Sunteți pe pagina 1din 13

EVOLUȚIA IDEALULUI

EDUCAȚIONAL

Proiect realizat de:


Popa Yasmine Valentina-FMI
IDEALUL EDUCATIONAL
Etimologic, termenul provine din latinescul idealis, care semnifica "existent in mintea noastra",
"ceea ce poseda perfectiunea la care aspiram". Idealul, exprima, in esenta sa, modelul sau tipul de
personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice si pe care educatia este chemata sa-l
formeze in procesul desfasurarii ei. (Stanciu, 1999, Stan, 2001).
Idealul educational "este rezultatul unui compromis inteligent ce se negociaza intre sistemul
educativ, sistemul culturii si macrosistemul social." (L. Antonesei, 1996, p.39)
Este o finalitate de maxima generalitate a actiunii educationale.(Sas Cecilia, 2007, p.91).
Idealul educational se raporteaza intotdeauna la om, la ceea ce el trebuie sa devina.Nu este o
propunere exclusiva a sistemului educativ, el se delimiteaza la zona de contact dintre acesta si spatiul
socio-cultural al unei epoci istorice date, cu propriile sale exigente educative.
SOCIETATEA SI IDEALUL EDUCATIONAL
Societatea contemporana, caracterizeaza printr-un ritm accelerat de evolutie si implicit prin
adancirea interdependentelor dintre componentele sale, cu consecinte dintre cele mai profunde asupra
devenirii umane, impune in mod firesc prefigurarea unor masuri si adoptarea unor solutii educative in
concordanta cu esenta si sensul dezvoltarii sale.
De-a lungul evolutiei istorice, intre societate si educatie a existat un raport de determinare si
influentare reciproca. Evolutia idealurilor educationale confirma legatura existenta intre aceste
fenomene.
Profundele transformari in cadrul revolutiei din stiinta si tehnica se regasesc si in planul teoretizarii
pedagogice prin elaborarea unor teze si idei menite sa sugereze solutii in domeniul practicii educative.
Pot fi mentionate in acest sens o gama larga de reflectii teoretice potrivit carora educatia este un factor
principal al progresului social, ca problematica educatiei devine una din preocuparile centrale ale
zilelor noastre, ca investitia in formarea personalitatii umane, respectiv investitia in educatie,
invatamant si cercetare pedagogica este de importanta vitala pentru progresul unei natiuni, ca a gandi
la viitor inseamna a manifesta preocupare fata de prezenrul educatiei.
Care este idealul educational al societatii romanesti? Nicola (1994) considera ca:"idealul educational din
societatea noastra presupune formarea unei personalitati integral-vocational si creatoare, capabile sa exercite
si sa initieze roluri sociale in concordanta cu propriile aspiratii si cu cerintele sociale";
Moise si Cozma (1996) subliniaza: "idealul educativ este cel al omului de cultura "; iar Legea
Invatamantului stipuleaza:"idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si
armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome creative".
Dobandirea armoniei interioare prin dezvoltarea si integrarea diferitelor componente al personalitatii,
concomitent cu asigurarea unui echilibru social si a unui schimb continuu de informatii cu mediul extern
caracterizeaza in esenta idealul.
Avand in vedere ca acest ehilibru social se infaptuieste predominant prin intermediul profesiunii, reputantul
pedagog roman Constantin Narly desemneaza prin vocatie tocmai acest echilibru intre armonia psihologica
interna si armonia sociala externa. In conceptia sa vocatia ar fi "dominanta intr-o personalitate" care se
manifesta prin "convergenta puterilor omului spre anume manifestari, in directia carora el simte ca se
realizeaza pe sine, are sentimentul propriei libertati, propriei afirmari."
EVOLUTIA IDEALULUI EDUCATIONAL

Idealul educational cuprinde atat elemente constante cat si elemente


variabile datorate specificului si nivelului de dezvoltare a societatii. Idealul
educational nu este imuabil, el nu are doar o determinare sociala ci si una
istorica. Nu a existat vreun sistem educativ, indiferent de gradul de structurare
care sa nu fi avut in atentie un ideal educativ.
Idealul educativ a evoluat de la o epoca istorica la alta, cunoscand
diferentieri in cadrul diverselor societati (Stanciu, 1999)
ANTICHITATE
In Atena, idealul educational urmarea dezvoltarea
armonioasa a personalitatii, in plan estetic, moral,
fizic si militar, valorile supreme fiind adevarul,
binele, frumosul reunite in conceptul clasic al
kalokagathiei, iar in Sparta viza indeosebi
dezvoltarea fizica si militara, educatia fizica si in
plan moral, desfasurata cu severitate, urmarea
pregatirea militara a tanarului, consacrand astfel
celebra formula de "educatie spartana".
EVUL MEDIU

Idealul educational avea o dubla orientare:una


cavalereasca care concepea personalitate ca
rezultat al insusirii celor sapte virtuti
cavaleresti(calaria, manuirea spadei, vanatoarea,
inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri.) si una
monastica, ecleziastica, predominant livreasca,
incurajand asceza, si ridicarea deasupra
framantarilor pamantene, destinata pregatirii
clerului. Exista si o sinteza intre cele doua,
ipoztazata in Calugarul-Cavaler. (L. Antonesei,
1996, p.41)
RENASTERE

Idealul concepea personalitatea ca "homo


universale", readucand in prim-plan interesul fata de
maretia naturii umane, fata de valorile filosofice,
artistice, literare ale antichitatii grecesti si romane.
Ideile dominante cu privire la educatie in epoca
Renasterii ar putea fi exprimate in urmatorii termeni:
libera dezvoltare a fiintei umane, ca o consecinta a
increderii in bunatatea naturii omului, dezvoltarea
armonioasa-intelectuala, morala, estetica, fizica.
Dupa expresia lui C. Narly, Renasterea reprezinta "o
eroica afirmare a intregului omenesc".
SECOLUL AL XVIII-LEA

Supranumit si secolul didacticii, aduce in centrul actiunii educationale ideea necesitatii pregatirii
fiintei umane pentru viata viitoare, pentru fericirea eterna, prin cunoasterea de sine si a tuturor
celorlalte lucruri, stapanirea de sine si indreptarea spre Dumnezeu. Idealul reprezinta o sinteza a
trei aspecte ale devenirii fiintei umane: educatia intelectuala, educatia morala si educatia religioasa.
(C. Sas, 2007, p.99)
ILUMINISMUL
Se caracterizeaza printr-o impetuoasa contestare a privilegiilor nobiliare, afirmarea drepturilor
egale ale oamenilor, a accesului liber al tuturor categoriilor sociale la conducerea societatii.
Iluminismul a fost o expresie a increderii in capacitatea ratiunii de a patrunde in tainele lumii, de
a infaptui progresul.
Secolul al XIX-lea
-a fost perioada afirmarii pedagogiei ca disciplina stiintifica aducand mari schimbari atat in ceea ce
priveste ideile/teoriile cu privire la educatie, cat si ceea ce priveste practica educationala si
institutiile de educatie a tinerei generatii: indatorirea statului de a se ingriji de instruirea tinerei
generatii obligativitatea si gratuitatea scolii primare.

Secolul al XX-lea
- aduce o competitie a teoriilor pedagogice, impunandu-se cateva orientari: pedagogia
experimentala, pedagogia sociologica, "Educatia noua".
EPOCA MODERNA

Se impune idealul personalitatii eficiente intr-o


activitate productiva (faza de industrializare
timpurie), idealul personalitatii complexe,
multilaterale (faza industrializarii avansate) si
idealul personalitatii creatoare (societatea
postindustriala). Modernitatea aduce in prim-
plan valorile umane astfel adaugand valorilor
clasice(adevarul, binele, frumosul, sfintenia)
valorile sociale(libertatea, egalitate,
fraternitatea), valori care definesc idealul
educativ al modernitatii.
CONCLUZIE
In concluzie, idealul educational concentreza modelul sau tipul de personalitate solicitat de
conditiile si aspiratiile sociale ale unei etape istorice, iar educatia are datoria sa-l formeze in
procesul desfasurarii ei. Idealul educational desemneaza o finalitate generala a educatiei, modelul
de om, proiectul teoretic care orienteaza si regleaza intregul proces educational dintr-o epoca
istorica data.

Multumesc de vizionare!!!

S-ar putea să vă placă și