UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE METODICO-ŞTINŞIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI I

ROLUL MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN PROCESUL DE

PREDAREA-ÎNVĂŢAREA ISTORIEI

COORDONATOR ŞTIINŞIFIC: CANDIDATUL:

PROF.CONF./LECT.DR. PROF:DRAGOLEA MIRELA
LUCIAN AMON ȘCOALA GIMNAZIALĂ BURILA MARE
MEHEDINȚI

2018
 CUVÂNT INTRODUCTIV

Ora de istorie se poate desfăşura în sala de clasă, în laboratoare special

amenajate curate şi luminoase,în care elevii îşi aşteaptă profesorul de istorie.
Alături de componentele care asigură conţinutul propriu zis al procesului de
predare-învăţare a istoriei şi de metodele efective de predare,un loc important
îl ocupă mijloacele de învăţământ utilizate în predarea-învăţarea istoriei.
Nu este o noutate şi nimic de pus la indoială că succesul unei lecţii depinde
în mare parte de utilizarea diverselor mijloace de învăţământ în cadrul ei,fără
de care elevilor le-ar fi cu mult mai greu să însuşească cele predate de
profesorul de istorie.

Lucrarea ştiinţifică pe care mi-am propus să o dezbatem se numeşte ,,Rolul

mijloacelor de învăţământ în predarea-învăţarea istoriei”.Aceasta este o temă
care mi s-a părut foarte important în procesul de predare-învăţare al istoriei şi
de aceea în cadrul ei voi analiza mijloacele de învăţământ şi modalitaţile de
utilizare în cadrul procesului educaţional la istorie.
Scopul prezentării acestei lucrări este o cercetare teoretică si practică a
conceptului de mijloc de învăţământ,structură,funcţii,clasificare şi importanţa
lor precum şi sugerarea modalităţilor de utilizare mai eficiente a mijloacelor de
învăţământ în cadrul procesului educaţional la istorie.
La întocmirea lucrării de faţă am folosit:
-metoda bibliografie;
-am studiat diferite lucrări de specialitate;
-dicţionare cu termini istorici.
Am introdus în lucrare atât opiniile unor autorii care vorbesc la tema dată la
general,incluzând mai multe obiecte,dar şi autori care se limitează doar la ceea
ce ţine specific doar de obiectul istorie.
De asemenea am enumerate mijloace de învăţământ căutând la fiecare în
parte modalitaţi eficiente de integrare în procesul de învăţare.
Lucrarea este cuprinsă din ăntregime din 4 capitole cu subcapitole, concluzie
şi bibliografie.

În primul capitol m-am axat mai mult pe partea teoretică şi anume prin
prezentarea caracteristicilor generale,care include conceptual de mijloc de
învăţămnt şi funcţiile mijloacelor de învăţământ.
În capitolul II am pus mai mult accentul pe taxonomia mijloacelor de
învăţământ.

În capitolul III am prezentat valenţele psihopedagogice folosite în utilizarea

mijloacelor de învăţământ cu subcapitolele:
-evaluarea eficienţei mijloacelor de învăţământ;
-funcţia mediatoare a mijloacelor de învăţământ;
-valoarea pedagogic a mijloacelor de învăţământ.

Capitolul IV cuprinde cercetarea ştinţifică.Integrarea mijloacelor de

învăţământ în lecţiile de istorie.
 CAPITOLUL I

MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN PROCESUL DIDACTIC

C. I 1 Consideraţii generale

Termenul de mijloace de învăţământ desemnează resursele material

concepute şi realizate pentru activitatea de predare învăţare-evaluare,pe care
profesorul le utilizează pentru a facilita perceperea,înţelegerea,fixarea şi
consolidarea cunoştinţelor ţi abilităţilor practice.

Suntem într-o societate care se află în plin proces de schimbare. Generaţia

actuală se află în faţa unor probleme majore la care trebuie găsite răspunsuri
care prin punerea lor în practică să atenueze conflictele de interese, pe de o
parte, şi să creeze posibilitatea evoluţiei ulterioare, pe de altă parte. Totodată
trăim şi muncim în cadrul unui sistem social. Simple sau complexe, principiile
care guvernează comportarea sistemelor nu sunt încă pe deplin înţelese.

De-a lungul istoriei omul s-a adaptat sistemelor care la început a fost cel al
naturii, urmate de cel familial, tribal şi cel social. A apărut societatea industrială
cu ciclurile de progres şi de regres şi care actualmente este atât de complexă ca
structură încât uneori avem senzatia că tot ce se întâmplă este rezultatul unor
cauze aleatoare şi nu de puţine ori iraţionale.

Ştiinţa s-a străduit să explice şi să exprime principiile sistemelor. Dificultatea

nu era absenţa conceptelor general valabile, ci mai ales identificarea acelor
elemente care să exprime succesele şi eşecurile sistemelor în cauză. Psihologia,
matematica, sociologia, istoria, medicina, fizica, biologia, economia politică,
pedagogia şi alte ştiinţe au acumulat o masă enormă de cunoştinţe specifice
domeniilor lor de activitate. Suntem copleşiţi de multitudinea acestor
fragmente de cunoştinţe. Ceea ce a lipsit şi continuă încă să lipsească este
metoda structurării acestor cunoştinţe.

Revenind la conceptul de sistem să arătăm că, la modul cel mai general un

sistem este un ansamblu de elemente componente care acţionează şi
interacţionează împreună în vederea atingerii unui obiectiv comun. Un sistem
luat în întregul său are mărimi de intrare (flux de intrare), comportă un proces
de prelucrare a acestora şi generează mărimi de ieşire (flux de ieşire). Aşa se
prezintă şi sistemul de învăţământ care va fi abordat într-unul din subcapitolele
următoare. S-au elaborat modele mai mult sau mai puţin complicate, s-a pus
accentul ori s-au neglijat unele mărimi de intrare, s-au simplificat ori s-au
complicat factorii de interacţiune şi s-a căutat analitic răspunsul sistemului
respectiv la mărimi de intrare standard. S-au putut observa atât succese, cât şi
insuccese.
Pe baza succeselor s-a putut înainta pe tărâmul realizărilor practice; datorită
insucceselor s-au putut realiza noi modele, mai performante, care au dus
cercetarea la noi dimensiuni, nebănuite de înaintaşii noştri.

O analiză mai profundă ne duce la concluzia că sistemele sunt

omniprezente. Pentru a pune în evidenţă un sistem este necesar să culegem
informaţii, să le corelăm şi apoi să le structurăm.Fără structurare, masa de
informaţie rămâne un noian de fragmente disparate la care se potriveşte versul
eminescian "Ce mai mult o incifrează cel ce vrea a descifra". Informaţiile culese
prin impresii, senzaţii şi percepţii şi apoi trecute prin intelect trebuie asamblate
într-o structură, care, corelând faptele, observaţiile şi realizările trecutului să ne
ofere baza cunoştinţelor care să ne pregătească pentru viitor.
De-a lungul întregii sale evoluţii omul a învăţat. La început el a învăţat din
experienţa trecutului ca mai apoi să se treacă, încetul cu încetul, la un
învăţământ desfăşurat într-un cadru organizat. În etapa actuală a dezvoltării
societăţii omeneşti, acest cadru organizat este ceea ce numim sistemul de
învăţământ.

Deci învăţământul poate fi privit şi ca sistem. În fig.I.1, învăţământul are

date de intrare (flux de intrare), un proces şi date de ieşire (flux de ieşire).
Fluxul de intrare în sistem îl constituie resursele şi mijloacele: resurse umane ─
personal didactic, personal administrativ, colaboratori, elevi 1, şi resurse
materiale ─ spaţii şcolare, utilităţi şi înzestrări tehnice.
Procesul este cel care angajează resursele menţionate mai sus în vederea
atingerii obiectivelor: acesta este în cazul nostru procesul de învăţământ.
Fluxul de ieşire este reprezentat de către persoanele instruite care îşi însuşesc
deprinderi şi cunoştinţe conform obiectivelor stabilite iniţial ori conform cererii
pieţei în materie de educaţie.
.

FLUX DE INTRARE PROCES FLUX DE IEŞIRE

RESURSE ŞI PROCESUL DE PERSOANE
MIJLOACE ÎNVĂŢĂMÂNT INSTRUITE

Fig.I.1. Învăţământul ca sistem

M.Ionescu, I.Radu, Didactica Modernă, 1995, pag.1 (adaptat)

Subliniem faptul că fluxul de ieşire este constituit din persoane instruite

deoarece în ultima vreme se vehiculează din ce în ce mai mult termenul de
învăţământ continuu. Se apreciază că omul va trebui să înveţe pe tot parcursul
vieţii datorită faptului că cererea socială de educaţie este tot mai diversificată şi
tot mai complexă antrenând atât conversii profesionale cât şi specializări
repetate. Datorită acestui fapt nu numai tinerii (care sunt totuşi majoritatea)
sunt aceia care sunt formaţi în cadrul procesului de învăţământ, ci şi alte
persoane, de cele mai diferite vârste.

Dacă tratăm învăţământul ca sistem, putem pune şi problema structurării

procesului de instruire. Structurarea trebuie să coreleze faptele şi observaţiile
astfel încât să nu fim nevoiţi să învăţam numai din experienţă: utilizarea
trecutului în vederea pregătirii pentru viitor este greoaie. Structura în procesul
de instruire este bine argumentată de către Bruner (1960) de la Universitatea
Harvard, care afirmă: "Părtunzând structura unui subiect, înseamnă al înţelege
într-un mod care permite ca multe alte lucruri să fie semnificativ corelate cu el.
A înţelege structura înseamnă, pe scurt, a înţelege cum sunt corelate lucrurile;
o bună predare, care pune un accent special pe structura unui subiect, e
probabil mult mai preţioasă pentru cel mai puţin capabil profesor decât pentru
cel mai dotat, pentru că primul, mai mult decât celălalt este cel care rămâne cel
mai rapid de căruţă.

1
În contextul prezentei lucrări termenul de elev este utilizat atât pentru tinerii
care frecventează o şcoală, indiferent de nivelui ei, cât şi orice altă persoană
(de regulă un adult) care participă la un proces instructiv-educativ.
În lumina acestor afirmaţii apar cel puţin patru cerinţe pentru învăţarea
structurilor fundamentale ale unui subiect (J.W.Forester, 1979):
-înţelegerea principiilor de bază face un subiect mai inteligibil;
-dacă nici un detaliu nu apare într-un model standard, acesta este rapid uitat;

pentru a înţelege ceva ca un exemplu particular al unui caz mai general

─ ceea ce înseamnă înţelegerea principiului sau a structurii esenţiale
─ înseamnă a cunoaşte nu numai un anume lucru ci şi un model de
înţelegere a altor lucruri asemănătoare lui;
-materialul trebuie examinat continuu fiind astfel posibilă micşorare
distanţei dintre cunoştinţele "avansate" şi cele "elementare".
Pentru obţinerea rezultate bune în procesul didactic ne folosim de mijloacele
de învăţământle putem definii.
Mijioacele de învăţământ reprezintă totalitatea materialelor folosite de
profesor în predare şi de elev în învăţarea istoriei în scopul de a facilita
dobândirea cunoştinţelor,formarea deprinderilor,realizarea atitudinilor,valorilor
şi calităţilor personale şi evaluarea lor cât mai obiectivă şi exactă.
Istoria ca obiect de învăţământ are ca sarcini multiple, a căror realizare
depinde ,în mare parte,defelul în care profesorul va şti să-şi construiască
demersul didactic,mai précis,de metodele şi procedeele pe care le va utiliza, cât
şi de mijloacele de învăţământ alese in acest scop.
Prin inermediul mijloacelor de învaţare se facilitează transmiterea
cunostinţelor,formarea deprinderilor,evaluarea unor achiziţii,realizarea unor
aplicaţii practice,dar şi punerea în contact a elevilor cu obiecte şi fenomene mai
greu accesibile ,,perceperii directe.”

C.I 2. Locul mijloacelor de învăţământ în procesul de predare-învăţare a

istoriei

Învăţământul este obiect de studiu al mai multor ştiinţe, el înscriindu-se ca

subsistem în ansamblul social unde acesta funcţionează. După multe secole de
pedagogie empirică, acum, în pragul celui de-al treilea mileniu, apare
necesitatea de a face din activitatea de predare-învăţare o ştiinţă aplicată.
Pentru a avea un învăţământ care să răspundă cerinţelor pieţei în materie de
educaţie s-au întreprins şi se întreprind în continuare cercetări pedagogice, ]
Datorită specificului acestei lucrări, procesul de învăţământ ilustrat în fig.I.2
(I.Radu, 1995) este abordat aici mai cu seamă prin prisma uneia din
componentele sale - Mijloace, tehnici - şi mai puţin prin prisma procesualităţii
interne.

Agenţii Forme de
acţiunii organizare Câmp relaţional
REZULTAT
OBIECTIVE E
• profesori • lecţii • profesor-elev
• elevi • excursii • elevi-elevi
• părinţi • vizite • grup-clasă
alte
• persoane • cercuri • profesor-alte
studiu
• individual persoane
elev-alte
Conţinuturi • persoane
Mijloace,
tehnici

Conexiune inversă

Timpul

Fig.I.2. Componentele principale ale procesului de

învăţământ
M.Ionescu, I.Radu, Didactica Modernă, 1995, pag.3 (adapta)
În fig.I.2.distingem:

-agentii acţiunii;

-forme de organizare;

-câmp raţiona;
-Călin Felezeu,Metodica predării istoriei,p121-128
 Obiectivele procesului de învăţământ: reprezintă cerinţele în materie de
educaţie ale societăţii în momentul prezent şi viitor. Acestea se află pe primul
loc şi sunt elaborate în strânsă concordanţă cu opţiunile şi priorităţile sociale
majore. Obiectivele sunt trasate la începutul acţiunii şi primesc valenţe
palpabile la încheiere, atingerea lor fiind pusă în lumină de rezultatele
procesului. Datorită faptului că sistemul de învăţământ se ghidează după
principii cu caracter sistemic, dinamic şi deschis, obiectivele se trasează de
regulă numai pe termen scurt.

Agenţii acţiunii: sunt resursele umane implicate în procesul de învăţământ. La

bază, această a doua componentă include profesorii şi elevii, părinţii şi alte
persoane fiind "cooptaţi" în susţinerea aceluiaşi efort comun. În rândul acestor
resurse umane, pe primul loc se află profesorii, cei care prin specialitatea lor şi
utilizând cele mai potrivite mijloace formează inteligenţa, modelează
deprinderile, atitudinile şi judecăţile elevilor. Tot profesorii sunt aceia care,
conştienţi fiind de faptul că noua bogăţie a societăţii, resursa ei strategică este
informaţia, trebuie să faciliteze elevilor accesul spre cultură şi spre sistemul
socio-economic.

Conţinuturile materiilor parcurse: conţinutul învăţământului se poate defini

ca un subsistem al sistemului de învăţământ şi stă la baza întregului proces
educaţional. Acesta este format prin selectarea valorilor cultural-ştiinţifice pe
baza unor criterii, ca apoi să fie structurate şi integrate în cadrul disciplinelor
şcolare. Conţinutul învăţământului are un caracter dinamic, deschis datorită
faptului că este supus unor înnoiri permanente, acest proces fiind în strânsă
cooncordanţă cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii. Conţinutul învăţământului mai
derivă şi din permanenta transformare şi adaptare a vieţii sociale şi din
continua transformare care se petrece pe plan metodologic.

Mijloace şi tehnici: acestea au introdus şi vor introduce schimbări notabile în

derularea procesului educaţional fiind destinate înlesnirii predării cunoştinţelor
şi deprinderilor. Actualmente putem vorbi de o tehnologie didactică fără a o
confunda însă cu aparatura sau cu instrumentarul pe care profesorii şi elevii le
utilizează pentru obţinerea unor rezultate concrete. Integrarea lor în practica
procesului instructiv-educativ nu trebuie să fie un scop în sine, ci doar un mijloc
de îmbunătăţire a calităţii predării şi învăţării. Decizia de a utiliza un anume
mijloc tehnic de instruire trebuie să fie rezultatul anticipării mentale şi apoi al
experimentului didactic. În acelaşi timp nu putem vorbi de mijloace tehnice de
instruire fără a avea un personal capabil să le mânuiască şi să le stăpânească.

Formele de organizare: cea mai răspândită modalitate de efectuare a

procesului de instruire a devenit în timp organizarea sa pe clase şi lecţii. Unul
dintre cei mai cunoscuţi educatori, I.A. Comenius a fundamentat acest sistem
de organizare luând în considerare necesitatea distribuirii elevilor după vârstă şi
pregătire la care a adăugat legăturile care se stabilesc între structura,
conţinutul şi planificarea activităţii şcolare. În etapa actuală sistemul de
învăţământ este organizat pe clase şi lecţii cu toate că se înregistrează şi o
tendinţă de diversificare. Activitatea de predare-învăţare se desfăşoară în şcoli
şi este prestată în condiţii determinate.
Elevii sunt grupaţi în clase şi parcurg de-a lungul unui an şcolar o anumită
programă de învăţământ repartizată pe luni şi zile. Lecţiile se desfăşoară
conform unui orar şi fiecare dintre aceste lecţii sunt un tot unitar; lecţiile sunt
elaborate şi structurate având un scop bine.

Câmpul relaţional care se stabileşte în cadrul procesului: Relaţia profesor-

elevi este cea mai importantă relaţie care se stabileşte în cadrul procesului
didactic. Această relaţie este acea care, prin exigenţă şi profesionalism duce la
bun sfârşit materializarea valenţelor formative, şi de ea depinde atmosfera de
muncă şi climatul activităţilor şcolare. Este o relaţie interpersonală şi de
calitatea ei depinde dezvoltarea simţului de răspundere al elevilor. Profesorul
este acela care trebuie să ştie să se apropie de elevi, să-i cunoască, să-i
înţeleagă, să observe succesele şi să determine cauzele insucceselor.
Relaţia elevi-elevi este o consecinţă a faptului că procesul instructiv-educativ
se desfăşoară preponderent cu clasa, dar şi în cadrul altor forme colective de
organizare (cercuri, formaţii sportive, cenacluri, brigăzi cultural educative etc.).
Acest tip de relaţie este o relaţie de grup.
Clasa, cercul, formaţia sportivă etc. este locul unde se stabilesc multiple
raporturi de interacţiune şi anume: de competiţie sau cooperare, de atracţie
sau respingere, de dominare sau indiferenţă etc.
Elevii se diferenţiază ca poziţie în interiorul grupului-clasă, se expun punctului
de vedere a colectivului şi preiau modurile lui de comportament. Raporturile
de interacţiune de mai sus interferă cu climatul psiho-social din cadrul clasei,
influenţează întreg ansamblul de activităţi ale elevului iar valenţele formative
ale colectivului se transferă fiecărui elev în parte modelându-i caracterul.
Relaţia elevi-alte persoane este o consecinţă directă a evoluţiei pe plan
structural a procesului de predare-învăţare. Învăţământul este în plin proces de
transformare şi înnoire iar acest lucru se datorează evoluţiei societăţii în
general dar cu precădere datorită dezvoltării reţelelor de cele mai diverse
tipuri. Vorbeam de reţele: ce poate fi mai performant decât comunicarea în
Internet?
Exploatarea facilităţilor Internet-ului presupune căutări în baze de date,
schimburi de idei, publicarea rezultatelor unor cercetări, a unor "reţete", a unor
soluţii la cele mai diverse probleme şi lista ar putea continua. Aici intervine şi
relaţia elevi-alte persoane pentru că în Internet elevul contactează, pe lângă o
mare cantitate de informaţie, şi mulţi oameni care "stau" în spatele acestui
munte de informaţie. Aceşti oameni au cele mai diverse profesii, masa lor este
eterogenă şi pot fi întâlniţi într-un spectru care se întinde de la o simplă
persoană mulţumită doar cu accesul la reţea până la cel mai renumit savant, de
la individ la o unitate de învăţământ sau de cercetare, de la o firmă de
dimensiuni mici la o mare corporaţie etc.
Relaţiile care se stabilesc în Internet sunt rezultatul progresului pe linie
ştiinţifică şi de cercetare dublate de reuşita tehnologiilor performante
care au izbutit în ceea ce până mai ieri era imposibil.

Rezultatele procesului de învăţământ: cuantifică ceea ce s-a reuşit să se pună

în practică dintre obiective. Fluxul de ieşire din sistemul de învăţământ îl
reprezintă persoanele instruite. Ele sunt rezultatul procesului de învăţământ,
proces care are la bază fixarea obiectivelor, angrenează resurse umane,
înglobează suportul de bază al instruirii prin conţinuturi, se desfăşoară în
diverse forme de organizare într-un câmp relaţioanl, toate acestea evoluând în
timp conform legităţii sistemelor deschise. Rezultatele procesului de instruire
face apel la metode de evaluare, primind astfel expresie cantitativă/calitativă.
Trebuie ştiut că verificarea şi cuantificarea rezultatelor atinse de către elevi este
parte integrantă a activităţii didactice.

Timpul: procesul de învăţământ are loc în timp (ore de curs/seminar/lucrări,

zile şi săptămâni de şcoală, semestru, an şcolar). Atât volumul activităţii cât şi
întreg conţinutul învăţământului este segmentat în unităţi de timp; însuşirea
cunoştinţelor şi dobândirea deprinderilor sunt de asemenea o măsură a
aptitudinilor de învăţare şi sunt măsurate în timp.

Trebuie precizat de la bun început faptul că, urmare a utilizării mijloacelor de

instruire, învăţământul a înregistrat schimbări substanţiale. Acestea sunt
reflectate în teoria şi practica şcolară fiind cunoscute sub numele de tehnologie
didactică.
Termeni precum învăţământul programat, individualizarea instrucţiei,
mijloace audio-vizuale şi învăţământ asistat de calculator (IAC) au devenit teme
tot mai întâlnite în literatura de specialitate. Unele dintre acestea au devenit
chiar direcţii pentru reforme ale învăţământului, atât în străinătate cât şi la noi
în ţară.
În acest context se cuvine amintită preocuparea informatizării învăţământului
românesc, problemă ridicată de către ministerul de resort şi pentru care se fac
şi se vor face eforturi financiare considerabile.

Tot aici se cuvine precizat că în informatică a apărut, strâns legat de

programele multimedia, un nou termen cu o acoperire foarte largă: Computer
Based Training (CBT).
Raportat la cerinţele şi specificul educaţional acest termen s-ar putea adopta şi
adapta la limba română sub forma învăţământ bazat pe computer. Făcând o
paralelă cu caracterul dinamic al principiilor didacticii de unde se ştie că unele
(principii) se integrează în altele cu valabilitate mai generală, trebuie să
admitem că învăţământul bazat pe computer include învăţământul asistat de
calculator, care este doar un caz particular.

În unele cazuri s-a observat tendinţa de a echivala tehnologia didactică cu

mijloacele de învăţământ, mai precis cu mijloacele tehnice de instruire,
îndeosebi acelea cu un înalt nivel de tehnicitate precum aparatele audio-video
sau computerele.
Aceste aparate, oricât de complexe şi performante ar fi ele, minuni ale
tehnicii după cum li se mai spune, sunt însă doar instrumente pe care profesorii
le utilizează pentru obţinerea rezultatelor fixate prin obiectivele
procesului de învăţământ.
Aparatura nu poate fi utilizată fără produsele intelectuale asociate - cunoscute
sub denumirea de software - şi nici fără stăpânirea deprinderilor specifice. Se
constată deci, că tehnologia didactică are o sferă mai largă decât cea acoperită
de mijloacele tehnice de instruire.
 Prin natura sa dinamică, învăţământul se confruntă cu foarte multe probleme
la care însă tehnica şi tehnologia oferă soluţii dintre cele mai ingenioase. Nu
este de mirare că, în funcţie de modul de abordare, s-au format diverse opinii,
unele dintre ele chiar contradictorii. În acest sens exemplele, fie într-o extremă
fie în alta, sunt edificatoare
-mijloacele tehnice de instruire vor înlocui profesorii şi vor transforma copii în
roboţi;
-mijloacele tehnice de instruire vor scoate educaţia din impas şi vor permite
sfârşitul corvezilor la şcoală;
-niciodată nimic nu va putea înlocui cartea ca instrument fundamental în
educaţie.

În cele mai multe cazuri adevărul se află undeva la mijloc şi se poate spune că
un învăţământ performant se poate obţine numai apelând la mijloacele tehnice
de instruire în armonie cu mijloacele de învăţământ tradiţionale.

Dinamica sistemului de învăţământ impune, fie în perimetrul larg al şcolii fie

doar într-un segment particular revizuirea unei discipline mai vechi,
introducerea unei discipline noi sau introducerea unui nou mijloc de
învăţământ. În treacăt fie spus, recunoaştem în acestă formulare câteva dintre
orientările reformei învăţământului, demarat la nivel guvernamental şi susţinut
atât financiar cât şi prin cooperări inter-instituţionale. Aceste schimbări, pot
avea efecte cu totul imprevizibile şi de multe ori rezultatele pozitive atât de
mult aşteptate nu sunt atinse datorită unor factori neluaţi în calcul sau al căror
efect a fost minimalizat cu bună ştiinţă.
Prin schimbarea educaţiei se schimbă şi modul în care profesorii şi părinţii îi
învaţă pe copii, ceea ce implică modificarea raporturilor statornicite între adulţi
şi tineri (A.M.Huberman, 1978). Acest lucru nu este de dorit atâta timp cât
alterează ascendentul adulţilor asupra tinerei generaţii. Cu toate că în mod
frecvent se efectuează modificări sau se introduc unele inovaţii în sistemul de
învăţământ, se constată arareori o ruptură netă între vechi şi nou în materie de
educaţie.

Revoluţia tehnico-ştinnţifică a făcut posibilă apariţia pe piaţă a o mulţime de

aparate electrice şi electronice performante, lucru care până acum câţiva zeci
de ani era doar de domeniul imaginaţiei unor cunoscuţi scriitori de science-
fiction.
 A poseda un aparat foto, un aparat TV, un aparat de redare a informaţiei video
sau a unui computer nu mai reprezintă o imposibilitate la nivelul bugetului unei
familii. În materie de aparatură, la nivel social, schimbările au survenit în mod
accelerat şi continuu în timp ce învăţământul le impune şi le integrează mai
uniform şi mai lent. Observarea acestor tendinţe a dus la concluzia că
învăţământul trebuie să fie dotat cu mijloace tehnice similare cu cele care se
utilizează în afara şcolii (G.Berger, 1973).

Dacă se face o inventariere a tehnicilor de care dispune învăţământul, se disting

patru generaţii de mijloace de învăţământ care sunt de fapt tot atâtea stadii în
inovaţia instrucţiei. Să le trecem în revistă, aşa cum au fost ele văzute de
W.Schramm (1977).

Prima generaţie a mijloacelor de învăţământ include tabla, manuscrisele,

obiectele de muzeu etc. Fiind anterioare tehnicilor de informare propriu-zise
acestea sunt vechi precum învăţământul însuşi şi pot fi utilizate doar direct prin
acţiunea comună profesor-elev.

A doua generaţie include purtătoarele de informaţie gata elaborate precum

manualele şi textele imprimate care oferă elevilor cunoştinţele fără necesitatea
prezenţei autorului/profesorului. Este o acţiune mediată prin intermediul unui
cod (scrisul) concretizat în textul tipărit.

A treia generaţie a mijloacelor de învăţământ a apărut odată cu descoperirea

utilităţii maşinilor în procesul de comunicare. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului XX îşi fac apariţia tehnicile foto (atât procesul negativ cât şi
cel pozitiv), tehnicile audio (înregistrări/redări sonore pe diverse suporturi),
tehnicile din cinematografie şi tehnicile de transmisie prin unde
electromagnetice care au dus la dezvoltarea programelor de radio şi de
televiziune.
A patra generaţie a mijloacelor de învăţământ beneficiază de suportul
metodologic al dialogului direct om-maşină, în particular elev-maşină. Este
vorba despre acel demers care se desfăşoară îndeosebi în învăţământul
programat.

Dacă în 1977 W.Schramm distingea doar cele patru generaţii a mijloacelor de

instruire enumerate mai sus, actualmente, în pragul celui de-al treilea mileniu,
se vorbeşte tot mai mult de a cincea generaţie. Aceasta este constituită din
calculatoarele electronice, cunoscute şi sub denumirea de computere sau
ordinatoare. Dacă până nu demult unii dintre autori prevedeau doar un
învăţământ asistat de calculator, azi putem vorbi fără putinţă de a greşi că
învăţământul trebuie să integreze computerul în propriul sistem. Argumentele
în favoarea acestei afirmaţii sunt:
-toate ţările avansate din punct de vedere economic au dotat şcolile cu o
puternică infrastructură bazată pe utilizarea computerelor în procesul de
învăţământ;
-reforma învăţământului, în viziunea factorilor responsabili din România,
cuprinde o puternică infuzie de capital menită să asigure o dotare
corespunzătoare a instituţiilor de învăţământ. Primul loc este ocupat de tehnica
de calcul în paralel cu integrarea acesteia în reţele locale, regionale şi naţionale
(ex. RoEduNet), tot acest efort fiind conjugat în scopul integrării europene şi
compatibilizării performanţelor învăţământului autohton cu cel continental şi
mondial;
-marile reţele de transmisiuni radio, TV, telefonie cablată şi/sau digitală,
transporturi, hoteluri – ca să cităm doar câteva – fac eforturi constante de
implementare a proceselor informaţionale, de comunicare şi de decizie pe baza
aplicaţiilor (programelor) rulate pe computere (legate ele însele în reţea).

Atât diriguitorii cât şi beneficiarii acestor structuri trebuie să aibă o bună

pregătire în domeniile respective, deci este de datoria învăţământului să se
"alinieze" acestor cerinţe.

Dezvoltarea mijloacelor de învăţământ în ansamblul lor, dar mai cu seamă a

celor tehnice, constituie o replică la ideea că activitatea didactică s-ar putea
restrânge numai la transmiterea verbală a cunoştinţelor. Însă mijloacele tehnice
de instruire au răpit limbajului verbal privilegiul de a fi unicul instrument de
predare a cunoşinţelor; acestea le conferă deja o valoare
pedagogică semnificativă (I.K.Davies, 1975).

Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de instruire a dus însă şi la unele

exagerări. Datorită unui entuziasm excesiv, A.G.Oetinger afirmă (1970) că
acestea sprijină procesul didactic tot atât de mult cât telescopul sau
microscopul au extins vederea umană. Recurgerea la experimentul pedagogic
duce însă şi la alte concluzii, afirmaţia fiind discutabilă.
Cu toate acestea, experienţa dobândită prin utilizarea sistematică a
mijloacelor tehnice de instruire a dus la următoarea concluzie: dacă rezultatele
obţinute sunt pozitive sau nesemnificative acestea depind mai mult de
utilizator decât de aparatură.

În acest context se cuvin câteva consideraţii asupra formaţiei profesorilor cu

referire expresă asupra pregătirii lor psihopedagogice şi metodice. În cele mai
multe cazuri se constată lacune în privinţa modalităţilor concrete de utilizare a
mijloacelor tehnice de instruire. O anchetă derulată pe această temă a scos în
evidenţă faptul că dacă o inovaţie nu este suficient de bine cunoscută de către
profesori apar dificultăţi în aplicarea ei. Apare aşa-numitul refuz din ignoranţă
(A.Huberman, 1978): "Nu ştiu cum să umblu cu aparatul de proiecţie"; "Nu ştiu
ce materiale audiovizuale sunt disponibile".

Depistarea dificultăţilor specifice la utilizarea mijloacelor tehnice de instruire

la disciplina istorie contribuie foarte mult la ameliorarea procesului de formare.
În acest sens este utilă trecerea în revistă a celor mai frecvente greşeli
(M.Ionescu, 1995):
-erori la punerea în funcţiune / oprirea aparatelor, datorită necunoaşterii
operaţiilor şi a succesiunii lor; cauzarea unor defecţiuni la aparate şi a unor
timpi de stagnare în activitate;
-greutatea comutării atenţiei între activitatea cu mijlocul tehnic, conţinutul
logic al lecţiei şi activitatea propri-zisă a elevilor;
-stângăcia în utilizarea comentariului vorbit (descrieri, explicaţii etc.), care
însoţeşte imaginile proiectate;
-suprapunerea neeconomicoasă a expunerii în detaliu cu imaginea vizuală, care
şi singură îşi relevă semnificaţia, sau, dimpotrivă, lipsa comentariului vorbit în
situaţii care îl impun etc.

Pentru evitarea unor astfel de situaţii se impune, aşa cum apare în multe
tratate de specialitate, un program de formare a formatorilor. Acesta trebuie să
cuprindă:
-noţiuni despre mijloacele tehnice avute în vedere;
-procedeele de utilizare a mijloacelor tehnice respective la ora de istorie;
-iniţiere în tehnica mânuirii aparaturii;
-derularea de aplicaţii practice în scopul formării deprinderilor;
-elaborarea de proiecte de activitate didactică în care să se prevadă secvenţe
de predare-învăţare cu ajutorul mijloacelor tehnice.

În perioada actuală, procesul instructiv-educativ apelează tot mai mult la

mijloacele tehnice de instruire. Acestea au introdus şi vor introduce schimbări
notabile în derularea procesului educaţional fiind destinate înlesnirii predării
cunoştinţelor şi deprinderilor.
Actualmente putem vorbi de o tehnologie didactică fără a o confunda însă cu
aparatura sau cu instrumentarul pe care profesorii şi elevii le utilizează pentru
obţinerea unor rezultate concrete în procesul de predare-învaţare.

Introducerea şi utilizarea mijloacelor tehnice în cadrul orelor de istorie de

instruire a dat naştere la opinii contradictorii. Oricum însă, integrarea lor în
practica procesului instructiv-educativ nu trebuie să fie un scop în sine, ci doar
un mijloc de îmbunătăţire a calităţii predării şi învăţării.
Decizia de a utiliza un anume mijloc tehnic de instruire trebuie să fie
rezultatul anticipării mentale şi apoi al experimentului didactic. În acelaşi timp
nu putem vorbi de mijloace tehnice de instruire fără a avea un personal capabil
să le stăpânească şi să le mânuiască.

C. I.3.Caracterizarea generală a mijloacelor tehnice de instruire şi funcţiile

acestora

Ca definiţie, mijloacele tehnice de instruire sunt dispozitivele şi tehnicile

născute din revoluţia mijloacelor de comunicare (C.H.Blook, 1972). În sens
restrâns, literatura pedagogică semnalează că mijloacele tehnice de instruire
sunt un ansamblu de procedee - mecanice, optice, electrice şi electronice - de
înregistrare, păstrare şi transmitere a informaţiei. Ele pot fi utilizate în scopuri
didactice, individual sau în combinaţie, pe lângă profesor, manual sau tablă.

Mijloacele tehnice de instruire includ aparatură specializată de proiecţie, de

înregistrare/redare audio, instruire programată, computere şi alte elemente
care fac distincţia între echipamente şi produsele intelectuale capabile să le
pună în valoare. Conform clasificării lui Schramm este vorba despre aparate şi
instalaţii cuprinse în a treia şi a patra generaţie.

Din cele de mai sus rezultă că definiţia mijloacelor tehnice de instruire nu se

poate situa numai la nivelul caracteristicilor tehnice şi/sau tehnologice; ea
trebuie să ia în considerare ş i trăsăturile specifice atribuite acestora prin
prisma ştiinţ elor educaţiei. Luând în consideraţie şi acest punct de vedere,
mijloacele tehnice de instruire se constituie din ansamblul aparatelor, instalaţ
iilor, a procedeelor şi cerinţelor pedagogice de utilizare a lor, la care profesorul
şi elevii recurg în scopul de a uşura perceperea, înţelegerea, fixarea şi
consolidarea cunoştinţelor, consolidarea abilităţilor practice (M.Ionescu,
V.Preda, 1983).

Se cuvine deci precizarea locului şi rolului mijloacelor tehnice de instruire în

procesul instructiv-educativ prin stabilirea valorii lor psihopedagogice.
Contribuţia mijloacelor tehnice de instruire la realizarea obiectivelor procesului
de învăţământ este condiţionată de aportul pe care acestea le oferă în plus faţă
de mijloacele şi metodele tradiţionale.
Putem evidenția câteva caracteristici ale mijloacelor tehnice de instruire :
a. fiexibilitea sau adaptabilitatea -se referă la posibilitatea de
adaptare a acestora la necesitățile de moment;
b. generalitatea -se referă la posibilitatea de a codifica în diferite
forme,ingformațiile mesajelor transmide spre receptorul uman;
c. paralelismul -se referă la posibilitatea utilizării simultane a
aceluiaşi mijloc în mai multe scopuri sau de către mai mulți utilizatori, în
aceeaşi unitate de timp.
d. Accesibilitatea –o proprietate a mijloacelor tehnice determinate
de complexitatea lor şi de uşurința cu care ele pot fi utilizate ;

Siguranța şi funcționarea –este o caracteristică aflată în corelație cu fiabilitatea

şi întreținerea şi se referă la respectarea anumitorireguli şi operații la punerea
în funcțiune,la utilizarea şi la oprirea aparatelor

C.I.4.Funcţiile mijloacelor tehnice de instruire

Nu putem pomeni despre funcţiile mijloacelor tehnice de instruire fără a

remarca următoarele:
-"Oricând, la orice vârstă, o noţiune dificilă este însuşită mai uşor dacă oferim
suporturi concrete, modele obiectuale sau figurate pentru înţelegerea ei"
(I.Radu, 1995)
-"Atât reprezentarea situaţiei de rezolvare a problemei, cât şi realizarea acţiunii
devin posibile datorită gândirii sprijinite pe imagini" (H.Rüppel şi colab., 1982)
-"Absenţa codului în comunicarea audio-vizuală este un avantaj ce face posibilă
folosirea variantei pe toate treptele de şcolarizare" (M.Ionescu, V.Chiş, 1995)
În predarea-învăţarea istoriei,mijloacele de învăţământ îndeplinesc anumite
funcţii:

Funcţia de comunicare a informaţiilor istorice - tehnicile audio-vizuale sunt

instrumente de comunicare. Ele oferă profesorului de istorie importante
facilităţi de transmitere a informaţiilor. Densitatea de informaţii creşte şi elevii
beneficiază de posibilităţi sporite de percepere şi receptare a informaţiilor
complexe.
Mijloacele de învățământ folosite în procesul de predarea-învățarea
conținuturilor istorice transmit informații despre fapte,fenomene
istorice,evenimente,concepte, evoluții,noțiuni, etc.
Cu ajutorul mijloacelor de învățământ, elevii asimilează mai uşor cunoştințele
istorice şi îşi consolidează sistemul de noțiuni, concepte ,judecăți despre
cauzele evenimentelor istorice,evoluția lor şi consecințele acestora.
Mijloacele audio-vizuale asigură în propoție de 30-60%,reținerea mesajului
vizual,cu o diferențiere cuprinsă între 20% pentru mesajele vizuale şi 30%
pentru mesajele auditive.
Pentru unele mijloace de învățământ, cum sunt docomentele
istorice,fotografiile,atlasele,manualul,tabla,creta,schema la tablă,nu există
studii în ceea ce priveşte calitatea receptării mesajului.
Experiența didactică consemnează importanța acestora cu avantaje şi
dezavantaje.Pentru comunicarea informației istorice pot fi folosite
diapozitivele,diafilmele,foile transparente,benzi magnetice,discuri,montaje
audio-vizuale,casate video,filme didactice,emisiuni TV.
Prin intermediul mijloacelor de comunicare a informației,elevii obțin
informații corecte,deoarece cu ajutorul acestora profesorul în cadrul orei de
istorie prezintă situații problemă,studii de caz,care pot fi ,,analizate în clasă”.

Funcţia ergonomică care mai este numită şi funcţia de realizare a efortului în

activitatea de predare-învăţare, este capacitatea mijloacelor de învăţământ de
a transmite un volum mare de informaţii într-un timp scurt.Folosirea unor
mijloace de învăţământ cât mai diversificate îm activitatea de clasă oferă
profesorului de istorie cadrul necesar unor activităţi eficiente,cu valenţe
educative deosebite.

Funcţia de motivare a învăţării sau de stimulare - mijloacele tehnice de

instruire, în special computerul, provoacă interesul, stârnesc curiozitatea şi
împing elevul la acţiune. Cu ajutorul mijloacelor tehnice de instruire elevii pot
cunoaşte mai bine, mai repede şi cantitatea de informaţii este mult
diversificată, este multi şi pluridisciplinară, multisenzorială ceea ce se
materializează printr-o curbă a învăţării mult mai ascendentă.Aceată funcţie
constă în capacitatea mijloacelor de învăţământ dirijate de professor de a
provoca,dezvolta şi stimula motivaţia învăţării.Cu ajutorul lor profesorul de
istorie reuşeşte să prezinte în mod atrăgător captivant tema avută în dezbatere
în procesul de predare-învăţare.De exemplu motivaţia învăţării temei,,Arta
renaşterii”este stimulată prin diapozitive,albume despre arta din această
epocă.Prezentarea unei casete video despre piramide,construcţiile magnifice
dezvoltă curiozitatea,motivaţia învăţării,îndeamnă la cercetare şi studiu
individual,despre lumea antică.

Funcţia formativă şi estetică - utilizarea mijloacelor tehnice de instruire

necesită o structurare şi o sistematizare crescută a informaţiei iar profesorul de
istorie este obligat la un plus de rigurozitate, cu efecte benefice asupra elevilor.
Vizualizarea imaginilor provoacă o ascuţire a simţului estetic şi permite
punerea în evidenţă a unor procese şi fenomene "ascunse" observării pe cale
directă.
Funcţia formativă se valorifică în predarea-învăţarea istoriei prin capacitatea
mijloacelor audio vizuale de a stimula analiza,sinteza,comparaţia.
Un film didactic prezintă un eveniment istoric, activează atenţia,
curiozitatea,interesul de cunoaştere,formează convingeri despre
război,evenimente istorice,evoluţii statale. Elevii sunt îndemnaţi să analizeze,
să compare şi să surprindă esenţialul.
Funcţia estetică constă în faptul că,prin mijloace de învăţământ specific,se
ezvoltă capacitatea elevilor de a aprecia,înşelege şi evalua esteticul realităţii
obiective.De exemplu:evaluarea realităţii despre evenimente istorice.

Funcţia de evaluare a randamentului elevilor - mijloacele tehnice de instruire

contribuie la perfecţionarea şi optimizarea modului de cuantificare a
rezultatelor atinse de către elevi. În acest fel se remarcă eliminarea
subiectivismului, amplificarea calităţilor diagnostice şi prognostice ale notării.
Introducerea dispozitivelor mecanice, electrice sau electronice în scopul
determinării performanţelor în procesul de învăţământ nu mai reprezintă o
noutate.

Spre exemplu, la Johnson & Wales University din SUA, cele mai multe
verificări se fac pe bază de chestionare prelucrate pe maşini de evaluare (Test
Scoring Machine) Scantron.Această funcţie oferă posibilitatea profesorului de
istorie de a obţine informaţii referitoare la rezultatele instruirii,cunoştinţe
stocate exemplu pe calculator,capacităţi şi deprinderi dobândite de elevi.
Diapozitive cu imagini,mijloace audio-vizuale pot creea în lecţii,sub
îndrumarea profesorului de istorie situaţii-problemă,în care elevii sunt puşi să
identifice şi să compare diferite evenimente istorice.
 Capitolul II

Taxonomia mijloacelor tehnice de instruire

Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire se poate face după multe

criterii, de unde şi dificultatea obţinerii acordului unanim.Există mai multe
clasificări ale mijloacelor de învățământ,după rolul pe care îl au în activitatea
didactică sau după natura lor.
După rolul pe care îl au în activitatea didactică se împart în:
-mijloace de învățământ pentru comunicare;
-mijloace de învățământ pentru investigație;
-mijloace de învățământ pentru exersare şi formare a deprinderilor
profesionale;
-miloace de învățământ pentru evaluare.
Aceste mijloace de învățământ au în esență,în vedere independențele pe
care le creează în actul didactic,prin funcțiile didactice îndeplinite.
După natura lor există mijloace de învățământ:
-obiectuale;
-scrise sau grafice;
-audio-vizuale .
1.Mijloacele obiectuale.Obiectele arheologice(uneltele de
muncă,arme,monede şi medalii,podoabe ceramică)colecționate de profesori
sau elevi ,sunt mijloace pentru obținerea unor informații referitoare la
epoci,peioade,culturi arheologice.de asemenea putem spune că diferite
obiecte istorice,arme hărâi de epocă,trebuie inventariate ți stocate în
cabinetul de istorie. Ele reprezintă realități istorice autentice şi intensifică
motivația pentru cunoaştere.
2.Mijloace grafice.Putem spune că istoria conține evenimente care trebuie
încadrate în timp şi spațiu.Aşadar mijloacele grafice caracterizeză spațiul
istoric şi geografic ,timpul istoric ,detaliază şi generalizează fenomene şi
evenimente istorice.Reprezentările cartografice cu conținuturi istorice sunt
expresii grafice ale analizelor istorice asupra unei
țări,culturi,localități,evenimente istorice,aşezări umane.
Hărțile, care prezintă spații istorice,evenimente localizate geografic ,sunt
diferite,realizate de diferite edituri sau confecționate de profesori şi elevi.
Simbolurile istorice dar şi geografice permit interpretarea hărților istorice.
Atlasele sunt culegeri de hărți,elaborate pa epoci,culturi,evenimente
țări,tematici istorice.
Ştiința istorică a creat atlase care prezintă hărți istorice şi geografice,dar şi
imagini reprezentative ale unor culturi,civilizații,cu comentarii şi imagini
adecvate.(Putem da ca exemplu Atlasul biblic,Atlasul lumii antice.)

3.Mijloace audio-vizuale:
Dacă luăm în considerare analizatorul solicitat şi caracterul static sau
dinamic al celor prezentate, mijloacele tehnice de instruire se pot clasifica în
modurile prezentate în fig.I.3 şi fig.I.4 (H.Canac, R.Lefranc, 1966).

Analizatorul
solicitat

Analizatorul Analizatorul Analizatorul

vizual auditiv auditiv şi vizual

Mijloace tehnice Mijloace tehnice Mijloace tehnice

vizuale auditive audio-vizuale

Fig.I.3. Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire în funcţie de

analizatori
 Caracterul static sau dinamic

Proiecţie fixă Proiecţie dinamică

Mijloace dinamice (de

Mijloace static (de fascinaţie)
meditaţie)

Fig.I.4. Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire în funcţie de

caracterul imaginii

Deoarece mijloacele tehnice de instruire servesc la realizarea unor funcţii

pedagogice, se consideră utilă clasificarea din fig.I.5 care cuprinde şi
mijloacele tradiţionale (M.Ionescu, 1982).
 MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Mijloace de
Mijloace Mijloace de Mijloace de
evaluare a rezulta-
informativ- exersare şi formare raţionalizare a
telor la învăţătură
demonstrative a deprinderilor timpului la lecţii

Teste,
Jocuri, Truse, Hărţi de contur, Aparate, Aparate
Aparate de Şabloane, Ştampile de testare
laborator didactice

Mijloace intuitive naturale: colecţii

de plante, insectare, minerale etc.

Mijloace tehnice audio-vizuale:

Obiecte constituite în scopuri -Aparate de proiecţie statică
didactice substitute tridimensionale ale -Aparate de proiecţie
realităţii dinamică
Materiale figurative, substitute bidimen- -Aparate de redare a
sionale ale realităţii sunetului

Reprezentări simbolice

Fig.I.5. Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire după funcţia pedagogică

Dacă supunem atenţiei atât analizatorii solicitaţi cât şi aparatele şi

materialele suport ale informaţiilor (M.Ionescu, V.Chiş, 1995), mijloacele
tehnice de instruire se clasifică astfel:
-mijloace tehnice vizuale
-mijloace tehnice audio
-mijloace tehnice audio-vizuale
 C.II.1.Mijloace tehnice vizuale

Epiproiectorul– este un aparat de proiecţie prin reflexie a materialelor

didactice care se află "aşternute" pe suport opac
(fotografii,modele,diagrame,scheme,ce prezintă evenimente istorice ,personaje
documente istorice,monumente istorice).
Epiproiectorul este utilizat pentru epiproiecte în condiţii de camuflaj.
Epidiascopul– este un aparat de proiecţie prin reflexie sau prin transparenţă
a documentelor şi imaginilor istorice care se află pe suport opac sau
transparent cum ar fi fotografii,modele,diagrame scheme şi altele, care
prezintă evenimente istorice,personaje,documente istorice,monumente
istorice.Adaptarea distanţei de proiecţie este esenţială pentru calitatea
imaginii.Imaginile sunt stabilite în ordine,în funcţie de conţinuturile
lecţiilor,fiind urmate de comentarii ale elevilor sau profesorului.Imaginile
expuse permit dialogul dintre elev-elev,professor-elev,dezvoltând un spirit de
cooperare în activitatea didactică.
Proiecţia se face pe un ecran ferit de lumină natural în timpul derulării.Va fi
plasat frontal,cu o înclinaţie de 20-30 de grade spre interiorul sălii de clasă.
Epiproiectorul este folosit pentru dioproiecţie ,adică proiecţie prin
transparenţă a documentelor şi imaginilor istorice.
Dioproiecţia se realizează cu o gamă largă de operaţii.Diostarul şi aspectomatul
sunt alte aparate care necesită o pregătire va profesorului în ceea ce priveşte
funcționarea şi folosirea lor:

Diaproiectorul– este un aparat pentru proiecţia diapozitivelor.

Acţionarea aparatului este manuală;
Aspectomatul– este un aparat destinat proiecţiei automate sau circular.

Două variante de aspectomate cu magazie circulară

 Retroproiectorul – este destinat proiecţiei materialelor didactice care se află
pe suport transparent sau, prin combinarea cu un adaptor LCD (Liquid Cristal
Display), la proiectarea imaginii care este pe ecranul unui computer. Este unul
dintre cele mai utilizate mijloace tehnice de instruire la ora de istorie şi se
integrează oricărei metode didactice;

Proiectorul – este destinat proiecţiei peliculei cinematografice de

8 sau 16 mm;

Documatorul – este un aparat destinat citirii microfilmelor.

C.II.2Mijloace tehnice audio

Radioul – este un aparat de redare a sunetului transmis pe calea undelor

electromagnetice şi se foloseşte pentru a audia reportaje cu subiect istoric sau
de evenimente contemporane care devin istorice;

Magnetofonul – este un aparat specializat pe înregistrarea şi redarea

sunetului prin utilizarea benzii magnetice. Magnetofonul este utilizat îndeosebi
în aplicaţii profesionale;

Casetofonul – este un aparat specializat pe redarea (eventual şi înregistrarea)

sunetului care se află pe bandă magnetică încorporată într-o casetă;
Videocasetofonul ,filmele didactice, artistice ,istorice,televiziunea au valenţe
educative deosebite ,dezvoltă capacitatea de sinteză,permit sesizarea
cauzelorunui eveniment istoric,elementele caracteristice ale unei culture sau
civilizaţii.

Reportofonul – este un casetofon de mici dimensiuni, de regulă folosind o

casetă specială şi care înregistrează sunetul prin intermediul unui microfon
încorporat;

CD-player-ul – este un aparat specializat pentru redarea sunetelor şi filmelor

înregistrate pe un disc compact prin intermediul unei tehnologii digitale.
Trebuie specificat că toate computerele actuale sunt prevăzute cu unităţi CD –
acestea au denumirea de CD-ROM (Compact Disk - Read Only Memory). Aceste
unităţi sunt compatibile cu standardele industriale şi pot reda sunetele de pe
discurile audio digitale (CD - Digital Audio), pot citi programele software,
facilitează vizualizarea de pe discurile compacte foto (Photo CD) şi respectiv
vizionarea filmelor de pe discurile compacte video (Video CD).

C.II.3Mijloace tehnice audio-vizuale

Camera de luat vederi (camcorder) – este un aparat destinat înregistrării

imaginilor care se pot vizualiza prin intermediul unui obiectiv. Înregistrarea se
efectuează pe casete video în care se află bandă magnetică cu caracteristici
asemănătoare celei de magnetofon, casetofon sau reportofon însă la un alt
nivel de calitate;

Video Recorder-ul – este un aparat capabil să înregistreze şi să redea un

semnal video care provine de la un alt aparat video, o videocameră, de la un
aparat TV sau chiar de la un computer;
Video Player-ul – este un aparat capabil doar să redea conţinutul unei casete
video;

Proiectorul LCD (Liquid Cristal Display) – este destinat numai pentru proiecţia
prin transparenţă a imaginii care apare pe monitorul computerului. Proiectorul
LCD se cuplează direct la computer şi se fixează pe un retroproiector obişnuit;

Proiectorul multimedia– este un aparat asemănător din punct de vedere

constructiv cu proiectoarele automate de diapozitive. Ele se fabrică în două
versiuni:
-una este pentru cuplare directă la computer ;
- cealaltă este independentă şi utilizează informaţiile de pe un mediu de
stocare precum discheta floppy. Deoarece utilizează tot o tehnologie bazată pe
afişarea cu cristale lichide, foarte multe surse bibliografice (mai ales în mediul
Internet) citează acest gen de aparate printre proiectoarele LCD.
Alături de computer, acest mijloc tehnic de instruire va constitui cu siguranţă
una dintre cele mai frecvente opţiuni de utilizare în scopuri educaţionale.
Vizualizarea unei caseta video cu unul din aparatele menționate mai sus
(camera de luat vederi,video-recorder şi video-player) necesită un aparat TV
sau un monitor şi un lanț acustic.
 Computerul face şi el parte din categoria aparatelor audio-vizuale deoarece
odată cu apariția,dar mai ales răspțndirea tehnicii multimedia,acesta este
capabil să înregistreze şi să redea sunetele şi imaginile video-digitale.

Computerul este cel mai complex mijloc tehnic de instruire deoarece:

-lucrează cu programe (software) special concepute;
-prelucrează textele;
-prelucrează imagini provenite de pe discuri compacte foto, de la
aparate foto clasice şi digitale, camere de luat vederi, aparatura video şi
TV;
-prelucrează sunetele provenite de pe discurile compacte audio, de la
microfon, radio, magnetofon, casetofon, reportofon, aparatura video şi
TV;
-este capabil să redea filme video asemănătoare cu cele TV şi
cinematografice. Filmele sunt special concepute în tehnologie digitală;
-prin cuplare la un proiector LCD sau la un proiector multimedia, el
poate înlocui cea mai mare parte a aparaturii de proiecţie amintită la
mijloace tehnice vizuale;
-prin conectare în reţele, poate vehicula orice informaţie de la şi către
orice utilizator, exemplul cel mai actual fiind mediu Internet.

Accesarea rapidă a informaţiei prin calculator oferă elevilor preocupaţi de

istorie ,dar în primul rând profesorilor,o cunoaştere a evoluţiilor în domeniu la
nivel global.Poşibilităţile de comunicare,de analiză şi sinteză sunt multiple cu
ajutorul calculatorului conectat la internet,sau prin intermediul discurilor
optice compacte,cu problematici restrânse.*
De asemenea internetul permite accesul în peste 30 de arhive din
Europa prin proiectul Eurhistar-Automation History,iar prin proiectul
Gabriel,în unele biblioteci naţionale din Europa.Există în acest moment
peste 1100 de centre ,instituţii,departamente,universităţi care deţin
pagini Web (300 în SUA).Există 200 de grupuri de istorici sau interesaţi
de istorie care cuprind peste 80000 de personae din toată lumea,cu
pagină Web.

În situaţia de creator de situaţii de învăţare,profesorul de istotir

trebuie să fie un mediator între elev,informaţie,tehnici,metode şi
calculator
 .Folosirea calculatorului ca mijloc de învăţământ duce în final la
instruirea asistată de calculator,prin folosirea acestuia în:
-predarea unor lecţii de istorie;
-verificarea unei lecţii sau secvenţe din lecţie;
-folosirea ca sursă de documentare.
 CAPITOLUL III

Valenţe psihopedagogice în utilizarea mijloacelor de învăţământ

Formarea personalităţii în şcoală a elevului este supusă permanent

influenţei pe care profesorul de istorie o exercită asupra sa. Cunoaşterea
modului în care elevul evoluează de-a lungul procesului instructiv-educativ este
o condiţie prealabilă care angajează profesorul în orice activitate de natură
didactică. Procesul de formare a elevului presupune intervenţia profesorului de
istorie prin crearea situaţiilor didactice favorabile învăţării şi optarea în funcţie
de situaţia şcolară dată pentru unul sau altul din mijloacele de învăţământ.
Opţiunea este dependentă în mare măsură de cunoaşterea valenţelor
psihopedagogice ale mijloacelor de învăţământ.

C.III.1. Evaluarea eficienţei mijloacelor de învăţământ.

Profesorul care doreşte să fie competent în procesul de formare a elevului
trebuie să-şi pună întrebările de mai jos:
-Care mijloace de învăţământ stimulează capacităţile elevului şi
produce dezvoltarea sa completă?
-Ce facilităţi ale mijloacelor de învăţământ se înscriu în cerinţele
psihologiei învăţării la diferite vârste?
-Cum să integrăm aceste mijloace de învăţământ în ansamblul
metodelor pedagogice pentru a asigura eficienţa lor maximă?
Valenţele psihopedagogice ale mijloacelor de învăţământ pentru a fi
determinate se foloseşte experimental pedagogic. Prin această modalitate se
cuantifică rezultatele obţinute de către elev în contextul utilizării mijlocului de
învăţământ luat în considerare. Deoarece de-a lungul timpului s-au înregistrat
numeroase eşecuri ale unor încercări de înnoire a învăţământului, s-au căutat
explicaţii pentru succesele din faza experimentală şi pentru insuccesele
implementărilor în faza de masă. Astfel, s-a constatat:
-Clasa experimentală se bucură de condiţii mai bune, un plus de
motivaţie şi o angajare mai susţinută;
Entuziasmul şi preocuparea profesorului care recurge la experiment este mai
mare. El este motivat de interese care:
-ţin de natura propriei personalităţi ;
-sau țin de conjunctura specifică locului său de muncă.
Datorită acestor considerente trebuie procedat la următoarele:
-Experimentul pedagogic să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de
timp;
-Experimentul pedagogic trebuie să se organizeze în şcoli diferite;
-Grupul experimental şi cel de control trebuie să fie echivalente şi
comparabile sub aspectul oportunităţilor şi intereselor cognitive.
Teodor Mucica,Minodora Petrovici,Ion Cerghit,Mijloace audio-viyuale în studiul
istoriei,

Experimentul pedagogic este relativ dificil de întreprins şi necesită, pe lângă

un susţinut suport financiar, multă competenţă, abnegaţie şi răbdare. Nu de
puţine ori drumul care duce la finalizarea experimentului în cadrul orelor de
istorie este presărat cu dificultăţile amintite mai sus. Cu toate acestea,
cercetările din domeniul educaţional dublate de experimentul didactic sunt
singurele instrumente în măsură să ne arate clar că alegerea mijlocului de
învăţământ în predarea-învăţarea istoriei nu este întâmplătoare şi că rezultatele
pozitive sunt reproductibile în cazuri similare.

C.III.2 Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de învăţământ

Cercetarea acestui aspect trebuie precedată de prezentarea, pe scurt, a

valorii pedagogice a oricărui mijloc de învăţământ folosit în procesul de
predare-învăţare a istoriei. Aceasta este condiţionată de factori diferiţi, între
care:
-nivelul motivaţiei şcolare şi al cunoştinţelor anterioare necesare
asimilării noilor informaţii;
-capacitatea de învăţare şi inteligenţa generală a elevului;
-modul de structurare a programelor, caracterul relevant, sistematic şi
logic al ideilor care urmează să fie desprinse şi asimilate;
-caracterul activ şi complementar al predării-învăţării;
-verificarea activităţii mintale a elevului, asigurarea conexiunii inverse,
a repetiţiei şi a exersării.

Mijloacele tehnice de învăţământ, prin valenţele lor psihopedagogice, asigură

în mod specific contactul, conştientizarea şi înţelegerea cunoştinţelor care
trebuiesc asimilate; în acelaşi timp ele motivează învăţarea şi însuşirea
deprinderilor. Dacă ne referim doar la mijloacele audio-vizuale se constată că la
unele materii precum istoria, geografia, botanica, biologia etc. rezultatele
obţinute sunt considerabil mai bune la lotul experimental decât la cel de
control. Îmbunătăţirea performanţelor a fost constatată atât la elevii buni cât şi
la cei mai slabi, cu specificarea faptului că cei din prima categorie, deci elevii
buni au avut un beneficiu mai mare.

În contrast cu cele scrise mai sus, s-a constatat că elevii inteligenţi şi cu

capacitate mare de învăţare sunt capabili să asimileze materia şi să aibă
rezultate foarte bune indiferent de modul în care a fost ea predată. În schimb,
la elevii mai puţin dotaţi, deci cu o capacitate mai mică de învăţare, s-a dovedit
că cel mai important factor care determină asimilarea materiei este modul de
prezentare şi de prelucrare a conţinutului.

Mijloacele tehnice de predare-învăţare a istoriei solicită simultan mai multe

canale senzoriale fiind caracterizate prin complexitate şi bogăţie
informaţională.
Mijloacele tehnice ameliorează rezultatele procesului de învăţământ şi
capacitatea elevului de a percepe, înregistra, prelucra şi interpreta mesajul
informaţional.
Comunicarea prin intermediul mijloacelor tehnice, mai ales a celor audio-
vizuale, măreşte densitatea de informaţii transmise şi receptate în unitatea de
timp, mijloceşte obţinerea informaţiilor accesibile pentru o varietate mai largă
de tipuri umane, determină ca un număr mai mare de elevi să-şi formeze
reprezentări corecte şi ajută substanţial la aflarea informaţiilor de ultimă oră.

C.III.3. Alegerea mijloacelor de învăţământ specific

Pentru a atinge obiectivele procesului instructiv-educativ, trebuie să facem o

alegere adecvată a mijloacelor de învăţământ, trebuie să se ţină seama de
particularităţile clasei de elevi şi de cunoaşterea mecanismelor psihologice a
tipului de învăţare care intervine în condiţiile concrete de la clasă . Fiecare
mijloc de învăţământ reprezintă o modalitate specifică de organizare şi
transmitere a cunoştinţelor, motiv pentru care profesorul este cel care trebuie
să găsească răspunsurile la întrebările de mai jos (M.Ionescu, 1982):
-Ce influenţă au imaginile, simbolurile şi semnele asupra procesului
memoriei (fixarea, păstrarea şi actualizarea cunoştinţelor)?
-Care este relaţia optimă dintre concret şi abstract în procesul înţelegerii?
-Care este rolul schematizării şi al esenţializării materialului în
procesul învăţării?

Pentru a avea eficienţă mijloacele de învăţământ în procesul de

predare-învăţare depinde de calitatea lor,de modul cum sunt
integrate în lecţiile de istorie în activitatea didactică.

După cum s-a mai amintit, profesorul de istorie este acela care "produce"
instrumentele pedagogice şi situaţiile didactice. El îndrumă şi organizează
activitatea elevului adresându-se percepţiei şi stimulându-i activitatea mintală.
Prin urmare, la alegerea mijloacelor de învăţământ, se va ţine cont de
contribuţia acestora la:
-transmiterea de informaţii noi;
-formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale care sunt
instrumentele asimilării de noi cunoştinţe.

Suporturile prezentate cu mijloacele de învăţământ nu sunt simple materiale

intuitive: ele devin utile numai dacă sunt utilizate efectiv. Mijloacele de
învăţământ îşi îndeplinesc funcţia didactică numai dacă ele contribuie la
problematizări, analize, clasificări etc. şi deci asigură procesului de predare-
învăţare un caracter complementar.

Tot în contextul alegerii mijloacelor de învăţământ specifice mai trebuie

semnalat un lucru de loc de neglijat. Creşterea eficienţei procesului instructiv-
educativ nu intervine de la sine prin utilizarea unui singur mijloc de învăţământ,
oricât de bine conceput sau performant ar fi acesta. Procesul didactic are loc în
mediul complex al şcolii şi pentru asigurarea eficienţei scontate, utilizarea
mijlocului de învăţământ trebuie luată în considerare într-un ansamblu de
metode şi procedee (V.Creţu, M.Ionescu, 1982). Concluzia imediată este
necesitatea recurgerii la un sistem al mijloacelor de învăţământ.

Lucrarea ştiinţifică de faţă încearcă să acrediteze ideea că, pentru a avea un

învăţământ performant, alături de mijloacele tradiţionale, în sistem trebuie
incluse şi mijloacele modern precum computerul, tehnicile foto şi audio-video.
Este necesară deci, cunoaşterea în detaliu a ceea ce există pe piaţă, a câtorva
dintre caracteristicile lor tehnice şi a valenţelor lor psihopedagogice.
 În secolul XXI-lea, toată lumea a auzit de mediul Internet şi răspândirea fără
precedent în istorie a acestui mijloc global de comunicare. Se spune că
Internet-ul este deopotrivă subesimat şi supraestimat. Însă orice om avizat şi cu
preocupări care ţin cont de dinamica proceselor vă poate spune că această
invenţie este pe cale să transforme tot ce se leagă de activitate are capacitatea
să schimbe totul, de la elementara nevoie de a ne juca până la întreaga
structură organizaţională a marilor companii transnaţionale. Marea parte a
activităţilor precum şi managementul superstructurilor nu pot să se bazeze
doar pe bunul simţ sau pe învăţământul tradiţional: ele trebuie să constituie
preocuparea unui sistem de învăţământ bazat pe Internet.

Dezvoltarea tehnică şi tehnologică a făcut deja posibilă apariţia învăţă

mântului bazat pe Web, unul dintre serviciile mediului Internet. În consecinţă
nu este de mirare faptul că unele instituţii derulează anchete privind utilizarea
tehnologiei didactice. Credem că este utilă prezentarea în detaliu a unuia dintre
ele (fig.I.13 şi fig.I.14); traducerea şi adaptarea sunt în tabelul I.1.
a umană care
 Capitolul IV .Integrarea mijloacelor de învăţământ în lecţiile de
istorie

Eficienţa mijloacelor de învăţământ în procesul de predare-învăţare la disciplina istorie

depinde de calitatea lor,de modul cum sunt integrate în lecţiile de istorie,în activitatea
didactică.
Eficienţa presupune:
-o selecţionare raţională a mijloacelor de învăţare în obiectivele pedagogice;
-adaptarea riguroasă la sarcinile de învăţare;
-independenţele lor,condiţionarea reciprocă;
-stabilirea obiectelor urmărite prin folosirea mijloacelor de învăţământ;
-folosirea mijloacelor de învăţământ pentru crearea unor idei-ancoră ale activităţii educatăve;
-alegerea momentului folosiririi mijlocului de învăţământ în succesiunea lecţiei pentru a
forma la elevi deprinderi practice,a crea motivaţia învăţării,pentru dobândirea de noi
cunoştinţe;
-folosirea lor pentru evaluarea unor cunoştinţe,deprinderi;
-o pregătire activă, complex a profesorului de istorie,care începe înainte de activitazea
didactică şi continuă cu procesul de predare-învăţare şi se încheie cu stabilirea concluziilor
desprinse din evaluarea realizărilor obiectivelor stabilite pentru mijloacelor audio-vizuale;
-direcţionarea activităţilor de instruire de către professor,în unelr cazuri chiar de elevi;
-folosirea judiciară,echilibrată,în funcţie de obiectivele lecţiei,a mijloacelor audio-vizuale.

Modul de integrare al mijloacelor de învăţământ depinde de competenţa profesorului de

istorie şi de particularităţile de vârstă ale elevilor,de mi9jloacele didactice existente în şcoală.
Mijloacele de învăţământ asigură învăţarea la nivelul gândirii logice şi a reflecţiei,oferă
posibilitatea de a descoperi cauzele şi consecinţele,conexiunile şi interferenţele dintre date
şib procesul istoric.
Folosirea mijloacelor de învăţământ lărgeşte câmpul de cunoştinţe al elevilor, de la
experimentele directe la cele abstracte.
Lecţia de istorie face parte din cel mai utilizat mod de organizare a procesului de învăţământ
instituţionalizat şi este forma principală în care se desfăşoară activitate de predare-învățare-
evaluare.Lecția nu este o activitate didactică rigidă,ci complexă,un mod
flexibil,proiectat,pornindu-se de la obiectivul fundamental,în funcție de care este numită
fiecare categorie de lecție.Variabilile ce intervin în alegerea variantei sau a tipului de lecție
sunt:
a)-conținutul instruirii;
b)-gama obiectivelor operaționale;
c)-analiza diagnostică prelininară a metodelor şi procedeelor
d)-analiza diagnostică preliminară a mijloacelor tehnice de învățământ;
e)-strategii şi metodologii proiectate;
f)-locul de desfăşurare,lecția de istorie se poate desfăşura în laboratorul de istorie, sală de
clasă,laborator de informatică ,într-o sală de muzeu,precum şi în aer libet;
Laboratorul de istorie este locul optim pentru desfăşurarea eficientă a predării-învățării-
evaluării conținuturilor de istorie.Cabinetul este osală de clasă,dotată cu mijloace didactice
necesare predării istoriei:
*-diagrame;
*-hărţi;
*-exponate;
*-bibliotecă pe teme de istorie.
Am folosit cabinetul de istorie pentru că permite utilizarea imediată a mijloacelor de
învăţământ,în actul didactic de predare- învăţare-evaluare al conţinuturilor de
istorie.Cabinetu de istorie mi-a oferit posibilitatea profesionalăde a diversifica metodele de
predare-învăţare-evaluare prin ambiantul practice ,comod şi ilustrativ şi amplifică motivaţia
cunoaşterii istoriei de către elevi.Am observant că diversificarea acţiunilor active-participative
ale elevilor s-a realizat uşor prin elementele de funcţionalitate din cabinet;
*-mijloace audio-vizuale;
*-modul de expunere a hărților istorice;
*-atlase.
Putem spune că prin elementele componente,caracteristici şi ambiant,cabinetul de istorie
îndeplineşte funcții importante,necesare activității didactice.

1.Funcția ştiințifică:Prin biblioteca pe tema istorie ,hărți,diagrame,am observat că această

sală de clasă numită cabinet de istorie formează la elevi deprinderi de cercetare a istoriei ,de
cunoaştere a unor realități istorice locale,prin elaborarea de mape cu teme istorice,cu itemi
de evaluare,iar prin spațiul adecvat mi-a oferit posibilitatea elaborăriide portofolii
didactice.Prin mijloacele de învățământ ce se găsec în cabinet ,a fost stimulată investigația
stiințifică atât din partea elevilor,cât şi din partea mea,ca profesor de istorie.

2. Funcția informatoare.Cabinetul de istorie de istorie constituie o sursă de informare

utilizată de elev în toate activitățile didactice din timpul orelor de curs sau din afara
lor.Hărțile istorice,geografice ,colecțiile de manuale,biblioteca pentru cărți istorice ,filmele
didactice,casetele video şi calculatorul ,prin accesarea internetului,diversifică posibilitățile de
informare,de esențializare şi structurare a conținuturilor specifice istoriei.
De-a lungul cercetării ştiințifice am observat că folosirea internetului oferă posibilitatea
cunoaşterii unor surse de informare din domenii referitoare la unele probleme majore ale
istoriei europene şi mondiale.

3.Funcția aplicativă –lucrativă.În acest spațiu adecvat îmbogățirii cunoştințelor istorice ,elevii
au participat la aplicații,experiențe,au elaborat analize despe unele evenimente istorice,au
însuşit deprinderi de a folosi calculatorul şi mijloacele audio-vizuale pentru informarea şi
aprofundarea unor noțiuni şi concepte istorice.

4.Funcția abientală.Aceasta este dată de spațiul plăcut,comod,cu materialul didactic ordonat

pe ani de studiu,capitole şi lecții pe teme istorice.
Am considerat că un cabinet de istorie să fie funcțional l-am structurat astfel:
*-partea expozitivă;
*-partea lucrativă;
*-depozitul de materiale
*-biblioteca de istorie.
În partea expozitivă am pus:
*- hărțile istorice;
*- hărțile geografice;
*-planşe şi diagrame cu conținut istoric;
*-elemente de cronologie.
Tot în acest spațiu am expus fotografii ale unor personaje istorice, atât româneşti cât şi
europene.În vitrine am expus materiale arheologice semnificative.
Televizorul, calculatorul,retroproiectoarele le-am aşezat în spații care să permită
funcționalitatea lor,mânuirea uşoară,observarea lor de către elevi.
Biblioteca pentru cărți de istorie ,atlase le-am pus într-un spațiu adecvat care să permită
accesibilitatea elevilor la aceste surse de infomare din domeniul istorie.
Depozitul cabinetului de istorie cuprinde:
*-milloace obiectuale:suporturi de hărți,materiale grafice,obiecte arheologice,pe care le-am
catalogat în funcție de modul de folosire în activitatea didactică:pe ani de studiu,capitole şi
lecții.
*-mijloace grafice:hărți pentru diferite epoci istorice,tablouri albume,folii pentru
reproiectoare şi planşe.
*-mijloace audio-vizuale,care au un statut al lor şi un loc important în procesul de
învățămâmt. Putem susține că ele nu pot lipsi din tehnologia didactică a lecțiilor de
istorie,deoarece diversifică sirsele de informare în contextul în care posibilitățile de
percepere sau observare nemijlocită a unor obiecte,fenomene acțiuni,evenimente istorice
sunt limitate,datorită situării lor în timp şi spațiu. Am observat că resursele propii ale fiecărui
mijloc de îmvățământ facilitează însuşirea cunoştințelor istorice,cu avantaje în domeniu
calitativ şi emoțional-motivațional.Prin folosirea mijloacelor audio-vizuale în procesul de
predare-învățare,elevul a fost apropiat de realitatea istorică inaccesibilă sau greu
accesibilă.Pot spune sau menționa că integrarea mijloacelor audio-vizuale în lectiile de istorie
este o necesitate cu implicații în activitatea de învățare.
Rolul nostru al profesorilor de istorie în procesul de folosire a mijloacelor audio-vizuale
este foarte important,dar uneori poate fi şi dăunător în contaxtul în care este simplu
spectator,fără a paticipa la valorificarea mesajului audio-vizual,fără dirijarea activității elevilor.

Am folosit mijloacele de învățare concepute pe baza unor criterii pshiho-pedagogice:

*-criteriul ilustrării unor evenimente,fenomene;
*-criteriul reprezentării cu convingere şi expresivitete a realității istorice;
*-criteriul polifuncționalității mesajului audio-vizual,care are rolul de a susține activitatea de
predare-învățare;
*-criteriul potențialului activizator al mesajelor audio-vizuale,care prin selectarea
conținuturilor contribuie la antrenarea activităților mentale necesare cunoaşterii.

Atunci când am selectat mijloacele audio-vizuale pentru lecții şi alte activități,a trebuit să
țin seama de obiectivele pedagogice.Mijloacele audio-vizuale le-am integrat în lecții făcând
concordanța cu conținuturile programei şi a manualului,asigurând realizarea obiectivelor
lecției,integrarea lor în economia lecției,stimulând anumite secvențe participative,dezvoltând
capacitățile cocnitive ale elevilor.
Am utilizat pe scară largă mijloacele audio-vizuale ,dar nu am renunțat nici la mijloacele
tradiționale.Pot menționa că mijloacele moderne şi clasice,folosite echilibrat ,trebuie să
coexiste şi să se complecteze reciproc.
g)-stilul de predare.

Secvențele lecției pe care le-am folosit sunt:

-captarea atenției;
-enunțarea obiectivelor operaționale;
-reactualizarea cunoştințelor anterioare;
-anunțarea noului stimul;
-dirijarea învățării;
-obținerea performanțelor;
-realizarea conexiunilor inverse(feedbacul);
-evaluarea performanței;
-utilizarea conceptelor însuşite în contexte variate;
-transferul cunoştințelor.

Tipurile de lecții pe care le-am folosit sunt:

1.Lecții de comunicare de noi cunoştințe,unde am folosit :
*-lecție introductivă;
*-lecție prin activități practice,
*-lecție de analiză a observațiilor în urma vizitelor pe care le-am făcut la muzeul Porțile de
Fier I ,Muzeul de artă din Târgu Jiu şi Muzeul Sarmizegetusa,Cetatea Sarmizegetusa
Obiectele de artă ale lui Constantin Brâncuş.
*-lecție bazată pe material demonstrativ:documente istorice,hărți,diapozitive;
*-lecție experiment;
*-lecție pe grupe de elevi;
*-lecție bazată pe muncă independentă.

2.Lecție de formare a priceperilor şi deprinderilor la care am folosit următoarele variante:

*-lecția în cabinetul de istorie;
*-lecția prin analiza de caz;
*-lecția dezbatere;
*-lecția bazată pe munca independentă.

3.Lecția de consolidare şi sistematizare a cunoştințelor şi deprinderilor la care am folosit

următoarele variante:
*-lecție bazată pe exercițiu individual şi de grup;
*-lecție de fixare prin activități practice;
*-lecție de confecțioanare de materiale didactice.

4.Lecția de evaluare a performanțelor şcolare .În cadrul acestei lecții am folosit următoarele
variante:
*-lecția de evaluare orală;
*-lucrări scrise;
*-lecție de îmbinare a verificării orale cu verificare scrisă;
*-lecție de analiză a lucrărilor practice şi a lucrărilorscrise.

5.Lecție mixtă.În cadrul acestei lecții am realizat mai multe sarcini didactice precum urmează:
*-am organizat clasa pentru lecție şi am obținut captarea atenției;
*-am actualizat elementele de conținut;
*-am pregătit elevii în vederea asimilării noilor cunoştințe;
*-am asigurat asimilarea cunoştințelor prin activități activ-participative;
*-am asigurat fixarea cunoştințelor;
*-am obținut conexiunea inversă,prin evaluarea continuă.
 PROIECT DIDACTIC

A.Componenţe introductive:
Date de identificare:
Data:
Disciplina:Istorie
Clasa:a V-a
Subiectul lecţiei:Popoarele Orientului Antic
B.Componenţele lecţiei:
Tipul lecţiei:formare de deprinderi noi
Obiectivul fundamental:dobândirea de noi cunoştinţe cu privire la formarea popoarelor
Orientului Antic;
Competenţe operaţionale:
-cognitive: 01.să precizeze care au fost popoarele Orientului Antic
02.să menţioneze originea fiecărui popor
03.să definească termini noi

-psiho-motrice: 04.să identifice pe hartă Orientul Antic

05.să identifice pe hartă popoarele Orientului Antic
-afective-emoţionale: 06.să prezinte subiectul
Locul desfaşurării:Cabinet de istorie –geografie

Strategii didactice:

1.Procedurale:

-metode şi procedee:Expunerea,Explicaţia,Conversaţia,Problematizarea, Metoda

Ciorchinelui;

-forma de organizare:Frontală şi individual;

2.Mijloace de invăţământ:Manualul de istorie de clasa a V-a,Harta istorică a Orientului

Antic,Atlasul istoric,Dicţionarul de termini istorici,Culegere de texte,Fişa de lucru;

Bibliografie:

-Horia C. Matei,O istorie a lumii antice,Editura Albatros,Bucureşti 1984;

-Sebatino Moscati,Lumea fenicienilor,Editura Meridiane,Bucureşti 1975;

 -Petru Demetrescu Popescu,Istoria Antică pentru toţi copii,Editura Coresi 2003;

C.Scenariul didactic:

Desfăşurarea lecţiei:

Nr. Momentele Activitatea Activitatea Meto- Mijloace Timp

crt. lecţiei profesoru- elevilor de şi de alocat
lui Proced realizare
ee
1. Moment -salută -răspund la Conver Manualul 5 min.
organizatoric elevii; salut; -saţia catalogul
-notează -nomina-
absenţii lizează
absenţii
2. Reactuali- -se face o Explica Tabla 10.min
zarea noului scurtă ţia, Creta
stimul verificare a
cunoştinţe-
lor dobân-
dite ante-
rior prin
întrebări
adresate de
profesor:
-despre ce -am invăţat
epocă am despre
învăţat anul preistorie;
acesta la
istorie?
-ce este
preistoria? -preistoria
este cea
mai lungă
perioadă de
timp din
trecutul
 omenirii;
-ce ştim
despre apa-
riţia omu-
lui?
-despre
originea
omului ştim
-care sunt că există
aceste teo- două teorii;
rii?

-ce susţine -teoria

teoria evoluţionis-
creaţionis- tă şi teoria
tă? creaţionis-
tă;

-ce susţine -teoria

teoria creaţionistă
evoluţionis- susţine că
tă? omul a fost
creat de
Dumnezeu

-care au fost
factorii care
au dus la
apariţia -teoria
omului evoluţionis-
susţinuţi de tă susţine
teoria că omul a
evoluţionis- evoluat din
tă? maimuţă;
-care a fost
prima
maimuţă din -factorii
care se care au dus
presupune la apariţia
că a evoluat omului au
omul? fost:schimb
-este area
solicitat un climei,a
elev la tablă reliefului,
pentru a dispariţia
efectua unor
schema animale şi
evoluţiei apariţia
omului; unor
-care erau animale
ocupaţiile care se
omului adoptă
prehistoric? mediului;
-mai trăiesc
în ziua de -prima
astăzi maimuţă a
oameni fost
primitivi şi Ramapithe-
unde? cus;

-
Ramapithe-
cus-
Australopith
ecus-Homo
habilis-
Homo
erectus-
Homo
 sapiens-
Homo
sapiens
sapiens.

-omul
prehistoric
era:vânător,
culegă-
tor,nomad,
migrator
-da:eschi-
moşi în
Groelanda
şi Alaska,
indienii din
Mato-
Grosso şi
pigmeii în
Indonezia,Fi
lipine,Africa
şi Oceania.

3. Prezentarea -astăzi vom Observ Manualul 25.

noului stimul învăţa aţia Harta min.
despre altă Conver Atlas
perioadă a saţia istoric
istoriei şi Culegere
anume de texte
,,antichita-
tea”-
Orientul
Antic.
-din nevoia
de a se
apăra omul
s-a unit în
uniuni de
triburi
conduse de
căpetenii.At
unci când
pericolele nu
mai erau
acestea se
destrămau,ia
r cele care
dăinuiau
formau
state.Din
prăzile de
război uni
s-au
imbogăţit,
alţi erau
oameni
simpli,agri-
cultori şi
meşteşugari.
Bunurile nu
mai erau ale
tutiror ci au
devenit
propietate
personal,iar
prizonierii de
război erau
transformaţi
în
sclavi.Odată
cu apariţia
primelor
state ,a
marilor
oraşe, a
primelor
informaţii
scrise
,începe
epoca
antică.Primel
e state s-au
format de-a
lungul unor
bogate
cursuri de
ape,precum:
Tigrul,Eufrat,
Nil,Indus,Flu
viul
Galben.Po-
poarele
Orientului
Antic au fost:
1.Mesopota
mienii:În
Mesopota-
mia de-a
lungul anilor
au trăit
popoare fe-
lurite,sume-
rieni de
origine indo-
europeană,
akkadieni,
amoriţi,
asirieni,cal-
deeni,nea-
muri semite
înrudite cu
arabii.
2.Egiptenii
erau nomazi
veniţi din
Nubia,Sudan
Libia şi
semiţi veniţi
din
Asia.Aceste
popoare s-
au
amestecat
între ele
astfel
egiptenii
erau
consideraţi
de origine
semito-
hamită.
3. Poporul
lui Israel:-
evrei de
origine
hoinari ai
deşertului
,fac porte
din marea
familie a
neamului
semit.Stră-
moşul lor
fiind Avram.
4. Fenicienii-
numele
venind din
limba greacă
de poinikes,
vorbeau o
limbă de
origine
semită.
5.Persanii şi
mezii erau
triburi
nomade care
au migrat
din Europa
Nordică ăi
Asia în
căutare de
păşune
pentru
turme. Erau
de origine
indo-
europeană.
Mezii s-au
aşezatîn
partea de
nord a
Podişului
Iran,iar
împreună cu
perşii au
format un
puternic
imperiu.
6.Indienii-de
origine indo-
europeană ,
nomazi.
India este
locuită de
numeroase
rase şi
vorbesc
peste 500 de
limbi şi au o
 populaţie de
peste 800 de
milioane de
personae.
Herodot
afirmă
căindienii
reprezentau
poporul cel
mai
numerous
din lumea
antică.
7. Chinezii-
făceau parte
din familia
popoarelor
Mongolice.
Ele au
întemeiet
primul stat
chinez şi au
ajuns în
zilele
noastre la
cel mai
numeros
popor din
lume.
4. IV.Evaluarea -se distribuie -completea- -Expli- Fişa de 9 min
cunoştinţe- fişe de lucru ză fişele de caţia, lucru
lor la elevi lucru -
-se notează proble
elevii care au mati-
răspuns bine zarea
şi foarte bine
5. V.Tema acasă Exerciţiul 2 şi -îşi notează -Expli- Manualul 1 min
3 de la tema caţia
pagina 24 pentru
 acasă

Anexa 1. Schema lecţiei

Popoarele Orientului Antic

1.Mesopotamienii:-sumerienii;

-akkadienii;

-amoriţi;

-asirienii;

-chaldeenii.

2.Egiptenii:-nomazi,africani şi semiţi de origine semito-hamită;

3.Poporul lui Israel-evreii-neamuri semite (strămoşii lui Avraam);

4.Fenicienii-vorbesc limbă de origine semită;

5.Persanii şi mezii-origine indo-europeană;

6.Indienii-triburi indo-europene de nomazi,păstori

-vorbesc peste 500 de limbi;

-800 milioane de locuitori.

7. Chinezii-popoare mongolice,care au format primul stat chinez;

-cel mai numerous popor din lume.

Anexa 2. Fişa de lucru

1.Alcătuiţi enunţuri cu următorii termini istorici: meşteşugari,indo-europeni,sclavi,prizonieri.

4x0,5p=2p

2.Faceţi corespondenţa celor două coloane:

A B

a.poporul lui Israel 1.cel mai numerous popor din lume;

b.chinezii 2.popor de origine semito-hamită;

c.egiptenii 3.au ca strămoş pe Avraam;

d.mezii 4.aşezaţi în partea de Nord a Iranului;

5.cel mai numerous popor din antichitate.

4x0,5p=2p

3.Completaţi spaţiile libere cu informaţia corectă:

Uniunile de triburi erau conduse de o ……..Bunurile nu mai erau ale tuturor ci au devenit
propietate……,iar………erau transformaţi în sclavi.Primele ………s-au format de-a lungul unor
bogate cursuri de ape.

4x0,5p=2p

4.Aşezaţi în ordine cronologică desfăşurarea evenimentelor:

a.apariţia primelor mamifere;

b.producerea unui mare cutremur în Africa;

c.Homo-sapiens;

d.formarea triburilor;

e.formarea statului. 5x0,6p=3p

PROIECT DIDACTIC

Data:

Clasa:a V-a;
 Unitatea de învățare: Grecia antică;

Lecția:Grecia arhaică;

Tipul lecției:-predare-învățare;

Timp:50 minute ;

Locul de desfăşurare: cabinetul de istorie şi geografie;

1.Strategii didactice:

Metode şi procedee:Conversația,Expunerea,Explicația,Problematizarea,Metoda Ciorchinelui

Forme de organizare:frontală şi individuală;

2.Mijloace didactice: manualul de istorie de clasa a V-a,harta istorică,atlasul istoric;dicționar

de termeni istorici, creta ,tabla,culegere de texte.

Scopul lecției:de a dezvolta capacități cocnitive prin înşiruirea de noi cunoştințe privind
,,Grecia arhaică”.

Competențele operaționale:

La sfârşitul lecției elevii trebuie :

C1.-să ştie a edifica civilizația miceniană;

C2.-să ştie care au fost popoarele care au pătruns pe teritoriul Greciei;

C3.-să ştie care erau dovezile istorice care atestă primele secole ale Greciei arhaice;

C4.-să localizeze pe hertă :Micene,Troia şi Creta.

Bibliografie:

A.Bonard,Civilizația greacă vol I şi II,Editura Ştiințifică,Bucureşti,1967;

M.I.Finley,Lumea lui Odiseu,Editura Ştiințifică,Bucureşti,1968;

N.A.Kuman,Legendele şi miturile Greciei antice,Editura Ştiințifică.

Desfăşurarea activității:

Nr. Momentele Activitatea Activitatea Metode Mijloace Timp

Crt. lecției profesorului elevilor şi de alocat
procedee realizare
1. Moment -salută elevii -răspund la Conversația Manualul 5.min.
 organizatoric -notează absenții salut
-verifică tema -
nominalizeaşă
absenții
-dau citire
temei
2. Reactualizarea -se afce o scurtă -elevii ies pe Conversația Tabla 10.min
cunoştințelor verificare a lecției rând la tablă Metoda Creta
anterioare;,Omul şi şi Ciorchinelui Harta
mediul” folosind completează istorică
Metoda Ciorchinelui Ciorchinele cu Atlas
ajutorul universar
întrebărilor de istorie
adresate de
către profesor
3. Prezentarea -se anunță tema lecției -îşi noteză Expunerea Manualul 20.min
Noului -se prezintă noile schema lecției
stimul cunoştințe,urmărind pe caiete;
schema lecției pe
Tablă. Harta
Grecia arheică Istorică
Timp de 800 de ani pe
teritoriul bătrâne Elada
s-au aşezat în valuri
succesive,venind Atlasul
dinspre Dunărea de Istoruic
Mijloc triburile
elenice:
-aheii;
-ionienii;
-dorienii. Culegere
1.2000î.Hr.au pătruns de texte
în Grecia
şi s-au stabilit în
Pelopones,formănd
civilizația miceniană
Ocupațiile micenienilor
erau:
-agicultori;
-meşteşugari price-
puți:lucrau minunate
vase de
ceramică,făureau arme
şi unelte din
bronz;lucrau bijuterii
din aur.
Organizare societății
-aristrocrați(oameni
Bogați) -Îşi însuşesc Expunerea
-oameni liberi şi săraci; noi cunoştințe
-sclavi(aserveau pe cei cu privire la
bogați); organizarea
-regele(se afla în societății;
fruntea societății). -îşi îmbogațes
2.Ionienii s-au aşezat în vocabularul
partea de mijloc a cu noi terneni
Greciei,ocupându-se
mai mult cu cultivarea
pământului şi creşterea
animalelor:
3.Dorienii în jurul anulu
1200 î.Hr.pătrund în
Pelopones şi disrug
aşezările aheilor şi-i
silesc să plece în
insulele Asiei Mici,iar
pe ionieni i-au înpins
spre Atica,unde se va
ridica cu timpul,
Atena.Au transformat
populația băştinaşe
în sclavi datorită
diferențlor de avere,
dorienii formează un -îşi însuşesc
stat pe nume de Sparta. noi cunoştințe Expunere
Alături de descoperirile cu privire la Explicație
arheologice,principalel cele două
e izvore istorice privind epopei ale lui
 lumea miceniană sunt Homer,
epopeele,,Iliada”şi Iliada şi Odi-
,,Odisea”,ale poetului sea.
legendar Homer.
-Iliada descrie întâmplă
rile din războiul de
cucerire al Troiei.
-Odisea povesteşte
Peripețiile întoarcerii
de la Troia în patria sa a
eroului Ulise(Odiseu)

4. Fixarea -distribuie fişe de lucru -competează Conversația Fişa de 10.min

cunoştințelor la fiecare elev; fişele de lucru Munca lucru
-notează elevii care au -vor lucra indepen-
dat răspunsuri corecte individual dentă
Problemati-
zare
5. Tema pentru Ex.4 şi 8 pag.50 -notează Conversația Manualul 5.min
acasă tema

Anexa1.
 Metoda ciorchinelui

Grecia Antică

Clasa a V-a

Anexa 2.
 Schema lecţiei

Grecia arhaică

Triburi elenice venite dinspre Dunărea de Mijloc:

-aheii;

-ionienii;

-dorienii.

1. 2002 î.Hr. aheii au pătruns în Grecia şi s-au stabilit în Pelopones,formând civilizaţia

miceniană

Ocupaţiile micenienilor:

-agricultori;

-meşteşugari pricepuţi:lucrau minunate vase de ceramic

:făureau arme şi unelte din bronz

:lucrau bijuterii din aur

Organizarea societăţii:

-aristocraţi(oaneni bogaţi);

-oameni liberi şi săraci;

-sclavii(aserveau pe cei bogaţi);

-regele(se află în fruntea societăţii).

2. Ionienii s-au aşezat în partea de mijloc a Greciei,ocupându-se mai mult cu cultivarea

plantelor şi creşterea animalelor.

3. Dorienii ,în jurul anului 1200 î.Hr.,pîătrund în Pelopones şi distrug aşezările aheilor şi-I
silesc să plece în insulele Asiei Mici,iar pe ionieni i-au împins spre Atica,unde se va ridica
cetatea Atena.

Populaţia băştinaşe a fost transformată în sclavi-dorienii formează un stat pe nume de Sparta.

Principalele izvoare istorice privind lumea miceniană sunt epopeele lui Homer ,,Iliada “şi
,,Odis
 Anexa 3.

Fişă de lucru

Clasa a V-a;

Numele şi prenumele……………..

I.Continuaţi frazele cu termenii istorici corespunzători:

a).Aheii au pătruns pe teritoriul Greciei în anul…….. .

b)Dorienii au format statul numit……….. .

c)Epopeele lui Homer s-au numit………şi………. . 2p.

II.Alegeţi variant corectă:

1.Calul troian era construit din:

a)bronz;

b)fier;

c)lemn. 1p.

2.Aheii s-au aşezat în:

a)Grecia de sud;

b)Grecia de Nord;

c)Grecia Centrală. 1p.

3.Dorienii au format statul:

a)Sparta;

b)Atena;

c)Creta. 1p.

4.Epopeele Iliada şi Odisea au fost scrise de:

a)Homer;
b)Herodot;

c)Tucidide. 1p.

III.Precizati trei ocupaţii ale micenienilor. 3p.

 PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învăţământ
Clasa: a VI-a
Data:
Unitatea de învăţare: Societatea feudală
Lecţia: Societatea medievală în Europa
Tipul lecţiei: mixtă

Competenţe generale:
1.Utilizarea eficientă a comunicării şi limajului de specialitate
3. Aplicarea principiilor şi a metodelor adecvate în abordarea surselor istorice

Competenţe specifice:
1.1. Utilizarea termenilor istorici specifici Evului Mediu în diferite situaţii de comunicare scrisă
sau orală
3.4. Localizarea în timp şi în spaţiu a faptelor istorice din Evul Mediu, pe baza surselor istorice

Concepte operaţionale:
 Cognitive
C1: Definirea conceptelor cleric, laic, feudalism, vasal, senior, şerb
C2: Identificarea principalelor caracteristici ale societatii medievale

 Formative:
C3: Utilizarea tehnicii de lucru cu textul istoric şi suportul cartographic

 Atitudinale:
C4: Formularea aprecierilor obiective, argumentate, cu privire la importanţa feudalismului
pentru istorie şi cultură

Evaluarea : formativ-ameliorativă

Obiective ale evaluării:

 Cognitive:
O1: operarea cu noţiunile şi conceptele progrese tehnice, orăşenime, atelier meşteşugăresc,
breaslă, viaţa cotidiană, nobilime, domeniu feudal, feudalism, vasăal senior, laic, cleric, şerb
  Formative:
O2: competenţa de a utiliza tehnici de lucru cu textul şi imaginea istorică
 Atitudinale:
O3: capacitatea de a formula şi susţine opinii personale
Valori şi atitudini vizate:
- Gândire critică şi flexibilă
- Relaţionare pozitivă cu ceilalţi
Strategii: inductiv-deductivă, explicativ-conversativă
Metode:
-Expozitiv-euristice: -expunerea; - explicaţia,
-Interactive: -comparaţia, -conversaţia examinatoare
Instrumente de evaluare: verificarea frontală, observarea sistematică, fişă de lucru
Forme de organizare a activităţii: frontală, individuală

Resurse:
- Umane- clasa a VI-a
- De timp- 50’
- Materiale: oficiale--Programa şcolarã
- Macroproiectarea didacticã
- Manuale: Istoria clasa a VI-a
- izvoare cartografice:- prezentarea Power Point
- Adalberon, episcop de Laon, Poemul prinţilor, sec.XI
- Gilbert de Bruges, Istoria morţii lui Carol cel Bun, 1127

Desfăsurarea activității

Secvențele Activitatea profesorului Activitatea elevului Res. Res. Proc Evaluare

didactice mat
Moment -absențe -răspund cerințelor
organizato- -organizează materialele şi -pregătesc materialele
ric clasa solicitate
5.min. -creeazã un climat -se aşează la locurile
cooperant indicate
Reactualizare -solicită elevilor -elaborează răspunsuri Conversa- frontalã
a cunoştințe- caracteristicile oraşului -autoevaluează ție
lor/ medieval
Evaluare -solicită definirea obs.
10.min. termenilor de progrese Expunere sistematic
tehnice, orăşenime, atelier
meşteşugăresc, breaslă,
 viața cotidiană
-apreciază, ierarhizează,
laudă

Moment -notează pe tablă titlul -notează în caiete titlul Expunere

organizato- lecției şi explică modul în lecției
ric care se va desfăşura
5 min activitatea
-organizează învățarea

Dobândirea -Asigură:
de noi a) cunoaşterea/receptarea/
cunoştințe învăţarea -investigheazã sursele Expunere
20 min. -defineşte conceptul de şi identifică
feudalism caracteristicile şi
-identifică cele trei stări structura societății Conversa- Obs
care compun societatea medievale ție sistematic
medievală
-prezintă principalele
personaje ale societăţii -investighează sursa
medievale istorică şi identifică
-identifică relațiile ce se stabilesc
-identifică relaţiile dintre între personaje verificare
componenţii celor trei stări frontala
Explicație orala
- corelează
cunoştințele şi
b) înţelegerea noilor alcătuiesc piramida
conţinuturi feudală Expunere
-explică importanţa stării a
II-a –cavalerii în apariţia si
dezvoltarea acestui sistem
politic şi social şi Explicație
organizarea piramidală a -se formulează opinii
societăţii medievale -se argumentează

d) sinteza
- formulează aprecieri cu
 privire la importanţa
acestui fenomen
-feudalismul
Asigurarea Solicită elevilor să rezolve -rezolvă sarcinile Fişa de lucru
retenției şi a fişa de lucru -autoevaluează verificarea
transferului
10 min
Tema pentru Recomandă: aprofundarea -noteazã
acasă cunoştințelor asimilate
3.min. prin citirea lecției acasă
Evaluarea -Analizează critic, laudă, ierarhizează, -se raportează la aprecieri
2 min. decide/notează

Schiţa tablei

Societatea medievală în Europa

Cauzele apariţiei feudalismului:

- caderea imperiului roman
-decaderea oraselor
-ruralizarea
-nevoia de aparare
Definiţie: Feudalismul este sistemul de organizare a societăţii bazat pe proprietatea asupra
pământului şi pe relaţiile
de dependenţă dintre oameni.
Da naştere unei societăţi formate din trei stări:
Cei care se roagă- clerici
Cei care luptă- cavalerii
Cei care muncesc- ţăranii

Între aceste categorii- relaţii de vasalitate, confirmate prin investitură

PROIECT DIDACTIC

DATA:
CLASA: a VIII-a
OBIECTUL : Istorie

SUBIECTUL: Intemeierea statelor medievale româneşti Ţara Românească , Moldova ,

Dobrogea

TIPUL.: recapitulare si sistematizare

Unitatea de învăţare : Statul medieval şi instituţiile sale

a) Competenţe specifice (din programa):

3.2, 3.3, 3.4

3.2. Stabilirea unor relaţii între aspectele unui fapt istoric din Antichitate şi din Evul
Mediu, pe baza surselor istorice.

3.3. Analizarea unui fapt istoric din istoria românilor în Antichitate sau în Evul
Mediu, pe baza surselor istorice

3.4. Compararea informaţiilor din surse istorice, referitoare la un aspect al civilizaţiei

româneşti în Evul Mediu, în vederea acceptării unor puncte de vedere diferite.

b) Obiective operaţionale:

1- să definească termeni istorici specifici temei: intemeiere , descălecat, cnezat,

voievodat
2- să descrie etapele formării statelor medievale româneşti: Ţara Românescă,
Moldova şi Dobrogea;
3- să compare etapele formării Ţării Româneşti si Moldovei;
4- să recunoască personalităţi ale procesului de formare a statelor medievale;
5- să realizeze o axă cronologică a formării statelor medievale romăneşti;
6- să argumenteze că factorii apariţiei statului medieval existau în spaţiul
românesc.

FORME DE ORGANIZARE

a) a conţinuturilor: modulară, integratoare, interdisciplinară

b) a activităţii: frontală, individuală, pe grupe
TIPURI DE INTERACŢIUNI : profesor-elev, elev- profesor; elev-elev;

TIPURI, FORME,STRATEGII ŞI INSTRUMENTE DE EVALUARE

:formativă, sumativ orală şi scrisă, individuală şi în grup,

: autoevaluarea, interevaluarea în cadrul grupului

RESURSE:

pedagogice (metode şi procedee):

a) metoda cubului, conversaţia examinatoare, metoda „ gandiţi-lucraţi în perechi-

comunicaţi” ,
explicaţia, comparaţia, problematizarea, cvintetul.

b) materiale : harta , coli flipchart, markere, lipici, fişe de lucru pe grupe , hărţi
mute
.

c) bibliografice: Istorie , Ghid metodic pentru studenti si profesori debutanţi ,

Ed. Educaţia 2000+ , autori- Gheorghe Iutis , Argentina Panzariu, Valerica Iriciuc.

d) temporale: 50 minute
 DESFĂŞURAREA LECŢIEI

ETAPELE LECŢIEI RESURSE PROCEDURALE EVALUARE

de conţinut de forme de metode şi mijloace (metode,
timp organizare didactice instrumente,
procedee
indicatori)
1.Moment - Profesorul face prezenţa, 3 Conversaţia Observaţia
organizatoric notând absenţii în catalog min sistematică
Frontal
2. Anunţarea - Profesorul scrie pe tabla 2 min Conversaţia Tabla,
obiectivelor titlul temei ce urmeaza a fi creta ,
Frontal
recapitulata , prezentand
obiectivele si modul de
desfasurare a lectiei.

3. Dirijarea - Se reaminteste planul de 2 min Conversaţia Flipchart

invatarii recapitulare scris pe flip
Frontal Explicaţia
chart si se explica modul de
a)Prezentarea
desfasurare a lectiei.
conţinutului ce
urmează a fi
predat,
recapitulat,
sistematizat şi
evaluat

b) prelegere
interactiva

c) activitate -Elevii primesc termenii 5 min Frontal Exerciţiul scris Observarea

individuala si pe istorici : intemeiere , sistematică a
In perechi
perechi descălecat, voievodat, elevilor
cnezat având ca sarcina să Învăţarea
decidă ce legătură exista
prin cooperare
între aceşti termeni şi cum
pot fi ei puşi în relaţie
alcătuind un mic text în care
Gândiţi-lucraţi
să coreleze logic aceşti
termeni şi să-i definească. în perechi-comunicaţi

Sunt comunicate apoi

frontal câteva corelaţii
stabilite de perechi.
d) organizarea - Se formează 6 grupe de 5 min Activitate Exerciţiul scris
Fise de
pentru activitatea câte 4-5 elevi cu ajutorul în grup
lucru
de grup- unor cartonaăe colorate.
Fiecare grupă işi alege un Învăţarea prin
lider care va da cu zarul cooperare Coli de Observarea
pentru a alege una din cele hârtie sistematică a
saşe sarcini corespunzătoare elevilor
Markere
celor saşe feţe ale cubului. Conversaţia
Astfel se distribuie sarcinile
de lucru :
Comparaţia
Grupa I – descrie - să
descrie , pe scurt ,
etapele formării Ţării
Româneşti, Moldovei şi
Dobrogei.

Fişa 1

Grupa II – compară– să
compare etapele formării
Ţării Româneşti şi a
Moldovei

Fişa 2

Grupa III – asociază -

personalităţi cu
evenimente si imagini cu
evenimente
Fişa 3

Grupa IV – analizează -
lista de termeni daţi

Fişa 4

Grupa V – aplică – să
aplice cele învăţate
despre formarea statelor
medievale construind o
axă cronologică

Fişa 5

Grupa VI –
argumentează– să
găsească argumente prin
care să demonstreze că
în spaţiul românesc
existau factorii necesari
apariţiei statului;
 Elevii discuta în cadrul
grupului, învaţă prin
cooperare.

10
min
4) Feedback prin - Fiecare grupă îşi expune 10 Pe grupe Fişele de Evaluare
raportarea la pe tabla posterul realizat, min lucru
orală, sumativă,
obiectivele liderul fiecărei grupe
Produsul
propuse iniţial, cu prezentând produsul final. interactivă
final( post
solicitarea elevilor
erele)
5) Obţinerea Profesorul iniţiază o discuţie 5 Frontal Conversaţia Evaluare orală
performantelor privind modul de rezolvare a min
Explicaţia
sarcinilor, se corectează
eventualele greşeli, elevii
aduc completări.
6)Asigurarea -Elevii au de realizat un 5 min Frontal Conversatia Fişele de Evaluare scrisă si
retenţiei şi cvintet plecând de la o lucru orala
Cvintetul
transferul de personalitate care s-a
cunoştinţe remarcat în procesul de
constituire a statelor
medievale româneşti.
 ( ex: Basarab , Dragoş ,
Bogdan)
7) Încheierea -Se realizează evaluarea şi 2 min Frontal Conversatia,explicaţia Evaluare formativă
lecţiei autoevaluarea elevilor.
Anexa 1.

Feţele cubului

Descrie !

Folosindu-te de cunoştinţele tale formarea celor trei state medievale

româneşti din afara arcului carpatic, având în vedere principalele evenimente şi
personalităţile.
Anexa2.

Compară !

Realizaţi o comparaţie între procesele de formare a celor doua state Ţara

românească şi Moldova , pe baza diagramei Venn
Anexa 3.

Asociază !

Pe baza celor învăţate imaginile şi informaţiile găsite în plic , dând o structură

logică ;
Anexa 4.
Analizează !

procesul descălecatului, pe baza planului:

- definiţia:....................................................
- cauza:.....................................................................................................
- exemple: - Ţara Românească:.................................................................
- Moldova:.............., .................................................
- consecinţe:

lista de termeni: Domnie, Parlament, Sfat Domnesc, regat, Adunarea Ţării,

dregători, Mitropolie, armată, voievodat.
Selectaţi pe cei care se referă la:

a)Forma de organizare politică (forma de stat):

b)Instituţiile statului medieval românesc:

c) Instituţia de care se vor folosi domnitorii români în lupta pentru

independenţă:
Anexa 5.

Aplică !

Cele învaţate şi realizează o axă cronologică în care să palsezi toate

evenimentele legate de procesul de formare a statelor medievale :
Anexa 6.

Argumentează !

Găseşte argumente prin care să demonstrezi că în spaţiul românesc existau

factorii necesari apariţiei statului;

Sol trimis cu bani la Carol Robert de Anjou

 PROIECT DIDACTIC

CLASA: a VII- a

DISCIPLINA: Istorie

UNITATEA DE INVATARE: PRIMUL RAZBOI MONDIAL

LECTIA: Desfăşurarea războiului şi urmările sale

TIPUL LECTIEI: mixt

DURATA: 50 min

SCOPUL GENERAL AL LECTIEI: să identifice cauzele şi efectele evenimentelor

istorice

Competenţe operaţionale

a)INFORMATIVE:

C1- să distingă cauzele şi efectele unui fapt istoric

C2- să selecteze informaţii referitoare la cronologie din surse istorice

C3- să observe şi să comenteze materiale documentare şi iconografice

 b)FORMATIV-EDUCATIVE: C4- să conştientizeze urmările unui astfel de conflict
mondial

STRATEGII SI TEHNICI DIDACTICE:

METODE SI PROCEDEE DIDACTICE: lectură, problematizare, conversaţie,

explicaţie

expunere

MIJLOACE DIDACTICE: Harta Primului Război Mondial, atlas istoric, imagini şi

planşe, Enciclopedia Secolului XX, manual,scurte secvenţe de film cu scene din
război,calculatorul,internetul

ORGANIZAREA CLASEI: grupe\ individual

EVALUAREA: observare sistematică, rezolvarea testelor din cadrul lecţiei

evaluate sumativ, frontal,

Drsfăşurarea activităţii:

Nr, Momen- Activita- Activitatea Metode Mijloace Evaluare

crt tul tea elevului
şi De Ob.
lecţiei proferso-
procedee
rului realizare

1 Mome- Notează
ntul absenţii
organizat
oric
2 Verifica- Pe o - aşează Explicaţia - planşa 0bserva-
rea planşă ţările şi re
Demonsta - tabla
cunoştin prof, liderii lor pe sistemati
ţia
 ţelor crează planşă în că
acumula realizarea locul potrivit
Frontală
te din schemei
lecţia “Alianţe- Individu
anterioa lor IRM” ală
ră
3 Captarea
atenţiei
4 Anunţar Scrie titlul Scriu titlul Conversa-
ea pe tablă pe caiete ţie
titlului
lecţiei
noi şi a
obiective
lor
operaţi-
onale
5 Predarea -prezintă -vizionează -conversa- - Harta 0bserva-
noilor pe secvenţe ţie Primului re
cunoştin calculator petrecute în Război sistemati
- analiză
ţe cu timpul Mondial, că
de surse
ajutorul războiului
-1916 istorice Calculato -Frontală
internetul
- citesc şi rul
Intrarea ui - lectura - Pe
analizează
Români- secvenţe Interne- grupe-
textele - studiu de
ei petrecute tul individu
istorice caz
în primul al
-1917 -Atlas
război
istoric,
Intrarea mondial
- noteaza pe
SUA -Imagini
- prezintă caiete
şi planşe,
Bătăliile texte informaţiile
de la istorice noi -
Mărăşti, spre Enciclope
Mărăşeş lectura dia
ti , Oituz - analizează Secolului
XX,
 Revoluţi - arată imaginile -manual
a din imagini
Rusia şi din război
ieşirea spre - identifică
din analiză cauzele şi
război efectele
evenimente- -sumati-
- cere lor istorice vă
1918 rezolvare
fişelor de
România
lucru -arată la
semnea-
hartă
ză pace
locaţile
separate
bătăliilor
Relansar
ea
războiu- - rezolvă
lui sarcinile
fişelor de
Victoria
lucru
Antantei

Urmările
razboiu-
lui

6 Fixarea Cere Fac o scurtă -Conversa- -

cunoştin elevilor sinteză a ţie sumativa
ţelor să informaţiilor
Problema-
sintetizez asimilate
tizare
e
informaţii
le
asimilate
7 Tema Tratatul
de la
Versailles
 Fişă de lucru

Doctor Angelescu, martor al dramaticei bătălii de la Turtucaia, mărturisea cu

amărăciune:

“ N-am avut cu ce să ne apărăm; oamenii s-au arătat bravi până a început

panica, inevitabilă faţă de un inamic armat cu uneltele cele mai perfecţionate
ale tehnicii moderne. Ingrozite de bombardamentele aeriene, fără adăpost
împotriva lor, decimate prin atacurile de front ale artileriei cărora nu se opunea
mai nimic, o bună parte din trupele nostre s-au aruncat în Dunăre, în speranţa
să o treacă înot. Cei mai mulţi s-au înecat..”

Sarcini de lucru

1. Despre ce bătălie e vorba în text?

2. Precizaţi, pe baza textului, dotarea militară a inamicului.

3. Menţionaţi, pe baza textului, care a fost metoda de salvare a

soldaţilor români.
 4. Cine a fost inamicul soldaţilor români în această bătălie?

IMAGINI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

URMĂRILE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Submarin german

VERDUM
Slawa, nava ruseasca, atacata de nave germane şi scufundată in Marea Baltica, Octombrie 1917
Fokker D.VII avion german

Concluzii
 Procesul educative instituționalizat este unul complex ce vizează,,devenirea
întu ființă” a omului ,aşa cum bine puncta filozoful Constantin Noica.

Omul este o fiinţă socială şi de-a lungul vieţii parcurge, sau ar trebui să
parcurgă în scopul propriei realizări, drumul care pleacă de la dependenţă,
trece prin independenţă şi ajunge la interdependenţă. Acest drum este cel al
reuşitei personale şi publice.

Parcurgerea acestui drum este posibilă doar dacă omul învaţă: în acest scop
a fost construită şi perfecţionată o structură complexă care este sistemul de
învăţământ, cu toate treptele pe care le conţine.

Drumul de la dependenţă al independenţă şi apoi la interdependenţă este

un proces dinamic, deschis şi necesită pentru a fi complet, o verigă în plus.
Această este verigă învăţării continue, cea care ţine cont de toate
transformările în evoluţie care au loc pe parcursul vieţii. Ca să poată învăţa,
omul are nevoie de informaţii şi de acces liber la acele informaţii.
Înțelgând acet aspect,profesorul de istorie trebuie să fie deschis noului,să
îmbine în activitatea sa cunoştințe de specialitate şi psihopedagogice.Pe de altă
parte e recomandabil să fie atent la modelul propus de el însuşi elevilor,la
modul cum le stimulează motivația învățării,le trezeşte interesul,le impulsează
şi încurajează încercările propii.

Cercetarea tehnico-ştiinţifică a făcut progrese uriaşe iar rezultatele concrete

au facilitat accesul la informaţii: din acest motiv putem spune că avem de-a
face cu tehnologia informaţiei.
Ceea ce a determinat dezvoltarea explozivă a tehnologiei informaţiei este
computerul şi tot ceea ce se leagă de domeniul informatic. Pasul hotărâtor în
accesul la informaţii l-au făcut programele de computer (software), adică
tocmai acel lucru care face ca echipamentul (hardware) să devină performant
şi util.. În acest context trebuie să amintim că mandatul preşedintelui SUA va
avea ca preocupare centrală orientarea de resurse imense către un învăţământ
informatizat. În învăţământ, aceeaşi orientare o are şi ministerul de resort de la
noi din ţară, după cum am amintit într-un context anterior.

Omul, oricare ar fi poziţia lui socială, trebuie să se integreze în sistem. El

trebuie să lucreze sau să conducă. Societatea viitorului se va baza tot mai mult
pe ceea ce putem numi că se reduce la informaţie, iar informaţia îşi sporeşte
doar computerul iar învăţământul trebuie să întreprindă paşi serioşi în a-l
integra în propriul sistem.
Ca professor care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural pot spune că
percep prin experimentare importanța şi influența tuturor factorilor care se
intersectează în educația elevilor.
Educ şi lucrez cu copii care provin din familii dezorganizate,familii ai căror
membrii au studii medii,inferioare sau nu au deloc,copii care
absentează,pentru care şcoala nu înseamnă nimic,nu are nici o
importanță,copii care nu au o motivație pentru a prețui şcoala. Printre aceştia
se regăsesc aceia care sunt interesați de sistemul de învățământ şi care se
încadrează la modelele pentru ceilalți,elevi exemplari care de multe ori mi-au
adus satisfacție profesională şi mulțumire sufletească.
Contextul fizico-social este,însă,acelaşi pentru tiți,context în care eu predau
disciplina istorie şi limba franceză elevilor de la Şcoala Gimnazială Burila Mare.
Am folosit în timpul cercetării atât mijloace de învățământ tradiționale cât şi
cele modern.
Concluzia pe care o trasez ca sugestie pentru întreaga activitate didactică este
că modernul nu poate exista fără un support traditiona.
Profesorul nu trebuie să elimine mijloacele de învățământ tradiționale pa care
să le înlocoiască cu mijloacele de învățământ modern pentru a avea o activitate
educațională performantă,în conformitate cu contemporaneitatea ci el trebuie
să regizeze procesul didactic cu multă înțelepciune,responsabilitate
profesională şi tact pedagogic,îmbinând mijloacele de învățământ tradiționale
cu mijloacele de învățământ modern în aşa fel încât să ofere o educație de
calitate şi să obțină rezultate bune.