Contactul sexual anal sau sexul anal, este o formă a activității sexuale umane care constă în introducerea

penisului erect al partenerului “activ” în anusul, și/sau rectul partenerului “pasiv”, în scopul obținerii
plăcerii sexuale.[1][2][3] Partenerul pasiv poate fi o femeie, caz în care contactul sexual anal este de tip
heterosexual, sau un bărbat, caz în care este de tip homosexual.[4][5][6] Plăcerea sexuală (orgasmul)
este obținută prin excitarea directă a terminațiilor nervoase din anus, și indirectă a punctului G, în primul
caz, respectiv a prostatei, în cel de-al doilea. De asemenea, penetrarea anală poate provoca în anumite
condiții disconfort fizic și psihic. Contactul sexual anal permite transmiterea de infecții cu transmitere
sexuală și reprezintă o formă a activității sexuale cu un potențial de risc extrem de ridicat, datorită
vulnerabilității ridicate a anusului și a țesutului rectal. Contactul sexual anal neprotejat este considerat de
către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) cea mai riscantă formă a activității sexuale.[7] De-a lungul
istoriei, sexul anal, cu precădere cel homosexual, a fost interzis cu strictețe în multe culturi, tolerat sau
acceptat în altele. Considerat tabu sau un act contra legilor naturii, este considerat o crimă în unele țări,
chiar și atunci când este practicat de către cuplurile căsătorite. Marile religii, creștinismul și islamismul,
interzic categoric orice fel de relații sexuale anale.[necesită citare]

Cuprins

1 Istoric

1.1 Vechiul Testament

1.2 Noul Testament

1.3 Grecia antică

1.4 Roma imperială

1.5 Evul mediu și Renașterea

1.6 Asia și Japonia

1.7 Lumea Nouă

2 Sexul anal - Considerații generale

3 Contactul anal heterosexual

3.1 Fiziologie

3.2 Demografie

4 Contactul anal homosexual

4.1 Fiziologie
4.2 Demografie

5 Ecologie și riscuri

6 Punctul de vedere religios

6.1 Creștinism

6.2 Islamism

6.3 Hinduism

7 Punctul de vedere legal

7.1 Occident

7.2 România

8 Note

9 Bibliografie

10 Legături externe

Istoric

Vechiul Testament

Ciob (ostraca) egiptean cca. 1279-1213 IC - contact sexual anal

Pornind de la premisa că sexul anal nu poate avea ca finalitate reproducerea, Vechiul Testament
condamnă categoric orice altă formă de activitate sexuală, cu excepția contactului sexual normal dintre
bărbat și femeie. Scopul primordial al contactului sexual este procreația, și doar în subsidiar el poate
procura plăcere și armonie în cadrul cuplului. Orice altă formă de activitate sexuală este categoric
prohibită, Vechiul Testament fiind extrem de explicit, mai ales în ceea ce privește contactul sexual anal
homosexual. Leviticul precizează cu claritate:

Lev. 18, 22: "Să nu te culci cu bărbat, ca și cu femeie; aceasta este spurcăciune."

Lev. 20, 13: "De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire și să se omoare,
că sângele lor asupra lor este."[8]
Toate aceste comportamente sexuale (homosexualitate, bestialitate) la care face referire extrem de
precis Vechiul Testament, există din cele mai vechi timpuri. Este posibil ca aceste activități sexuale să fi
apărut din necesități obiective, respectiv pentru restrângerea numărului de nașteri, în perioadele de
restriște precum războaie, asedii și foamete. Este absolut normal ca abuzul de astfel de practici să devină
pentru unii viciu, așa cum sunt descriși în Cartea Genezei unii din locuitorii cetăților Sodoma și Gomora.
Istoricii pomenesc și de altfel de practici ce aveau același scop, limitarea numărului de nou-născuți, guri
de hrănit adică, precum prostituția sacră din cetățile vechiului Babilon. Apoi mai exista obligația femeilor
de a se prostitua în temple în anumite zile de sărbătoare religioasă. Contactele sexuale multiple, normale
și anale, cu un număr ridicat de clienți, conduceau la o sterilitate temporară a femeii, dar și la
răspândirea acestor practici sexuale. La polul opus din acest punct de vedere se situau evreii, care erau în
expansiune, fiind în război pentru cucerirea Palestinei, în consecință, activitatea sexuală trebuia să
servească în primul rând la completarea numărului de războinici căzuți în luptă, orice altfel de activitate
sexuală fiind strict prohibit.

Noul Testament

Dacă Vechiul Testament este mai puțin explicit în ceea ce privește contactul sexual anal heterosexual,
condamnând în mod explicit doar homosexualitatea, bestialitatea și masturbația, Sf. Apostol Pavel, în
Epistola sa către romani se referă și la contactul sexual anal dintre bărbat și femeie, condamnând aceste
practici la care se dedaseră unii din locuitorii Cetății Eterne:

26 “Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat
întrebuințarea firească a lor într'una care este împotriva firii;”

27 “tot astfel și bărbații, au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s'au aprins în poftele lor unii pentru
alții, au săvîrșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, și au primit în ei înșiși plata
cuvenită pentru rătăcirea lor”. [9]

Grecia antică

Sex anal cu o prostituată - detaliu de pe un vas antic (kylix) cca. 500 IC, Muzeul Luvru

Ca și în Babilon, și în Grecia antică, atât homosexualitatea cât și pederastia, cu sclavi care se prostituau,
dar și contactul sexual anal, atât cu soția, cât și cu prostituate (hetaire și hierodule), puteau constitui
ocazional o alternativă la sexualitatea normală, în scopul limitării nașterilor, dar și pentru propria plăcere,
în special la nivelul claselor de jos. Termenul eufemistic de “plăceri grecești” face referire la astfel de
practici sexuale. Cert este că astfel de practici sexuale nu erau sub nici o formă prohibite în Grecia antică.
De asemenea, în mediul aristocratic se practica un fel de inițiere a tinerilor de către un maestru, despre
care se presupune că puteau include anumite relații pederastice, cu acordul tatălui, fără a exista însă
dovezi clare în acest sens.[10] Informațiile privind aceste practici sexuale ne-au parvenit prin textele
dramatice, cele cîteva zeci care s-au păstrat din cele cca. 2000 scrise, precum și câteva imagini de pe
vasele ceramice antice. Stilul batjocoritor în care sunt tratați homosexualii pasivi în comediile lui
Aristofan (europroktoi), ne sugerează mai degrabă că grecii din popor detestau astfel de practici.[11]
Platon, cu doi ani înainte să se stingă din viață, deplânge amploarea pe care o luaseră aceste practici, pe
care le socotea nenaturale, fapte lipsite de rușine (tolmema).[12] Nu există nici un basorelief, altorelief
sau sculptură care să reprezinte în mod explicit vreun contact sexual anal, heterosexual sau homosexual.
În schimb, scenele pictate pe ceramica antică greacă sunt extrem de explicite. Există și o anumită
simbolistică cu caracter sexual. În majoritatea zdrobitoare a cazurilor, bărbații sunt prezentați dezbrăcați,
chiar și în scenele de război, posibil datorită cultului pentru un fizic armonios dezvoltat, dar și cultului
falic. În timp ce femeile măritate sunt prezentate invariabil îmbrăcate, prostituatele sunt întotdeauna
dezbrăcate. Extrem de puține lucrări de ceramică reprezintă contacte sexuale homosexuale între oameni
maturi și tineri. Majoritatea prezintă un soi de apropiere fizică, care poate avea și un cu totul alt sens. În
perioada romană a antichității grecești, deși astfel de practici sunt amintite în scrierile antice, ca având
loc între cetățeni maturi și tineri proaspăt ieșiți din adolescență, ele sunt considerate degradante, mai
ales pentru cei tineri. Scenele de la orgii cu prostituate prezintă adesea bărbați angajându-se în contact
sexual anal, de multe ori având un penis supradimensionat. Ele pot constitui eventual o satiră la adresa
moravurilor epocii. Prostituatele preferau contactul sexual anal și pentru a evita o sarcină ce le-ar fi
împiedicat eventual să profeseze. Dat fiindcă civilizația greacă a influențat țări și popoare de pe trei
continente și s-a întins în timp de-a lungul mai multor secole, toleranța și/sau acceptarea acestor
practice sexuale este de presupus că a variat destul de mult de la țară la țară și de la o epocă la alta.

Roma imperială

Pompei - Casa del Ristorante - frescă reprezentând un contact sexual cu femeia în poziția leoaicei.

În Roma antică, sodomizarea unui sclav de către un om liber era considerată o formă de asumare a
puterii și virilității acestuia din urmă. Din contră, un om liber care accepta să fie sodomizat de către o
persoană de rang inferior, adică să accepte rolul pasiv în cadrul unui contact sexual anal homosexual, era
un act condamnabil (impudicitia), acceptarea rolului de partener pasiv fiind considerată rușinoasă. [13]
Obiceiul ca oamenii liberi să aibă rolul de partener activ în cadrul unor contacte sexuale anale
homosexuale cu sclavi tineri, cunoscuți sub numele de catamites sau puer delicatus, este pomenit în
textele epocii. Romanii considerau aceste practici sexuale ca fiind specific “grecești”. Nu avem cunoștință
despre cât de mare era răspândirea lor, deși aluzii apar destul de frecvent la scriitorii antici. Bunăoară lui
Vergiliu îi plăceau doar băieții, împăratului Claudius doar femeile, iar Horațiu iubea ambele sexe. Poeții îl
pomenesc pe favoritul împăratului Domițian, iar lui Antinoos, favoritul lui Hadrian, i se dedică un
adevărat cult. În societatea romană nu se făcea distincție pe baza preferințelor sexuale. Esențial era ca
fiecare să se comporte conform rangului pe care-l avea. Stăpânul în calitate de proprietar de sclavi,
militar și cetățean liber al Romei, avea dreptul să dispună cum voia de sclavii sau sclavele sale, inclusiv
din punct de vedere sexual, iar aceștia din urmă erau obligați să se supună capriciilor sale. [14] În
societatea romană era extrem de important ca restul cetățenilor liberi, femei măritate, tinere și tineri
proveniți din familii de oameni liberi, să se comporte conform rangului avut în societate. Calitatea de om
liber era incompatibilă cu statutul de partener pasiv, rezervat sclavilor, în consecință, a fost emisă o lege
specială, Lex Scantinia (anul 149 IC sau 216 IC), confirmată ulterior în timpul lui Augustus, care urmărea
protecția tinerilor (ingenuus sau praetextatus) și tinerelor de viol sau de abuz sexual, sexul de orice fel cu
minorii născuți liberi fiind interzis. Partenerii legali de orice sex nu puteau fi decât prostituate sau sclavi,
cărora li se rezerva rolul de partener pasiv, rolul activ în cadrul contactului sexual fiind sinonim cu
virilitatea și dominația, fără a se face vreo deosebire între contactul sexual homosexual și cel
heterosexual. Prostituția era larg răspândită, fiind practicată atât de femei cât și de barbați (infames).[15]
Vocabularul latin ce descrie astfel de practici sexuale este destul de bogat. Verbul latin care descrie
acțiunea de penetrare anală este pedicare, un termen vulgar și direct, analog verbului "to fuck" din limba
engleză. Originea termenului nu este cunoscută, dar se presupune că este derivat din termenul grec
paidika, ceva în legătură cu pederastia. Existau și expresii eufemistice, precum muliebria pati (pe cale
femeiască), expresie rezervată pentru penetrarea anală a unui bărbat. Nu existau expresii specifice
privind penetrarea anală a unei femei. Poziția femeii "în genunchi și pe coate", cu șezutul ridicat (poziția
leoaicei), care apare pe frescele din Pompei, ar putea indica așa ceva, deși poate la fel de bine servi
pentru penetrarea vaginală posterioară (a tergo). În schimb, pentru prostituatele ce-și făcuseră o
specialitate din practicarea sexului anal, exista o expresie populară, "culibonia" (anus bun).

Măsuri legislative de reprimare a relațiilor sexuale homosexuale, acestea referindu-se în primul rând la
contactul sexual anal homosexual, apar de-abia în sec. 3 DC, când împăratul Filip Arabul interzice
prostituția masculină. Spre sfârșitul sec. 4, odată cu adoptarea creștinismului ca religie oficială,
homosexualitatea pasivă va fi pedepsită prin ardere. În codul de legi al lui Teodosiu, este prevăzută
pedeapsa cu moartea "prin sabie" pentru homosexualii pasivi.[16] Sub Justinian, contactele sexuale de
orișice fel între parteneri de același sex, sunt categoric prohibite, iar cei angajați în astfel de practici
sexuale "contra naturii", indiferent de rolul lor, activ sau pasiv, sunt pasibili de pedeapsa cu moartea.[17]
Se subliniază că astfel de practici sexuale ar fi cauzat mânia Domnului, explicând cel puțin parțial o serie
de calamități naturale din anii 542 și 559 DC.[18]

Evul mediu și Renașterea

Execuția prin ardere pe rug a cavalerului Richard (Reichardt) Puller von Hohenburg împreună cu
servitorul său, Anton Maetzler, condamnați pentru sodomie, în 24 septembrie 1482, în Zürich

Pornind de la textele biblice care condamnă sexul anal, atât între persoane de același sex, cât și între
persoane de sex diferit, în Evul Mediu, concomitent cu creșterea puterii și rolului bisericii în societate,
sunt condamnate nu numai acestea, ci absolut orice tip de contact sexual în afara celui vaginal. Orice alt
fel de activitate sexuală este considerată "contra naturii", fiind denumită sodomie, considerată drept
unul din cele mai grele păcate. Teologul catolic Peter Damian, în Cartea Gomorei (Liber Gomorrhianus)
desemnează drept sodomie următoarele: masturbarea, masturbarea reciprocă, copularea între coapse,
penetrarea femeii "din spate" și sexul anal.[19] Majoritatea acestor practici, la origine, serveau la
evitarea unei sarcini. Toma d' Aquino extinde definiția sodomiei la orice fel de contact sexual, altul decât
cel vaginal dintre bărbat și femeie. De asemenea, a considerat lesbianismul un păcat. Teologii au stabilit
chiar și o "ierarhie" a pozițiilor în cursul contactului sexual heterosexual, cea mai puțin "păcătoasă" fiind
așa numita poziție a "misionarului", față în față cu bărbatul deasupra femeii, cea care corespundea
"ierarhiei naturale" bărbat-femeie. Poziția cu femeia deasupra, "încălecând" bărbatul, ca și cea cu femeia
penetrată "din spate" (a tergo), erau considerate anormale, și implicit, un păcat, dat fiindcă erau
destinate sporirii plăcerii și nu procreației.[20] Sexul oral și anal cu femeia erau un păcat și mai grav, cât
despre relațiile homosexuale similare, acestea erau considerate crime de o gravitate extremă.
Persecuțiile împotriva celor care se făceau vinovați de sodomie au început în sec. 12-13. Vinovații erau
condamnați la moarte, adesea precedată de mutilare (scopire), urmată de execuție prin ardere pe rug
sau spânzurare. Spre mijlocul Evului Mediu, pe măsura extinderii diverselor teorii considerate eretice de
către biserică, acuzațiile de erezie au fost tot mai adesea însoțite de acuzații de sodomie, în general, prin
aceasta înțelegându-se contactul sexual anal homosexual și felația, ambele, practici sexuale standard
printre homosexualii de azi. Chestiunea era valabilă în toate regatele catolice din vestul Europei și pe tot
cuprinsul statelor papale. Concomitent, s-au înmulțit acuzațiile de vrăjitorie contra femeilor, inclusiv de
contacte sexuale cu diavolul. Pedepsele pentru cei "dovediți" că ar fi practicat poziții "nefirești" erau
drastice: trei ani penitență pentru poziția cu femeia deasupra, la fel pentru sex oral și penetrare a tergo,
contactul sexual anal fiind considerat cel mai "păcătos". Relațiile sexuale homosexuale însă, erau
invariabil pedepsite cu moartea. Cazurile erau instrumentate de către Inchiziție, de cele mai multe ori, în
urma unor denunțuri anonime. La nivelul claselor conducătoare, astfel de acuzații au fost utilizate pentru
eliminarea unor adversari politici, cum a fost celebrul proces al cavalerilor templieri (1314), în care
majoritatea condamnărilor au fost pronunțate în urma unor mărturisiri smulse sub tortură, de sodomie,
blasfemie și erezie. La nivelul claselor de jos, astfel de denunțuri anonime erau de asemenea extrem de
frecvente, cel mai adesea având la origine scopuri mercantile. Inchiziția era omniprezentă și avea peste
tot informatori, veghind ca doctrina catolică să fie respectată cu strictețe. Demn de menționat este că
atât Niccolò Machiavelli cât și Leonardo da Vinci au fost anchetați în urma unor denunțuri anonime care-i
acuzau de sodomie, astfel de denunțuri fiind extrem de frecvente în epocă, dat fiindcă celui condamnat i
se confisca averea, o parte din aceasta revenind denunțătorului. Anchetele desfășurate atunci de
Inchiziție i-au absolvit pe cei doi de orice răspundere, stabilind că acuzațiile erau false. În Florența, într-o
perioadă de numai 70 de ani, între 1432 și 1502, aproape 17,000 de bărbați au fost anchetați, fiind
suspectați de sodomie. Dintre aceștia, 3,000 au fost condamnați. Este enorm la un oraș cu cca. 40,000 de
locuitori.[21]

Asia și Japonia
Kitagawa Utamaro - Client pe cale să "lubrifieze" anusul unui prostituat

În unele țări din Asia, China în special, apoi în Taiwan, dar și în Coreea și Vietnam nu au existat niciodată
legi care că condamne contactul sexual anal, între persoane de același sex sau de sex opus. Chiar dacă
anterior au existat astfel de legi, ele au fost abolite în momentul în care respectivele țări au intrat în
imperiul colonial francez (Laos și Cambodgia) În țările care făceau parte din imperiul colonial britanic,
India, Pakistan, etc…, s-a aplicat legislația britanică, actele de sodomie, numite ”buggery”, prin aceasta
înțelegându-se contactul sexual anal homosexual (sodomie de gen) și cel heterosexual (sodomie de
mod), fiind pedepsite cu moartea prin Buggery Act din 1533, lege dată de Henric al VIII-lea, lege care a
rămas în vigoare până în 1861. Ultimii homosexuali din Marea Britanie condamnați la moarte în virtutea
acestei legi, au fost James Pratt și John Smith, spânzurați în 27 noiembrie 1835.[22] În unele țări islamice,
în special din Orientul Apropiat, respectiv în Iran, Arabia Saudită, Brunei, Yemen și Emiratele Arabe Unite,
contactul sexual anal homosexual se pedepsește cu moartea, inclusiv în prezent. În alte țări asiatice,
preponderent islamice, precum Bangladesh, Maldive, Myanmar (fostă Burma), Pakistan, și Qatar se
pedepsește cu închisoarea pe viață.

În Japonia, până în perioada modernă, nu au existat legi care să reglementeze activitatea sexuală.
Contactul sexual anal a fost interzis prin lege în 1872, pentru ca șapte ani mai târziu, prin Codul Penal din
1880, să fie definitiv decriminalizat.[23] Referințe cu privire la relațiile sexuale în Japonia există în scrieri
datând din cele mai vechi timpuri, dar sunt extrem de metaforice. Primele referințe cu privire la relații
sexuale între persoane de același sex apar în perioada Heian, pe la începutul sec.11. (Povestea lui Genji)
Referințe fără echivoc apar totuși de-abia în sec. 18, atât literare cât și iconografice. Multe stampe cu
tentă erotică ale marilor maeștri japonezi Katsushika Hokusai, Kitagawa Utamaro, Utagawa Kunisada,
prezintă scene erotice violente, contacte sexuale anale cu bărbați și femei, sex în grup, lesbiene, scene
de masturbare, reflectând moravurile sexuale ale epocii, adesea dintr-o perspectivă satirică. Nu există
informații exacte privind răspândirea acestor practici sexuale. În ciuda restricțiilor de natură legislativă,
se poate presupune că astfel de practici erau destul de răspândite. Prostituția masculină (kagema), ca și
cea feminină (yūjo), erau destul de răspândite. Tinerii care se prostituau, erau adesea actori ucenici la
teatrul kabuki, mulți prestau servicii sexuale pentru o clientelă atât masculină, cât și feminină.
Majoritatea erau vânduți de la vârsta de 10-12 ani, patronilor de teatre sau de bordeluri, de regulă, în
baza unui contract de 10 ani.[24] Alți astfel de actori kabuki erau specializați, unii ca parteneri pasivi
(onna-gata – pe post de femeie), alții în rol de adolescent (wakashū-gata), mulți fiind bisexuali în sensul
modern al termenului, prestând servicii sexuale atât pentru femei, cât și pentru barbați. Un bărbat matur
nu putea fi acceptat în calitate de partener sexual pasiv, preferințele clienților îndreptându-se spre
adolescenți sau tineri care nu ajunseseră la maturitate. Mulți astfel de prostituați căutau să-și extindă
perioada "activă" către vârsta de 30 de ani, prin diverse trucuri și machiaj.

Lumea Nouă
Vas ceramică Moche reprezentând un contact sexual anal heterosexual - 200AD

O particularitate interesantă o are cultura Moche din Peru, prin multitudinea de scene erotice prezente
pe vasele de ceramică. Surprinde multitudinea de scene erotice prezentând contacte sexuale anale
heterosexuale. 31% din vasele de ceramică găsite au astfel de scene, contactul sexual fiind reprezentat în
cele mai diverse poziții. Se presupune că vasele de ceramică de acest tip sunt destinate "vieții de apoi",
considerată cumva ca reversul vieții pământești, astfel încât unii au afirmat că astfel de reprezentări ar fi
un fel de revers al vieții sexuale obișnuite, cea însoțită de contactul sexual normal, vaginal. [25] O
colecție de astfel de vase cu scene erotice se găsește la Muzeul Larco din Lima, Peru.

Sexul anal - Considerații generale

Abundența de terminații nervoase din zona anală și rectală face din contactul sexual anal o practică
sexuală care poate produce placere, dar și disconfort în anumite condiții, pentru cei ce-l practică,
indiferent de sex.[26][27] Mușchii care controlează închiderea și deschiderea sfincterului anal intern și
extern sunt extrem de susceptibili la rănire, în cazul în care nu se iau anumite precauții. Starea normală a
orificiului anal este cea închisă, în mod normal, sfincterul extern opunând rezistență la penetrare dinspre
exterior. Rectul este un canal tubular curbat cu lungimea de cca. 20 cm, având capacitatea, ca și cele
două sfinctere anale, de a-și mări diametrul, în anumite condiții. Treimea interioară a canalului anal este
mai puțin sensibilă la atingere, spre deosebire de zona dinspre exterior, în schimb, fiind mai sensibilă la
presiune. Studii statistice au arătat că sexul anal este mult mai rar practicat de cuplurile heterosexuale
decât alte forme ale activității sexuale.[28] Asocierea acestuia cu practici sexuale interzise cu strășnicie în
trecut, condamnate de biserică, asocierea cu o formă de dominare asupra femeii, propaganda făcută
prin filmele pornografice, ca și presupunerea că ar putea conduce la plăceri deosebite, determină pe
foarte mulți să încerce acest tip de contact sexual, adesea în absența unei pregătiri prealabile, rezultatele
fiind adesea negative.[29] Pentru partenerul masculin pasiv, penetrarea anală poate produce plăcere,
datorită masajului pe care îl execută în mod indirect penisul partenerului activ asupra prostatei, zona
sensibilă din apropierea acesteia de pe peretele rectal fiind numită punctul G masculin, punctul P sau A.
[30] Această practică poate conduce la senzații de plăcere, care în anumite cazuri pot conduce la orgasm.
Atunci când survin, orgasmele produse prin stimularea indirectă a prostatei sunt mult mai intense decât
cele obținute în mod obișnuit prin penetrare anală urmată de mișcări de du-te vino ale penisului.
Localizată în apropierea rectului, prostata este oarecum echivalentă glandelor lui Skene ale femeii,
despre care se presupune că ar fi în legătură cu punctul G feminin. De altfel, în majoritatea cazurilor,
orgasmele obținute în urma contactelor sexuale anale homosexuale sunt legate de prostată. Este
cunoscut de asemenea faptul că simpla penetrare anală urmată de mișcările alternative ale penisului, în
majoritatea cazurilor, nu conduce la orgasm, acesta fiind obținut cel mai adesea prin masturbarea
suplimentară a penisului partenerului pasiv.[31] Aceeași chestiune este valabilă și pentru contactul
sexual anal heterosexual. Studii efectuate asupra unor grupuri diverse de femei, au indicat că un procent
de 70-80% necesită stimularea directă a clitorisului pentru a ajunge la orgasm.[32] Se estimează că
partea vizibilă a clitorisului, (glandul) dispune de cca. 8000 de terminații nervoase, având de asemenea
conexiuni nervoase cu anusul. În afară de terminațiile nervoase prezente în peretele anal și rectal, în
timpul contactului sexual anal mai este stimulat și nervul rușinos intern (pudendal), concomitent cu
stimularea indirectă a clitorisului. Punctul G(Gräfenberg), chestiune controversată printre cercetători, se
presupune că este situat în spatele osului pubian și că ar conține un țesut sensibil, bogat în terminații
nervoase în conexiune cu clitorisul. Ca și în cazul contactului sexual anal homosexual, și în cazul celui
heterosexual, în majoritatea cazurilor, orgasmul femeii nu poate fi atins numai prin penetrare anală,
urmată de mișcările de du-te vino ale penisului, ci este necesară stimularea suplimentară manuală a
clitorisului, sau folosind dispozitive vibratoare, așa-numitele sex toys. Stimularea concomitentă a
clitorisului și a punctului G, conduce de asemenea la orgasme intense, fără a oferi totuși nici o garanție.
Realitatea nu concordă cu ceea ce se vede în filmele pornografice, în care sexul anal este prezentat ca o
activitate sexuală de rutină, fiind cel mai adesea neprotejat și fără a folosi lubrifiant. De asemenea, în
astfel de filme, invariabil, femeia resimte plăceri extrem de intense, ajungând rapid la orgasm, sau chiar
la orgasme multiple. Din contră, specialiștii recomandă precauții extreme în practicarea sexului anal,
protejarea penisului cu un prezervativ special pentru sexul anal, o igienă perfectă și lubrifierea organelor
în contact, penisul partenerului activ și anusul celui pasiv.