Universitatea din Craiova

Educatie Fizica si Sport

REFERAT
Metodica predarii alergarii de garduri

Dragolea Cosmin-Catalin
Student EFS Severin, an II
CUPRINS:
1. Atletism- caracteristici generale
2. Metodica predarii alergarii de garduri
 ATLETISM

O definitie simpla a atletismului este:

ATLETÍSM s. n. Ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș,
de sărituri și aruncări sau probe combinate, la care participă atleții. – Din fr. Athlétisme.
(sursa: DEX '09 (2009)
Atletismul este o ramură a educaţiei fizice şi sportului, fiind definit ca un „sistem de
exerciţii realizat sub forma de alergări, sărituri şi aruncări, naturale şi stilizate, în scopul
dezvoltării specifice acalităţilor fizice şi obţinerii unui rezultat superior în practicarea lor”
(Tata T. şi Plocon E.).
Atletismul, prin probele sale, este un sport individual (excep ţie fac aleg ările de ştafet
ă). Data la care s-au organizat primele concursuri nu poate fi precizat ă. Cert este c ă
atletismul a fost prezent la toate edi ţiile Jocurilor Olimpice antice şi moderne. Num ărul
probelor şi al concursurilor a crescut treptat. În decursul istoriei sale, atletismul s-a
diversificat în cadrul celor trei categorii de exerci ţii (alerg ări, arunc ări şi s ărituri),
formându-se probe distincte în cadrul fiec ărei categorii.
Teoria şi metodica atletismului are ca obiect studierealegităţilor după care se
desfăşoară activitatea în domeniul atletismului ca ramură sportivă. Atletismul are un
pronunţat caracter aplicativ, exerciţiile prin careacesta se manifestă constituind suportul
motric de bază pentru aproape toate celelalte rămân sportive.
Atletismul în epoca modernă şi contemporană
Atletismul s-a renăscut şi s-a reconstituit ca ramură a sportului în Anglia, la mijlocul
secolului al XIX-lea. Englezi au organizat întreceri pe lângă colegiile şi universităţile în
care studiau tinerii nobili. Primele înscrisuri despre întrecerile atletice sunt legate de
Academia Militară Regală – Woolwich (din anul 194) şi Colegiul Exeter - Oxford (din
anul 1850). În anii'50 competiţiile de atletism au constituit activităţi de mare interes
pentru universităţile din Oxford şi Cambridge, acestea având prima confruntare abia în
anul 1864.
Serbări şi întreceri sportive s-au organizat şi pe teritoriul ţării noastre, încă din perioada
stăpânirii romane; din aceste întreceri, nu lipseau alergările şi aruncarea suliţei. Poetul
latin Publius Ovidius Naso, aflat în exil la Tomis (Constanţa), a asistat la concursuri
muzicale şi la diferite întreceri atletice, fiind numit “agonotet”, adică preşedinte al juriului
concursurilor muzicale şi atletice. Date din secolul al IV-lea î.e.n. atestă faptul că pe
teritoriul tării noastre, se desfăşurau întreceri de atletism. Astfel, pe statuia lui Ares
(numele unui cetăţean din Tomis) se află inscripţia „.. jocurile au durat 6 zile atleţii au
făcut exerciţii în stadiu..”. Tot din aceeaşi perioadă datează şi un basorelief care
înfăţişează un suliţaş în poziţie de aruncare. Din secolul al II-lea se mai păstrează
Monumentul din Tomis, dedicat unui alergător renumit, din vremea sa
Datorita studentilor români care studiau în Germania, Frana si Austria, atletismul
patrunde în România ca sport la sfârsitul secolului XIX. Se organizeaza concursuri
pentru elevi si adulti, se înfiinteaza societati (Societatea româna de alergari pe jos),
apar carti (Atletismul - 1875, Exerci?ii atletice -1879).

În 1912 este fondata Federatia Româna de Atletism (F.R.A.), cea care coordoneaza
sectiile de atletism ale Cluburilor si Asociatiilor sportive din România. Primele
Campionate Nationale ale României se organizeaza în anul 1914, la 16 probe, numai
pentru barbati. Abia în 1922 se organizeaza primele concursuri cu participare feminina.
Din anul 1952 atletii români participa regulat la toate marile competitii mondiale.
Exemple de "probe" de atletism sunt:
saritura în lungime, saritura în înaltime, saritura cu prajina, triplu salt
alergare libera sau cu obstacole (garduri) pe diferite distante
stafeta
aruncarea ciocanului
aruncarea discului
aruncarea greutații
aruncarea suliței
maratonul.
METODICA PREDARII ALERGARII DE GARDURI
Tehnica si metodica învatarii alergarii de garduri
Din punct de vedere al spectatorului, în probele de alergari de garduri, cinealearga mai
repede si trece peste obstacolele din fata este cel mai bun. De aceeaelementul esential
în alergarea de garduri este trecerea ritmica a obstacolelor aflate ladistante egale, fixe.
Întreruperea ciclului de pasi de alergare de viteza, cu pasul de trecere peste gard,
trebuie sa se faca în asa fel încât trecerea peste gard sa nu reduca vitezaobtinuta în
momentele anterioare.Asadar viteza + tehnica pasului peste gard determina
performanta. O altacaracteristica a acestei probe este faptul ca pasul peste gard are o
faza de zbor mai maredecât pasul alergator de viteza.Ţinând cont de aceste aspecte
avem de rezolvat urmatoarele cerinte:-

atacul gardului si trecerea peste gard nu trebuie sa diminueze viteza dobândita

anterior.-faza de zbor peste gard sa fie realizata cât mai repede.
oscilatiile corpului si mai ales a centrului de greutate pe verticala sa fie câtmai mica în
raport cu oscilatiile din timpul alergarii.
II.6.2. Tehnica alergarii de garduri
Indiferent de proba de alergari de garduri (60 m garduri în sala, 100, 110 sau 400m
garduri) se întâlnesc urmatoarele faze:a.startul de jos si lansarea dupa start b.pasul
peste gardc.alergarea între gardurid.sosireaLe vo

Tehnica si metodica învatarii alergarii de garduri

Din punct de vedere al spectatorului, în probele de alergari de garduri, cinealearga mai
repede si trece peste obstacolele din fata este cel mai bun. De aceeaelementul esential
în alergarea de garduri este trecerea ritmica a obstacolelor aflate ladistante egale, fixe.
Întreruperea ciclului de pasi de alergare de viteza, cu pasul de trecere peste gard,
trebuie sa se faca în asa fel încât trecerea peste gard sa nu reduca vitezaobtinuta în
momentele anterioare.Asadar viteza + tehnica pasului peste gard determina
performanta. O altacaracteristica a acestei probe este faptul ca pasul gard are o faza de
zbor mai maredecât pasul alergator de viteza.Ţinând cont de aceste aspecte avem de
rezolvat urmatoarele cerinte:-

atacul gardului si trecerea peste gard nu trebuie sa diminueze viteza dobânditaanterior.-

faza de zbor peste gard sa fie realizata cât mai repede.-

oscilatiile corpului si mai ales a centrului de greutate pe verticala sa fie câtmai mica în
raport cu oscilatiile din timpul alergarii.
II.6.2. Tehnica alergarii de garduri
Indiferent de proba de alergari de garduri (60 m garduri în sala, 100, 110 sau 400m
garduri) se întâlnesc urmatoarele faze:a.startul de jos si lansarea dupa start b.pasul
peste gardc.alergarea între gardurid.sosireaLe vo