TANASE SIMONA

PME, Anul II, gr 2

Școala și valorile morale

de Gheorghe Bunescu

Cartea intitulată Școala și valorile morale, scrisă de Gheorghe Bunescu, a apărut la

Editura Didactică și Pedagogică R.A din București, în anul 1998 și cuprinde un număr de 267 de
pagini.

Această lucrare este structurată în nouă capitole după cum urmează:

Capitolul I: Omul și valorile

Capitolul II: Geneza și evoluția ideilor despre valorile morale

Capitolul III: Valorile morale între armonie și conflict

Capitolul IV: Mai au țările europene valori fundamentale coerente?

Capitolul V: Conștiința și conduita în raport cu valorile morale

Capitolul VI: Cercetarea evaluativă a educației pentru valori

Capitolul VII: În educația pentru valori

Capitolul VIII: Ce impune o strategie a educației pentru valori morale?

Capitolul IX: Elemente programatice ale unei educații pentru valori morale

Mă voi opri asupra primelor două capitole, pentru a le argumenta.

Autorul enunță încă de la începutul lucrării o criză a valorilor morale și se arată sceptic în
privința depășirii acestei crize, deoarece, mai mult decât faptul că aceasta ar caracteriza
perioadele de tranziție, cei responsabili de criza morală, oameni de știință și oameni politici, nu
au organizat politici și strategii educaționale.

Valorile morale se nasc și se dezvoltă prin educație. Problema aceasta ar trebui să aibă ca
scop principal valorificarea persoanei ca ființă creată și ființă creatoare, conștientă de sensul
TANASE SIMONA
PME, Anul II, gr 2

creației. Iubirea, credința, nădejdea, solidaritatea, libertatea sunt indispensabile in procesul unei
educații permanente spre deosebire de egoism, care nu poate sta niciodată la baza valorilor
morale. Educația contemporană pregătește omul pentru schimbări. Se studiază limitele și se
propune depășirea acestora.

Conceptul de valoare este asociat adesea ideii de calitate, căreia îi urmează recunoașterea
socială. Valorile sunt o realitate interioară omului, corespund dimensiunilor fundamentale ale
personalității și răspund unor nevoi reale ale naturii umane. Morala începe cu durerea față de
mizeria omului si se termină cu sacrificiul pentru absolutul transformării dragostei de sine în
dragoste față de altul.

Problema libertății morale a fost pusă, încă din antichitate, în legătură cu valorile de Bine
și Rau. Se punea problema originii răului in lume, Aristotel este primul care pune problema
libertății morale, punând pe seama omului responsabilitatea umana chiar și față de viitor. Se
folosește în această situație de argumentul leneșului: ,,Dacă viitorul este necesar să se întâmple,
el se va întâmpla orice aș face eu, deci nu este cazul să mai fac ceva” pe care îl combate deoarece
el urmărește nu doar atribuirea răspunderii persoanei umane ci și dezvoltarea capacității de a
delibera, deci dezvoltarea libertății. Dar „libertatea este strâns legată de responsabilitate” (Kant).
În procesul dezvoltării morale, responsabilitatea morală este strâns legată de libertate deoarece
este absurd să răspunzi pentru ceva pe care nu l-ai ales în mod liber. Responsabilitatea presupune
: libertate, demnitate umană, ideal și motivație.

De asemenea actul moral implică răspunderea față de libertate, pentru că, arată Kant,
implică răspunderea față de viitor, față de generațiile care vin.

Când vine vorba de responsabilitate generală în privința creării valorilor trebuie dezvoltat
sentimentul identificării cu generațiile viitoare, trebuie depășită prejudecata folosirii risipitoare a
naturii și trebuie dezvoltat sentimentul apartenenței omului la natură. Din acest punct de vedere
nu este de acord cu cei care fac clasificări între anumite societăți, deoarece, acest fapt duce la o
regresiune prin separarea sistemelor morale, prin nesesizarea faptului că, progresul moral, de-a
lungul istoriei a fost poate, contradictoriu etc. dar a creat continuu și a transmis valori.

Filosofii educației trebuie să țină seama de noile finalități care vizează formarea
capacității oamenilor de a-și cunoaște și produce sensul istoriei vieții lor. Educația pentru
TANASE SIMONA
PME, Anul II, gr 2

schimbări impune aceasta problemă a sensului istoriei vieții. Libertatea este un proces de creație
liberă, de autocreație, de producere de sensuri dorite, și cine nu este capabil de acest efort eroic
nu devine liber.

Strategia educației pentru valori are ca scop reorientarea de la consumul de valori(in

special materiale), la crearea de valori (în special spirituale). În acest sens trebuie să ținem seama
de afirmația lui Malraux: „secolul viitor, ori va fi spiritual, ori nu va fi deloc”.