Teme Didactica Aprofundată N212 2021

Dimensiune tratare teme

*max ½ pag;
**max 1 pag;
***min 1 pag.

Sarcina de lucru nr. 1. Care este semnificația conceptului de didactică a ariei curriculare?*

Planurile cadru aplicate în sistem începând cu anul 1998 au introdus noi concepte educaționale printre care și acela de arie curriculară.
Termenul este definit în documentele de politică educaţională, configurarea planurilor ne arată grupajele de discipline în interiorul fiecărei arii,
programele şcolare sunt construite pentru a asigura corelaţiile în cadrul ariei. Altfel spus, curriculumul oficial promovează o viziune coerentă a
domeniilor de studiu în perspectiva oferirii elevilor unor parcursuri de învăţare coerente.

Aria curriculară oferă o viziune multi- şi/sau interdisciplinară asupra obiectelor de studiu. Curriculum-ul Naţional din România este structurat în şapte arii
curriculare, desemnate pe baza unor principii şi criterii de tip epistemologic şi psiho-pedagogic :

 Limbă şi comunicare
 Matematică şi Ştiinţe ale naturii
 Om şi societate
 Arte
 Educaţie fizică şi sport
 Tehnologii
 Consiliere şi orientare

Utilitatea unei astfel de didactică:

  evitarea suprapunerilor în predarea - învăţarea – evaluarea diferitelor discipline
 întărirea conexiunilor dintre disciplinele şcolare
 învăţarea macro-conceptelor vehiculate în diferite discipline prin oferirea de perspective multiple
 transferarea de proceduri şi de concepte
 facilitarea transferului de achiziţii în diferitele discipline şi întărirea lor
 identificarea de situaţii-problemă din alte discipline cu relevanţă în disciplina sursă
 folosirea unui limbaj didactic comun

Sarcina de lucru nr. 2. Prezentați evoluția în timp a conceptului de didactică.**

Evoluția în timp a acestui concept de didactică a avansat de la plan de învățământ la planuri-cadru

Analizele efectuate la jumătatea anilor 90 asupra planurilor de învăţământ au demonstrat lipsa de adecvare a acestora la noua viziune
curriculară centrată pe achiziţiile elevului. De altfel neconcordanţa nu era de natură să creeze surprize pedagogice, căci planurile în vigoare
până în 1998 erau aceleaşi, după principii centraliste şi uniformizante, în perioada comunistă.

În mod concret7 :

planurile de învăţământ apăreau concepute din perspectiva domeniilor academice şi din cea a acoperirii cu norme a profesorilor, iar nu din
perspectiva elevilor şi a nevoilor de formare pe care aceştia le au la vârsta şcolarităţii;
planurile de învăţământ contribuiau substanţial la încărcarea programului şcolar al elevilor, deoarece structura disciplinelor de dinainte de 1989,
raportată la şase zile lucrătoare, fusese păstrată fiind însă raportată la doar cinci zile lucrătoare;
prin structura lor aproape exclusiv disciplinară, planurile de învăţământ lăsau loc unui mare număr de repetiţii şi paralelisme
aşa cum erau structurate, planurile de învăţământ nu permiteau soluţii flexibile, care să asigure adaptarea învăţării la specificul unei anumite
comunităţi, sau la specificul unui colectiv de elevi;
planurile de învăţământ erau concepute centralist, de aşa manieră încât toate şcolile de acelaşi nivel din ţară aveau de realizat acelaşi program
 şcolar, variat doar prin intermediul orarului;
structurarea disciplinar-academică a planurilor avea drept consecinţă o supradimensionare a cerinţelor formale ale şcolii faţă de elevi, în raport cu
nivelul de vârstă. Din această cauză, în afara orelor de predare-învăţare cuprinse în planurile de învăţământ, elevii erau în situaţia de a petrece
acasă încă multe ore lucrând pentru şcoală

Sarcina de lucru nr. 3. Realizați un scurt istoric al conceptelor/teoriilor educaționale utilizabile în predarea-învățarea științelor socio-umane plecând de
la următoarele sugestii:***

exemplu idei/concepte/teorii/inovații/bune practici

Didactica Magna, Jan Amos Comenius
În Didactica Magna, ideea umaniză rii prin educație era puternic susținută : ,,Omul,
dacă vrea să fie om, trebuie să se cultive”.
Astfel, umanizarea era rodul pregă tirii omului pentru viața eternă prin:
 cunoașterea de sine și a tuturor celorlalte lucruri (erudiția)
 stă pâ nirea de sine (virtutea și moralitatea)
 îndreptarea spre Dumnezeu (pietatea)
oprindu-se asupra celor trei aspecte ale devenirii ființei umane:
o educația intelectuală , a că rui obiectivera accesul la cunoștințe pentru
utilizarea lor în problemele vieții
o educația morală
o educația religioasă realizată prin apelarea la: - Biblie – Cuvâ ntul lui
Dumnezeu
-Lume – opera divinită ții
- Omul însuși –în care există
îndemnul lui Dumnezeu
Educația fizică avea drept scop prelungirea vieții pe pă mâ nt, pentru să nă tatea
trupului și spiritului.
Interesul să u pentru disciplinele realiste era argumentat de utilitatea acestora în
viața omului și pentru că așa cerea ,,ordinea naturii”.
Concepția privind metoda didactică era strâ ns legată de eforturile teoretice pentru
a întemeia un învă ță mâ nt ușor și rapid.
În Didactica Magna se disting trei metode:
1) Intuiția – mai ales pentr științe – favorizează cunoașterea;
2) Exercițiul – necesar mai ales pentru învă țarea artelor – aplicarea și
cultivarea capacită ții de a folosi cunoștințele și deprinderile;
3) Intuiția împreună cu exercițiul – pentru însușirea limbilor
Unul dintre cele mai importante principii didactice a fost principiul intuiției
conform că ruia totul trebuie înfă țișat și receptat prin simțuri.
Metoda didactică era apreciată de Comenius ca fiind elementul hotă râ tor al
progresului școlar, dat fiind că cei care predau în școli nu aveau o calificare
corespunză toare.
Teoria Comeniană privind desfă șurarea intruirii pe clase și lecții a fost lansată
înainte de instituționalizarea școlilor ca formă organizată de educație. Viziunea sa
asupra didacticii a stat la baza modalită ții de organizarea a procesului de
învă ță mâ nt desfă șurat în limba maternă , pe clase și lecții, cu programe școlare și
manuale și cu o anumită organizare a unei zile.
Intuind caracterul secvențial și gradual al învă ță rii școlare, pedagogul a inclus în
teoria sistemului de organizarea școlară și repetarea anului școlar.
Principiul predă rii constiente și active înseamnă o predare logică , prin relevarea
 cauzelor și prin participarea activă a copiilor.
În lucrarea Didactica Magna, marele pedagog a încercat să regâ ndească și să
reformeze învă ță mâ ntul avâ nd ca punct de plecare individul uman.

Jean-Jacques Rousseau Jean-Jacques Rousseau, filosof iluminist, scriitor sensibil şi neliniştit, scrie lucră ri
precum Discurs asupra ştiinţelor şi artelor (1749), Discurs asupra originii
inegalită ţii dintre oameni (1755), Contractul social (1762), în care îşi dezvoltă
concepţiile asupra influenţei negative a societă ţii şi a proprietă ţii private asupra
omului. Această viziune aplicată în pedagogie este concretizată în lucrarea Emil
sau despre educaţie (1976), prin care Rousseau idealizează 10 copilul spontan şi
liber, care se dezvoltă în acord cu natura sa interioară . Rousseau introduce
anumite etape în formarea copilului: pâ nă la 2 ani, accentul este pus pe îngrijirea şi
educaţia fizică , între 2 şi 12 ani, are loc educaţia simţurilor prin contactul direct cu
natura, de la 12 la 15 ani, primează educaţia intelectuală , iar de la 15 ani pâ nă la
vâ rsta majoră , accentul este pus pe educaţia morală , care exclude influenţele
negative ale societă ţii (educaţia negativă ).
Copilul se dezvoltă pe baza curiozită ţii proprii, a asistenţei şi a consilierii
profesorului (perceptor), metodele folosite de acesta fiind observaţia, că lă toriile,
vizitele, metode intuitive şi active:
„...gâ ndeşte-te bine, ne sfă tuieşte Rousseau, că rareori trebuie tu să -i propui
ce anume trebuie el să înveţe; el trebuie să fie acela care să dorească , să cerceteze,
să gă sească acest lucru, iar tu trebuie să -l faci să înţeleagă lucrurile, să -i deştepţi cu
dibă cie această dorinţă şi să -i pui la îndemâ nă mijloacele de a o satisface” (Emil,
sau despre educaţie.
Ideile filosofului iluminist cu privire la activismul copilului şi la şcoala activă au
fost preluate şi dezvoltate de: Lev N. Tolstoi, Ellen Key, Maria Montessori

Nicolas de Condorcet Este unul dintre filosofii francezi ai perioadei Iluminismului, cu un rol important
prin prisma faptului că a susținut reforma educațională și, o premieră în epocă ,
egalitatea dintre femei și bă rbați.
În privința ideilor sale filosofice, ce cuprind considerații economice, Condorcet
consideră că :
 La momentul în care omenirea va ajunge în ultima sa etapă a evoluției, nu vor
mai exista inegalități între națiuni sau între clase, iar omul va atinge stadiul de
perfectabilitate morală, intelectuală și fizică;
 Filosoful francez se pronunță pentru organizarea statală care să permită o
economie liberă, o libertate religioasă și o formă de guvernământ diferită de
monarhie;
 A dorit înlocuirea sistemului medical, bazat pe caritate creștină, cu un nou
sistem organizat și laic;
 În materie de fiscalitate, aceasta s-a pronunțat inițial împotriva taxării
progresive, reconsiderându-și poziția în timpul revoluției;
 Nu consideră propriul interes ca fiind singura rațiune a comportamentului
uman, subliniind importanța dragostei și a simpatiei în deciziile luate.

În ciuda propriilor succese la școală, în anii următori, el a condamnat rolul jucat

de concurență în colegiile vechiului regim Franța; și s-a alăturat altor critici
luminați ai vechii ordini pentru a se opune vehement controlului religios al
educației. În prima dintre scrierile sale din 1791 despre instrucțiunea publică
[Biblioteca publică a omului], el a subliniat un model cooperativ de educație,
afirmând:
,,Viața umană nu este o luptă în care rivalii se luptă pentru premii. Este o călătorie
pe care frații o fac împreună: unde fiecare își folosește forțele pentru binele tuturor
și este răsplătit de dulceața bunăvoinței reciproce, de plăcerea care vine odată cu
 sentimentul că a câștigat recunoștința sau stima altora”.
Prin lucrările sale, Condorcet rămâne una dintre personalitățile de referință ale
unei perioade tulburi, în care acesta a rămas adeptul libertății și a propriilor valori,
în ciuda vicisitudinilor politice, care i-au adus în final și sfârșitul.
Johann Heinrich Pestalozzi În analiza situaţiei economice şi a condiţiei precare din Elveţia, Pestalozzi ajunge la
o concluzie revoluţionară pentru vremea sa, potrivit că reia doar educaţia şi cultura
pot să conducă la ameliorarea acestor stă ri.
El identifică trei trepte în evoluţia fiinţei umane: starea animală , starea socială şi
starea morală , că rora le corespund trei trepte ale educaţiei: educaţia fizică ,
dezvoltarea virtuţilor sociale şi perfecţionarea morală .
În lucrarea Orele de seară ale unui sihastru, Pestalozzi pune în evidenţă principiul
respectă rii legilor naturii în educaţie şi consideră că cele mai bune condiţii în acest
sens le oferă familia, educaţia maternă (Cum îşi creşte Gertruda copiii), rolul
mamei ca educator natural. În lucrarea Leonard şi Gertruda, Pestalozzi consideră ,
spre deosebire de Rousseau, că ...omul nu este perfect de la natură , ci devine astfel
datorită educaţiei. Forţele pe care le deţine copilul sunt predispoziţii pe care doar
educaţia le poate pune în evidenţă , prin educaţia fizică , intelectuală şi morală .
Pestalozzi a elaborat teoria învă ţă mâ ntului elementar prezentată în lucrarea Cum
îşi creşte Gertruda copiii, în care a formulat pentru prima dată principiul formativ
al educaţiei. Educaţia morală se dezvoltă prin formarea unei dispoziţii sufleteşti
bazate pe iubire, formarea bunelor deprinderi, prin stabilirea maximelor morale şi
prin muncă .
Pentru îmbună tă ţirea stă rii culturale precare a poporului, Pestalozzi a propus
înfiinţarea urmă toarelor tipuri de instituții: o casă a copiilor, şcoala elementară
primară , şcoala de perfecţionare pentru adulţi, seminariile pentru formarea
personalului didactic.
John Dewey John Dewey considera în lucrarea Democraţie şi educaţie (1916) că , într-o
societate bazată pe revoluţie economică şi democraţie, şcoala nu mai poate cultiva
atitudinile de subordonare ale copiilor faţă de adulţi, ci este imperios necesar să
dezvolte independenţa în gâ ndire, iniţiativa şi colaborarea.
Aplicată în pedagogie, teoria experienţei consta din înlocuirea intuiţiei cu
activitatea – copilul învaţă fă câ nd –, metoda principală de instruire este rezolvarea
de probleme – copilul devine soarele în jurul că ruia se învâ rtesc mijloacele de
educaţie. Educaţia se transformă astfel într-o organizare şi o reorganizare a
experienţei.
Prin metoda problemei, Dewey vrea să creeze în şcoală condiţiile optime ca să
faciliteze învă ţarea ca descoperire şi nu ca acumulare a ceea ce transmit profesorii.
În scrierea sa, cea la care ne-am referit, Democraţie şi educaţie, John Dewey
stabileşte urmă toarele etape ale acestei metode:
a) crearea unei situaţii empirice problematice, foarte apropiată de experienţa de
viaţă a copilului;
b) începâ nd să lucreze, acesta se confruntă cu obstacole nebă nuite; sesizarea
dificultă ţilor stimulează gâ ndirea şi, în consecinţă , conştientizarea problemei;
c) apare necesitatea valorifică rii experienţei trecute şi a obţinerii unor noi
informaţii pentru rezolvarea problemei;
d) ansamblul informaţiilor deţinute permite formularea unei ipoteze de rezolvare;
se imaginează totodată consecinţele probabile ale fiecă rei ipoteze;
e) se alege ipoteza care pare a fi cea mai potrivită şi se verifică eficienţa ei.
f) dacă se confirmă , ea devine o nouă cunoştinţă , un nou adevă r şi, în consecinţă ,
un nou instrument de acţiune în viitor.
 Teoria pedagogică a lui Dewey a stimulat preocupă rile pentru un învă ţă mâ nt activ,
a determinat orientarea practică a şcolii, preocuparea creatoare a profesorului şi
tendinţa spre inovare în învă ţă mâ nt.

Rudolf Steiner Pedagogia se bazează pe metodele fundamentate de Rudolf Steiner - fondatorul

primei școli Waldorf, ce s-a nascut în 1861 la Kraljevec – Croația de astă zi.
Filozof, pedagog, om de știintă și cercetă tor, aduce un impuls innoitor în societatea
de inceput de secol XX, prin concepțiile asupra lumii, în centrul că reia se află omul
ca ființă spirituală , capabilă de evoluție. Acest impuls cultural, antroposofico-
antropologic, stă la baza principiilor pedagogice steineriene.
Teoria steineriană induce forme de învă ță mâ nt specifice ritmului de dezvoltare
fizică , sufletească și spirituală , cuprinse într-un curriculum propriu ce respectă
treptele de dezvoltare ale copilului, aprobat de Ministerul Educației și Cercetă rii.
Caracteristicile acestei alternative educaţionale, fundamentate conceptual pe
filosofia lui Rudolf Steiner, sunt:
 educarea omului în ansamblul să u, prin mijloace specifice şi accesibile
fiecă rei vâ rste ;
 cunoaştera nemijlocită a lumii prin acţiune astfel încâ t toate cunoştinţele să
fie rezultatul unei activită ţi proprii;
 dezvoltarea armonioasă a individului , stabilirea unor relaţii să nă toase
între acesta şi lumea înconjură toare şi integrarea sa în realitatea socială ;
 un loc important în acest sistem de educaţie îl ocupă artele, lucrul manual,
artizanatul; lor li se adaugă limbajul (vorbirea, scrierea, lectura), istoria,
geografia, limbile stră ine, matematica, ştiinţele, desenul, activită ţile
corporale, religia;
 materiile predate nu reprezintă un scop în sine, ci sunt privite ca modalită ţi
de a dezvolta în copil toate capacită ţile necesare unui om armonios;
  fiecare materie se constituie de-a lungul câ torva să ptă mâ ni, în fiecare
dimineaţă , în aşazisa „oră principală ”, formâ nd o „epocă ” şi realizâ nd astfel
o unitate mai mare de predare;
 predarea în epoci permite sedimentarea şi clarificarea cunoştinţelor printr-
un ritm de lucru intens, într-o alternanţă ritmică ;
 ziua de şcoală începe cu materiile la care trebuie accentuate în mod
deosebit cunoaşterea şi înţelegerea (raţiunea), gâ ndirea şi reprezentarea;
urmează apoi limbile stră ine, euritmia, gimnastica, muzica, religia; după -
amiază sunt puse lucrul manual, meseriile, gră dină ritul, exersarea în cadrul
experimentelor de ştiinţe ale naturii etc; la finalul zilei se regă sesc
activită ţile artistico-practice;

Maria Montessori Maria Montessori, cu o pregă tire interdisciplinară de fizician, medic şi pedagog,
elaborează în spiritul noii educaţii o metodă care-i va purta numele: „Metoda
Montessori”.
Modelul pedagogic Montessori, care conduce la Descoperirea copilului (1977), se
caracterizează prin:
– situarea copilului în centrul atenţiei, cu nevoile sale de dezvoltare, cu potenţialul său,
curiozitatea fiind cea care-l împinge spre cunoaştere într-un ritm propriu de
dezvoltare, având libertatea de manifestare, de alegere; copilul se construieşte singur;
– rolul educatorului este să observe şi să asiste; el nu intervine decât atunci când este
absolut necesar; nu administrează pedepse, dar nici nu laudă;
– mediul în care copiii învaţă este alcătuit din materiale confecţionate special pentru
ei, pe măsura lor, destinate stimulării tuturor simţurilor; copiii îşi aleg activităţile şi
lucrează în ritmul propriu, într-un grup eterogen, prin colaborare şi negociere; – grupa
Montessori e formată din copii cu vârste cuprinse între 0 şi 3 ani, 3 şi 6 ani (Casa dei
Bambini), 6 şi 9 ani şi 9 şi 12 ani;
 – rezultatele metodei Montessori: dezvoltarea iniţiativei, a spiritului de cooperare şi
negociere, a încrederii şi a respectului de sine, a bunelor deprinderi, a dorinţei de a
învăţa, a atitudinii pozitive faţă de şcoală, a autodisciplinei, a responsabilităţii.
În felul acesta, Maria Montessori a redescoperit copilul, care este o personalitate unică
şi creativă, care învaţă prin activităţi practice şi exploatează în mod echilibrat principiul
libertăţii.

Janusz Korczak Janusz Korczak a fost nu doar un mare scriitor, medic şi pedagog, ci a devenit un
simbol al dragostei fă ră limite faţă de copii.
Korczak nu şi-a întemeiat niciodată o familie, însă în 1912 a preluat conducerea
unui orfelinat evreiesc din Varşovia, care fusese creat după însă şi îndrumarea lui.
Acesta a fost locul în care au venit de-a lungul timpului numeroşi pedagogi
reformişti, atraşi fiind de metodele pedagogice deja celebre ale doctorului Korczak.
Copiii pe care îi avea în grijă erau mai fericiţi şi siguri pe sine decâ t cei din alte
orfelinate, Janusz Korczak fiind adeptul tezei conform că reia copiii trebuie abordaţi
ca şi cum ar fi oameni mari.
Principiul să u pedagogic se baza pe "demnitatea copiilor", pe respectarea
individualită ţii acestora şi respingerea categorică a pedepselor corporale.
În accepţiunea lui Korczak, primul drept al copilului este de a fi aşa cum este el şi
de a primi că ldură şi atenţie. De altfel, viziunea sa a fost însă şi piatra de temelie a
convenţiei ONU privind drepturile copiilor.
În casa de copii pă storită de el, medicul evreu a creat o mini-republică democratică
a copiilor, care avea un parlament şi un tribunal propriu, unde copiii se organizau
respectiv îşi reglementau neînţelegerile.
În anul 1926, a fondat Mica revistă , supliment al unei publicaţii, redactat de copii,
pentru copii. Sub pseudonimul Bă trînul Doctor a realizat, de asemenea, o emisiune
 foarte populară la radio pentru cei mici.
Recomandarea lui Korczak, de a pune la baza educaţiei dragostea inteligentă faţă
de copii, înţelegerea şi respectul pentru ei, pare acum un lucru natural şi evident,
însă cu aproape un secol în urmă , aceste principii erau complet revoluţionare.
La cele mai importante elemente ale concepţiei asupra educaţiei, propagate de
Korczak, trebuie adă ugat, de asemenea, principiul tratării copilului în
individualitatea sa, el fiind considerat o fiinţă umană în aceeaşi mă sură ca un adult.
Aşadar copilul merită să fie respectat la fel ca un adult, iar procesul educativ ar
trebui să fie adaptat individual personalită ţii, preocupă rilor şi nevoilor fiecă rui
copil.
În că rţile sale, Korczak nu se bazează pe reguli şi principii rigide, ci pe exemple şi
îndrumă ri. El recomandă ca educaţia să fie întemeiată pe cunoaşterea în
profunzime a copiilor pentru ca aceasta să -şi atingă scopul.
Cu toate că numele lui Janusz Korczak nu este cunoscut în Româ nia, concepţia sa
privind educaţia a revoluţionat abordarea şi modul în care sunt trataţi copiii nu
numai în Româ nia, dar şi în întreaga lume.

https://www.khanacademy.org/

https://www.udacity.com/

https://www.coursera.org/learn/teach-online

Sarcina de lucru nr. 4. Realizați recenzia lucrării: Sisteme de instruire alternative si complementare, Structuri, stiluri, strategii – Ioan Cerghit***

Această lucrare lucrarea se încadrează unui domeniu major al pedagogiei, clasificând și discutând noile metode si tehnici utilizate în procesul de
invatamânt. Concepute pentru a stimula un activism cognitiv autentic la elevi, noile metode sunt, în viziunea autorului, complementare cu cele
 traditionale, alcătuind împreuna cu acestea un conținut didactic în măsura să confere invatamântului modern avantajul unei sinteze a tuturor
bunelor solutii, încercate si validate practic.

Sarcina de lucru nr. 5. Studiați cu atenție lucrarea Sisteme de instruire alternative si complementare, Structuri, stiluri, strategii, Ioan Cerghit și
completați în tabelul de mai jos (linkul către slide sau doc) caracteristicile relevante ale fiecărui sistem procesual de instruire.***

SISTEMUL CARE SUNT CUM SE CARE ESTE ROLUL CUM SE REALIZEAZĂ CARE ESTE ROLUL CUM SE REALIZEAZĂ
PROCESUAL DE SCOPURILE, REALIZEAZĂ ELEVULUI PREDAREA PROFESORULUI EVALUAREA
INSTRUIRE OBIECTIVELE ÎNVĂȚAREA

COMPETENȚEL
E

- transfer de - verbală; - receptor și - discursivă; - rol dominant, - rezultate

Comunicațional cunoștințe și consumator de autoritar; - purtător și (cunoștințe,
tradițional - prin receptare, - curs autoritar; -
experiențe de cultură; distribuitor de deprinderi);
prin repetiție, metode receptive,
acțiune; cunoștințe;
prin exersare; - suprasolicită verbalizate, livrești. - capacități de
- însușirea memoria și - emițător, mediator, memorare și
- prin imitație a
materiei memorizarea; dirijor, modelator. reproducere;
modelelor;
- sistemul mai - subestimat; - diagnostică și
- prin cultură.
este sumativă.
- puțin activ
denumit ,,Did
actica
transmiterii”
Comunicațional - structuri - prin - rol activ; - mediație; - emițător; - structuri cognitive;
modern cognitive; intercomunicare
- emițător - -intercomunicare; - mediator; - competențe
;
 - structuri și - interactivă; - receptor. - metode dialogate, - ghid; comunicative.
competențe mediată interactive.
- organizator al
comunicative simbolic;
interacțiunilor.
- interschimb de
informații.
Euristic sau - inițiere în - activă; - rol activ; - stimulare a - animator; - concepte;
procesual procesele implicării elevului, a
(empiriocentric) - prin - constructor al - stimulează, ajută, - capacități;
învățării prin constructivismului;
descoperire; cunoștințelor ghidează.
cercetare, - punere în situație - aptitudini;
proprii;
descoperire; - prin rezolvare a elevului; - colaborează,
- competențe,
de probleme; - motivat interior; coparticipant;
- învățarea - integrare a
- dezvoltarea
proceselor - construire de - subiect al activităților de - utilizează metode
personalității;
cognitive; cunoștințe; cunoașterii și învățare; exploratorii,
acțiunii. problematizare; - deprinderi de
- deprinderea - prin - provocare și
explorare.
metodelor de interacțiunea cu rezolvare de - creator de conflicte
lucru; realitatea. conflicte cognitive; cognitive.
- metode active,
- dezvoltarea
participative.
funcțiilor
cognitive;
Operațional - construcție - acțională; - agent activ; - stimulare a - animator; - feedback pe
de implicării elevului; parcursul învățării;
- prin operații; - - constructor de - îndrumător;
reprezentări,
constructivă. structuri mentale, - provocare de - evaluare
de scheme, - organizator al
cunoștințe; operații; formativă.
structuri condițiilor învățării;
mentale;
 - dezvoltarea - subiect al - metode active, - ghid al elevului;
cunoașterii. cunoașterii și participative.
- creator de conflicte
acțiunii.
cognitive.
Învățarea deplină -performanțe - individualizată - participant activ - adaptată - îndrumător al - evaluare
înalte pentru și în și interactiv. caracteristicilor învățării; formativă și
majoritatea microgrupuri, elevilor; stimulativă
- conducător al
elevilor (80- interdependentă
- moduri variate de procesului.
90%); ;
lucru;
- dezvoltarea - prin cooperare;
- retroacțiune;
optimă a
- în ritmuri
personalități - sprijinirea
proprii
individualizată;
- corectivă.
Tehnocentric - - prin - executant; - gestiune - asistă, sprijină, - control accentuat;
performanță; parcurgerea riguroasă a favorizează; - feedback frecvent;
- reactiv;
- eficiență; unui traseu învățării, - evaluare
- animator;
predeterminat; - - ritm propriu; standardizată;
- asimilare de - individualizare;
programată; - conceptor de situații
structuri - susținut de - autoevaluare;
- instrumentalizare. structurate;
cognitive; - riguros dirijată întăriri
- performanțe și
și controlată, exterioare. - tehnologiile noi
- dezvoltarea calitatea
preiau rolul
comportamen - asistată de comportamentelor
profesorului.
telor de calculator; de învățare.
învățare.
- ritm propriu.
Situațional dezvoltareapo - un proces - agent activ; - mediație; - mediator; - calitatea
(contextual) tențialului de situațional rezultatelor în
- actor principal; - centrată pe - organizator al
învățare; (contextual); raport cu condițiile
organizarea condițiilor învățării;
- își pune în existente ale
- asigurarea - activitate de situației sau
valoare întregul - facilitator; procesului.
condițiilor situație ambianței;
potenția
învățării; - creator de situații de
- plasarea elevului
învățare motivante;
- crearea în situație
mediului favorabilă; - conceptor și
favorabil rezolvator de situații.
- metode variate.
învățării.
Sociocentric - construirea - proces social; - participant în - mediație socială; - creator de situații - cunoștințe,
de cunoștințe; comun la sociale interactive;
- învățare - interacțiune în - capacități de
- rezolvarea construirea
socială, prin cadrul grupului; - creator de conflicte cooperare;
de probleme; cunoștințelor;
cooperare; socio-cognitive;
- spirit de - metode - capacități de
- participant la
echipă; - interactivă; interactive; - animator al clasei, muncă în echipă;
munca de echipă.
- achiziție de - cunoștințele – - strategii de grup; - - moderator sau - evaluare colectivă.
conduite un construct al provocare și antrenor,
(comportame mediației rezolvare de
- coordonator al
nte sociale); sociale; conflicte socio-
resurselor.
cognitive.
- prin mediație
socială;
- prin modelaj
social.
 Informațional - cunoștințe, - formă activă de - agent activ al - ofertă de - prezentator de - evaluare formativă
structuri procesare a procesării; informații, de informație, de mesaje; și sumativă;
cognitive; informației; mesaje; - mediator;
- productiv; - cunoștințe,
- strategii - proces - orientare și - producător de strategii cognitive,
- cu motivație.
cognitive și informațional, sprijinire în scheme de procesare; aplicative.
metacognitive procesarea - creează mediul
- pragmatică.
; informației; favorabil procesării
- capacități de - metodologii de
procesare a procesare;
informației;
- strategii moderne
- abilități de informație.
rezolutive.

Sarcina de lucru nr. 6. Analizați din perspectiva didacticii specialității studiul: Constructivist Didactics in Teaching Economics: A Shift in Paradigm to be
Exemplary Teacher, Ziyn Engdasew Woldab (Ph.D.)*

Această lucrare începe cu o analiză teoretică și o critică a instructivului comportamentalist predominant, care promovează un model de
transmitere și primire a cunoștințelor în educația economică. Această abordare este criticată pentru inadecvarea sa de a facilita gândirea de
ordin superior, rezolvarea problemelor, creativitatea și învățarea colaborativă. Contemporan, descoperirile cercetării în învățarea cognitivă
schimbă paradigma și oferă noi dimensiuni procesării informațiilor și viziunii constructiviste asupra predării economiei. Recunoaște cursanții
ca constructori de cunoștințe și un participant activ în procesul de învățare a faptelor și principiilor economice, iar profesorii de economie ca
facilitator al învățării elevilor. Această paradigmă teoretică în predarea economiei nu dezvalorizează rolurile de instruire ale profesorilor, mai
degrabă susține că predarea economiei trebuie să fie nu doar instructivă, ci și constructivă. Prin urmare, această lucrare prezintă rădăcinile
filosofice și psihologice și principiile pedagogice majore ale constructivismului, rațiunea adoptării perspectivelor tradiționale de instruire cu
 abordare constructivistă modernă și implicațiile sale practice în predarea economiei. În cele din urmă, concluzionează că învățarea economiei
nu ar trebui să fie doar instructivă, ci și constructivă.

Sarcina de lucru nr. 7. Construiți 3 situații de instruire aferente unei lecții de specialitate. **
Titlul lecției: Instrumente și mijloace de plată (prin numerar, prin card, prin internet și mobile banking)
Prima situație de instruire:
Lecția o să înceapă cu o întrebare adresată elevilor pentru a vedea cunoștințele generale ale acestora despre instrumentele și mijloacele de
plată.
A doua situație de instruire:
În continuare are loc prezentarea unor noțiuni teoretice de bază în ceea ce constă instrumentele și mijloacele de plată .
În timpul prezentării, pentru a înțelege mai bine aceste noțiuni sunt prezentate materiale precum:

 un contract de deschidere cont minori

 broșuri comisioane de la 2 bănci diferite

A treia situașie de instruire

 După terminarea prezentării noțiunilor noi, profesorul oferă o fișă de lucru și răspunde la nelămuririle elevilor.
Fisa de lucru Educatie Financiara.odt

A patra situație de instruire

La finalul activitățiilor elevii vor avea parte de un mic joc pe echipe.
Profesorul comunică elevilor tema ,,Plata prin internet și mobile banking” și le solicită acestora să extragă un bilețel cu pro, contra , juriu.
Elevii care au bilețele pro se vor muta într-o parte a clasei, iar cei care au bilețele contra în cealaltă parte pentru a strânge cât mai multe idei,
iar cei din juriu vor argumenta care echipa a câștigat și de ce .
Echipa câștigătoare va beneficia de o recompensă din partea profesorului.

Sarcina de lucru nr. 8. Construiți 2 exemple de situații de instruire în care să utilizați pedagogic eficient conflictul socio-cognitiv.**
Exemplul 1:

Prima situație de instruire la care m-am gândit este predarea cu ajutorul unor metode interactice, cum ar fi metoda știu/vreau să știu/am învățat
deoarece solicită și intervenția elevilor ceea ce poate conduce la confuntarea ideilor și astfel se creează un conflict socio-cognitiv.

Încă de la prima oră pe care am avut-o în postura de profesor cu elevii de clasa a X-a la disciplina Protecția Consumatorului am reușit să aplic
acestă metodă. Cu toate că nu au mai făcut această disciplină, când au auzit că subiectul de discuție este despre protecția consumatorului, am
observat pe reacția lor că au mai auzit informații despre acest subiect și a avut loc o dezbatere foarte aprinsă toată ora, fiecare având și
considerând că ideea lui este cea corectă.

Un lucru care m-a uimit a fost modul în care și-au răspuns unii altora la întrebările care le aveau când am ajuns la etapa vreau să știu, în acest
fel ei au înțeles mult mai bine și au reținut informația în modul cum o percep ei, conflictul rezolvându-se de la sine. În momentul în care am
ajuns la ultima etapă și am analizat împreună cu ei ceea ce ar fi trebuit să știe și ceea ce știu deja, au rămas plăcut surpinși că deși e o disciplină
nouă, sunt multe informații cunoscute, plăcute dar și utile.

Exemplul 2:

A doua situație de instruire care din punctul meu de vedere ar produce un conflict socio-cognitiv în sens pozitiv este munca în echipă. Această
situație funcționează mai ales dacă la final există și o recompensă precum: ,,Echipa câștigătoare nu primește teme pentru acasă”.

Datorită presiunii din fiecare echipă, o să apară în mod inevitabil divergențe între elevii mai buni și elevii mai slabi, dar pentru a câștiga cu
siguranță o să fie ajutați și cei care nu se descurcă așa de bine. Astfel toată lumea o să beneficieze de numeroase avantaje, precum:

 stimularea spiritului competițional; elevii sunt încurajați să lucreze împreună, să se autodepășească, să dea randament mai bun;

 facilitarea schimbului de cunoștințe; fiecare elev va fi astfel mai conștient de propriul său comportament și stil de învățare;

 pregătirea pentru provocările din afara mediului educațional; elevii devin mai comunicativi, extrovertiți și pregătiți să pună în aplicare
cele învățate în orice alt mediu;

 formarea unei imagini obiective privind propriile competențe; lucrul în cadrul unei echipe coordonată de un cadru didactic conduce la
cunoașterea unor noi opinii, noi idei;

În final, părerea mea este că, declansarea unui conflict socio-cognitiv poate fi facut prin proiectarea unei confruntari intre solutiile divergente
ale elevilor, prin constituirea unor grupuri de copii cu niveluri diferite de cunoastere, divergentele lor putand duce astfel la progrese cognitive
substantiale.
Sarcina de lucru nr. 9. Precizați sensul în care pot fi utilizate constructiv următoarele concepte/sintagme/teorii/aserțiuni/opinii în predarea-învățarea-
evaluarea disciplinelor socio-umane: proces cognitiv, conflict socio-cognitiv, școala constructivistă: Jean Piaget, Lev Vîgotski, E. von Glasersfeld etc.,
centrare și decentrare intelectuală, „stârnește interesul prin idei care vin să decentreze ideile individului”, „situații de cooperare bazate pe conflictul socio-
cognitiv”, „organizarea activității în grup depinde de mărimea clasei, coeziunea ei, nivelul de dezvoltare intelectuală”(Jean- Claude Abric), „crearea unor
situații competitive”, joc interactiv de rol, practici de grup, „provocare programată de conflicte socio-cognitive”, „învățare prin cooperare”, „motivație de
autoafirmare”, efecte negative: sentimente de ostilitate, egoism, individualism, invidie, stări de frustrare descurajante pentru elevii slabi, ambiții și vanitate
pentru elevii mai buni, tendințe centripete în educație, tendințe centrifuge în educație. (min. 3 concepte/sintagme/presupoziții/opinii, min 3 autori) **
1) Învățarea prin cooperare
Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra
împreună urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor
celorlalţi membri ai grupului. Învăţarea prin cooperare răspunde diferitelor obiective. Ea poate servi aprofundării conceptelor deja cunoscute,
introducerii unor noi concepte, perfecţionării abilităţilor, trezirii unor interese etc.
„Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru realizarea unui
obiectiv comun: rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, producerea/crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată“.
Elementele învățării prin cooperare:
– Membrii grupului trebuie să se bazeze pe ceilalţi pentru a-şi îndeplini scopurile.
– Schimburile interpersonale directe sunt vitale pentru a ajuta pe copii să se sprijine, să încurajeze, să laude şi să se stimuleze unii pe alţii.
– Fiecare membru al grupului este responsabil pentru munca lui şi pentru îndeplinirea sarcinilor aferente poziţiei deţinute. Copiii pot fi
responsabilizaţi prin mai multe metode, cum ar fi examinarea orală la întâmplare a copiilor, observarea fiecărui grup şi înregistrarea contri-
buţiei individuale etc.
Printre abilităţile de care copiii au nevoie pentru a lucra cu succes în grupuri mici se numără: încrederea, capacitatea de a conduce, luarea de
decizii, comunicarea şi abilităţi de management al situaţiilor de conflict.
- Profesorul monitorizează activitatea grupurilor și oferă feed-back atât grupului, cât și întregii clase despre  modul de lucru și rezultate.
 2) Proces cognitiv

Procesele cognitive sunt înțelese ca acel set de operații mentale pe care le desfășurăm într-un mod mai mult sau mai puțin secvențiat pentru a
obține un anumit tip de produs mental. Este vorba despre fiecare dintre operațiunile pe care le realizăm care ne permit captează, codifică,
stochează și lucrează cu informații venind atât din afară, cât și din interior.

Fiecare dintre procesele cognitive pe care le desfășurăm sunt fundamentale atunci când vine vorba de predarea – învățarea disciplinelor soico-
umane și nu numai

3) Școala constructivistă

Perspectiva constructivistă asupra învăţării are la bază ideea complementarităţii instrucţiei şi construcţiei. Profesorii trebuie să fie preocupaţi nu atât
de „cât” transmit, ci mai mult de căile şi modalităţile pe care le pot oferi elevilor pentru a veni în contact cu diverse informaţii, pentru a descoperi,
experimenta, căuta şi rezolva probleme. În acest mod, elevii devin participanţi activi la construirea propriei cunoaşteri, cunoştinţele nu mai sunt
oferite „de-a gata”. Învăţarea devine astfel un proces activ, mai mult decât o simplă recepţionare pasivă a informaţiilor. Elevii trebuie însă motivaţi să
parcurgă experienţele de învăţare propuse de profesori şi, întrucât fiecare are ritmul său propriu de învăţare, este necesară diferenţierea şi
adaptarea sarcinilor

La nivel teoretic a fost evidenţiată posibila contribuţie a constructivismului în eliminarea unor lacune ale instruirii tradiţionale:
 oferă soluţii pentru ca elevul să treacă de la învăţarea pasivă la cea activă, chiar dacă este şi subiectivă, formulând ipoteze,
interpretări, soluţii proprii;
 insistă pe cum se cunoaşte şi nu pe conţinutul informaţional în sine;
 repune în discuţie rolul şi competenţele profesorului ca îndrumător, antrenor, facilitator.
În ce priveşte structura lecţiei, se pot prevedea sarcini de învăţare (elemente de conţinut, paşii de cercetare, variantele de răspuns) dar
acestea nu se dau elevilor de la început. Se poate porni de la o conversaţie iniţială de provocare, după care se dau materialele-suport. Dar
elevii îşi aleg apoi singuri obiectivele şi procedeele de lucru, după interesul propriu. Urmează însă negocierea şi colaborarea cu profesorul şi
 colegii ajungându-se astfel la sarcinile de învăţare prevăzute iniţial de profesor, pe baza unei bune cunoaşteri a elevilor. În etapa explorării,
profesorul nu dirijează şi nu apreciază, ci ghidează, monitorizează, intervine doar pentru a sprijini şi a stimula. 
4) ,,Situații de cooperare bazate pe conflictul socio-cognitiv”
Posibilitatea de a aparea o situatie de conflict socio-cognitiv, este un prilej ce ofera fiecarui elev posibilitatea sa participe activ la elaborarea
raspunsului colectiv.
Invatamantul postmodern preconizeaza o metodă axata pe actiune, deci pe promovarea metodelor interactive care sa solicite mecanismele
gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii. “Activ” este elevul care “depune efort de reflectie personala, interioara si abstracta,
care intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de elaborarea a noilor cunostinte.
Avantajele conflictului socio-cognitiv sunt deduse din faptul ca acesta apare ca sursa de dezechilibru in acelasi timp si social si cognitiv, fapt ce
se traduce in doua planuri:
• in mod interindividual, prin divergenta raspunsurilor date de subiecti, si
• in mod intraindividual de indata ce subiectul e facut sa se indoiasca de propriul raspuns din cauza unui simplu raspuns concurent.
Un alt motiv pentru care conflictul socio-cognitiv poate sa determine o evolutie cognitiva il constituie faptul ca sporeste probabilitatea ca un
copil sa fie activ cognitiv, deoarece activitatea pe care o desfasoara nu este una simpla, doar de actionare asupra obiectului, ci o activitate
referitoare la raspunsurile divergente.
Exigentele care trebuie respectate pentru ca un conflict sa determine un progres cognitiv sunt:
- existenta unei eterogenitati intre raspunsurile elevilor dintr-o interactiune;
- constientizarea inadecvarii raspunsului propriu cu sarcina data;
- constientizarea din partea subiectului a existentei unor alternative diferite de cea proprie ceea ce poate provoca o decentrare si, de aici,
cautarea unei coordonari intre diferitele centrari;

Anexa 1
Tema Învățare prin colaborare/prezentare orală

Anexa 2

Conținut informațional editabil