Tema

Antropologia valorii- influente axiologice ale educatiei artistice

1
Introducere
Valoare si educatie
Ca om si formator totodata, educatorul, este, in sine un purtator si un sustinator de valori,
si totodata o persoana care poate observa, corecta si valida respectarea si raportarea la
sistemul de valori promovat in societatea sa. Legat de acest fapt, responsabilitatea care ii
revine in acest context este una serioasa, demna de luat in considerare si de avut constant in
vedere.
Profilul intelectual, dimensiunea axiologica a personalitatii sale dar si bagajul de
cunostinte si credinte ofera informatii despre masura valorii umane a pedagogului. Profesorul
transmite nu numai cunostinte ci si idei, credinte, valori.
Poate fara sa stie, profesorul poate fi punctul de la care se porneste in formarea viselor, a
raportarilor la lume, a perceptiei depre ce se vrea in viitor un om in formare.
Constantin Cucos scrie in Pedagogie si axiologie!" #incolo de perisabilitatea si fluenta
lumii exterioare, exista o $ona mai stabila si mai profunda" spiritul uman. Acesta se dovedeste
a fi superior tuturor agitatiilor si complicatiilor existentiale. %nvestitia in spiritul uman prin
educatie are consecinte inepui$abile.!
#e aici putem trage conclu$ia ca dincolo de responsabilitatile enuntate mai sus, care
faceau referire strict la $ona formarii unor personalitati de valoare care sa fie de folos lumii
noastre, se desc&ide o dimensiune mai larga si totodata mai sensibila a iterventiei
profesorului"lucrul direct cu sufletul omului.
Profesorul se implica in formarea unei lumi deosebite , a unei $one pe cat de vulnerabila,
pe atat de pre$enta in toate domeniile societatii.Ceea ce face pofesorul este sa forme$e
viitorul medic, pornind de la premisa necesitatii sanatatii fi$ice a societatii in ansamblu. Tot
profesorul formea$a inginerii, economistii, oamenii de stiinta, artistii, politicienii si toate
celelalte, care impreuna pun carami$ile pe care se sprijina bunul mers al societatii.
'ocietatea noastra este una in cautarea constanta a unui punct de sprijin, a unui ec&ilibru.
(rice fractura poate determina o prabusire. Aceasta afirmatie ne-ar putea parea la prima
vedere exagerata. Trebuie insa sa stim ca asa cum societatea produce si educa oameni de
)
valoare, tot ea a educat pe cei care au creat arme nucleare sau c&imice. %n acest context,
problema valorilor in educatie nu mai apare ca un moft ci strict ca o necesitate a $ilelor
noastre, pentru noi si pentru cei care vin dupa noi.
*elativitatea binelui si a raului, si, in esenta, a ceea ce este valoros sau nu, are cu siguranta
un loc in discutia noastra.
Constantin Cucos spune ca +'ub aspect axiologic, actul pedagogic nu se limtea$a la o
simpla reproducere a valorilor morale, stiintifice, artistice, etc in corpul de expectante si de
norme paideutice sau in continuturile transmise, ea operea$a o selectie, o decantare, o
ierar&i$are dupa criterii ce au in vedere relevanta pedagogica a setului de valori in exercitiul
paideutic!.
Asadar, educatia isi re$erva dreptul de a se raporta la valori de pe o po$itie care ii permite
optiunea de a selecta si de a asimila in timp, de a nu se conforma imediat si in totalitate cu
oferta axiologica a pre$entului.
Ceea ce a$i este apreciat va fi preluat doar daca re$ista in timp, si se va evita astfel situatia
unei frevente sc&imbari a tabloului valoric.
#incolo de toate acestea insa trebuie recunoscut un alt aspect al problemei"la nivel teoretic
putem sustine in totalitate cele afirmate mai sus, practic insa educatia se poate confrunta cu
pre$enta in corpusul sau a unor non-valori, a unor false valori.
'upus greselii, factorul uman poate atrage si promova in campul educational, idei,
credinte, atitudini, cu fals statut de valoare. Putem intalni acest fenomen de la directorul scolii
pana la profesori, la toate nivelele de educatie si in toate tipurile de institutii.
#e aceea este necesara o pregatire sociala pentru valoare, o informare despre ceea ce este
in mod real valoarea, nu doar la nivel de definitie ci si raportat la implicatiile si finalitatile
acesteia in campul social.
Valorile in educatie generea$a o discutie complexa, incarcata de semnificatii si nuante, dar
mai ales de subiectivism.
#ragostea noastra nemarginita si modul inversunat in care aparam valorile la care tinem,
generea$a polemici, discutii interminabile in care ne putem afla in fata unei situatii cel putin
bi$are"idei opuse dar simultan reale si argumentate, promovare a unor non valori in ideea
ajutorului acestora legat de reusita sociala, dar si problema personalitatilor aflate in prim plan,
care cu sau fara voia lor generea$a un model de reusita si se promovea$a pe sine in fata celor
in cautare de modele.
-
Problema morala se pune aici raportat la cei care constient sau nu, transmit modele de
viata, atitudini, idei, comportamente, prin simplul fapt ca sunt exemple de reusita sociala.
.ducatia trebuie sa actione$e aici pe doua planuri.
Personajul social care este considerat un modele de reusita trebuie sa fie educat in directia
constienti$arii impactului si importantei actiunii sale la nivel de societate. %n acest context,
acel personaj se pre$inta ca un ofertant de model cultural, de atitudine, ca un transmitator al
unei sc&eme de reusita dar si al unui sistem de valori.
%ntrucat in principiu nu putem anticipa ce anume va selecta receptorul din ceea ce vede este
de la sine inteles ca fenomenul poate fi controlat in sens po$itiv tocmai prin angajarea
modelului in mod activ in proces. Aceasta in sensul de a face din rau un bine si de a incerca sa
transmiti prin acel model valori po$itive /ex.concertele antidrog ale starurilor0
A doua persoana implicata in raportul de obtinere a unui model cultural este receptorul!.
Ca si in ca$ul ofertantului, se impune in ca$ul primitorului modelului cultural, o formare de
ba$a in vederea filtraii a ceea ce i se ofera. *eceptorul trece tot ceea ce primeste printr-un
filtru de valori personal. 1ie el mai mult sau mai putin structurat, sau mai mult sau mai putin
raportat la conduitele pro sociale, acest filtru personal nu este rigid si este in mare parte un
re$ultat al educatiei.
Privind din cele doua directii, putem intelege atat $onele in care actionea$a si se manifesta
deplin modelele culturale, dar si importanta lor in formarea unei societati cu principii
sanatoase si cu o dorinta crescanda de limtare a fenomenelor negative" violenta,
comportamente anti-sociale, abandon scolar..
Cucos educatorul nu da, dupa cum educatul nu lasa sa ia decat ceea ce au mai bun in ei
insisi. A face un corp comun pentru a raspunde la toate c&emarile dinafara este o prima etapa.
A gandi acelasi lucru este o alta. A actiona in comun este o a treia. #ar a simti in comun este
etapa suprema!./*ene 2ubert0
Cucos constantin spune" Comuniunea afectiva are drept efect consolidarea trairilor fiintei
individuale a elevului si pregatirea lui pentru intampinarea sau $amislirea frumusetii si
dragostei. .ducatia pentru valori il conduce pe elev pana la acest prag. Ceea ce urmea$a, dupa
aceasta prima spirituali$are, este opera individului insusi.!
( idee importanta legata de formarea unui sistem de valori la nivelul individului este aceea
ca educatia ofera ceea ce este mai bun , mai fertil si mai important pentru a forma premise
sanatoase la nivelul personalitatii individului. Toul se reali$ea$a, asa cum spune Constantin
3
Cucos, prin comunicare afectiva. 'entimentele nu se invata in lectii speciale, ci in exesersarea
lor, fie in clasa, fie in societate. La fel de important si demn de semnalat in citatul de mai sus
este faptul ca se urmareste consolidarea trasaturilor fiintei individuale a elevului. .ducatia
intervine deci, pentru a scoate ceea ce e mai bun din om. Valorile nu sunt plantate, ele sunt
deja acolo si trebuie doar sa fie descoperite. (mul trebuie sa fie preagatit in scoala pentru
intampinarea sau $amislirea frumusetii si dragostei.!
.ste pregatit deci si pentru a da si pentru a putea primi ca un fel de mostenire, valorile bine
ase$ate in spirit. Acestea nu doar ca vor contribui la mai binele societatii pre$ente, ele se vor
inmulti in sufletele celor care vor veni.
4
#.'P*. A5T*(P(L(6%A C7LT7*AL8
C. .'T. A5T*(P(L(6%A9
Antropologia, din punct de vedere etimologic, deriv: din doi termeni grece;ti"
antropos, care <nseamn: om ;i logos, <nsemn=nd cuv=nt sau relatare, stiin>:. Antropologia
poate fi deci definit: ca studiu al omului. Antropologia este un conglomerat de direc>ii
diferite de studiere a omului. La diferi>i autori g:sim definirea antropologiei ca ;tiin>: a
tuturor oamenilor iar mai nou, antropologia este definit: ca ;tiin>a umanit:>ii. *obin 1ox, <n
.nciclopedia ;tiin>elor sociale, publicat: <n '7A, <n 1?@4, define;te antropologia ca fiind
;tiin>a omului. Ailliam A. 2aviland, <n lucrarea Antropologie cultural:, in edi>ia a-V%%%-a din
1??B, consider: c: antropologia este studiul tuturor oamenilor. Cic&ael C.2oDard, <n lucrarea
lui Antropologie cultural: contemporan:, ap:rut: <n 1?@?, consider: c: antropologia
urm:re;te s: ofere o imagine complet: ;i sistematic: asupra umanit:>ii.
.xist: trei mari perspective asupra antropologiei.
1.Prima este cea care prive;te antropologia ca o ;tiin>: social:, al:turi de sociologie,
economie general:, politologie, psi&ologie social:. .a a dat na;tere antropologiei culturale <n
sensul cel mai larg al cuv=ntului.
).A doua perspectiv: este cea biologic:. Antropologia re$ultat: din aceast: vi$iune studia$:
omul ;i crea>ia lui ca domeniu al lumii biologice, parte integrant: a ;tiin>elor naturii.
-.A treia perspectiv: <n>elege antropologia ca o parte a ;tiin>elor umaniste. En acest ultim ca$
este vorba despre antropologia filosofic:, ce ar putea fi definit: ca studiul filosofic al omului.
#ic>ionarul enciclopedic Aebster,din 1??3 determin: antropologia filosofic: ca fiind studiul
naturii sau al esen>ei omului.. .mil Cioran, considera ca antropologia filosofic: a ap:rut o
dat: cu <ncercarea omului de a-;i <n>elege esen>a ;i destinul s:u, c=nd omul, sustras asimil:rii
naive <n obiectivitate, s-a diferen>iat de lumea <nconjur:toare devenind, totodat: con;tient de
aceast: diferen>iere.
B
Viziunea holista in antropologia culturala face urmatoarele precizari
Antropologia culturala"
1.'e ocupa de toate culturile, nu doar de o parte a lumii
).'e intinde temporal, incercand sa cercete$e nu numai pre$entul ci sa cercete$e si trecutul si
sa anticipe$e viitorul
-.'tudia$a toate domeniile ce constituie natura umana" biologic, societate, cultura
3.Ansamblul de ramuri si subramuri din care este alcatuita.
4.'e ba$ea$a pe o paradigma, un ori$ont deosebit de larg ce favori$ea$a &olismul! /conform
ac&im Ci&u, Antropologie culturala0
7n alte element interesant pre$entat de Ac&im Ci&u in Antropologie culturala se refera la
vi$iunile antropologiei in general si ale antropologilor in particular atunci cand studia$a un
fanumit element al realitatii umane. Aceste vi$iuni sunt"
Viziune integralista toate aspectele culturii sunt privite in interdependenta lor reciproca
Viziune adaptativa cultura este alcatuita din strategii de adaptare la mediu.
Viziunea contextuala legaturile dintre societate si cultura, dintre societati, dintre culturi,
tendinte accentuate de integrare a lumii.
Viziune dinamica ceva ce exista este permanent supus sc&imbarii, se sc&imba conditiile,
scopurile, strategiile, cunoasterea, si astfel procesele ce constituie cultura omului. +
Antropologia nu este un domeniu de studiu sec, ci are o aplicabilitate practica extrem de
larga. Tocmai de aceea trebuie pus in evidenta conceptul de antropologia aplicativa- care nu
este altceva decat aplicarea antropologiei in re$olvarea problemelor sociale, umane.
.xista trei po$itii de abordare in acest sens"
Po$itia Turnului de fildes care consta in + implicarea antropologiei in problemele practice.
Cercetare, publicare si invatamant specific.!( a doua abordae este cea sc&i$oida F care
sustine ca +antropologia trebuie sa ajute infaptuirea politicilor, dar sa se abtina sa le critice.
'epararea judecatilor de valoare de investigatia stiintifica.!
7ltima este po$itia de sprijin-+de aparare, deoarece antropologii sunt experti in cunoasterea si
intelegerea problemelor sociale si umane, ei trebuie sa elabore$e politici care sa afecte$e
oamenii in mod benefic.!
#eterminarea antropologiei culturale
#in perspectiva antropologiei culturale, studiul omului pre$int: dou: nivele de
abordare" primul este de natur: ontologic:, iar cel de al doilea >ine de domeniul
G
epistemologiei. Antropologia cultural:, din vi$iunea ontologic:, trebuie <n>eleas: ca o imagine
a naturii umane, adic: ceea ce st: la ba$a omului, a fiin>elor umane, tuturor oamenilor,
umanit:>ii. #ar, natura uman: nu este va$uta <n sens filosofic, metafi$ic, ci <ntr-o manier:
apropiat: de modul de a pune problemele propiu disciplinelor ;tiin>ifice.
Hiologicul
. .
/mediul ecologic0
'ocietatea . Cultura
+H- omul in lumea biologica, omul devenit prin biologie
' Frealitatea sociala, relatiii intre oameni. (amenii au produs mijloacele necesare
supravietuirii. Prin aceasta si-au elaborat si si-au de$voltat grupuri si institutii fara de care nu
este posibila existenta societatii.
C- cultura Fansamblu de capacitati si obisnuinte, obtinute de om ca membru al societatii.
Cultura se afla la ba$a comportarii si actiunii oamenilor
.- mediul ecologic- omul ca fiinta biologica, sociala si culturala este conditionat de mediul in
care traieste, cu care constituie un ecosistem deosebit.!/Ac&im Ci&u, Antropologie culturala0
Perspectiva ontologica se refera la ba$ele existentiale ale omului, ale umanitatii.
Al doilea punct de vedere asupra este cel epistemologic,antropologia culturala fiind
va$uta ca o pre$entare re$umativ: a marilor probleme ale disciplinelor particulare
antropologice. Conrad P&illip IottaJ <n lucrarea +Antropologia. .xplorarea
diversit:>ii+ umane spune clar c:!disciplina antropologia cultural: include principalele
subdiscipline cu caracter antropologic.!Tot el spune !ca disciplina antropologie culturala,
include principalele subdiscipline cu caracter antropologic.! +Cic&ael C. 2oDard "
antropologia culturala, in sens de antropologie socio-culturala, studia$a viata sociala
@
simbolica si materiala a oamenilor /mostenirea sociala a umanitatii0.!/Ac&im Ci&u,
Antropologie culturala0
+Ailliam A. 2aDiland- antropologia culturala isi concentrea$a atentia asupra studiului
comportarii umane.La temelia acestei culturi se afla standardele /deseori inconstiente0 prin
care functionea$a societatea /grupurile de oameni0.
1iindca determina comportarea de $i cu $i a membrilor societatii, comportarea umana este,
inainte de toate, comportare culturala.!/Ac&im Ci&u, antropologie culturala0
Ramurile antropologiei culturale
#up: *aKmond 'cupin ;i C&risto&er *.#eCorse divi$iunile ;i subdivi$iunile
antropologiei culturale/generale0 sunt"
1. Antropologie fi$ic:"
- Antropologie biologic:
- Antropologie forensic:
- Poleoantropologie
- Anatomia uman:
- Taxonomia uman:
- Paleopatologia
- Primatologia
- .tologia
- 6enetica popula>iei
- .cologia uman:
). Ar&eologia "
- Ar&eologia preistoric:
- Ar&eologia istoric:
- Ar&eologia clasic:
- Ar&eologia demografic:
- Ar&eologia biblic:
- Ar&eologia maritim:
- Ar&eologia subacvatic:
- Ar&eologia urban:
- .tnoar&eologia
- Ar&eologia industrial:
- Ar&eologia cognitiv:
- Canagementul resurselor culturale
-. Antropologia lingvistic:.
- Lingvistica structural:
- Lingvistica istoric:
- 1onologia
?
- Corfologia
- 'intaxa comparativ:
- .tnosemantica
- Lingvistica cognitiv:
- Pragmatica
- 'ociolingvistic:
3. Antropologia cultural:/<n accep>iunea particular:0"
- Antropologia ecologic:
- Antropologia demografic:
- Antropologia social:
- Antropologia politic:
- Antropologia legal:
- Antropologia religiei
- Antropologia psi&ologic:
- Antropologia medieval:
- Antropologia urban:
- Antropologia aplicat:
- .tnomu$icologia
- Antropologia artei
- .tnopetica
'ubdisciplinele antropologiei culturale sunt etnografia si etnologia. *amurile antropologiei
culturale dupa Ac&im Ci&u sunt"
-Antropologie ecologica
-Antropologie demografica
-Antropologie sociala
-Antropologie politica
-Antropologie legala
-Antropologie religioasa
-Antropologie psi&ologica
-Antropologie medievala
-Antropologie urbana
-Antropologie aplicata
-Antropologia artei
-.tnomu$icologia
-.tnopoetica
Conform opiniei lui Cic&ael C.2oDard antropologia cultural:, <n sens de antropologie
socio-cultural:, studia$: via>a social: simbolic: ;i material: a oamenilor. Aceast: abordare
<mbrac: trei domenii"ar&eologia, lingvistica antropologic: ;i etnologia. ( a doua vi$iune
asupra antropologiei culturale <i apar>ine lui Ailliam A. 2aviland. .l spune c: antropologia
cultural: <;i concentrea$: aten>ia asupra studiului comport:rii umane iar la temelia acestei
comport:ri se afl: cultura F adic: standardele/deseori incon;tiente0 prin care func>ionea$:
1L
societatea/grupuri de oameni0. #atorit: faptului c: acestea determin: sau g&idea$:
comportarea de $i cu $i a membrilor societ:>ii, comportarea uman: este <nainte de toate , o
comportare cultural:. Conrad P&illip IottaJ specifica faptul c: antropologia cultural:
studia$: societatea ;i cultura, descrie ;i explic: asem:n:rile ;i diferen>ele sociale ;i culturale.
Anali$=nd diversitatea <n timp ;i spa>iu, antropologii fac distinc>ie <ntre universal/tr:s:turi
culturale <mp:rt:;ite de toate popula>iile umane0, general/tr:s:turi comune diferitelor grupuri
umane, dar nu tuturor grupurilor umane0 ;i particular/tr:s:turi proprii doar unui grup0.
E5C.P7T7*%L. A5T*(P(L(6%.% C7LT7*AL., P*%C%% PAM%
*:d:cinile antropologiei culturale pot fi descoperite <n 6recia antic:. 2erodot este
considerat p:rintele istorie dar tot at=t de bine poate fi considerat ;i p:rinte al antropologiei
culturale. .l a c:l:torit mult ;i a notat observa>ii despre stilurile de via>: ;i mentalit:>ile a
cinci$eci de popoare diferite. Lui i se atribuie ideea c: to>i oamenii sunt etnocentrici, adic:
ei consider: c: propriul lor stil de via>: este superior tuturor celorlalte. Totodat:, ei judec:
celelalte stiluri de via>: <n mare m:sur: negativ, <n termenii normelor ;i valorilor stilului
lor propriu.
#up: c:derea *omei/sec.V d.Cr.0 interesul fa>: de cunoa;terea culturii clasice a fost
abandonat pentru aproape 1LLL ani. *evenirea la studiul omului, din alte perspective dec=t
cea religioas: a avut loc abia <n perioada *ena;terii/<ncep=nd cu sec.al-NV-lea0. Cultura
clasic: a fost repus: <n drepturi, iar g=nditorii au <nceput s: studie$e mediul <nconjur:tor
natural, societ:>ile umane, fiin>a uman:, f:r: s: recurg: la factori explicativi din afara
acestora sau de deasupra acestora. En aceast: direc>ie se <nscrie %luminismul. Proto-
antropologii iluminismului au elaborat o prim: ;i foarte aproximativ: sc&i>: a supra
cau$a>iei sociale ;i culturale ba$at: pe premise naturaliste. #intre g=nditorii specifici
acestei perioade, semnal:m, mai <nt=i pe filosoful engle$ Oo&n LocJe/1B-)-1GL30. .l a
spus c: mintea uman:, la na;tere este un emptK cabinet!, adic: un scrin
gol!.Cuno;tin>ele sau ideile cu care mintea omului urmea$: s: fie umplut: sunt toate
ob>inute <n timpul procesului pe care antropologia cultural: contemporan: <l nume;te ast:$i
incultura>ie . #e;i el consider: c: exist: capacit:>i umane opuse celor ale animalului,
11
acestea nu-l fac s: sus>in: c: exist: idei <nn:scute. ContesPuieu a anticipat etapi$area
trisec>ional: a istoriei culturale/s:lb:ticie, barbarie, civili$a>ie0 pe care a reali$at-o apoi <n
sec.al-NV%%%-lea LeDis 2enri Corgan.
'ecolul al- N%N-lea a continuat spiritul scientist. Carii g=nditori ai acestui secol s-au
<nscris <n tendin>a unei abord:ri ;tiin>ifice, de tip naturalist, a istoriei ;i diferen>elor sociale
;i culturale dintre na>iuni ;i popoare. Trebuie men>ionate numele lui 'aint-'imon ;i
Auguste Comte, care s-au pronun>at pentru crearea unei noi ;tiin>e a omului, care s: se
refere cu obiectivitate la toate domeniile de activitate ale omului. 7lterior Comte a numit-
o!fi$ic: social:! ;i s-a oprit, <n final, la termenul de sociologie. 5u pot fi trecu>i cu vederea
6eorg A.1.2egel/1GGL-1@-? 0/care a spus c: istoria lumii nu este altceva dec=t progresul
con;tiin>ei libert:>ii0, Oo&n 'tuart Cill/a clasificat cultura <n ;ase tipuri"1.de v=n:toare,
).pastoral:, -.asiatic:, 3. greco-roman:, 4.feudal:, B.capitalist:0, 2enrK T&omas HucJle/ a
c:utat factorii determinan>i ai culturii <n $ona ecologiei" sol, climat, diet:0. Cu premise <nc:
din sec.alNV%%%-lea, s-a n:scut doctrina rasismului ;tiin>ific sau a determinismului rasial.
.a a sus>inut c: diferen>ele ;i similarit:>ile culturale dintre popula>iile umane sunt variabile
dependente ale factorilor ereditari
En istoria determinismului rasial o importan>: deosebit: au avut-o ideile lui C&arles
#arDin/1@L?-1@@)0. Publicarea lucr:rii lui, (riginea speciilor,ap:rut: <n 1@4?, a pus cap:t
<n principiu, disputei dintre monogeni;ti ;i poligeni;ti.#in punctul de vedere al lui #arDin
am=ndou: aceste teorii au fost eronate" dac: omenirea are un str:mo; comun, acesta nu a
fost Adam, ci un fel de maimu>:. Totodat:, aceast: teorie admite probabilitatea ca rasele
contemporane s: fie specii diferite, re$ultate din lupta pentru suprave>uire, dus: de
str:mo;ii no;tri proximi din lumea animalelor.
#eterminimul rasial s-a manifestat ;i <n alte >:ri, nu doar <n America. Amintim numele
lui *obert Inox/un c&irurg din .dinburg&0, ce a sus>inut c: rasa este totul" literatura,
;tiin>a, <ntr-un cuv=nt, totul depinde de ea. En antropologie, singura problem: discutat: a
fost aceea dac: rasele inferioare! pot aspira <n mod legitim la <mbun:t:>irea situa>iei lor.
En 6ermania, 6ustav Ilemm a scris, <n 1@3-, o istorie a culturii omenirii <n $ece volume,
<n cadrul c:reia linia directoare a fost divi$iunea umanit:>ii <n rase active! ;i pasive!.
1)
2erbert 'pencer/1@)L-1?L-0 a exercitat o influen>: deosebit: asupra antropologiei
culturale de la mijlocul ;i sf=r;itul sec.N%N. .l a fost cel care a introdus termenul de
evolu>ie <n lumea ;tiin>ific:. En lucrarea sa Primele principii ap:rut: <n 1@B) el a definit
evolu>ia astfel" o sc&imbare de la o omogenitate nedefinit: ;i incoerent:, spre o
&eterogenitate definit: ;i coerent:, prin intermediul unor diferen>ieri ;i integr:ri continue.
Cei mai de seam: repre$entan>i ai evolu>ionismului <n antropologia cultural: au fost" LeDis
2enrK Corgan ;i .dDard Hurnett TaKlor. Primul dintre ace;tia a considera ca inven>iile ;i
descoperirile <n;ir:, <n mod necesar, rela>iile sociale de-a lungul liniilor de progres uman ;i
stabilesc stadiile lui succesive. #eterminismul lui Corgan este, <n ultim: instan>:, de
natur: deist:. 'uprema inteligen>:/#umne$eu0 a pus <n mi;care lumea. 'arcina omului de
;tiin>: este aceea de a descoperi legile acestei mi;c:ri.
A5T*(P(L(6%A C7LT7*AL8 E5 '.C(L7L NN
PA*T%C7LA*%'C7L %'T(*%C. 1*A5Q H(A'
1ran$ Hoas prin contribu>iile lui teoretice ;i metodologice a dominat antropologia
cultural: american: p=n: la <nceputul celui de-al doilea r:$boi mondial. A criticat metoda
comparativ: utili$at: de c:tre evolu>ioni;ti, <n abord:rile lor generaliste. Ace;tia urm:reau
elaborarea unei sc&eme care s: cuprind: <ntrega omenire <ntr-o singur: formul: a
de$volt:rii. .l a considerat c: evolu>ia uniliniar: a repre$entat un model inadegvat pentru
cunoa;terea diversit:>ii culturilor umane. Progresul nu urmea$: <n mod necesar o segven>:
fix: ;i nu este <ntotdeauna unidirec>ionat, de la simplu la complex. #up: p:rerea lui,
culturile specifice trebuie s: fie studiate <n contextul lor particular, istoric. .l a respins
orice form: de determinism imaginabil. A pus mare pre> pe induc>ie pe acumularea
continu: a faptelor.
'tructuralismul ;i func>ionalismul britanic
a0 Alfred *eginald *adcliffe-HroDn/1@@1-1?440 F po$i>ia lui se caracteri$ea$: prin
opo$i>ia fa>: de linia boasian: ;i difu$ionist:. A <ncercat ;: re<nvie ;i s: sus>in: spiritul
1-
;tiin>ific <n antropologia cultural:. #in punct de vedere teoretic ;i metodologic, po$i>ia lui
*.-HroDn este structuralist-func>ionalist:. .l a plecat de ideea lui .mile #urJ&eim,
conform c:reia structura social: este identic: cu solidaritatea social:, iar func>ia este
contribu>ia adus: de o institu>ie sau de un alt fapt social. *adcliffe-HroDn a mers mai
departe sub raport teoretic, apel=nd la conceptul mult mai general de sistem social, pe care
l-a <n>eles ca pe o interdependen>: necesar: sau o unitate <ntre structura social: ;i
func>ionarea p:r>ilor ei, f:r: care existen>a structurii este imposibil:. Aceasta <nseamn: c:
toate p:r>ile sistemului social ac>ionea$: <mpreun:, ca ni;te func>ii ce se afl: unele cu
altele <n armonie ;i consisten>: intern:, adic: f:r: s: produc: conflicte durabile ce s: nu
poat: fi re$olvate sau reglementate.
b0 Iaspar HronislaD CalinoDsJi /1@@3-1?3)0- este cunoscut <n mod deosebit, pentru
contribu>ia ;i exemplul personal adus: la fundamentarea metodologiei specifice antropologiei
culturale, ;i anume muncii pe teren. En mod esen>ial, CalinoDsJi este inclus de c:tre istoricii
antropologiei culturale <n aceea;i orientare teoretic: integralist:, al:turi de *adcliffe-HroDn.
En lucr:rile mai t=r$ii, CalinoDJi a f:cut apel la nevoile individuale bio-psi&ologice. .l a
considerat c: organismul social ;i cultural trebuie s: satisfac: ;apte nevoi de acest fel.
5evoile de ba$:/r:spunsuri directe0, reproduc>ie/c:s:torie ;i familie0, confortul trupului
/domiciliu ;i <mbr:c:minte0, nutri>ie /comisariat0, siguran>: /protec>ie ;i ap:rare0, relaxare
/sisteme de joac: ;i odi&n:0, mi;care /activit:>i ;i sisteme de comunica>ii0, cre;tere/calificare
;i ucenicie0.
#uc=nd anali$a acestei probleme mai departe, CalinoDsJi a ajuns la conclu$ia c:
exist: trei nivele de nevoi pe care toate culturile sunt c&emate s: le reali$e$e"
1.': asigure satisfacerea nevoilor biologice, cum ar fi nevoia de alimente ;i procreare,
).': asigure satisfacerea nevoilor instrumentale, cum ar fi nevoia de lege ;i educa>ie,
-.': asigure satisfacerea nevoilor integrative, cum ar fi religia ;i arta.
#ifu$ionismul F a ap:rut ca reac>ie critic: fa>: de evolu>ionismul secolului N%N ;i <n
contextul afirm:rii boasiene din antropologia cultural:. 1ace parte din orientarea
idiografic:. #ifu$ioni;tii din America au pus la ba$a cercet:rilor lor de antropologie
conceptul de arie cultural:, repre$ent=nd o unitate geografic: relativ unic:, ba$at: pe
contiguitatea/vecin:tate str=ns:, care are elemente comune cu altceva, contact f:r:
continuitate0 distribu>iei elementelor culturale. En .uropa, aceea;i orientare a f:cut apel la
13
conceptul de IulturIreise/cercuri culturale0, privit ca referindu-se la ni;te complexe de
tr:s:turi ce ;i-au pierdut unitatea lor geografic: ini>ial: ;i care acum sunt dispersate <n
spa>ii extinse.
'tructuralismul france$ F Carcel Causs a <ncercat s: mearg: cu explica>iile dincolo de
con;tiin>a colectiv:, spun=nd c: exist: anumite structuri ad=nci,ascunse <n mintea omului
care, cau$al, sunt anterioare con;tiin>ei colective. Cu alte cuvinte, s-a str:duit s: reduc:
complexitatea concret: a datelor la structuri mai simple ;i mai elementare.
Claude Levi-'trauss F una din preocup:rile majore a fost cercetarea rela>iilor de
rudenie. Pe el nu l-au interesat aspectele fenomenale ale acestor rela>ii a;a cum au stat
lucrurile <n antropologia anterioar: lui. 7rm=nd exemplul lui Carcel Causs el a fost de
p:rere c: la temelia fenomenelor se afl: procesele mentale.En via>a social: ;i cultural:
rela>iile de rudenie iau forma unei con;tiin>e emice <n care se afirm: doar adev:rul
fenomenal. Ciracolul devenirii umane a fost explicat <n diverse maniere, de fiecare
teoretician in parte" omul, ca animal social-Aristotel ;i omul, fiin>: cuget:toare-
*.#escartes, &omo sapiens, &omo faber-2.Hergson, existen>a <ntru mister ;i revelare-
Lucian Hlaga, etc.
.rnst Cassirer F unul dintre cei mai mari filosofi ai sec.NN F propune o reformulare a
paradigmei, prin examinarea eforturilor omului de a se <n>elege pe sine ;i de a trata
problemele universului s:u prin creatrea ;i folosirea simbolurilor. Actul de simboli$are
este specific la modul absolut existen>ei umane, deoarece un simbol nu exist: dec=t
func>ie de un individ sau de o colectivitate a c:rei membri s-au identificat dintr-un anumit
punct de vedere, pentru a constitui un singur centru, <ntreg universul se articulea$: <n jurul
acestui nucleu!.
En ciuda discrepan>elor percetive individuale, simbolul r:m=ne ancorat <n istorie.
1orm: de cunoa;tere, el nu suprim: realitatea, nu desfiin>ea$: semnul, concretul, ci o
converte;te la supraindividual prin raporturi extra-ra>ionale ;i imaginative <ntre fapte,
obiecte, sume, <ntre lumea uman:, cosmic:, divin:. 1iecare persoan: posed: un univers
simbolic, <nc:rcat de semnifica>ii specifice, o bun: parte din simbolurile aici cuprinse fiind
acceptate din cadrul simbolistic colectiv, social. 7niversalitatea simbolului optimi$ea$:
integrarea individului <n societate, facilitea$: trecerea de la unu la multiplu.
14
%n Antropologie culturala!/ .ditura #acia, Cluj- 5apoca, )LL)0Ac&im Ci&u spune
ca exista doua puncte de vedere principale in abordarea antropologiei culturale..
.tnografia Fcare se ocupa de !strangerea datelor despre cultura, indeosebi despre cea
traditionala. Cercetari pe teren efectuate intr-o cultura particulara sau o regiune particulara!si
.tnologia- +care examinea$a si compara re$ultatele etnografiei, adica datele stranse in diferie
societati. .tnologii incearca sa identifice, sa explice diferentele si similaritatile culturale!
%n continuarea acestor clarificari, se evidentia$a ca in antropologia culturala se folosesc
urmatoarele categorii de metode de cercetare

Metode de cercetare in antropologia culturala
Observatia participativa constand intr-o inregistrare in momentul producerii, in mijlocul
oamenilor nepartinitoare, exacta, completa si analitica/desfacerea unui fenomen in
toate partile lui componente0. Punerea intrebarilor se face in raport cu anumite
considerente, tinandu-se cont de cunoasterea limbii celor studiati si avand o mare
grija la modul cum se pun intrebarile
Studiile trnsversale(cu esantion)
Informatorii bine informati(oamenii din comunitate)
Metoda genealogica- metoda specifica a liniilor si structurilor de rudenie, descendenta si
casatorie.
Analiza retelelor setul de relatii ale unei persoane cu celelalte
Pe langa acestea, o metoda ce se concentrea$a mai degraba catre studiul individual al
cercetatorului, decat de munca de teren, este studiul autobiografiilor. #espre aceasta metoda
vom vorbi in continuare.
Autobiografia- metoda de cercetare
+Hiografia" in spatele acestui neologism, nu trebuie sa vada decat o productie literara care
pre$inta subiectul cel mai blamat dar si cel mai interesant al literaturii" povetirea vietii.!
Asa isi incep Laurene 6ervasi si 1ran$ Oo&ansson lucrarea +La biograp&iPue!, +din care
vom evidentia in continuare cateva fragmente si le vom supune unor comentarii intrucat fac in
1B
mod direct referire la metoda de cercetare pe care o avem in vedere in lucrarea de fata.trebuie
sa aavem in vedere ca povestirea vietii este va$uta ca fiind atat subiectul cel mai blamat dar
totodata si cel mai interesant al literaturii. .ste interesant de preci$at deci ca in general avem
curio$itatea de a patrunde in intimitatea celorlelti, de a le afla secretele cele mai ascunse.
#incolo de meseria sa, cercetatorul , prin umanitatea sa poate cu dificultate sa se desparta de
curio$itatea care ne este specifica. 'i probabil ca tocmai aici se pune pentru prima data
problema obiectivitatii cercetarii.
+ Aceste texte sunt considerate si denumite ca apartinand R literaturii intimeS, scriiturii
despre sine. Literatura personala, RautofictiuneaS, acesti termeni nefiind in mod neaparat
sinonimi. Pentru a exprima mai simplu, in maniera lui P&iiippe Lejeune a se pune in locul
autorului " R a ma situa ca un cititor de a$i un care distinge o ordine intr-o masa de texte
publicate, in care subiectul comun despre care se povesteste este viata cuivaS!.
Ce este interesant de remarcat aici este faptul ca se face o distinctie intre literatura
personala, care cuprinde la modul general tot ceea ce inseamna scriere despre sine si
autofictiune ca si scriere autobiografica , ce nu include insa si un pact legat de veridicitatea
celor scrise, autorul putand cu usurinta sa +infloreasca! si sa modele$e experiente care nu s-au
petrecut de fapt si sa le ase$e in povestea vietii sale, si cel mai interesant, sa aiba sansa ca
nimeni sa nu observe acest lucru.
%n raport cu orice biografie, ne punem, asa cum spun si autorii, urmatoarele intrebari"
+'untem indreptatiti sa punem urmatoarele intrebari" Cine scrie 9 #espre ce viata este vorba 9
Ce intentie este cea mai importanta in acest gen de scriere 9!
*aspunsul la aceasta intrebare se va concreti$a si in includerea textului in una din cele trei
categorii pe care P&ilippe Lejeune le stabileste "+%n opera sa cea mai teoretica, +Le pacte
autobiographique(Pactul autobiografic! P&ilippe Lejeune dTlimitea$a trei sfere, trei $one
de scriitura in care subiectul comun este povestirea unei vieti sau unei parti a vietii "
autobiografia, biografia si romanul personal.U Aceste critVrii de identifWcare nu lasa niciun loc
greselii o data ce au fost repTrate si asimilate.!
'e face in textul mentionat distinctia dintre cele trei categorii literare in capitolul +7n gen
literar cntractual!. Aceasta deoarece autorul face distinctia intre cele trei categorii tocmai
prin +contractul! pe care autorul insasi il face de cele mai multe ori la inceputul operei sale,
si in care enunta cu sinceritate pre$enta sau absenta fictiunii. #elimitarea se face mai exact
1G
intre biografie, autobiografie, si romanul personal. %n sfera noastra de interes intra
autobiografia pentru ca in cadrul cercetarii vom opera tocmai cu acest gen de +literatura
intima!
+Prin opo$itie cu toate formele de fictiune, biografia si atobiografia sunt texte de referinta
"exact ca discursul stiintific sau istoric , ele pretind ca aduc o informatie despre o realitate
exterioara textului, si deci gata sa se supuna unei probe de verificare/...0 Toate textele de
referinta au ceea ce numeam pact referential.! (Le "pacte autobiographiqueP. Lejeune.
Pentru a putea face distinctia si a intelege ca in mod cert materialul pe care lucram este
autobiografie si nu altceva, vom lua in considerare urmatoarea definitie pe care Lejeune o
propune si pe care autorul o citea$a"
+. ( adevarata biografie raspunde definitiei data de Lejeune " R povestire retrospectiva in
pro$a pe care o persoana reala o face in raport cu propria existenta , in care se pune accentul
pe viata individuala, si in particular pe povestea personala S (Le pacte autobiographique.
Vom observa cu usurinta pe parcursul cercetarii ca tocmai aceasta este si situatia jurnalelor
pe care s-a lucrat la cercetare, cu intarirea ca tocmai acesta a fost scopul in care au fost create
juranlele" ele surprind o anumita perioada a vietii care se intinde de-a lungul unui semestru
universitar/ 3 luni0 si fac referire la sc&imbarile pe care povestitorul le constata in legatura cu
sine, ca urmare a unui contact sustinut, aproape constant cu arta.
+Tratamentul! cu arta a cuprins aproape toate elementele, de la vi$ionari de productii
cinematografice, pana la observarea de sculpturi, picturi, auditii mu$icale, pre$entari de carte
dar si pre$entari de ale propriilor jurnale. Tocmai de aceea vom vorbi in continuare despre
genul literar al jurnalului, focali$and $ona de distinctie teoretica pe care am inceput-o.
%n +La biograp&iPue! Laurene 6ervasi si 1ran$ Oo&ansson, vorbeste in mod special de
+jurnale si carnete! facand urmatoarele preci$ari"
+. %n vreme ce autobiografia ia in considerare trecutul in maniera retrospectiva, jurnalele si
carnetele fractionea$a pre$entul pentru a da importanta unei $ile, unei saptamani sau unei
luni.!
Aceasta prima distinctie este si cea mai importanta intrucat face o dieferentiere clara
intre autobiografie si jurnal, care dincolo de asemanarea evidenta din perspectiva faptului ca
relatea$a povestea vietii cuiva scrisa tocmai de acesta, sunt totusi modalitati diferite de a scrie
despre propria viata.
1@
A doua distinctie se face intre jurnal si autobiografie prin parafra$area de catre autori a
lui P. Lejeune care dTclara ca autobiografia +pune accentul pe istoria personalitatii
+ autorului. %nsa, ni se explica in continuare urmatioarele"! constructia insasi a unei povestiri
autobiografice, cu aceasta de a povesti TvTnimentele intr-o linTaritate explicativa, este in
intregime pornita catre ideea unui sens pe care l-ar fi gasit inainte de a lua stiloul si a derula
sub oc&ii cititorului de factura pedagogica, scriitura sa. Altfel va fi vorba despre un RjurnalS.
Ournalele si carnetele pun de fapt in scena de$ordinea existentei restructurate de datarea
regulata. +
Aceasta este asadar ultima si cea mai clara distinctie intre autobiografie si jurnal, ceea
ce ne conduce si mai clar catre tema pe care am cautat sa o lamurim cu aceste delimitari
teoretice" ce este jurnalul si ce este autobiografia, cum le distingem si cum le abordam9
'e continua insa in a se face distinctii, pentru a adanci si mai mult diferenta intre cele
doua concepte, evitand astfel riscul de a le confunda.
+Autobiografia trimite foarte bine la o privire retrospectiva despre o poveste trecuta in
vreme ce jurnalul evoca pre$entul. +
'e face o prima diferentiere in raport cu timpul efectiv dar si cel simbolic la care se scrie
jurnalul. Prin timp simbolic vom denumi aici modul de scriitura la timpul pre$ent , care
relatea$a o fapta care s-a petrecut in decursul $ilei in care se scrie despre ea, dar care nu a
fost marcata imediat in jurnal. Cu toate acestea, scrierea se face la timpul pre$ent. Hineinteles
ca o astfel de distinctie a timpului simbolic este anevoioasa, insa trebuie sa fim constienti ca o
astfel de situatie poate sa existe in mod real.
%n raport cu acest gen de scriere si distribuirea lui catre public, autorii observa urmatorul
lucru, dupa parerea mea extrem de important "+Ournalul este cu atat mai particular intrucat
este nu initial destinat publicarii in mod opus fata de biografia R classica S.
Problema aici este aceea ca in general oamenii scriu in jurnl ceva ce nu vor sa spuna
celorlalti. Publicarea jurnalelor postum nu mai poate face obiectul unei deci$ii a autorului.
.ste aici o problema care merita discutata dar care cu greu isi poate gasi o re$olvare care sa
multumeasca pe toata lumea.
#aca ne punem intrebari legate de rostul jurnalului, nu ca element constitutv a la
literaturii cat mai ales pentru cel ce il scrie, iata ce spun autorii despre istoricul dar si despre
importanta lui"
1?
+Ournalul intim, inca de la 1?13, primste doua influente, cele ideologice si cele romantice.
Caine de Hiran a cunoscut prima influenta. Avand un caracter instabil, sc&imbator,
permeabil la evenimentele exterioare, el intreprinde o munca de psi&olog si de moalist pentru
a-si vindeca sufletul si a-si readuce calmul interior.!
'i mai departe, se argumentea$a rolul jurnalului nu doar la modul imperceptibil in prima
fata, de panaceu sufletesc, cat si in modul strict legat de functionarea fi$ica a organismului,
autorul spunand ca" +pentru ideologi, viata sufletului este dependenta de functionarea
organismului si de variatiile mediului. Pentru a aceede la autocunoastere, el trebuie sa
observe conditiile psi&ice si sa compare modul in care spiritul reactionea$a in dierite
momente ale existentei. .xperienta jurnalului intim nu este deci nici cultul sinelui, nici o
delectare interioara ci perfectionarea morala si o cunoastere stiintifica a psi&ologiei.! Aceasta
fra$a mi se pare cea mai importanta dintre toate intrucat face o buna argumentare a utili$arii
jurnalului, si scoate in evidenta in primul rand functia de autocunoastere dar si aceea de
morali$are, de perfectionare de sine. #incolo de sinceritate, de importanta jurnalului pentru
cultura umanitatii, aici apare importanta lui pentru cel ce il scrie, adica primul lui cititor si
utili$ator/in sens spiritual, cat&rtic0. Pentru ca exista jurnale, cum este cel al Virginiei Aoolf,
pre$entat in cadrul cursului si care bineinteles se afla si in cadrul bibliografiei, nu a fost
destinat publicarii. Aceasta intrucat este foarte intim si foarte sincer, elemente care ar fi fost
afectate grav in ca$ul in care s-ar fi stiut dela inceput ca va ajunge la public.
( ultima problema legata de jurnale este cea pe care autorii o citea$a este si una
extraordinar de interesanta si de sincera totodata/mult mai sincera probabil decat insusi un
jurnal destinat publicarii0. Andre 6ide scrie in +#i le grain ne meurt! "!%ntentia mea a fost sa
spun totul. #ar este un grad al increderii pe care nu il putem depasi fara artificii, fara fortare.
1ara indoiala o nevoie a spiritului meu ma indeamna sa sa tarse$ mai clar fiecare parte, sa
simplific totul pana la exces, nu putem desena fara sa alegem dar cel mai jenant este sa
trebuiasca sa pre$inti ca succesive etape de simultaneitate. 'unt multe probleme care apar,
multe limite pe care le explica aici 'unt un eu de dialog, totul in mine combate si contra$ice.
Amintirile nu sunt niciodata decat pe jumatate sincere, cat de mare ar fi sustinerea
adevarului"totul este intotdeauna mai complicat decat ni se spune.!
6ide recunoaste ca jurnalul este un mod dificil de a scrie daca intentia declarata a
autorului este aceea de a fi cat mai precis si mai sincer cu putinta. 'i aceasta nu numai din
modul subiectiv de a privi propria viata cat mai ales datoita limitarii povestirii, cum ar fi de
)L
exemplu imposibilitatea de a povesti simultan doua evenimente care au fost in mod real
simultane. .le vor fi pre$entate succesiv si asupra lor se va opera cu valori in functie de
numite criterii, c&iar daca prin asta se pierde tocmai din esenta ideii. Aceasta este limita cea
mai importanta dupa parerea mea, in calea sinceritatii, atunci cand scriem un jurnal.
'i in final, o ultima limita este aceea de a nu putea sa pre$inti lucrurile altfel decat
simplificat, fie pentru anu plictisi, fie dintr-o incapacitate evidenta de a privi lucrurile in
ansamblu atunci cand esti tocmai cela care le traieste.
Valorile!- concept si zona de manifestare"
implicatii sociale ale a#iologicului
Pentru ca tema noastra cere o clarificarea in acest sens, inainte de a expune re$ultatele
cercetarii, vom examina conceptul de valoare si vom incerca sa intelegem la modul general,
care sunt implicatiile axiologicului la nivel social, ce importanta au valorile in procesul
educativ, dar mai ales cat de fin si de sensibil este mecanismul de sc&imbare a valorilor. Petru
%lut ne propune o definitie a valorii in +Valori, atitudini si comportamente sociale! lucrare la
care vom face referire si in continuare, pentru clarificarea conceptelor dar si fenomenelor
conexe universului axilogic al inividului.
Valorile, <n disciplinele socio-umane, sunt va$ute ca!principii generale ;i abstracte
despre ceea ce este important ;i de pre>uit <n via>=, despre cum trebuie oamenii s: se comporte
;i s= aprecie$e /<n termeni de bunXr:u, dreptXnedrept, ur=tXfrumos etc.0 situa>iile, evenimentele,
persoanele, precum ;i obiectele sociale ;i naturale. Astfel de principii sunt" bunatatea,
aderarul, dreptatea, libertatea, cooperarea, competi>ia, reali$area de sine.!
%n lumina acestei clarificari, vom extinde conceptul de valoare si vom constata notele
sale fundamentale sunt"! generalitate ;i centralitate <n universul spiritual-simbolic al societ:>ii
)1
;i <n structura personalit:>ii umane, standarde /criterii evaluative0 ale ac>iunilor umane,
vectori motiva>ionali care determin= ;i orientea$: ac>iunea, accentuatul lor carac>er con;tient,
deliberat, <n sensul de ade$iune +la ceea ce este de dori>U. +'. 'c&Dart$ /1??G, p. @L0. Prin
aceasta lamurire adusa definitiei se scot in evidenta o serie de elmente interesante precum
caracterul de standard pe care valorile il au in raport cu aprecierea actiunilor umane. 5imic
mai adevarat, intrucat in lumina valorii judecam un comportament ca fiind bun sau rau, si tot
in acelasi mod facem si o selectie a atitudinilor pe care alegem sa le abordam sau nu.
Valorile se ocupa de selectarea intentiilor noastre si de alegerea solutiilor de urmat in
raport cu diverse situatii
$aracteristicile valorilor
Petru %lut stabileste urmatoarele caracteristici ale valorilor
+10 Valorile sunt idei / dar nu unele reci, ci infu$ate de sim>iri0
)0 .le se refer: la scopuri de$irab= exemplu, egalitatea0 ;i la moduri de conduite prin care se
promovea$: scopuri /corectitudine, ajutor etc.0, ,
-0Valorile transcend actiuni ;i situa>ii /supunerea, spre pild:, se practic: la ;coal:, la locul de
munc:, <n familie, cu prietenii sau cu str:inii0
30 Valorile servesc drept standarde de selec>ie a comportamentelor persoanelor ;i
evenimentelor . .le se ordonea$: at=t societal, c=t ;i individual, dup: importan>a uneia fa>: de
alta, form=nd sisteme de norme.!
#e aici se pot trage urmatoarele conclu$ii legate de ceea ce este caracteristic valorii in
general, incepand prin a mentiona ca valoarea coraspunde cu doua dimensiuni ale
personalitatii, activand atat planul afectiv, in alegerea si mai apoi in sustinerea valorii, dar si
pe cel cognitiv, alegerea facandu-se in ba$a unei logici personale si dupa o sc&ema interna
proprie individului. Tocmai de aceea autorul vine cu o completare interesanta sinteti$and
caracteristicile astfel"
))
+.le/valorile0 apar ca o repre$entare ;i distilare pe plan cognitiv a nevoilor ;i, la nivel
individual, ca o siiite$= a trebuin>elor personale cu cele grupal-societale. .ul simte de multe
ori tendin>a de a nega, de a nu recunoa;te anumite propensiuni, valorile <ns: nu sunt niciodat=
negate de eu. 'pre deosebire de nevoi ;i propensiuni, valorile sunt proprii omului.
Cotivul pentru care valorile au un astfel de scut in calea eului este faptul ca ele sunt
produsul unei distilari indelungate, al unei optiuni personale, si obiectul unei +iubiri! in
favoarea careia se sacrifica totul. #aca spunem in acest sens ca oamenii accepta sa moara
pentru valorile lor, intelegem pe de o parte importanta lor, si pe de alta parte po$itionarea lor
puternica nu doar in caracter ci in intregul sistem deci$ional. Valorile sunt supuse unei
ierar&ii, dar se si contextuali$ea$a in momentul alegerii. 'unt totodata o sursa de implinire
personala, dar si un mod de afirmare sociala, de iesire in evidenta.


Organizarea a#iologica
+En fiecare cultur: - ;i cu deosebire <n societ:>ile moderne ;i complexe - functionea$: un
nucleu axiologic fundamental /valori de ba$:0, o mentalitate /un sistem de cre$uri, atitudini0,
cl:dit= pe acel nucleu, ;i o opinie public: /reactii mai mult sau mai pu>in consensuale la
diferite evenimente, situa>ii, personalit:>i marcante nivel individual, c=t ;i la cel grupal sau
macrosocial0. 'e poate spune c: gradul de stabilitate /deci de re$isten>: la sc&imbare0 este"
valori, norme, ;i opinii. Acestea din urm: sunt mult mai fluctuante ;i versatile. +/ %lut0
Asadar valorile se afla in centrul culturii, si leaga membrii unei societati care se integrea$a
in aceasta tocmai prin aderarea la sistemul normativ de mai sus. Acceptarea se face de la
centru catre exterior, daca opinia publica poate genera si sustine idei diferite, si daca
mentalitatea este o c&estiune suficient de personala, valorile sunt general impartasite si
acceptate, devenint norme. 5erespectarea normei atrage sanctiunea care poate fi verbala sau
c&iar penala.
La un nivel mai restrans se face o structurare global$ a universului axiologic %n urm$toarele
niveluri& a0 valori general umane , b0 valori ale unui sistem sociopolitic , c0 valori ce >in de o
)-
anume cultur: ;i etnicitate , d0 valori ale grupurilor sociale mari ;i medii /clase sociale,
profesiuni etc.0, ,e0 valori ale microgrupurilor

/familii, organi$a>ii, grupuri restr=nse etc.0
f0valori individuale.!/ilut0. Aici intelegem $onele in raport cu care se produc si se structurea$a
valorile ca elemente componente ale personalitatii. #ar tot aici se poate observa si modul in
care se face structurarea, adica de la individual la social, pornind de la individ si mergand
catre mediul care il inconjoara. #in orientarea catre sine sau catre mediu se va naste o prima
sursa de ierar&i$are a valorilor, in raport cu care se vor lua deci$ii. Alte elemente se vor
adauga si vor da ierar&ie o complexitate unica dar si interesanta.
Sursa valorilor
+%n abordarea axiologicului se desprind <ndeob;te trei mari clase de teorii" cele care consider:
i$vorul ;i natura valorilor <n subiect /psi&ologism0, cele care afirm: c: valorile sunt o
reflectare a propriet:tilor obiective /realism naiv0, concep>iile care v=d <n axiologic un
domeniu aparte, ce nu >ine nici de lucruri ;i nici de oameni, valorile fiind obiective ;i
transcendentale /idealism obiectiv, imanentism0.!
(riginea valorilor este un domeniu pe cat de interesant pe atat de sensibil. Aceasta deoarece
este greu de stabilit cine are dreptate si cine greseste in raport cu originea unor norme atat de
importante, dupa cum am va$ut in subcapitolul anterior. #ar poate ca in raport cu acest
subiect, lamurirea nu este atat de importanta cat pare simplul faprt de intelegere a
sc&imbarilor pe care le sufera axiologicul intr-o societate. Aceasta este o problema de
actualitate, fara sansa de a-si pirde caracteristica vreodata. Lumea se sc&imba, valorile se
sc&imba, sufera imbunatatiri, pierderi, reorientari. 'ursa lor este dupa parerea mea si sursa
sc&imbarii lor, adica in subiect. Asa cum spune si Tudor Vianu, omul plateste un pret imens
in descoperirea valorilor, pentru ca odata cu ele a descoperit si non valorile. 'i in completare,
contextuali$am ca odata cu acestea doua a descoperit si sc&imbarea valorica, sc&imbare care
nu este altceva decat sc&imbarea umanitatii de la o generatie la alta, de la un curent la altul,
etc.
+'uccesul unei culturi, al unui grup social sau al unei institu>ii <n a induce la membrii s:i
practicile /ideile, valorile0 pe care le dore;te depinde, dup: 'Jinner, <ri exclusivitate de
)3
configura>ia de condi>ion:ri, de re<nt:riri pe care o ofer:. Vidul axiologic, anomia ;i
anormalitatea s-ar explica prin absen>a sau slaba operativitate a re<nt:ririlor.!
Totul functionea$a la copil in raport cu intarirea. 1ie ca ea este po$itiva sau negativa, ea este
primul reglator al deci$iei legate de actiunea umana. %n timp, prin exersare si obisnuinta, dar
si prin cerestere si intelegere mai aprofundata a vietii, omul respecta un set de valori,
organi$ate in mod specific si vi$uali$ate ca atare, sistem axiologic ce oglindeste intr-o mai
mica sau mai mare masura lumea ce inconjoara individul.
+Copilul nu internali$ea$: lumea persoanelor sale semnificative ca una dintre multele lumi
posibile. .l o internali$ea$: ca singura lume existent: ;i imaginabil:, lumea tout court'
/Herger ;i LucJman, 1?BG, p. 1-30.
'untem deci in mare parte ceea ce suntem crescuti sa fim ca si sistem valoric. Aceasta este
sursa neintelegerii saiu inferiori$arii altor culturi in raport cu cea personala. Pentru cel
neinitiat intr-un domeniu, cunoasterea sa este globala, si de o mare intindere, pentru simplul
motiv ca este egala cu $ona experientei si a cre$urilor personale. Prin educatie, ajungem insa
sa fim constienti de marimea campului axiologic posibil, si de limitarea pe care o presupune
cunoasterea dar mai ales recunoasterea unei singure culturi ca fiind cea legitima.
+A;a <nc=t de$voltarea motiva>iei comportamentului moral cunoa;te urm:toarele ;ase etape"
evitarea pedepsei, ob>inerea unor recompense, evitarea de$aprob:rii, a nemul>umirii celor din
jur, evitarea oprobriului celorlal>i ;i, <n consecin>=, a sentimentului vinov:>iei, c=;tigarea ;i
men>inerea respectului <n grup /morala contractului mutual0, evitarea autoblam:rii.!
Aceste etape sunt parcurse de copil de mai multe ori de-a lungul vietii si in raport cu
fiecare valoare in parte. 'ocietatea transmite mai intai agresiv, iar apoi incearca sa stabili$e$e
ceea ce numim comportamente si atitudini pro-sociale.
+O. Piaget /1?@L0 a desprins trei principale etape <n de$voltarea judec:>ilor morale la
copii.'intetic, cele trei stadii pot fi descrise astfel"
l0 (orala preconven)ional$ se caracteri$ea$= prin preponderen>a conceptiei centrice despre
ceea ce este bine sau r=u, criteriul fundamental de comportamentului <l constituie
avantajul propriu imediat, gratifica>ia
)0 %n faza conven)ional$! principiile morale sunt percepute ;i acceptate ca fiind imuabile ;i
eterne, neput=nd fi sc&imbate prin interven>ia con;tient: a oamenilor
-0#tadiul postconven)ional este descris ca fiind mult mai bogat ;i dinamic putem desprinde,
astfel, o prim= etap= <n care normele recunoscute drept fundamentale, in ultim= anali$=, <n
)4
contractul social dintre indivi$ii egal. %ntr-o a doua etap=, contractul social nu mai este o ba$=
suficient: pentru promovarea valorilor morale de c:tre individ. Are loc acum retroorientare a
subiectului spre propria fiin>:, se elaborea$= principii de evaluare ;i conduit:. %ndividul
ac>ionea$= <n conformitate cu valorile sale dac= nu func>ionea$= constr=ngeri ;i sanc>iuni
exterioare ;i c&iar daca unele valori nu sunt <n consens cu cele statornicite <n mediul social din
care face parte.!
Acesta este modul in care Piaget considera ca are loc formarea sistemului valoric
personal, care dincolo de originalitatea si unicitatea sa organi$atorica, este un produs socio-
cultural inglobat in individ, lucru extrem de evident la contactul dintre doua culturii ce
impartasesc valori diferite.
+Prin structuri axiologice <n>elegem <n primul r=nd valorile, dar F dup: cum se va vedea -,
<n numite contexte, ele includ ;i normele prescriptive /ce trebuie s: faci0 ;i atitudinile
generali$ate!. Legat de problema sursei valorilor luam in discutie si elementele instrumentale
ale acestora, adica acele instrumente care insotesc valorile si ajuta la respectarea lor in viata
de $i cu $i. ( structura valorica este deci un conglomerat complex care cuprinde atat sc&ema
cat si instrumentul care ajuta la re$olvarea unei probleme sau pur si simplu la luarea unei
atitudini.
+Procesul de sociali$are ;i integrare sociocultural: a indivi$ilor poate fi <n>eles <n
principal <n termeni de <nsu;ire, interiori$are a valorilor ;i normelor general umane sau
specifice unei culturi ori unui grup. Totu;i, <ntruc=t individul are concomitent sau succesiv
mai multe grupuri de apartenen>: ;i de referin>:, determinarea contextului sociocultural este
mai degrab: pluridirec>ional: dec=t omogen: ;i univoc:.!
Pana acum am discutat despre valori si insusirea lor, sursa lor la nivelul personalitatii,
dar dintr-o perspectiva de ansamblu. Patrun$and mai adanc vedem ca valorile nu se iau ca
atare in mediu, si ca de obicei apar conflicte valorice, subiectul stand in fata unei deci$ii
dificil de luat, si cu atat mai dificil de asumat la nivel social. Conflictul dintre valorile familiei
si cele ale grupului, este unul greu destins fara implicatii afective dureroase sau fara renuntari.
Alegerea care presupune un apel la valoare si la meditatie e una in mod clar greoaie. #e multe
ori trebuie sa laegem ce e bine in defavoarea a ce e placut, ce e greu fata de ce e usor.
Totdeauna cand alegerea nu se poate face ca atare, cu usurinta, valorile intervin prin structura
lor in vederea clarificarii conflictului. #e aceea este important ca prin educatie, sa avem grija
ca de cele mai multe ori elegerea sa fie atat in sprijinul individului cat si in cel al societatii.
)B
+#atorit= unui complex de cau$e, dintre care avansul te&nologic ;i al mijloacelor de
comunicare <n mas: este determinant, valorile sociale se schimb$ de*a lungul istoriei.
Casificarea mijloacelor contraceptive, v=rsta mai <naintat: la c:s:torie ;i al>i factori
structurali ;i axiologici au f=cut, spre pild:, ca <n societatea modern: .virginitateaU s= nu mai
aib= aceea;i valoare a;a cum arat: cercet:rile multina>ionale efectuate de *. %ngle&art
/1???0.!
'c&imbarea valorilor antrenea$a insa elemente de vulnerabilitate din partea celor care
nu tin pasul cu acestea, si care traiesc in mod dramatic sc&imbarea mediului lor, pana la
imposibilitatea de adaptare si de incapacitatea adoptarii unui stil de viata corespun$ator.
Aceasta este sursa conflictului dintre generatii, iar antropologul, pus intr-o postura pe cat
posibil obiectiva, intelege dificultatea ambelor parti de a comunica si de a re$ona valoric.
+Antropologii culturali, <n sc&imb - anali$=nd <ndeob;te valorile mai simple ;i
uniformi$ate, au mi$at mult pe +valorile dominanteU ale unui context comunitar /incrustate <n
+personalitatea de ba$:U0, pentru explicarea ac>iunilor sociale. Cerit: re>inut: <n acest sens
distinc>ia operat: de *. Linton /1?B@0 <ntre modelul ideal al unei culturi, concep>ia despre
cum ar trebui s= fie ;i s: se comporte membrii ei, ;i modelul real! adic: modul cum se
comport: ei <n realitate. Antropologul american spune c: <n fiecare cultur: exist= o distan>:
<ntre cele dou:, eeea ce p=n: la un punct e firesc, atunci c=nd distan>a este <ns= prea mare,
modelul ideal pierde din credibilitate ;i eficien>= ac>ional:.!
Codelul ideal este punctul de plecare in raport cu care se formea$a valorile. %ar daca
responsabilitatea pentru formarea valorilor revine scolii si individului, cea legata de modelul
ideal revine in mod clar societatii, care are obligatia morala de a promova modele sanatoase si
viabile, puncte de repersi exemple de!asa da!. Atunci cand regulile nu se mai respecta poate
fi vina individului la fel de bine cum poate fi a societatii. #ificultatea de a tine sub control
fenomenul insa este si cea care lasa loc strecurarii unor fapte nedorite si greu de anticipat in
raport cu consecintele sociale si psi&ologice, asupra societatii dar si a celui care le
infaptuieste.
+Pentru a r:spunde la <ntrebarea de unde apar comportamentele comune, consensuale,ale
oamenilor, e re$onabil s: apelam la trei mari clase de determinan>i" nevoile biologice
fundamentale /care sunt cvasiidentice0, sistemul de credin>e /sc&eme mentale, repre$ent:ri,
)G
valori, atitudini, judec:>i sociale etc.0, <n mare m:sur: <mparta;ite colectiv, ;i constr=ngerile
/;i oportunit:>ile0 mediului social <n care oamenii tr:iesc.!
%n finalul discutiei noastre despre valori, vom conclu$iona ca valorile nu sunt strict nevoi
biologice, dar credinte personale, ca nu sunt in mod exclusiv luate ca atre si integrate ci ca pot
fi sursa unor constrangeri care in functie de perioada vietii in care se manifesta pot deveni
valori asimilate si respectate care mentin un conflict intern, dar sunt respectate pentru ca asa
au fost preluate atunci cand o deci$ie obiectiva a subiectului in raport cu sine era practic
imposibila/de exemplu, in copilarie0.
$aracteristicile valorilor
+ %n ciuda diversit:>ii sistemelor de valori <n timp ;i spa>iu, transformarea la scar$ social$ nu
se face aleatoriu.!/ilut0. 'i pentru ca luam in discutie caracteristicile valorilor, putem spune
ca in mod clar oamenii nu isi sc&imba valorile la intamplare si nici cu usurinta. .ste nevoie
ca o idee sa convinga pentru ca ea sa fie integrata in sistem si sase concreti$e$e intr-o valoare.
( a doua idee legata de caracteristicile valorilor este pluralismul acestora, adica acea
proprietate a lor de a fi unitati de sine statatoare ce au o importanta egala pentru subiect si
sunt aparate cu ve&ementa, dar care in mod fortat se pot ordona ierar&ic atunci cand situatiile
de viata o cer.
+Principiul fiindamental al anali$elor axiologice este pluralismul valoric! <n sensul c:,
prin esen>a lor, valorile sunt ireductibile una la alta ;i nu po>i stabili la modul logic o ierar&ie
a importan>ei lor. 5u se poate argumenta ra>ional c: +adev:rulU e mai important dec=t
+libertateaU sau invers. .ste o alt: problem: <ns= c: <n regim mdividual sau grupal exist:
asemenea ierar&ii, atestate prin cercet:ri empirice.!/%lut0. Ceea ce atrageam atentia si mai
devreme este ca in ciuda dificultatii stabilirii unei ierar&ii a valorilor, aceasta este uneori
necesara pentru ca situatiile de viata o cer. 'i in raport cu exemplul de mai sus, sunt oameni
care aleg sa renunte la propria libertate din dragoste pentru adevar, si deopotriva oameni care
renunta la adevar pentru a nu-si pierde libertatea. 'i in raport cu aceasta nu putem judeca
alegerea celorlalti, fiecare dintre noi avand dreptul de a face propria alegere, cu conditia sa nu
afecte$e prin deci$ia lor pe ceilalti.
)@
+Venind <n contact cu o varietate de configura>ii de convie>uire ;i de principii morale,
antropologii culturali, ca o reac>ie la <nfumurarea euroamerican= de a considera aceste
populatii ca fiind -primitiveU, au elaborat teoria relativismului cultural. %n esen>:, ea spune c:
nu avem nici un motiv de a aprecia o cultur: superioar: alteia, un mod de via>: mai mdrept:tit
axiologic dec=t altul.!/ilut0
Tudor Vianu in 1%L('(1%A C7LT7*%% '% T.(*%A VAL(*%L(* stabileste o serie
de elemente ce fac parte din corpusul valorii si in raport cu care putem desc&ide o discutie
legata de acestea, prin particulari$area discutiei legate de antropologie la domeniul axilogic.
+Actul de dorintY cuprinde valoarea. <n ordinea momentelor constiintei, dorinta anticipea$Y,
asadar, valoarea.! +Autonomistii valorii, adicY acei teoreticieni care considTra valorile ca pe
niste esente ontologice, sustin anterioritatea valorii fatY de actele care o cuprind, eventual fatY
de dorintY. #in punctul de vedere al autonomistilor, valorile nu apar pentru cY exista dorinta
care le cuprinde, ci dorintY exista pentru cY valoarea o poate tre$i. #orim pentru cY sunt
valori. #orim sa ne &r=nim si sa ne <mbrYcYm, sa cunoastem adevYrul si sa ne bucurYm de
frumusete, sa ne desYv=rsim prin iubire si credintY, pentru cY valorile conservarii proprii, ale
adevYrului si frumusetii, ale iubirii si credintei, sunt date, sunt. #orinta n-ar cuprinde deci
valoarea, ci valoarea ar tre$i si ar orienta dorintY.!
Aici se stabileste entitatea valorii, posibilitatea care ni se ofera de a o lua ca atare, in
adevarata ei esenta, dar apare si problema anterioritatii sau posterioritatii valorii in raport cu
dorinta care ar re$olva problema modului de influenta a uneia asupra celeilalte.
1. .NC.5T*%C%TAT.A VAL(*%L(*
+Primul caracter al valorilor este excentricitatea lor. <ntelegem prin excentricitate acea
<nsusire a unora din obiectele constiintei de a fi cuprinse de actele lor corelative sub forma
unor structuri exterioare constiintei <nsesi. Z...[5imeni nu-si repre$intY o imagine eu
sentimentul cY ea este un simplu fenomen al constiintei. %maginile sunt repre$entate <n spatiu,
\a niste existence spatiale si, prin urmare, <n lumea externY.!
Valoarea este o re$ultanta a lumii in care traieste subiectul, nu este o abstractiune nascuta ca
atare ci are corespondente in realitate si se face intotdeauna o apreciere valorica a unei situatii
date si nu aunei abstractiuni.
)?
+5imeni nu g=ndeste notiunea abstractY si nici raporturile statistice sau functionale dintre
lucruri cu sentimentul cY ele sunt niste produse subiective. Actul de g=ndire care le cuprinde
le postulea$Y, <n acelasi timp, \a p] niste cadre obiect<ve, <n ca$ul notiunilor, \a pe niste
raporturi reale intre lucruri exterioare, <n cel^lalte ca$uri!
Totusi, desi punctul de plecare in formarea valorilor este unul subiectiv, constiinta nu il
percepe ca atare, ci ca pe o obiectivitate. Tocmai de aceea valoarea este aparata si sprijinita in
discutii dar si in raporturi sociale, intrucat ea este considerata ca atingand un nivel de
generalitate si de abstracti$are incat este luata ca obiectiva.
+AdevYrul binele si frumosul sunt cuprinse, desigur, de actele de$iderative ale constiintei, dar
<n momentul <n care le cuprinde, constiintY le recunoaste o fWint= independentY de a ei. Pe
aceastY data imediatY se de$volta sentimentul trainiciei si autoritatii valorilor.!
). VAL(*% '% C(5C.PT. /'(L%#A*%TAT. '% %Q(LA*.0
+Valoriie sunt deci cuprinse ca excentrice fata de .constiintY, dar solidare eu ea, pe c=nd
conceptele sunt, <n raport eu constiinta care le cuprinde, excentrice ci izolate. 'ituatia aceasta
este uneori exprimata sub forma afirmatiei cY lumea abstractiunilor este indiferent+! %n vreme
ce lumea valorilor nu este indiferentY. ConstiintY se miscY <n lumea solidarY a valorilor
agitatY de palpitatia continua a dorintei, ea se miscY <n lumea conceptelor \a <ntr-un mediu
indiferent, adica fYrY nici o tresarire a dorintei.!
1aptul ca lumea valorilor nu este indiferenta, ca este vie, argumentea$a tocmai ideea pe care
am de$voltat-o mai tar$iu p parcursul lucrarii, si care spune ca valorea este vie in constiinta,
ea este traita afectiv si moral, si tocmai de aici apar conflictele valorice care generea$a mai
departe efectenegative in plan social si interpersonal, mnergand de la agresiuni verbale si pana
la agresiuni fi$ice sau generale. .ste mai usor sa pornesti un ra$boi in numele unei valori,
decat in numele oricariu alt element i$olat al constiintei. Pentru ca valoarea are cate putin din
toate/gandire, limbaj, afectivitate, caracter, imaginatie, temperament, etc.0 si subordonea$a
totul.
-.6.5.*AL%TAT.AVAL(*%L(*
#unt oare valorile generale. ca. abstractiunile sau individuale /\a imaginile si afectele09
#esigur, valorile fiind obiectele unor dorinte,-constiinta nu va putea cuprinde dec=t acele
valori care sunt corelative cu dorintele sale. Z...[5u suntem niciodatY cu totul solitari <n actele
-L
noastre valorificatoare. %n $area oricYrei valori se lYmureste putinta unei solidari$Yri umane.
Acela care <si repre$intY o imagine stie cY obiectul repre$entYrii sale este unic pe lume. Acela
care resimtind un afect se <nc&ide <n el <nsusi nici nu reflectea$Y la coincidenta posibilY a
afectelor lui eu acele ale altuia. Acela <nsY care cuprinde o valoare o cuprinde neapYrat \a
general= sau nu o cuprinde deloc. 5u exista valoare economicY utilY unui singur individ, nici
valoare esteticY pentru un singur contemplator de artY, nici valoare eticY pe care s-o pretuiascY
o singurY constiintY umanY. A corelationa o valoare cu o singurY dorinta posibilY <nseamn= a
nega <n aceasta tocmai caracterui ei de valoare. Z...[ 6eneralitatea este astfel data prin <nsusi
actul de apre&ensiune al valorilor.!
Asadar valoarea fie este generala, fie nu este deleoc. Pentru ca tocmai aceasta este ideea
de la care ea porneste" ideea de impartasire, de comuniune de sens intre membrii unui grup
sau unei societati care se supun acelorasi legi. %ncalcarea legii/a normei0 este pedepsita fie
legal, daca este ca$ul, fie eset taxata in mod negativ de comunitate si poate merge pana la
excludere.
3. VAL(A*.A '% VALAH%L%TAT.A
+#aca valabilitatea valorilor s-ar restr=nge la unicul moment de fulgerare a dorintei,
atunci nu s-ar mai putea vorbi despre nici un fel de culturY omeneascY, adicY despre nici un
sistem de valori mijiocind <ntre spirite si mentin=nd, deasupra lor, permanenta c=stigurilor
obtinute de actele de$iderative ale constiintei umane.!
Valorile au valabilitate in comunitatea care le impartaseste si tocmai acest element al lor le
asigura conservarea si respectarea. ( valoare se poate mentine multa vreme daca oamenii si
contextul social o favori$ea$a si o mentin. (mul crea$a si tot el distruge valoarea. #ar asa
cum nu o poate crea fara consens si fara ca toti sa adere la ea, nu o poate nici distruge de unul
singur. Ceea ce este in mod evident un lucru bun .
G. V(L7C7L VAL(*%L(*
+Valorile pe care o con;tiin>: le cuprinde sunt corelative cu dorin>e permanente sau
intermitente, mai mult sau mai pu>in rare, mai mult sau mai pu>in repre$entate <n con;tiin>a
proprie, <n aceea a unui grup social sau a unei epoci de cultur:. Vorbim <n ca$ul acesta de
volumul mai mare sau mai mic al valorilor. %n cadrul generalit:>ii de drept a tuturor valorilor
-1
se <nscrie astfel volumul de fapt al fiec:rei valori <n parte.Z..[6eneralitatea valorilor exprim:,
a;adar, raportul logic-teoretic dintre dorin>e ;i obiectele lor. Volumul valorilor exprim:
raportul psi&ologic dintre constitu>ia empiric: a con;tiin>ei de$iderative ;i obiectele ei.
Z....['unt oameni ;i culturi <n care dorin>a estetic: este permanent:" volumul valorii estetice
este la ace;tia foarte mare. .xist: <ns: oameni ;i culturi dominate de alte apeten>e ale
sufletului, de aceea economic: sau ;tiin>ific: ;i <n care trebuin>a estetic: este mai palid: ;i mai
rar:" <n aceste ca$uri volumul valorii estetice se comprim:, se mic;orea$:. +
Valorile sunt toate dorite si aceeptate de constiinta ca atare, dar este corect a spune ca in
cdrul acesteia ele produc o rase$are, in raport cu situatiile dar si in sine, unele sunt mai
importante decat celelate, si sub nicio formas dar si fara nicio utilitate probabil ar fi vca ele sa
fie intru totul egale in importanta
@. P(LA*%TAT.AVAL(*%L(*
+Valorile fiind obiectele dorin>ei, se <n>elege c: obiectele repulsiei vor fi non-valorile.
#up: cum dorin>a cuprinde valorile, repulsia cuprinde non-valorile. Valorile apar>in, a;adar,
unui sistem polar, <nl:untrul c:ruia non-valorile sunt paralele ;i corelative cu ele.
Z...[Adev:rul, binele ;i frumosul sunt corelative cu eroarea, r:ul ;i ur=tul, utilitatea cu inutilul,
vitejia cu la;itatea, austeritatea cu destr:b:larea, modestia cu <ng=mfarea, noble>ea cu
vulgaritatea, bl=nde>ea cu cru$imea, cump:tarea cu intemperan>a, iubirea cu ura ;.a.m.d..
.xist:, <n adev:r, eroarea, r:ul ;i ur=tul, numai pentru c: exist: un adev:r, un bine ;i un
frumos. ( lume f:r: valori ar fi o lume lipsit: de non-valori. Con;tiin>a pl:te;te un pre>
cumplit pentru c: a descoperit valorile. 5umai pentru c: aspira>ia noastr: moral: a descoperit
vitejia, noble>ea ;i cump:tarea, repulsia noastr: <nregistrea$: la;itatea, vulgaritatea ;i
intemperan>a. Pe de alt: parte, cine dore;te nu numai s: cuprind:, dar ;i s: reali$e$e valorile,
trebuie s: le apere <mpotriva non-valorilor cu care ele se leag:. +
Valorile se asea$a in perec&i, in raport cu non-valorile cu care sunt corelate, si preiau
aceasta ase$are si in constiinta. %nteresanta este remarca pe care o face la un moment dat
Tudor Vianu in acest fragment, semnaland un fapt pe cat de banal si la simtul comun pe atat
de important. 'e vorbeste despre valori pentru ca omul in cautarea sa a descoperit non-
valoarea impreuna cu valoarea. A descoperit o perec&e inseparabila, si daca a dorit sa preia o
-)
parte a duetului, a luat-o si cu perec&ea sa. #ar oare absenta cunoasterii valorii ne-ar fi ferit de
nonvalori sau doar de constiinta ca ele exista9
?. 6*A#7AL%TAT.AVAL(*%L(*
+Alt caracter al valorilor este gradualitatea lor. Valorile sunt cuprinse, prin actele
de$iderative ale con;tiin>ei, pe una sau alta din treptele unei ierar&ii. .xist: valori mai mult
sau mai pu>in importante. +
5u tot ceea ce aparam are aceeasi intensitate si importanta pentru noi, si tocmai de aceea
uneori dama la o parte unele valori pentru a apara pe latele
1L. '.C5%1%CA_%AVAL(*%L(*
+%n>elegem prin semnifica)ia valorilor acel caracter al lor care re$ult: din faptul corela>iei cu
un anumit tip de dorin>:. Z...[Varietatea dorin>elor introduce varietatea valorilor ;i semnifica>ia
fiec:reia <n parte. Aceasta nu <n sensul c: valorile ar fi produse de actele con;tiin>ei, ci <n
acela c: semnifica>ia lor proprie nu se l=mure;te dec=t atunci c=nd ele sunt cuprinse de actele
lor corelative. +
Aici se intareste ideea ca valoarea este anterioara dorintei, dar intelegerea lor nu se poate face
eact prin corelarea lor cu realitatea. .ste un fel de proba practica pe care valoarea o trece
pentru a-si argumenta importanta.
Obiectivele cercetarii
(biectivele cercetarii sunt urmatoarele
-evidentierea actiunii pe care educatia in general, si educatia artistica in particular o exercita
asupra sistmului de valori
- modul cum ne situam valoric fata de elementele pe care arta le scoate in evidenta si le pune
in discutie
-ce influenta are arta traita in grup, prin impartasirea parerilor personale catre ceilalti si prin
receptarea parerilor lor.
--
-cat de asemanatoare sau de diferite sunt valorile unui grup relativ omogen ca si orientare
catre lume
%&R'A( )
Religiozitatea de grup* atitudini si impresii fata de aceasta"
%n momentul in care colegii mei au inceput sa fredone$e melodia /Vang&elis, Al N%%-lea
ceas0, am avut o reactie tare ciudata. Am avut impresia ca asist la ceremonie a unei oarecare
secte religioase ce cine stie ce ``$eiaa venerau. Am avut o reactie de respingere!
Ceea ce este demn de remarcat in fragment este pe de o parte atitudinea de respingere! fata
de manifestarea religioasa de grup, si mai ales po$itia de necunoscator, de outsider care nu
intelege si se autoexclude, prin aceasta din ritual dar si din intelegerea acestuia.Clasificarea
reactiei ca fiind ciudata, lasa impresia nu atat a unei pareri de rau cat mai degraba a unei
autocritici mascate. 'e poate remarca si o usoara reactie de intoleranta fata de secte religioase,
anumite credinte, valori personale care se concreti$ea$a in reticente fata de alteritate.
$omunicare interioara si e#primare
5u am constienti$at pana acum ca de fapt atunci cand fredone$i ceva incerci sa comunici cu
tine si cand canti tu comunici cu ceilalti.!
Valoare" mu$ica, va$uta ca mod de comunicare, ca forma de expresie sufleteasca, cu dubla
orientare" interna si externa
#in fragment se desprinde ideea de evelatie, de descoperire personala dar se poate usor
evidentia si o etapa dintr-un proces de autocunoastere. Pentru ca se spune" nu am
constienti$at pana acum! se lasa impresia ca informatia era deja colo, in sine, si ca ea doar
trebuia sa fie descoperita, asa cum sunt de fapt toate lucrurile in legatura cu sine" totul e deja
acolo, trebuia doar sa cauti sau sa iti dai seama in mod intamplator. Cam asa se petrec are
parte din pocesele de autocunoastere si autoevaluare.
+ ,oate razboaiele si implicit holocaustul sunt absurde!
Prin aceasta fra$a se exprima un adevar recunoscut cel putin aparent, /cu mici si i$olate
exceptii0 la nivel universal. Putini oameni pot afirma beneficii ale &olocaustului si pot
arguementa puternic eventuale avantaje ale acestuia pentru omenire. A spune ca &olocaustul
este absurd, lipsit de sens sau de esenta, lipsit de scop este un truism. #incolo de ceea ce
-3
credem si afirmam insa, dificultatea cercetarii apare acolo unde oamenii pot minti pentru a fi
incord cu regula si pentru integrare sociala. Temerea cea mai mare si mai greu de exprimat a
omenirii e probabil aceea ca daca am putea citi mintile oamenilor, am descoperi multi na$isti
convinsi printre noi.
Orgoliul ca non valoare* ca tendinta personala de dominare a celuilat
Cred ca cel mai periculos sentiment este orgoliul, sa vrei sa fii tu deasupra altuia, sa te
mandresti cu astabToti simtim si vrem asta, insa nu e ceva cu adevarat valoros!
'e expune ideea de pericol in legatura cu orgoliul, pe cand problema limitelor acestuia nu este
exprimata. 6enerali$area in legatura cu manifestarea la nivel universal a orgoliului este
insotita de un sentiment de tristete, dar si de ideea posibilitatii de a sc&imba lucrurile prin
effort si convingere. %deea de ierar&i$are a lumii, re$ultand din orgoliu este una demna de luat
in discutie, mai ales ca prima intrebare la care se cere raspuns este urmatoarea"ce poti face in
numele orgoliului personal, si cat de mare este puterea acestuia in sc&imbarea ierar&iei lumii9
Ideea de libertate si dezvoltare" perimetrului de actiune a valorilor individuale.
!Trebuie sa ne educam cu ideea ca nu depinde de celalalt ceea ce putem noi sa fim, ci doar de
noi, de capacitatea noastra de de$voltare, fara a le$a insa pe ce de langa noi!
Aceasta este o ideee care stala ba$a definiei libertatii, si prin care se afirma ca libertatea
noastra se intinde pana acolo unde este afectata libertatea celuilalt, binele fi$ic, psi&ic sau
spiritual al acestuia.
Valorile sunt va$ute ca fiind dispuse in cercuri concentrice , astefel inacat in centru sa avem
valorile individuale, in jurul lor, dar tot facand parte din sistemul de valori promovate si
respectate de individ se situea$a valorile colective, iar mai presus de primele doua dar
inglobandu-le se afla valorile universale.
Conclu$iile ce se pot desprinde de aici sunt urmatoarele
a0de$voltara valorilor individuale se face in spatiul personal, evitand riscul ca acestea sa
afecte$e bunul mers al societatii. Putem deci sa credem ce vrem, cu conditia ca o impresie
personala sa nu afecte$e pe ceilalti
b0valorile individuale sunt supuse valorilor colective,dar nu sunt in mod neaparat inglobate de
acestea, intrucat unel pareri pot contra$ie legile societatii dar valorile colective corectea$a
-4
manifestarea atitudinilor antisociale. Aceasta corectare a unei manifestari &aotice si
intamplatoare a unor idei daunatoare se reali$ea$a prin educatie.
c0valorile universale sunt sau ar trebui sa fie general acceptate, de toate culturile, si contribuie
la mentinerea ordinii universale, reglementea$a raporturile dintre societati si culturi, limitele
si drepturile uneia in raport cu cealalta. #in nepotrivire valorilor dintre diferitele societati ne
confruntam cu ra$boaie religioase, dar consider ca problema este si faptul ca la nivel de
societate, valorile colective ale acesteia sunt confudate cu valorile universale. #e aici si
dorinta de a le raspandi sau dupa ca$ de ale impune la nivel universal. Tot educatia ar trebui
sa se ocupe de delimitarea valorica. *iscurile insa apar nu la nivelul acestei intentii benefice,
cat la nivelul instrumentelor de implementare a acestor idei, pornind de la programe si
mergand pana la oamenii care ajung sa le implemente$e.
%&R'A( -
Raul universal
'imteam ca tot raul din lume apasa asupra mea si ca eu, constienti$and ca asta e o povarab
ca ceva nu e bine, am avut un imens sentiment de culpabilitate. Toata $iua am tinut privirea in
pamant si regretam ca si eu am contribuit la acest rau al omenirii, ca si eu am facut rau!
%n fragmentul citat se pot desprinde urmatoarele doua idei"
1.Asumarea si constienti$area contributiei personale la raul universal. #aca vorbim despre
manifestarea raului in lume, recunoasterea contributiei personale la acest rau este un prim pas
catre mai bine, o prima atitudine de sc&imbare in fiecare dintre noi.
). *aul care se intoarce si apasa asupra celui care il provoaca. %deea de rau dinamic, de
energie cu manifestari de bumerang. Constienti$area acestor lucruri face suferinta mai usor de
asteptat si de acceptat.
#in intregul fragment se traduce un regret insotit de un puternic parfum de resemnare, de
acceptare ca pe o pedeapsa, ca pe un efect al unei cau$e cunoscute si ascunse adanc undeva in
inima vinei.
.repturi si vina
'i parca ma simteam vinovata ca aveam acu bani in bu$unar, desi numai eu stiu cat am
muncit pentru ei.!
-B
Care este limita pana la care ne putem simti si accepta vina, pana unde vina din inegalitatile
sociale, dar si vina fata de evolutie in raport cu locul de unde s-a plecat9
Concomitent cu vina, apare si explicatia ca pentru sine, motivul plau$ibil pentru reabilitare
morala. 'e $areste de aici un conflict intern si un sentiment de culpabilitate fata de cei ce nu
pot atinge aceleasi $one de normalitate macar.
Conflict valoric" ce e bine, cum e bine9
Apartenenta si refuzul de sine
Asta$i nu sunt a mea, asta$i nu imi apartin... #esi asta$i m-am mai cunoscut un pic.!
'e intrevede aici o disociere de sine, generata probabil de conflictul valoric de mai sus.
#elasarea de sine insa se concreti$ea$a in mod fericit cu parcurgerea unei noi etape de
autocunoastere.
Cu fiecare fragment se resimte o noua etapa de autocunoastere tocmai prin autoanali$a, dar
si suferinta, ca proces ce insoteste in mod constant cunoasterea, autocunoasterea si
cresterea/evolutia0.. 'e intrevede ideea de autocunoastere prin suferinta, dar apare si o
ec&ilibrare" un plus de autocunoastere prin suferinta. 'uccesiune de bine si rau, generand o
pendulare care nu face altceva decat sa argumente$e perfectiunea lumii prin ac&ilibrul intre
bine si rau.
$autare si regasire de sine
C-am mai regasit putin!
Procesul suferintei concomitent cu o pierdere de sine se inc&eie cu regasirea de sine in
vederea reec&ilibrarii spirituale. Totusi regasirea nu este completa ceea ce sugerea$a ideea ca
ni se vorbeste despre un proces in plina desfasurare si nu de unul inc&eiat.
,raire si intensite
Am trecut printr-o multime de stari negative"de$amagire, singuratate, conflicte, foamete,
durere, boala, deprimare, anxietate, toate intr-un timp foarte scurt.!
.numerarea starilor atrage atentia atat asupra intensitatii cu care au fost traite cat si a
rapiditatii manifestarii lor, a suprapunerii lor, a actiunii lor puternice si de scurta durata, ca o
implo$ie spirituala. 'unt enumerate ata stari sufletesti cat si fi$ice, suferinta intregii fiinte
rasuna din intreaga compo$itie afectiva a fra$ei.
-G
Regasire de sine impreuna cu cineva drag
5e-am regasit si impreuna ne-am intors cu fata catre semnificatia renasterii, a primaverii.
Patru $ile mergeam cate 4-B ore pe $i fara sa ne urcam macar o data in autobu$. Am mers prin
parc, pe Cetatuia. Am fost ca doi &oinari indragostiti de vise, de cuvinte, de natura, de
``noiaa, de el, de mine-de fiecare de celalalt.!
#in fragment se resimte o reintoarcere la sine prin comunicarea cu natura, o respiratie
profunda a lumii inconjuratoare, corelata cu un proces de cunoastere, de regasire personala
care se confunda cu regasirea celuilalt.
$almante afective
. incredibil ce pot face cuvintele si natura-si omul si dragostea.!
'e descriu sentimentele traite in raport cu actiune a doua categorii de factori separati vi$ibil "
pe de o parte cuvintele si natura, pe de alta parte omul si dragostea. Avem de-a face cu
manifestari invi$ibile, palpabile doar sufleteste"cuvinte si dragoste, iar pe de alta parte cu
manifestari vi$ibile"natura si om. 'e vorbeste insa de o manifestare comuna a acestor factori,
de o modificare po$itiva pe care o produc in spirit.
Moarte si renastere/ identificarea cu natura
A venit primavara si c&iar daca mor in fiecare $i e timpul sa renasc in fiecare minut. .
timpul.!
%n ciuda atitudinii oarecum resemnate in fata vietii se resimt incercari puternice de depasire a
suferintei, de autoincurajare, de speranta in mai bine. 'ustinerea sufleteasca se face tocmai
prin aceste eforturi care revigorea$a si dau speranta.
Alegerea partenerului de viata
U.u cred in povestile cu printi, printese si $ane. C&iar cred. 'i daca printul meu nu are &aine
regale ci pantaloni si tricouri cumparate de pe net nu inseamna aca sangele roial nu ii curge
prin vene.U
'e poate usor observa o contextuali$are si aducere in pre$ent a mitului printului din basme
care se indragosteste de fata obisnuita dar cu suflet mare. Abordare interesanta si ancorare in
pre$ent. Absenta nostalgiei trecutului.
-@
$ognitiv sau afectiv* rational sau sentimental
UPoate e mai bine sa nu stiu ci sa simt.U
(rientare mai degraba catre $ona afectva decat de cea cognitiva a procesului cunoasterii.
aceasta simtire atrage o universalitate si profun$ime a cunoasterii dincolo de $ona strict
stiintifica a patrunderii si intelegerii fenomenelor.
Maternitate
U.u stiu ca totul mi se pare distorsionat si un imens sentiment de culpabilitate imi invadea$a
sufletul, cre$and ca boala pe care o am este re$ultatul faptelor mele negative, a gandurilor si
actiunilor mele, eu cre$and in acel #umne$eu promovat de ortodoxism.U
'e desprinde dorinta orientata catre sentimentul maternitatii, catre insemnatatea acesteia la
nivel spiritual si moral. Posibilitatea pierderii acestui drept , prin consecintele la nivel afectiv
creea$a un sentiment puternic de vina si de autopedepsire.Totodata din acest fragment se
desprind doua functii ale divinitatii in raport cu fiinta umana" aceea de judecator dar si cea de
executor al sentintei. #umne$eu este cel care face si imparte dreptate, care &otaraste destinele
oamenilor ajustand viitorul in raport cu trecutul. 'e poate deasemeni observa evidentierea
categoriei divine la care se face referinta intrucat ni se specifica in mod clar ca este vorba
despreU acel #umne$eu promovat de ortodoxismU. Aici #umne$eu este institutia morala care
actionea$a intern in judecarea si intelegerea durerii ca pedeapsa, ca re$ultat imediat al greselii,
al abaterii de la norma.
$are .umnezeu0
Totusi apare o clarificare legata de #umne$eu pe de o parte si de religie pe de alta parte" U1ie
ortodoxa, fie nedefinita, divinitatea exista. Pentru mine a fost mereu.
Aici apare o rectificare si totodata o contra$icere la nivel de actiune si de justificare, credinta
in divinitate se face fara o raportare la un sistem anume, este o divinitate dincolo de religie,
traita si cunoscuta extrem de intern si de profund.
Asadar autoanali$a religioasa trece intr-un alt registru de sondare, unul mai serios si mai
sincer cu sine.
-?
1goism si alteritate
U%mi doresc foarte mult asta, si nu e o dorinta egoista, sau cel putin incerc sa trec peste
egoism.U
'e poate usor observa o valori$are puternica a nasterii si a dreptului de a da viata. Totodata
apare o teama acoperita ca aceasta dorinta asa nu fie doar un egoism ascuns, si acoperit in
mod constient. 5evoia de atrece peste egoism dovedeste si o constienti$are si depasire a
primei fa$e a problemei"constienti$area greselii si incercarea de a se indrepta si alinia la o
valoare promovata si exprimata.
$e avem de fapt si cu ce ramanem0
UA$i stau si adulmec Carea Cediterana de pe terasa camerei mele de &otel din 5icosia. Am in
fata un laptop si o alta lume. 5imic din toate astea nu imi apartin" nici laptopul, nici cultura
lor,nici banii pe care ii am. #ar visul, trairile si imaginile pe care mi le-am format aici vor fi
ale mele pe vecie.U
Ceea ce se poate observa din fragment este un puternic sentiment de a putea atinge si avea
daca nu totul macar foarte mult. %nsa este vorba despre un miraj, despre o falsa posesie,
despre un vis sau o vraja. %n raport cu locurile in care ajungem, am dori uneori sa putem lua
cu noi cat mei multe din cele ce ne plac. Poate ca de aici a pornit ideea de fotografie, intru
conservarea vie a amintirii si pastrarea sentimentelor asiciate unor imagini.
#incolo de ideea de posesie sau imprumut este de remaracat inca o idee
interesanta"sentimentul de trecere intr-o alta lume, ideea de trecere ciudata intr-o alta
dimensiune farta de spatiul de referinta"tara de origine, casa, orasul natal. Compensarea
sufleteasca pentru nevoia de conservarea a trairilor vine in final cu ideea ca exista lucruri care
se mentin mereu vii din orice experienta, de orice fel ar fi ea" visul, trairile si imaginile.
%ntervin aici trei procese marcante, la nivel de prima privire oarecum superficiala" imaginatia,
afectivitatea si memoria. #e fapt, exista o procesualitate psi&ica manifesta si exprimata/vise,
trairi si imagini0, dar si o procesualitate ascunsa sau neconstienti$ata/vointa, motivatie0care va
regla activitatea viitoare si se va ocupa atat de implinirea viselor cat si de retrairea imaginilor
si starilor.
Vis si realitate* motivatie si plafonare
3L
U7neori trebuie sa mergi mai departe. 5u trebuie sa lasi un vis indeplinit sa te
cotropeasca...nu trage de el, nu-l omora tu din frustrarea ca nu va duraU
Ceea ce se semnalea$a aici este o atitudine pe care o putem intalni fata de un vis implinit, si
anume aceea de consum excesiv in fata implinirii visului, greutatea in reorientarea catre alte
scopuri. #ar in acelasi timp, dincolo de consumul intern al visului, mai poate sa apara si o
temere ce insoteste fericirea si reusita" teama ca nu va dura. #in dorinta de a UintindeU cat mai
mult fericirea, de a o mentine si a o transforma din de$irabil in permanent, riscam sa lasam
aceste lucruri sa treaca pe langa noi.
Autocunoastere si autoanaliza
U%eri m-am uimit.Am va$ut o fata care are nevoie de ajutor, frustrata, speriata, indurerata,
trista, nervoasa.( combinatie de stari, o combinatie periculoasa.U
%n fata sinelui, ramanem uneori uimiti de noi insine, atat de slabiciunile cat si de puterea pe
care o avem de fapt, de ceea ce suntem capabili sa spunem si sa facem in anumite situatii.
#aca am crede ca experientel e de viata sunt cele care in mod real ne maturi$ea$a, am gresi
uitand ca de fapt ele maturi$ea$a in primul rand prin faptul ca ne arata cum reactionam, ca ne
fac cunostinta cu noi insine nu doar in momente de calm, dar mai ales in situatii limita, in
cri$e, in durere. 1ericirea, dincolo de tot de$irabilul si de toate visele care se indreapta spre ea,
nu aduce un plus esential in autocunoastere, in raport cu durerea, cu limita, cu cri$a, cu lipsa
de solutii sau de iesiri din situatii.
Autocunoastere si recunoastere de sine
UL-am obligat sa vada ceva de care ma ascund. 5u e bine. Acum trebuie sa imi revin si sa
traiesc, sa radie$ asa cum sunt obisnuita.U
#incolo de intregul proces de cunoastere, cu tot demersul greoi, apare o noua problema" aceea
de a recunoaste ca esti ceea ce ai cunoscut in tine. #incolo de masca pe care in mod firesc o
purtam cu totii, de rolurile pe care le avem in societate,avem defecte, abateri de la normele
sociale, de$aprobari ale acestora. Autocunoasterea are in primul rand functia de cunoastere si
de control a disfunctiilor ce pot sa apara la un moment dat in comportament. 5evoia de Ua-si
reveniU tradea$a o calmare temporara a situatie conflictuale interne, care atunci cand este
impinsa si judecata de prea multe ori refulea$a violent. #orinta de a fi ceva anume si nu ceea
31
ce suntem in fata celorlelti, nu doar ca ne creea$a o imagine falsa dar ne poate afecta in mod
concret desfasurarea vietii si a nevoilor individuale.
Individualitate si universal
UAm fost la piata..am intrat intr-o alta cultura" manele, fum, gunoaie, oameni, $ambete...mi-a
placut.U
Atitudinea desc&isa fata de ceilalti, fata de tot ceea ce este in jur si se lasa cunoscut in
simplitatea sa se tradea$a in modul familiar cu care se vorbeste despre locul vi$itat" piata. 'i
impresiile in raport cu vi$ita sunt ase$ate Uca la piataU, descrierea lor este una simpla , poate
ata de simpla si deosebita incat tinde fara probleme catre universalitate.
$unoastere si simplitate
UAm sociali$at cu van$atorii, i-am anali$at, i-am privit...Am fost un turistU
Poate ca dincolo de banalul, obisnuitul si plictseala vieti, uitam uneori sa cautam binele si
frumosul , uitand ca are loc sa se strecoare peste tot" c&iar si la piata. %deea de a fi turist la
piata, de a patrunde in ceea ce in mod onest este o lume, un univers, poate fi privita ca o
exagerare. Cautatorului deoameni, de experinte, de simplitate, piata nu i s-ar parea un loc fad
si lipsit de interes. %deea de turism este completa, este o oferta de vi$ual, auditiv,olfactiv, se
ofera un peisaj exotic in raport cu orasul, este o alta cultura, alte obiceiuri, alte
preferinte.Tocmai de aceea vi$ita la piata are valoarea si impresiile unei calatorii.
U.ste sociali$are, traditie, obicei. %-am anali$at pe oamenii care dupa ce si-au indeplinit
responsabilitatile, incadrea$a in fisa postului o opinie la o bere si un mic.U
'e merge mai departe argumentandu-se ideea de traditie in raport cu lumea din piata si
manifestarile acesteia. 'implitatea lumii se traduce din linistea sau resemnarea cu care
oamenii isi duc la indeplinire obligatiile si aduc o completare meseriei lor sc&imband o opinie
Ula o bere si un micU. 'e traduce din aceste obiceiuri o imbogatire personala si profesionala
prin comunicarea cu ceilalti, prin sociali$are.
%&R'A( 2
$e este si ce nu este arta0Outsider sau insider0
3)
U Traiam cu impresia ca majoritatea oamenilor aprecia$a drept arta doar lucrarile artistice ce
castiga premii.'i atunci nu catalogam nimic din ceea ce imi placea sa vad , sa citesc, sa ascult
drept opere de arta.U
Parerea preconceputa ca arta este ceea ce este in mod general placut si apreciat este o prima
piedica in contactul tanarului necunoscator cu acest domeniu. ( alta piedica este aceea ca se
considera ca aprecierea artei se face doar cu anumite cunostinte prealabile complexe, si ca
aceasta o face apanajul unei categorii restranse de persoane, al unui grup in care accesul se
face cu dificultate. Arta este deci dintru inceput un domeniu facut in mod mai mult sau mai
putin voit inaccesibil oamenilor de rand. Trairile si impresiile in lagatura cu opera de arta ale
fiecaruia dintre noi fac dovada adresarii artei catre un public mai larg decat am crede in mod
obinuit.
%mpresiile exprimate in fragmentul de mai sus arata atat o intelegere defectuoasa a ceea ce
poate fi denumit drept arta, cat si o saturatie fata de ceea ce se confunda in general cu arta,
intrucat dispune de o promovare intensa in fata publicului. 'i atunci, atitudine exprimata este
una mi mult decat intemeiata" Udaca asta catalogam drept arta, atunci nu multumescU.
Arta personala si arta universala3&niversul personal si universul general
UAcum sunt convinsa ca arta/sub orice forma"pictura, carte, film, mu$ica, fotografie0,
repre$inta o lucrare care reuseste sa ma puna pe ganduri, care ma face sa $ambesc pentru ca
imi place prea mult si pentru ca de fiecare data cand o vad, descopar lucruri noi pe care nu le
observasemU
Apreciere individuala a artei, descoperirea artei de dincolo de promovare. Arta, valoarea
reala nu se gaseste pe toate drumurile, nu este infipta in oc&ii privitorului, nu este accesibila
tuturor la fel si nici in aceeasi masura, nu prin aceeasi perspectiva. Arta este un act de
intimitate, de cercetare personala din care re$ulta pe langa cunoastere si un plus de
autocunoastere.
Arta este ceea ce" Ureuseste sa ma puna pe ganduriU, ceea ce in raport cu mine este special,
neobisnuit. #incolo de orice interpretare si strictete in raport cu arta, aceasta a fost creta de
oameni pentru oameni. Probabil ca un critic literar are o abordare complexa, completa in
raport cu ULuceafarulU, dar aproape orice cititor ramane impresionat de frumusete si
perfectiune exprimarii, este miscat de profun$imea si importanta problemei luate in discutie.
Arta face apel la o $ona a sensibilului accesibila tuturor, la setimente profund umane.
3-
#escoperirea continua a operei de arta, smulgerea uni $ambet, a unei impresii placute este
poate un vis pana si pentru creator. #incolo de aceste dar si ca o conclu$ie, arta care nu ma
misca, nu imi merita interesul, desi aici este inca o discutie care merita purtata.
Subiectiv si obiectiv in aprecierea lucrurilor cu care rezonam afectiv si valoric
UAtunci cand imi place ceva foarte mult, imi este greu sa ascult criticile altoraU
Aceasta este o problema pe care putini oameni sunt in stare sa o recunoasca si sa o sustina la
modul sincer si serios. A spune ca dragostea fata de cineva sau ceva ne reduce din
obiectivitatea aprecierii, dar ne si impiedica sa acceptam o critica este un lucru demn de toata
admiratia si aprecierea. Prin ridicarea privirii de la nivelul artei si transpunerii ei la nivel
universal, poate ca in acesta orbire si lupta pentru ceea ce iubim isi au cau$a ra$boaiele in
numele religiei sau al unor idei politice, sociale sau de orice alta natura. Totodata se poate
traduce si o identificare pana la imposibilitatea distingerii intre spiritual si valoare, ceea ce
face ca o critica la adresa unei idei sau valori sa fie luata ca o critica personala. Aceasta este
una din dimensiunile personalitatii care reglea$a raporturile dintre oameni, modul in care ei se
asocia$a si se accepta reciproc, dar si modul de constituire al grupurilor.
(ibertate si norma
ULiberul arbitru, natura umana, diferenta intre conceptii, conduita impusa de societate,
modalitatea cea mai buna de a-i convinge pe ceilalti sa adopte diferite puncte de vedere si
comportamente...erau doar cateva dintre ideile ce le prindeam cu mintea mea.U
Liberul arbitru se raportea$a la natura umana ca si ceva absolut necesar, fara de care nu se
poate. %n legatura cu el, diferenta intre conceptii se situea$a in discutii raportat la libertate si
limita, de unde si pana unde, dar si in ce mod ne putem exprima diferenta fata de ceilalti.
Conduita impusa de societate ridica diferite probleme, legat de ce se poate si ce nu se poate
impune, de unde si pana unde este nevoia de bine si de liniste a societatii si unde incepe
manipularea cu care tot mai multi oameni din jurul nostru isi argumentea$a agresivitatea,
nonconformismul si atitudinile antisociale.
%&R'A( 4
Arta ca socializare
33
UArta este un fenomen de sociabilitate, deoarece se intmeia$a exclusiv pe legile simpatiei si
transmiterii emotiilor.U
%n primul rand arta este caracteri$ata ca un fenomen, ea este o materialitate, dar nu una statica.
#inamica ei vine din viata pe care i-o da autorul si pe care in continuare i-o aorda receptorul
de arta. 'ociabilitatea artei se refera la doua dimensiuni" una verticala, intre autor si receptorul
de arta, iar cealalta, ori$ontala, manifestata la nivele de relatie intre receptori in raport cu
respectiva opera.
Modele si false modele/ liberul arbitru sau mira5ul aprecierii celorlalti
UPrincipiul imitatiei , una din legile fundamentale ale artei, constituie puterea artei care poate
influenta atat in bine cat si in rauU
Cimesisul vorbeste despre arta si modul cum aceasta, in manifestarea sa nu face altceva decat
sa imite lumea. Ceea ce arta alege sa imite din lume este tocmai ceea ce se va refleca si va fi
considerat ca repre$entativ pentru o societate sau o comunitate. Alegerea artistului de a
reflecta negativul, din lume sau din sine/pentru ca in primul rand se produce o reflectare a
artistului si mai apoi a lumii0 va produce consecinte negative in societatea care va beneficia
de acea opera de arta. Aceasta pe langa importantul rol pe care oamenii il acorda artistilor,
transformandu-i in modele de viata ca urmare a reusitei lor sociale la un nivel atat de inalt si
printr-o modalitate speciala.

Arta ca progres sau ca regres al societatii
UArta este in acelasi timp un mijloc de a accelera progresul civil$atiei, dar si un mijloc de a-l
frana, atunci cand mentine in sanul civilatiei un grad oarecare de cru$ime.U
Arta reflecta lume si realitatea, dar artistii nu sunt cu totii la fel. %n umbra experientelor
personale, ale orientarilor culturale si ale diverselor optiuni si preferinte, se vor expune in arta
diferite si nuantate aspecte ale vietii. Oudecata aspectelor po$itive sau negative este una fragila
si dureroasa, dar si dificil da facut intr-un mod real obiectiv. %n jurnalul sau, acest subiect a
ales sa judece cru$imea din arta, si sa o catalog&e$e ca pe o frana in calea civili$atiei.
Oudecata este sensibila, si niciodata in mod clar obiectiva, pentru ca , de exemplu, pentru
altcineva, tocmai expresia cru$imii ar putea fi o nevoie esentiala pentru a ne intelege limitele
umanului. Poate ca tocmai in nevoia de agresiune si de dominatie se afla cau$a problemelor
din jurul nostru si din noi.
34
$e este moralitatea0
UCoralitatea inseamna o egalitate perfecta intre pasiuni, extrem de greu de mentinut.U
Totusi, spunand pasiune, spunem control dificil din partea eului, spunem coplesire. (
egalitate intre pasiuni este un vis, si mai mult decat atat, o inutilitate. 7n consum egal pentru
fiecare pasiune in parte ar putea afecta potentialul uneia esentiale in raport cu una nu tocmai
importanta. #incolo de toate acestea, a fi de o moralitate inalta nu inseamna a pune o egalitate
intre pasiuni ci a le manevra pe cat posibil si a le do$a intnsitatea in raport cu fiecare
problema in parte. Asadar, parerea mea este ca moralitatea tine de societate iar pasiune tine
de sine. Controlul pasiunii pentru binele societaii, pentru evitarea uni prejudiciu de imagine
sunt de dorit. #ar egalitatea intre pasiuni este imposibila si inutila.
1volutie interioara sau e#terioara
U.volutia are un caracter virtuos, este strict interioara, pe cand pervertirea poate fi prilejuita
de mii de fapte dramatice.U
Aceasta idee porneste de la *ousseau care considera ca omul este bun de la natura, ca
evolutia lui interna este una directionata catre bine si mai bine, pe cand pervertirea spirituala
se face strict la nivel de lume exterioara.
Atunci de ce educatia face tot posibilul sa ci$ele$e porniri negative pe care omul le are
instinctual9 1aptele dramatice nu doar pervertesc, ele sunt si un mijloc de cunoastere, de
autocunoastere, un prim pas si o sursa a empatiei, a caror valoare o putem recunoaste cu
usurinta.#ramatismul tre$este, obisnuinta cu usorul, lejeritatea crea$a drame nefiresti in
raport cu probleme nu neaparat majore, in cei ce nu au o experienta de viata diversificata si un
antrenament si re$istenta in fata suferintei.
$um este si cum trebuie sa fie arta
U#aca arta nu se confunda cu morala, este o excelenta dovada in favoarea unei opere de arta,
daca, dupa ce am citit-o, ne simtim nu mai indurerati sau mai injositi ci mai buni si inaltati
sufleteste.U
%n principiu se promovea$a aici nevoia ca opera de arta sa fie unidirectionala in raport cu
receptorul de arta" sa tre$easca in acesta doar sentimente po$itive, doar bine, doar inaltare.
Asadar arta nu ar trebui in mod neaparat sa faca delimitari morale, dar o restrictie morala si o
3B
limitare la nivel de mesaj nu decat de dorit. Ceea ce merita mentionat insa este ca arta ne
aduce la noi insine, iar in noi trebuie tre$ita nu doar cunoasterea a ceea ce este bine si frumos.
Vei plange mult ori vei zambi0((ucian 6laga)
+.u
5u ma c:iesc
c-am adunat <n suflet ;i noroi
dar m: g<ndesc la-tine.
Cu g&eare de lumin:
( diminea>:->i va ucide-odat: visul
c: sufletul mi-a;a curat
cum g<ndul t:u <l vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei pl<nge mult atunci ori vei ierta 9
Vei pl<nge mult ori vei $<mbi
de ra$ele acelei dimine>i,
<n care eu >i-oi $ice f:r: umbra de c:in>: "
+5u ;tii ,
c: numa-n lacuri cu noroi <n fund cresc nuferi9!
%&R'A( 7
Valoarea ideii* ideea care agreseaza
U(are de cate ori am sa mai rup paginile9 Ca simt vinovata fata de foaia de &artie.U
Aceasta idee a vinei si totodata a agresiunii fata de foaia de &artie se mai poate intalni la inca
una din participantele la cercetarea de fata. Aceasta face problema destul de interesanta, ca si
anali$a a motivului pentru care se de$volta si se pune o astfel de problema. 1oaia de &artie nu
are viata, asadar agresiuneanu se produce prin scriere ci agresiunea se face fata d ceea ce a
fost scris.
8ianistul* impresii
U7milinta, cru$ime, foame, disperare, frica, selectie, de$olare, g&etoi$are-m-am gandit, am
scris si am rupt ceea ce am scris legat de aceste lucruri incat nu stiu de ce imi este mai teama.
3G
Am va$ut in ultima vreme atatea fime despre tragedia evreilor si am incercat de fiecare data
sa ma oblig sa am pun in situatia protagonistilor, incat sper ca nu am devenit imuna.U
%n raport cu filmul UPianistulU impresiile de$voltate sunt extraordinar de puternice. Ceea ce
vedem adeseori despre ce violente sunt capabili oamenii sa de$volte ne uimeste, ne doare, ne
produce revolta si totodata un sentiment de neputinta. Totusi, intrebarea care s-a de$voltat in
timpul cursului a fost urmatoare" oare invatam ceva din asta, oare aceasta agresiune nu se
repeta la nesfarsit , in mii de alte forme dar din aceeasi esenta9 1aptul ca se recunoaste in
grupuri mici ce-i drept, parca cu frica, faptul ca agresiunea nu a incetat este un adevar la
prima vedere inspaimantator, intrucat cu siguranta nevoia exista in multi, dar la prea putini
este asociata cu o putere care sa acorde si UsansaU de$voltarii unui astfel de
comportament.%mpresiile de$voltate in raport cu filmul sunt cele generale, ale societatii, care
cel putin la nivel de discurs, condamna acest gen de violente extreme.
Ceea ce este demn de luat in considerare si in discutie este finalul fragmentului citat care
pre$inta la nivel subiectiv o agresiune de sine voluntara, traita ca o experienta de viata de o
intensitate greu de transpus in cuvinte. (bligatia atrage atentia asupra faptului ca spiritul
respinge in prima fa$a contactul cu o astfel de realitate. Caracterul , vointa sunt cele care
constienti$ea$a importanta experientei dar si limitele acesteia. %ntentia initiala poate fi in mod
neasteptat pierduta ca efect, care in loc sa sensibili$e$e, atrofia$a simturile prin exces. (ricum
este demna de remarcat vointa si intentia, forta de patrundere si incercarea .
Indiferenta si adaptare-nevoie sau reactie0
U %ndiferenta-asa numita adaptare la mediu care simt ca ma cuprinde uneori, ma intristea$a de
fiecare data cand o constienti$e$.U
%ndiferenta nu este neaparat fireasca, dar mai degraba inevitabila , ea face uneori parte din noi
si da semne ca ne-am sc&imbat, ca ne-am facut mai rigi$i, ca raspundem mai greu si vibram
mai slab cu fiecare lucru care ne uimeste si ne loveste, care ne agresea$a sensibilitatea,
empatia, mila si solidaritatea. Confruntarea frecventa cu raul il face obisnuit si dificil de
evitat. Constienti$area rigidiatatii spirituale intristea$a, dar pare totodata un demers fara
intoarcere, un drum intr-o singura directie. %ar una din conclu$iiile cursului a fost aceeea ca
violenta nu a fost abolita ci doar judecata , ceea ce i-a produs adaptarea si a condus al formele
ei masacate" agresiue verbala, ironie taioasa, exces.
3@
Sinuciderea si valorizarea vietii
UPentru mine sinuciderea repre$inta esecul suprem.U
'inuciderea poate fi privita din doua perspective" pentru cei ce pretuiesc viata, aceasta este un
final brutal, o lupta abandonata si o pierdere neconstienti$ata, in vreme ce pentru aceia care
vad viata ca pe o cruce de purtat, singura speranta se mai indreapta catre o lume necunoscuta,
cu un risc asumat al aceluiasi esec. #isperarea lor poate fi inteleasa tocmai din acesta
acceptare a ceva nesigur, in defavoarea unei suferinte sigure pe care nu mai sunt capabili sa
si-o asume.
1mpatie* egoism* contagiune afectiva si autocontrol
UCa simt vinovata atunci cand am o stare de spirit proasta si nu pot iesi din ea si pe deasupra
o mai transmit si altuia, pentru mine aceasta repre$inta definitia egoismului.U
%n raport cu oamenii din jur se exprima un sentiment de vina in legatura cu fenomenul
contagiunii afective. Tocmai aceasta atitudine este considerata a fi un agoism intrucat
transmiterea problemelor personale catre ceilati va face ca o problema sa afecte$e mai multe
persoane decat a reusit initial in mod direct. Autocontrolul in acest sens se face intru binele
celorlalti ceea ce atrage atentia atat asupra faptului ca aceste experiente au fost traite de cea
care le evita dar din perspectiva receptorului, dar si intelegerea profunda a efectului lor la
nivel psi&ic.
Viata si valoare
UPentru orice problema exista o solutie si drumul parcurs pentru a ajunge la solutie este
intotdeauna o experienta care ne imbogateste, este de fapt viata cu adevarat.U
%n acest fragment este exprimata simplu si totodata exterem de explicit o intreaga filosofie de
viata, o perspectiva matura asupra existentei, un stil de gandire si de actiune.'e exprima ideea
ca viata este cea care ne supune unor probe, unor incercari, iar trecerea peste acestea este
intotdeauna incununata cu un castig personal valoros, cu o imbogatire. %ntelegerea si
acceptarea acestor rosturi si sc&eme de actiune ale vietii sunt nu doar o dovada de
maturitate/morala, intelectuala sau afectiva0 dar si un mod de usurare a momentelor de
confruntare cu noul, cu greul si de$voltarea unei adaptari la acest gen de situatii.
%&R'A( 9
3?
:rumosul naturii reflectat in spirit
U1rumosul exista pretutindeni, incepand cu frumosul din univers, din sistemul nostru solar"
frumosul cerului instelat, cu luna plina, frumosul rasaritului sau apusului de soare, continund
cu frumosul din natura terestra, a carei exuberanta si maretie incanta nu doar simturile care il
percep nemijlocit ci si laura afectiva a existentei noastre.U
#in acest fragment se degaja un optimism puternic, o atitudine po$itiva asupra vietii, o
admiratie deosebita pentru frumusetea si perfectiunea naturii, a lumii inconjuratoare care ne
uimeste la fiecare pas. 'e vorbeste despre un frumos exterior, manifestat la suprafata
lucrurilor, care se degaja din armonia si voiosia naturii dar si despre un frumos interior situat
la un nivel profund afectiv, si re$ultat tocmai din reflectarea in spirit a frumusetii si
perfectiunii naturii.
1ducatie artistica- educarea prin arta a tinerilor
U5iciun tanar n-ar trebui sa fie strain de ceea ce se petrece in jurul sau in domeniul artei, n-ar
trebui sa ajunga uneori la un complex de inferioritate di aceasta cau$a si n-ar trebui sa fie expus
sa aprecie$e la intamplare o opera de arta..ducatia artistica se cere integrata tot mai multin
invatamant si pe toate treptele, de la gradinita pana la universitate, datorita contributiei la
infrumusetarea vietii dar ami ales datorita rolului pe care-l joaca arta ca i$vor al bucuriei in
viata omuluiU
#iscutiile despre rolul educativ al artei la acest curs au sfarsit de fiecare daa cu o singura
conclu$ie"arta trebuie sa aiba un loc in programa scolara prin intermediul unei discipline, care
trebuie predata de persoane competente, iar acest tip de educatie ar trebui sa se afle pe cat mai
multe nivele de studiu, ecventual ca disciplina obligatorie. Consider ca tinerii nu se fac in
mod exclusiv vinovati de lipsa contactului lor direct si frecvent cu arta. ca si multe altele,
dragostea pentru arta se sadest, se educa si infloreste in spirit. %n natura umana, vointa vine in
urma a ceea ce luam in mod usor si firesc din jurul nostru. de aceea tinerii pierd din vedere
arta intrucat le poate parea greu accesibila. Pre$entarea ei intr-o forma placuta dar si usor
accesibila poate tre$i un interes care va face loc unei aprofundari voluntare mai tar$iu.
%n final, aprecierea la intamplare a unei opere de arta este considerata un fel de UexpunereU, ca
o aruncare in mare fara vesta de salvare, ca o de$golire rusinoasa de sine, ca o neputinta.
$e este maiestria pedagogica0
4L
UAntrenarea copiilor in exercitii sistematice , specifice domeniului artistic pentru cei care
dovedesc inclinatii si conducerea lor cu tact constituie o dovada a maiestriei pedagogiceU
Aici se exprima pe langa nevoia de a introdce arta ca domeniu de studiu in scoala si nevoia
de pregatire a cadrului didactic pentru a recunoaste un eventual talent, de a-l pregati pana
acolo unde poate dar si de a-l consilia si orienta mai departe. #incolo de situatiile speciale ale
copiilor talentati, cadrul didactic trebuie sa aiba o pregatire si pentru a expune celorlalti copii
elemente artistice de toate felurile, de a tre$i nevoia de arta in sufletul copilului.Aceasta
intrucat asa cum spuneam si mai sus, inclinatia catre frumos nu este intotdeauna si pentru
toata lumea innascuta, ea poate fi si meria ta sa fie dobandita dar este nevoie de un ajutor din
exterior in acest sens.
%&R'A( ;
$autare personala si cautare diri5ata* scoala si autoinvatare.
UAm cautat prin propriile puteri si am re$olvat cerinte si de aici re$ulta necesitatea
autoinvitatiei la efort intelectual, deoarece invatarea si gandirea trebuie sa fie un mod de a
trai.U
'e exprima in legatura cu procesul de asimilare de cunostinte ideea c: acesta trebuie sa
vin: dintr-o dorinta personala a celui care se instruieste, ca motivatia intrinseca este, asa cum
bine stim cu mult mai puternica si mai productiva in raport cu re$ultatul decat motivatia
extrinseca. #ar este de remarcat ca se ajunge la aceasta conclu$ie printr-un demers personal,
ca este o reusita precedata de un efort de vointa. #incolo de acesta, parerea ca efortul
intelectual ar putea sau ar trebui sa devina un mod de viata , si mai concret invatarea si
gandirea/adica asimilarea de cunostinte, cultivarea si reflectia asupra celor asimilate0 este una
puternica si plina de convingere. #e aici putem trage conclu$ia asupra valori$arilor pe care le
face persoana respectiva in raport cu viata, cu ceea ce eate bine dar si rau, cel putin in ceea ce
priveste planul culturii generale si atitudinii de autodidact a individului.
.efinitia valorii
UValoarea educationala se naste undeva la intalnirea dintre trebuintele studentului, ale scolii
si ale comunitatii.U
Aici intalnim o definitie clara si interesanta a ceea ce am putea sa definim ca fiind o
valoare. Aceasta nu satisface in mod separat nevoile unui grup exclusiv, ceea ce indica o
41
coercitie mai redusa si in orice ca$ tolerabila. #incolo de orice, valoarea nu este ceva exterior,
strain, impus dinafara cu menirea de a modifica interiorul pentru mai binele societatii.
Valoarea este ceva mult mai uman, care reflecta in egala masura, individul, mediul si grupul
social al acestuia, nu este ceva superior, o tendinta a unei societati impusa indivi$ilor ce o
compun, ci un model influentat de personalitatea fiecarui individ.
Rolul scolii in formarea valorilor si competentelor
U.xista mentalitatea ca scoala trebeuie sa furni$e$e competente, prin absolventi bine
pregatiti, iar comunitatea-resurse materiale pentru a sprijini desfasurarea in conditii optime a
activitatii scolare. 'c&imbul nu este atat de transant,comunitati i se cer si anumite atitudini si
modele de oameni reali$ati, care sa stimule$e pe elevi in a interiori$a valorile educationale, iar
scoala ar trebui sa fie mai transparenta in organi$area resurselor, in producerea de re$ultate.U
%n acest text se face o delimitare a setului de obligatii pe care le are pe de o parte scoala ,
dar si comunitatea, societatea in raport cu individul. *olul scolii este doar acela de a forma
competente, sa pregateasca absolventul asa cum se cuvine, si sa ofere un UprodusU de calitate
societatii care il solicita. (bligatia societatii este aceea de a se ingriji de desfasurarea in
conditii optime a activitatii scolare, cu toate nivele de implicatii ale acesteia"de la ba$a
materiala, pana la pregatirea profesorilor, si toate celelalte obligatii ce mai pot fi date ca
exemplu. Totusi, in final, ni se spune ca delimitarea obligatiilor nu este una stricta, si ca prin
natura fragila si solicitanta a educatiei, este nevoie de o cooperare pe mai multe nivele intre
scoala si societate, de un sc&imb sau ajutor in indeplinirea rolurilor fiecaruia.
U'coala, prin valorile sale educationale, trebuie sa-i conduca pe elevi, studenti, catre o
vi$iune prospectiva, de sondare, de proiectare si asumare a viitorului. Cu cat o stare de
tran$itie sociala creea$a mai mult o stare de confu$ie axiologica, cu atat mai mult poate,
scoala ar trebui sa fie mai ferma in optiunea sa de a orienta spre viitor.U
Parerea exprimata aici este una cu care imi permit sa re$one$, intrucat consider cu tarie ca
cea mai buna educatie de care putem sa beneficiem este aceea care sa ne ajute sa ne adaptam
celor m,ai neprielnice medii si evenimente, sa nu ne speriem de nou, de necunoscut.
#ificultatea in raport cu acest tip de educatie vine din fatul ca este necesara o anumita
pregatire a cadrelor didactice, dar si de o curricula adecvata unui astfel de obiectiv.
%n prima parte se exprima ideea necesitatii ca tocmai prin valorile transmise, scoala sa
produca un gen de adaptare si asumare a evenimentelor in cel mai matur mod cu putinta, dar
este de remarcat si invecinarea adoua idei pe cat de opuse in mod aparent, pe atat de
4)
complementare in mod real."proiectarea dar si asumarea viitorului. %n mod real putem crede
ca suntem stapanii vietilor noastre, ca ne putem proiecta viitorul, dar dincolo de aceasta, este
necesar sa constienti$am imprevi$ibilul si elementele de surpri$a pe care ni le re$erva viata.
#incolo de aceasta , se atrage atentia asupra asupra modului in care pre$entul social si
politic afectea$a scoala ca institutie sociala care promovea$a atat cunostinte cat mai ales
valori. #in punctul de vedere al autoarei fragmentului, orientarea scolii trebuie sa fie catre
viitor, atunci cand pre$entul este destul de viciat incat sa fecte$e de$voltarea tinerilor din
punct de vedere axiologic. 5ecunoscand viitorul, scoala trebuia sa produca oameni adaptabili,
care se plia$a dupa nou, care il accepta dar nu i se supun in totalitate, tocmai din prisma
valorilor dobandite din scoala, care promovea$a prudenta, cercetarea, trecerea printr-un filtru
logic, fara exagerari care pot degenera in inadaptare. .senta pe care individul o pastrea$a este
valoarea, printr-o rigiditatea controlata a persoanei capabile sa se adpte$e la sc&imbare.
Tran$itia sociala creea$a confu$ie axiologica, UbalciulU de valori generea$a dificultati
neobisnuite in raport cu optiunile axiologice. Aceasta dificultate poate conduce la alegeri
intamplatoare" asa cum in socieatea noastra, este mai usor pentru tineri sa aleaga un gen
mu$ical promotor al unor valori indoielnice, si care in sine are o calitate indoielnica in raport
cu atingerea coardelor sensibile dar si raportat la mesajul transmis. Toatea acestea se reflecta
in viata si se vad oriunde in jurul nostru. Tinerii adopta un model vestimentar si atitudinal
UmanelisticU, pentru ca acesta este un exemplu la indemana, din varii motive, care pot fi
esecul scolii, esecul educatiei de acasa, sau pur si simplu lipsa de optiuni care sa se afle la fel
de aproape, care sa fie in egala masura la indemana.
<,oti diferiti* toti egali3<
U'untem c&emati a invata sa facem fata disputelor in mod civili$at intr-o atmosfera de
respect si intelegre a ceea ce este diferit.U
Aici intra alaturi de acceptarea a ceea ce este diferit, si invitatia de a invata din trecut, de a nu
repeta greseli legate de intoleranta, de respingere dar mai ales de agresiune fata de ceea ce ne
depaseste nivelul de intelegere.1aptul ca depasirea disputelor in mod civili$at necesita un
proces de invatare, atrage atentia asupra faptului ca in mosd obisnuit, calmul si respectul nu se
incadrea$a in setul initial de raspuns la necunoscut, la ceea ce nu putem intelege. %ar acest
fapt, inainte de a incerca sa fie sc&imbat prin educatie, trebuie sa fie constienti$at, pentru
aputea fi tinut sub control de subiectul care il, traieste. Violenta e mereu langa noi, in
4-
manifestari mereu diferite dar in esenta aceleasi, si motivul pentru care gradul ei de intensitate
difera de la o persoana la alta sau la categorii sociale sau profesionale este tocmai gradul in
care educatia s-a manifestat si a influenat in mod po$itiv aceasta constienti$are si modelare
urmate de autocontrol.
Valori ale societati
U'coala insasi si oamenii care o repre$inta vor promova modele de gandire si actiune prin care
sa exerse$e competentele cerute de viarta intr-o societate democratica" cooperarea,
comunicarea, armonia, ec&ilibrul interior, respectul.U
'e sustine ideea exersarii inca din scoala a competentelor pe care le soliciata societatea intru
adaptarea individului si acceptarea acestuia in diferite medii, de la cel profesional, pana la cel
social. Aceste valori sunt enumerate si promovate la rangul de valori care asigura sau macar
conduc catre o imagine si o viata placuta si frumoasa.
Cooperarea, poate fi va$uta aici ca o legatura profesionala si sociala intre oameni, dar si ca
un antonim al competitiei, care in anumite situatii poate conduce la acte de violenta verbala si
fi$ica.
Comunicarea-exisenta, mentinerea si cultivarea unui sc&imb de idei intre oameni, afirmatia si
raspunsul si raport cu celalalt la nivel profesional, moral, afectiv, social, sc&imbul liber de
idei intre oameni, de$baterea, ca procese de cunoastere, dar mai ales de sociali$are.
Armonia si ec&ilibrul interior-sunt doua de$iderate majore ale unei societati pentru fiecare
dintre indivi$ii care o compun. Aceasta si deoarece, di$armonia sau de$ec&ilibrele pot sa
apara ca urmare a unei actiuni viciate a societatii la nivelul individului.#incolo de aceasta,
faptul ca acestea doua sunt considerate valori, demersul catre atingerea lor porneste in primul
rand de la societate, dar cel mai important rol il are individul, pentru ca el le asimilea$a in
timp si le accepta ca pe componente axiologice personale.
*espectul este o valoare generala, pentru ca doar gandindu-ne putem identifica multe
categorii de respect"fata de sine, fata de familie, fata de prieteni, fata de rtara, etc.*aportarea
respectuoasa la fiecare dintre sistemele de referinta ce pot fi enuntate, poate conduce la un set
de norme. Problema in acest context este aceea ca unele norme re$ultate pentru acelasi
individ, dar vi$and sisteme de referinta diferite, pot crea conflicte valorice interne, care pot sa
conduca la un de$ec&ilibru interior. #aca intr-un singur fragment am gasit cu usurinta o sursa
43
posibila de conflict valoric, putem deduce in mod cert delicatetea problemei la care facem
referire, cu toate implicatiile si re$ervele ce pot sa decurga de aici
%&R'A( =
:ericire
UToti dorim sa fim fericiti. #ar ea, fericirea, e mai mult o tema de conversatie decat realitatea
palpabila.U
Aici avem de-a face cu o atitudine re$ervata si pesimista/si totusi realista, daca spunem
glumind ca un pesimist e un optimist trecut prin viata0 in raport cu viata dar mai ales cu un
subiect delicat"fericirea personala si fericirea in general. 1ericirea este mai degraba va$uta ca
un de$iderat, ca o tendinta dificil de implinit, ca un absolut de care putem cel mult sa ne
apropiem, si in niciun ca$ sa il atingem.#incolo de orice , fericirea poate fi incadrata in
categoria valorilor, intrucat este un ideal de atins si solicita respectarea unor reguli.
:ericirea care se confunda cu / placere* implinire* posesie a cuiva sau a ceva
U7nii dintre noi confunda fericirea cu placerea, eu nu cred ca fericirea este acelasi lucru cu
dorinta implinita"vreau o casa -o cumpar, vreau un automobil- il cumpar si pe acela, vreau un
barbat- il cuceresc.U
#iscutia care se ridica in acest fragment este una interesanta si din pacate des intalnita, si
anume aceea de a defini fericirea in sine, dar si in raport cu anumite elemente ale vietii. %n
raport cu realitatea si cele observate in mediul din jurul sau, constata ca oamenii au tendinta
de a confunda fericirea cu implinirea unor dorinte materiale, a unor asteptari lumesti, fara
legatura profunda cu latura spirituala. %nsa in raport cu acest aspect, discutia despre valori se
orientea$a in directia modului relativ si subiectiv de formarea axiologica a indivi$ilor.
Caracterul, ca dimensiune axiologica a personalitatii, este supus judecatii, dar intotdeauna in
fata unor astfel de discutii delicate, se pune problema sistemului de referinta prin care se
priveste atunci cand se face judecata.
Pentru ca discutia despre fericire da impresia unui teren instabil, se identifica in text o
definitie a fericirii, pe acre o vom pre$enta in ideea clarificarii punctului de vedere di care este
abordata discutia"U.u cred ca fericirea este starea in care omul este lipsit de orice dorinta, el e
fericit ca exista, pur si simplu, fara ca bucuria lui sa depinda de nu stiu ce calatorie sau nu stiu
ce acaparare de sentimente sau averi.U
44
Am semnalat aceasta definitie deoarece consider ca este o perspectiva inedita asupra vietii in
general, dar si un de$iderat destul de interesant in legatutra cu ceea ce numim in mod obisnuit,
fericire personala .
1aptul ca fericirea este considerata ca fiind acea stare Uin care omul este lipsit de orice
dorintaU, asadar , acea stare de liniste, de ac&ilibru perfect in care dorinta este abolita pentru
ca orice plus sau minus, nu ar face altceva decat sa afecte$e aceasta stare. %nsa, in lumea
noastra, o astfel de atitudine risca sa fie considerata o plafonare, o ramanere la un nivel, o
stagnare, care mai devreme sau mai tar$iu tot va aluneca in involutie.1ericirea prin sine, prin
constiinta propriei existente, este de$ideratul exprimat in mod sincer, dar gradul de
aplicabilitate al acestui principiu in realitate este unul incert.
$e e fericirea0
U%n starile de reala fericire, dispare gustul pentru conversatie. 1ericirea se poate exprima si
prin tacere, in asemenea imprejurari, cuvintele nu mai sunt necesare!.
1ericirea este cu atat mai putenica si mai intensa, cu cat este traita mai interior, mai in sine.
Ca si cum impartasirea ei cu oricine altcineva ar injumatati-o, ar face-o sa isi piarda din sens.
#oar atunci cand fericirea reste reala, gustul conversatiei, care inseamna in primul rand
impartasire, dispare. Conversatia este utila doar in nefericire, pe cand fericirea tre$este un
egoism incarcat de teama, dar si o abtinere pentru a nu scade in intensitate trairea.
1manatia ideilor/ imagine si personalitate
U(mul este viu precum viu este pamantul. .ste ca si el invaluit in ceata ideilor pe care le
emana.5atura sa ramane ascunsa si pare sa fie facuta doar din lumini si umbre. #ar eu nu sunt
doar ceea ce vreau sa fiu, sunt deasemeni si ceea ce nu-mi place- nu vreau sa fiu.U
'untem cu siguranta ceea ce afirmam prin cuvintele, gesturile, comportamentul si atitudinea
noastra. #ar comparatia cu pamantul trimite la elemente puternice legate de intimitatea
materiala despre care vorbea 6aston Hac&elard in UPamantul si reveriile odi&neiU dar si in
UPamantul si reveriile vointeiU.
Comparatia pamantului cu omul aduce ideea unei intelegeri si comunicarii profunde cu
elementele terestre si orientarea spatiului imaginar catre acesta directie. Acea frumoasa
invaluire a omului in ceata ideilor pe care le emana este o frumoasa comparatie, un element ce
tine de creativitate si totodata de sensibilitate.
4B
%n principiu se sugerea$a ideea catot ceea ce credem ne urmereste si ne eset atribuitde catre
ceilalti ca o Uceata insotitoareU.Aceasta $ona de emanatie insa sugerea$a si ideea unui spatiu
personal de manifestare a unor idei, a unor principii care merg impreuna cu purtatorul lor ca
un abur,ideile nu raman interioare, ele sunt emise si gravitea$a in jurul celui care le-a emis.
%n a doua parte a fragmentului apare o idee pe care o mai intalnim de-a lungul cercetarii, in
care se exprima neputinta fata de anumite manifestari personale reprimete, dincolo de imagine
placuta, de $ona po$itiva a fiecaruia dintre noi, exista si locuri ascunse, neplacute celui ce le
poseda, $one pe care nu le putem ucide, dar de care putem fugi pana la un moment dat, in care
ele isi cer dreptul sa se manifeste.
Vointa se manifesta si constrange in raport cu modelul po$itiv afisat lumii din jur, dar
dincolo de orice efort, nu putem si nu avem cum sa fim perfecti. Asa cum spune si Hlaga,
Unumai in lacuri cu noroi pe fund cresc nuferiU. Asadar, uneori raul din noi scoate la iveala
nuferi, care sunt o expresie a inaltarii prin depasirea de sine, prin intelegerea propriilor limite
si prin acceptarea $onelor ascunse mai mult sau mai putin intentionat.
'imeni nu ne intreaba daca vrem sa ne nastem
UCreatia mea a inceput inaintea nasterii. 5u am putut alege in ce lume sa ma nasc.
Aceasta idee este una i$bitoare, o problema pe care in orice mod am intoarce-o, nu am reusi
sa ii gasim o re$olvare catre niciun sens. %ntr-adevar, nu alegem in ce lumesa ne nastem, nu ne
putem alege parintii, tara in care sa ne nastem, si cu atat mai putin influentele din primii ani
de viata cand manifestam cel mai ridicat grad de fragilitate si influentabilitate. Traim intr-o
lume pe care nici macar din punct de vedere material nu o putem patrunde si cunoaste in
totalitate. #incolo de toate progresele pe care stiinta le revendica, pe $i ce trece intelegem in
mod i$bitor de dureros ca suntem nestiutori, neputinciosi, vulnerabili si tematori de toate.
Atunci, cum putem raspunde cuiva care, daramat de suferinta si de intelegerea vietii, ne
intreaba in mod simplu, de ce nu putem alege daca sa ne nastem sau nu, sau mai mult, unde si
cand sa ne nastem.
,impul pierdut si timpul castigat
U5-am stiut sa dramuiesc timpul, n-am fost atenta cand sa vin si nici cand sa plec, de aceea
am ramas agatata intre doua lumi, intrebandu-ma mereu unde vreau cu adevarat sa ma
odi&nesc.U
4G
#incolo de tot pesimismul resimtit in fragmentele de pana acum, in acesta se exprima un
regret fata de timpul pierdut, o raportare dureroasa fata de lipsa de cunoastere si de experienta
de la inceputul vietii, care ne face adeseori sa pierdem momente pretioase, sa pierdem timp
sau sa lasam pau$e neacoperite in timp. Toate acestea sunt elemente fata de care, sentimentul
de vina se manifesta in liniste si in durere.
%n raport cu tot ceea ce s-a pierdut,,apare un regret al unor deci$ii care nu par neaparat
gresite cat greu de catalogat ca fiind sau nu gresite. Venirea si plecarea, acceptarea si
abandonul sunt doua elemente ramase necunoscute ca si mod de aplicare concreta in viata, ca
si o recunoastere a unei lipse de experiente sau de sc&eme de actiune in raport cu lumea. 'e
resimte ca un abur, suferinta necunoasterii si intelegerea dificultatii de a cunoaste.Teama de a
gresi in legatura cu o optiune sau alta produce o suspendare intre doua lumi, o incapacitate de
a alege, o stare de meditatie constanta si pana la urma obositoare pentru alegerea unei directii.
Apare insa in mod recurent, acea nevoie de odi&na exprimata anterior, acea dorinta de a se
linisti, desi nu se specifica in mod clar daca acest lucru se va face eventual cu proucerea unei
optiuni clare si situarea in acea optiune cu asumarea tuturor riscurilor.
Alegerea inseamna maturitate, pentru ca in mod cert ambele optiuni au avantaje si
de$avantaje, iar dificultatea oriecarei alegeri vine din urmatoarea dilema" a renunta la ceva nu
inseamna a renunta doar la de$avantajele cat mai ales la avantajele pe care le ofera. %nsa, doar
optiune, redusa in modul cel mai abstarct cu putinta, surprinde toate elementele vietii. Tocmai
de aceea experienta alegerii este una pe cat de dureroasa si de incarcata afectiv, pe atat de
influenta in procesul de maturi$are.
Singuratatea ca valoare
UPascal/mi se pare0 spunea ca multe din nenorocirile individului se nasc din neputinta de a
ramane singur intre patru pereti.Cat adevarcU
'inguratatea nu mai este o stare, ea este un de$irabil, un spatiu, un timp, o imagine clara unei
nevoi a individului de a nu mai suferi. 'inguratatea este exprimata ca si o optiune in raport cu
sociali$area, ca o alegere a unui drum mai simplu, mai putin incarcat de durere. %n
principiu,se spune ca durerea vine din ceilelti, din influenta lor, promovand astfel o idee care
trimite cumva/desi nu in mod direct0la *ousseau.
5evoia de sociali$are este insa puternica, este ceva cu care pe langa fapul ca ne
nastem/piramida lui CasloD0, ne este si inoculata de la varste fragede"prietenia, relatiile cu
4@
ceilalti, valorile raportate la aceste relatii. %n principiu, posesoarea jrnalului face o judecata
dura a valorilor societatii, si totodata formulea$a in mod ascuns de cele mai multe ori,
acu$atii aduse societatii pentru stilul de viata pe care il promovea$a si care conduce la
suferinte despre care se crede ca ar fi evitate in lipsa unei educatii precum este cea pe care o
dobandim.
Singuratate si teama de a ramane singura cu sine
U.u am injg&ebat in graba o viata artificiala, numai si numai sa nu raman singura cu mine.U
5evoia de singuratate exprimata mai sus ramane la stadiul de de$iderat si din cau$a faptului
ca din sine exista o reticenta fata de abndonul lumii si al celorlalti. .ste in mod clar o lupta cu
sinee, un demers inacrcat de rana si de alergare, de inot impotriva curentului, intrucat, orice
am sustine, nu este altceva decat o fuga lasa de sine insusi.
#e multe ori poate, constienti$am ca optiunea cea mai dureroasa si costisitoare afectiv este
cea mai UsanatoasaU, si tocmai de aceea ea are uneori sansa de a fi aleasa. %nsa lupta se duce
tocmai la acest nivel, prducand o durere in individul care suporta mental o astfel de $batere.
.ste de remarcat faptul ca toti ceilalti sunt considerati ca fiind mai degraba mijloace si in
niciun ca$ scopuri, sunt UmetodeU de a fugi de singuratatea caderii in sine. Pesimismul
fragmentului trimite intr-un fel la argumentarile lui Cioran despre singuratate si insingurare,
raporturile dureroase cu ceilalti fiind considerate vicieri spirituale, pangariri de sine prin nevoi
care,odata satisfacute, devin devoratoare.
$onversatie cu sine
U'i acest lucru nu l-am facut pentru ca m-as fi temut de o cumplita confruntare cu mine
insumi-nu,ci pentru ca mi-am dat seama ca n-am ce sa-mi spun, ca eu pentru mine nu
repre$int niciun interes.5-am nimic important sa-mi spun. U
Aceasta lipsa de interes fata de sine nu este una reala daca stam sa privim afirmatiile de pana
acum, in care pentru mai binele personal se exprima idea ca insingurarea ar re$olva in mod
cert suferinta provocata de contactul cu ceilalti. Lipsa de interes fata de sine si a vreunui
subiect de conversatie cu propria persoana este un fel de suparare in speranta obtinerii unei
modificari compotamentale. Asa cu mama se supara pe copil pentru a-l face sa inteleaga, dar
nu considera in mod real ca nu-i va mai vorbi niciodata, desi ameninta in mod constant cu
asta.
4?
:uga de autoevaluare
%nvente$ orice numai ca sa nu stau de vorba cu mine.!
#iscutia cu sine este evitata, ca o fuga de raspundere sau de autoevaluare, ca o evadare
temporara din sine, discutie care, in mod normal tot va ajunge sa se desfasoare candva. .ste
vorba doar de o impingere cat mai departe a momentului in care se va petrece discutia.
%nventarea scu$ei insa atrage atentia asupra faptului ca avem de-a face cu o pacalire! de sine,
cu o inventare a unor motive care cumva, si pana al un anumit punct ajung sa fie cre$ute.
Singuratate* socializare si alteritate
#aca as fi acceptat sa am intalnesc cu N sau cu d nu alungam plictiseala si nici nu umpleam
golul, nu reuseau decat sa se intalneasca doua drame, doua frici. 'i atunci singuratatea este un
sentiment pe care nu-l cunoastem, pentru ca, in realitate nu-l acceptam.!
%ntalnirea, raportul cu ceilalti nu este in mod real acceptat si considerat ca un de$iderat
specific finite umane, pentru ca la nivel personal, este respins ca nevoie. (rice intalnire, orice
raport cu ceilalti, nu ajuta in mod real la re$olvarea celor doua probleme importante"
plictiseala si golul resimtit in motive ce nun e sunt facute cunoscute. %ntalnirea, raportul intre
doua personae eset va$ut la un nivel destul de dur" este intalnirea a doua drame, doua frici!.
.ste asadar atribuita tuturor, idea de relationare din obisnuinta, din raspuns plicticos la
cerintele societati si in niciun ca$ relationarea din nevoia despre care ne vorbeste CasloD in
piramida trebuintelor. .xista aici o $ona profunda, in care se atrage atentia ca orice om poarta
cu sine o drama, o $ona personala de neimplinre, incarcata de durere, de$amagire si totodata
de frica. 'ociali$area este totusi un spatiu apparent caldut si confortabil. Totusi, viata traita si
manifestata real nu se intampla prea des intr-un spatiu desc&is cum este cel al sociali$arii.
$unoasterea si necunoasterea singuratatii
'i-atunci singuratatea este un sentiment pe care nu-l cunoastem, pentru ca in realitate nu-l
acceptam.!
Perspectiva din care este privita singuratatea nu este una a aceeptarii passive ci mai degraba
una a cautarii si dorintei. Lipsa de acceptare in raport cu evenimentele ne impiedica sa le
cunoastem si sa le luam ca atare in mod real. La modul particular, si singuratatea subscrie
BL
acestei reguli, intrucat este va$uta ca o valoare, ca un de$irabil, in final ca o sursa a fericirii
sau macar a implinirii personale.
Valoarea singuratatii" contagierea singuratatii
'inguratatea s-ar putea sa ne fie prieten, dar indarjirea prin care cautam s-o vedem la fata, o
transformam intr-un adversar. Trebuie sa ai puterea sa-ti accepti si sa-ti intelegi vidul, sa-l
strabati in liniste, fara sa-l umpli nici cu orgolii, nici cu lecturi, nici cu marturisiri, nici cu
sexualitate fara iubire, nici cu mu$ica preclasica,ci pur si simplu in liniste.!
%n acest fragment se face o promovare a singuratatii, se desfasoara o argumentare in
legatura cu beneficiile spirituale ale refu$ului contactului si sociali$arii cu ceilalti. Ceea ce in
mod neobisnuit ne impiedica sa cunoastem si sa promovam prin exemplul personal
singuratatea este dorinta de a o privi in oc&ii, de a se situa deci intr-o po$itie de fata in fata
ceea ce crea$a atmosfera unei opo$itii. Viata in definitiv, este o lupta care in mod real si
profund este o lupta cu sine pentru autointelegere si acceptare. #ar aceasta acceptare este in
legatura cu o anumita caracteristica i$bitoare" acceptarea si intelegerea propriului vid,
c&aracteristic oricui prin insasi natura umana a fiecaruia.
%n demersul si asa destul de greoi de caceptare si intelegere a ideii unui vid interior,
urmea$a strabaterea lui in liniste/fara suferinta manifesta deci, fara lacrimi si vi$ibilitate a
durerii0 dar si fara o umplere a acestuia cu tot felul de elemente care contaminea$a, iar aici ne
sunt enumerate"orgolii, lecturi, marturisiri, sexualitate fara iubire ori mu$ica preclasica. Toate
acestea pot fi elemente de linistire in suferinta, iar evitarea lor nu este decat o invitatie la o
traire reala, la o durere care maturi$ea$a, care desc&ide catre intelegerea unor sensuri pe care
nimic in afara de suferinta nu le poate oferi.
%&R'A( >
Violenta"innascut sau dobandit
Cru$imea o regasim pretutindeni, incepand din interiorul nostru si continuand apoi cu
mediu exterior, daca mai reusim unii dintre noi sinceri fiind sa depasim granitele propriei
noastre finite. #in acest punct de vdere este foarte important modul in care noi ne raportam la
o anumita situatie, modelul cultural din care provenim, poate c&iar starea noastra de spirit.!
Traim intr-o lume complexa, dar mereu in progres, mereu privind inainte si consideram
adeseori ca am trecut peste cru$ime, ca am evoluat, dar realitatea de care i$bim $i de $i, ne
B1
demonstrea$a prin ceilalti dar si prin noi insine ca violenta doar se masc&ea$a si se manifesta
in forme mai ascunse. Totusi, dincolo de cru$imea instinctuala, va$uta ca o nevoie, ca un
raspuns instinctual, exista si o cru$ime exagerata, maladiva, manifestata extreme si soldata cu
evenimete care ne uimesc si ne impietresc, produc in noi reevaluari si rescrieri ale sistemelor
de judacata a lumii. Cru$imea este in noi si in afara noastra. Cea interioara este vi$ibila
pentru ca se resimte dramatic si personal. Cea exterioara este mai greu de evaluat intrucat se
trece mai greu de granita personala dar si pentru ca in raport cu aceasta apar si alte variabile
legate de mediu si de ceilalti, care pot sa reduca din obiectivitate.
Violenta sufera un proces de cen$ura, care reduce manifestarea pana la un anumit punct,
dar acesta este intotdeauna un rod al educatiei si mai ales al modelelor culturale.
$ruzimea ca o maladie
Cru$imea a insotit omenirea de la primii sai pasi, cu timpul ea luand forme din ce in ce mai
rafinate, samburele cru$imii se transmite cu o forta ce o depaseste pe cea a maladiilor,
suferind mutatii ce-l fac a reaparea iar si iar sub forme noi, mascat dar in acelasi timp atat de
transparent.!
Cru$imea, violenta extrema sunt comparate cu o maladie, cu un virus, care de$volta
imunitate la orice tratament, dar se si transmite cu rapiditatea si forta unei boli contagioase.
#incolo de aceasta, mutatiile violentei nu sunt decat forme mascate, si totusi extreme de
evidente pentru cei ce laeg san u se minta sis a observe , sa accepte realitatea asa cum se
pre$inta ea, in conditiile in care nu poate fi sc&imbata total ci doar imbunatatita. *afinarea,
&otia manifestarii violentei ii acorda acesteia o personalitate, fac din ea o entitate vie, cu un
scop bine definit si cu o viclenie innascuta.
Atitudini sociale invatate si raspunsuri morale reale la evenimente
5e aratam miscati de excesele de cru$ime ce au imbracat forma masacrelor, oprindu-ne o
clipa din tumultul activitatilor noastre cotidiene pentru a adopta o reactie sociala po$itiva, cat
de profunde sunt aceste sentimente, nu ne putem pronunta si nici generali$area unor anumite
reactii caracteristice unor semeni ai nostrii nu ar fi un gest prea corect.!
*eactiile de buletin de stiri! pe care le adoptam adeseori fata de manifestarile de
agresivitate, sunt asemeni unora dintre actele de violenta, atitudini invatate in societate,. 5e
simtim le$ati, ne este frica, ne manifestam indignarea, pentru ca tocmai educatia a sadit in noi
B)
aceste atitudini care vin repede sa raspunda atunci cand ni se cere o parere. Ceea ce credem
in mod real, se incadrea$a intr-un cumul de atitudini printre care poate sa fie in mod real
repulsia, dar poate in acelasi mod sa se afle si o intelegere si acceptare. *aspunsul social insa
poate sa fie acelasi la doua personae care au pareri diferite, c&iar opuse.
#incolo de aceasta, considerarea unor manifestari violente ca fiind generale, commune
tuturor oamenilor nu este considerate ca fiind o atitudine corecta.
Agresiunea fata de foaia de hartie
7neori acoperirea unei pagini albe cu propriile noastre idei este un gest de cru$ime ce se
materiali$ea$a in simplul fapt de a intina o foaie alba, pura cu ideile noaste mici si
neinsemnate, atata timp cat exista sansa sa fi putut fi folosita mai bine.!
5e confruntam din nou cu idea agresiunii fata de foaia de &artie, ceea ce poate sa ne indice
pre$enta unei valori comune mai multor persoane cu privire la atitudine violenta si
de$onoranta a scriitorului in raport cu puritatea si acceptarea tacita a ideilor pe care aceasta o
manifesta. Curdarirea este si un efect al acoperirii &artiei cu idei lipsite de fecunditate
artistica si de insemnatate si durabilitate in timp. Aceasta folosire intr-un alt scop, mai bun,
este totusi o perspective corecta in contextual $ilelor noastre, cand avem de-a face cu atatea
defrisari in vederea exploatarii lemnului pentru ontinerea &artiei. #ar in ceea ce ma priveste,
consider ca raportarea acestei probleme la o simpla foaie pe care se asterne o idee poate sa
para putin exagerata.
Arta este definita in final ca fiind/ !$autarea unui mod de a reusi sa e#primi si altceva
decat asteptarile societatii proiectate asupra mea3!
Pentru multi dintre artisti, bucuria si frumusetea pe care arta le-o adduce la nivel strict
personal vine tocmai din modul in care aceasta ofera in mod placut si fara implicatii negative
evadareadin real, dar mai ales din sistemul de norme, din incorstarile societatii, mai exact
tocmai din sistemul de valori pe care ne-am propus s ail luam in dicutie.
#incolo de acesta, in modul cel mai bi$ar, aceasta evadare din norme/si dupa unii c&iar
evadare din normal0, adduce creatorului tocmai o aura de acceptare generala a mesajului sau,
o admiratie a celorlalti fata de modul original si constructive de manifestare a unei atitudini
antisociale si poate c&iar a unei violente i$bucnite intr-o forma si o $ona in care agresiunea nu
B-
se resimte. .ste exact ceea ce spunea 1reud despre refulare si manifestare artistica in vederea
scoaterii acestor tendinte pentru eliberaea si calmarea spirituala.
%&R'A( )?
Valoare si frumos
Am trait o serie de sentimente contrarii. La inceput durere confu$a, apoi $bucium launtric,
culminand cu nevoia de evadare din sine. Am avut sentimental trairii sacruluibam putut simti
marginile frumosului. %ndemnul de a invata sa respiri, sa privesti, sa adulmeci, sa simti, sa
admiri, sa cauti, sa explore$i, sa cunosti, sa impartasesti, sa $ambesti, sa admiri existenta
frumosului, sa-l contempli, sa te expui lui, sa te lasi gravat de nebanuitele lui forme.!
'e resimte in fragmentul citat depasirea unei perioade de cri$a, in primul rand din trairile
exprimate ca $one de trecere" !durere confu$a!, $bucium launtric! si evadarea din sine!. #e
aici se intrevede idea de durere depasita urmta de un process de rease$are de sine, de
maturi$are ca urmare a iesirii din sine, a abandonului personal in vederea unei regasiri
ulterioare la un alt nivel. Axiologic, cri$a este depasita printr-o reorgani$are valorica, generata
de experienta impresionanta a trairii sacrului, intr-un mod cel putin extreme, prin
recunoasterea atingerii tocmai a limitelor frumosului.
Aceasta intalnire impresionanta cu frumosul are efecte nebabuite in sprit, tre$ind o serie de
desc&ideri catre lume, de invitatii ale frumosului care se ofera sa se lase cunoscut intru totul.
.xperienta este o imbogatire valorica si afectiva, dar si o invitatie la o cunoastere spirituala
deosebita prin toate simturile"respiratie, va$, miros, tactil. #upa suita de simturi c&emate la
explorare, este randul spiritului sa se desc&ida" simtirea plenara, admiratia, cautarea febrile,
c&iar explorarea, pentru ca mai apoi toate aceste interiori$ari sa se manifeste in afara, sa
exprime, sa impartaseasca!, sa ofere celorlalti experienta bucuriei cunoasterii. %n final se
produce o intoarcere la sine intru finali$area frumusetii procesului de cunoastere, ca orice
impartasire, exprimarea frumosului este urmata de intoarcerea in sine" noul spirit se
abndonea$a aceleasi lumi de pana acum dar cu o alta sc&ema interioara de intelegere,
cunoastere si asimilare.
'e intrevede o orientare spre cunoastere in toate formele si cu toate simturile, explorare
pana la cel mai indepartat nivel, de la suprafata pana la cele mai nebanuite, neasteptate si
poate c&iar nedorite profun$imi. #incolo de explorare se reliefea$a si idea de dec&idere
sincera, de inviere in fata daltei experientei, de abandonare in valurile cunoasterii.
B3
Acceptare sau evadare din norma" raportul intre norma si normalitate
Tot pendule$ intre idea de existenta moderata, imbibata in ec&ilibru, reusita, eventual
aclamari sociale/prostii0 si detasare, de$mat/cand e ca$ul0, fara regrete, uri, disconforturi
legate de criticile unor logici.!
'e intrevede aici o lupta in spirit, intre nevoia de acceptare social prin raportarea la norme
si respectarea lor, iar pe de alta parte se afla nevoia de a raspunde afirmativ cerintelor ce se
ridica din interiorul finite, solicitari avide care cer tocmai nesupunerea, ra$vratirea, si totodata
respingerea sociala. 'i tocmai de aici conflictul si imposibilitatea ramanerii intr-o alegere,
mentinerea ei cu fermitate si incredere.
&niversalizarea suferintei
Pana si #umne$eu sufera de o tulburare de personalitate- poate c&iar sc&i$ofrenie-asta asa de
la sc&i$o-ruptura. Cor de frica sa nu-mi pierd mintile.!
'uferinta puternica resimtita in spirit, generea$a idea unei universali$ari a propriei tulburari
de personalitate. Pana si divintatea isi pierde din puteri si cade in durerea si interiori$area unei
tulburari de personalitate.
Tulburarea de personalitate sc&i$oida se caracteri$ea$a clinic printr-un grad semnificativ
de introversie, detasare de realiate, sociofobie, nonimplicare si slaba disponibilitate de
re$onanta afectiva.!/6eorge %onescu, Tulburarile de personalitate0
Asadar acesta este tablul atitudinii lui #umne$eu in lume. .ste un #umne$eu retras,
introvert, dar maia les sociofob, indifferent la c&emarea creatiei sale, neimplicat dar mai ales
cu acea slaba disponibilitate de re$onanta afectiva.
.xplicatia care vine in raport cu sc&i$op&renia divina, aceea de sc&i$o-ruptura! amplifica
idea de abandon, de lipsa de interes si orientare in sine, ca o rupere de lume.
%deea de rupere crea$a impreia de necesar dureros al desprinderii, de suferinta create in jurul
acestui abandon, darsi de retragere in sine si meditatie a aceleasi divinitati.
+Viitorul e incert iar sfarsitul intotdeauna aproape!
%mi tot reverberea$a in minte cuvintele cuiva"``viitorul e incert iar sfarsitul intotdeauna
aproapeaa.Cu ceva vreme in urma actiunile mele se derulau sub motto-ul ``daca mori
B4
maine9aa. Aceasta interogatie era un stimulant excelent pentru depasirea anumitor granite ce
pareau impenetrabile!
Viata traita sub imperiul temerii constante de moartea mereu nesigura si totusi intotdeauna
aproape, mereu surprin$atoare, opusa oricarei reguli omenesti ce poate candva sa o
conteste.incertitudine viitorului si a momentului final generea$a o orientare mai riscanta si
totodata mai desc&isa catre orice gen de experiente. #epasirea granitelor insa este cu mult mai
usoara atunci cand limita stimulea$a adrenalina, si viata se cere traita plenar, experientele nu
se vor abandonate iar regretul de a nu fi facut ceva este probabil cel mai dureros si agresiv
dintre toate.
.efinitia iubirii
%ubirea nu presupune decat cautarea unui ideal, fiind intretinuta de acesta si murind prin
satisfactie.!,!1reud spunea-si #umne$eule cat de mult imi placecca iubirea este prototipul
psi&o$ei.U
Aici iubirea este va$uta ca un ideal si nu doar ca un sentiment in sine, luat ca atare. #incolo
de aceasta, se atrage atentia asupra imaginii deformate pe care o are sentimental de iubire, si
mai degraba asupra imaginii sale incomplete. %ubirea nu este doar o $ona de atitudini
de$interesate, doar grija fata de celalalt si regasirea in acesta. %ubirea poate fi si o sursa de
implinire a unui ideal personal, nu neaparat material, cat poate implinirea unui model anume
legat de fericire, de implinire. %nsa implinirea idealului este si momentul ce precede
distrugerea visului si totodata a interesului in apropierea de celalalt.
#oar urmarirea unui ideal ofera $ona de special a iubirii, intrucat implinirea nu face
altceva decat sa consume atat apropierea cat si telul comun care tine impreuna atat grupurile
de oameni cat si relatiile de cuplu. Prin aceasta definitie insa putem trge conclu$ia ca iubirea
ar putea sa fie doar un simplu process de cunoastere, ca oricare altul, ca o cautare al carei
interes se stinge odata cu intelegerea si atingerea obiectivului initial.
Legat de al doile aspect pe care fragmentul il pune in discutie, asocierea sentimentului de
iubire cu psi&o$a adica face loc apritie involuntare in constiinta a unor idei sau temeri
obsedante. 1aptul ca iubirea se ofera ca prototip pentru a astfel de manifestare atrage atentia
asupra unei imbolnaviri prin acest sentiment, si se ofera ca argument pentru ferire de o astefel
de traire.
BB
Si totusi* iubirea
%ubirea reverberea$a suferinta, tristete-de orice natura ar fi. %nsa tot datorita afectiunii avem
acces si la cele mai frumoase experiente reale si virtuale,este adevarat de cele mai multe ori
imbibata de contraceptivul vital care este ilu$ia.!
#incolo de tot raul pe care il sadeste in suflet, iubirea are avantajul ca produce si unele dintre
cele mai frumoase experiente, fie ele reale sau virtuale, ceea ce aici ar putea sa para tocmai
visele pe care le tesem in jurul unei persoane sau al unui sentiment.
1oarte interesant este modul in care este privita iubirea, ca fiind imbibata de un
contraceptiv vital!, si anume ilu$ia. Asadar nu iubirea cat mai ales ilu$ia care o insoteste este
o manifestare interioara ce se opune vietii, care ucide si raneste. %n lipsa ilu$iei insa, iubirea ar
putea fi o inamplare si o traire ferita. %lu$ia insa este cea care prin creatiile sale trimite
sentimental din realitate in vis, in dorinte greu sau imposibil de implinit si afectea$a in acest
mod viata insasi in intregimea sa.
.espre fidelitate
#e fapt cine pe cine inseala9 %n fond nimeni nu apartine nimanuibsingrul amanunt care
realmente ma scoate din minti este minciuna care adesea este fundalul actiunii de a insela. A
refu$a inc&isoarea creata din ilu$ia fidelitatii si a nimicitoarei posesivitati este o adevarata
ascensiune in treapta autocunoasterii si a acceptarii imperfectiunii noastre, a celuilalt, a
lumii.!
Actiunea de a insela nu este in sine o realitate din perspective ideii ca nimeni nu apartine
nimanui , iar acest fapt da dreptul celor mai diverse relatii sa se manifeste in voie, si la diferite
nivele c&iar daca acestea se manifesta in afara relatiei formale, a celei social acceptate. %nsa
problema ridicata se leaga de suferinta ce insoteste minciuna legata de infidelitate.
Probabil ca idea este ceea de "!poti sa ma inseli dar nu ma minti ca nu o faci.!
'inceritatea lui prefer sa stiu! insa este una dureroasa, cu consecinte devastatoare si vi$ibile
in spirit. #esi minciuna este aparent mai dureroasa decat tradarea, confruntarea cu aceeasi
inselatorie ar putea sa sc&imbe sistemul de principii si sa produca o reorientare in sens invers.
%lu$ia fidelitatii este doar o aparenta, o minciuna placuta spusa pentru o imagine mai buna sau
pentru sustinerea unei fericiri aparente. Acceptarea realitatii nu face deact sa produca o
ascensiune de$irabila si o maturitate cu un plus de sinceritate fata de sine
BG
$oncluziile cercetarii
Cotto
!'i marea cu cant albastru murmurat trece pe
langa mine. 'i vine si pleaca si-mi daruie o
parte dine ea. 'angele meu alearga si apa a
marii se face, iar trupul , spuma valului ce s-a
spart acum si a celor ce se vor mai spargeb as
vrea sa-mi fac margele din apele marii, sa am
invalui in fibrele de nisip, sa culeg intr-un
manunc&i ra$ele apusului, sa alerg desculta pe
stancile solitare, sa-mi afund privirea in
curcubee de culoric Cu parul plin de alge,
intepandu-mi talpile si privirile cu florile
nisipului, am ostenitc C-am ase$at sfarsita pe o
stanca a asteptarii. %mprumutasem din toate
cate ceva" prin par se pierdeau apele marii,
talpile-mi sangerande tresareau, cand valuri
furioase, nemiloase, le loveau cu bice sarate.!
)3$omunicare interioara si e#terioara
7na dintre problemele abordate frecvent in cadrul jurnalelor folosite pentru reali$area
cercetarii este aceea a comunicarii, si mai concret a dublei dimensiuni a acesteia"
B@
comunicarea interioara, conversatia cu sine, autoanali$a, dar si comunicarea exterioara,
raportarea la ceilalti. Ambele categorii fac obiectul formarii si manifestarii valorilor, intrucat
sistemul de norme se formea$a din afara catre interior. Canifestarea interna supune infuenta
exterioara unui filtru personal, urmand ca optiunile sa se faca in cel mai probabil mod prin
punerea in balanta a unor nevoi care tin de individ, dar in raport cu lumea sau cu sine. Cai
exact, nevoia de a fi acceptati intr-un grup, ne va determina sa adoptam valorile acestuia, sa
le interiori$am si sa le asimilam pana la contopire, desi probabil ca foarte rar se intampla ca
valoarea sa fie preluata asa cum este. .a este ami intai adaptata individului care o primeste, si
apoi recreata in acest univers personal, intr-un mod unic, cel mai probabil irepetabil.
UPascal/mi se pare0 spunea ca multe din nenorocirile individului se nasc din neputinta de a
ramane singur intre patru pereti.Cat adevarcU
U.u am injg&ebat in graba o viata artificiala, numai si numai sa nu raman singura cu mine.U
Asa cum individul plateste pentru faptul ca nu poate abdica de la dorinta puternica de a intra
in contact cu ceilalti, in acelasi mod, sub raport axiologic el plateste costul aducerii pe lume a
valorilor. Asa cum spune Tudor Vianu in +1ilosofia culturii si teoria valorilor! "! ( lume f:r:
valori ar fi o lume lipsit: de non-valori. Con;tiin>a pl:te;te un pre> cumplit pentru c: a
descoperit valorile. 5umai pentru c: aspira>ia noastr: moral: a descoperit vitejia, noble>ea ;i
cump:tarea, repulsia noastr: <nregistrea$: la;itatea, vulgaritatea ;i intemperan>a. Pe de alt:
parte, cine dore;te nu numai s: cuprind:, dar ;i s: reali$e$e valorile, trebuie s: le apere
<mpotriva non-valorilor cu care ele se leag:. Lucrarea de aflare a adev:rului trebuie
desf:;urat: <mpotriva erorii posibile sau actuale, <mpotriva prejudec:>ii care o acoper: ;i o
ascunde.!
5eputand sa ramai singur, te confrunti nu doar cu interactiune, ci si cu elementele nedorite ale
contactului cu ceilalti, faci loc in spatiul tau personal, unor elemente nedorite, despre care se
sugerea$a ca nu te-ar atinge in singuratate.
Aici singuratatea este va$uta in sine ca o valoare, ca un element de$irabil al vietii, dar in
acelasi timp foarte greu de reali$at. Comunicarea cu sine primea$a asadar in fata comunicarii
cu ceilalti, sub aspectul sinceritatii si profun$imii care o insotesc in mod obligatoriu
U'i acest lucru nu l-am facut pentru ca m-as fi temut de o cumplita confruntare cu mine
insumi-nu,ci pentru ca mi-am dat seama ca n-am ce sa-mi spun, ca eu pentru mine nu
repre$int niciun interes.5-am nimic important sa-mi spun. %nvente$ orice numai ca sa nu stau
de vorba cu mine.!
B?
+#aca as fi acceptat sa am intalnesc cu N sau cu d nu alungam plictiseala si nici nu umpleam
golul, nu reuseau decat sa se intalneasca doua drame, doua frici. 'i atunci singuratatea este un
sentiment pe care nu-l cunoastem, pentru ca, in realitate nu-l acceptam.!
Valori$area comunicarii interne merge pana la un strat destul de profund si de dureros
totodata, este o promovare aproape filosofica a insingurarii, si mai degraba a evitarii
devalori$arii de sine printr-un contact facil si superficial. Acceptarea proriului vid, propriei
rautati, si a tuturor elementelor negative pe care le purtam in noi faca parte dintr-un proces
complex si anevoios, inceput prin insingurare.
'inguratatea s-ar putea sa ne fie prieten, dar indarjirea prin care cautam s-o vedem la fata, o
transformam intr-un adversar. Trebuie sa ai puterea sa-ti accepti si sa-ti intelegi vidul, sa-l
strabati in liniste, fara sa-l umpli nici cu orgolii, nici cu lecturi, nici cu marturisiri, nici cu
sexualitate fara iubire, nici cu mu$ica preclasica,ci pur si simplu in liniste.!
.fortul personal, $baterea in sine, sunt cai si mai degraba solutii pentru o existenta sincera,
dar in niciun ca$ fericita.
UAm cautat prin propriile puteri si am re$olvat cerinte si de aici re$ulta necesitatea
autoinvitatiei la efort intelectual, deoarece invatarea si gandirea trebuie sa fie un mod de a
trai.U
Conclu$iile ce se pot trage de aici in legatura cu problema comunicarii sunt aelea ca oricat de
mult am cauta si am valori$a fericirea, adevaratul scop se afla in intelegerea de sine, si in
lupta personala pentru asumarea propriului rost.
Asta$i nu sunt a mea, asta$i nu imi apartin... #esi asta$i m-am mai cunoscut un pic.! 'i de
aici gasim un nou argument pentru ceea ce am putut conclu$iona mai sus" pirederea de sine,
suferinta, in ciuda dificultatii si greutatii pe care le transmit, aduc totusi la nivel spiritual un
beneficiu greu de negli$at" autocunoasterea, care impreuna cu valoarea, sunt cele doua
elemente care fac din spirit o energie vie, care il conduc mereu mai departe si il promovea$a
in lumea inconjuratoare.
5e-am regasit si impreuna ne-am intors cu fata catre semnificatia renasterii, a primaverii.
Patru $ile mergeam cate 4-B ore pe $i fara sa ne urcam macar o data in autobu$. Am mers prin
parc, pe Cetatuia. Am fost ca doi &oinari indragostiti de vise, de cuvinte, de natura, de
``noiaa, de el, de mine-de fiecare de celalalt.!
Comunicarea prin iubire trece la un alt nivel discutia si incercarea de conclu$ionare. %ubirea
este atat comunicare interioara cat si exterioara, dar este mai ales, bucurie si suferinta laolata,
GL
valori$are si autocunoastere. #in aceasta perspective, maim ult sau mai putin intamplator,
iubirea ca valoare, vine sa conclu$ione$e dara mai ales sa gaseasca un punct de mijloc, poate
c&iar o solutie pentru dilemma iscata mai sus.
-3Razboiul implicatii si efecte
U7milinta, cru$ime, foame, disperare, frica, selectie, de$olare, g&etoi$are-m-am gandit, am
scris si am rupt ceea ce am scris legat de aceste lucruri incat nu stiu de ce imi este mai teama.
Am va$ut in ultima vreme atatea fime despre tragedia evreilor si am incercat de fiecare data
sa ma oblig sa am pun in situatia protagonistilor, incat sper ca nu am devenit imuna.U %n raport
cu ra$boiul cu siguranta ca putem face foarte multe aprecieri, si asta cu aat mai mult cand
vorbim despre tragedia prin care au trecut evreii in Al doilea ra$boi mondial. %nsa, dincolo de
orice atitudine uniforme, mereu aceeasi, am putea scoate in evidenta urmatorul lucru"cu
siguranta ca nu ne dorim repetarea &olocaustului, dar la nivel valoric, intrebarea care apare
este cum putem sprijini fiecare dintre noi, evitarea repetarii unei astfel de tragedii.
Toate ra$boaiele si implicit &olocaustul sunt absurde!
Cu siguranta ca ra$boaielesunt absurde, dar conclu$ia nu poate fi decat uramtoarea"
cel mai periculos sentiment este orgoliul, sa vrei sa fii tu deasupra altuia, sa te mandresti cu
astabToti simtim si vrem asta, insa nu e ceva cu adevarat valoros!. Aici apare sfatul pe care
il putem desprinde ca pe un simplu fragment sau ca pe o idTe, dar care este tocmai unraspuns
la intrebarea mai mult decat fireasca" Am dori sa evitam repetarea &olocaustului, dar cum
putem face asta9!
23(ibertate si limita* religie si norma
%mi tot reverberea$a in minte cuvintele cuiva"``viitorul e incert iar sfarsitul intotdeauna
aproapeaa.Cu ceva vreme in urma actiunile mele se derulau sub motto-ul ``daca mori
maine9aa. Aceasta interogatie era un stimulant excelent pentru depasirea anumitor granite ce
pareau impenetrabile!
Ceea ce poate in mod real sa ne faca sa depasim normele, limitele si propriile frici nu sunt
deacat alte frici mai mari si mai puternice deca ele. 7na dintre cele mai mari temeri ale
oamenilor din toate timpurile este si cea mai mare necunoscuta a lor" moartea. Cu siguranta ca
G1
exista multe alte temeri, sructurate si ele prin importanta si intensitate, dar teama de moarte
este cea care determina ruperea cu usurinta a granitelor.
Aici libertatea nu se mai confrunta cu norma, aici apare in modul cel mai evidenta
caracteristica de exterioritate a normei in raport cu libertatea umana. Teama de moarte scoate
norma de pe lista prioritatilor si readuce in prim plan starea naturala de libertate dar si de
cunoastere cat mai profunda si cat ami extinsa.
( alta problema legata de linbertate este formulata simplu si explicit"
UCreatia mea a inceput inaintea nasterii. 5u am putut alege in ce lume sa ma nasc.!
Libertatea de deci$ie a noului nascut care la *ousseau facea referire la o o lipsa de
constrangere si al o formare naturala, in acord cu natura, trece aici la un alt nivel. Pot deveni
liber in raport cu educatia, dar nu voi fi niciodata liber sa aleg daca sa ma nasc sau nu, sau
unde sa am nasc. Pot refu$a normele societaii si ma pot elibera de ea tocmai exclu$andu-ma.
#e fapt de cele mai multe ori procesul de excludere este reciproc"individul nu se supune
pentru afi exclus, iar societatea nu il accepta pentru ca nu ii respecta normele.
!Trebuie sa ne educam cu ideea ca nu depinde de celalalt ceea ce putem noi sa fim, ci doar de
noi, de capacitatea noastra de de$voltare, fara a le$a insa pe cel de langa noi!
Aici apare dupa parerea mea cea mai buna definitie data libertatii, dar si cea mai dificila in
raport cu societatea, intrucat este foarte greu de respectat.
U.u stiu ca totul mi se pare distorsionat si un imens sentiment de culpabilitate imi invadea$a
sufletul, cre$and ca boala pe care o am este re$ultatul faptelor mele negative, a gandurilor si
actiunilor mele, eu cre$and in acel #umne$eu promovat de ortodoxism.U
Libertatea in raport cu #umne$eu este pusa aici sub o mare dilema. Cat de mare este liberul
arbitru atunci cand liberatea prin comportamentele pe care le poate genera ne poate afecta
bunastarea, atunci cand putem fi pedepsiti pentru pionierate morale9 Aceasta este inca o
intrebare la care lumea nu a putut inca oferi un raspuns, daca nu corect macar singular.
UCoralitatea inseamna o egalitate perfecta intre pasiuni, extrem de greu de mentinut.U
*ecunosc ca ma tem de un raspuns de genul acesta, si dincolo de siguranta pe care as putea sa
o am in el, as evita sa il lanse$ tocami de teama ca el mi se potriveste doar mie sau cel mult
unei categorii reduse de persoane. %ntamplara face ca nici macar nu mi se potriveste.
'imteam ca tot raul din lume apasa asupra mea si ca eu, constienti$and ca asta e o povarab
ca ceva nu e bine, am avut un imens sentiment de culpabilitate. Toata $iua am tinut privirea in
pamant si regretam ca si eu am contribuit la acest rau al omenirii, ca si eu am facut rau!
G)
'untem cu siguranta vinovati fiecare de contributia noastra personala la acest rau al lumii, dar
intrebarea este cat si cati putem accepta si porni demeruri pentru sc&imbarea acestei situatii.
43.ilema cognitiv afectiv
Problema iubirii este una complexa si incarcata de subiectivitate, iar trecerea de la o extrema
la alta c&iar in ca$ul aceleasi persoane este extrem de usor de inteles. #incolo de toate
elementele de disconfort personal, iubirea este inteleasa si acceptata ca o necesitate, pentru
elementele sale importante si in ciuda partilor negative pe care le presupune. Apoi modul de a
privi si de a aborda iubirea este doar o c&estiune strict personala care tine pana la urma de
originalitate.
%ubirea nu presupune decat cautarea unui ideal, fiind intretinuta de acesta si murind prin
satisfactie.!,!1reud spunea-si #umne$eule cat de mult imi placecca iubirea este prototipul
psi&o$ei.
%ubirea reverberea$a suferinta, tristete-de orice natura ar fi. %nsa tot datorita afectiunii avem
acces si la cele mai frumoase experiente reale si virtuale,este adevarat de cele mai multe ori
imbibata de contraceptivul vital care este ilu$ia.!
%n ceea ce priveste insa problema tradarii in raport cu iubirea se conturea$a o afirmatie plina
de maturitate la prima vedere, dar incarcata de durere in mod firesc si de la sine inteles.
Putem incerca sa punem in mod corect intrebarea daca tot ceea ce ne doare este faptul in sine
de a fi mintit sau acela de a fi tradat ca o inselare a apartenentei cuiva la persoana noastra.
#e fapt cine pe cine inseala9 %n fond nimeni nu apartine nimanuibsingrul amanunt care
realmente ma scoate din minti este minciuna care adesea este fundalul actiunii de a insela. A
refu$a inc&isoarea creata din ilu$ia fidelitatii si a nimicitoarei posesivitati este o adevarata
ascensiune in treapta autocunoasterii si a acceptarii imperfectiunii noastre, a celuilalt, a
lumii.!
U(mul este viu precum viu este pamantul. .ste ca si el invaluit in ceata ideilor pe care le
emana.5atura sa ramane ascunsa si pare sa fie facuta doar din lumini si umbre. #ar eu nu sunt
doar ceea ce vreau sa fiu, sunt deasemeni si ceea ce nu-mi place- nu vreau sa fiu.U
%n raport cu orice element al vietii noastre dar mai ales in raport cu iubirea, oamenii se
destainuie, se de$valuie, lasa la lumina tot ceea ce vor dar uneori si ceea ce nu vor sa fie.
%ubirea scoate din noi mai ales sinceritate si destainuire de sine, dar acest lucru presupune o
G-
pre$entare de sine cu bune si cu rele. Casura in care acest lucru ne afectea$a relatia in raport
cu care se face aceasta promovare aproape involuntara a sinceritatii este una cel putin bi$ara
si totodat extrem de importanta pentru evolutia personala dar si a raportului cu celalalt.
73.ivinitate* raporturi si norme
U.u stiu ca totul mi se pare distorsionat si un imens sentiment de culpabilitate imi invadea$a
sufletul, cre$and ca boala pe care o am este re$ultatul faptelor mele negative, a gandurilor si
actiunilor mele, eu cre$and in acel #umne$eu promovat de ortodoxism.U
Totusi apare o clarificare legata de #umne$eu pe de o parte si de religie pe de alta parte" U1ie
ortodoxa, fie nedefinita, divinitatea exista. Pentru mine a fost mereu.
#ivinitatea nu putea lipsi din aceasta clasificare valorica, iar modul cum se pune problema pe
parcursul jurnalelor cu privire #umne$eu ne conduce catre conclu$ia urmatoare" arta tre$este
si intretine sentimentul religios, amplifica si face posibila constienti$area taririi sacrului,
crea$a un punct de sprijin si un scop pentru a merge mai departe dar maia les are rolul de
calau$a si de norma.
93.ilema implinirii si consumului prin implinire
UA$i stau si adulmec Carea Cediterana de pe terasa camerei mele de &otel din 5icosia. Am in
fata un laptop si o alta lume. 5imic din toate astea nu imi apartin" nici laptopul, nici cultura
lor,nici banii pe care ii am. #ar visul, trairile si imaginile pe care mi le-am format aici vor fi
ale mele pe vecie.U
U7neori trebuie sa mergi mai departe. 5u trebuie sa lasi un vis indeplinit sa te
cotropeasca...nu trage de el, nu-l omora tu din frustrarea ca nu va dura.U
Aici apare cel mai puternic problema pierderii taririi prin consum, ideea de moarte a ceva prin
propria desfasurare. Codul de luare in posesie a unei impliniri este la fel de important ca si
implinirea in sine, o oglinda totodata a structurii sistemului valoric al individului.
;31lementele specifice lumii noastre
UAm fost la piata..am intrat intr-o alta cultura" manele, fum, gunoaie, oameni, $ambete...mi-a
placut.U
UAm sociali$at cu van$atorii, i-am anali$at, i-am privit...Am fost un turistU
G3
U.ste sociali$are, traditie, obicei. %-am anali$at pe oamenii care dupa ce si-au indeplinit
responsabilitatile, incadrea$a in fisa postului o opinie la o bere si un mic.U
Codul de a privi lumea in care traim dar si maniera in care acceptam ceea ce ne inconjoara,
noul, specificul dar si sc&imbare sunt elemente care vorbesc despre propria noastra
desc&idere, despre timpul spiritual in care traim, care sunt coordonate ale ec&ilibrului
interior si ale impacarii cu sine.
=3Raportul cu arta* impresiii si modificari produse de arta in spirit
Am trait o serie de sentimente contrarii. La inceput durere confu$a, apoi $bucium launtric,
culminand cu nevoia de evadare din sine. Am avut sentimental trairii sacruluibam putut simti
marginile frumosului. %ndemnul de a invata sa respiri, sa privesti, sa adulmeci, sa simti, sa
admiri, sa cauti, sa explore$i, sa cunosti, sa impartasesti, sa $ambesti, sa admiri existenta
frumosului, sa-l contempli, sa te expui lui, sa te lasi gravat de nebanuitele lui forme.!
U Traiam cu impresia ca majoritatea oamenilor aprecia$a drept arta doar lucrarile artistice ce
castiga premii.'i atunci nu catalogam nimic din ceea ce imi placea sa vad , sa citesc, sa ascult
drept opere de arta.Acum sunt convinsa ca arta/sub orice forma"pictura, carte, film, mu$ica,
fotografie0, repre$inta o lucrare care reuseste sa ma puna pe ganduri, care ma face sa $ambesc
pentru ca imi place prea mult si pentru ca de fiecare data cand o vad, descopar lucruri noi pe
care nu le observasemU
U5iciun tanar n-ar trebui sa fie strain de ceea ce se petrece in jurul sau in domeniul artei, n-ar
trebui sa ajunga uneori la un complex de inferioritate di aceasta cau$a si n-ar trebui sa fie expus
sa aprecie$e la intamplare o opera de arta..ducatia artistica se cere integrata tot mai multin
invatamant si pe toate treptele, de la gradinita pana la universitate, datorita contributiei la
infrumusetarea vietii dar ami ales datorita rolului pe care-l joaca arta ca i$vor al bucuriei in
viata omuluiU
%ntrucat obiectul cursului si al cercetarii a fost tocmai acela al modului in care ne sc&imba
intalnirea si contactul direct cu arta, fragmentele de mai sus si conclu$iile enuntate pentru
fiecare dintre ele vin sa demonstre$e cel putin faptul ca a cest curs si-a atins scopul"de a ajuta
pe participanti sa se cunoasca mai bine, sa fie de acord cu o introspectie serioasa si sincera
prin intermediul jurnalelor, dar si de o desc&idere urmata de o sc&imbare de perspectiva
G4
asupra vietii in general, si in particular asupra artei, comunicarii cu ceilalti, a a empatiei si a
aprecierii de sine.
>3$at de obiectivi suntem cand apreciem valorile0
UAtunci cand imi place ceva foarte mult, imi este greu sa ascult criticile altora.U
Probabil ca asa cum ne este greu sa ne criticam copii sau pe cei dragi noua, tot atat de greu
este sa ne lasam criticate valorile. Aceasta intrucat ele nu sunt idei goale, nici macar simple
principii, ci sunt elemente ale lumii ase$ate in noi, elemente culese si selectate dupa c&ipul si
asemanarea noastra, pe care consideram intotdeauna ca merita sa le aparam de orice
agresiune. Codul cum o facem, gradul pana la care ne lasam contra$isi, sunt variabile. %nsa,
valorile nu se vor sc&imba niciodata usor, nemotivat, si in niciun ca$ fara o restructurare
personala foarte serioasa.
)?3Valoarea ideii* ideea care agreseaza foaia de hartie
%deea de agresare a foii de &artie prin scriere este una interesanta, si mi-a atras atentia in
primul rand pentru ca nu imi este caracteristica. %nsa cel mai important lucru care o face
demna de mentionat in conclu$ii este faptul ca ea apare in doua jurnale diferite, si ca in
ambeleca$uri se recunoaste o violenta care nu se reprima ci se scoate la suprafata prin
mijloace subtile si totodata evidente.
7neori acoperirea unei pagini albe cu propriile noastre idei este un gest de cru$ime ce se
materiali$ea$a in simplul fapt de a intina o foaie alba, pura cu ideile noaste mici si
neinsemnate, atata timp cat exista sansa sa fi putut fi folosita mai bine.!
Arta este definita in final ca fiind" !Cautarea unui mod de a reusi sa exprimi si altceva decat
asteptarile societatii proiectate asupra mea.!
U(are de cate ori am sa mai rup paginile9 Ca simt vinovata fata de foaia de &artie.U
Cat de mare este vina si cat de mult ne reprimam pornirile, este o interbare dificila si
ramificata. #incolo de toate insa, imi exprim parerea legata de superioritatea ideii fata de
foaia de &artie, lucru care reduce din ideea de agresiune, care oricum era pre$entata in sens
strict simbolic.
))3Sinuciderea si valorizarea vietii
GB
UPentru mine sinuciderea repre$inta esecul suprem.U
UPentru orice problema exista o solutie si drumul parcurs pentru a ajunge la solutie este
intotdeauna o experienta care ne imbogateste, este de fapt viata cu adevarat.U
Problema legata de sinucidere a aparut in cadrul jurnalelor pe o intindere considerabila, si
aceasta in primul rand ca urmare a vi$ionarii filmului +(rele!. Perspectivele sunt diferite si
c&iar contrarii uneori, dar problema este, asa cum spune si Albert Camus in + Citul lui 'isif!
! 5u exist: dec<t o problem: filosofic: cu adev:rat important: " sinuciderea. A &ot:r< dac:
via>a merit: sau nu s: fie tr:it: <nseamn: a r:spunde la problema fundamental: a filosofiei.
*estul, dac: lumea are trei dimensiuni, dac: spiritul are nou: sau dou:spre$ece categorii, vine
dup: aceea. Acestea s<nt doar jocuri, dar mai <nt<i trebuie s: r:spun$i.! %ar acesta este un
raspuns strict personal, in care nu putem interveni decat orientand, consiliind. Totul aici tine
in modul cel mai strict si serios de alegere.
)-3$e este maiestria pedagogica0
UAntrenarea copiilor in exercitii sistematice , specifice domeniului artistic pentru cei care
dovedesc inclinatii si conducerea lor cu tact constituie o dovada a maiestriei pedagogice.U
Aceasta este o definitie cel putin frumoasa a ceea ce am putea denumi ca fiind misiunea unui
profesor dar si sistemul de cerinte ce trebuiesc indeplinite in aceasta meserie.
)23.efinitia valorii
UValoarea educationala se naste undeva la intalnirea dintre trebuintele studentului, ale scolii
si ale comunitatii.U
U.xista mentalitatea ca scoala trebeuie sa furni$e$e competente, prin absolventi bine
pregatiti, iar comunitatea-resurse materiale pentru a sprijini desfasurarea in conditii optime a
activitatii scolare. 'c&imbul nu este atat de transant,comunitatii se cer si anumite atitudini si
modele de oameni reali$ati, care sa stimule$e pe elevi in a interiori$a valorile educationale, iar
scoala ar trebui sa fie mai transparenta in organi$area resurselor, in producerea de re$ultate.U
U'coala, prin valorile sale educationale, trebuie sa-i conduca pe elevi, studenti, catre o
vi$iune prospectiva, de sondare, de proiectare si asumare a viitorului. Cu cat o stare de
tran$itie sociala creea$a mai mult o stare de confu$ie axiologica, cu atat mai mult poate,
scoala ar trebui sa fie mai ferma in optiunea sa de a orienta spre viitor.U
GG
Valoarea este tema centrala a lucrarii si de aceea ea este mai puteric repre$entata la
capitolul conclu$ii. *olul cercetarii nu a fost acela de a afla cum se formea$a valorile, cat
mai degraba, ce anume ne sensibili$ea$a, ce ne face sa aderam la ele, ce ne conduce in
alegerile noastre dar si ce anume ne guvernea$a starile sufletesti. A fost mai mult o privire de
ansamblu asupra unor oameni maturi, cu un sistem de valori bine inradacinat, care sunt
supusi unor influente artistice. Ce a re$ultat a fost o sc&imbare in sensul sensibili$arii dar si al
adaptarii, confruntarii dureroase cu anumite situatii de viata dar si depasirea lor si faptul de a
merge mai departe.
)43 :ericirea
UToti dorim sa fim fericiti. #ar ea, fericirea, e mai mult o tema de conversatie decat realitatea
palpabila.U
U7nii dintre noi confunda fericirea cu placerea, eu nu cred ca fericirea este acelasi lucru cu
dorinta implinita"vreau o casa -o cumpar, vreau un automobil- il cumpar si pe acela, vreau un
barbat- il cuceresc.U
U%n starile de reala fericire, dispare gustul pentru conversatie. 1ericirea se poate exprima si
prin tacere, in asemenea imprejurari, cuvintele nu mai sunt necesare.!/Ournalul unei scriitoare,
Virginia Aoolf0.
7ltima dar si cea mai frumoasa tema este!fericirea!, ca scop, ca mijloc, ca mod de viata dar
si ca tema filosofica. 1ericirea se defineste in termenii unor dorinte implinite sau care ajung sa
se implineasca, legate de oameni si situatii de viata. %deea de fericire si de implinire este
scopul pentru care facem tot ceea ce facem, dar fericirea se defineste in raport cu o serie de
scopuri variabile de la un individ la altul.dar dincolo de toate acestea.
G@
Hibliografie
Hac&elard 6aston , 1???, Aerul si visele, .ditura 7nivers, Hucuresti
Hac&elard 6aston ,1???, Apa si visele, .ditura 7nivers, Hucuresti
Hac&elard 6aston,1???, Pamantul si reveriile odi&nei, .ditura 7nivers, Hucuresti
Hac&elard 6aston ,1???, Pamantul si reveriile vointei , .ditura 7nivers, Hucuresti
Hac&elard 6aston ,1???, Psi&anali$a focului, .ditura 7nivers, Hucuresti
Cucos Constantin, 1??4, Pedagogie si axiologie, ..#.P. Hucuresti
2esse 2ermann, 1?@-, Lupul de stepa, .ditura 7nivers, Hucuresti
%onescu 6eorge, 1??G, Tulburarile de personalitate, .ditura AsJlepios
Laurene 6ervasi si 1ran$ Oo&ansson )LL- La biograp&iPue Presses 7niversitaires de 1rance,
Paris
Ci&u Ac&im, )LL), Antropologie culturala, .ditura #acia, Cluj- 5apoca
Coscovici 'erge, Husc&ini 1abrice, )LLG,Cetodologia stintelor socio-umane, Polirom,
Hucuresti
Petru %lut, )LL3, Valori, atitudini si comportamente sociale Teme actuale de sociologie,
Polirom, Hucuresti
'trauss Claude Levi,1?G@, Antropologie structurala, .ditura Politica, Hucuresti
Vianu Tudor,1??@, 1ilosofia culturii si teoria valorilor, .ditura 5emira, Hucuresti
Aoolf Virginia, )LL4, Ournalul unei scriitoare, .ditura *ao, Hucuresti
Qlate Cielu, )LLL, %ntroducere in psi&ologie, .ditura Polirom, Hucuresti
www.wikipedia.com
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate
G?