VALORI EDUCAȚIONALE ȘI EDUCAȚIE MORALĂ.

CLASIFICAREA VALORILOR, STADIILE DEZVOLTĂRII

MORALE, OBIECTIVELE EDUCAȚIEI MORALE.
ETHOS ROMÂNESC. ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE

Realizat de: Fandarac Cristinel

Bejenari Marina
Grecu Andreea

Profesor coordonator: Grădinariu Tudorița

 CUPRINS

• Valori educaționale și educație morală

• Clasificarea valorilor
• Stadiile dezvoltării morale
• Obiectivele educației morale
• Ethos și dentologie
• Principiile deontologiei
• Deontologia didactică
• Principiile profesionale ale unui profesor
• Concluzii
• Bibliografie & Webografie
Tot ceea ce n-avem de la naştere şi
de care avem nevoie când suntem
mari, ne este dat prin educaţie.
Această educaţie ne vine de la
natură, de la oameni sau de la
Jean Jacques Rousseau
lucruri.
 VALORI EDUCAȚIONALE ȘI EDUCAȚIE MORALĂ

Termenul VALOARE desemnează totalitatea lucrurilor semnificative pentru om: un lucru

este recunoscut ca valoare abia în momentul în care omul se raportează în mod personal la acest
lucru.
„Valoarea morală poate fi definită prin intensitatea voinței conștiente de depășire, prin
coincidența voinței cu idealul” scrie Lavelle.
Valoarea pare că nu poate fi definită în sine: este vorba mai ales de o anumită calitate
atribuită unui anumit lucru (obiect natural, comportament, intenție, ideal) pe baza unității sau
funcționalității sale de a răspunde nevoilor și dorințelor individului sau ale societății.
Fundamentul valorii stă în participarea
spiritului pe două laturi:
 A lua în posesie (efect intelectual)
 A participa la creație (efort de
voință)

Exemplu:
 Când copilul învață fără să fie
stimulat de profesor sau
recompensat, reprezintă efort de
voință
 Valorile (=atitudinile) fundamentale:

Valori etern-umane Valori sociale

Adevărul Dreptate
Binele Libertate
Frumosul Securitate
... ...
 CLASIFICAREA VALORILOR

De fapt, valorile pot fi clasificate pe mai multe categorii:

• Valori vitale: respectul față de viață, sănătate, securitate, plăcere, diminuarea durerii
• Valori economice: bunăstare, muncă, productivitate, eficiență
• Valori afective: acordul cu sine, iubirea, prietenia, loialitatea
• Valori intelectuale: progresul intelectual, inteligența, adevărul
• Valori estetice: frumusețea, armonia
• Valori juridice: dreptatea, libertatea, egalitatea, respectul față de ființa umană
• Valori religioase: credința, umilitatea, devotamentul

Valorile educației angajează toate tipurile de valori, create sau necreate de om, cu condiția ca
acestea să reprezinte mesajul promovat de teleologia, conținuturile, metodologia și epistemologia
educației.
 Morala (din latină, moralitas = maniere, caracter, comportament adecvat) e o percepție a comportamentului
care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și rele (sau greșite). Un cod moral e
un sistem de moralitate (de exemplu bazat pe o anumită filosofie, religie sau cultură).

Morala este un ansamblu de reguli, valori comportamentale acceptate de societate (grup social) la un
moment dat. Aceasta poate fi de mai multe tipuri, cum ar fi: morala virtuții, a datoriei, a utilității și etica situației
complete (etica aplicată).

Moralitate = caracterul a ceea ce este moral; cinste, bună purtare, corectitudine; însușirea a ceea ce este
moral, comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; calitatea de a fi moral, de a avea
obiceiuri frumoase; caracterul moral al cuiva, purtarea lui, modul lui de viață.
 Educația morală reprezintă unul dintre conținuturile generale ale educației, alături de educația
științifică/intelectuală, aplicativă/tehnologică, estetică și psihofizică. Importanța prioritară a educației morale rezultă din
dimensiunea sa, cea mai profundă și mai extinsă. Pentru această trăsătură este considerată „educația însăși”.

Componentă a educației, educația morală vizează două niveluri ale exprimării sale:
morala constituantă (morala socială) al cărei conținut este concretizat în idealul, valorile, normele și regulile
morale.
morala constituită, morala individuală, moralitatea, „produsul”, persoana morală formată, care reflectă în
conștiința individului, morala socială.

Educația morală = trecerea de la morală la moralitate.

 Omul nu se naște ființă morală, ci devine, iar maniera în
care devine depinde esențial de educația pe care o primește. Pe
de altă parte, omul se naște cu înclinație către moralitate, cu
simț moral. Putem spune că educația morală este o trecere de la
morală la moralitate, iar scopul educației morale este formarea
individului ca subiect moral, care gândește, simte și acționează.

* Astfel, procesul devenirii morale a persoanei se realizează

dinspre exterior – heteronom, spre interior – autonom, de la
societate la individ, ea având o geneză socială, prin
interiorizarea cerințelor, normelor, valorilor morale în
conștiința individului.
Sociogenetic, formarea personalității morale parcurge momentele psihologice ale acesteia, marcată fiind de procesul de
interiorizare a moralei sociale, conținutului său, la capătul cărui proces, persoana devine autonomă moral.
Psihogenetic, dezvoltarea morală a omului se realizează stadial, în stadii, corespunzător etapelor de vârstă, fiind un
proces ce cuprinde 3 etape:
treapta heteronomiei morale (7-8 ani)
treapta autonomiei morale (8-12 ani)
treapta conștiinței morale (12-18 ani)

* Fiecare etapă, stadiu, cuprinde elemente sociogenetice, de origine parentală, precum și elemente derivate din
reguli, din norme morale și din acțiunea consecințelor asupra faptelor.

* Cele 3 trepte psihogenetice diferențiază 2 tipuri de morală în dezvoltarea copilului

morala constrângerii, obligativității, autoritarismului impusă din exterior
morala cooperării, în care ansamblul regulilor de conviețuire se constituie din trăirea
e egalității, respect reciproc, sentimentul datoriei, etc.
 STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE

Stadiile de dezvoltare morală avansate de Lawrence

Kohlberg constituie o adaptare a unei teorii psihologice
inițial concepute de psihologul elvețian Jean Piaget
Teoria susține că judecata morală, baza pentru un
comportament etic, are șase stadii de dezvoltare
identificabile, fiecare din ce în ce mai adecvat decât
predecesorul său la a răspunde la dilemele morale.

Cele șase stadii de dezvoltare morală sunt grupate în

trei niveluri:
 Moralitatea pre-convențională
 Moralitatea convențională
 Moralitatea Post-convențională
 Pre-convențional:
I. Orientare prin pedeapsă și conformare (Cum pot evita pedeapsa?)
II. Hedonism instrumental naiv (Eu cu ce mă aleg?; Plată pentru un beneficiu)
 Convențional
I III. Acord și conformism interpersonal (Norme sociale; Atitudinea de
băiat/fată bun/-ă)
IV. Comportament moral de menținere a autorității (Lege și ordine, moralitate)
 Post-Convențional
V. Orientarea prin contract social
VI. Principii etice universale (Principiala conștiință)
 OBIECTIVELE DEZVOLTĂRII MORALE

I. Formarea conștiinței morale presupune realizarea următoarelor obiective particulare: formarea

reprezentărilor, noțiunilor și judecăților morale, precum și a convingerilor morale.

II. Formarea conduitei morale este obiectivizarea conștiinței morale în fapte și acțiuni.
Din perspectivă psihopedagogică formarea conduitei vizează atât deprinderi și obișnuințe de comportare
morală, cât și trăsături pozitive de caracter. „O societate nu rezistă în istorie, dacă nu avansează pe latura sa
pozitivă” (C. Cucoș)
 ETHOS SI DENTOLOGIE

Etica este teoria asupra moralei. Un demers etic înseamnă să reflectăm asupra principiilor generale
(inclusiv pe ce bază aleg un anumit set de principii în raport cu altul) şi să judecăm din perspectiva acestor
principii ce ar trebui să facă o persoană, inclusiv noi înşine, într-o situaţie particulară. Spre deosebire de
etică, morala are o semnificativă componentă emoţională. Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile
să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor.
 Ideea de bine este prezentă ca obiect al reflecţiilor etice
încă de la Platon şi Aristotel, acesteia adăugându-i-se, de-a
lungul istoriei filosofiei, o problematică devenită tradiţională:
- cercetarea originii şi esenţei moralei;
- elaborarea şi fundamentarea teoretică a unor sisteme de norme
morale (coduri);
- cercetarea valorilor şi normelor morale specifice unor
profesiuni (deontologia);
- cercetarea comportamentelor şi atitudinilor morale individuale
şi colective (sociologia moralei);
- cercetarea istoriei moralei şi inventarierea doctrinelor etice;
- studiul raporturilor dintre etică şi celelalte ştiinţe;
- fundamentarea gnoseologică şi analiza logică a judecăţilor şi
normelor etice (metaetica).
Categoriile etice sunt reprezentate:

bine (dragoste, cultura, bunăvoinţa)

rău (ura, agresiune, brutalitate, violenţa)
 datorie
conştiinţă
onestitate
demnitate
 Deontologia înseamnă teoria sau ştiinţa despre
ceea ce trebuie făcut, despre îndatoriri, obligaţii,
responsabilităţi.

Ea nu se poate clădi decât pe principii morale,

pe convingeri ferme, traduse în norme deontologice
specifice fiecărei profesii.
 PRINCIPIILE DEONTOLOGIEI

Este o parte a eticii, care se ocupă cu studiul normelor şi a obligaţiilor specifice fiecărui domeniu de
activitate sau ale unei anumite profesii.
Susține normele de conduită morală și reglementează relațiile dintre oameni precum și atitudinea lor față
de societate.
Reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o organizaţie, instituţie, profesie sau o parte a
acesteia, în raporturile: din cadrul ei, cu clienţii sau cu publicul, prin intermediul organizaţiilor profesionale,
care devin instanţa de elaborare, aplicare şi supraveghere.
Deontologia supraveghează respectarea normelor etice profesionale prin Comitete de Etică cu sancţiuni
corespunzătoare pentru nerespectare până la excluderea din profesie.
 DEONTOLOGIA DIDACTICĂ

Principala datorie a pedagogului este de a informa, dezvolta şi educa personalitatea copilului

Întâi învaţă, apoi cere
Nu cere copiilor ceea ce tu însuţi nu faci
Fii corect, indulgent, răbdător. Nu ofensa, nu ignora copiii. Regula de aur: poartă-te cu elevii cum ai vrea
să se poarte şi ei cu tine
Fii mărinimos şi indulgent cu cel ce a greşit. Judecă-te întâi pe tine, apoi pe alţii.
Protejează copilul, apără-l de nedreptate, respectându-l şi insuflându-i încredere
Fii exemplu pentru elev în muncă, în purtare, în vestimentaţie
Învaţă de la colegi, dar şi de la copii
Nu judeca elevul în public
Nu contrapune elevii: aceasta provoacă invidie, furie, apatie
Cere-ţi scuze de la copii, dacă ai greşit
Scoate în evidenţă calităţile bune ale celui mai neascultător elev
Respectă-ţi promisiunile. Nu nedreptăţi elevii. etc.
 Devotament faţă
de profesie

Corectitudine Apărarea şi protejarea

Ajutor
Solidaritate intereselor şi imaginii
profesional
Probitate profesiei
reciproc
profesională şi instituţiei bibliotecare

Loialitate instituţiei
Soluţionarea
Loialitate asociaţiei în care activează.
problemelor
profesionale a cărui Protejarea intereselor.
prin dialog
membru este Respectarea culturii
deschis şi corect
organizaţionale
PRINCIPIILE ETICE PE CARE TREBUIE SĂ SE
BAZEZE UN PROFESOR ÎN ACTIVITATEA SA SUNT :

• respectarea drepturilor copilului.

• stimularea deprinderilor de lectură.
• formarea culturii generale.
• protejarea copiilor de acţiuni de violenţă, agresiune,
presiune.
• oferirea asistenţei consultative la necesitate în
parteneriat cu şcoala, familia, alte instituţii şi
grupuri neformale în soluţionarea problemelor
copiilor.
• asigurarea condiţiilor de acces la informaţie egale
pentru toţi.
 Concluzii:
Omul nu se naște ființă morală, ci devine. Și își șlefuiește această latură a
moralității pe parcursul întregii vieți. Devoltarea morală a omului, se realizează
treptat, în funcție de vârsta și experiența căpătată. Educația morală are drept scop
formarea individului care gândește, analizează, simte, decide și acționează.
Prin educație omul reușește să îți satisfacă nevoile și simte plăcerea
autorealizării, care este cea mai mare satisfacție a individului moral.
 Trebuie sa contribuim împreună la îmbunătăţirea
spiritului civic cu ajutorul urmatoarelor aspecte:
 Să respectăm Codul etic
 Să ne ghidăm în comportamentele noastre
profesionale de valorile etice universale
 Să practicăm în permanenţă antrenarea, exersarea,
folosirea corecta a normelor etice în practica
profesională şi a vieţii
 Să nu fim indiferenţi şi să reacţionăm la fiecare
încălcare a normelor etice profesionale
 Să ne actualizăm permanent cunoştinţele etice
 Să respectăm şi normele de etichetă
 Să abordăm în discuţii cu colegii problemele etice
Webografie:
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Educatia%20morala
.pdf
 https://ru.scribd.com/doc/117092588/Educatia-morala
 https://laurentiumihai.ro/citate-despre-educatie/
 https://www.stefamedia.com/abraham-maslow-ierarhia-nevoilor/

Bibliografie:
 Pedagogie, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Constantin Cucoș, Editura
Collegium Polirom, paginile 103-105
 Educație moral-spirituală, T. Niculcea, A. Cara, A. Vartic, Editura Lyceum,
Chișinău, 2010, pagina 6