ÎNVĂŢAREA CONTINUĂ

(PERMANENTĂ)

JAN AMOS COMENIUS-KOMENSKY

(SEC. XVII) A SUSŢINUT IDEEA CĂ
"VIAŢA TOATA ESTE O ŞCOALĂ"
("TOTA VITA SCHOLA EST")
PROFESOR Prof. Univ. Dr. Conf. : VIRGIL
COORDONATOR FRUNZA
Dr. MONA BADOI- HAMMAMI
STUDENŢI – -HAIRI EDEN ( EDUCAŢIE FIZICĂ
GRUPA 2 ŞI SPORT)
- BUZOIANU (MARDALE) IRINA
- SUMANARIU ( CUCIUC)
CORNELIA ELENA
(MATEMATICĂ- INFORMATICĂ)
- CIOCAN RAZVAN
- NAN MARIANA
“Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în
primul rând şi în cea mai mare măsură, oamenii.
Între aceştia, primul loc îl ocupă părinţii şi
educatorii.”- A.S. Makarenko
Învăţarea cont competenţe şi cunoştinţe.

Învăţarea continuă reprezintă procesul

de dobândire în permanenţă a noi
competenţe şi cunoştinţe.
 Conceptul de educaţie permanentă

Se pare că şcoala nu mai poate răspunde satisfăcător

acestor sfidări pe care le impune noile realităţi.
A învăţa, a preda şi a memora nu mai sunt astăzi
suficiente.Trebuie să se înveţe şi altceva: a învăţa
învăţarea! E nevoie deci de o educaţie permanentă,
cea ”care durează tot timpul vieţii, care debutează în
şcoală şi pe care o urmează fiecare pe socoteala
proprie în funcţie de interesele şi dorinţa
sa”(Dottrens,p. 37)
 DELIMITĂRI CONCEPTUALE

A. EDUCAŢIA - nu se termină la sfârşitul şcolarizării instituţionalizate, ci este un

proces continuu permanent. Educaţia permanentă se întinde pe întreaga durată de
viaţă a unui individ;
B. ÎNVĂŢAREA - După Dors şi Mercier,” învăţarea constă în a dobândi sau a
modifica o reprezentare a mediului”. După Leontiev, învăţarea e “procesul
dobândirii experienţei individuale de comportare”.
C. ŞCOALA - Şcoala este locul unde primim o educaţie şi învăţăm multe informaţii
despre viaţă, societate si lumea înconjuratoare.
D. LECŢIA - Lecţia, ca microsistem de instruire, încorporează toate componentele
procesului de învăţământ: obiective, conţinuturi, metodologie, relaţii pedagogice,
evaluare etc.
 TIPURI DE ÎNVĂŢARE
 Învăţare senzoriomotorie – se referă la învăţarea deprinderilor
senzoriomotorii.
 Învăţarea prin receptare – este un tip de învăţare şcolară în care întregul
conţinut i se prezintă elevului în forma lui finală
 Învăţarea prin descoperire – este un alt tip al învăţării şcolare. Materialul
de învăţat nu este prezentat într-o formă finală elevului, ci urmează sa fie
descoperit, ca urmare a unei activităţi mintale şi apoi inclus în schema sa
cognitivă.
 LECŢIA
LECŢIA CA FORMĂ CA FORMĂ FUNDAMENTAL
FUNDAMENTAL ORGANIZATĂ
ORGANIZATĂ

Lecţia reprezintă o modalitate fundamentală de organizare a activităţii didactice. În

acest context ea rămâne “forma de bază principală, dominantă, la nivelul procesului
de învăţământ” (Cerghit, Ioan).
 PRINCIPALELE TIPURI DE LECŢII

Lecţia mixtă – vizează realizarea, în măsură aproximativ egală, a mai multor

scopuri sau sarcini didactice: comunicare, sistemaizare, fixare, verificare.
Lecţia de comunicare / însuşire de noi cunoştinţe – acest tip de lecţie are un
obiectiv didactic fundamental: însuşirea de cunoştinţe, dar prezintă o structură
mixtă, îndeosebi la clasele mici.
Lecţia de formare de priceperi şi desprinderi – acest tip de lecţie se întâlneşte la o
varietate de obiecte de învăţământ care au ca obiectiv formarea şi exersarea
deprinderilor intelectuale (matematică, gramatică), deprinderilor motorii
(educaţie fizică, tehnologică, lucrări de atelier) sau capacităţilor creatoare
(muzică, desen, compunere).
Lecţia de fixare şi sistematizare – vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar
şi aprofundarea lor şi completarea unor lacune.
Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare – aceasta urmăreşte
constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea
cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante
asupra viitoarelor trasee de învăţare.
1.Pregatirea
*A decide asupra obiectivelor,strategiilor
si timpului;
*A anticipa problemele, a alege strategiile;
*A avea acces la cunostintele achizitionate
anterior, de la caz la caz;

2. Reglementarea
*Evaluarea evolutiei;
*Examenul si interogatia;
*Revizuirea;

3.Evaluarea
*Cerecetarea si aprecierea calitatii
feedback-ului;
*Aprecierea randamentului;
Strategia formarii la elevi a stiintei invatarii are un efect
benefic asupra sporirii motivatiei de invatare.

“Educatia are drept misiune sa determine achizitionarea

atitudinilor cu privire la aceasta stiinta. Ea trebuie sa-i
dezvolte individului spiritul critic, sa-l invete respectul
diverstatii lucrurilor si a ideilor si mai ales,sa-l incite sa-
si puna in valoare potentialitatile originale. Cu alte
cuvinte,educatia trebuie sa fie inainte de toate un
mijloc de dezvoltare a constiintelor,si nu un instrument
de antrenament si de indoctrinare”
(Rassckh,Vaideanu,1987,p.93)
 “Educaţia permanentă este, întocmai unei pânze de apă
freatică, prezentă necontenit în subteranul vieţii sociale şi
evidentă numai în unele circumstanţe, când este scoasă la
lumină de investigaţiile specialiştilor sau de evenimente care
impun atenţiei societăţii sau individului carenţele şi
relevanţele de educaţie. “

Cauti apa?
Ideal pedagogic(educativ)= model sau
prototip dupa care sa fie format orice
copil,orice tanar,prin ajutorul
educatiei.Idealul pedagogic sau
modelul de om dintr-o societate nu
este o reprezentare abitrara a unui
pedagog sau filosof,ci expresia celor
mai inalte cerinte si aspiratii ale
societatii. De-a lungul istoriei s-au
formulat diferite idealuri cu privire la
fiinta umana: cel de cetatean,la greci si
romani;cel de religios in epoca
feudala, si cel de “umanist”,in
Renastere.
Bibliografie

Căpiţă, L. (2011). Didactici şi evaluare.

Constantin, C. (2006). Pedagogie. Editura
Polirom.
Frunză, V. (n.d.). Educaţia permanentă. In
V. Frunză, Teoria şi Metodologia
Curriculum- ului.
Ionescu, C. (n.d.). Ce este şcoala. Retrieved
from Followme.ro.
Lecţia- Forma fundamentală de organizare
a activităţii didactice. (n.d.). Retrieved
from proform.
Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie
şcolară. Editura Didactică şi Pedagogică.
Salavastru, D. (2004). Tipuri de învăţare
şcolară. In D. Salavastru, Psihologia
educaţiei. Iaşi: Editura Polirom.
Salavastru, D. (2004). Tipurile de învăţare
şcolară. Retrieved from scribd.com.
Simona, S. (n.d.). Învăţarea şcolară.
Retrieved from academia.edu.