ROLUL OREI DE LIMBA

SI LITERATURA
ROMÂNĂ
ÎN DEZVOLTAREA VALORILOR MORALE ALE
ADOLESCENȚILOR
PINTEA (CĂTINEAN ) LIGIA
ANUL I CONVERSIE-PSIHOLOGIE
ÎN SOCIETATEA ACTUALĂ,

• tânărul se simte asaltat de probleme la care nu se întrevăd soluții, de

frământări diverse care îl împiedică de multe ori să regăsească și să
păstreze calea ce dreaptă, se simte pierdut în vâltoarea necazurilor,
neavând nici un punct stabil în care să se ancoreze. Este de mute ori dificil
să reușească singur, de aceea toate răspunsurile trebuie căutate în familie.
Acel punct de sprijin trebuie să îl găsească în conduita morală a familiei să
îl însușească și să îl dezvolte în mediul școlar și în final să îl concretizeze
în conștiința și conduita morale, într-o scară personală de valori.
 Educația trebuie să urmărească în principal dezvoltarea psihică a elevului prin acțiuni
organizate și îndrumate de un educator specializat, astfel se poate accentua latura pozitivă a
unei personalități, corectându-se și înlăturându-se ceea ce este negativ.

• Tânărul trebuie pregătit pentru societate, dar mai înainte de toate trebuie pregătit
pentru a înțelege lumea în care trăiește, societatea în care se dezvoltă și trebuie să se
integreze printr-un comportament corect și responsabil, comportament numit de
Constantin Cucoş „valoare educațională”

• Ioan Necula vorbește, din acest punct de vedere, despre necesitatea de ”a-l educa
pe om pentru a face față cerințelor viitorului, pentru a putea înfrunta și răspunde unor
situații imprevizibile”.(Ioan Nicola, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1992)
 ROLUL ŞCOLII

• Rolul şcolii este de a-l coordona, direcţiona și îndruma în căutările lui spre
maturitate pentru a nu se pierde în mrejele societăţii contemporane, societate pe
care mijloacele mass-media o prezintă atât de frumos colorată.
• Programa școlară prevede un conţinut impresionant de cunoştinţe pe care
adolescentul este constrâns să le însușească chiar dacă nu „le vede rostul” și în
cele din urmă se vede pus în situația de a nu şti în ce mod să le folosească. Aici
trebuie să intervină educatorul, având rolul principal de a-l „învăţa să înveţe”.
Pentru a depăşi situaţia actuală din educaţie, când încă nu s-a ajuns la
recunoaşterea unui fond comun de valori pe care societatea românească de
azi să-şi întemeieze pe ele atât programul său, cât şi sistemul educaţional,

se impune înţelegerea faptului că „nu se poate concepe

educaţia în afara unui sistem axiologic”(I. Gh Stanciu, Școala și doctrinele pedgogice în
secolul XX, Editura Didactică și Pedagogică Bucureşti,1995). Educația axiologică este educația

pentru și prin valori, conturându-se astfel valorile educaționale, ca

„mijloace care rezolvă cel mai bine finalitățile, explorează cel mai
adecvat condițiile date, adoptă atitudinile cele mai eficiente,
elaborează proiecte raționale de calitate, de optimizare a
dezvoltării.(Elena Joița, Pedagogia, știința integrativă a educației, Editura Polirom, Iași, 1999)
 NOȚIUNEA DE VALOARE MORALĂ

•Cercetătorii din domeniul psihopedagogiei afirmă: „Morala cuprinde

valorile, principiile, normele și regulile determinate de cerințele societății
pentru a reglementa relațiile dintre oameni” (Marin Stoica, Psihopedagogia personalității, Editura
Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996 )

•Din punct de vedere psihologic, valoarea este „subiectivă, variind în

funcție de individ și de situație, pretinzând semnificaţii şi indicând preţuire sau
apreciere" Valorile sunt acceptate şi interiorizate inegal de către membrii
comunităţii, ele reprezentând ierarhizare în funcţie de cultura şi educaţia
individului. (Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998)
 Activitatea școlară a elevilor nu este orientată numai spre
asimilarea de cunoștințe și informații ci și spre asimilarea de valori ale
culturii și civilizației sau spre formarea unor atitudini necesare
pregătirii acestora pentru societate.
• Din acest punct de vedere este necesară o educație prin cultură: „În școală sunt comunicate
elevilor cunoștințe, uzanțe sociale și morale, în scopul formării lor armonioase, ajutându-i să se
pregătească nu numai pentru exercitarea unei profesii, ci și pentru viața în cadrul comunității” (Ion
Albulescu, Mirela Albulescu, Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom, Iași, 2000)

• Sorin Cristea spunea despre procesul de învăţământ că este „principalul subsistem al sistemului
de învăţământ, în cadrul căruia are loc activitatea de instruire organizată conform obiectivelor
educaţiei care orientează formarea-dezvoltarea personalităţii elevului-studentului”, astfel se
înțelege că transmiterea de cunoştinţe îl va ajuta pe elev în formarea de priceperi şi deprinderi
care vor determina dezvoltarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei și a gândirii critice. (Sorin
Cristea, Studii de pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2004)
 •LITERATURA aduce în fața elevilor lecții concrete
de viață care îi determină pe elevi să participe, la viaţa protagoniștilor,
analizând, comparând și în cele din urmă judecând.

• Constantin Cucoș afirma că literatura „constituie un referențial de învățare cu o mare autoritate valorică și
cu virtuți formative pentru tineri”(Constantin Cucoș, Educația. Experiențe, reflecții, soluții, Editura Polirom, Iași) 2013, p. 29
• Mai mult ca la alte materii, la ora de limba şi literatură română se realizează o
legătură strânsă între şcoală şi viaţă pentru că literatura este purtătoarea, trăirilor, atât a personajelor cât şi a autorului însuşi,
care tinde , prin personajele sale, spre surprinderea personalităţii umane în toată complexitatea sa, pentru a putea învăţa cititorul
din experienţa lor.
• De aceea, „a învăţa să înveţi” trebuie să devină la ora de literatură „a învăţa să fii”.
• Se pot extrage din operele literare valori sociale, cum ar fi: cinstea, onestitatea, toleranţa, responsabilitatea. Sau
valori morale, cum ar fi: iubirea, mila, compasiunea. Astfel de repere sunt foarte utile tânărului pe care şcoala
trebuie să îl pregătească pentru viaţă.
LECTURA este indispensabilă formării
personalității umane
• Andrei Bodiu, spunea: „prin lectură devii un
om mai civilizat, un cetățean responsabil, un spirit elevat”.( Andrei Bodiu, Cum se dobândesc cuvintele, în
„Literatură și civilizație”, coord. Caius Dobrescu și Andrei Bodiu, vol. II, Editura Universității „Transilvania”, Brașov, 2008)

• Cucoș remarca „aparent acest proces nu contribuie la formarea unui specialist mai
bun, dar potențează binele, bunătatea și «lumina» din noi – componente indispensabile
pentru exersarea oricărei profesiuni …îl va determina să aspire spre lumea valorilor,
spre o altă calitate a activităților prestate” (Constantin Cucoș, Educația)
• Toți teoreticienii și cercetătorii acestei probleme ajung la aceeași concluzie: prin
orele literatură se urmărește „educarea conştiinţei morale şi sădirea idealurilor de viaţă,
a dorinţelor de progres spiritual” Mihaela Secrieru, Didactica limbii române, Editura Studis, Iaşi, 2008, p. 110
 Programa actuală de limba şi literatura română propune trecerea
de la centrarea pe conţinuturi, la centrarea pe obiective şi
competenţe, adică pe aspectele formative ale procesului didactic

• Programa școlară pentru Limba și literatura română, aprobată prin ordinul ministrului
Nr. 3252 / 13.02.2006, pentru clasa a IX-a susține rolul deosebit de important pe care îl are
disciplina Limba și literatura română în ”formarea personalităţii elevilor, în formarea unor
deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată
durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere”.
• În nota de prezentare a programei de clasa a XI-a se specifică: ”de asemenea, prin
studiul limbii şi al literaturii române se urmăresc valori şi atitudini care să contribuie la
formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ
şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu
sensibilitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi
manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.”
CONCLUZII

•Însă doar o atitudine corectă și o deschidere din partea profesorului

de limba și literatura română, poate propune o abordare a operelor
literare din perspectiva valorilor formativ-eduacative, moral-religioase
pe care acestea le promovează, prezentând liceenilor exemple demne de
urmat, exemple care să impună dragoste şi respect, care să îi înveţe cum
să se comporte în viaţă şi, de ce nu, să le ofere răspunsuri la unele
frământări sufleteşti şi dileme morale specifice vârstei.