Cerinta:

Propuneţi un proiect care sa evalueze efectul anxietăţii si familiarităţii audienţei

asupra unei prezentării in public a unui material. Folositi un design bifactorial.

1. Rezumat
Deși se acordă o atenție mărită vorbitului/prezentării în public, de puține ori s-a
evaluat exact ce impact are nivelul de anxietate al subiecților în reușita finală. În ultimii
10 ani studiile au arătat că exită o corelație între mărimea audienței și familiaritatea ei
pentru subiecți, raportat la reușita prezentării. Acest plan de cercetare își propune să
analizeze nivelul de reușită al prezentării unui material în public în funcție de nivelul de
anxietate resimțit de prezentator. În cadrul acestei cercetări analizăm și dacă, o audiență
familiară vs o audiență necunoscută impactează succesul prezentării. Am măsurat
nivelul de reușită prin scorul acordat de către public în urma aplicării unui chestionar
dual. Rezultatele indică faptul că, subiecții care au un nivel de anxietate crescut au o
performantă mai slabă atât cu publicul familiar cât și cu cel necunoscut, în timp ce, cei
cu un nivel de anxietate scăzut performează bine cu ambele tipuri de audiențe.

2. Cadrul teoretic
În ceea ce privește prezentarea în public există numeroase studii care atestă
faptul că, peste 70% din populație globului prezintă o frică mai mare sau mai mică, când
vine vorba de vorbitul în față unei audiențe. La nivelul României, un studiu realizat de
iVox menționează că unul din doi români se tem să vorbească în public și cu cât
publicul este mai mare ( peste 10 auditori ) emoțiile pot atinge apogeul; 5% din
respondenți au afirmat că, nu ar putea niciodată să vorbească în public. iVox, (2015)
La baza acestor frici stă anxietatea, denumită și boală secolului XX. Ce este
defapt anxietatea? Rosenhan și Seligman (1995) o defineau astfel: „anxietatea este o
stare psihologică și fiziologică caracterizată prin componente somatice, emoționale,
cognitive și comportamentale”, iar Öhman și Mineka (2001) completau: „experimentate
în situații percepute ca incontrolabile sau inevitabile”. Barlow îl citează pe H. Lindell,
afirmând despre anxietate: „Doar omul poate fi fericit, dar numai omul poate fi anxios și
îngrijorat. Îmi vine să cred că anxietatea acompaniază intelectul ca și umbra corpul și cu
cât cunoaștem mai mult natura anxietății cu atât cunoaștem mai mult despre intelect.”
Barlow, (2000). Concluzia lui Barlow este că: „în fapt, anxietatea reflectă capabilitatea
noastră de a ne adapta și a planifica viitorul. Barlow, (1988).
 Aspectele de mai sus sunt validate și de studiul realizat de iVox, aplicat la nivel
României, care sublineaza următoarele: 40% dintre cei chestionați susțin că „simt un gol
în stomac” când trebuie să vorbească în public, 44% dintre ei declară că le tremură
vocea, 26% susțină că nu pot stabili contact vizual cu publicul, iar 17% își pierd șirul
ideilor și 14% afirmă că le tremură picioarele. iVox, (2015).
Într-un alt studiul realizat de Daly et al., (1989), aceștia au urmărit de ce
anxietatea de vorbit în public are efecte asupra succesului unei prezentări/spectacol. Ei
și-au propus să testeze dacă subiecții care sunt extrem de anxioși și se focusează în
special pe ei au prezentări publice mai puțin eficiente, decât cei care sunt mai puțin
anxioși, deci mai puțin focusati pe sine și pe cum vor prezenta. Cercetările lor au
confirmat că, vorbitorii care au nivel de anxietate ridicat acordă mai puțină atenție
mediului in timpul prezentării și se concentrează pe sine și pe emoțiile din acel moment.
Astfel că, existând limite cognitive ale cantității de atenție pe care o persoană o poate
menține în orice moment, s-a observat că apare o scădere a atenției de la unul la celălalt,
când persoana se concentrează excesiv pe sine sau pe mediu. Duval și Wicklund,
(1972). În mod similar, persoanele cu un nivel ridicat de anxietate sunt mai preocupate
de gânduri negative, legate de sine în timpul testelor, decât omologii lor cu un nivel
scăzut de anxietate. Sarason, (1975)
Alți factori ai anxietătii sunt și nivelul de familiaritate al publicului, mărimea
audienței, dar și cât de placută este o audiență. In ceea ce privește familiaritatea
publicului în unele cercetări s-a observat o corelare între prezumția că, un public
familiar ar fi mai plăcut, decat unul necunoscut. Așteptarea din partea celor participanți
era ca un public familiar să fie automat si mai plăcut. Pentru unii subiecți această
familiaritate a făcut diferența chiar între dorința de a prezenta vs afirmația clară căȘ nu
pot prezenta niciodată în public. Conform unui alt studiu: o audiență plăcută formată din
prieteni apropiați a fost preferată de mai mulți subiecți atât în contextul academic cât și
cel social. MacIntyre et al., (1995). Aceștia mentionaza că, pe baza studiului efectut de
Jackson and Latand (1981), mai mulți participanți au menționat că: a vorbi în fața unui
public este una dintre experiențele cele mai inducătoare de anxietate pe care o persoană
le-ar putea întâlni, chiar mai provocatoare de anxietate decât a scrie la un examen final
pentru un curs important. Doar acțiunea de „a fi nevoit să meargă pe marginea unei
prăpastii înalte” a fost perceput a fi mai provocator de anxietate decat vorbitul in public.
Fiind atât de răspândită anxietatea în rândul oamenilor, în decursul timpului
nevoia de măsurare a nivelul de anxietate a fost din ce în ce mai mare și a venit
împreună cu întrebări: cum pot fi ele clasificate, ce diagnosticuri pot fi puse și cum se
pot măsură tulburările anxioase. În acest moment există o varietate de scale de măsurare
a anxietății folosind diferite instrumente, menționează Vrasti (2008):
1. Instrumente pentru evaluarea globală a anxietății sau a severității simptomelor de
anxietate
2. Evaluarea Tulburării Anxioase Generalizate
3. Evaluarea Tulburării de Panică și a Atacului de Panică cu sau fără Agorafobie
4. Evaluarea Claustrofobiei
5. Evaluarea Fobiei Sociale
6. Evaluarea structurii cognitive a tulburărilor anxioase
În cazul nostru, anxietatea față de vorbit în public se încadrează în categoria
Evaluarea Fobiei sociale. Vrasti (2008) prezintă câteva instrumente care pot servi la
evaluare anxietăntii:
- Scala anxietății sociale a lui Liebowitz (The Liebowitz Social Anxiety Scale-
LSAS)
- Inventarul de fobie socială (The Connors Social Phobia Inventory-SPIN)
- Inventarul de anxietate și fobie socială (The Social Phobia and Anxiety
Inventory-SPAI).
Recent Bartholomay & Houlihan (2016) în urma unui studiu au propus o scala
specifică: Scala de anxietate pentru vorbitul in public (PSAS) care este concepută
pentru a diagnostica și a identifica nivelul de anxietate în cazul vorbitului în public.
PSAS a fost dezvoltată pentru a evalua cele trei componente ale modelului de anxietate
(cognitiv, comportamental și fiziologic) descris de Lang (1971). Studiul lui
Bartholomay & Houlihan necesită viitoare teste și ar trebui să fie administrat
persoanelor diagnosticate cu anxietate socială și anxietate de vorbire în public pentru a
putea determina utilitatea ei clinică.

3. Cadrul metodologic
3.1 Obiectivele cercetării
Obiectivul cercetării este de a identifica în ce măsură nivelul de anxietate
resimțit anterior unei prezentări și familiaritatea audienţei au impact asupra calității unei
prezentări în public.

3.2 Ipotezele cercetării

3.2.1 Ipoteza generală: Ipoteza generală de lucru a cercetării: nivelul de anxietate
resimțiți de subiect anterior unei prezentări și nivelul de familiaritate al audienței au
impact asupra calității prezentării.
3.2.2. Ipotezele secundare
Ipoteza secundară 1:
Ne așteptăm să observam că, subiecții care au nivel de anxietate crescut vor
susține o prezentare de calitate inferioară comparativ cu subiecții care au un nivel de
anxietate scăzut.
Ipoteza secundară 2:
Ne așteptăm să observam faptul că, un public familiar generează un nivel de
anxietate scăzut și are un impact pozitiv în calitatea prezentării, în comparație cu
un public necunoscut.

3.3 Variabilele cercetării

Variabilele independente:
- Nivelul de anxietate crescut sau scăzut al subiecților înaintea prezentării
materialului
- Nivelul de familiaritate al audienței ( audiență familiară și audiență necunoscută)
Variabilă dependență:
- Calitatea /gradul de reușită al prezentării

3.4 Instrumentele și tehnici de cercetare:

În cadrul aceste cercetări am utilizat:
1. Chestionarul: în vederea determinării nivelului de reușită al prezentării am folosit ca
instrument de cercetare chestionarul. Acesta este construit în conformitate cu specificul
cercetării, iar ulterior rezultatele vor fi centralizare și interpretate calitativ și cantitativ.
Chestionarul va fi aplicat celor 2 grupe de audiență: cel familiar și cel necunoscut.
2. Experimentul: subiecților li s-a cerut să facă o prezentare în public timp de 14 minute
pe o tema aleasă și anunțată anterior

4. Eșantionul cercetării
Lotul de cercetare este format din 40 adulți cu vârsta cuprinsă între 30-35 ani,
care au fost împărțiți intr-o etapă anterioră în 2 grupe: subiecți cu grad de anxietate
crescut și subiecți cu grad de anxietate scăzut. Astfel, avem: 16 subiecți cu un nivel
ridicat de anxietate și 14 subiecți cu un nivel scăzut de anxietate.
De asemenea avem un eșantion cu 28 persoane care formează publicul: 14
persoane străine care vor forma audiența necunoscută și 14 de persoane familiare care
vor forma audiența cunoscută. Pentru construirea audienței cunoscute subiecților li s-a
cerut să pregătească o listă cu 30 persoane care le consideră apropiate/cunoscute din
care au fost selectate aleatoriu 14 persoane.

5. Etapele cercetării
Cercetarea va avea loc în 3 etapte:
Etapa 1: Toți subiecții au primit aceeași tema de prezentat: Învățăminte din opera lui Ion
Creangă - Fata babei și fata moșneagului.
Timpul de pregătire alocat: 2 zile
Etapa 2: Susținerea prezentării de către subiecți – timp alocat 14 minute/prezetare:
- 16 subiecți cu nivel de anxietate crescut au susținut prezentarea în față publicului
familiar și apoi în fața celui necunoscut;
- 14 subiecți cu un grad de anxietate scăzut au susținut prezentarea în față
publicului familiar și apoi în fața celui necunoscut
Etapă 3: Publicul din ambele categorii a scorat nivelul de reușită pe baza unui chestionar
cu întrebări închise care a fost completat după fiecare prezentare.

6. Analiza și prelucrarea datelor

Analiza datelor se va face prin verficare răspunsurilor primite la chestionarele
completate de audiență. Pe baza scalei stabilite pentru chestionar, scorul obținut va
determina calitatea fiecărei prezentări.
Etapa se finalizează prin compararea scorului obținut la fiecare prezentare cu
nivelul de anxietate al fiecărui subiect, urmând a se prezența concluziile.

7. Formularea concluziilor
Cercetarea curentă și-a propus să măsoare dacă nivelul de anxietate și
familiaritatea audienței au influență asupra calității unei prezentări în public. În urma
prelucrării datelor anticipăm următoarele rezultate și concluzii:
1. Subiecții cu un nivel de anxietate scăzut vor avea un nivel de calitate crescut al
prezentării, comparativ cu cei cu anxietate crescută.
2. Subiecții cu un nivel de anxietate crescut vor avea un nivel de calitate scăzut al
prezentării, comparativ cu cei cu anxietate scăzută.
3. Audiența familiară are un impact pozitiv asupra calității prezentării, subiecții din
ambele categorii având o calitate crescută a prezentării comparativ cu calitatea
prezentării în față unei audiențe necunoscute.

Bibliografie:
Barlow, D.H. (1988). Anxiety and its disorders: The nature and treatment of anxiety
and panic, New York: Guilford Press.

Barlow, D.H. (2000). Unraveling the mystery of anxiety and its disorders from the
perspective of emotion theory. American Psychologist, pp. 1247-1263.

Bartholomay, E.M., & Houlihan, D. (2016). Public Speaking Anxiety Scale. In

PsycTESTS. Dataset. https://doi.org/10.1037/t51140-000 accesat 08.01.2021

Bartholomay, E.M., & Houlihan, D. (2016). Public Speaking Anxiety Scale:

Preliminary psychometric data and scale validation. Online: Journal homepage
www.elsevier.com/locate/paid, Personality and Individual Differences 94, pp. 211–215

Charles D. Spielberger, Ph.D. (2007). STAI – Y State-Trait Anxiety Inventory Y Form.

Accesat aici: https://romania.testcentral.ro/ro/produse/teste-clinice/anxietate/stai/
08.01.2021

Daly, J.A., Vangelisti, A.L., & Lawewnce, S.G. (1989). Self-focused attention and
public speaking anxiety. Department of Speech Communication, The University of
Texas at Austin, TX 78712-1089, U.S.A., Vol. IO, No.8, pp. 903-913. Accesat online
https://www.researchgate.net/publication/222767827_Self-
focused_attention_and_public_speaking_anxiety 08.01.2021

Duval, S.& Wicklund, R. (1972). A Theory of Objectve Self-Awareness. New York:

Academic Press.

iVox, (2015). Studiu: Unul din doi români se teme să vorbească în public:
https://www.capital.ro/studiu-unul-din-doi-romani-se-teme-sa-vorbeasca-in-public.html
accesat 08.01.2021

Jackson, J., Latane, B. (1981). All alone in front of all those people: Stage fright as a
function of number and type of co-performers and audience. Jounal of Personality and
Social Psychology, Vol. 10 (l), pp. 73-85.
Lang, P. J. (1971). The application of psychophysiological methods to the study of
psychotherapy ad behavior modification. In A. E. Bergin, & S. L. Garfield (Eds.),
Handbook of psychotherapy and behavior change (pp. 75–125). New York, NY: Wiley.

MacIntyre, P.D., Thivierge. K.A. (1995). The effects of audience pleasantness,

audience familiarity, and speaking contexts on public speaking anxiety and willingness
to speak. Psychology, Communication Quarterly Vol. 3, pp. 456-466

Öhman, A., & Mineka, S. (2001). Fears, phobias, andpreparedness: Toward an

evolved module of fearand fear learning. Psychological Review, pp. 108, 483–522.
http://dx.doi.org/10.1037/0033-295X.108.3.483 accesat 08.01.2021

Rosenhan, D. L., &Seligman, M. E. (1995). Abnor-mal psychology. New York, NY:

Norton

Sarason, I.G. (1975). Anxiety and self-preoccupation. In Stress and Anxiety (Edited by
Sarason I.G. and Spielberger, C. D.). New York: Hemisphere/Halstead, Vol. 2.

Vrasti, R. (2008): Masurarea Sanatatii Mentale. Format electronic carte:

http://www.vrasti.org/Radu%20Vrasti%20-%20Masurarea%20Sanatatii%20Mentale
%20-%20Compendiu%20de%20Instrumente%20de%20Evaluare.pdf pp. 194 -264,
accesat 08.01.2021