Seminar 9: Bourdieu

Pierre Bourdieu- Spatiul social si spatial simbolic

- Spatiul social si geneza “claselor”
Primul text din Bourdieu este extras din lucrarea sa “Ratiuni practice. O teorie a
actiunii”. Bourdieu incepe cu afirmatia ca logica cea mai profunda a societatii poate fi
inteleasa numai daca se plonjeaza in particularitatea unei realitati empirice, situate si
datata istoric; concret, analiza spatiului social “este analiza comparata aplicata la present
sau antropologie comparata tinand de o arie cultural particulara si avand drept scop
sesizarea, in variant cercetata, a invariantului, a structurii”.
Bourdieu sustine ca indivizii sau grupurile de indivizi sunt diferentiati in distributiile
statistice in functie de doua principii: capitalul economic si capitalul cultural; Indivizii vor
avea cu atat mai multe in comun cu cat sunt mai apropiati conform acestor doua
dimensiuni, si cu atat mai putine cu cat se departeaza de aceleasi criteria mai sus
mentionate. De exemplu, pentru primul criteriu ne putem referi la diferenta cei cu un capital
global mare, precum patroni, profesori universitari si cei cu capital redus, precum
muncitorii necalificati. A doua dimenisune poate fi descrisa cu ajutorul opozitiei dintre
intelectuali si patroni sau la un nivel mai mic al ierarhiei sociale invatatori si mici
comercianti.
Acest spatiu de pozitii se retraduce intr-un spatiu al luarilor de pozitie prin
intermediul spatiului dispozitiilor (sau al habitus-urilor). Bourdieu spune despre habitus ca
este “principiul generator si unificator care retraduce caracteristicile intrinsic si
relationale ale unei pozitii intr-un stil de viata unitar, adica un ansamblu unitary
rezultat dintr-o selectie de persoane, bunuri, practici”.
Bourdieu continua la subiectelor claselor si neaga vehement existent acestora. In
schimb, este de acord ca exista “un spatiu social, un spatiu de diferentiere in care
clasele exista oarecum virtual, punctat, nu ca un dat, ci precum ceva ce-ar fi de
facut”. Astfel, spatiul social trebuie construit ca structura de pozitii diferentiate, definite in
fiecare caz prin locul pe care il ocupa individul in distributia unei categorii particulare de
capital. Dupa aceasta logica, clasele sociale nu sunt decat niste clase logice, determinate
in teorie, de agenti care ocupa pozitii similare in spatiul social.
Urmatorul text a lui Bourdieu este extras din lucrarea sa “Limbaj si putere
simbolica” si se refera la capitolul “Spatiul social si geneza “claselor””. Bourdieu incepe cu
afirmatia ca lumea sociala poate fi reprezentata sub forma unui spatiu (cu mai multe
dimensiuni) construit pe baza unor principii de diferentiere si repartizare; aceste principii la
randul lor au la baza un ansamblu de proprietati active in universul social, lucru care
confera detinatorului forta, putere in interiorul respectivului univers. Agentii si grupurile de
agenti se defines prin pozitiile relalative din acest spatiu.
Pe baza cunoasterii spatiului social, se decupeaza clasele in sensul logic al
termenului: ansambluri de agenti cu pozitii asemanatoare, plasati in conditii asemanatoare
si supusi unor conditionari asemanatoare, au toate sansele sa aiba dispozitii si interese
asemanatoare, deci sa produca practice si luari de pozitie asemanatoare.
In lupta de a impune viziunea legitima asupra lumii sociale, in care stiinta este
inevitabil angajata, agentii detin o putere proportionala cu capitalul lor simbolic, adica cu
recunoasterea pe care o primesc din partea unui grup. Autoritatea care instituie eficacitatea
performativa a discursului asupra lumii sociale, forta simbolica a viziunilor si a previziunilor
care urmaresc sa impunca anumite principii de viziune si de diviziune ale acestei lumi, este
o fiinta cunoscuta si recunoscuta, care permite impunerea unei mentineri de control.
Mai departe, Bourdieu vorbeste despre ordinea simbolica si puterea de numire.
Bourdieu sustine ca nicaieri nu este mai logica numirea ca si in cazul titlului (nobiliar, scolar,
profesional). Astfel, nu se poate realiza o stiinta a clasificarilor fara a se realiza o stiinta a
luptelor dintre clasificari.
Luarile de pozitie politice la un moment dat sunt produsul intalnirii dintre o oferta
politica de opinii politice obiectivate, legata de intreaga istorie anterioara a campului de
productie, si o cerere politica, si ea legata de istoria raporturilor dintre cerere si oferta.
Dar pentru a stabili cum se constituie si cum se instituie puterea de constituire si de
instituire pe care o detine purtatorul de cuvant autorizat- seful de partid sau de sindicat, de
exemplu - nu e sufficient sa iti dai seama de interesele specifice ale teoreticienilor ori ale
purtatorilor de cuvant si de afinitatile structurale care ii leaga de mandantii lor; mai trebuie si
sa analizezi logica procesului de instituire, perceput si descries in deobste ca un proces de
delegare prin care mandatarul primeste din partea grupului puterea de a crea grupul.
Clasa exista in masura – si doar in masura - in care niste mandatari inzestrati cu
plena potential agendi pot fi si se pot simti autorizati sa vorbeasca in numele ei - conform
ecuatiei: Partidul e clasa muncitoare sau clasa muncitoare e Partidul, formula ce reproduce
ecuatia canonistilor, Biserica este Papa (sau Episcopii), Papa (sau Episcopii) inseamnand
Biserica -, facand-o astfel sa existe ca forta reala in campul politic. Modul de existenta a
ceea ce se numeste azi, in multe societati (evident, cu variatiuni),,,clasa muncitoare”este cu
totul paradoxal: e vorba de un fel de existenta in gandire, de o existenta in gandire a unei
bune parti a ceea ce taxonomiile desemneaza ca muncitori, dar si in gandirea ocupantilor
pozitiilor celor mai indepartate de acestia in spatiul social; aceasta existent aproape
universal recunoscuta se sprijina ea insasi, pe existent unei clase muncitoare in
reprezentarea, adica pe existent unor aparate politice si sindicale si a unor purtatori de
cuvant permanenti, interesati vital sa creada ca ea exista si sa-I faca sa creada acest lucru
atat pe cei ce se includ in ea, cat si pe cei ce se exclud din ea, si care sunt capabili sa, faca
sa vorbeasca,, clasa muncitoare", si inca intr-un singur glas, sa o evoke asa cum se evoca
spiritele, sa o invoceasa cum sunt invocati zeii sau sfintii protector si chiar s-o exhibe
symbolic prin manifestatie, acel soi de desfasurare teatrala a clasei sub forma de
reprezentare,avand, de o parte, corpul reprezentantilor permanenti si toata simbolistica
constitutiva a existentei sale (sigle, embleme, insigne) si, de cealalta parte, fractiunea cea
mai convinsa a credinciosilor, care, prin insasi prezenta lor, le permit reprezentantilor sa
ofere reprezentatia reprezentativitatiilor.