Dezvoltarea individului și socializarea primară

Curs 2, Psihologie socială

Veronica Mateescu
Tendințe teoretice recente

• tendințe recente în teoriile (psihologice, sociologice, antroplogice), privind dezvoltarea și

socializarea timpurie a copilului):
 concentrarea pe rolul activ al copilului în procesul de socializare;
 interes crescut față de importanța contextului social (interacțiunile cu colegii, cei de aceeași vârstă),
dincolo de familie;
 recunoașterea influenței reciproce între copil și societate (mai ales în domeniul sociologiei și
antropologiei); (Corsaro și Fingerson în Delamater, 2006: 125)
Teorii psihologice ale dezvoltării umane (I)
• punct central: schimbarea intraindividuală (dezvoltarea de abilități, achiziția unor cunoștințe, adaptarea la
mediu a copilului);
A. teorii cognitive ale dezvoltării
reprezentant principal: Jean Piaget (1896-1980)
 stadii ale dezvoltării cognitive (fiecare stadiu: noi deprinderi; noul stadiu depinde de finalizarea reușită a celui
precedent);
 stadiul sensoriomotor (0-2 ani): învățarea prin simțuri (atingerea și manipularea obiectelor, explorarea fizică a
mediului); înțelegerea mediului ca având proprietăți distincte și stabile (permanența obiectului - reprezentarea
obiectului și în absența acestuia);
 stadiul pre-operațional (2-7 ani): însușirea și stăpânirea limbajului, reprezentarea simbolică, prin cuvinte, a
obiectelor și imaginilor; egocentrismul
 stadiul operațional concret (7-10 ani): stăpânirea unor noțiuni abstracte, logice (ex: noțiunea de cauzalitate),
recunoașterea raționamentului fals, realizarea operațiilor matematice de înmulțire, împărțire și scădere;
 stadiul operațional formal (11-15 ani): înțelegerea unor idei foarte abstracte și ipotetice, rezolvarea de probleme
prin analiza teoretica a tuturor modalităților posibile; (Giddens, 2001: 43-44)
 critici ale teoriei lui Piaget: eșantion redus copii, generalizarea rezultatelor, universalitatea presupusă a stadiilor
de dezvoltare;
Teorii psihologice ale dezvoltării umane (II)

B. teoriile socioculturale ale dezvoltării cognitive

extinderea conceptelor centrale ale lui Lev Vîgotski: activitate mediată semiotic (limbaj și ale instrumente
culturale); zona proximei dezvoltări (distanța între nivelul de dezvoltare acțională prin rezolvarea independentă de
probleme și nivelul de dezvoltare potențială sub îndrumarea adultului/colegi care au un nivel mai ridicat al
cunoștințelor/abilităților etc.) + construirea învățării în raport cu ceilalți;
Rogoff and collegues (1989):
a. interacțiunile culturale în zona proximei dezvoltări permit, prin folosirea instrumentelor culturale adecvate,
participarea copiilor la activități care sunt peste capacitățile lor;
b.modelul de dezvoltare a copilului: însușirea treptată a lumii adulților prin procesele comune de împărtășire și
creare a culturii împreună cu adulții și în interacțiunea cu aceștia;
c.”apropriere participativă” a lumii;
Teorii sociologice ale dezvoltării umane

• ex. reprezentanți: George Herbert Mead, Charles Horton Cooley

• punct central: crearea sinelui prin interacțiuni sociale
• socializare primară = modul în care individul învață se adapteze la societate;
• critica perspectivei socializării: individualistă, accent pe copilul ca adult în devenire; perspectivă deterministă
• tendințe recente: analiza culturilor proprii ale copiilor;
Socializarea primară (I)

individul, la naștere - predispoziția pentru sociabilitate;

•individul - membru al societății:

•punct de plecare în înțelegerea celorlalți și a lumii ca realitate socială: interiorizarea = ”perceperea
sau interpretarea imediată a unui eveniment obiectiv ca exprimând un sens, un înțeles, deci ca o
manifestare a proceselor subiective ale altuia, care, prin aceasta, devin pline de sens pentru mine ca
individ”. (Berger și Luckmann, 2008: 177-178);
•interiorizarea: înțelegerea lumii celuilalt + lumea celuilalt devine lumea mea (Berger și Luckmann,
2008: 178);
•socializarea primară - socializarea individului în copilărie, prin care devine membru al societății
(Berger și Luckmann, 2008: 179);
Socializarea primară (II)

• fundamentală pentru individ;

• influențează socializarea secundară;
• ”alții semnificativi” - indivizi cu roluri importante în socializarea primară; impuși; definirea dată de
aceștia diferitelor situații impusă ca realitate obiectivă;
• socializarea - învățare cognitivă + legătură emoțională cu ceilalți semnificativi;
• interiorizarea - produsă odată cu identificarea cu ceilalți semnificativi (asumarea rolurilor și atitudinilor
și a lumii acestora ca aparținându-i);
• sinele - realitate reflectată; oglindirea (într-o primă fază) a atitudinilor asumate față de el de alți
semnificativi;
• autoidentificare - ”Copilul învață că este ce este după cum este numit” (Berger și Luckmann, 2008:
181);
• treptat, rolurile și atitudinile specifice devin roluri și atitudini generale - (celăl)altul generalizat
(”Mama este supărată pe mine acum” - ”Mama se supără pe mine atunci când răstorn farfuria” -
”Nimeni nu trebuie să-și răstoarne farfuria”) (Berger și Luckmann, 2008: 182);
Socializarea primară (III)

• Limbajul - cel mai important instrument al socializării;

• socializarea primară - absența unei probleme a identificării, rezultată din imposibilitatea alegerii unor
alți semnificativi; imposibilitatea alegerii dintre mai multe lumi posibile, interiorizarea lumii altora
semnificativi ca singura lume posibilă (Berger și Luckmann, 2008: 184);
• lumea copilăriei - structură nomică specifică care induce siguranță (încrederea că ”totul este în
regulă”) (Berger și Luckmann, 2008: 186);
• socializarea primară - secvențe de învățare definite social în funcție de vârstă și de gen - variabile în
funcție de contextul socio-istoric (Berger și Luckmann, 2008: 186);
• sfârșitul socializării primare: statornicirea conceptului de celălalt generalizat (și consecințele derivate
din aceasta) în conștiința individului (Berger și Luckmann, 2008: 186);
Agenți ai socializării primare

• familia;
• educația și grupul de colegi;
• mass media + social media;
 Socializarea primară (IV) - Teoriile atașamentului
• reprezentanți principali: John Bowlby, Mary Ainsworth
• Bowlby: atașamentul - sistem de motivații și comportamente care generează copilului căutarea proximității cu o pers
oană care îl îngrijește pentru a obține protecție (figura de atașament), satisfacerea nevoilor emoționale și fiziologice;
• nevoia de atașament - înăscută; scop: supraviețuirea
• atașamentul - o bază de siguranță/nesiguranță în raport cu lumea, în funcție de relația copilului cu figura de atașame
nt;
• relația de atașament - importanță majoră în dezvoltarea emoțională și socială a individului (prin învățarea unor mod
alități eficiente de reglare emoțională)
• atașamentul - funcționează ca model intern de lucru;
• atașament sigur: nivel de stres perceput de copil - minim + încurajarea și dezvoltarea capacității de explorare;
• influențează modul de reacție a indivizilor la: separare, suferință, perceperea unei amenințări în relații;
• atașament securizant (protector sensibil și responsiv la nevoile copilului); nesecurizant: evitant (protector distant și i
ndisponibil); anxios-ambivalent (protector inconsistent în comportament ori complet neresponsiv)
• Mary Ainsworth - experimentul Strange Situation - modele de atașament ( 1 an/1 an și jumătate)
• atașament sigur: supărare la plecarea mamei; reuniune cu mama: caută proximitatea, acceptă liniștirea din p
artea ei;
• atașament nesecurizant: anxios-evitant (nesigur în explorare, desprindere dificilă, calmare dificilă la plecarea
mamei, păstrarea distanței la reunirea cu mama); anxios-rezistent (hiperkinetic, nu explorează mediul sau ex
plorare inconstantă, de neconsolat la plecarea și la reuniunea cu mama - transmiterea disconfortului emoțio
nal acumulat și a temerii că nu i se va înțelege stresul); ambivalent (anxietate la separare, tulburat în timpul
separării; reuniune: căutare și evitare simultană a contactului cu mama)
• atașament dezorganizat: explorare haotică a mediului, acceptarea consolării din partea persoanelor străine,
comportament adeziv sau indiferent față de părinte și străini, slabă diferențiere între părinte și străini (Orha-
Iliescu, 2016)
Bibliografie

• Berger, P. L., Luckmann, Th., Construirea socială a realității, Ed. Art, București, 2008, pp. 177-218
• Bowlby, J. O bază de siguranță. Aplicații clinice ale teoriei atașamentului. Ed. Trei, 2011
• Corsaro. W.-A., Fingerson, L., ”Development and Socialization in Childhood”, în Delamater, J. (2006)
Handbook of Social Psychology. New York: Springer, pp. 125-156
• Giddens, A., Sociologie, ed. a 3-a, Ed. Bic All, București, 2001,pp. 39-47
• Orha-Iliescu, L.-D., Teoriile atașamentului. Revista de Psihoterapie Integrativă, Vol.5. No.1. Februarie 2016