pleacã din societate, ci propune un program: lipsa echilibrului
dintre obiective ºi practicile instituþionale trebuie rezolvatã nu prin ajustãri parþiale
ºi succesive ale sistemului social (perspectiva doctrinei conservatoare), ci prin
transformarea integralã a sistemului. Acest tip de adaptare vizeazã atât structura socialã
cât ºi structura culturalã: noi obiective pentru care meritã sã lupþi, o nouã structurã
socialã caracterizatã prin armonia dintre eforturi, merite ºi recompense sociale 48.
Anomie ºi devianþã în societatea contemporanã

Teza lui Merton constã în ideea ca structura socialã ºi culturalã genereazã o anumitã
presiune cãtre anomie ºi comportamente deviante, presiune resimþitã diferit de cãtre
indivizi, în funcþie de zona socialã în care sunt plasaþi. Pentru simplificarea problemei,
analiza a fost centratã pe mijloacele legitime sau nelegitime utilizate în competiþia pentru
succesul financiar, considerat obiectivul cultural cel mai important. În acelaºi timp,
Merton menþioneazã faptul cã existã ºi alte scopuri alternative: Domeniul creaþiei
intelectuale ºi artistice, de exemplu, furnizeazã modele alternative de carierã care nu
atrag recompense financiare deosebite. În mãsura în care structura culturalã oferã
prestigiu acestor alternative iar structura socialã permite accesul la ele, sistemul este
cumva stabilizat... Dar tendinþa centralã cãtre anomie rãmâne... 49.
În pofida faptului cã priveºte societatea americanã a anilor 50, actualitatea
analizei mertoniene este surprinzãtoare, dupã cum surprinzãtoare este ºi relevanþa
conceptului de anomie pentru studiul devianþei ºi criminalitãþii în societãþile europene.
Aceastã situaþie se explicã, în bunã mãsurã, prin faptul cã Statele Unite reprezintã cel
mai important exportator de modele culturale. Una dintre consecinþele adoptãrii acestor
modele este tendinþa criminalitãþii internaþionale de a îmbrãca formele criminalitãþii
nord-americane50.
Conceptul de anomie, definit ca stare de contradicþie între structura culturalã ºi
structura socialã (contradicþie pusã în luminã de dezechilibrul dintre obiectivele
sociale ºi practicile legitime), permite surprinderea unor caracteristici majore ale
societãþii româneºti contemporane: prin intermediul publicitãþii, indivizii sunt îndemnaþi
în permanenþã spre obþinerea de bunuri ºi servicii din ce în ce mai puþin legate de
satisfacerea nevoilor biologice. Semnificaþia lor a fost redusa la aceea de indicatori
de status. Paradoxal, aceºtia nu au corespondenþã, sau au o legãturã extrem de slabã,
cu pãtura socialã din care indivizii fac parte: sunt mai de grabã indicatori ai statusului
de om care a reuºit. Uneori între aceºti indicatori (autoturism, locuinþã, îmbrãcãminte,
diverse accesorii) existã o incongruenþã evidentã, cum este cazul, de exemplu, al
maºinilor de lux prezente în cartierele sãrace de la periferia marilor oraºe. Douã
elemente sunt importante: ca obiectele deþinute sã indice cât mai evident reuºita
48. Ibidem, pp. 279-281.

49. Ibidem, p. 282.
50. Pinatel, J., 1971, La société criminogène, Paris: Calman- Levy.
socialã ºi ca dobândirea lor sã fie cât mai rapidã. Aceste condiþii presupun ignorarea,
în bunã mãsurã, a legitimitãþii mijloacelor: orice mijloc e bun, în mãsura în care
conduce la atingerea scopului. Aceastã atitudine e întãritã în pofida lipsei cãilor
sociale legitime pentru o mare parte a societãþii de mediatizarea stilului de viaþã ºi
a averilor fabuloase obþinute de personaje cu un trecut mai mult sau mai puþin
chestionabil. Doctrina meritului (definit ca rezultat al educaþiei, eforturilor ºi utilizãrii
mijloacelor legale) tinde sã fie înlocuitã în bunã mãsurã de doctrina cinicã a spiritului
descurcãreþ. Aceastã substituire este atât de avansatã încât, frecvent, în mãsura în
care reuºita datoratã meritului nu este suspectatã de nesinceritate, constituie obiect
de ironie ºi dispreþ.
Categoria cea mai expusã acestui mod de a imagina viaþa individului în societate
este cea a copiilor ºi tinerilor; frecvent, familia este cea care întãreºte tendinþa de
ignorare a problemei legitimitãþii mijloacelor, în favoarea obþinerii reuºitei materiale.
La aceastã situaþie se adaugã dorinþa pãrinþilor, întrucâtva fireascã, de a reuºi prin
intermediul copiilor: Proiectarea ambiþiilor pãrinþilor are de asemenea o relevanþã
deosebitã asupra subiectului (rolul jucat de familie în patternurile comportamentului
deviant, n.n.). Aºa cum este bine-cunoscut, mulþi pãrinþi, confruntaþi cu eºecul
personal sau cu succesul limitat, pot transfera dorinþa de a reuºi asupra copiilor 51.
În termenii analizei redate mai sus, decalajul dintre aceste aspiraþii ºi mijloacele
deþinute de cãtre familia de origine poate constitui sursa devianþei tânãrului angajat
în viaþa socialã. Problema modului în care sunt socializaþi copiii este una de
importanþã crucialã în înþelegerea devianþei. În cursul socializãrii primare, copilul
interacþioneazã cu un tip aparte de lume socialã, construit de alþii semnificativi:
aceastã construcþie, la origine subiectivã, este primitã de cãtre copil ca realitate
obiectivã (în sensul cã este singura lume pe care o cunoaºte, care i se impune):
Orice individ se naºte în interiorul unei structuri sociale obiective în care întâlneºte
alþii semnificativi care se ocupã de socializarea lui.[ ...] Definiþiile acestora asupra
situaþiei lui sunt stabilite pentru copil ca realitate obiectivã. Astfel, copilul se naºte
nu numai în interiorul unei structuri sociale obiective ci, în aceeaºi mãsurã, în
interiorul unei lumi sociale subiective. Alþii semnificativi [ ...] selecþioneazã aspectele
în funcþie de propria lor poziþie în structura socialã ºi, în egalã mãsurã, în funcþie de
idiosincraziile lor individuale, înrãdãcinate biografic. Lumea socialã este filtratã
pentru individ prin intermediul acestei duble selectivitãþi[ ...] În consecinþã, copilul
din clasele inferioare va sfârºi nu numai prin a locui o lume foarte diferitã de cea a
copiilor din clasele superioare, dar, de asemenea, va sfârºi prin a se diferenþia de
vecinul sãu, deºi acesta aparþine aceleiaºi clase52.
Importanþa definiþiilor date lumii sociale în înþelegerea comportamentului deviant
constituie tema secþiunii urmãtoare, destinatã teoriilor învãþãrii sociale a devianþei.
51. Merton, 1969, op.cit., p. 283.

52. Berger, P. ºi Luckmann, T., [ 1966]1992, La construction sociale de la realité, Paris: Meridiens
Klincksieck (traducere de Michel Maffesoli), p. 180.
E. Sutherland: individ, asocieri diferenþiale,

organizare socialã diferenþialã
Poate exista o teorie explicativã a crimei care sã poatã fi utilizatã într-o manierã
similarã celei în care inginerii utilizeazã teoriile fizicienilor? Cum ar trebui sã arate
o asemnea teorie?
În esenþã, rãspunsul lui Sutherland este urmãtorul: pentru a fi ºtiinþificã, teoria
despre crimã trebuie sã aibã caracteristicile pe care le prezintã teorile ºtiinþifice din
celelalte câmpuri de cunoaºtere; ceea ce presupune în mod obligatoriu cã elementele
care constituie cauza crimei trebuie sã fie prezente întotdeauna când crima este
prezentã, dupã cum trebuie sã fie absente în lipsa acesteia.
Observaþiile empirice ºi modul obiºnuit de a privi societatea conduc spre o
anumitã imagine despre crimã 53 ºi criminal: furturile, tâlhãriile, jafurile, violurile
etc sunt comise de indivizi care provin din zonele sãrace ale societãþii, din familii
dezorganizate, cu un nivel de instrucþie scãzut, fãrã ocupaþie sau cu ocupaþii în
general manuale, cu un anumit trecut infracþional etc. În general, tipul infractorului
are foarte puþine elemente în comun cu tipul omului obiºnuit. În mãsura în care anumiþi
infractori nu fac parte din categoria monºtrilor sociali, faptele lor sunt explicate
cel mai frecvent prin referire la situaþia lor socialã dezavantajoasã, cu precãdere la
sãrãcie: a furat pentru cã n-avea ce sã mãnânce, a dus o bucatã de pâine copiilor,
ce sã facã dacã era plin de datorii ºi nu mai putea s-o scoatã la capãt etc, sunt tipuri
de înþelegerea crimei ºi criminalului, vehiculate de simþul comun. Acest model a
fost preluat într-o mãsurã ºi de anumite teorii ºtiinþifice privind criminalitatea,
centrate pe sãrãcie ºi trãsãturile particulare ale indivizilor din mediile sociale
defavorizate. E. Sutherland observã cã, pe lângã acest tip de criminalitate (pe care o
putem numi, pentru simplificarea problemei, criminalitate de subzistenþã), existã ºi
o altã categorie de crime ºi criminali, care prezintã caracteristici specifice: mita,
traficul de influenþã, primirea de foloase necuvenite, diferitele moduri de utilizare a
puterii în interes personal, adica ceea ce în limbajul cotidian contemporan e desemnat
generic prin sintagma infracþiuni de corupþie. Toate acestea sunt realizate de indivizi
din clasa superioarã, care provin din familii organizate, cu un nivel de educaþie
formalã ridicat, cu poziþii importante în lumea administraþiei ºi afacerilor, cu venituri
peste medie. Ori, pentru aceastã categorie, modelul explicativ enunþat mai sus este
în mod evident inadecvat. E. Suderland considera ca, pentru ca o teorie explicativã
sã fie ºtiinþificã în sensul deplin al termenului, ea trebuie sã poatã fi aplicatã ambelor
tipuri de crime ºi criminali, atât celor cu statut socioeconomic scãzut cât ºi celor cu
statut ridicat. Studiile indicã asocierea comportamentului criminal, într-o mãsurã
mai micã sau mai mare, cu patologii sociale sau personale, ca sãrãcia, locuinþe
proaste, cartiere mizere, lipsa facilitãþilor recreaþionale, familii necorespunzãtoare ºi
53. Termenul crimã în accepþiunea anglo-saxonã este acela de încãlcare a legii penale, spre
deosebire de sensul curent din limba românã, care este cel de omor. Vom utiliza primul sens
al termenilor de crimã ºi criminal.
demoralizate, debilitate mintalã, instabilitate emoþionalã ºi alte trãsãturi sau condiþii...

Alte studii au demonstrat de asemenea cã mulþi dintre indivizii care prezintã asemnea
trãsãturi ºi condiþii nu comit crime ºi cã indivizi din clasa socioeconomicã înaltã
încalcã legea frecvent, deºi nu trãiesc în sãrãcie, nu sunt lipsiþi de oportunitãþi
recreaþionale, nu sunt debili mintal sau instabili emoþional. Evident, nu condiþiile
sau trãsãturile în sine sunt cele care cauzeazã crima, pentru cã uneori acestea sunt
prezente în absenþa criminalitãþii, dupã cum alteori sunt absente, deºi criminalitatea
este prezentã54. Dupã Sutherland ºi Cressey, cadrul explicãrii comportamentului
criminal trebuie sã fie acelaºi cu cel utilizat pentru explicarea comportamentului
non-criminal; în acelaºi timp, deºi cele douã tipuri de comportament au multe
trãsãturi comune, ele sunt diferite ºi, în consecinþã, explicarea comportamentului
criminal constituie o parte specificã a teoriei generale a comportamentului uman.
Existã, printre alte tipuri de analizã, douã moduri de explicare a comportamentului
criminal: explicaþia de tip situaþional, care pune accentul pe elemente concomitente
comiterii crimei, ºi explicaþia de tip genetic, care presupune analiza elementelor
anterioare momentului comiterii crimei. În primul tip de explicaþie, esenþial este
complexul persoanã-situaþie: situaþia obiectivã este importantã pentru explicarea
crimei, în mãsura în care furnizeazã oportunitatea comiterii actului. De exemplu,
cineva ia decizia sã spargã o bancã, observând cã mãsurile de siguranþã sunt fragile.
Numai cã aceastã situaþie obiectivã nu genereazã în mod automat un comportament
criminal: nu orice individ care observã deficienþele sistemului de pazã al unei bãnci
va lua decizia sã o jefuiascã. Luarea unei asemenea decizii presupune un anumit tip
de raportare subiectivã la respectiva situaþie, condiþionatã de viaþa anterioarã a
individului: dacã acesta defineºte situaþia ca fiind obiectiv potrivitã pentru a jefui
banca, este pentru cã experienþele anterioare, înclinaþiile ºi abilitãþile dobândite
genereazã cadrul subiectiv în care se integreazã aceastã oportunitate obiectivã.
Societatea ca realitate diversã:

învãþarea comportamentului criminal
Explicarea comportamentului criminal presupune un anumit mod de a înþelege
societatea ºi participarea individului la viaþa socialã. Perspectiva normativã asupra
acestei ecuaþii simplificã ambii termeni: societatea existã, funcþioneazã ºi se conservã
datoritã unor norme, valori ºi instituþii fundamentale; indivizii respectã aceste valori
fie din convingere, fie ca urmare a acþiunii instanþelor de control social. Din aceastã
perspectivã (proprie îndeosebi ºtiinþelor juridice) existã douã categorii de comportamente
ºi indivizi, complet segregate: crima ºi criminalul, pe de o parte ºi comportamentul
conformist, promovat de cãtre individul respectabil (cel care respectã ceea ce îndeosebi
juriºtii numesc modelul etico-normativ), pe de altã parte. Aceastã segregare presupune
cauzalitãþi sociale ºi biografii individuale fundamental distincte, construite într-o bunã
mãsurã retrospectiv: cauzele comportamentului criminal sunt altele decât cele ale
comportamentului conformist, criminalul este substanþial diferit de cetãþeanul respectabil.
54. Sutherland E.H. ºi Cressey D.R., 1966, Principles of Crimnology, Philadelphia: J.B.
Lippincot Co, pp. 77-83, reeditat în Cressey, D.R. ºi Ward, D.A., 1969, Delinquency, Crime
and Social Process, New York: Harper & Row, pp. 426-433, pp. 426-428.
Teoria lansatã de Sutherland ºi Cressey propune un alt model: comportamentul

criminal ºi cel non-criminal, deºi diferite, au multe puncte comune; în contrast cu
viziunea monocromãasupra societãþii, aceasta apare ca mozaicde grupuri sociale,
caracterizate de moduri diverse de a defini aceleaºi norme ºi valori sociale (diversitatea
definiþiilor apare uneori chiar în cadrul aceluiaºi grup social). Aceastã manierã de a
privi organizarea societatãþii ºi comportamentele indivizilor are consecinþe importante
asupra modului în care Sutherland ºi Cressey explicã geneza comportamentului
criminal: diferenþele dintre grupurile sociale ºi indivizii care le compun (criminali
ºi non- criminali) nu exclud, ci, dimpotrivã, presupun existenþa aceloraºi tipuri de
interacþiuni ºi procese. Mai exact, procesele care conduc la comportamentul criminal
sunt identice cu cele care genereazã comportamentele non-criminale.
În formularea autorilor explicaþiei genetice a comportamentului criminal55, aceasta
cuprinde urmãtoarele elemente:
1. Comportamentul criminal este învãþat.
2. Comportamentul criminal e învãþat în interacþiune cu alþi indivizi, în procese de
comunicare (verbalã ºi non-verbalã).
3. Cea mai importantã parte a acestei învãþãri se defãºoarã în cadrul grupurilor
personale familiare (agenþiile impersonale de comunicare, ca filmele sau ziarele,
joacã un rol relativ neimportant).
4. Învãþarea include tehnicile de comitere a crimei (mai mult sau mai puþin complicate)
ºi o anumitã orientare a mobilurilor, imboldurilor, raþionalizãrilor ºi atitudinilor.
5. Aceastã orientare specificã e învãþatã pornind de la definirea favorabilã sau
defavorabilã a normelor legale. În anumite grupuri sociale, indivizii definesc
normele legale în termeni favorabili (în sensul respectãrii lor); în alte grupuri,
definiþiile sunt defavorabile (în sensul încãlcãrii legii). De regulã, în grupurile
din care e formatã societatea americanã, aceste douã tipuri de definiþii, deºi
contradictorii, coexistã.
6. Individul devine delincvent din cauza excesului de definiþii favorabile încãlcãrii
legii în raport cu definiþiile favorabile respectãrii ei. Orice individ asimileazã cultura
grupurilor din care face parte; aceasta poate fi compusã din patternuri criminale,
non-criminale sau neutre în raport cu geneza crimei. Conform principiului asocierilor
diferenþiale, individul devine criminal datoritã contactului cu patternurile criminale
ºi izolãrii de patternurile non-criminale.
7. Asocierile diferenþiale variazã în frecvenþã, duratã, prioritate ºi intensitate. Prioritatea
este importantã pentru cã genereazã o anumitã selectivitate, datã de expunerea
iniþialã la un anumit tip de definþii; ea trebuie interpretatã în legãturã cu intensi-
tatea, care se referã la prestigiul sursei definiþiei favorabile sau defavorabile respectãrii
legii precum ºi la reacþiile emoþionale legate de un tip sau altul de asocieri.
8. Procesul de învãþare a comportamentului criminal include mecanismele presupuse
de orice proces de învãþare.
9. Comportamentul criminal este expresia aceloraºi nevoi ºi valori ca ºi comporta-
mentul non-criminal; în consecinþã, încercãrile de a explica geneza crimei prin
55. Ibidem, pp. 429-431.

apelul la valori ºi mobiluri generale (fericirea, banii, obþinerea unui anumit status
social etc) sunt lipsite de consistenþã, de vreme ce aceleaºi valori ºi mobiluri sunt
prezente ºi în comportamentele conformiste.
Aºadar, individul devine criminal ca urmare a participãrii la diferite asocieri

diferenþiale; aceste asocieri sunt determinate de contextul general al organizãrii
sociale; grupurile din care este compusã societatea prezintã rate ale criminalitãþii
diferite, care evolueazã în timp. Explicarea ratei criminalitãþii trebuie sã fie consistentã
cu explicarea comportamentului criminal: ambele privesc crima, ceea ce diferã este
nivelul de analizã.
Teoria geneticã asupra comportamentului criminal are drept element central
conceptul de organizare socialã diferenþialã (preferat de Sutherland ºi Cressey celui
de dezorganizare socialã). Conceptul rezumã ideea potrivit cãreia cauzele crimei
trebuie cãutate în organizarea socialã, a cãrei expresie este: Un grup social poate
fi organizat în sensul promovãrii comportamentului criminal sau împotriva acestui
tip de comportament. Cele mai multe comunitãþi sunt organizate atât pentru compor-
tamentul criminal cât ºi pentru cel non-criminal ºi în acest sens rata criminalitãþii
este expresia organizãrii diferenþiale a societãþii. Explicarea variaþiilor ratei crimina-
litãþii prin organizarea diferenþialã e consistentã cu teoria asocierilor diferenþiale
referitoare la procesul prin care indivizii devin criminali 56.
Low class ºi upper class: segregarea administrativã a criminalilor

Faptul cã simþul comun asociazã crima ºi criminalitatea cu sãrãcia are la bazã
observaþia cã indivizii acuzaþi de anumite infracþiuni contra patrimoniului (de exemplu,
furtul sau tâlhãria) sau contra persoanei (loviri, vãtãmãri corporale, infractiuni
sexuale etc.) au, în general, un statut socioeconomic scãzut. Aceastã observaþie este
confirmatã de datele statistice privind criminalitatea: cei care populeazã secþiile
penale ale instanþelor de judecatã ºi, ulterior, centrele de reeducare ºi închisorile
provin, predominant, din zonele defavorizate ale societãþii. Pornind de la aceste date
statistice, teoriile explicative asupra crimei ajung la concluzii similare cu cele
furnizate de simþul comun: concentrarea crimei în anumite zone ale societãþii
conduce la explicarea delincvenþei prin sãrãcie ºi elementele care o configureazã sau
o însoþesc (nivel de instrucþie scãzut, locuri de muncã prost plãtite, ºomaj, locuire în
cartiere nesigure, alcoolism etc).
Critica lui Sutherland cu privire la acest tip de explicaþie porneºte de la observaþia
cã statisticile penale ignorã în bunã mãsurã un alt tip de criminalitate, desemnat prin
sintagma criminalitatea gulerelor albe (white collar criminality): criminalitatea specia-
liºtilor din diverse domenii, a oamenilor de afaceri, a oamenilor politici, a înalþilor
funcþionari în administraþia publicã etc., pe scurt, a indivizilor respectabili ºi respectaþi.
Criminalitatea gulerelor albe este concentratã în domenii extrem de divese: afaceri
imobiliare, cãi ferate, asigurãri, armament, bãnci, utilitãþi publice, industria petrolului,
56. Ibidem, p. 432.

reorganizarea firmelor ºi politicã etc. Ea are o existenþã mai mult sau mai puþin
difuzã în toate domeniile ºi tipurile de profesii: Criminalitatea gulerelor albe existã
în fiecare ocupaþie ºi poate fi descoperitã uºor în conversaþii obiºnuite cu reprezentanþi
ai acestora, prin rãspunsul la întrebarea: Care sunt practicile necinstite în ocupaþia
dumneavoastrã?57.
Costurile financiare asociate acestui tip de criminalitate sunt mult mai mari decât
cele generate de tipul de crimã care constituie ceea ce numim în mod obiºnuit
problema socialã a criminalitãþii. În afara acestui tip de costuri, mai importante
pentru Sutherland sunt efectele criminalitãþii gulerelor albe asupra relaþiilor sociale:
Pierderile financiare generate de criminalitatea gulerelor albe, oricât de mari ar fi,
sunt mai puþin importante decât efectele dãunãtoare asupra relaþiilor sociale. Criminalitatea
gulerelor albe încalcã încrederea socialã ºi genereazã neîncredere, afecteazã morala
socialã ºi produce dezorganizare la scarã largã. Alte tipuri de crimã au un efect
relativ redus asupra instituþiilor ºi organizãrii sociale 58.
De ce nu apar sau apar în micã mãsurã gulerele albeîn statisticile oficiale
privind criminalitatea? Dupã Sutherland, explicaþia stã în modul de implementare a
dreptului penal, care conduce la segregarea administrativã a criminalilor. Spre
deosebire de infracþiunile indivizilor din zonele defavorizate ale societãþii, cercetate de
poliþiºti, procurori ºi judecate de instanþele de drept penal, faptele gulerelor albe sunt
analizate de inspectori ºi comisii de tip administrativ sau de instanþe de drept civil.
În cazul indivizilor care fac parte din low class, sancþiunile aplicate sunt de naturã penalã
(forma tip a acestora este pedeapsa cu închisoarea); pentru indivizii din upper class,
sancþiunile sunt de regulã de naturã civilã sau administrativã (avertismente, ordine de
încetare a activitãþii, amenzi, în mod excepþional sancþiuni privative de libertate):
Astfel, criminalii din categoria gulerelor albe sunt segregaþi administrativ de ceilalþi
criminali ºi, în bunã mãsurã, consecinþa acestei segregãri este cã nu apar drept
criminali în sensul propriu al termenului nici pentru ei înºiºi, nici pentru publicul
general sau pentru criminologi59.
Care sunt cauzele modului diferit de implementare a dreptului penal, reflectat în
aceastã segregare administrativã a criminalilor? Aplicarea legii este condiþionatã,
spune Sutherland, de poziþia socialã a celui vizat: spre deosebire de indivizii cu
statut socioeconomic scãzut, gulerele albedeþin resursele necesare pentru a face sã
treacã neobservate comportamentele susceptibile de a fi calificate ca fiind infracþiuni;
în situaþia în care acest lucru nu e posibil, poziþia lor socialã le furnizeazã mijloacele
de a determina calificarea acestor comportamente drept contravenþii sau delicte civile.
Pe de altã parte, poziþia gulerelor albeîn structura socialã afecteazã nu numai modul
în care este aplicatã legea (faptul cã frecvent anchetele judiciare care-i privesc se limiteazã
la un singur vinovat este semnificativ); poate mai important, ea influenþeazã conþinutul
legii, în sensul cã reprezentanþii upper class (în legislativ ºi agenþiile de implementare
a legii) sunt cei care stabilesc care sunt comportamentele permise sau interzise,
calificarea juridicã a acestora (contravenþii, infracþiuni, delicte civile etc.) precum ºi
57. Ibidem, pp. 350-351.

58. Ibidem, p. 353.
59. Ibidem, p. 356.
tipurile de sancþiuni aplicabile: modelarea dreptului ºi sistemului juridic este marcatã

de interesele celor care elaboreazã ºi controleazã implementarea legii60.
Relativa imunitate a gulerelor albe se explicã ºi prin dezechilibrul de putere dintre
aceºtia ºi victimele lor: de regulã acestea din urmã sunt neorganizate ºi nu dispun
de cunoºtinþele necesare pentru a se putea proteja sau reacþiona împotriva acestui tip
de crime ºi criminali: Criminalitatea gulerelor albe înfloreºte acolo unde oamenii
de afaceri ºi profesioniºtii puternici se întâlnesc cu cei care sunt slabi. În aceastã
privinþã, e ca ºi cum ai fura bomboanele unui copil. Pe de altã parte, multe dintre
crimele indivizilor din clasa de jos sunt comise împotriva persoanelor bogate ºi
puternice, în forma spargerilor ºi furtului. Din cauza acestei diferenþe între puterea
victimelor, criminalii din categoria gulerelor albe se bucurã de o anumitã imunitate 61.
Evident, nu toþi indivizii care aparþin categoriei gulerelor albe sunt criminali,
dupã cum nu toþi cei cu statut socioeconomic scãzut încalcã legea. Faptul cã unii sunt
suprareprezentaþi în statisticile penale iar ceilalþi sunt subreprezentaþi induce un
anumit tip de explicaþie a cauzelor crimei, criticabilã din douã motive: ecuaþia
sãrãcie-crimã nu e aplicabilã criminalitãþii gulerelor albe; la limitã, teoriile întemeiate
pe aceastã asociere nu au un caracter ºtiinþific, în sensul deplin al termenului, de
vreme ce o veritabilã teorie ºtiinþificã asupra crimei trebuie sã priveascã ambele
tipuri de crimã ºi criminali. Aproape exclusiv, utilitatea acestor teorii este de ordin
descriptiv62: indivizii din clasa de jos comit, în general, un anumit tip de infracþiuni
(infracþiuni de subsistenþã, realizate frecvent prin violenþã fizicã), pe când crimina-
litatea gulerelor albe este compusã din infracþiuni a cãror finalitate este accentuarea
puterii economice (realizarea lor este posibilã datoritã poziþiei sociale ºi resurselor
asociate acesteia).
Aplicarea principiului asocierilor diferenþiale unificã explicarea comportamentelor
umane: ca ºi celelalte tipuri de comportament, comportamentul criminal al gulerelor
albe este învãþat; aceastã învãþare este realizatã ... în cadrul asocierilor directe sau
indirecte cu cei care deja practicã acest tip de comportament; cei care învaþã compor-
tamentul criminal prin contacte strânse ºi frecvente sunt segregaþi de cei care respectã
legea. Dacã un individ devine sau nu criminal este în bunã mãsurã determinat de
frecvenþa ºi intensitatea contactelor pe care individul le întreþine cu cele douã tipuri
de comportament63.
Formele în care indivizii încalcã legea depind de apartenenþa acestora la grupurile
sociale; diferenþele de poziþie socialã (determinatã în principal de factori cum ar fi
familia de origine, nivelul de instrucþie formalã, ocupaþia, veniturile, locuirea,
elemente care nu exclud eforturile personale) se reflectã în tipurile de infracþiuni pe
care le comit: Cei care devin criminali din categoria gulerelor albe îºi încep în general
cariera pornind din case ºi cartiere bune, absolvã colegii, intrã, fãrã mare dificultate,
în lumea afacerilor, unde criminalitatea este, practic vorbind, o tradiþie, ºi sunt atraºi
în acest tip de comportament, ca în orice alt tip de cutumã. Cariera criminalilor din
60. Ibidem, p. 357.

61. Ibidem.
62. Ibidem, p. 358.
63. Ibidem, pp. 358-359.
clasele de jos porneºte în general din familii ºi cartiere deteriorate, unde achiziþio-
neazã atitudini ºi tehnici ale crimei prin asociere cu delincvenþi ºi segregarea parþialã
de cei care respectã legea. Trãsãturile esenþiale ale procesului sunt aceleaºi pentru
cele douã categorii de criminali64.
Social ºi antisocial în comportamentul criminal.

Utilizarea socialã a legii
În contrast cu perspectiva care insistã asupra caracterului antisocial al crimei (ºi
criminalului), teoria asocierilor diferenþiale accentueazã caracterul social al acestui
tip de comportament, dat de participarea individului la viaþa diverselor grupuri care
compun societatea. Apartenenþa la acestea presupune asimilarea modului în care
ceilalþi indivizi îºi reprezintã tipurile de comportament dezirabil sau indezirabil;
interiorizarea acestor reprezentãri implicã, alãturi de alte elemente, însuºirea defini-
þiilor asupra legii. Aceste definiþii, deºi se traduc prin comportamente individuale,
au un fundament colectiv, dat de grupul social; cum societãþile contemporane sunt
puternic diferenþiate, definiþiile asupra legii sunt variate ºi uneori contradictorii, de
la un grup social la altul ºi, uneori, în interiorul aceluiaºi grup social.
Principiul asocierilor diferenþiale propune, într-o manierã implicitã, un anumit
rãspuns la problema liberului arbitru ºi a consecinþelor presiunilor exercitate asupra
indivizilor de cãtre structura socialã. Potrivit acestei perspective [i în opoziþie cu
teoria mertonianã, individul poate încãlca legea, dupã cum o poate respecta, indiferent
de poziþia deþinutã în structura societãþii, de raritatea sau multitudinea oportunitãþilor
sociale care caracterizeazã situaþia sa. Unii membri ai low class încalcã legea pe
când alþii o respectã; acelaºi lucru este valabil ºi pentru cei din upper class. Acest
fapt se explicã prin adeziunea la un anumit tip de definiþii, definiþii care au ca punct
de plecare conþinutul formal al normei legale. Dincolo de acest punct referenþial
comun, reprezentãrile indivizilor asupra legii sunt extrem de diverse, în toatã
întinderea societãþii.
În anumite situaþii, în eforturile de a-ºi satisface interesele, individul se poate afla
în situaþii contradictorii, în pofida faptului cã a interiorizat definiþia favorabilã
respectãrii legii. Aceasta poate intra în contradicþie cu perspectiva competitorilor, ale
cãror practici se îndepãrteazã de dispoziþiile legii: Legea preseazã într-o direcþie,
celelalte forþe preseazã în direcþia opusã. În afaceri, «regulile joculuiintrã adesa în
conflict cu normele legale. Un om de afaceri care doreºte sã respecte legea este
împins de cãtre competitorii sãi sã le adopte metodele (nelegale, n.n.). Acest fapt
este ilustrat în mod clar de persistenþa mitei comerciale, în ciuda eforturilor insistente
ale organizaþiilor de afaceri de a o elimina 65.
Cred cã dihotomia definiþii favorabile/definiþii defavorabile asupra legii tinde sã
fie marcatã, în societatea contemporanã, de o anumitã relativitate. Explozia legisla-
tivã, inclusiv în materie penalã (invadarea excesivã a domeniilor tradiþional extra-
64. Ibidem, p. 359.

65. Ibidem.
penale de cãtre instituþiile de drept penal, cum este cazul familiei ºi zonei afacerilor),
creeazã indivizilor dificultãþi în adecvarea comportamentelor la exigenþele dispo-
ziþiilor legale. Principiul moºtenit din dreptul roman nimeni nu se poate apãra
invocând necunoaºterea legii devine chestionabil, în condiþiile în care inclusiv
profesioniºtii dreptului (avocaþi, procurori, judecãtori), reclamã dificultãþile de
adaptare la dinamica alertã a sistemului legislativ. În general, concepþia juridicã
asupra efectivitãþii normei de drept este una de tip restrictiv, fiind fixatã în cadrul
raportului drept aplicarea dreptului, cu consecinþa subestimãrii diversitãþii relaþiilor
întreþinute de indivizi cu sistemul legal. Dimpotrivã, perspectiva sociologicã asupra
dreptului ºi sistemului legal porneºte de la ideea cã [ ...] dreptul nu este o noþiune
omogenã: alãturi de dreptul juriºtilor coexistã un drept «efectiv», nu în sensul
aplicãrii incorecte, ci în sensul aplicãrii sale în funcþie de nevoile ºi interesele
multiple ale destinatarilor sãi66.
Diferenþierea societãþii ºi diversitatea normativã (legalã ºi extra-legalã) care-i este
consecutivã impun analizarea rolului jucat de interesele indivizilor în utilizarea legii.
Tipologia pe care o propun este formatã din trei elemente: interesul de a se raporta
la o anumitã normã legalã, interesul de a interpreta într-un anumit fel norma legalã,
interesul de a susþine adoptarea unei anumite norme legale. Primele douã elemente
se referã la ceea ce Sutherland numeºte segregarea administrativã a criminalilor,
generatã de poziþia socialã a celor din upper class: ...criminalii din categoria
gulerelor albe sunt relativ imuni din cauza influenþei clasei din care fac parte asupra
instanþelor de judecatã ºi a puterii de a orienta implementarea ºi administrarea legii.
Aceastã influenþã afecteazã nu numai activitatea curentã a curþilor de judecatã ci,
mai important, marcheazã activitatea anterioarã a acestora, în cadrul cãreia au fost
stabilite precedentele judiciare ºi procedurile dupã care funcþioneazã astãzi67. Spre
deosebire de primele douã tipuri de interes, care se referã îndeosebi la implicarea
indivizilor (efectivã sau potenþialã) în mecanismul judiciar, interesul de a adopta o
anumitã normã legalã este legat predominant de protejarea anumitor poziþii. Posibilitatea
de a realiza acest interes nu este egal distribuitã în societate ci variazã în funcþie de
poziþia indivizilor ºi grupurilor în structura socialã. Anumite interese, la origine
individuale sau de grup, sunt transformate, prin utilizarea mecanismelor legale
(legislative ºi de administrare a justiþiei), în interese supra-individuale, despre care
se afirmã cã sunt importante pentru toþi membrii societãþii.
Printre principiile constituþionale ale statelor democratice, egalitatea în faþa legii
ocupã un loc central; presupoziþia care stã la baza acestui principiu (de asemenea de
naturã constituþionalã) este aceea cã legea serveºte interesului general: cum acest
interes operaþionalizat prin instituþii juridice care conþin drepturi ºi obligaþii
corelative este al tuturor în egalã mãsurã, este firesc ca toþi indivizii sã rãspundã
egal în faþa legii: legitimitatea acþiunilor statului, definit ca instrument neutru de
gestionare ºi menþinere a ordinei sociale, este fundamentatã pe ideea ocrotirii acestui
interes general.
66. Rangeon, François, 1989, Reflexion sur leffectivité du droit, în Lochac Daniele ºi Dominique
Memmi (coord.), Les usages sociaux du droit, Paris: PUF, pp. 126-149.
67. Ibidem, p. 355.
Interesul general pare, la prima vedere, o realitate obiectivã extrem de solidã.

Analiza conþinutului sãu face ca aceastã soliditate sã devinã discutabilã 68: ele-
mentele care-l compun sunt extrem de eterogene ºi de dificil de definit69 (dreptul
la o viaþã decentã, dreptul la muncã, ocrotirea familiei etc). În societãþile moderne
existã un numãr limitat de norme ºi valori care întrunesc acordul unanim al
indivizilor (în principal cele care se referã la viaþa individului, integritatea fizicã ºi
mentalã, proprietate etc). Caracterul inconstant al sistemului normativ-valoric al
unei societãþi reflectã opþiunile valorice al celor care au posibilitatea de a-l
defini. În consecinþã, dreptul ºi sistemul legal reflectã ºi protejeazã valori ºi
interese specifice anumitor grupuri sociale, în detrimentul altora: Legislativul nu
poate fi, prin natura sa, un cadru neutru. Ca oricare organizaþie birocraticã, el
rãspunde la presiunea celor puternici ºi privilegiaþi. Este o armã în lupta acestora
pentru exercitarea dominaþiei... Noþiunea statului, înþeles în sensul de cadru
neutru din punct de vedere valoric, este în mod evident cel mai puternic legitimat
mit pe care îl putem imagina70.
Din aceasta perspectivã devine necesarã înþelegerea devianþei ca rezultat al
interacþiunii dintre indivizii ºi grupurile care constituie societatea.
H. Becker: construcþia socialã a devianþei

Outsiders ºi antreprenori morali
Howard Becker este cunoscut în sociologia devianþei prin Outsiders71 (1963), lucrare
care a marcat dezvoltarea uneia dintre perspectivele fundamentale în înþelegerea
devianþei, desemnatã prin expresia teoria etichetãrii.
Conceputã iniþial ca abordare a devianþei în sensul restrîns al termenului (în socio-
logia americanã a anilor 60, studiul devianþei era definit ca studiu al criminalitãþii,
analizatã predominant pe baza deciziilor poliþiei ºi tribunalelor), perspectiva lui Becker
a pornit de la modelul explicativ utilizat în sociologia muncii (activitatea agenþiilor
oficiale de administrare a justiþiei trebuie abordatã în aceeaºi manierã în care este
privitã activitatea profesioniºtilor din alte domenii). Aceasta extindere a demersului
68. Chambliss, W.J. ºi Seidman, R.B, 1971, Law, Order and Power, Massachutes: Addison-Wesley
Publishing Company.
69. În cazul României, aceastã dificultate este accentuatã îndeosebi de imprecizia obligaþiilor care
revin statului ºi de lipsa sancþiunilor aplicabile agenþilor sãi. De exemplu, deºi statul ocro-
teºte copilul, amploarea fenomenului vagabondajului juvenil ºi a cerºetoriei (fenomenul
copiii strãzii) indicã pasivitatea autoritãþilor, a cãror activitate s-a limitat la simpla adoptare a
unor acte normative. Tristã ºi amuzantã în acelaºi timp este formula cu care ofiþerul de stare
civilã începe oficierea cãsãtoriei: În România statul ocroteºte ºi încurajeazã familia.
70. Ibidem, p. 54.
71. Am utilizat traducerea francezã (J.-P. Briand ºi J.-M. Chapoulie), Outsiders. Etudes de la socio-
logie de la deviance (Metailie, 1985), cu postafaþa lui Howard Becker pentru aceastã ediþie.
clasic de studiere a deviantei a contribuit la modificarea radicalã a modului de

definire a domeniului: Acest demers metodologic banal a condus la o schimbare
importantã în analiza delincvenþei. În loc sã cãutãm rãspunsul la întrebarea de ce
oamenii acþioneazã «rãu», am analizat ansamblul activitãþilor în cursul cãrora indivizii
definesc anumite acþiuni drept «dãunãtoare», alþii le comit, iar alþii reacþioneazã la
aceste acte (reale sau presupuse). Asemenea analize puneau în evidenþã faptul cã
«delincvenþa» nu constituie o categorie omogenã, ci reflectã mai de grabã interesele
profesionale ale indivizilor care o definesc ºi identificã «delincvenþii». Studiul delincvenþei
a fost astfel înlocuit cu studiul devianþei72. Elementele care fundamentau perspectiva
convenþionalã asupra devianþei (dimensiunea normativã oficialã, motivaþiile, trãsãturile
de caracter, situaþia socialã a delincvenþilor etc) ca ºi problema etiologiei devianþei
au fost în bunã mãsurã abandonate, în favoarea înþelegerii procesului de interacþiune
dintre indivizii ºi grupurile implicate în procesul de construire socialã a devianþei.
Outsiders a fost elaboratã în contextul mai larg al eforturilor de redefinire a
domeniului devianþei, prin includerea, alãturi de deviant, a actorilor social responsa-
bili de adoptarea ºi aplicarea normelor (antreprenorii morali, cum îi numeºte Becker),
precum ºi a consecinþelor pe care le implicã faptul de a fi desemnat drept deviant:
Recent am asistat la dezvoltarea unei abordãri naturaliste a acestor fenomene
(fenomenelor de devianþã, n.n.) în care atenþia este concentratã asupra interacþiunilor
dintre cei care sunt acuzaþi de comiterea de infracþiuni ºi cei care formuleazã aceste
acuzaþii (Matza, 1969). Mai mulþi autori- Frank Tannenbaum (1938), Edwin Lemert
(1951), John Kitsue (1962), Kai Erikson (1962) ºi eu însumi, pentru a nu cita decât
câþiva au contribuit la elaborarea a ceea ce a fost desemnat prin expresia destul de
nefericitã «teoria etichetãrii». Teoria etichetãrii nu este o teorie cu toate rezultatele
ºi imperativele pe care aceastã calitate le presupune dupã cum nu e centratã
exclusiv, cum au gândit unii, asupra actului etichetãrii. E vorba mai de grabã de o
manierã de a considera un domeniu de activitãþi umane, de o perspectivã a cãrei
valoare, dacã are una, se va manifesta în progresul înþelegerii fenomenelor anterior
obscure (voi ceda aversiunii pentru eticheta aplicatã în mod obiºnuit acestei teorii,
utilizând în viitor expresia «teorii interacþioniste despre devianþã»)73.
Elaborarea ºi impunerea normelor sociale

Fundamentul explicaþiilor convenþionale asupra devianþei este dat de conceptul de
normã: în termeni foarte simpli, deviantul este acel individ care încalcã normele
sociale. O asemenea definiþie, chiar dacã nu afirmã explicit, este bazatã pe postulatul
generalitãþii normelor sociale (sau cel puþin a unui numãr semnificativ de norme) în
toatã întinderea societãþii, a existenþei unui sistem normativ pe care indivizii trebuie
sã-l respecte. Comportamentul deviant constã în îndepãrtarea de la normã. Una dintre
consecinþele acestei perspective este aceea cã devianþa ºi devianþii constituie categorii
72. Becker, 1985, op.cit., pp. 238-239.

73. În 1973, Becker a adaugat formei iniþiale a Outsiders capitolul referitor la Analiza retrospectivã
a teoriei etichetãrii. Aceastã analizã este inclusã în traducerea francezã a lucrãrii, pp. 201-234,
pp. 203-205.
omogene. De aici preocuparea pentru etiologia devianþei, centratã pe identificarea facto-

rilor sociali sau pe personalitatea individului. Fragilitatea acestui model de înþelegere
a devianþei ºi deviantului este datã, dupã Becker, de inconsistenþa presupoziþiilor de
la care porneºte.
O primã observaþie se referã la generalitatea normelor ºi la (presupusul) acord
asupra acestora: normele sociale sunt create în cadrul grupurilor sociale. În societãþile
moderne definiþia normei ºi a modului de aplicare a acestora, departe de a face obiectul
unui acord unanim, variazã în funcþie de grupurile sociale: Normele sociale sunt
create de cãtre grupuri sociale specifice. [ ] Nu e deloc necesar ca toate aceste grupuri
sã împãrtãºeascã aceleaºi norme ºi, în realitate, e rareori cazul. Totul le conduce spre
dezvoltarea sistemelor de norme diferite, atât problemele ridicate de mediul lor cât
ºi istoria ºi tradiþiile lor.[ ] Imigranþii italieni care continuã sã fabrice vin pentru ei
înºiºi în timpul prohibiþiei acþioneazã conform normelor imigranþilor italieni, dar
încalcã legea noii þãri.[ ...] Delincventul din clasa popularã care se luptã pentru a
apãra teritoriul bandei sale nu face altceva decât ceea ce considerã necesar ºi just,
dar educatorii, asistenþii sociali ºi poliþia sunt de altã pãrere [ ...] Chiar dacã unii pot
susþine cã o mare parte, chiar cea mai mare parte a normelor dintr-o societate, sunt
de obicei admise de cãtre toþi indivizii, cercetãrile empirice consacrate normelor
concret determinate relevã în general atitudini variabile faþã de ele74.
Pe de altã parte, se poate susþine ideea cã, acceptând aceastã diversitate normativã
specificã grupurilor sociale, existã totuºi norme obligatorii pentru toþi indivizii (de
exemplu, normele aplicate de diverse agenþii oficiale, al cãror fundament este juridic).
Aceastã obligativitate teoreticã, spune Becker, nu exclude diferenþele în raportarea
indivizilor la normã: Normele oficiale, aplicate de grupuri special constituite în
acest sens, pot diferi de cele pe care majoritatea oamenilor le considerã potrivite.
Într-un grup, anumite facþiuni pot fi în dezacord asupra ceea ce numim norme efectiv
în uzaj. Dar ceea ce este cel mai important în studiul comportamentelor desemnate
în mod obiºnuit drept deviante este cã perspectiva indivizilor care adoptã aceste compor-
tamente poate fi total diferitã de cea a oamenilor care le condamnã. Într-adevãr, un
individ poate estima cã este judecat dupã norme la a cãror elaborare n-a contribuit ºi
pe care nu le acceptã, care-i sunt impuse prin forþã de cãtre «strãini» (outsiders, n.n.)75.
O a treia observaþie se referã la capacitatea, inegal distribuitã în societate, de a impune
norme sociale. Aceastã distribuþie marcheazã contextele în care indivizii ºi grupurile
care deþin aceastã capacitate imagineazã ce este bine pentru grupuri, sau, la un nivel
mai general, pentru societate; pornind de la aceastã proiecþie, ceilalþi indivizi sunt
obligaþi sã adopte anumite comportamente ºi nu altele, considerate dãunãtoare ºi
periculoase atât pentru indivizi cât ºi pentru desfãºurarea vieþii sociale.
În general, efortul de a impune norme ºi modelele de comportament asociate
caracterizeazã viaþa tuturor grupurilor din care este compusã societatea: bãrbaþii
cautã sã impunã anumite norme femeilor, adulþii- tinerilor, albii- minoritãþilor etnice,
clasa medie- clasei de jos etc: Diferenþele în capacitatea de a stabili normele ºi de
a le face sã fie aplicate altor indivizi sunt în mod esenþial diferenþe de putere (legalã
74. Ibidem, pp. 38-39.

75. Ibidem, pp. 39-40.
sau extralegalã). Grupurile cele mai capabile sã impunã propriile norme sunt cele a
cãror poziþie socialã le dã instrumentele ºi puterea. Diferenþele de vârstã, de sex, de
clasã ºi de origine etnicã sunt toate legate de diferenþe de putere.[ ] Trebuie deci sã
recunoaºtem mai întâi cã devianþa e creatã prin reacþia oamenilor faþã de tipuri parti-
culare de comportament ºi prin desemnarea acestor comportamente drept deviante.
Dar trebuie sã pãstrãm în minte, de asemenea, cã normele create ºi conservate prin
aceastã desemnare, departe de a fi unanim acceptate, fac obiectul dezacordurilor ºi
conflictelor, pentru cã rezultã din procesele de tip politic din interiorul societãþii76.
Termenul outsider surprinde esenþa dezacordului dintre individ ºi grup, generat
de interacþiunea prin care este impusã norma; el are un dublu sens, dat de poziþia
participanþilor la aceastã interacþiune: individul despre care se crede cã a încãlcat o
normã este considerat strãin (outsider) de cãtre ceilalþi membri ai grupului; în acelaºi
timp, individul poate refuza atât norma cât ºi legitimitatea celor care-i analizeazã
comportamentul, considerându-i, în consecinþã, strãini (outsiders). Mãsura în care
individul sau grupul se desemneazã reciproc drept strãini este variabilã, în funcþie de
natura comportamentului ºi normei încãlcate77. De exemplu, în sensul perspectivei
lui Becker, tratamentul aplicat celui care încalcã o regulã de circulaþie este diferit de
tratamentul aplicat hoþului; primul este de acord cu regulile de circulaþie, în vreme
ce al doilea elaboreazã frecvent ideologii care sã-i justifice comportamentul.
Indivizi ºi grupuri: construirea socialã a devianþei

Comportamentul deviant este, aºadar, rezultatul interacþiunii dintre individ ºi grup.
Ca ºi ceilalþi autori analizaþi în acest capitol, Becker suþine cã devianþa are un caracter
social. Spre deosebire de abordãrile curente în epocã, el ignorã în bunã mãsurã atât
problema poziþiei individului în structura socialã (semnificativã doar în privinþa
capacitãþii a impune norme ºi de a evalua comportamentele celorlalþi) cât ºi importanþa
factorilor sociali implicaþi în cauzalitatea devianþei. Sensul caracterului social al
devianþei rezidã în idea cã [ ] grupurile sociale creeazã devianþa instituind norme
a cãror încãlcare constituie comportamente deviante, aplicând aceste norme anumitor
indivizi, pe care-i eticheteazã ca devianþi. Din acest punct de vedere, devianþa nu
este o calitate a actului comis de cãtre o persoanã, ci mai de grabã consecinþa
aplicãrii de cãtre ceilalþi a normelor ºi sancþiunilor. Deviantul este cel cãruia aceastã
etichetã i-a fost aplicatã cu succes iar comportamentul deviant este comportamentul
cãruia colectivitatea îi ataºeazã aceastã etichetã 78.
Rezultat al interacþiunii dintre individ ºi grup, comportamentul deviant presupune
coexistenþa a douã elemente: un act prin care este încãlcatã o normã ºi reacþia grupului,
generatã de aceastã încãlcare. Pornind de la formele pe care le pot prezenta termenii
relaþiei presupuse de aceastã definiþie simplã, Becker introduce câteva nuanþãri care
conduc la ideea relativitãþii devianþei. O primã nuanþare se referã la actul deviant:
76. Ibidem, p. 41.

77. Ibidem, pp. 25-27.
78. Ibidem, pp. 32-33.
nu este obligatoriu ca individul considerat deviant sã fi comis în mod real actul care
a condus la etichetarea sa; procesul de etichetare nu este infailibil (de exepmlu, erorile
judiciare). Pe de altã parte, reacþia societãþii în raport cu comportamentul deviant nu
este de tip mecanic: aceasta este diferitã, putând varia în funcþie de o multitudine de
factori, cum ar fi momentul comiterii actului (în perioada campaniilor sociale
împotriva anumitor comportamente, ºansa de a fi prins ºi pedepsit mai aspru este mai
ridicatã decât în perioadele obiºnuite), statutul persoanei care a comis actul (legea e
aplicatã diferit celor din clasa medie faþã de cei din cartierele sãrace, albilor faþã de
negri etc), victima actului (poziþia socialã ºi resursele acesteia), consecinþele comporta-
mentului (relaþiile sexuale înainte de cãsãtorie sunt de regulã tolerate, cu excepþia
apariþiei unei sarcini ilegitime) etc. Acest tip de observaþii conduce la concluzia cã
devianþa nu este o calitate intrinsecã actului deviant: Acelaºi comportament poate
constitui o transgresare a normelor dacã este comis la un anumit moment sau de cãtre
o anumitã persoanã, sau poate sã nu constituie o încãlcare a normei dacã este comis
la un alt moment sau de cãtre o altã persoanã; anumite norme- dar nu toate- sunt
încãlcate fãrã a atrage o pedeapsã. Pe scurt, caracterul deviant sau non-deviant al
unui act depinde în parte de natura actului adicã de faptul de a fi încãlcat sau nu
o normã ºi în parte de reacþia celorlalþi79. Existenþa sau inexistenþa reacþiei
grupului în raport cu încãlcarea normei constituie un argument pentru rafinarea
termenilor utilizaþi în cele douã tipuri de situaþii: comportament deviant (deviant
behavior) ºi comportament care încalcã o normã (rule-breaking behavior).
Pe baza acetor observaþii, Becker utilizeazã criteriile respectarea/transgresarea
normei ºi etichetarea/absenþa etichetãrii ca deviant pentru a construi o tipologie a
comportamentului deviant 80: cei care încalcã norma ºi sunt percepuþi ca devianþi,
cei care nu încalcã norma dar sunt consideraþi devianþi (erorile în etichetare sunt
probabil mai numeroase în situaþiile extra-judiciare decât în spaþiul tribunalelor) ºi
cei care încalcã norma fãrã a fi desemnaþi drept devianþi (fie pentru cã actul nu este
cunoscut de cãtre ceilalþi, fie pentru cã, datoritã unor circumstanþe momentul
acþiunii, tipul normei încãlcate, poziþia autorului etc. comportamentul nu determinã
nicio reacþie din partea celorlalþi).
Devianþa secretã este una dintre formele acestui ultim tip de devianþã: norma
este încãlcatã, dar acest fapt nu este cunoscut de cãtre ceilalþi. Individul aflat în
aceastã situaþie este însã vulnerabil în raport cu procedurile utilizate pentru desco-
perirea tipului respectiv de comportament: dacã actul ar fi descoperit, autorul sãu ar
fi etichetat drept deviant81. Deºi exemplele date de Becker privesc anumite preferinþe
sexuale, consumul de stupefiante, homosexualitatea, conceptul de devianþã secretã
este aplicabil tuturor aspectelor clandestine ale vieþii sociale: Ca ºi în cazul acuzaþiei
false, nimeni nu cunoaºte cu adevãrat extinderea fenomenului, dar sunt convins cã
este foarte important, mult mai important decât ne putem imagina. O observaþie sumarã
m-a convins de acest fapt. Cea mai mare parte a oamenilor cred probabil cã fetiºismul
fetiºismul sadomasochist în particular este o perversiune rarã ºi exoticã. Ori am
79. Ibidem, p. 37.

80. Ibidem, pp. 3-45.
81. Ibidem, p. 211.
avut ocazia, acum câþiva ani, sã consult un catalog al unui vânzãtor de fotografii
pornografice destinat exclusiv amatorilor acestei specialitãþi. Catalogul nu conþinea
fotografii cu nuduri ºi nici cu acte sexuale. În locul acestui tip de imagini, conþinea
pagini ºi pagini cu femei încãlþate cu toc înalt, prinse în cãmãºi de forþã sau în cãtuºe,
biciuind alte femei etc. Fiecare paginã a catalogului conþinea un eºantion al unei
pãrþi a colecþiei, care putea atinge pânã la 120 de fotografii. Un calcul rapid mi-a
arãtat cã vânzãtorul deþinea în stoc între 15 000 ºi 20 000 de fotografii imediat
disponibile pentru vânzare. Numãrul lor ºi impresia de lux a catalogului indicau în
mod clar cã individul conducea o afacere prosperã ºi dispunea de o clientelã vastã.
ªi cu toate astea nu întâlnim în fiecare zi fetiºiºti sado-masochiºti. În mod evident
aceºtia sunt capabili sã pãstreze secretã perversiunea lor [ ...] Cei care studiazã
homosexualitatea au observat de asemenea cã anumiþi homosexuali sunt capabili sã
disimuleze devianþa în faþa non-devianþilor pe care îi frecventeazã. Numeroase
persoane care consumã stupefiante sunt de asemenea capabile sã ascundã acest fapt
celor din jurul lor, care nu se drogheazã82.
Cariera socialã a deviantului

Preluat din studiile asupra profesiilor, conceptul de carierã socialã a fost utilizat de
cãtre Becker pentru realizarea unui model secvenþial al devianþei: succesiunea de
etape prin care trece individul de la momentul încãlcãrii normei (încãlcare realã sau
prezumatã), pânã la adoptarea modului de viaþã deviant.
Prima etapã a carierei deviante este cea a încãlcãrii normei. De ce anumiþi
indivizi încalcã normele sociale? Aceastã întrebare frecventã (comunã atât simþului
comun cât ºi teoriei sociologice, n.n.) are dezavantajul, observã Becker, cã se
bazeazã pe presupunerea conform cãreia doar anumiþi indivizi sunt tentaþi sã încalce
normele sociale. În realitate, poate cã tentaþia de a încãlca normele (fapt indicat ºi de
devianþa secretã) e resimþitã de un numãr mult mai mare decât numãrul aparent al
devianþilor: Indivizii sunt mult mai devianþi, cel puþin în imaginaþie, decât par. În
loc sã ne întrebãm de ce devianþii vor sã facã lucruri care sunt dezaprobate, poate cã
e mai potrivit sã ne punem problema de ce cei care respectã normele, deºi sunt tentaþi
sã le încalce, nu o fac 83. Un rãspuns pertinent la aceastã întrebare trimite la ideea
angajamentului individului în societatea convenþionalã: individul normal îºi investeºte
progresiv interesele în comportamente conforme cu exigenþele instituþiilor sociale;
cu cât acest angajament este mai intens, cu atât pierderile generate de încãlcarea
normei ºi etichetarea ca deviant vor fi mai mari (de exemplu, consumul de droguri
poate conduce la pierderea familiei, reputaþiei, locului de muncã etc.). Încãlcarea
normei poate fi ocazionalã (mulþi indivizi traverseazã aceastã experienþã) sau poate
fi începutul unei cariere deviante. Acest pasaj presupune dezvoltarea motivelor ºi
intereselor deviante: în cazul unor comportamente deviante, cum este consumul de
marihuana, motivaþia nu preexistã actului ci este construitã ulterior, prin interacþiune
82. Ibidem, pp. 44-45.

83. Ibidem, pp. 49-50.
cu devianþi experimentaþi, pe mãsurã ce individul asimileazã atât tehnicile necesare

consumãrii drogului cât ºi definiþia socialã a plãcerii de a fuma 84. Motivaþia comporta-
mentului deviant are un caracter social chiar ºi atunci când activitatea este desfãºuratã
în secret ºi solitar (de exemplu, consumul de marihuana, ca ºi cel de pornografie,
presupun asimilarea unui set minimal de definiþii ºi a unui anumit limbaj, comun
acestor tipuri de devianþi).
A doua etapã a procesului de formare a carierei deviante este desemnarea publicã
ca deviant. Faptul de a fi prins ºi etichetat drept deviant este extrem de important:
în ochii celorlalþi individul înceteazã sã mai fie persoana dinainte, primind un nou
statut (homosexual, drogat, maniac etc), statut care va marca interacþiunile sale cu
indivizii din societatea convenþionalã. Plecând de la distincþia status principal/status
subordonat ºi caracteristicã principalã/caracteristici accesorii ale statusului, Becker
observã cã eticheta de deviant tinde sã configureze statutusul principal al individului;
ceilalþi se vor aºtepta ca cel etichetat drept deviant sã prezinte ºi alte caracteristici
asociate acestui status: de exemplu, oamenii estimeazã cã un individ care a furat,
chiar dacã a fãcut-o o singurã datã, e probabil sã fure în continuare, dupã cum poate
sã comitã ºi alte infracþiuni, poate fi violent, periculos, nedemn de încredere etc:
Identificarea individului ca deviant precede celelalte identificãri. La întrebarea:
«Ce fel de persoanã ar încãlca o normã atât de importantã?rãspunsul este: «Cineva
diferit de noi, care nu poate sau nu vrea sã se poarte ca o fiinþã moralã ºi care ar
putea sã încalce ºi alte norme importante». Identitatea deviantã dominã celelalte
identificãri. A trata o persoanã care este deviantã sub un aspect ca ºi cum ar fi
deviantã sub toate aspectele echivaleazã cu a enunþa o profeþie care contribuie la
propria realizare. Astfel se pun în miºcare diverse mecanisme care contribuie la
modelarea individului conform imaginii pe care ceilalþi o au despre el85. Individul
etichetat ca deviant constatã cã practicile convenþionale necesare pentru a trãi în
societate îi sunt în bunã mãsurã refuzate: fostul deþinut are dificultãþi în a gãsi un loc
de muncã, consumatorul de droguri este considerat periculos ºi în consecinþã este
evitat de cãtre ceilalþi etc. Deºi anumiþi indivizi pot reuºi sã abandoneze comportamentul
deviant, acest tip de presiune acþioneazã în sensul amplificãrii comportamentului
deviant, astfel încât individul poate adopta ºi alte practici ilegitime; acest fapt este
însoþit frecvent de trecerea în a treia etapã a procesului de formare a carierei deviante.
Aceastã etapã constã în intrarea într-un grup deviant organizat, fapt care are consecinþe
importante în elaborarea propriei concepþii a deviantului despre sine. Apartenenþa la
un grup deviant implicã adeziunea la subcultura specificã acestuia, definitã de Becker
ca ansamblu de idei ºi puncte de vedere asupra lumii sociale, de maniere de adaptare
precum ºi de activitãþi rutiniere fondate pe aceste puncte de vedere86. Pe lângã tehnicile
de practicare a comportamentelor deviante cu minim de disconfort, un element
central al acestei subculturi este ansamblul de raþionalizãri referitoare la poziþia
grupului în societate: sistemul de autojustificãri are ca funcþii principale neutralizarea
atitudinilor conformiste pe care devianþii le pot încã simþi în raport cu propria devianþã
84. Ibidem, pp. 64-83.

85. Ibidem, pp. 56-57.
86. Ibidem, pp. 60-62.
ºi furnizarea raþiunilor de a menþine linia de conduitã în care individul s-a angajat:

Sistemele de justificare ale grupurilor deviante comportã tendenþial o respingere
globalã a normelor morale convenþionale, instituþiilor oficiale ºi, mai general, al
întregului univers al convenþiilor obiºnuite87.
Devianþii ºi antreprenorii morali

Ca în orice tip de analizã sociologicã, modul în care este formulatã problema devianþei
influenþeazã în bunã mãsurã rezultatele cercetãrii. În situaþia în care devianþa este
definitã prin anumite comportamente, ipoteza ºi, în acelaºi timp, punctul final al
analizei rezidã în ideea diferenþei substanþiale între comportamentul normal ºi cel
deviant. Consecutivã acestui mod de definire a devianþei este calificarea deviantului
ca fiinþã asocialã sau antisocialã, personaj cu caracteristici distincte de cele ale
omului normal. Concluzia unui asemenea demers este cã devianþa ºi devianþii
constituie categorii omogene.
Critica lui Becker porneºte de la observaþia cã o asemenea omogenitate presupune
identitate între cei care încalcã normele ºi cei care sunt pedepsiþi. Ori, aºa cum am
vãzut urmãrind analiza sa, aceastã identitate este doar aparentã: pe lângã indivizii
desemnaþi devianþi pentru cã realmente au încãlcat o normã, existã indivizi pe care
ceilalþi îi considerã devianþi deºi n-au încãlcat nicio normã, în vreme ce alþii sunt
consideraþi normali, deºi încalcã normele sociale. Mai mult, în anumite cazuri
încãlcarea normei nu are nicio însemnãtate: anumiþi indivizi (cum sunt cei din
categoria gulerelor albe) pot încãlca normele legale fãrã a risca (sau cu riscuri
minime) sã fie desemnaþi drept devianþi.
Pentru a ieºi din impasul generat de aceastã eterogenitate, Becker propune un alt
mod de a formula devianþa: interacþiunea dintre indivizi ºi grupuri este esenþialã
pentru definirea comportamentului deviant. Natura acestuia este aceeaºi cu natura
comportamentului normal; deviantul nu are caracteristici aparte, diferite de cele ale
oamenilor obiºnuiþi: Trebuie sã considerãm devianþa ºi devianþii, care încarneazã
acest concept abstract, ca rezultat al procesului de interacþiune între indivizi sau
grupuri: unii, urmãrind satisfacerea propriilor interese, elaboreazã ºi fac sã fie aplicate
normele sub a cãror acþiune cad ceilalþi care, cãutând de asemenea satisfacerea
propriilor interese, comit acte pe care primii le calificã drept deviante88. Acest mod
de definire a devianþei are drept principalã consecinþã faptul cã, plasat într-un raport
de putere defavorabil, orice individ este prezumtiv deviant: urmãrind realizarea unui
interes oarecare, se poate transforma în obiect al acþiunii celor care deþin puterea-
-legalã sau extra-legalã- în efortul de a-ºi impune propriile reprezentãri asupra lumii
sociale: Teoriile interacþioniste asupra devianþei, ca toate teoriile interacþioniste în
general, insistã asupra manierei în care actorii sociali se definesc mutual ºi definesc
ceea ce este în jurul lor. Ele acordã o atenþie deosebitã diferenþelor în puterea de a
defini, manierei în care un grup dobîndeºte ºi utilizeazã puterea de a determina
87. Ibidem, p. 62.

88. Ibidem, p. 187.
modul în care alte grupuri trebuie considerate, înþelese ºi tratate. Elitele, clasele
conducãtoare, patronii, adulþii, bãrbaþii, albii, pe scurt grupurile cu statut superior,
îºi menþin puterea atât prin controlul reprezentãrilor asupra lumii sociale cât ºi prin
utilizarea formelor mai rudimentare de control. Poate cã utilizeazã mijloace mai
rudimentare pentru a-ºi stabili hegemonia. Dar controlul bazat pe manipularea
definiþiilor ºi etichetelor acþioneazã cu mai multã fineþe ºi cu costuri mai mici, ºi
acesta e preferat de cãtre grupurile cu statut superior89.
Perspectiva interacþionistã introduce în ecuaþia devianþei un personaj nou, antreprenorul
moral: cel care are iniþiativa adoptãrii normei (pentru cã în societãþie contemporane
normele nu se creeazã de la sine) ºi care, pentru obþinerea conformitãþii, se adreseazã
unor indivizi pe care îi putem numi, în spiritul analizei lui Becker, antreprenori
derivaþi: poliþiºti, procurori, judecãtori, membri ai agenþiilor guvernamentale sau
ne-guvernamentale. Teoretic, sarcina acestora este de a-i urmãri ºi pedepsi pe toþi
devianþii. În realitate, resursele limitate (insuficiente pentru a urmãri ºi pedepsi toþi
delincvenþii), interesele personale ºi de grup (care-i determinã uneori sã priveascã în
altã parte decât spre locul în care se desfãºoarã infracþiunea), puterea anumitor
devianþi prezumtivi sau pur ºi simplu dezacordurile existente în câmpul birocratic asupra
a ceea ce constituie comportament deviant, toate acestea relativizeazã importanþa
actului prin care norma este încãlcatã, justificând sensul dat de Becker ideii de
construcþie socialã a devianþei.
Anumite interacþiuni dintre antreprenorii morali ºi devianþi, gestionate de agenþiile
specializate controlate de primii, conduc la apariþia unui tip particular de instituþie.
Utilizând conceptul goffmanian de instituþie totalã, vom analiza, în secþiunea urmãtoare,
câteva dintre caracteristicile închisorii.
Erving Goffman: individul instituþionalizat

ºi mitul victoriei culturale a instituþiilor totale
Deºi au trecut mai bine de patru deceniii de la publicarea lucrãrilor lui Erwing
Goffman, actualitatea analizelor sale este evidentã; Goffman, probabil primul
teoretician postmodern în sociologie, a furnizat modele de analizã care au reorientat
analiza sociologicã, contribuind într-o mãsurã semnificativã la schimbãrile cunoscute
de aceastã disciplinã în ultimele decenii 90.
Conceptul de instituþie totalã a fost lansat de cãtre sociologul american 91 o datã cu
publicarea lucrãrii Asylums. Essays on the Social Situation of Mental Patient and
Other Inmates (1961). Aceastã lucrare se încadreazã prin stil, teorie ºi modul de culegere
a datelor, în ceea ce este cunoscut în sociologie ca ªcoala de la Chicago. Cu toate
89. Ibidem, p. 229.

90. Fine, G.A. ºi Maning, P., 2003, Erving Goffman, în Ritzer G. (coord), The Blackwel Companion
to Major Contemporary Social Theorists, Oxford: Blackwell Publishing Ltd., pp. 34-63, 58.
91. E. Goffman (1922-1982) s-a nãscut în Canada, dar activitatea sa în sociologie s-a desfãºurat
în Statele Unite (doctoratul în sociologie, University of Chicaco, 1953), preºedinte al Asociaþiei
Amercane de Sociologie (1981-1982).
cã nu priveºte exclusiv închisoarea, cercetarea sa susþine J.F. Galliher cu referire

la analiza lui Goffman a avut un impact major asupra studiului acestei instituþii,
furnizând teorie unui domeniu pânã atunci în bunã mãsurã ateoretic92.
Probabil cã niciuna dintre instituþiile pe care le cunoaºtem astãzi nu a avut
ciudatul destin de a fi subiect al criticilor ºi dezbaterilor pe tema reformãrii încã de
la naºtere, aºa cum s-a întâmplat cu instituþia închisorii93 Este aceastã instituþie un
spaþiu al îndreptãrii morale a individului sau dimpotrivã, e una dintre cele mai
importante surse criminogene? Ce urmãreºte cu adevãrat acest instrument al tehnologiei
punitive, resocializarea ºi reinserþia condamnatului sau simpla neutralizare temporarã
a acestuia?
Fãrã a formula explicit asemenea întrebãri, Goffman propune o analizã ale cãrei
rezultat contrasteazã dramatic cu diversele ideologii (juridice sau morale) construite
în jurul pedepsei cu închisoarea: instituþiile totale nu cautã cu adevãrat victoria
culturalã. Dacã apar totuºi modificãri culturale, poate cã aceasta are de a face cu
eliminarea ocaziilor de a manifesta anumite comportamente ºi cu nereuºita în a þine
ritmul cu ultimele modificãri din lumea exterioarã94.
Acest diagnostic pesimist genereazã urmãtoarea întrebare: dezinteresul pentru
victoria culturalã tradusã, în cazul închisorii, în obiectivele resocializãrii ºi
reinserþiei sociale a deþinuþilor este expresia unei intenþii sau decurge din natura
instituþiilor totale?
Conceptul de instituþie totalã

Instituþia totalã este un hibrid social, rezultat al asocierii dintre comunitatea de
rezidenþã ºi organizaþia formalã: O instituþie totalã poate fi definitã drept un loc în
care îºi desfãºoarã viaþa ºi activitatea un numãr mare de indivizi cu statut similar,
desparþiþi de restul societãþii pentru o perioadã de timp apreciabilã ºi care duc
împreunã o viaþã strict delimitatã, reglementatã oficial de cãtre instituþie 95.
Elementul pe baza cãruia este construit conceptul de instituþie totalã este ceea ce
Erving Goffman numeºte caracterul delimitator al acestui tip de instituþie. Orice
instituþie socialã prezintã, într-un anumit grad, tendinþa de a delimita în spaþiul social
o anumitã categorie de indivizi, activitãþi ºi scopuri. În general, aceste delimitãri
sunt însã restrânse; în majoritatea situaþiilor, instituþiile acapareazã individul
numai parþial: viaþa cotidianã în societate este împãrþitã în zone (familie, loc de
muncã, grupul de prieteni etc.) în care individul îºi desfãºoarã activitatea exercitând
92. Galliher, J.F., 1995, Chicagos Two Worlds of Deviance Research: Whose Side Are They
On?, în Fine, Gary Alan (coord.), The Second Chicago School? The Development of a
Postwar American Sociology, Chicago: University Chicago Press (164-188), p. 173.
93. Foucault, M., [ 1975] 2005, A supraveghea ºi a pedepsi. Naºterea închisorii, Piteºti: Editura
Paralela 45.
94. Goffman, Eving, [ 1961]2005, Aziluri: Eseuri despre situaþia socialã a pacienþilor psihiatrici
ºi a altor categorii de persoane instituþionalizate, trad. de Anacaona Mîndrilã, Iaºi: Editura
Polirom, p. 23.
95. Ibidem, p. 11.
anumite roluri, fãrã ca vreuna dintre ele sã reclame angajarea totalã a individului.
Scopurile propuse de instituþiile obiºnuite nu numai cã tolereazã doar anumite
componente ale personalitãþii individului, dar solicitã în mod expres doar acea parte
necesarã pentru performarea optimã a rolului. În cazul instituþiilor totale (cãmine
pentru orfani ºi sãraci, aºezãminte psihiatrice, închisori, cazãrmi militare, mânãstiri,
etc), caracterul delimitator este extrem de pronunþat: Un element fundamental al
organizãrii societãþii moderne constã în faptul cã individul tinde sã doarmã, sã se
destindã ºi sã munceascã în locuri diferite, cu co-participanþi diferiþi, sub incidenþa
unor autoritãþi diferite ºi fãrã o planificare raþionalã generalã. Trãsãtura centralã a
instituþiilor totale poate fi descrisã ca fiind dãrâmarea graniþelor care separã în mod
normal aceste trei domenii ale vieþii 96.
Caracterul delimitator al instituþiei totale genereazã caracteristicile specifice vieþii
instituþionalizatului: aceasta se desfãºoarã în acelaºi loc, în toate aspectele sale, în
prezenþa unui mare numãr de indivizi din aceeaºi categorie; instituþionalizaþii au în
general aceleaºi obligaþii ºi se supun aceleiaºi unice autoritãþi; toate activitãþile sunt
strict programate, scopul lor fiind acela de a asigura îndeplinirea obiectivelor instituþiei.
Îndeplinirea acestor obiective presupune uniformizarea indivizilor care populeazã
acest tip de instituþii. Existã instituþii în care libertatea ºi originalitatea sunt încurajate
(de exemplu, instituþiile culturale); în alte instituþii gradele de libertate sunt mai
reduse, însã o anumitã originalitate este acceptatã (de exemplu funcþionarilor dintr-un
minister oarecare li se cere sã vinã la serviciu îmbrãcaþi decent; solicitarea de a te
îmbrãca decent permite o anumitã marjã de alegeri personale). Spre deosebire de
cazul instituþiilor sociale obiºnuite, logica de funcþionare a instituþiilor totale tinde sã
excludã complet alegerile personale. Toate nevoile individului, începând cu cele de
igienã personalã ºi pânã la cele de ordin spiritual, sunt îndeplinite conform unor
scheme birocratice. Încercarea de a satisface un numãr mare de necesitãþi omeneºti
prin organizarea birocraticã a unor grupuri mari de oameni reprezintã faptul cheie al
instituþiilor totale, indiferent dacã este sau nu o modalitate necesarã sau eficientã de
organizare socialã în circumstanþele date97.
Penitenciarul ca instituþie totalã:

tehnologia uniformizãrii indivizilor
Traseul parcurs de cãtre instituþionalizat este marcat de presiunile exercitate de cãtre
instituþie cu scopul de a ºterge convenþiile sociale interiorizate anterior de cãtre individ.
Aceste presiuni au rostul de a elimina cât mai mult din eul civil al instituþionalizatului
ºi de a-l determina sã asimileze regulile ºi modelele de comportament caracteristice
instituþiei totale; cu alte cuvinte, individul este îndepãrtat progresiv de lumea din afara
instituþiei, pentru a putea fi socializat potrivit standardelor ºi scopurilor instituþiei
totale. Acest tip de presiuni numite de Erving Goffman procese de înjosire a
eului este relativ standardizat ºi poate fi clasificat în câteva mari categorii98.
96. Ibidem, p. 17.

97. Ibidem. p. 18
98. Ibidem, pp. 24-33.
Restrângerea identitãþii constã în deposedarea de rolurile pe care individul le juca

în viaþa civilã (profesionale, familiale etc); unele dintre acestea vor fi pierdute
pentru totdeauna, ele nemaiputând fi recuperate dupa întoarcerea în viaþa civilã.
Executarea pedepsei ºi buna conduitã, temeiuri care conduc la reabilitarea fostului
deþinut, sunt pãrþi ale mitului potrivit cãruia deþinutul eliberat redevine la fel de
onorabil ca oricare alt individ; în realitate, chiar dupã îndeplinirea acestor condiþii
care atestã succesul pedepsei, reacþiile indivizilor cu care fostul deþinut intrã în
contact sunt construite, cel puþin într-o anumitã mãsurã, plecând de la stigmatul de
fost deþinut. Ca orice stigmat, acesta se referã la ... situaþia individului pe care
ceva îl descalificã ºi împiedicã sã fie deplin acceptat de cãtre societate 99. Individul
stigmatizat resimte în permanenþã o anumitã incertitudine în ceea ce priveºte statutul
sãu, în sensul cã nu e niciodatã sigur în privinþa atitudinii celorlalþi (de acceptare sau
de respingere) Aceastã incertitudine nu provine doar din faptul cã individul stigmatizat
nu ºtie în ce categorie îl vom plasa, ci deasemenea, presupunând cã locul în care îl
plasãm îi este favorabil, din faptul cã alþii pot continua sã-l defineascã în funcþie de
stigmatul sãu100.
Procedurile de internare (fotografiere, cântãrire, percheziþie, dezbrãcarea, spãlarea,
tunderea, îmbrãcãmintea standard etc) au drept scop modelarea ºi codificarea
individului, astfel încât acesta sã poatã deveni obiect în mecanismul birocratic de
administrarea a pedepsei. Mãsurile adoptate pe baza acestor atribute ignorã în mod
necesar majoritatea temeiurilor sale anterioare de autodefinire101: noul venit pierde
mare parte din bunurile personale, aspect foarte important, spune Goffman, deoarece
persoanele investesc simþãminte de autodefinire în posesiunile lor102. Socializarea
rolului de deþinut începe prin comunicarea obligaþiilor instituþionalizatului într-o
manierã care sã-l provoace pe acesta: testele de supunere (procedee prin care individul
este provocat, în interacþiuni caracterizate prin asimetria de putere în favoarea perso-
nalului instituþiei) au drept rol avertizarea personalului în privinþa caracterului nou-
-venitului. În general, procedurile de internare pot fi considerate adevãrate ritualuri
de trecere, prin care instituþionalizatul înþelege cã mecanismele de funcþionare ale
instituþiei sunt incompatibile cu codurile culturale de care se servea în lumea din
afarã. Treptat, individul înceteazã sã mai fie persoana particularã dinaintea intrãrii în
instituþie. Propria imagine despre sine se va modifica; în acelaºi timp, angajaþii ºi
ceilalþi instituþionalizaþi îl percep în funcþie de aceste noi atribute, care configureazã
calitatea de deþinut.
Procedeele de defigurare contribuie de asemenea la modificarea identitãþii individului.
Hainele pe care le primeºte instituþionalizatul sunt grosolane ºi adesea nepotrivite ca
mãrime; instituþionalizatul este privat de posibilitatea de a-ºi controla aspectul
exterior (deþinutul pierde ceea ce Goffman numeºte trusa de identitate, adicã acele
instrumente cu care în afara instituþiei indivizii îºi modeleazã înfãþiºarea).
99. Goffman Erving, [ 1963]1975, Stigmate: Les usages sociaux des handicaps, Paris: Les
Editions de Minuit, p. 7.
100. Ibidem, p. 25.
101. Goffman, 2005, op.cit., p. 26.
102. Ibidem, p. 28.
Procesele de contaminare sunt generate de faptul cã instituþionalizatul se aflã în

permanenþã în prezenþa altora; acest fapt determinã imposibilitatea de a avea un
spaþiu exclusiv, în care corpul ºi obiectele personale sã fie inaccesibile celorlalþi:
În instituþiile totale, aceste teritorii personale sunt încãlcate; graniþele pe care
individul le traseazã între propria fiinþã ºi mediul înconjurãtor sunt încãlcate, iar
expresiile fizice ale eului suferã pângãriri103. Instituþionalizatul suferã diverse
contaminãri: divulgarea informaþiilor referitoare la biografia sa, contaminarea fizicã
directã (murdãrirea, impurificarea corpului prin ingerarea de mâncare preparatã în
condiþii neigienice, prin folosirea de articole de îmbrãcãminte ºi lenjerie folosite
anterior de alþi instituþionalizaþi, împãrþirea patului cu o altã persoanã etc), expunerea
totalã (în anumite situaþii instituþionalizaþii sunt nevoiti sã-ºi satisfacã necesitaþile
fiziologice de faþã cu ceilalþi), contaminarea interpersonalã (molestarea sexualã,
percheziþia personalã, inclusiv în cavitãþile corporale, inspectarea locului de dormit),
contaminarea prin sistemul de adresare folosit în relaþiile cu instituþionalizaþii (angajaþii
se adreseazã acestora pe un ton familiar, exprimând implicit aprecierea cã aceºtia le
sunt inferiori; în relaþiile dintre ei, instituþionalizaþii fac bineînteles abstracþie de
statutul deþinut anterior intrãrii în instituþie; formulele de adresare ºterg diferenþele
anterioare de poziþie socialã, educaþie etc), contaminarea prin amestecul în relaþia
instituþionalizatului cu persoane apropiate (citirea corespondenþei ºi caracterul public
forþat al vizitelor) etc. Aceste procese, denumite de Erving Goffman forme elementare
ºi directe de agresare a eului, care implicã atât relaþiile dintre personal ºi instituþio-
nalizaþi cât ºi interacþiunile dintre aceºtia din urmã, contrazic concepþia despre sine
pe care individul o deþinea anterior intrãrii în instituþie 104.
Lumea instituþiei totale este o lume care exclude autonomia individului ºi posibilitatea
ca acesta sã deþinã controlul asupra vieþii sale; penitenciarul trebuie sã reformeze
indivizi foarte diferiþi într-un context care presupune uniformitate: motivaþia funda-
mentalã folositã pentru atacurile la adresa eului (diferitele temeiuri invocate, cum ar
fi raþiunile sanitare, responsabilitatea viaþa ºi siguranþa deþinuþilor, ºamd) sunt adesea
[ ...] simple raþionalizãri, determinate de eforturile de administrare a activitãþii
cotidiene a unui mare numãr de persoane, într-un spaþiu limitat ºi cu cât mai puþine
resurse cheltuite105.
Principalul efect al instituþionalizãrii este desemnat de cãtre Goffman prin termenul
de deculturaþie, definit ca [ ] dezvãþare care îl face temporar incapabil sã se descurce
cu anumite caracteristici ale vieþii de zi cu zi în afara instituþiei, dacã ºi când reuºeºte
sã se întoarcã în afarã106. Cu alte cuvinte individul instituþionalizat pierde capacitatea
de a utiliza codurile culturale pe baza cãrora interacþiona cu ceilalþi indivizi în socie-
tatea convenþionalã, anterior intrãrii în instituþie; în acelaºi timp, modelele de interacþiune
specifice intituþiei totale sunt incompatibile cu caracteristicile relaþiilor dintre indivizii
obiºnuiþi. Reacþiile ºi modalitãþile de adaptare la viaþa din instituþia totalã sunt total
nefolositoare dincolo de graniþele acesteia, pentru cã logica celor douã lumi este diferitã.
103. Ibidem, p. 32.

104. Ibidem, p. 42.
105. Ibidem, p. 51.
106. Ibidem, p. 24.
Atunci când ºederea în penitenciar este foarte îndelungatã, existã posibilitatea ca

adaptarea perfectã la mediul închisorii sã aibã drept consecinþã perfecta inadaptare
la mediul liber. Sau, în alþi termeni, cu cât adaptarea la penitenciar este mai ridicatã,
cu atât creºte probabilitatea ca readaptarea la lumea liberã sã fie mai dificilã, dacã nu
imposibilã. Ritmul rapid al schimbãrii sociale, caracteristic societãþilor contemporane,
poate agrava dificultãþile de reintegrare în lumea liberã; un deþinut eliberat dupã execu-
tarea unei pedepse lungi va recunoaºte foarte puþine elemente ale lumii din care a plecat.
Adaptãrile secundare: adaptãri individuale

sau adaptãri de grup?
Strategiile individuale de adaptare la viaþa în instituþia totalã sunt grupate de cãtre
Goffman în mai multe categorii 107:
a) retragerea situaþionalã: caracteristic acestui tip de reacþie adaptativã este faptul
ca individul este dezinteresat de exterior, dând atenþie doar evenimentelor petrecute
în proximitatea sa, pe care le priveºte într-un mod pur personal;
b) tactica inflexibilã: constã în provocãri la adresa instituþiei, care indicã refuzul
de a colabora cu personalul (cei care adoptã aceastã tacticã în penitenciare sunt
aºa-numiþii deþinuþi problemã).
c) colonizarea: aceastã tacticã se caracterizeazã prin faptul cã instituþionalizatul
ajunge sã califice starea de instituþionalizat ca fiind dezirabilã. Cel care adoptã
tactica colonizãrii ajunge sã considere cã satisfacþiile pe care ºi le procurã în
instituþie îi oferã o existenþã suficient de confortabilã. Existã cazuri de deþinuþi
care considerã cã penitenciarul le oferã o viaþã chiar mai bunã decât cea pe care
o pot avea în libertate; în anumite situaþii aceºtia încearcã sã-ºi prelungeascã cât
mai mult ºederea în penitenciar, încãlcând în mod intenþionat regulile instituþiei,
astfel încât sã punã comisia de liberare condiþionatã în imposibilitatea de a
dispune eliberarea din închisoare.
d) tactica convertirii: are drept caracteristicã principalã faptul cã individul pare
sã se autodefineascã în funcþie de aºteptãrile instituþiei: În timp ce instituþionalizatul
colonist îºi construieºte un mediu cât mai liber, profitând de resursele limitate
care-i stau la dispoziþie, convertitul adoptã un stil mai disciplinat, moralist,
monocrom, prezentându-se pe sine drept un individ al cãrui entuziasm faþã de
instituþie se aflã întotdeauna la dispoziþia personalului instituþiei108.
e) tactica minimalizãrii riscurilor: Aceasta presupune o combinaþie oarecum
oportunistã de adaptãri secundare, convertiri, colonizãri ºi loialitate faþã de grup,
astfel încât instituþionalizatul sã aibã ºanse maxime, în condiþiile particulare în
care se aflã, de a ieºi din instituþie, în cele din urmã, nevãtãmat fizic ºi psihic. De
obicei, aflat între tovarãºii sãi de detenþie, individul va susþine contramoravurile
ºi le va ascunde celorlalþi cât de docil se poartã când se aflã doar cu angajaþii109.
107. Ibidem, pp. 63-67.

108. Ibidem, p. 64.
109. Ibidem, p. 65.
Aceastã tacticã presupune renunþarea la lumea din afara instituþiei pânã la limita
colonizãrii; în acelaºi timp individul evitã convertirea, încercând sã se sustragã
pe cât posibil sarcinilor trasate de cãtre administraþia închisorii, uneori sacrificând
în schimb interesele colegilor de detenþie (deþinuþii vorbesc frecvent despre
perversitatea colegilor de detenþie, perversitate care reflectã adoptarea acestui
tip de strategie).
Ca în orice instituþie, controlul social nu este deplin, chiar dacã în instituþiile

totale acesta tinde sã îmbrace forme maxime. Pe mãsurã ce vechimea instituþiona-
lizatului creºte, acesta învaþã care sunt modalitãþile prin care poate încãlca obligaþiile
impuse de cãtre personal, obþinând satisfacþii care sã-i ofere sentimentul cã este în
continuare, într-o oarecare mãsurã, stãpânul propriei vieþi. Adaptãrile secundare
un fel de locuinþã pentru eu, dupã expresia lui Goffman- sunt [ ...] practici care
nu provoacã în mod direct personalul, dar le permit instituþionalizaþilor sã obþinã
satisfacþii interzise ori sã obþinã satisfacþii permise, dar prin mijloace interzise 110.
Reprezentarea instituþiei totale ca realitate alcãtuitã din douã lumi (cea a angajaþilor
ºi cea a instituþionalizaþilor), care interacþioneazã, în termenii lui Goffman, pe baza
unor stereotipuri înguste ºi antagonice, explicã mobilizarea instituþionalizaþilor în
efortul de a ascunde adaptãrile secundare la care recurg. Unele dintre aceste adaptãri
secundare sunt în realitate cunoscute de cãtre personal: de exemplu, angajaþii
penitenciarelor cunosc ºi tolereazã micul comerþ care se desfãsoarã între deþinuþi, cu
toate cã oficial regulamentul interzice aceastã activitate.
Caracteristic pentru viaþa în instituþia totalã este faptul cã, supus proceselor de
despuiere ºi contaminare a eului, individul este singur în faþa instituþiei. Aceastã
singurãtate este cu atât mai paradoxalã cu cât, aºa cum menþionam, în instituþia
totalã viaþa individului este complet desegregatã. Personalul din instituþiile totale
urmãreºte ca tendinþele de solidarizare, ca fraternizarea ºi formarea clicilorsã fie
limitate; în pofida acestui fapt, cultura instituþionalizaþilor cuprinde aºteptarea ca
loialitatea de grup sã prevaleze ºi determinã reacþii ostile la adresa celor care încalcã
aceasta loialitate 111.
Dupã Goffman, în raport cu constrângerile instituþiei, instituþionalizaþii reacþioneazã
numai în mod excepþional prin acþiuni colective; în general instituþionalizaþii utilizeazã
strategii individuale de adaptare: aºadar semnificaþia pe care o acordã adaptãrilor
secundareeste aceea de reacþii individuale în raport cu constrângerile sistemului.
Adaptãrile secundare pot fi însã privite ca adaptãri de grup: aceste strategii
individuale sunt de fapt produse ale grupului instituþionalizaþilor, fiind învãþate de
cãtre individ în interacþiunle din cadrul grupului112. De exemplu, în penitenciarele
româneºti este bine cunoscutã practica socialã desemnatã prin termenul de caleaºcã:
este vorba de un tip de adaptare secundarã care constã în desfãºurarea unor relaþii
comerciale de schimb, între deþinuþi plasaþi uneori la etaje sau chiar în aripi diferite
110. Ibidem, p. 57.

111. Ibidem, p. 62.
112. Dobricã, P., 2005, Lege ºi societate. Studii de sociologia pedepsei, Bucureºti: Editura
Omega Ideal.
ale penitenciarului. Concret, ca urmare a unor negocieri, deþinuþii se înþeleg între ei

sã facã anumite schimburi. O pungã în care sunt puse bunurile oferite de cãtre unul
dintre ei este legatã cu o sfoarã ºi aruncatã de la o fereastrã la alta, pânã la destinatar,
care retrimite caleaºca, cu bunurile pe care le oferã la schimb, primului deþinut.
Evident cã nu întotdeaua schimbul are loc direct între cei doi co-schimbaºi; de
regulã, caleaºcatrece printr-un numãr mare de mâini, pe traseul pe care îl parcurge.
Ar fi deci foarte uºor ca unul dintre mijlocitori sã reþinã bunurile care urmeazã sã fie
schimbate; dupã cum ar fi la fel de uºor ca cel care primeºte caleaºca sã refuze
sã îndeplineascã contraprestaþia. În general, asemenea situaþii constituie excepþii.
Faptul cã indivizi condamnaþi penal (aºadar, persoane care în niciuncaz n-ar inspira
încredere oamenilor obiºnuiþi) respectã regulile schimbului, demonstreazã cã suportul
acestei interacþiuni trebuie cãutat la nivelul grupului de deþinuþi; deºi unii dintre ei
sunt condamnaþi chiar pentru furt, doar în mod excepþional bunurile sunt furate sau
pãrþile nu-ºi îndeplinesc întocmai contra-prestaþia la care s-au obligat. Explicaþia
acestei onestitãþi rezidã în acordul cvasiunanim al deþinuþilor asupra imoralitãþii
comportamentului care se îndepãrteazã de la modelul prestabilit de interacþiune
presupus de acest veritabil contract de schimb; acest model de interacþiune are un
suport colectiv, care presupune definirea de cãtre grup a drepturilor ºi obligaþiilor
participanþilor la relaþiile sociale din lumea deþinuþilor.
Discursuri autojustificatoare. Bifurcarea discursului.

Una dintre temele dominante ale culturii instituþionalizaþilor este aceea a fabricãrii
de cãtre instituþionalizaþi a discursurilor autojustificatoare. Situaþia analizatã de catre
Goffman este aceea în care instituþionalizatul se aflã într-o poziþie inferioarã celei pe
care o deþinea înainte de intrarea în instituþia totalã. Acesta trãieºte într-o [ ] ambianþa
de eºec personal, în care ideea cãderii în dizgraþie revine permanent113. Procesele
de reorganizare a eului presupun elaborarea unui discurs în care faptele anterioare
intrãrii în instituþie sunt prezentate (uneori modificat, prin accentuarea elementelor
favorabile ºi prin ocultarea elementelor nefavorabile), într-o manierã de naturã sã
justifice starea în care se aflã instituþionalizatul. Ca reacþie, individul tinde sã alcãtuiascã
o poveste, o istorie, o relatare tristã, un fel de lamentare ºi scuzã în acelaºi timp, pe
care o spune mereu tovarãºilor sãi pentru a-ºi explica situaþia inferioarã actualã. Ca
urmare, eul devine pentru instituþionalizat subiectul predilect al conversaþiilor ºi al
preocupãrilor sale, în mai mare mãsurã decât se întâmplã în lumea din afarã, ceea ce
duce la multã autocompãtimire114.
Analiza lui Goffman asupra discursurilor instituþionalizaþilor, aplicatã la instituþia
penitenciarã, necesitã anumite nuanþãri115. Analizând instituþiile totale, Goffman se
referã la situaþia în care instituþionalizatul beneficiazã în instituþie de o situaþie
inferioarã celei pe care o ocupa în societatea convenþionalã. În cazul penitenciarului,
deºi aceasta este situaþia majoritãþii deþinuþilor, încã cel puþin douã situaþii sunt
113. Goffman, 2005, op.cit., p. 67.

114. Ibidem.
115. Dobricã, 2005, op.cit.
posibile: situaþia în care deþinutul percepe starea sa în penitenciar ca fiind superioarã

celei pe care o avea în libertate ºi situaþia în care noþiunile de afarã ºi înãuntru
sunt indistincte, ca urmare a unui trecut infracþional la capãtul cãruia detenþia devine
o stare normalã. În al doilea rând, indiferent de raportul dintre starea anterioarã
deþinerii ºi starea deþinutului în detenþie, indivizii dezvoltã diferite tipuri de discursuri,
în funcþie de reacþia pe care doresc s-o obþinã din partea auditorului.
Existã cazuri de deþinuþi care percep detenþia ca pe o poziþie mai bunã decât cea
pe care o aveau în libertate. Un acoperiº deasupra capului, câteva mese pe zi, haine
relativ curate, sunt comoditãþi considerate de la sine înþelese pentru membrii clasei
mijlocii (pentru care, în raport cu stilul de viaþã caracteristic acestei categorii sociale,
condiþiile din penitenciar sunt în mod evident nesatisfãcãtoare); asta nu înseamnã
însã cã anumiþi indivizi, care ocupã poziþii dezavantajate în societate, nu pot considera
cã ceea ce oferã penitenciarul este oricum superior standardului de viaþã avut în libertate.
Pe de altã parte, de regulã, plasarea în detenþie are drept consecinþã diminuarea resurselor
economice ale individului, chiar dacã statutul sãu socioeconomic anterior era rezonabil;
anumiþi deþinuþi se vãd lipsiþi total de resurse economice, în situaþia în care sunt
abandonaþi de familie ºi prieteni.
Pentru indivizii proveniþi din zonele dezavantajate ale societãþii, facilitãþile oferite
de penitenciar pot fi completate prin diverse strategii, inexistente în libertate. De
exemplu, numeroºi deþinuþi cu posibilitãþi materiale reduse (nevizitaþii sau cei care
provin din familii foarte sãrace) pot obþine satisfacerea unor mici plãceri prestând
diferite munci pentru deþinuþii avuþi (cum ar fi spãlatul hainelor, aranjarea patului,
sau chiar servicii sexuale etc). Solicitãrile de acest tip sunt destul de numeroase,
astfel încât frecvent deþinuþii de acest tip îºi pot procura beneficii (þigãri, hranã,
îmbrãcãminte) care sã-i determine sã aprecieze cã viaþa la închisoare nu este chiar
atât de rea. În termenii lui Goffman, acest tip de deþinut este cel care adoptã tactica
minimalizãrii riscurilor, cu un puternic accent pe tactica colonizãrii. E important
însã de menþionat faptul cã lumea din afara penitenciarului continuã sã existe pentru
acest tip de individ; faptul cã e posibil sã o dea în barã intenþionat pentru a amâna
momentul eliberãrii sau sã comitã o nouã infracþiune pentru a reveni în închisoare nu
înseamnã cã semnificaþiile societãþii convenþionale dispar din conºtiinþa individului.
Intrarea în penitenciar este uneori o strategie adaptativã utilizatã de cãtre foºti
deþinuþi care s-au obiºnuit ºi au învãþat mecanismele lumii închisorii. Uneori, înainte
de venirea iernii, foºti clienþi ai penitenciarelor comit o infracþiune, de regulã minorã,
cu scopul de a se întoarce în penitenciar pentru o perioadã scurtã de timp. Dimensiunea
esenþialã a acestei strategii este una economicã.
O situaþie diferitã este cea a deþinuþilor de carierã: caracteristic pentru aceºtia
este faptul cã raportul dintre lumea penitenciarului ºi lumea din afarã este construit
pe perceperea detenþiei ca o stare fireascã. Privarea de libertate constituie pentru
acest tip de individ regula iar starea de libertate excepþia. Faþã de tipul anterior (în
care individul utilizeazã penitenciarul ca element al strategiei de adaptare la constrângerile
economice impuse de societatea convenþionalã), pentru acest tip de deþinut viaþa în
instituþia penitenciarã reprezintã elementul pe baza cãruia ãºi construieºte identitatea.
Clipele de libertate sunt utilizate pentru satisfacerea plãcerilor egoiste iar actele prin
care aceste plãceri sunt satisfãcute îndeplinesc în acelasi timp ºi funcþia de creºtere
a prestigiului în spaþiul închisorii. În limbajul cotidian acest tip este desemnat prin
termenul de criminal irecuperabil. Ar fi însã greºit sã considerãm acest tip uman drept
asocial: sociabilitatea sa este specializatã, în sensul cã referenþialul nu este societatea
convenþionalã ci lumea închisorii. Poziþia ocupatã de un asemenea individ în ierarhia
deþinuþilor este superioarã celei ocupate în lumea exterioarã închisorii ierarhia existentã
dincolo de zidurile închisorii; pentru deþinuþii de acest tip, [ ]eliberarea înseamnã
mutarea din poziþia ierarhicã superioarã dintr-o lume mai micã într-o poziþie inferioarã
dintr-o lume mai mare 116.
Indiferent de tipul din care fac parte, deþinuþii elaboreazã diferite tipuri de discursuri
justificatoare, în funcþie de reacþiile pe care sconteazã sã le obþinã din partea audito-
riului. Cu alte cuvinte, discursurile justificatoare prezintã diferenþe semnificative,
dupã cum interlocutorul face parte din categoria deþinuþilor sau din categoria personalului.
În lumea deþinuþilor, prestigiul de care un deþinut se bucurã depinde, printre
altele, de gravitatea infracþiunii pentru care a fost închis. Hoþii mãrunþi (cei închiºi
pentru furturi din buzunare, de exemplu) se bucurã de un prestigiu mult mai scãzut
decât deþinuþii condamnaþi pentru infracþiuni cu un grad de pericol ridicat. Pentru
câºtigarea unei poziþii cât mai importante în camera de detenþie deþinutul nu are
interesul sã minimalizeze actul infracþional comis ºi nici sã diminueze gradul sãu
de vinovaþie. Trecutul infracþional ºi gravitatea ultimei infracþiuni reprezintã cartea
sa de vizitã, pe baza cãreia este perceput de cãtre ceilalþi colegi ºi de cãtre personal.
Uneori povestea sãvârºirii infracþiunii este reconstruitã succesiv, pornind de la
câteva elemente reale, astfel încât forma finalã pãstreazã puþine puncte de contact cu
faptele, aºa cum s-au petrecut în realitate. În unele cazuri, anumite biografii astfel
construite capãtã forme legendare, transformându-se în elemente importante ale
contraculturii penitenciare. Figura centralã este cea a infractorului care prin inteligenþã,
curaj ºi forþã reuºeºte sã învingã sistemul legal ºi, punctual, sã impunã norme ºi
valori opuse celor din modelul cultural dominant. Uneori asemenea istorii cautã sã
justifice cariera infracþionalã: proprietatea înceteazã sã fie obiect al contractului ºi
al dobândirii legitime, calea naturalã de obþinere fiind violenþa; viaþa celorlaþi
este lipsitã de importanþã, în mãsura în care victima este consideratã un obstacol în
calea infractorului etc. Un asemenea discurs, care acrediteazã ideea unei cariere
spectaculoase, este ilustrat de urmãtorul fragment de interviu: Nu ºtiam cã el va fi
executat, asta aflasem mai târziu, dar îmi spunea mereu; când scapi, te duci în
Petroºani ºi o omori pe Eugenia; mã auzi ce spun eu? Jurã-mi, ºi juram, mi-era ºi
teamã de el dar îl iubeam mult de tot, era singurul care fãcea orice pentru mine. Eu
am fost transferat din nou la Gãieºti ºi în 1977 la cutremur am evadat din nou, ce
credeþi cã am fãcut, m-am dus la Petroºani ºi am aruncat-o pe Eugenia de la etajul 7,
mã þinusem de cuvânt [ ...] 1988. Alte fapte groaznice, þinând suspendat un martor
mincinos de la etajul 9 al blocului, intrând în poliþia judeþului sã-l omor pe comandantul
acesteia pentru cã-i spusese la concubina mea sã mã lase, ca sã nu îmi poatã da
domiciliul în oraº [ ...] Nici un poliþist din Maramureº nu dorea sã fie el cel care mã
aresteazã. Ajunsesem chiar o sperietoare...117.
116. Goffman, 2005, op.cit., p. 72.

117. Istodor, Eugen, 2005, Vieþaºii de pe Rahova. Din mãrturiile unor condamnaþi, Iaºi: Editura
Polirom, pp. 307-310.
Versiunea prezentatã personalului instituþiei este evident diferitã. Deþinuþii ºtiu

foarte bine cã, odatã cu intrarea în penitenciar, sunt însoþiþi de dosarul penal; în
consecinþã realizeazã faptul ca angajaþii penitenciarului cunosc foarte bine trecutul
infracþional ºi circumstanþele faptei pentru care respectivul individ a fost închis. Pe
de altã parte, în relaþia cu personalul, scopul deþinutului este acela de a accede cât
mai deplin la sistemul de privilegii ºi recompense. Aºa încât deþinuþii, în majoritatea
cazurilor, promoveazã discursuri de naturã sã transmitã o imagine favorabilã asupra
propriei persoane: discursul este construit fie pe ideea inocenþei absolute (altcineva
a comis crima iar sistemul juridic politiºti, procurori, judecatori,avocaþi a comis
o eroare condamnându-l) fie pe ideea imposibilitãþii de a evita comiterea faptei (a fost
obligat sã fure pentru a-ºi creºte copii, pentru a face rost de bani pentru medicamente,
a vrut doar sã fure dar victima a reacþionat ºi, în încãierare, involuntar, a ucis-o etc.).
Scopul acestui tip de discurs este prezentarea ca individ demn de încredere, ascultãtor,
conformist în raport cu regulile casei.
Acelaºi tip de discurs este vehiculat ºi în interacþiunile cu persoanele care, din
diverse motive, intrã în contact cu deþinuþii (cercetãtori, jurnaliºti, reprezentanþi ai
ONG-urilor, membrii ai misiunilor de caritate etc.). Deþinuþii sunt atât de convingãtori
încât senzaþia unui vizitator neavizat este aceea cã puºcãriile sunt pline de nevinovaþi:
Dupã aia, i-a fãcut expertizã... procurorul... cã tu ºtiai cã moarta era gravidã. Nu,
dom procuror, de unde sã ºtiu!. La expertizã s-a dovedit cã a fost lovitã din spate
cu cuþitul. Sã zicem, cum zic ei. Amantul declarã cã m-a vãzut cã eram cãlare pe
soþie ºi o tãiam. Cine minte? Expertiza? Amantul? Trec mai departe. Amantul zice
cã m-am luat dupã el, cu cuþitul, el avînd în mânã piciorul de scaun. Vasãzicã, dacã
eu m-am luat dupã el când a avut un picior de scaun, el m-a lovit pe mine, o loviturã
aici, s-a rupt bãþul ãla în trei bucãþiBine, dar cine mã oprea sã nu-l tainu zic sã-l
omor, sã nu-l tai. Aici minte toþi, în primul rând el m-a lovit pe mine acolo, când
m-am apropiat de soþia mea, acolo m-a lovit cu piciorul ãla de scaun ºi dupã lovitura
aia eu nu mi-am mai dat seama ºi am fãcut prostia ce am fãcut 118. Repetarea acestui
tip de discurs, centrat pe ideea inocenþei sau a responsabilitãþii societãþii, tinde sã
stabilizeze în eul deþinutului o anumitã adversitate faþã de lumea din afarã, consideratã
vinovatã de starea în care acesta a ajuns.
Sãrãcia, imposibilitatea de a gãsi o locuinþã, reacþia de respingere faþã de cel care
a fãcut închisoare, sunt elementele care compun judecãþile prin care individul îºi
justificã sau neagã vinovãþia. Astfel, responsabilitatea moralã a deþinutului tinde sã
fie dezangajatã, deþinutul transferând responsabilitatea faptelor sale asupra societãþii.
Acest proces este catalizat ºi de deficienþele sistemului juridic; uneori, în aceeaºi camerã
de detenþie pot fi întâlniþi deþinuþi care, pentru o infracþiune ce prezintã un pericol social
redus, au primit pedepse mai mari decât deþinuþi care au comis infracþiuni incompa-
rabil mai grave. Discursul prin care sistemul juridic este blamat capãtã astfel aspecte
obiective: deþinuþii constatã cã nu întotdeaunã pedeapsa reflectã gravitatea faptei.
Situaþiile în care pentru un furt mãrunt pedeapsa a fost mai asprã decât pentru
prejudicierea gravã unei bãnci sunt utilizate insistent în lamentãrile care pun sub
semnul întrebãrii dreptatea socialã ºi echitatea sistemului judiciar: ªi, dacã stau sã
118. Ibidem, p. 150.

mã gândesc, ºi infracþionalitatea a crescut. Dar nu existã ºtire sã nu-mi dea câte douã,
trei, patru crime. A-nnebunit lumea. Lume amãrâtã. Deci e greu afarã. În România,
deci, care are bani trãieºte; care n-are bani nu trãieºte ca ãla cu bani. Sunt
importanþi, cã nu poþi face cumpãrãturi pe un nasture. Sau, eu ºtiu, orice afacere se
face pe bani, nu pe nasturi. Deci banul e la putere. Nu existã afacere cinstitã. Oricât ai
vrea s-o faci de cinstitã, tot nu... Vã daþi seama cã, într-o afacere, se vorbeºte de milioane
de dolari. ªi nu toþi banii, cred eu, sunt curaþi sau, în afacerea aia, totul e legal... De
ce nu sunt pedepsiþi? Pedepsesc, dar nu ei...ãia mai mici. Deci haide sã luãm un
caz...facem o comparaþie între un mesevist (condamnat la detenþie pe viaþã, n.n.)
oarecare ºi un general, pe care...nu-i dau numele. Care avea vreo trei crime la el, la
momemtul potrivit. Generalul ºi-a luat trei ani cu suspendare, nici mãcar cu închisoare,
ºi unul d-ãsta amãrât ºi-a luat meseveul sau 20-25 de ani. Deci tot banii-i la putere.
Cã ºi eu, dacã aº avea bani, aº scãpa mai ieftin. Acuma, depinde de suma pe care o
dai. Degeaba asta cu PNA-ul119.
Prin acest tip de discurs deþinuþii cautã sã se protejeze în raport cu etichetele
morale care le sunt atribuite; mai important, asemenea discursuri sunt elemente ale
concepþiei comune asupra raportului dintre deþinut ºi grup, pe de o parte, ºi societatea
convenþionalã, pe de altã parte. Aceastã concepþie reprezintã un liant puternic, prin
care indivizii dobîndesc sentimentul cã aparþin societãþii deþinuþilor, înþeleasã ca
societate în societate 120. Se constituie douã grupuri, cu propria perspectivã asupra
celuilalt: pe de o parte, societatea largã, pentru care deþinuþii apar ca fiinþe periculoase,
care trebuie þinute în captivitate ºi care nu pot fi consideraþi fiinþe umane de acelaºi
rang ca oamenii liberi; de cealaltã parte grupul deþinuþilor, victime ale societãþii cel
puþin pentru faptul cã au fost respinºi de cãtre aceasta (nu întâmplãtor deþinuþii au
credinþa, credinþã care apare ºi în unele tipuri de subculturi muzicale, cã locul
multora dintre cei din afarã este de fapt în închisoare, cã faptele pentru care ei sunt
închiºi sunt mai puþin grave decât faptele comise de cãtre unii indivizi consideraþi pe
nedrept respectabili).
Asemãnarea de tratament consolideazã tendinþele de apartenenþã la grup, astfel
încât, ca urmare a procesului de stigmatizare aplicat deþinutului de cãtre societate,
acesta tinde sã se raporteze din ce în ce mai mult la normele grupului de deþinuti, pe
mãsurã ce se îndepãrteazã de societatea convenþionalã. Corelativ, perspectiva socie-
tãþii asupra deþinuþilor este în bunã mãsurã ilustratã de modul în care televiziunile
transmit informaþii despre fapte de naturã penalã: spectacolul arestãrilor, filmele
realizate în penitenciare, în care camerele de luat vederi insistã asupra personajelor
cu capetele rase, tatuate sau insistenþa cu care sunt prezentate cazurile de automuti-
lare, conduc la imaginea deþinutului pericol pentru societate, irecuperabil, care
trebuie þinut departe de oamenii cinstiþi pentru cât mai mult timp.
Aceste mecanisme sunt întãrite de natura instituþiei penitenciare: procesele de
despuiere a eului, pentru a folosi terminologia lui Goffman, urmãresc supunerea
individului, condiþia funcþionãrii instituþiei fiind aceea de ºtergere a codurilor culturale
119. Ibidem, p. 82.

120. Sykes, M.G., 1958, The society of captives. A study of a maximum security prison, New
Jersey: Princeton University Press.
cu care indivizii intrã în institutie. Îndepãrtarea fizicã ºi simbolicã a individului de

grupurile din care provine este însoþitã de apropierea de grupul de deþinuþi. Calitatea
omului de fiinþã socialã se exprimã prin nevoia de a face parte din grupurile sociale,
fapt care presupune împãrtãºirea unor norme, valori ºi scopuri de grup. Indiferent de
infracþiunea comisã, deþinutul resimte nevoia de a face parte dintr-un grup social, în
aceeaºi mãsurã ca cel mai onorabil cetãþean. Individul plasat în spaþiul închisorii este
obligat sã-ºi manifeste sociabilitatea în cadrul comunitãþii deþinuþilor; în mod firesc,
va asimila normele ºi valorile specifice acestui grup, faþã de care este obligat sã
manifeste un anumit ataºament, cel puþin pe perioada detenþeiei: Concepþia despre
lume a unui grup are rol de sprijin pentru membrii grupului; teoretic, ea le furnizeazã
acestora o definiþie autojustificatoare a situaþiei în care se aflã ºi o concepþie marcatã
de prejudecãþi cu privire la cei care nu fac parte din grup [ ...]121.
Paradoxurile închisorii:
iluzia reformãrii individului în instituþia totalã
În centrul ideologiilor construite de-a lungul timpului în jurul pedepsei cu închisoarea
stã ideea resocializãrii condamnatului în vederea reintegrãrii sociale. Deþinutul cu
comportare bunã este cel ce dã dovezi temeinice de îndreptare. Buna comportare în
penitenciar este luatã drept dovadã a redobândirii capacitãþii de a reintra în societate
a condamnatului: codul penal de la 1937 vorbeºte despre condamnatul reclasat,
codul penal actual despre cel reeducat. Simplã diferenþã terminologicã, datã de
limbajul diferit utilizat în epoci; elementul comun constã în faptul cã cei abilitaþi sã
diagnosticheze aceastã capacitate au drept referinþã un spaþiu fundamental diferit de
spaþiul societãþii convenþionale. Mecanismul juridic prin intermediul cãruia se produce
translaþia acestui diagnostic de la un spaþiu social la altul ignorã în bunã mãsurã
consecinþele diferenþelor dintre cele douã spaþii asupra comportamentului uman.
Una din sursele ineficienþei pedepsei cu închisoarea este generatã de contradicþia
dintre raþionalitãþile specifice celor douã spaþii: raþionalitatea instituþiei penitenciare,
fundamentatã pe limitarea gradelor de libertate de care poate dispune deþinutul, pe
principiul privãrii individului de posibilitatea de a face alte alegeri în afara celor
subsumate logicii de funcþionare a instituþiei; raþionalitatea lumii în care individul se
miºcã liber, raþionalitate care presupune nu doar posibilitatea, dar ºi necesitatea ca
individul sã facã în permanenþã alegeri122. Din aceastã perspectivã, semnificaþia efectului
de deculturaþie este mai largã decât pare la prima vedere: nu e vorba de o simplã
rãmînere în urmã în raport cu schimbãrile intervenite în lumea din afara instiuþiei ci
despre pierderea cvasicompletã a exerciþiului autonomiei individuale, efect exterior
ºi vizibil al contradicþiei dintre cele douã tipuri de raþionalitate.
Conformitatea ridicatã ºi obiºnuinþa cu regulile instituþiei penitenciare semnificã
adaptarea la acestã sub-lume socialã; în acelaºi timp ea poate indica ºi creºterea
121. Goffman, 2005, op.cit. p. 8.

122. Dobricã, P., 2008, Libertate. Detenþie. Viaþã socialã. Despre contradicþia dintre douã tipuri
fundamentale de raþionalitate, ca sursã a ineficienþei pedepsei cu închisoarea, Sociologie
Româneascã, 6(1), pp. 3-10.
dificultãþii de readaptare la exigenþele lumii libere, îndeosebi în cazul celor care, dupã
expresia lui Goffman, colonizeazã instituþia123. Pedepsele lungi accentueazã acest efect;
consecinþa vizibilã este inflaþia carceralã ºi creºterea ratei recidivei. Acestea au drept
consecinþã creºterea sentimentului insecuritãþii sociale, care la rândul sãu genereazã
cererea opiniei publice de înãsprire a politicilor penale: acestea tind din ce în ce mai
mult spre ignorarea scopului resocializãrii ºi reintegrãrii sociale a deþinuþilor, paralel
cu accentuarea interesului pentru [ ] neutralizarea delincvenþilor, ca rãspuns politic
simplu ºi imediat124. Aceste procese se întãresc mutual: pedeapsa cu închisoarea
presupune dificultãþi de readaptare la viaþa din societata convenþionalã; uneori acestea
sunt imposibil de depãºit, astfel încât deþinutul liberat revine în închisoare într-un
mod pe care îl putem califica drept voluntar: lumea închisorii devine lumea socialã
în funcþie de care individul îºi construieºte identitatea.
Eºecul închisorii ca instituþie de practicare a ceea ce Michel Foucault numea
ortopedie moralã125 se explicã prin fundamentul contradictoriu al acestei instituþii:
pregãtirea oamenilor pentru viaþa liberã prin privarea de libertate. În mãsura în care
închisoarea îºi propune cu adevãrat ca program reformarea moralã a individului
pedepsit, specificul ei hibrid comunitate de rezidenþã ºi organizaþie formalã
creeazã un inamic natural al propriei justificãri: redobândirea treptatã de cãtre
deþinut a capacitãþii de a trãi în societate are drept concurent redutabil dobîndirea
treptatã de cãtre individ a capacitãþii de a trãi în lumea deþinuþilor 126.
Michel Foucault (1926-1984)

Eseist, filozof, antropolog, istoric ºi sociolog francez care s-a afirmat în perioada
structuralismului ºi poststructuralismului din ºtiinþele sociale.
Temele abordate de Foucault sunt dintre cele mai diverse, dar toate orbiteazã în
jurul efectelor puterii: modul în care puterea produce un registru al adevãrului,
produce subiecþii ºi cunoaºterea, cãreia îi conferã legitimitate pentru ca aceasta
din urmã sã o legitimeze la rândul sãu. Arheologia cunoaºterii este unul dintre
conceptele centrale în sistemul teoretic al lui Foucault ºi priveºte relaþia istoricã
dintre experienþele individuale ºi transformarea acestora în cunoaºtere obiectivã,
supuse fiind unui context determinat. Analizei genezei ºi evoluþiei instituþiilor
care formeazã subiecþi ai cunoaºterii ºi supuºi ai puterii, filozoful francez i-a
acordat, de asemenea, o mare importanþã. Lucrãrile sale sunt deosebit de
actuale pentru analiza istoricã a transformãrilor care conduc la consolidarea
unei societãþi a supravegherii continue.
Lucrãri:
Folie et déraison: Histoire de la folie à lâge classique (1961)
123. Ibidem.
124. Kensey, A., 2007, Prison et recidive, Paris: Armand Collin, p. 222.
125. Foucault, 2005, op.cit.
126. Dobricã P., 2010, Progresivitatea sociabilitãþii în douã sisteme penale. Instituþia regimului
progresiv de executare a pedepsei cu închisoarea, Sociologie Româneascã, 8(1), pp. 27-40.
La naissance de la clinique (1963)

Les Mots et les choses. Une archéologie des sciences humaines (1966)
Surveiller et punir. Naissance de la prison (1975)
Paradigmã: catalogat drept poststructuralist; a refuzat sã fie asociat cu vreo
paradigmã anume.
Plasarea în acelaºi spaþiu a unui numãr mare de indivizi condamnaþi pentru fapte
de naturã ºi gravitate diferite are drept consecinþã ºtergerea, într-o anumitã mãsurã,
a diferenþelor de concepþie referitoare la ceea ce este drept sau nedrept, permis sau
interzis, moral sau imoral. Individul aflat într-un asemenea context tinde sã asimileze
definiþiile asupra lumii elaborate în interiorul grupului de deþinuþi. Admiþând cã
scopul oficial al angajaþilor penitenciarului este acela de a resocializa persoanele pe
care le au în custodie, eforturile personalului sunt într-o anumitã mãsurã (variabilã
în funcþile de caracteristicile sociale ºi personale ale indivizilor) contracarate de
presiunea exercitatã de grupul deþinuþilor. Evident cã, faþã în faþã cu personalul,
deþinutul va afirma adeziunea la definiþiile favorabile respectãrii legii; în realitate,
datã fiind presiunea grupului, este mult mai probabil ca definiþiile defavorabile sã fie
întãrite (chiar dacã, la intrarea în penitenciar, modul în care nou-venitul se raporta
la normele ºi valorile lumii din afarã putea fi mai apropiat de cel al angajaþilor decât
de cel al deþinuþilor).
Participarea permanentã la viaþa unui grup social implicã, în termeni durkheimieni,
însuºirea modului de a fi, de a gândi ºi de a simþi specific grupului. Ori este foarte
probabil ca insuccesul aplicãrii sanctiunilor privative de libertate în reducerea
criminalitãþii ºi creºterea ratei recidivei sã se explice tocmai prin preeminenþa
influenþei grupului de deþinuþi în raport cu cea a personalului instituþiei penitenciare.
Concluzie
Lumea contemporanã este o lume a diferenþelor; aparent paradoxal, pe mãsurã ce
modul de viaþã specific societãþii de consum tinde sã acopere întreg spaþiul social,
creºterea asemãnãrilor dintre indivizii ºi grupurile sociale care compun aceastã lume
este însoþitã de accentuarea diferenþelor. Societatea în care trãim transmite tuturor
aceleaºi aspiraþii; ele par sã fie realizabile pentru oricine, indiferent de zona socialã
în care este plasat; apartenenþa individului la un grup social sau altul, faptul de a
face parte dint-o anumitã sub-lume socialã, genereazã însã diversitatea modurilor de
asimilare ºi oportunitãþilor de realizare a acestor aspiraþii.
Dincolo de caracteristicile specifice zonelor din care este compusã lumea socialã,
caracteristici care marcheazã modurile în care indivizii îºi reprezintã societatea ºi
participarea la viaþa acesteia, existã o notã comunã, aceea a permanentei definiri ºi
re-definiri a normelor sociale. Redefinirea continuuã a devianþei ºi conformitãþii are
drept consecinþã re-inventarea perpetuuã a normalitãþii.
Enunþuri fundamentale
Elementul central al diferitelor perspective sociologice asupra devianþei este
natura socialã a comportamentului deviant: ca ºi comportamentul conformist,
comportamentul deviant este un comportament social, care apare în cursul parti-
cipãrii indivizilor la viaþa socialã. Teoriile din sociologia devianþei trebuie privite
în sensul complementaritãþii lor: nu existã un mod unic de a privi devianþa ci
moduri de a o defini ºi explica.
Universalitatea ºi normalitatea crimei sunt rezultatul variaþiilor individuale ºi
colective: o societate în care conºtiinþele indivizilor ar fi absolut identice este
imposibil de conceput; crima este normalã, necesarã ºi utilã (Durkheim).
Starea normalã este starea definitã prin adecvarea dorinþelor individului la posi-
bilitãþile de care acesta dispune; sursa acestui echilibru este societatea, care aratã
fiecãruia, chiar dacã într-un mod relativ, pânã unde e rezonabil sã-ºi proiecteze
dorinþele. Starea în care societatea nu mai poate îndeplini acest rol este starea de
anomie; aceasta apare în cazul transformãrilor sociale de anvergurã (Durkheim)
Comportamentele deviante pot fi privite ca formã de rãspuns normal (în sensul de
comportament aºteptat) la situaþia socialã în care indivizii sunt plasaþi; deviantul
nu este caracterizat prin tendinþe biologice diferite nici ca naturã, nici ca
intensitate de cele ale individului care respectã ordinea socialã, iar anumite
forme de comportament deviant sunt, din punct de vedere psihologic, la fel de
normale ca ºi comportamentele conformiste (Merton).
Anomia este rezultatul discordanþei dintre structura culturalã ºi structura socialã.
Din perspectiva structurii culturale, aceleaºi obiective sunt propuse tuturor indivizilor,
indiferent de poziþia lor socialã; din perspectiva structurii sociale, accesul la
mijloace este condiþionat de dispunerea neuniformã a resurselor în structura
socialã. Structura socialã ºi cea culturalã genereazã o anumitã presiune cãtre
anomie ºi comportamente deviante, presiune resimþitã diferit de cãtre indivizi, în
funcþie de zona socialã în care sunt plasaþi. (Merton).
Procesele care conduc la comportamentul criminal sunt identice cu cele care
genereazã comportamentele non-criminale. Individul devine criminal ca urmare a
participãrii la diferite asocieri diferenþiale; aceste asocieri sunt determinate de
contextul general al organizãrii sociale (organizarea socialã diferenþialã). Comporta-
mentul criminal este învãþat, ca orice tip de comportament, prin interacþiuni în
cadrul grupurilor (Sutherland).
Termenul criminalitatea gulerelor albe (white collar criminality) desemneazã
criminalitatea specialiºtilor din diverse domenii, a oamenilor de afaceri, a oamenilor
politici, a înalþilor funcþionari în administraþia publicã etc., pe scurt, a indivizilor
respectabili ºi respectaþi.
Devianþa e creatã prin reacþia oamenilor faþã de tipuri particulare de comportament
desemnate de cãtre ceilalþi drept comportamente deviante. Normele create ºi
conservate prin aceastã desemnare, departe de a fi unanim acceptate, fac obiectul
dezacordurilor ºi conflictelor, pentru cã rezultã din procesele de tip politic din
interiorul societãþii (Becker).
Devianþa ºi devianþii sunt rezultatul procesului de interacþiune între indivizi sau

grupuri: unii, urmãrind satisfacerea propriilor interese, elaboreazã ºi fac sã fie aplicate
normele sub a cãror acþiune cad ceilalþi care, cãutând de asemenea satisfacerea
propriilor interese, comit acte pe care primii le calificã drept deviante (Becker).
Devianþa secretã constã în încãlcarea normelor sociale, fãrã ca acest fapt sã fie
cunoscut de cãtre ceilalþi; individul aflat în aceastã situaþie este însã vulnerabil
în raport cu procedurile utilizate pentru descoperirea tipului respectiv de compor-
tament: dacã actul ar fi descoperit, autorul sãu ar fi etichetat drept deviant (Becker).
Instituþia totalã este un hibrid social, rezultat al asocierii dintre comunitatea de
rezidenþã ºi organizaþia formalã; caracterul total este dat de delimitarea accentuatã
de restul societãþii (Goffman).
Deculturaþia constã în rãmânerea în urmã a individului în raport cu lumea din afara
instituþiei totale, atrofierea capacitãþii de organizare autonomã a propriei vieþi.
Întrebãri ºi sugestii pentru continuarea reflecþiei

Care sunt comportamentele pe care grupul dumneavoastrã de prieteni le defineºte
drept deviante? Dar cele definite de cãtre pãrinþii sau rudele dumneavoastrã mai
în vârstã?
În ce mãsurã viaþa de student v-a fãcut sã vã schimbaþi atitudinea faþã de
normalitatea sau devianþa anumitor comportamente?
Care sunt raporturile dintre comportamentul normal ºi cel deviant? Deviantul
este întotdeauna celãlalt?
Credeþi cã, prin anumite comportamente, aþi putea intra în categoria devianþilor
secreþi?
Comparaþi semnificaþiile conceptului de anomie, la Durkheim ºi Merton. În ce
mãsurã sunt ele aplicabile societãþii româneºti contemporane?
Care sunt punctele de complementaritate între perspectiva lui Sutherland asupra
criminalitãþii gulerelor albe ºi concepþia lui Becker privind construcþia socialã a
devianþei?
Este închisoarea un loc din care oamenii ies mai buni? Imaginaþi o interacþiune
cu un fost deþinut: care sunt diferenþele faþã de interacþiunea cu un om obiºnuit?
Bibliografie
Aron, R., 1967, Les etapes de la pensee sociologique, Paris: Gallimard.
Becker, H.S., [ 1963] 1985, Outsiders. Etudes de la sociologie de la deviance, Paris: Metailie
(traducere realizatã de J.-P. Briand ºi J.-M. Chapoulie).
Becker, H.S., 2003, Politics of Presentation: Goffman and Total Institution,. Symbolic
Interactions. 26 (4): 659-669. University of California Press.
Berger, P., Luckmann, T., [ 1966] 1992, La construction sociale de la realite, Paris:
Meridiens Klincksieck (traducere de Michel Maffesoli).
Besnard, P., 1978, Merton a la recherche de lanomie, Revue francaise de sociologie 19 (1):
3-38.
Boudon, R., 1979, La logique du social, Paris: Hachette.

Chambliss, W.J. ºi Seidman, R.B., 1971, Law, Order and Power, Massachutes: Addison-
-Wesley Publishing Company.
Dobricã P., 2010, Progresivitatea sociabilitãþii în douã sisteme penale. Instituþia regimului
progresiv de executare a pedepsei cu închisoarea, Sociologie Româneascã 8(1): 27-40.
Dobricã, P., 2005, Lege ºi societate. Studii de sociologia pedepsei, Bucureºti: Editura
Omega Ideal.
Dobricã, P., 2008, Libertate. Detenþie. Viaþã socialã. Despre contradicþia dintre douã tipuri
fundamentale de raþionalitate, ca sursã a ineficienþei pedepsei cu închisoarea, Sociologie
Româneascã, 6(1). 3-10.
Durand, J.-P. ºi Weil, R. (coord.). 1983, Sociologie contemporaine, Paris: Vigot.
Durkheim, E., [ 1893]1991, De la division du travail social,. Paris: Quadrige/ PUF.
Durkheim, E., [ 1895]2004, Regulile metodei sociologice, Bucureºti: Editura Antet.
Durkheim, E., [ 1897]2002, Le suicide. Etude sociologique (volumul II: Causes sociales et
types sociaux), Cegep de Chicoutimi (ed. electronicã, Jean-Marie Tremblay).
Fine, G.A. ºi Maning, P., 2003, Erving Goffman, în Ritzer G. (ed). The Blackwel Companion
to Major Contemporary Social Theorists, Oxford: Blackwell Publishing, pp. 34-63.
Foucault, M., [ 1975]2005, A supraveghea ºi a pedepsi. Naºterea închisorii, Piteºti: Editura
Paralela 45.
Galliher, J.F., 1995, Chicagos Two Worlds of Deviance Research: Whose Side Are They
On?, în Gary Alan Fine (coord.), The Second Chicago School?:The Development of a
Postwar American Sociology, Chicago: University Chicago Press, pp. 164-188.
Goffman Erving, [1963]1975, Stigmate: Les usages sociaux des handicaps, Paris: Les
Editions de Minuit.
Goffman, Eving, [ 1961]2005. Aziluri: Eseuri despre situaþia socialã a pacienþilor psihiatrici
ºi a altor categorii de persoane instituþionalizate, trad. de Anacaona Mîndrilã, Iaºi:
Editura Polirom.
Istodor, Eugen, 2005, Vieþaºii de pe Rahova. Din mãrturiile unor condamnaþi, Iaºi: Editura
Polirom.
Kensey, A., 2007, Prison et recidive, Paris: Armand Collin.
Merton, R.K., 1957, Social structure and anomie, Social Theory and Social Structure, New
York: Free Press, pp. 131-160, reeditat în Cressey, D.R. ºi Ward, D.A., 1969, Delinquency,
Crime and Social Process, New York: Harper & Row, pp. 254-285.
Pinatel, J., 1971, La societé criminogene, Paris: Calman-Levy.
Rangeon, François, 1989, Reflexion sur leffectivite du droit, în Lochac, Daniele ºi Memmi,
Dominique (coord.), Les usages sociaux du droit, Paris: PUF, p.127.
Sutherland E.H. ºi Cressey D.R., 1966, Principles of Crimnology, Philadelphia: J.B.
Lippincot Co, pp. 77-83, reprintat în Cressey, D.R. ºi Ward, D.A., 1969, Delinquency,
Crime and Social Process, New York: Harper & Row, pp. 426-433.
Sutherland, E.H., 1940, White Collar Criminality. American Sociological Review, 5:1-12,
reeditat în Cressey, D.R. ºi Ward, D.A., 1969, Delinquency, Crime and Social Process,
New York: Harper & Row, pp. 349-361.
Sykes, M.G., 1958, The society of captives. A study of a maximum security prison, New
Jersey: Princeton University Press.

Lazar Vlasceanu - Normalitate, Conformitate, Devianţă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lazar Vlasceanu - Normalitate, Conformitate, Devianţă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9.

prima vedere contrastante: conformitatea ºi devianþa. Comportamentul normal apare

Teorii clasice asupra devianþei

Emile Durkheim: individul în societatea modernã

al unei anumite «normalitãþi», element necesar ºi util pentru funcþionarea mecanismului

Normal ºi patologic. Dublul statut al devianþei ºi deviantului

ar fi absolut identice este imposibil de conceput. Dupã cum e inevitabil ca oamenii

Conºtiinþa colectivã ºi cuplul crimã-pedeapsã

3. Ibidem, pp. 90-91.

5. Aron, 1967, op.cit., p. 323.

fie considerat crimã nu este suficient sã se îndepãrteze de la modul obiºnuit de a face

9. Durkheim, 1991, op.cit., p. 52.

Anomia ºi viaþa omului în societatea modernã

11. Ibidem, p. 76.

aceea a relaþiei dintre indivizi ºi colectivitate. Cum poate constitui o adunare de

12. Aron, 1967, op.cit., p. 319.

Singurã ea are autoritatea necesarã pentru a spune adevãrul ºi a marca punctul

15. Ibidem, p. 101.

18. Ibidem, p. 103.

sunt limitate de nicio autoritate. Aceastã apoteozã a bunãstãrii, sanctificându-le,

21. Ibidem, p. 106.

societate. Dincolo de un minim de norme ºi valori împãrtãºite de membrii unei

R.K. Merton: anomia ºi visul american al reuºitei

Robert King Merton (1910-2003)

Structurã socialã, structurã culturalã:

extrem al societãþilor bazate pe caste), obiectivele sunt diferite, fiind specifice

28. Ibidem, p. 257.

fi limitat doar de consideraþii de eficienþã tehnicã. În acest context, întrebarea

Visul american ºi starea anomicã

Tipuri de adaptare la starea anomicã

34. Merton, 1969, op.cit., p. 263.

oricine, indiferent de poziþia iniþialã ocupatã în societate, poate ajunge în vârful

39. Ibidem, pp. 266-268.

45. Ibidem, p. 274.

Anomie ºi devianþã în societatea contemporanã

48. Ibidem, pp. 279-281.

51. Merton, 1969, op.cit., p. 283.

E. Sutherland: individ, asocieri diferenþiale,

demoralizate, debilitate mintalã, instabilitate emoþionalã ºi alte trãsãturi sau condiþii...

Societatea ca realitate diversã:

Teoria lansatã de Sutherland ºi Cressey propune un alt model: comportamentul

55. Ibidem, pp. 429-431.

Aºadar, individul devine criminal ca urmare a participãrii la diferite asocieri

Low class ºi upper class: segregarea administrativã a criminalilor

56. Ibidem, p. 432.

57. Ibidem, pp. 350-351.

tipurile de sancþiuni aplicabile: modelarea dreptului ºi sistemului juridic este marcatã

60. Ibidem, p. 357.

Social ºi antisocial în comportamentul criminal.

64. Ibidem, p. 359.

Interesul general pare, la prima vedere, o realitate obiectivã extrem de solidã.

H. Becker: construcþia socialã a devianþei 

clasic de studiere a deviantei a contribuit la modificarea radicalã a modului de

Elaborarea ºi impunerea normelor sociale

72. Becker, 1985, op.cit., pp. 238-239.

omogene. De aici preocuparea pentru etiologia devianþei, centratã pe identificarea facto-

74. Ibidem, pp. 38-39.

Indivizi ºi grupuri: construirea socialã a devianþei

76. Ibidem, p. 41.

79. Ibidem, p. 37.

Cariera socialã a deviantului

82. Ibidem, pp. 44-45.

cu devianþi experimentaþi, pe mãsurã ce individul asimileazã atât tehnicile necesare

H. Becker: construcþia socialã a devianþei

cã nu priveºte exclusiv închisoarea, cercetarea sa susþine J.F. Galliher cu referire

Adaptãrile secundare: adaptãri individuale

La naissance de la clinique (1963)

Devianþa ºi devianþii sunt rezultatul procesului de interacþiune între indivizi sau