Curs 6.

Socializarea

Conf. univ. dr. Valeriu Frunzaru

valeriu.frunzaru@comunicare.ro
 Socializarea – definiții

• ”Procesul fundamental de transmitere a culturii şi organizării

sociale la generaţiile următoare asigurându-se astfel
continuitatea, stabilitatea şi perpetuarea societăţii”
• ”Actul de pregătire a individului pentru participarea la viaţa
de grup” (Schifirneţ, 2002, 63)

• ”Procesul prin care învățăm să devenim membri ai societății,

atât prin interiorizarea normelor și valorilor societăți, cât și
prin deprinderea rolurilor noastre sociale (de muncitor,
prieten, cetățean ș.a.m.d.) (Marshall, eds., 2003, 532)
 Socializarea – definiții

• ”Un proces de interacţiune socială prin care individul

dobândeşte cunoştinţe, valori, atitudini şi comportamente
necesare pentru participarea efectivă la viaţa socială”
(Mihăilescu, 2003, 84)

 definiţiile de mai sus sunt de natură sociologică sau

psihosociologică funcţionaliste
 psihologic, socializarea are ca scop controlul instinctelor
 Socializarea – definiții

• ”El muşcă din momeala satisfacţiei imediate şi personale şi

este prins în cârligul socializării. El învaţă să mănânce pentru
a-şi satisface instinctul alimentar, dar cei mai în vârstă decât
el îl învaţă «să mănânce ca un domn»”. (Linton, 1936, 66)
 
• Distincţia între enculturare = socializare, adică de asimilare
a culturii de către noii membrii ai unei societăţi, folosit de
antropologi (Abraham Maslow în Motivaţie şi personalitate
foloseşte termenul ”enculturare” şi nu ”socializare”) şi
aculturaţie = schimbul cultural dintre două societăţi aflate
în interacţiune
 Tipuri de socializare

• primară, secundară, continuă, anticipativă, resocializarea

• Care este legătura dintre tipurile de socializare și tipurile de

grupuri sociale? Vezi şi socializarea pozitivă sau negativă
(Mihăilescu, 2003, 87) asociate grupurilor de referinţă pozitive
sau negative.

• Cât de importantă este socializarea primară? (vezi copii lup)

• Cât de importantă este natura / socializarea în determinarea

personalității omului?
 Etape în dezvoltarea cognitivă a omului

Teoria lui Jean Piaget (1896-1980) cu privire la fazele dezvoltării

cognitive (apud Giddens, p. 43-44):

• etapa senzoriomotorie (0-2 ani) – pentru că învaţă din simţurile lor

• stadiul preoperaţional (2-7 ani) – copii încă nu sunt capabili să
folosească în mod sistematic capacităţile mentale. Sunt egocentrici
• stadiul operaţional concret (7-10 ani) – începe să stăpânească
noţiuni abstracte
• stadiul operaţional–formal (11-maturitate) – poate înţelege idei
extrem de abstracte şi ipotetice
Individul nu poate să sară o etapă. De aici dificultatea copiilor-lup de
a se reintegra în societate
 Etape în dezvoltarea cognitivă a omului

Erik Erikson (1902-1994) a susținut că stadiile de dezvoltare

umană sunt (apud Schifirneţ, 2002, 91):
• pruncia
• copilăria timpurie
• perioada de la 4 la 5 ani
• perioada de la 6 ani până la manifestarea pubertăţii
• adolescenţa
• tânăr adult
• adult
• bătrâneţea
 Etape în dezvoltarea morală a omului

Lawrnce Kohlberg a dezvoltat teoria dezvoltării morale (apud

Mihăilescu, 2003, 86):
• nivelul preconvenţional (0-9 ani, dar şi adolescenţii sau
adulţii care comit infracţiuni) – respectă normele pentru că
sunt sancţionaţi
• nivelul convenţional (adolescenţi şi adulţi) – normele sunt
interiorizate
• nivelul postconvenţional (puţine persoane) – aceste
persoane conştientizează regulile sociale (vezi persoanele
cu sinele aflat în proces de socializare la A. Maslow şi
persoanele cu imaginaţie sociologică la W. Mills)
 Socializarea și interacțiunea socială

George Herbert Mead (1863-1831)

• construcţia sinelui se realizează prin preluarea rolului celorlalţi –
copii imită comportamentul adulţilor = preluarea rolului celuilalt –
se văd pe sine prin ochii celuilalt - de aici distincţia ”pe mine”
(sinele social) şi ”eu” (o adunătură de nevoi şi dorinţe). Pe la 9 ani
copiii înţeleg valorile şi normele generale (altul generalizat)

Charles Horton Cooley (1864-1929)

• sinele se construieşte prin imaginea altora despre sine (looking-
glass self). Importante sunt imaginea altora despre noi şi imaginea
noastră despre imaginea altora despre noi. (vezi exemplul
prezentat de Mihu, 2008, 186)
 Agenţii socializării

• familia, grupul de prieteni (anturajul), şcoala, mass-

media
Teoria modelării (Melvin L. De Fleur, Sadra Ball-Rokeach):
• sesizarea modelului
• identificarea cu modelul – apreciază un comportament
• comportament conform modelului care produce
satisfacţie
• repetarea comportamentului – consolidarea modelului
de comportament
 Riturile de trecere în procesul socializării

• Mediază relaţia dintre natură şi cultură, biologic

şi social, individ şi grup

• rituri de separare (funerarii, actul rasului, cel

dintâi tăiat al părului), de agregare (căsătorie), de
limită (graviditate, logodnă, iniţiere)

Arnold van Gneep , Les rites de passage (The Rites

of Passage), 1909
Bibliografie
• Giddens, Anthony [1989](2001). Sociologie. București:
Editura All. (pp.102-125)
• Mihăilescu, Ioan. (2003). Sociologie generală. Concepte
fundamentale și studii de caz. Iași: Editura Polirom.
(Cap. 4)
• Mihu, Achim. (2008). Sociologie. Cluj-Napoca: Editura
Eikon. (pp.184-194)
• Schifirneţ, Constantin. (2002). Sociologie. Bucureşti:
Editura comunicare.ro. (Cap. 6)