EVOLUTIA IDEALULUI EDUCATIONAL

A avea ideal inseamna a construi mintal un model perfect. A tinde spre ideal inseamna a aspira
spre perfectiune, spre desavarsire. Idealul este un model, un prototip perfect, o imagine
construita a perfectiunii.(E. Macavei, 1997)

Idealul educational cuprinde atat elemente constante cat si elemente variabile datorate
specificului si nivelului de dezvoltare a societatii. Idealul educational nu este imuabil, el nu are
doar o determinare sociala ci si una istorica. Nu a existat vreun sistem educativ, indiferent de
gradul de structurare care sa nu fi avut in atentie un ideal educativ.

Idealul educativ a evoluat de la o epoca istorica la alta, cunoscand diferentieri in cadrul

diverselor societati (Stanciu, 1999):

-in antichitate, in Atena, idealul educational urmarea dezvoltarea armonioasa a personalitatii, in

plan estetic, moral, fizic si militar, valorile supreme fiind adevarul, binele, frumosul reunite in
conceptul clasic al kalokagathiei, iar in Sparta viza indeosebi dezvoltarea fizica si militara,
educatia fizica si in plan moral, desfasurata cu severitate, urmarea pregatirea militara a tanarului,
consacrand astfel celebra formula de "educatie spartana".

-in evul mediu idealul educational avea o dubla orientare:una cavalereasca care concepea

personalitate ca rezultat al insusirii celor sapte virtuti cavaleresti(calaria, manuirea spadei,
vanatoarea, inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri.) si una monastica,
ecleziastica, predominant livreasca, incurajand asceza, si ridicarea deasupra framantarilor
pamantene, destinata pregatirii clerului. Exista si o sinteza intre cele doua, ipoztazata in
Calugarul-Cavaler. (L. Antonesei, 1996, p.41)

- in Renastere idealul concepea personalitatea ca "homo universale", readucand in prim-plan

interesul fata de maretia naturii umane, fata de valorile filosofice, artistice, literare ale antichitatii
grecesti si romane. Ideile dominante cu privire la educatie in epoca Renasterii ar putea fi
exprimate in urmatorii termeni: libera dezvoltare a fiintei umane, ca o consecinta a increderii in
bunatatea naturii omului, dezvoltarea armonioasa-intelectuala, morala, estetica, fizica. Dupa
expresia lui C. Narly, Renasterea reprezinta "o eroica afirmare a intregului omenesc".

-secolul al XVIII-lea, supranumit si secolul didacticii, aduce in centrul actiunii educationale

ideea necesitatii pregatirii fiintei umane pentru viata viitoare, pentru fericirea eterna, prin
cunoasterea de sine si a tuturor celorlalte lucruri, stapanirea de sine si indreptarea spre
Dumnezeu. Idealul reprezinta o sinteza a trei aspecte ale devenirii fiintei umane: educatia
intelectuala, educatia morala si educatia religioasa.(C. Sas, 2007, p.99)

-Iluminismul se caracterizeaza printr-o impetuoasa contestare a privilegiilor nobiliare, afirmarea

drepturilor egale ale oamenilor, a accesului liber al tuturorcategoriilor sociale la conducerea
societatii. Iluminismul a fost o expresie a increderii in capacitatea ratiunii de a patrunde in tainele
lumii, de a infaptui progresul.
-secolul al XIX-lea a fost perioada afirmarii pedagogiei ca disciplina stiintifica aducand mari
schimbari atat in ceea ce priveste ideile/teoriile cu privire la educatie, cat si ceea ce priveste
practica educationala si institutiile de educatie a tinerei generatii: indatorirea statului de a se
ingriji de instruirea tinerei generatii obligativitatea si gratuitatea scolii primare.

-secolul al XX-lea aduce o competitie a teoriilor pedagogice, impunandu-se cateva orientari:

pedagogia experimentala, pedagogia sociologica, "Educatia noua".

-in epoca moderna se impune idealul personalitatii eficiente intr-o activitate productiva (faza de
industrializare timpurie), idealul personalitatii complexe, multilaterale (faza industrializarii
avansate) si idealul personalitatii creatoare (societatea postindustriala). Modernitatea aduce in
prim-plan valorile umane astfel adaugand valorilor clasice(adevarul, binele, frumosul, sfintenia)
valorile sociale(libertatea, egalitate, fraternitatea), valori care definesc idealul educaliv al
modernitatii.
In concluzie, idealul educational concentreza modelul sau tipul de personalitate solicitat de
conditiile si aspiratiile sociale ale unei etape istorice, iar educatia are datoria sa-l formeze in
procesul desfasurarii ei. Idealul educational desemneaza finaitate generala a educatiei, modelul
de om, proiectul teoretic care orienteaza si regleaza intregul proces educational dintr-o epoca
istorica data.

Formularea idealului educativ pentru o anume temporalitate istorica este o operatie dificila si
extrem de importanta. Stanciu (1999) considera ca idealul educativ al societatii romanesti
contemporane trebuie sa valorifice ideile care s-au vehiculat in cultura romaneasca interbelica.

"Itreaga istorie a pedagogiei, dintr-un anumit unghi privita, este istoria idealurilor care au
stapanit mentalitatea diverselor epoci, idealuri pe care educatia a tins sa le realizeze in om." (C.
Narly)

IDEALUL EDUCATIONAL SI COMPONENTELE EDUCATIEI

Componentele educatiei se pot impartii in doua categorii: componentele clasice (educatia

intelectuala, educatia morala, educatia estetica, educatia profesionala, educatia fizica.) si noile
educatii (educatia relativa la mediu, educatia pentru pace, educatie pentru participare si
democratie, educatie pentru comunicare si mass-media, educatie pentru schimbare si dezvoltare,
educatie economica si casnica moderna, educatia nutritionala, educatia pentru timpul liber,)

A)       Componentele "clasice" ale educatiei

Modelul sintetic al personalitatii umane descris prin ideal este intotdeauna detaliat, prin
circumscrierea unor aspecte concrete ale personalitatii: acestea urmeaza sa devina scopuri si
obiective ale actiunii educationale. Prezentam in continoare punctul de vedere al pedagogului
(Rene Hubert 1965, dupa I. Nicola, 1996) privind obiectivele si continutul laturilor educationale.

Educatia intelectuala urmareste asimilarea unui sistem de cunostinte din diverse domenii ale
cunoasterii, comcomitent cu dezvoltarea proceselor si functiilor psihice implicate in procesul
asimilarii acestora a structurarii unei viziuni si imagini cat mai complete asupra realitatii.
Aceasta latura faciliteaza dupa cum sustine Rene Hubert adaptarea individului la cele trei planuri
ale realitatii: fizic, social si spiritual.

Educatia intelectuala faciliteaza constituirea acealui nucleu valoric al personalitatii, care-si pune
amprenta asupra intregii sale deveniri. Cu cat registrul sau este mai diversificat cu atat forta sa de
mobilizare este mai puternica.

Insemnatatea educatiei intelectuale sporeste in zilele noastre datorita accentuarii caracterului

intelectual al diverselor activitati umane, exploziei informationale, cererii de educatie, nevoii de
a pune accent mai mare pe autoeducatie (Salade, 1998 citat de Cretu, 1999).

"Educatia intelectuala presupune formarea celor care se educa pentru si in spiritul anumitor
optiuni si ierarhii valorice care se realizeaza prin transmiterea cunoasterii stiintifice si a
conotatiilor sale axiologice." (Jinga&Istrate, 1998).

Educatia morala are in vedere, in conceptia pedagogului francez, formarea profilului moral care
include componente cognitive, afective, volitive, deprinderi si obisnuinte morale, a constiintei si
conduitei morale in concordanta cu cerintele si valorile morale ale societatii. Astfel include un
asamblu de actiuni menite sa faciliteze in mod constient si sistematic formarea individului ca
subiect moral, respectiv ca subiect care gandeste, simte si actioneaza, in spiritul cerintelor
moralei sociale, a principiilor, valorilor si normelor pe care ea le include.

Educatia morala reprezinta dimensiunea interna a activitatii de formare-dezvoltare a

personalitatii care vizeaza "ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta umana".
(Rene Hubert).

"O scoala fara disciplina este ca o moara fara apa"(J. A. Comenius)

Educatia estetica presupune cunoasterea valorilor estetice si pe baza acestora, formarea

capacitatilor de a aprecia frumosul din natura si societate, dezvoltarea aptitudinilor artistice. Prin
continutul lor, valorile estetice contribuie la largirea sferei de cunoastere a realitatii, la educarea
aspiratiei si a dorintei de a introduce elemente ale frumosului in viata cotidiana, in adopterea unei
atitudini civilazate si sensibile in relatiile cu ceilalti. Educatia estetica urmareste formarea
subiectului estetic in dupla sa ipoztaza de receptor al frumosului si de creator al acestuia, atat in
lumea exterioara a individului, cat si in cea interioara.

Poti sa ai talent, daca nu lucrezi e degeaba. Mana trebuie sa-ti umble; si poti sa desenezi bine,
sa ai culoare cat mai frumoasa, daca nu pui simtire nu iese nimic. Noi, artistii privim cu ochiul,
dar lucram cu sufletul" (Stefan Luchian)

Educatia profesionala urmareste pregatirea omului pentru integrarea sa in sistemul tehnico-

economic si social-cultural. Finalitatea acestei laturi consta deci in formarea omului pentru o
animita meserie. Rene Hubert considera ca disciplinele pur intelectuale nu dispun de resurse
suficiente pentru a oferi indivizilor sensul vietii concrete, dupa cum disciplinele pur tehnice nu
ofera prilejul depasirii orizontului profesiunii. Pentru toate meseriile, cultura intelectuala
constitue substratul culturii profesionale "nu numai prin cunostintele utile pe care la comporta,
ci, mai ales, prin calitatile spiritului pe care le agreeaza"(R. Hubert, dupa I. Nicola, 1996, p. 176).
Prin intermediul acestei laturi se asigura un echilibru intre cunostintele stiintifice si cele
tehnologice, presupunand o finalitate cognitiva practica si aplicativa.

Educatia profesionala are sa dea nu numai indemanatacie, ci tot odata si indemnul de a face
toata viata, desavarsindu-se mereu, acelasi lucru. (Ion Slavici)

Educatia corporala/fizica asigura dezvoltarea armonioasa a organismului, a unor calitati fizice

si psihice solicitate in viata si activitatea sa. Contribuie la asigurarea unui echilibru functional
intre componentele fizice si cele psihice ale personalitatii umane. Ea actioneaza asupra
dezvoltarii integrale ale acesteia, stimuland si fortificand calitatile psiho-fizice sau ale
personalitatii. Educatia fizica include un asamblu de actiuni care vizeaza transformari de natura
fizica si psihica in concordanta cu idealul educational. Este vorba indeosebi, de intarirea
sanatatii, dezvoltarea armonioasa a corpului, dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea si
perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, dezvoltarea spirituala a personalitatii, a unor
calitati morale si estetice.

"Minte sanatoasa in corp sanatos" (maxima romana)

Toate aceste laturi ale educatiei constitue un sistem, in sensul ca infaptuirea sarcinilor, unei laturi
asigura camp prielnic de actiune pentru celalalte, dupa cum fiecare latura este influentata de
actiunea celorlalte laturi.

Desigur ca elaborarea conceptuala a laturilor educatiei nu este un demers arbitrar. Personalitatea

umana ca formatiune psihologica se dezvolta si integreaza ,in drumul sau spre maturitate o serie
de continuturi externe care ii confera nu numai integralitate ci si construirea unor dimensiuni
concordante cu tipologia influentelor externe care au actionat asupra sa.

B)       Noile educatii

'Noile educatii' sunt definite in programele UNESCO, adoptate in ultimele decenii, 'ca raspunsuri
ale sistemelor educttionale la imperativele lumii contemporane' de natura politica, economica,
ecologica, demografica, sanitara etc.
Continuturile specifice, propuse din aceasta perspectiva, sunt integrabile la toate nivelurile,
dimensiunile si formele educatiei. Ele sunt prezentate in termenii unor obiective pedagogice
prioritare care vizeaza: educatia relativa la mediu, educatia pentru buna intelegere si pace,
educatia pentru participare si democratie, educatia in materie de populatie, educatia pentru o
noua ordine internationala, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia pentru
schimbare si dezvoltare, educatia nutritionala, educatia casnica moderna (Noile educatii,
coordonatori, Vaideanu, G.; Neculau, A., ).
'Noile educatii' sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de
particularitatile acestora, dar si de 'ciclurile vietii' si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem
educational. De exemplu, educatia ecologica sau educatia relativa la mediu, care poate fi
integrata la nivelul educatiei morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in
invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul profesional), ridica probleme
specifice in anumite zone sau tari ale lumii, respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si
educationale.

'Noile educatii' evolueaza in functie de procesarea realizata la nivelul obiectivelor propuse care
dau si 'denumirea' fiecarei structuri de continut, care poate fi proiectat ca modul sau disciplina de
studiu conceput strategic in plan disciplinar, dar mai ales in plan interdisciplinar si
transdisciplinar.

In documentele UNESCO sunt mentionate urmatoarele aspecte subsumate noilor educatii:

Educatia relativa la mediu/educatia ecologica isi propune dezvoltarea constiintei, a

responsabilitatii fiintei umane in raport cu mediul si problemele sale, declansate odata cu
aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat
numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.

Educatia pentru pace si cooperare presupune formarea unor atitudini superioare, de esnta

sociala, formarea oamenilor in directia evitarii conflictelor, receptivitate, flexibilitate, respect
pentru valori; vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civile de abordare a
problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor
obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale
(profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal,
local.

Educatia pentru participare si democratie presupune formarea unei culturi politice, cetatenesti

ca fundament pentru o atitudine democratica, activa si participativa; vizeaza formarea si
cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale
valorice de conducere sociala eficienta si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care
promoveaza drepturile omului.

Educatie pentru comunicare si mass-media urmareste formarea unei atitudini selective si

responsabile fata de informatie, dezvoltarea competentelor comunicative, a capacitatii de a
dialoga, a receptivitatii si tolerantei fata de idei; vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de
valorificare culturala a informatiei furnizate de radio, televiziune, presa, in conditii de
diversificare si de individualizare care solocita o evaluare pedagogica responsabila la scara
valorilor sociale.

Educatie pentru schimbare si dezvoltare urmareste formarea unei atitudini pro-active in raport

cu societatea, dezvoltarea creativitatii, capacitatii de asumare a responsabilitatilor la nivel social,
vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii
umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale sec. al
XX-lea, in perspectiva sec. al XXI-lea.
Educatia economica si casnica moderna presupune pregatirea pentru viata, in general, pentru
viata de familie, in particula, formarea capacitatii de autogestiune, autonomie, independenta.
Aceasta educatie care, mai ales in tarile dezvoltate, constituie o disciplina sau o activitate
educativa importanta, dispunand de laboratoare si incluzand mobilarea locuintei, viata de familie
(aniversari, sarbatori, stiluri, etc), educatia economica si utilizarea bugetului. Ea este conceputa
ca o pregatire indirecta pentru munca, pornindu-se de la teza confirmata de viata ca orice tanar
care incepe sa presteze o munca trebuie sa stie sa-si organizeze propria viata; se apreciaza mult
faptul ca aceasta educatie, care apare celor neavizati ca fiind banala, conduce la consolidarea
familiei si la sporirea productivitatii muncii.

Educatia nutritionala vizeaza cunosterea alimentelor sau a substantelor nutritive, formarea unei

atitudini sanatoase si responsabile in raport cu viata proprie si a altora; reprezinta in unele tari o
disciplina de invatamant sau o activitate extrascolara.

Educatia pentru timpul liber se dovedeste a fi din ce in ce mai necesara si benefica cu scopul
regenerarii energiilor creatoare, in directii benefice pentru individ si societates dovedindu-se o
educatie rentabila sub raport economic, familial, sanitar si social, iar importanta ei sporeste pe
masura ce sporeste timpul liber.

Evolutia 'noilor educatii' marcheaza si procesul de valorificare metodologica a acestora la nivelul

celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Putem vorbi astfel de
un demers intelectual al 'noilor educatii'; un demers moral al 'noilor educatii'; un demers
tehnologic al 'noilor educatii'; un demers estetic al noilor educatii; un

demers fizic, sanitar si sportiv al 'noilor educatii'.

Idealul educational nu este ceva ce poate fi atins, este ceva spre care se aspira, este orientativ.
Esential ar fi ca toate scolile sa aiba, pe langa continuri, obiective, activitati extrascolare si acel
„ portret” al elevului, care ar trebui sa contina o serie de trasaturi de caracter care sa fie integrate
in programe, sa fie prezente in viata de zi cu zi a scolii etc. Astfel, elevii ar trebui sa devina:
persoane ce gandesc, capabili sa comunice, posesori ai unor principii precum
onestitate, demnitate,responsabilitate, persoane capabile de compasiune, empatie, respect,
capabile sa-si evalueze partile pozitive, dar si limitele, astfel incat sa-si poata urma propria
dezvoltare etc.
Idealul educativ confera actiunii educative un caracter constient, activ, dinamizator,
creator si prospectiv privind formarea si dezvoltarea personalitatii, proiectand integralitatea,
complexitatea si multilateralitatea dimensiunilor ei, in sensul formarii personalitatii sub raport
intelectual, socio-moral, profesional, estetic, fizic etc. Practicile curente ne demonstreaza faptul
ca mai este nevoie de timp pentru a atinge acest ideal. Multi dascali nu tin cont de acest ideal si
isi fac activitatea doar pentru a atrece timpul, nu se raporteaza la timpurile traite. Altii,
dimpotriva, cauta, se documenteaza, se straduiesc si descopera, invata pe tot parcursul
carierei lor, se adapteaza, cauta originalitate, creativitate, se implica, ei se daruiesc muncii
lor si inteleg ca este necesar sa urmaresti un scop in educatie, acest lucru ajutand la evolutia
societatii in ansamblul ei. Scoala romaneasca nu este capabila inca sa formeze indivizi care sa se
integreze cu succes in societate si sa faca fata cerintelor societatii in care traiesc.
Concluzionând putem spune ca oricare ar fi societatea în care functioneaza idealul
educational, acesta urmareste sa atinga aspectele definitorii pentru contextul istoric si socio-
economic în care acesta urmeaza a se realiza.