Sunteți pe pagina 1din 17

Realizează o scriere liberă/orală

ce răspunde la întrebarea:
Ce am vrut să spun profesorilor când
eram elev/student şi nu am reuşit?
Completaţi enunţurile:
Valori şi credinţe despre elevii/studenții mei:

a) Ceea de ce au nevoie cu adevărat elevii/studenții mei este...

b) Ceea ce cred că trebuie să-i învăţ pe (E) mei este...

c) Calităţile pe care le apreciez cel mai mult la (E) mei sunt...

d) Ceea ce aş putea să le ofer personal (E) mei este...

e) Cred că (E) mei învaţă cel mai bine atunci când ...

f) (E) care mă îngrijorează cel mai mult sunt cei care ...

g) Cred că în relaţia mea cu (E) mă axez/ mă voi axa pe...


Găsiţi argumente pentru afirmaţiile privind
caracteristicile pedagogiei, identificate în
Pedagogia este oliteratura
ştiinţă socio-umană, deoarece...
de specialitate:
PȘ cu caracter teoretic, deoarece...

PȘ cu caracter acţional, praxiologic, deoarece...

PȘ cu caracter prospectiv, deoarece..

pedagogia este o artă, deoarece...


Teoria educaţiei urmăreşte scopul de a
Teoria educaţiei urmăreşte scopul

de a dezvolta la nivel teoretic şi praxiologic


competenţele cursanţilor
de a proiecta/organiza/evalua
activităţi educative
Maxime despre educaţie

1. Un învăţător mediocru îţi oferă adevărul, unul bun te învaţă să-


l gândeşti (Friederich A. Diesterveg)

2. Scopul educării unui copil constă în a-l face capabil să se


dezvolte în continuare fără ajutorul dascălului (Ed. Habbard)

3. Pentru a forma generaţiile tinere, dascălii trebuie să se


înnoiască odată cu acestea (C. Diacoviciu)

4. Natura şi educaţia sunt asemănătoare, într-adevăr, educaţia îl


transformă pe om, oferindu-i o a doua natură (Democrit)
ISTORIA EDUCAȚIEI PERSONALITĂȚI ISTORICE CULTURALE
ETAPELE ISTORICE OAMENI DE ȘTIINȚA & CONCEPȚII / TEORII
ANTICĂ Socrate Platon Aristotel ...
MEDIEVALĂ Creștinismul: sf. Clement Alexandrinul, Vasile cel Mare
(percepte religioase, sfaturi, norme de viața) ...
MODERNĂ A.Comenius, J.J.Rousseau, H. Pestalozzi, F.Herbart, A.
Disterverg ...
CONTEMPORANĂ Pedagogia experimentală ...
EDUCAŢIA CA FENOMEN SOCIAL ŞI PEDAGOGIC
Putem evidenţia trei repere metodologice ale EDUCAȚIEI, care
demonstrează extinderea conţinutului acestei noţiuni:
- educaţia ca activitate organizată instituţional conform unor finalităţi
pedagogice, orientări valorice;
- educaţia ca proces angajat între mai multe fiinţe umane, aflate în
diferite relaţii de comunicare şi de modificare reciprocă, marcând
drumul psihologic al personalităţii spre umanizare, spre
(auto)dezvoltarea sa continuă;
- educaţia ca produs al activităţii de formare a personalităţii,
determinat şi adaptat la cerinţele societăţii; “producţie” a omului ca
om, creaţie continuă a omului de către om, producţie a omului social
prin societate (I. Cerghit).
Marin C. Călin relevă două categorii de funcţii ale educaţiei:
funcţiile generale şi funcţiile particulare.
Funcţiile generale ale educaţiei:
• antropologic-culturală, de umanizare a omului (omul
devine om dacă este învăţat să fie om);
• axiologică (de învăţare a valorilor culturii şi civilizaţiei
umanităţii);
• funcţia socializării omului (de învăţare şi maturizare umană
în vederea adaptării şi integrării sociale a individului);
• funcţia instrumentală (de profesionalizare umană).
Funcţiile particulare ale educaţiei se referă la
scopurile educaţiei, conţinuturile şi mijloacele
educaţiei ca componente ale actului
educaţional.
Aşa dar, funcţiile nominalizate ne permit
să delimităm mai multe domenii în care
acţionează educaţia, ele cuprinzând întreaga
existenţă umană, ceea ce actualmente se
exprimă prin formula “a învăţa să fii”.
EDUCAŢIA ŞI SOCIALIZAREA
Într-o anumită măsură procesul socializării reflectă proverbul
“Spune cine îţi sunt prietenii tăi, şi-ţi voi spune cine eşti”
Socializarea este procesul şi rezultatul însuşirii şi reproducerii
ulterioare active de către individ a experienţei sociale.
Procesul socializării este strâns legat cu comunicarea şi activitatea în
comun a oamenilor.
Totodată, din punctul de vedere al psihologiei, socializarea nu poate fi
examinată ca o reflectare mecanică a experienţei sociale trăite
nemijlocit sau dobîndite în rezultatul observării. Asimilarea acestei
experienţe este subiectivă: perceperea unora şi aceloraşi situaţii sociale
poate fi diferită.
• Procesul socializării poate avea loc atât în institute
sociale, cât şi în cadrul diferitor asociaţii neformale.
• Institutele sociale speciale – una din cele mai
importante funcţii ale cărora este socializarea
omului – includ şcoala, instituţiile de învăţământ
profesional, organizaţiile şi asociaţiile de copii şi
tineret.
• Institutul cel mai important de socializare a
personalităţii îl constituie familia.
• Dezvoltarea omului necesită organizarea a două procese legate
reciproc – instruirii şi educaţiei.
• Aceste două procese au diferite sarcini şi de aceea,
intersectându-se unul cu altul, iar uneori chiar realizându-se
concomitent, diferă principial între ele.
• Sarcinile educaţiei sunt mai complexe, mai dificile şi mult mai
importante decât sarcinile instruirii, din motiv că:
Educaţia, spre deosebire de instruire,
este îndreptată nu numai spre raţiune,
dar şi spre sufletul copilului
(V. Zenkovski)