LUCARE DE GRAD Metodica

IV.
PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE
IV.1. Ipotezele cercetării pedagogice

Activitatea educațională sugerează diferite probleme și ridică anumite semne de
întrebare care oferă prilejul conturării unei ipoteze și al organizării condițiilor pentru
verificarea și transformarea ei în teorie și bineînțeles, în final, în practică. Ipoteza se justifică
din punct de vedere gnoseologic numai dacă explică și alte fenomene decât cele care au
constituit baza empirică. „Ea avansează prezumții explicative privitoare la anumite aspecte
sau manifestări pe care le incumbă desfășurarea procesului instructiv-educativ.”1
Demersul în cercetare pedagogică poate fi abordat în practică prin raportare la trei
perspective de ansamblu care vizează: relaţia dintre cercetarea ştiinţifică şi realitatea concretă
în vederea aplicării şi verificării rezultatelor ei; activitatea de informare şi antrenare a cadrelor
didactice în cercetarea cu caracter ameliorativ şi acţiunea de cunoaştere, valorificare şi
generalizare a experienţei dobândite pentru construirea unor noi ipoteze şi teorii care pot
îmbunătăţi procesul instructiv-educativ, dacă se dovedesc bineînțeles viabile. În acest sens,
cercetarea pedagogică care implică un sistem de acţiuni raportate la atingerea unor obiective
educaţionale, se impune ca un tip special de cercetare ştiinţifică prin caracterul său prospectiv.
Se înțelege astfel că, rolul cercetării pedagogice este deosebit de complex, întrucât ea
oferă posibilitatea de constatare, descriere, explicare şi interpretare a diferitelor aspecte ale
educaţiei. Aceasta permite, deci formularea unor ipoteze ameliorative, oferind modele de
acţiune pentru procesul educaţional în situaţii concrete. De aici se deduce faptul că cercetării
pedagogice îi revine şi un caracter aplicativ-ameliorativ datorită căruia cunoaşterea
fenomenelor educaţionale în practică poate fi urmată de stabilirea şi verificarea unor soluţii
ameliorative pentru situaţii reale de învăţare, în diferite contexte.
Având în vedere cele enunţate, se poate afirma că orice cercetare pedagogică impune
adaptarea la situaţiile reale de învăţare a unor idei/ teorii, modele şi rezultate pentru
dezvoltarea practicii prin aplicarea şi sugerarea unor noi ipoteze.
În cazul prezentei lucrări, tema supusă cercetării a fost enunţată succint în titlul
acesteia: „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – apărător al Ortodoxiei și iscusit tipograf”; putem
deduce că demersul aplicativ, urmăreşte analiza, precizarea şi constatarea importanţei pe care
o are viața dar mai ales lucrarea sa în realizarea educaţiei și în special a unei educații moral-
1
Ioan NICOLA, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2000, p. 62
1
religioase a elevilor, a respectului și conservării valorilor naționale și totodată în
fundamentarea personalităţii.
Datorită importanței ei, tema ar presupune o macro-cercetare pedagogică de
proporţii, dar prezenta lucrare îşi propune doar o micro-cercetare realizată la nivel de unitate
de învăţământ, însă cu respectarea clară a condiţiilor specifice: ipoteze clar formulate,
obiective bine delimitate, metodologie riguros conturată, resurse temporale suficiente,
eşantioane de subiecţi şi eşantioane de conţinut anterior stabilite, înregistrare riguroasă a
datelor/ informaţiilor, prelucrare precisă a rezultatelor, aplicare, generalizare şi formulare de
concluzii în vederea expunerii constatărilor sau a oferirii de soluţii ameliorative pentru
procesul instructiv-educativ.
Elaborarea ipotezei/ ipotezelor privind tema cercetată, impune câteva precizări cu

caracter general și anume: ipoteza reprezintă o anticipare de rezolvare ştiinţifică a problemei
supuse cercetării, de aceea trebuie să fie corect formulată, să se bazeze pe date reale şi să
dirijeze întregul proces de cercetare.
Aşadar, ipoteza asigură echilibrul dintre finalitatea acţiunii practice, demersul
cercetării şi randamentul obţinut. Din acest motiv, nu se poate face abstracţie asupra faptului
că pe parcursul desfăşurării activităţii educative, practice pot interveni şi factori aleatori care
ţin de resursele materiale şi temporale, mijloacele de învăţământ, subiecţii din eşantioane,
strategiile didactice, instrumentele de evaluare, ş.a., ceea ce presupune şi existenţa unui
anumit risc de infirmare a ipotezei/ ipotezelor.
Însă în cazul de faţă, acest risc de infirmare a ipotezei principale poate fi exclus,
întrucât nu există nici o îndoială în ceea ce priveşte importanţa şi valenţele formative ale
conţinuturilor referitoare la biserică și originea apostolică a învățăturilor de credință, dovadă
fiind chiar programa şcolară pentru disciplina Religie – cultul ortodox, unde sunt prevăzute și
conținuturi referitoare la Biserica primară din primele secole, necesare pentru formarea unor
competențe cheie de sensibilizare și exprimare culturală precum și a unor competențe sociale
și civice, urmărite de Programa școlară, pentru disciplina Religie Ortodoxă, la clasele V –
VIII.2
În cadrul acestei cercetări voi ţine cont de unicitatea fiecărui elev, de trăsăturile de
personalitate individuale, dar şi de caracteristicile colectivelor de elevi ce constituie subiecţii
prezentei investigaţii. Astfel în formularea ipotezei şi obiectivelor cercetării am ţinut seama de
specificul colectivului de elevi (eşantionului), a nivelului de dezvoltare individuală dar şi de
2
Ordinul ministrului nr.5079/09.09.2009
2
educaţia religioasă pe care au primit-o în familie. Acest lucru a fost posibil datorită bunei
comunicări pe care o avem ca şi instituţie şcolară cu părinţii elevilor, dar şi cu preoții de la
parohia Rast, pe raza căreia se află Școala Gimnazială „Gh. Jienescu”. Formarea personalităţii
religios-morale a elevilor nu este un obiectiv pe care îl are în vedere numai religia ca materie
de învăţământ, ci este urmărit și de cadrele didactice ale școlii.
Pentru că în formularea ipotezei unei cercetări se porneşte de la datele pe care
realitatea educaţională le oferă, precum şi de la teoretizările efectuate până la un moment dat,
în cadrul prezentului studiu urmăresc să demonstrez importanţa cunoaşterii unor noțiuni de
istorie bisericească, în formarea unor valori și atitudini de asumare a propriei identități
religioase.
Pornind de la tema lucrării, ipoteza principală poate fi formulată, astfel:
„Dacă elevii vor avea mai multe informații referitoare la vechimea adevărurilor de
credință și a originii apostolice, atunci acest lucru se va reflecta, probabil și în preocupările
şi atitudinea lor intelectuală și morală, iar pe termen lung chiar și în formarea
personalității?”
În ceea ce privește ipotezele de lucru particulare, acestea vor avea în vedere: „Dacă
predarea unor noțiuni de istorie bisericească se va face cu ajutorul metodelor activ-
participative, poate aceste conţinuturi vor fi mai bine însuşite şi vor avea impact asupra
personalităţii lor?” şi: „Dacă elevii vor cunoaște viața și activitatea Sf. Ier. Antim Ivireanul
vor dezvolta mai mult interes pentru acesta, asumându-și propria identitate religioasă?”
După stabilirea ipotezei principale şi a ipotezelor secundare ca punct de plecare în
demersul aplicativ, va urma testarea/ verificarea relaţiei de implicare existente în acestea prin
organizarea activităţii practice conform implicaţiilor din ipoteze. Iar pe parcursul acestei
verificări şi mai ales la finalul ei se va putea constata confirmarea sau infirmarea ipotezelor
propuse iniţial cu statut provizoriu.
De remarcat, faptul că infirmarea ipotezei presupune eşecul în activitatea
educaţională. De aceea desfăşurarea practică a cercetării pedagogice impune permanenta
analiză a concordanţei dintre ipoteză şi rezultatele parţiale obţinute în vederea coordonării lor
relative.
IV.2 Scopul cercetării

Realizarea unei cercetări pedagogice impune necesitatea precizării scopului său,
deoarece raportarea la acestea oferă o imagine de ansamblu asupra activităţii practice, adică
asupra a ceea ce urmează să se facă, permite o monitorizare permanentă a rezultatelor, adică a
3
ceea ce se obţine şi chiar oferă posibilitatea anticipării de către profesor a unor
comportamente ale elevului, observabile şi măsurabile într-un timp scurt. Aşadar, cunoaşterea
scopului pentru care se realizează cercetarea pedagogică respectivă, îşi pune amprenta asupra
stabilirii variantelor de acţiune şi influenţează alegerea alternativelor de lucru, cu tot ceea ce
implică acestea, de la strategiile didactice până la metodologiile de evaluare.
Scopul prezentei cercetări pedagogice poate fi corelat cu însăşi motivaţia predării
disciplinei Religie – cultul Ortodox în unităţile de învăţământ din întreaga ţară, motivaţie
desprinsă din contribuţia acestei discipline la achiziţia unor competenţe cheie din următoarele
domenii:
 competenţe sociale şi civice;
 sensibilizare şi exprimare cultural;
 comunicare în limba maternă;
 de a învăţa să înveţi” 3
Având permanent în vedere îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ dar mai mult

dezvoltarea unei personalităţi religios-morale la elevi, am pornit de la convingerea că prin
exemple, lectură, voinţă, perseverenţă, descoperire, elevii pot înţelege că Religia nu este o
simplă asimilare intelectuală de cunoştinţe, ca nişte idei filozofice abstracte, ci reprezită
însuşirea lor vie în reflecţia şi experienţa noastră duhovnicească, precum şi în comportamentul
de zi cu zi.
În stabilirea scopului am plecat de la premiza că este firesc ca evoluţia educaţiei
religioase de la didactica tradiţională spre didactica modernă, iar valorizarea cuceririlor
ştiinţifice din domeniul educaţional în cadrul orei de Religie trebuie să fie un act de
normalitate. Așa că scopul prezentei cercetări, vizează: descoperirea unor modalităţi de
dinamizare a procesului de învăţare la ora de Religie, punând la dispoziţia elevilor resursele
materiale şi procedurale de care au nevoie, optimizarea actului de predare-învăţare din
perspectiva exigenţelor unui învăţământ formativ, prin mijloacele moderne de predare-
învăţare, formarea, cultivarea, consolidarea unor trăiri interioare ale vieţi religioase și nu în
ultimul rând exteriorizarea acestora.
IV.3 Obiectivele cercetării

3
Ibidem
4
Precizarea scopului cercetării pedagogice evidenţiază şi anumite intenţii sau aspiraţii
pe termen mediu, cu un grad mediu de generalitate, materializate în acţiuni determinate,
anticipând etape şi operaţii şi echilibrând aspectele formativ-informativ-educativ ale activităţii
practice. Este vorba despre obiectivele cercetării pedagogice, acestea indicând intenţii care
anticipează anumite modificări la nivelul personalităţii, dar şi rezultate concrete, urmare a
aplicării activităţilor integrate în cercetare.
Definirea obiectivelor cercetării pedagogice este foarte importantă pentru că ele vor
fi relaţionate cu toate celelalte elemente incluse în procesul investigaţiei: prelucrarea
conţinuturilor, alegerea metodelor, mijloacelor didactice şi a formelor de organizare a
activităţilor, stabilirea variantelor optime de proiectare a activităţilor, alegerea metodologiilor
de evaluare şi chiar prelucrarea rezultatelor evaluării.
Pentru ca ipoteza/ ipotezele să poată fi verificată/ verificate la final au fost propuse
următoarele obiective:
1) Stabilirea nivelului elevilor în ceea ce priveşte cunoaşterea unor noțiuni de istorie
bisericească legate de biserica noastră creștină ortodoxă, de la sfârșitul secolului al XVII-lea
și începutul secolului al XVIII-lea
2) Identificarea strategiilor didactice optime de transmitere a noțiunilor de istorie, în
general și istorie bisericească, în special, în cadrul activităţilor curriculare şi extracurriculare.
3) Trezirea și cultivarea interesului copiilor pentru investigarea și interpretarea faptelor
din istoria Bisericii Ortodoxe Române
4) Manifestarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea
permanentei deveniri spirituale.
5) Cultivarea atitudinilor de înţelegere, toleranţă şi respect faţă de persoanele din jur
(familie, rude, prieteni, colectiv şcolar, etc.).
6) Manifestarea preocupării pentru asumarea propriei identităţi religioase.
7) Formarea la elevi a unor deprinderi de muncă independentă, dar și dezvoltarea
capacităţii de relaţionare în cadrul unui grup.
8) Valorificarea experienței didactice prin înregistrarea, analiza, prelucrarea şi
interpretarea rezultatelor obţinute în vederea stabilirii progresului/ regresului elevilor;
Observăm că obiectivele cercetării nu fac altceva decât să concretizeze, să detalieze şi

să precizeze în planul acţiunii practice scopul acesteia.
5
Având în vedere că ele sunt expresii ale anticipării unor rezultate aşteptate în
contexte concrete de instruire şi ne arată ce se urmăreşte în fiecare secvenţă a procesului
educaţional4, dar şi cum se evaluează performanţele obţinute este destul de clară importanţa
identificării şi a definirii lor corecte pentru cercetare.
Aşadar, obiectivele specificate, vor fi repere pentru evaluare; raportarea rezultatelor
obţinute la obiective ca rezultate scontate oferind măsura eficienţei activităţii desfăşurate. În
acelaşi timp, ele vor fi şi expresii ale unor valori educaţionale către care sunt orientaţi elevii,
dar şi adevărate criterii de referinţă care orientează proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea
tuturor activităţilor educative şi permit, în consecinţă controlul şi reglarea/ autoreglarea
procesului instructiv-educativ, corelat cu demersul cercetării propriu-zise.
IV.4 Eșantionarea în cadrul cercetării pedagogice
Eşantionul reprezintă o parte dintr-un întreg pe care se pot realiza cercetări,

experimente şi sondaje statistice, deoarece imită în mare măsură, la scară mică, caracteristicile
întregului. De aceea, din punct de vedere gnoseologic, el este considerat ca fiind reprezentativ
statistic, iar în urma efectuării cercetării pedagogice, din analiza rezultatelor se poate
desprinde ceea ce este general şi aplicabil pentru întreaga populaţie supusă investigaţiei.
Eşantionarea populaţiei şcolare este o condiţie de bază pentru a lucra eficient şi
ordonat în cadrul cercetării pedagogice. În plus, ea prezintă şi numeroase avantaje: permite
economia de muncă şi efort şi reducerea timpului afectat cercetării propriu-zise, dar şi asigură
un nivel înalt de exactitate, întrucât restrângerea numărului de cazuri investigate oferă
posibilitatea unei cercetări mai amănunţite. Aceasta deoarece „prin reducerea extensivităţii
cercetării pedagogice, nu facem altceva decât să extindem intensivitatea acesteia”5, lucru
firesc, având în vedere că nu urmărim numai rezultatele cantitative, ci şi pe cele calitative.
Toate cercetările psiho-pedagogice presupun utilizarea a două tipuri de eşantioane:
eşantionul de subiecţi şi eşantionul de conţinuturi de învăţare.
În cazul prezentei cercetări psiho-pedagogice, pentru urmărirea obiectivelor și verificării
ipotezelor, eşantionul de subiecţi sau participanţi a fost reprezentat de clasele a VII-a A și B în
anul școlar 2017-2018 și respectiv clasa a VIII-a A și B în anul școlar 2018-2019, de la Şcoala
Gimnazială „Gh. Jienescu” din localitatea Rast, județul Dolj.
4
Constantin CUCOŞ, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom,
Bucureşti, 2005, p. 210
5
Ioan DRĂGAN, Ioan NICOLA, Cercetarea pedagogică, Editura Tipomur, Bucureşti, 1993, p. 35
6
În ceea ce priveşte eşantionul de conţinut, acesta a fost fundamentat în baza criteriului
referitor la dependenţa conţinuturilor utilizate în activitatea de predare-învăţare-evaluare din
unitățile: Biserica în primele veacuri creștine; Credința creștină; Trăirea învățăturii creștine;
Spiritualitate și viață creștină și Exprimarea învățăturii creștine.
Pentru anul şcolar 2017-2018 am ales următoarele conţinuturi aferente clasei a VII-a:
1) Rugăciunea în viața creștinului
2) Sfânta Liturghie – întâlnire cu Hristos
3) Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție
4) Faptele bune – roade ale virtuților
Pentru anul școlar 2018-2019, am ales următoarele conţinuturi aferente clasei a VIII-a:
1) Biserica, locaș de închinare
2) Icoana – fereastră spre cer
3) Cântarea religioasă – formă de rugăciune
4) Călătorind cu Dumnezeu – pelerinajul la biserici și mănăstiri 6
Acestora li s-au adăugat activităţile extracurriculare desfăşurate pe parcursul celor doi
ani şcolari, cu ocazia marilor sărbători creştine și în săptămâna „Să știm mai multe, să fim mai
buni!”, o excursie făcută la Râmnicu- Vâlcea, activităţi care însumate au urmărit atingerea
obiectivelor cercetării şi, implicit, verificarea ipotezei.
IV.5 Locul și durata cercetării pedagogice

Cercetarea s-a desfășurat în perioada 2017-2019 urmărindu-se valorificarea
caracterului formativ al conținuturilor prin cunoașterea principalelor învățături cuprinse în
unitățile de învățare:
 Biserica în primele veacuri creștine
 Credința creștină
 Trăirea învățăturii creștine
 Spiritualitate și viață creștină;
 Exprimarea învățăturii creștine
Cercetarea pedagogică propriu-zisă a temei a avut ca loc de desfăşurare Şcoala
Gimnazială Şcoala Gimnazială „Gh. Jienescu” .
Pentru desfăşurarea optimă a cercetării am ales ca eşantion de subiecţi în anul şcolar
2017-2018, clasa a VII-a, de la Școala Gimnazială Şcoala Gimnazială „Gh. Jienescu”,
considerând în urma analizei preliminare, constatative, că acest grup de elevi este
reprezentativ pentru populaţia şcolară investigată.
Pentru a putea compara rezultatele am ales clasa a VII-a B, astfel încât pe parcursul
aplicării activităţilor didactice să pot realiza o analiză comparativă a rezultatelor obţinute la
6
7
clasa „experimentală”, unde s-au predat conţinuturile din eşantionul de conţinut cu metode
noi, moderne, interactive prin raportare la rezultatele obţinute la clasa neinclusă în
experiment, unde s-au predat conţinuturile respective în mod tradiţional.
Un principiu, după care m-am ghidat în investigația mea, a fost acela „de a nu
produce perturbări în procesul instructiv-educativ”7 în unitatea școlară în care am desfășurat
procesul de cercetare pedagogică.
Cercetarea a urmărit rezultatele obţinute de elevii din clase echivalente, o clasă
experimentală şi una de control, folosind metode şi procedee diferite de însuşire, predare sau
consolidare a cunoştinţelor teoretice şi practice din cadrul procesului instructiv-educativ.
IV.6 Etapele cercetării

Tema supusă cercetării s-a conturat pe parcursul experienţei didactice acumulate în
învăţământ pentru a stimula interesul elevilor pentru cercetare, competiție, pentru fixarea unor
noțiuni de istorie bisericească și a acelor conţinuturi de învăţare din care să rețină adevăruri
de credinţă şi să deprindă învăţături moral-religioase. În acest fel am dezvoltat problematica
supusă cercetării şi am conturat ipotezele de lucru referitoare la acest subiect.
Cercetarea pedagogică s-a desfăşurat în trei etape:
1) Etapa constatativă: desfăşurată în primele săptămâni ale anului şcolar 2017-2018
când prin intermediul testelor de evaluare şi a chestionarelor, am urmărit stabilirea stadiului în
care se găsesc elevii la începutul experimentului în ceea ce priveşte problema supusă
cercetării;
2) Etapa formativă: desfăşurată pe parcursului anilor şcolari 2017-2018 și 2018-2019
când am ales şi am desfăşurat activităţi curriculare, conforme programei şcolare în vigoare, şi
extracurriculare pretabile problematicii propuse, urmărindu-se în tot acest timp realizarea
obiectivelor cercetării pedagogice;
3) Etapa finală: desfăşurată la sfârşitul semestrului al II-lea al anului şcolar 2018-
2019, când elevii au fost supuşi unor probe de evaluare structurate pe obiectivele urmărite de-
a lungul demersului aplicativ, pentru a se putea constata gradul de realizare al acestora, astfel
încât prin raportare la acest grad de realizare să poată fi analizată premisa verificării şi
confirmării ipotezei prezentei cercetări pedagogice.
În cele trei etape au fost utilizate o serie de instrumente metodologice specifice
cercetării pedagogice ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
7
Irina MACIUC, Formarea formatorilor, modele alternative și programe modulare, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1998, p.112
8
IV.7 Metodologia cercetării științifice
În cercetarea psiho-pedagogică metodologia reprezintă ansamblul de metode şi tehnici

utilizate pentru precizarea sau verificarea teoretică şi practică a unei ipoteze, colectarea şi
prelucrarea datelor obţinute, construirea şi validarea modelului teoretic şi practic de
îmbunătăţire a procesului instructiv-educativ, conturarea demersului teorie-practică,
monitorizarea continuă a problematicii educaţiei şi facilitarea generalizării şi comunicării
rezultatelor pozitive obţinute.
În acest sens metodologia cercetărilor psiho-pedagogice implică existenţa a trei
dimensiuni de bază:
a) dimensiunea teoretică care vizează direcţionarea şi justificarea cercetării;
b) dimensiunea tehnico-metodică care vizează selectarea şi aplicarea sistemului de
metode;
c) dimensiunea empirică care vizează cuprinderea realităţii sau a experienţei de
cercetare.
De aceea literatura de specialitate oferă un tablou divers de metode, tehnici şi
procedee dezvoltate în funcţie de modul cum se abordează problemele, deoarece utilizarea lor
ca sistem metodologic urmăreşte surprinderea, înţelegerea şi explicarea complexităţii unor
fenomene educative. Pentru acest motiv, având drept criteriu fundamental obiectivele urmărite
în cercetare şi aspectul funcţional al metodelor în demersul investigaţiei, am selectat
următoarele categorii de metode, considerate utile pentru cercetarea propriu-zisă:
1. „Metode pentru identificarea temei, fundamentarea cadrului teoretic şi

formularea ipotezei şi a obiectivelor;
2. Metode pentru acumularea empirică şi ştiinţifică a datelor în diferite
momente/ faze ale cercetării;
3. Metode pentru introducerea sau aplicarea măsurilor de ameliorare, de
intervenţie educativă şi de verificare a ipotezei;
4. Metode pentru interpretarea parţială sau finală a rezultatelor;
5. Metode pentru valorificarea rezultatelor cercetării.”8
8
Elena JOIȚA, Vali ILIE, Mihaela VLAD, Ecaterina FRĂSINEANU, Pedagogie și elemente de Psihologie școlară,
Editura Arves, p. 405
9
Metoda este „calea de urmat în vederea atingerii unor scopuri bine determinate și a
obținerii unor rezultate așteptate.”9
1. În ceea ce privesc metodele pentru identificarea temei, fundamentarea cadrului
teoretic şi formularea ipotezei şi a obiectivelor, am folosit ca metode de cercetare
psihopedagogică tehnicile de documentare şi studiul independent. În acest sens m-am
documentat, folosind Sfânta Scriptură și literatura de specialitate (, Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, Istoria Limbii Române etc.), combinând metodele pedagogice cu cele religioase. În
acest sens am studiat atât literatura teologică cât şi pe cea psihopedagogică şi metodică de la
disciplina Religie, dar şi de la disciplinele laice precum: Istoria și Limba Română.
Acest lucru m-a ajutat să-mi formulez o viziune de ansamblu asupra învăţăturii despre
istorie în general și istorie bisericească în special, precum și a modalităților de realizare a
asemănărilor și influențelor pe care le-au avut acestea, în rândul oamenilor de-a lungul
timpului.
Ulterior, în baza acestor etape incipiente am început demersul pentru procesul de
acumulare empirică și științifică a datelor necesare cercetării efective.
2. Metodele folosite pentru acumularea empirică şi ştiinţifică a datelor în diferite
momente ale cercetării au fost: observaţia, analiza produselor activităţii elevilor, analiza
documentelor şcolare și tehnicile sociometrice precum: ancheta, convorbirea, chestionarul,
testul sociometric, metoda-panel, studiul de caz.
În general cea mai la îndemână metodă pentru cercetarea psihopedagogică, mi s-a
părut a fi observația, pe care am folosit-o în cea mai mare parte a cercetării.
Ea constă în „înregistrarea datelor şi constatărilor aşa cum se prezintă şi se
foloseşte în toate etapele cercetării, însoţind pe toate celelalte metode şi oferind date
suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate.”10
Cu ajutorul ei se consemnează comportamente şi răspunsuri, concomitent cu
desfăşurarea acţiunilor sau faptelor educaţionale. De aceea, utilizarea ei impune urmărirea
sistematică a faptelor educaţionale, în condiţii obişnuite, iar înregistrarea datelor şi
constatărilor nu se face ulterior, pentru a preveni selecţia subiectivă a acestora.
Pentru eficienţa acestei metode am alcătuit un plan de observaţie conform ipotezei şi
obiectivelor cu precizarea celor ce vor fi urmărite, a cadrului în care se desfăşoară şi a
instrumentelor necesare pentru înregistrarea datelor. Modalitatea de consemnare a variat de la
9
Ioan CERGHIT, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pp. 10-11
10
I. DRĂGAN, I. NICOLA, op. cit, p. 47
10
cea descriptivă la cea cu calificative, încercându-se surprinderea tuturor detaliilor
semnificative.
Observaţia a fost folosită în momente diferite, la început şi la sfârşit de semestru, dar
şi cu ocazia desfăşurării unor activităţi extracurriculare precum: activități dedicate marilor
sărbători creştine, scenete, concursuri, excursie, cercuri metodice, etc. În plus, observaţia
spontană a fost combinată cu cea intenţionată pentru consemnarea unor comportamente,
răspunsuri şi efecte la acţiuni, fapte şi intervenţii provocate ale elevilor incluşi în eşantionul
de subiecţi al cercetării.
Prin intermediul acestei metode s-a accentuat caracterul formativ al cercetării care îl
dublează pe cel informativ, întrucât au fost colectate date privind şi unele particularităţi ale
proceselor psihice şi intelectuale implicate în activităţile instructiv-educative desfăşurate,
precum: spiritul de observaţie, stadiul de dezvoltare a operaţiilor gândirii, volumul memoriei,
stabilitatea şi distributivitatea atenţiei, volumul şi expresivitatea limbajului, stilul de muncă
intelectuală, trăsăturile vizibile ale temperamentului şi caracterului, existenţa/ inexistenţa
motivaţiei temeinice pentru învăţătură, capacitatea de a depune efort intelectual, ş.a.
De aceea, observaţia spontană, nesistematică, subiectivă care a fost punctul de
plecare în formularea ipotezei a fost combinată cu observaţia ştiinţifică, sistematică, adecvată
explorării fenomenelor educaţionale propriu-zise.
Întrucât obiectivele prezentei cercetări psiho-pedagogice au vizat şi analiza formării
atitudinilor şi comportamentului moral-religios, am considerat oportună şi folosirea metodei
analizei produselor activităţii elevilor, cu scopul de a descoperi unele trăsături ale
personalităţii acestora prin obiectivarea lor în rezultatele şi produsele muncii individuale. În
acest sens, a fost studiat orice produs al activităţii independente a elevilor, în clasă sau acasă,
ca şi consecinţă a sarcinilor date de către cadrul didactic: răspunsuri orale sau scrise,
compuneri, exerciţii, rebusuri, desene, caietele de notiţe, lucrări aplicative, expoziţii, creaţii
variate, etc.
Din analiza acestora s-au desprins numeroase constatări privind tema supusă
cercetării, ca: nivelul elevilor în raport cu obiectivele cercetării, volumul cunoştinţelor lor la
disciplina religie, nivelul îndrumării teoretice şi practice, dificultăţile intervenite pe parcursul
procesului de predare-învăţare-evaluare, posibilităţile de ameliorare individualizată sau în
grup şi efectele măsurilor aplicate. În concluzie, folosirea acestei metode a urmărit obiective
aflate în interdependenţă cu succesul cercetării respective, adică cu confirmarea ipotezei
precum: nivelul şi modalitatea realizării sarcinilor didactice (educative), afirmarea aspectelor
11
legate de dimensiunea formativă (capacităţi, deprinderi, competenţe), nivelul de înţelegere şi
creativitate, efectele măsurilor corective şi de dezvoltare, greşelile tipice şi cauzele lor, etc.
O altă metodă folosită în demersul meu de cercetare a fost: Studiul/ analiza
documentelor şcolare. Ea se utilizează de obicei în raport cu ipoteza cercetării pentru a analiza
comparativ rezultatele, evoluţia elevilor, modul de acţiune al factorilor şcolari implicaţi şi
experienţele derulate. În acest scop, literatura de specialitate indică faptul că pot fi combinate
mai multe documente şcolare pentru o temă: cataloage, foi matricole, statistici pe probleme,
arhiva şcolară, dosarele comisiilor şi catedrelor metodice, analize şi proiecte ale conducerii,
documentaţii ale cabinetelor şcolare, ş.a.
În cazul de faţă am folosit această metodă atunci când am consultat cataloagele,
fişele psiho-pedagogice ale elevilor şi dosarele lor personale pentru a extrage informaţii
referitoare la nivelul lor de pregătire la disciplinele: Religie, Istorie, Limba şi literatura
română, dar şi pentru a-mi contura o imagine de ansamblu asupra comportamentului lor,
ţinând cont de notele de la purtare dar şi de aşteptările şi opţiunile vizând viitorul lor şcolar şi
profesional, de la orele de Consiliere şi orientare. Aceste date culese cu ajutorul acestei
metode au oferit posibilitatea comparaţiei între grupurile de elevi.
Tehnicile sociometrice sunt definite ca „un ansamblu de instrumente şi procedee
destinate să înregistreze şi să măsoare configuraţia şi intensitatea relaţiilor inter-personale
din interiorul colectivului”11.
Utilizarea acestora a vizat cunoaşterea climatului psiho-social constituit din inter-
relaţionările individuale care se stabilesc între membrii unui grup (clasă sau şcoală). În
general, mesajele cu caracter educativ transmise şi receptate prin intermediul procesului
instructiv-educativ, fiind influenţate de climatul psiho-social gravitează în jurul a doi poli care
le valorizează mai mult sau mai puţin. Prin cunoaşterea climatului psiho-social se oferă
modalităţi de intervenţie pentru amplificarea valenţelor sale formative şi, implicit, pentru o
mai bună receptare a mesajului educativ.
Dintre tehnicile sociometrice am folosit în demersul meu de cercetare științifică
următoarele: ancheta, convorbirea, chestionarul şi testul sociometric.
Prima metodă folosită din cadrul tehnicilor sociometrice a fost Ancheta. Aceasta constă
„într-un dialog între cercetător și subiecții supuși investigației în vederea acumulării unor
date în legătură cu anumite fenomene și manifestări” 12. Prin intermediul acesteia am putut
11
Ioan NICOLA, Domnica FĂRCAŞ, Teoria educaţiei şi noţiuni de cercetare pedagogică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 119
12
I. DRĂGAN, I. NICOLA, op.cit, p.52
12
afla ideile, opiniile, dorinţele şi aşteptările elevilor cu privire la desfăşurarea unor activităţi
extraşcolare cu caracter religios.
Alături de această metodă am utilizat cu succes Convorbirea, pe care am folosit-o
pentru cercetarea distribuţiilor opiniilor și pentru aprofundarea unor date colectate şi
sugerarea de noi ipoteze sau verificarea unor constatări.
Pentru asigurarea eficienţei acestei metode am alcătuit anterior un plan structurat pe
probleme-întrebări, care a reprezentat un ghid în desfăşurarea discuţiilor şi care pentru
libertatea dialogului a fost reorganizat pe parcurs. A contat foarte mult asigurarea unui climat
de încredere şi alegerea momentului ideal desfăşurării, pentru ca elevii să participe în mod
deschis, iar pentru ca informaţiile strânse să fie cât mai diverse şi obiective, am apelat la
ajutorul unui observator neutru care nota direct cele văzute și nevăzute. Răspunsurile şi
atitudinile elevilor au fost înregistrate ulterior de către profesor, ţinându-se cont de
problemele abordate și relevante pentru ipoteză.
Cu toate că este o metodă mai pretenţioasă în ceea ce priveşte elaborarea, Chestionarul
oferă o analiză amănunţită a opiniilor şi atitudinilor, de aceea am optat pentru utilizarea lui,
folosindu-l pentru stabilirea interesului şi a motivaţiei elevilor în legătură cu anumite aspecte
ale temei.
Am folosit această metodă atât în cazul elevilor, cât și al profesorilor de la alte
discipline, incluzând întrebări de tip închis (cu răspunsuri exacte), deschise (cu răspunsuri
libere), cu răspunsuri la alegere (prin bifare sau încercuire a variantei alese dintre mai multe
oferite), cu completare de idei dar și „chestionarul-panel”13, pentru a vedea în timp evoluția
opiniilor referitoare la aspectul împlinirii idealului educațional religios prin aportul
activităților extracurriculare.
Din punct de vedere calitativ, întrebările construite pe anumite aspecte ale problemei au
fost accesibile, ordonate progresiv, formulate clar, fără ambiguităţi şi adaptate nivelului
elevilor.
În construcţia chestionarului s-au respectat cerinţele privind ordonarea logică şi
progresivă a întrebărilor, de la cele simple la cele complexe, de la cele închise la cele
deschise, de la cele particulare la cele generale, cu alternarea întrebărilor care solicită diferit
formularea răspunsurilor, dar şi cele privind echilibrarea întrebărilor introductive, cu cele de
trecere, cu cele de control şi cu cele de aprofundare a unor aspecte ale temei prin explicarea,
identificarea şi dezvoltarea datelor.
13
Elena JOIȚA, Eficiența instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998, p. 83
13
De asemenea a fost respectată cerinţa ca profesorul să dea dovadă de o atitudine neutră în
aplicare şi să nu ofere puncte de sprijin în formularea răspunsurilor, ci doar să aplice
chestionarul înregistrând diferite aspecte ale comportamentului elevilor prin combinare cu
observaţia.
În acest mod au fost completate datele privind evoluţia opiniilor şi atitudinilor factorilor
umani implicaţi şi sesizate eventualele dificultăţi, care pot contura noi ipoteze.
În afară de chestionarul panel, am utilizat şi metoda pur panel Metoda-panel care este
utilă în „culegerea de date caracteristice aceloraşi persoane în diferite perioade”14. Modul său
de desfăşurare determină o cercetare de tip longitudinal care vine în completarea datelor
obţinute prin celelalte metode. Pentru a folosi această metodă am apelat la acelaşi eşantion de
subiecţi, supus investigaţiei de două ori pe an. Datele obţinute au oferit posibilitatea realizării
unei comparaţii în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor cercetării constatându-se un progres
în realizarea educaţiei moral-religioase.
Din cele expuse se observă că atât chestionarul, cât și metoda-panel au fost utilizate
pentru grupuri mai mari de copii, în timp ce pentru grupurile mai mici am folosit interviul de
grup atât în preanchetă, cât și în cursul acesteia pentru lămurirea unor aspecte ale temei alese
pentru studiu și a definitivării instrumentelor de cercetare, cât și pentru completarea celorlalte
metode.
În cadrul acestei metode au fost purtate discuţii pe teme esenţiale pentru cercetarea
aceasta, dar și pentru formarea religios-morală ca:
 „Rugăciunea în viaţa creştinului”;
 Sfânta Liturghie – întâlnire cu Hristos;
 Dumnezeu se descoperă oamenilor; Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție;
 Faptele bune – roade ale virtuților;
 Faptele rele – încălcări ale voii lui Dumnezeu;
 Biserica, locaș de închinare;
 Icoana – fereastră spre cer;
 Cântarea religioasă – formă de rugăciune;
 Comuniunea oamenilor cu Dumnezeu în Biserică.
Discuțiile au fost purtate cu „grupuri de 5-6 elevi, în mod dirijat și nu mai mult de 1-2
ore”15, într-o manieră bine gândită.
14
Ioan CERGHIT, Lazăr VLĂSCEANU, Curs de pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p.
367
15
Ion RADU, Miron IONESCU, Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p.148
14
Informaţiile obţinute prin interviul de grup au întregit și integrat alte informații
obținute pe diferite căi, conturând astfel un ansamblu unitar. Ele au fost deosebit de relevante
pentru verificarea ipotezei şi formularea concluziilor cercetării, întrucât metoda a fost folosită
şi pentru realizarea unei diferenţieri în răspunsurile subiecţilor după intensitatea cu care şi-au
exprimat opinia în legătură cu fenomenele supuse cercetării. Pentru aceasta au fost folosite
câteva tipuri de scale valorice în vederea catalogării şi clasificării răspunsurilor, scale ce au
fost folosite și în cazul aprecierii conduitei și caracterului religios. Aceasta era astfel:
a) acord total b) excelent c) permanent

acord bun frecvent
indiferenţă mediu uneori
nehotărâre suficient rar
dezacord slab niciodată
dezacord total foarte slab
Deoarece au fost supuse cercetării probleme ce vizau latura formativ-educativă a

personalităţii, am utilizat şi studiul de caz.
Acesta este definit ca „metodă clinică, de diagnoză, de evaluare iniţială sau ca situaţii
de excepţie, care solicită măsuri diferenţiale sau ilustrează anumite exemplificări acţionale”16.
Studiul de caz a fost utilizat, în special pentru discutarea unor situaţii particulare ale
unor elevi, ale unor grupuri de elevi sau a atitudinii adulţilor (părinţi şi profesori) faţă de
problematica educaţiei religioase. Informaţiile furnizate de această metodă au permis o
confruntare directă cu situaţia reală, fapt care a constituit premisa cunoaşterii inductive şi a
reprezentat o „apropiere” sau raportare a modelului procesului educaţional de „modelul vieţii,
al practicii având valoare euristică şi aplicativă”17.
Valorificarea acestei metode s-a impus în posibilitatea pe care a oferit-o, atât cadrului
didactic cercetător, cât şi elevilor-subiecţi de a intra în contact direct cu alte opinii şi de a oferi
explicaţii care în final au condus la varianta optimă de acţiune necesară pentru atingerea
obiectivelor cercetării.
Testul sociometric a fost o altă tehnică sociometrică folosită ca instrument de
colectare a faptelor şi de prelucrare şi interpretare a informaţiilor oferite de acestea. Prin
16
Elena JOIŢA, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova, 2003, p. 409
17
Ioan RADU, Miron IONESCU, Experienţa didactică şi creativitatea, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p. 143
15
intermediul său am cunoscut şi analizat diferite aspecte ale procesului de interacţiune dintre
elevii unui grup, din clasă sau din şcoală.
În elaborarea sa au fost incluse întrebări care le solicitau elevilor să-şi exprime
atitudinea critică faţă de o situaţie moral-religioasă, socială, concretă.
Datele obţinute s-au înregistrat într-un tabel cu două intrări având trecuţi pe
orizontală şi pe verticală elevii colectivului supus analizei. Au fost întocmite tabele separate
pentru alegeri şi respingeri, iar completarea acestora a permis întocmirea unei sociograme.
Aceasta a oferit posibilitatea cunoaşterii structurii social-religioase a personalităţii elevilor din
cadrul experimentului.
3. Metode pentru introducerea sau aplicarea măsurilor de ameliorare, de intervenţie
educativă şi de verificare a ipotezei au fost: experimentul pedagogic constatativ, ameliorativ,
de verificare şi de dezvoltare.
Experimentul pedagogic este o metodă complexă, cu acţiuni educative ameliorative
de amploare, cu rol dominant în verificarea ipotezei şi în construirea de noi ipoteze,
particulare, pe parcurs. El se deosebeşte de experienţa curentă, prin existenţa explicită a
ipotezei, definirea variabilelor, a timpului de verificare, a planificării acţiunilor de intervenţie,
a modului de consemnare şi interpretare a datelor specifice și are avantajul că se poate corela
cu toate celelalte metode în organizare, desfăşurare şi finalizare.
Alegerea eşantionului asupra căruia s-au aplicat măsurile experimentale a fost
problema centrală pentru verificarea adecvată a ipotezei şi validarea rezultatelor obţinute prin
măsurile pedagogice introduse. De aceea s-au respectat cerinţele impuse de literatura de
specialitate în ce priveşte reprezentativitatea eşantionului: acesta a fost omogen din
perspectiva temei şi eterogen în compoziţie, ca particularităţi individuale sau ca mediu de
provenienţă a subiecţilor.
În conceperea şi realizarea experimentului am ţinut cont de faptul că nu trebuie
căutată cu orice preţ confirmarea unor cunoştinţe, că nu trebuie acordată o importanţă egală
tuturor faptelor şi că nu trebuie exclus gradul de subiectivitate datorat cadrului didactic,
subiecţilor cercetării şi influenţării efectelor de prezenţa observatorului.
Astfel, am iniţiat pe parcursul celor trei ani şi un experiment pedagogic ce a constat
în desfăşurarea complementară orelor de curs cu o serie de activităţi extracurriculare în afara
clasei şi a şcolii. De asemenea, prin activitățile desfășurate am încercat să integrez educația
religioasă între celelalte dimensiuni ale educației și folosind cunoștințele, capacitățile și
competențele deținute de elevi, să o corelez cu celelalte discipline de studiu (Istorie, Limba şi
literatura română, ș.a) pentru realizarea unor activităţi extracurriculare ca: programe artistice
16
alcătuite din cântece religioase/colinde, poezii şi scenete artistice cu caracter religios,
expoziţii şi concursuri cu caracter religios desfăşurate la nivel de unitate şcolară sau în
parteneriat cu alte unităţi şcolare sau entităţi instituţionale. În activitatea mea am avut și
sprijinul colegilor de alte specialități.
Rezultatele experimentului au avut drept consecinţă confirmarea ipotezelor de lucru,
particulare, şi au conturat posibilitatea analizării comportamentului moral-religios prin prisma
tuturor factorilor care contribuie la formarea personalităţii: educaţia, mediul familial şi
comunitatea locală.
Experimentul pedagogic iniţiat s-a finalizat cu interpretarea rezultatelor la sfârşitul
celor trei ani de investigaţie. Iar pentru acest lucru am folosit o altă serie de metode prezentate
în cele ce urmează.
4. Metode pentru interpretarea parţială sau finală a rezultatelor: metodele de
interpretare cantitativă sau de măsurare (metode, tehnici statistice) şi metodele de
interpretarea calitativă sau de apreciere a rezultatelor cercetării.
Metodele de interpretare cantitativă presupun ”ordonarea şi sistematizarea
rezultatelor obţinute, corelarea datelor obținute,exprimarea statistică a relaţiilor dintre
elementele variabile, studiul posibilității reformulării sau completării ipotezei și măsurilor
experimentale, formularea de concluzii şi luarea de decizii și formularea de predicții asupra
evoluției.”18
În folosirea lor se poate recurge la diverse scale: scala de măsurare, cu definirea
indicatorilor de analiză şi cuprinderea valorilor pe aceşti indicatori; scala nominală,
clasificarea după un criteriu: da/ nu, şcoală urbană/ rurală; scala ordinală, cu exprimarea
gradului de afirmare: deloc, puţin, mult, foarte mult sau uneori, adesea, frecvent, foarte
frecvent; şi scala de interval, încadrarea datelor în grupe de valori: calificative şi note şcolare.
De asemeni, în practica educaţională este utilă raportarea la un barem, ca un sistem
de valori etalon, standard, sau sistem de referinţă pentru eşantionul stabilit.
De aceea dintre tehnicile statistice le-am utilizat atât pe cele de înregistrare prin
notarea răspunsurilor date, a notelor, calificativelor şi mediilor de aceeaşi mărime, cât şi pe
cele de ordonare sau clasificare, care presupun aşezarea rezultatelor într-o anumită ordine
crescătoare/ descrescătoare în funcţie de un criteriu anterior stabilit, de prezentare şi de
prelucrare statistico-matematică a rezultatelor cercetării. Tehnicile statistice au fost utilizate
pentru:
18
E. JOIŢA, op. cit, p. 412
17
a) întocmirea tabelului cu rezultatele obţinute, realizată imediat după efectuarea
observaţiei şi consemnarea datelor în fişele de observaţie, după administrarea probelor,
înregistrarea performanţelor şi efectuarea operaţiei de măsurare. Au fost realizate în acest scop
tabele analitice în care au fost consemnate rezultatele individuale ale subiecţilor cercetării, dar
şi tabele sintetice în care s-a efectuat o grupare a datelor măsurate fără nominalizarea
subiecţilor, iar aceste grupări de date au avut la bază doi indicatori: amplitudinea şi frecvenţa
măsurărilor efectuate.
b) reprezentarea datelor din tabelele sintetice în mod grafic în sistemul celor două
axe cu ajutorul histogramei şi a poligonului de frecvenţă. Aceste reprezentări grafice au
prezentat o imagine de ansamblu a rezultatelor cercetării şi au permis posibilitatea emiterii
unei interpretări la finalul demersului aplicativ, utilă pentru ameliorarea şi dezvoltarea
activităţilor viitoare.
Metodele de interpretare calitativă au fost utilizate prin intermediul metodei
diferenţelor, între evaluarea finală şi evaluarea iniţială şi prin studiul constantei consecinţelor
sau a manifestărilor fenomenului atunci când două eşantioane au avut toate măsurile comune,
dar numai la unul s-a produs un anumit efect.
5. Metode pentru valorificarea rezultatelor cercetării: tehnicile specifice de redactare,
de comunicare şi de generalizare a ceea ce s-a obţinut prin investigaţie.
Literatura de specialitate evidenţiază că această „etapă a cercetării este uneori
neglijată, întrucât redactarea rezultatelor se supune unor reguli specifice” 19, precum:
delimitarea materialului de prezentat din cel întreg, acumulat în dosarul cercetării prin studiul
critic al fişelor documentare, a materialului concret şi a tuturor datelor acumulate şi
întocmirea planului de prezentare, cu menţionarea distinctă a părţilor: problema cercetată
(importanţa, actualitatea teoretică şi practică, motivaţia opţiunii pentru temă), aspectele
teoretice de bază (sinteza ideilor din bibliografia parcursă, stadiul rezolvării temei, ordonarea
ideilor, poziţia personală faţă de acestea, aspecte nerezolvate), precizarea ipotezei şi a
obiectivelor cercetării, a metodologiei utilizate, apoi prezentarea, analiza şi interpretarea
rezultatelor obţinute (argumentare pe obiective, interpretare cantitativă şi calitativă),
formularea concluziilor şi propunerilor (cu sublinierea contribuţiei personale), prezentarea
bibliografiei, a notelor bibliografice şi a anexelor ilustrative.
În final prin revizuirea şi examinarea critică a materialului ordonat faptic în jurul
obiectivelor, prin sistematizarea şi compararea rezultatelor cercetării susţinute timp de trei ani
19
Ibidem, p. 413-414.
18
s-a ajuns la constatarea viabilităţii ipotezei care a constituit punctul de plecare al demersului
aplicativ.
V. PREZENTAREA PE ETAPE A REZULTATELOR CERCETĂRII PEDAGOGICE
V.1. Analiza rezultatelor din etapa constatativă
Înainte de desfăşurarea activităţilor didactice cu caracter experimental pe care le-am

selectat şi inclus în cercetarea efectivă a temei în vederea constatării viabilităţii ipotezei care a
fundamentat demersul practic, am aplicat o serie de teste care vizau volumul de cunoştinţe
religioase al elevilor, comportamentul şi convingerile lor cu privire la actul religios şi
atitudinea lor faţă de ora de religie în special şi faţă de religie cu tot ceea ce presupune ea, în
general.
Acest lucru a fost făcut la începutul anului şcolar 2017-2018. Am ţinut cont de faptul
că relaţia dintre profesorul de religie şi elevii din unitatea şcolară exista şi era stabilă în
privinţa empatiei şi a comunicării reciproce, întrucât i-am îndrumat pe aceştia încă din clasele
anterioare. Am dorit însă să consolidez această relaţie şi, în plus, să constat şi să clarific în
mod cert unele elemente referitoare la educaţia lor moral-religioasă.
19
De aceea, în urma aplicării unor teste iniţiale, dar şi a colectării de informaţii prin
intermediul chestionarului, am dedus următoarele aspecte:
a) Educaţia religioasă a elevilor se rezumă la cunoştinţele însuşite de către aceştia, ca
urmare a predării religiei la clasă. Aceasta însemnând că ei nu deţin decât acele informaţii
care le-au parvenit prin frecventarea orei săptămânale de religie.
b) Comunicarea dintre profesorul de religie şi elevi, deşi foarte bună, a fost
permanent limitată de necesitatea parcurgerii programei şcolare şi a însuşirii conţinuturilor de
învăţare impuse de aceasta. Astfel, relaţiile de comunicare gravitau în jurul expunerii lecţiilor
şi a dialogurilor şi conversaţiilor iniţiate de cadru didactic pentru obţinerea de răspunsuri la
întrebările vizând conţinuturile predate la clasă şi realizarea evaluării.
Cu toate că elevii îndrăzneau şi erau stimulaţi să pună întrebări referitoare la
conţinuturile predate sau la unele subiecte şi preocupări caracteristice vârstei lor, foarte rar se
foloseau de această oportunitate.
c) Comunicarea dintre profesorul de religie şi cadrele didactice care predau alte
discipline în unitatea şcolară, deşi foarte bună, mai ales la nivelul ariei curriculare „Om şi
societate” în care este inclusă disciplina Religie, s-a dovedit insuficientă pentru o abordare
integrativă a educaţiei religioase între celelalte dimensiuni ale educaţiei.
d) În privinţa frecventării slujbelor de la sfânta biserică am constatat că elevii nu
merg în mod regulat, şi aceasta în cele mai multe cazuri din cauza lipsei unui exemplu
familial şi a încurajării din partea părinţilor.
e) Foarte mulţi dintre elevi (70%) nu au mers niciodată într-o mănăstire, iar cei care
au ajuns în asemenea aşezări monahale le-au vizitat ca pe nişte locuri turistice pe care le-au
admirat sub aspectul arhitecturii, picturii şi valorii lor istorice, fără a conştientiza înalta lor
valoare spirituală.
f) În privinţa primirii Sfintelor Taine: Sfânta Taină a Spovedaniei este primită destul
de rar de elevi, majoritatea doar o dată pe an, când, într-un cadru organizat, merg împreună cu
mine la biserică în săptămâna dedicată activităților extracurriculare numită „Să știi mai multe,
să fii mai bun”, deşi au informaţii privind necesitatea săvârşirii tainei.
g) Cu toate că au luat contact direct sau indirect prin intermediul mass-mediei cu
probleme sociale, au participat destul de rar la o acţiune filantropică, întâmpinând probleme
de organizare și materiale.
h) Vocabularul religios al elevilor a putut fi considerat mulţumitor sau suficient în
unele cazuri deoarece cunoşteau în mare parte semnificaţia termenilor religioşi utilizaţi şi îi
integrau în diferite contexte.
20
Exista însă şi un număr acceptabil de elevi (40%) cu un vocabular bogat, impregnat
cu termeni religioşi a căror semnificaţie era foarte bine cunoscută din moment ce aveau
capacitatea de a-i integra în contexte diverse.
i) Din întregul eşantion de elevi doar 20% au citit secvenţial din Sfânta Scriptură,
restul de 80% nu au citit deloc, fiind conştienţi de utilitatea acesteia din folosirea ei la ora de
religie.
Aveau însă numeroase cunoştinţe în ceea ce priveşte conţinutul acesteia întrucât viaţa
unor personalităţi biblice şi pildele Mântuitorului au fost conţinuturile de învăţare care i-au
atras şi i-au impresionat.
j) În ceea ce priveşte stabilirea unor relaţii de cooperare reciprocă sau ajutorare
reciprocă, acestea deşi existau, aveau o motivaţie pur socială şi deloc religioasă, lucru
explicabil din perspectiva vârstei elevilor, deoarece vorbim aici despre elevi din ciclul primar
şi gimnazial de învăţământ.
k) Biserica deși văzută ca și „Casă a lui Dumnezeu” este privită de elevi cu
pasivitate, fără o implicare directă în ceea ce privește lucrarea Bisericii
Având în vedere cele enumerate anterior mi-am propus ca în anii şcolari în care a avut
loc cercetarea să desfăşor o serie de activităţi didactice prin intermediul cărora să pot colecta
informaţii care să ofere posibilitatea verificării ipotezei prezentei cercetări.
V.2. Prezentarea etapei experimentale şi a rezultatelor obţinute
Etapa experimentală, adică etapa cu caracter formativ s-a desfăşurat pe parcursul

celor doi ani şcolari din septembrie 2017 până în iunie 2019.
Odată cu începerea experimentului atenția s-a îndreptat în direcția celor opt obiective
pe care le-am fixat și pe care le-am menționat mai sus în capitolul anterior. Pentru o mai bună
sistematizare, prezentarea situației și a rezultatelor cercetării o vom face centrată pe aceste
obiective.
În această etapă a avut loc aplicarea la clasă a unor activităţi curriculare şi
extracurriculare pretabile problematicii propuse, urmărindu-se prin intermediul lor realizarea
obiectivelor cercetării şi verificarea ipotezei ştiinţifice şi a ipotezelor de lucru, particulare.
În ceea ce priveşte eşantionul de conţinut, acesta a fost selectat din programa şcolară,
în baza considerentelor pe care le-am expus deja în prezenta lucrare, astfel:
a) Din unitatea de învățare Credinţa creştină am selectat conținutul: „Dumnezeu se
descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie”
21
b) Din unitatea de învăţare „Exprimarea învățăturii creștine” au fost selectate
conţinuturile de învăţare: „.Rugăciunea în viaţa creştinului;
Sfânta Liturghie – întâlnirea cu Hristos”
c) Din unitatea de învățare „Trăirea învățăturii creștine” am selectat conținutul:
„Faptele rele – încălcări ale voii lui Dumnezeu”
În anul şcolar 2018-2019, cercetarea a continuat fiind păstrat acelaşi eşantion, de
această dată însă, elevii respectivi fiind în clasa a VIII-a. Desigur şi eşantionul de conţinut a
fost selectat din nou, din conţinuturile de învăţare impuse de programa şcolară la clasa
respectivă, astfel:
Din unitatea de învăţare „Exprimarea învățăturii creștine” au fost selectate
conţinuturile de învăţare: „Biserica, locaş de închinare;
Icoana – fereastră spre cer;
Cântarea religioasă – formă de rugăciune;
Călătorind cu Dumnezeu - pelerinajul la biserici şi mănăstiri”.20
Toate aceste conţinuturi de învăţare vor constitui în continuare exemple de activităţi
didactice formative desfăşurate în vederea realizării obiectivelor cercetării propriu-zise.
Lor li se adaugă activităţile cu caracter extracurricular desfăşurate pe parcursul celor
doi ani şcolari, care au fost adaptate problematicii cercetării şi pe care le voi prezenta ulterior.
Întrucât nu s-a dorit transformarea prezentei lucrări într-o pleiadă de proiecte
didactice şi s-a urmărit respectarea cerinţelor din „Ghidul metodologic de elaborare a lucrării
metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I”, activităţile didactice, educative
desfăşurate vor fi descrise în continuare în mod amănunţit, cu cuvinte proprii, evidenţiindu-se
latura lor formativă care a vizat realizarea obiectivelor.
V.2.1. Exemple de activităţi didactice derulate
V. 2.1.1. Activitatea didactică nr. 1
Această activitate didactică a vizat comunicarea, sistematizarea, fixarea şi verificarea

conţinutului de învăţare: „Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta
Tradiţie” şi s-a desfăşurat pe parcursul a trei ore conform planificării calendaristice.
Scopul activităţii didactice a urmărit însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe
referitoare la revelaţia sau descoperirea dumnezeiască cuprinsă în Sfânta Scriptură şi Sfânta
Tradiţie.
Proiectarea didactică a avut în vedere dezvoltarea următoarelor competenţe:
20
22
a) Competenţe generale:
 Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii
omului
 Utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase în diferite
contexte de comunicare.
 Manifestarea valorilor şi a cunoştinţelor religioase în propriile atitudini şi
comportamente.
b) Competenţe specifice:
 Utilizarea corectă a termenilor religioşi învăţaţi în contexte lingvistice noi.
 Prezentarea structurii şi a importanţei Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii.
c) Competenţe derivate:
 Definirea termenului „revelaţie” în general şi a „revelaţiei divine” în special.
 Argumentarea necesităţii revelaţiei divine.
 Definirea Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii.
 Enumerarea părţilor Sfintei Scripturi.
 Explicarea importanţei Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii.
 Explicarea legăturii dintre Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
Strategia didactică utilizată pe parcursul celor trei ore a combinat predarea
tradiţională cu metodele moderne, interactive, permiţând elevilor o participare activă care a
stimulat potenţialul creativ al întregii clase.
Astfel, pe lângă metode de învăţare ca: conversaţia, lectura, povestirea, explicaţia,
descrierea, au fost utilizate şi metoda predării-învăţării reciproce şi metoda cadranelor.
Resursele materiale utilizate au inclus fişe de lucru şi materiale didactice
corespunzătoare temei.
Formele de organizare a activităţii cu elevii au variat de la cea frontală şi individuală
la cea pe grupe de elevi.
Principiile didactice respectate au fost următoarele:
1) Principiul accesibilităţii cunoştinţelor;
2) Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor;
3) Principiul învăţării active şi conştiente;
4) Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor;
5) Principiul intuiţiei;
6) Principiul eclesiologic;
7) Principiul hristocentric.
Evaluarea activităţii a fost formativă, continuă, prin realizarea feed-back-ului şi prin
intermediul fişelor de lucru.
23
Bibliografia a inclus:
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2013.
- Muha, Camelia, Religie creştin-ortodoxă: caiet pentru elevi, clasa a VII-a, Ed. Sf.
Mina, Iaşi, 2013.
- Dorin Opriș, Monica Opriș, Metode active de predare-învățare. Metode și aplicații
la religie, Ed. Sf. Mina, Iași, 2006
- Pr. Prof. Dr. Sebastian Șebu, Prof. Monica Opriș,Prof. Dorin Opriș, Metodica
predării religiei, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000
În desfăşurarea activităţii didactice de-a lungul celor trei ore, s-a folosit pentru
comunicarea/ însuşirea noilor cunoştinţe metoda predării-învăţării reciproce, metodă
interactivă care mai fusese utilizată la clasa respectivă în predarea conţinuturilor de învăţare în
anul şcolar anterior, motiv pentru care elevii erau deja familiarizaţi cu sarcinile didactice
solicitate, în calitate de: „rezumatori”, „întrebători”, „clarificatori” şi „prezicători”.
În prima parte a activităţii (prima oră desfăşurată pe această temă) a fost abordată
„Revelaţia divină”:
a) Rezumatorii au alcătuit rezumatul lecţiei:
„Revelaţia divină este acţiunea prin care Dumnezeu se descoperă oamenilor,
făcându-se cunoscut pe sine şi voia sa.
Revelaţia divină ajunge la oameni pe cale naturală şi cale supranaturală.
Revelaţia naturală cuprinde toate învăţăturile despre existenţa şi însuşirile lui
Dumnezeu pe care le desprindem din cele ce sunt în jurul nostru.
Revelaţia supranaturală cuprinde adevărurile de credinţă descoperite oamenilor de
Dumnezeu prin aleşii săi, începând de la Adam şi Eva şi până la ultima scriere a Noului
Testament din Sfânta Scriptură”.
b) „Întrebătorii” au alcătuit o listă de întrebări şi răspunsuri:
1) – Ce este revelaţia divină?
2) – Cine este autorul revelaţiei divine?
3) – De ce este necesară revelaţia divină?
4) – De câte feluri este revelaţia divină? Care sunt acestea?
5) – Ce înţelegem prin revelaţie naturală?
6) – Ce se înţelege prin revelaţie supranaturală?
7) – Când s-a încheiat revelaţia supranaturală?
c) „Clarificatorii” au lămurit înţelesul unor termeni ca:
24
a) revelaţie b) a se revela c) natural ¹ supranatural
creaţie a adora uman ¹ divin
mântuire prooroci sau profeţi arătare sau descoperire
d) „Prezicătorii” au problematizat conţinutul învăţării:
a) De ce este necesară revelaţia divină? Ce s-ar întâmpla în absenţa revelaţiei divine?
L-am putea cunoaşte pe Dumnezeu fără a ni se descoperi?
b) De ce revelaţia naturală este completată de cea supranaturală? De ce revelaţia
supranaturală s-a încheiat? ş.a.
În cea de-a doua parte a activităţii (a doua oră desfăşurată pe această temă), elevii s-
au achitat de sarcinile didactice referitoare la însuşirea de informaţii despre Sfânta Scriptură,
astfel:
a) „Rezumatorii” au alcătuit următorul rezumat: „Sfânta Scriptură sau Biblia este
colecţia cărţilor sfinte scrise de prooroci, apostoli şi de alţi oameni bineplăcuţi lui Dumnezeu,
sub inspiraţia Duhului Sfânt.
Sfânta Scriptură are două părţi: Vechiul Testament şi Noul Testament.
Vechiul Testament este format din 39 de cărţi canonice şi 14 cărţi sau fragmente de
cărţi necanonice, numite „bune de citit” şi cuprinde revelaţia de la Adam şi până la venirea
Mântuitorului Iisus Hristos.
Noul Testament este format din 27 de cărţi canonice şi cuprinde revelaţia făcută de
Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.”
b) „Întrebătorii” au alcătuit ca de obicei lista de întrebări:
1) Ce este Sfânta Scriptură?
2) Câte părţi are Sfânta Scriptură? Care sunt acestea?
3) Câte cărţi cuprinde Vechiul Testament?
4) Ce relatează Vechiul Testament?
5) Câte cărţi cuprinde Noul Testament?
6) Ce relatează Noul Testament?
7) Câte cărţi canonice are în total Sfânta Scriptură?
c) „Clarificatorii” au adus lămuriri privind termenii de la dicţionar şi alţii, consideraţi
insuficient cunoscuţi:
a) canoane b) eveniment c) Evanghelie
inspiraţie fragment Legea Veche
bineplăcut legământ Legea Nouă
normă unică / unic Golgota
25
d) „Prezicătorii” au problematizat conţinutul, astfel:
a) – Ar fi putut Dumnezeu să nu se descopere în Sfânta Scriptură? Dacă nu am avea
Sfânta Scriptură cum l-am cunoaşte pe Dumnezeu şi voia sa?
b) – De ce a fost absolut necesară existenţa Sfintei Scripturi?
c) – De ce Sfânta Scriptură are două părţi?
d) – Cine poate interpreta conţinutul Sfintei Scripturi? De ce nu poate oricine să
interpreteze Sfânta Scriptură?
În cea de-a treia şi ultima parte a activităţii (cea de-a treia oră desfăşurată pe această
temă), elevii au rezolvat sarcini didactice vizând „Sfânta Tradiţie”, astfel:
a) „Rezumatorii” au alcătuit următorul rezumat:
„Sfânta Tradiţie cuprinde totalitatea adevărurilor revelate care nu se găsesc în Sfânta
Scriptură, ci au fost transmise prin viu grai de către Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfinţii săi
Apostoli, fiind mai târziu consemnate în scris şi păstrate de Sfânta Biserică.
Ea cuprinde: hotărârile formulate la sinoadele ecumenice recunoscute de Biserică;
viaţa bisericească oglindită în datinile, obiceiurile şi practicile sale; cultul divin oglindit în
cărţile de cult; scrieri ale Sfinţilor Părinţi, monumente de artă bisericească, mărturisiri de
credinţa mai noi ale Bisericii, etc.”
b) „Întrebătorii” au alcătuit lista de întrebări şi răspunsuri la acestea:
1) Ce este Sfânta Tradiţie?
2) Ce cuprinde Sfânta Tradiţie?
3) Cum a apărut Sfânta Tradiţie?
4) Care este legătura dintre Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură? ş.a.
c) „Clarificatorii” au lămurit termeni mai mult sau mai puţin cunoscuţi:
a) a transmite b) sinod ecumenic
monument, -e cult divin
document, -e mărturisire de credinţă
datină Sfinţii Părinţi
d) „Prezicătorii” au problematizat textul:
a) De ce este absolut necesară existenţa Sfintei Tradiţii?
b) Am putea cunoaşte adevărurile de credinţă dezvăluite de Dumnezeu numai din
Sfânta Scriptură, fără Sfânta Tradiţie?
c) De ce cuprinsul Sfintei Tradiţii a fost fixat în scris de către Sfânta Biserică?
26
Activitatea de comunicare – însuşire de cunoştinţe a fost monitorizată permanent de
către profesor care a venit în sprijinul elevilor cu explicaţii, comentarii, completări şi
aprecieri.
Fişele de lucru care au ajutat la realizarea evaluării activităţii didactice au avut în
conţinut exerciţii aplicative:
I. Completaţi corect rebusul pentru a descoperi cuvântul de pe verticala A-B:
1) Dumnezeu este Tatăl……………;
2) şi 3) El se……………….oamenilor pentru ca aceştia să-I cunoască……………..;
4) Frumuseţea, armonia şi ……………….. din natură vorbesc despre Creatorul său;
5) şi 6) Revelaţia este de două feluri:……………… şi ………………..;
7) Prin Domnul nostru Iisus Hristos s-a refăcut legătura sau……………. dintre
oameni şi Dumnezeu;
8) şi 9) Revelaţia supranaturală a fost transmisă prin …………………., prooroci şi
trimişi, fiind deseori însoţită de ………………… şi minuni.
A
1 N O S T R U
2 D E S C O P E R Ă
3 V O I A
4 O R D I N E A
5 N A T U R A L Ă
6 S U P R A N A T U R A L Ă
7 R E L A Ţ I A
8 Î N G E R I
9 S E M N E
B
II. Realizaţi corespondenţa între cele două coloane:

A B
a) Părţile Sfintei Scripturi sunt: revelaţia de la Adam şi până la
venirea lui Iisus Hristos
Vechiul Testament cuprinde: revelaţia făcută de Însuşi Iisus

b)
Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Noul Testament cuprinde: Vechiul Testament şi

c)
Noul Testament
d) Vechiul Testament conţine un număr 66 de cărţi canonice

de:
27
e) Noul Testament conţine un număr 27 de cărţi canonice
de:
Sfântă Scriptură conţine un număr 39 de cărţi canonice
f) de:
III. Completaţi enunţurile lacunare cu cuvintele sau sintagmele potrivite dintre

paranteze:
(întotdeauna, false, legătură, pretutindeni, de către toţi, revelaţia, valoare)
a) În decursul timpului, Sfintei Tradiţii i s-au adăugat şi ……………. Tradiţii.
b) Sfânta Biserică promovează numai credinţa adevărată, care a fost crezută
……………. în Biserică (începând cu Biserica veche), …………………. (în orice biserică
ortodoxă din lume) şi ………………..
c) Între Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie există o ………………….. strânsă.
d) Ele au o …………… egală, căci amândouă păstrează şi transmit
…………………. dumnezeiască.
Analiza rezultatelor activităţii didactice a relevat pe ansamblu următoarea situaţie
comparativă:
LECŢIA 1 LECŢIA 2 LECŢIA 3
GRUPUL NR. NOTE CALIFIC. GRUPUL NR. NOTE CALIFIC. GRUPUL NR. NOTE CALIFIC.
DE 10- 8- 6- Sub DOMIN DE 10- 8- 6- Sub DOMIN DE 10- 8- 6- Sub DOMIN
ELEVI 9 7 5 5 ELEVI 9 7 5 5 ELEVI 9 7 5 5
GRUPUL 14 8 4 2 10-9 GRUPUL 14 9 3 2 - 10-9 GRUPUL 14 8 3 3 - 10-9
1 1 1
GRUPUL 14 4 7 2 1 8-7 GRUPUL 14 5 6 3 - 8-7 GRUPUL 14 4 8 2 - 8-7
2 2 2
V. 2.1.2. Activitatea didactică nr. 2
Această activitate didactică a avut în centrul său conţinutul de învăţare „Rugăciunea

în viața creștinului” fiind proiectată ca o lecţie mixtă.
Scopul lecţiei a fost reprezentat de însuşirea unor informaţii referitoare la rugăciune,
dar și de conștientizarea importanței rostirii rugăciunilor de către elevi.
În ceea ce priveşte competenţele vizate, acestea au fost formulate în acord cu
programa şcolară, astfel:
 Manifestarea valorilor și a cunoștințelor religioase în propriile atitudini și
comportamente;
28
 Utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase în diferite
contexte de comunicare.
 Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice în
cadrul diferitelor grupuri.
 Explicarea rolului şi a importanţei participării conştiente şi active a
credincioşilor la rugăciunile Bisericii;
 Utilizarea corectă a termenilor religioşi învăţaţi în contexte lingvistice
noi;
 Argumentarea importanţei participării active la viaţa comunităţii.
c) Competenţe derivate:
 Explicarea termenului „rugăciune”.
 Rostirea unei rugăciuni împreună cu alții.
 Formularea de învăţături folositoare progresului spiritual.
Strategia didactică a inclus:
a) Metode didactice precum: conversaţia, explicaţia, descrierea, dialogul, povestirea,
exemplul, exerciţiul, observaţia, dar şi metode interactive: metoda mozaicului.
b) Resursele materiale au fost reprezentate de fişe de lucru şi materiale auxiliare
necesare susţinerii temei.
c) Formele de organizare a activităţii cu elevii au variat pe parcurs de la organizarea
frontală şi individuală la organizarea pe grupe.
Principiile didactice respectate au fost cele caracteristice activităţilor didactice
curriculare:
1) – Principiul accesibilităţii cunoştinţelor;
2) – Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor;
3) – Principiul învăţării active şi conştiente;
4) – Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor;
5) – Principiul intuiţiei;
6) – Principiul hristocentric;
Evaluarea a fost formativă, continuă prin întrebări şi răspunsuri pe tot parcursul
lecţiei şi prin utilizarea unor fişe de lucru pentru realizarea feed-back-ului.
Bibliografia utilizată în realizarea proiectării didactice a conţinutului de învăţare a
avut ca punct de plecare:
Mina, Iaşi, 2013.
29
În desfăşurarea lecţiei dirijarea învăţării s-a realizat printr-o metodă interactivă, este
vorba de metoda „mozaicului”.
Această metodă poate fi utilizată atunci când elevii citesc un text, ca în cazul de faţă
şi permite împărţirea grupului mare în mai multe grupe de lucru, coordonate de profesor.
Astfel, cei 16 elevi au fost împărţiţi în patru grupe.
Aşadar: în prima etapă a metodei a avut loc împărţirea clasei în grupe eterogene de
câte 4 elevi. Apoi fiecărui membru al grupei i s-a dat un număr de la 1 la 4, şi o fişă de
învăţare ce a cuprins o unitate de cunoaştere, adică un fragment din textul lecţiei care a fost
împărţit astfel:
Fişa de învăţare nr. 1 a cuprins informaţii generale despre „Rugăciunea în viața creștinului”,
din care elevii puteau desprinde cu ușurință ce este rugăciunea.
Fişa de învăţare nr. 2 a cuprins informaţii referitoare la locul unde trebuie făcută rugăciunea.
Fişa de învăţare nr. 3 a cuprins informaţii despre cum trebuie făcută rugăciunea.
Fişa de învăţare nr. 4 a li se cerea elevilor să formuleze rugăciuni personale.
Le-a fost explicat apoi elevilor că sarcina didactică este aceea de a-şi însuşi
cunoştinţele din întregul text, care însă le va fi predat de către colegii de grup pe fragmente,
întrucât toţi elevii cu nr. 1 au primit fişa de învăţare cu nr. 1, toţi elevii cu nr. 2 au primit fişa
de învăţare cu nr. 2 şi tot aşa până la 4. În cea de-a doua etapă s-au format patru grupuri din
elevii cu numerele 1, 2, 3 şi 4, numite grupuri de „experţi” deoarece sarcina lor a fost aceea de
a învăţa bine materialul prezentat în secţiunea din text care le-a revenit.
În cea de-a treia etapă, după ce grupurile de experţi şi-au încheiat lucrul, fiecare elev s-
a întors la grupul său iniţial pentru a preda celorlalţi conţinutul însuşit.
Pe timpul desfăşurării activităţii profesorul a monitorizat predarea pentru a fi sigur că
informaţiile sunt transmise corect şi a stimulat cooperarea, asigurând participarea şi
implicarea tuturor elevilor.
La final, li s-a cerut elevilor să prezinte oral, în ordinea iniţială, fiecare parte a textului,
cu ideile principale aşa cum le-au asimilat ei în cadrul grupului şi pentru realizarea feed-back-
ului şi implicit a evaluării activităţii s-a oferit acestora o fişă de lucru cu următorul conţinut
alcătuit din itemi cu alegere duală (adevărat-fals), itemi de asociere şi un rebus, astfel:
FIŞA DE LUCRU
30
1) Citiţi cu atenţie fiecare dintre afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este
adevărată, încercuiţi litera A, iar dacă afirmaţia este falsă, încercuiţi litera F.
a) Rugăciunea reprezintă convorbirea omului cu Dumnezeu. A/F
b) Iisus Hristos nu s-a rugat niciodată. A/F
c) Nu este bine să ne rugăm în public. A/F
e) La sfârşitul rugăciunii spunem „Amin”, adică „Aşa să fie!”. A/F
b) Citiți și completați spațiile punctate cu informațiile corespunzătoare:

Rugăciunea este convorbirea directă a omului cu ………………….. Ea poate fi făcută
în particular sau în …………………………Când ne rugăm trebuie să participăm cu buzele,
cu mintea, dar mai ales cu ……………………….Pentru ca Dumnezeu să ne asculte cererile
trebuie să ………………………… în rugăciune.
3) Completând corect rebusul, vei obţine pe verticala A-B cealaltă denumire pentru
Rugăciunea „Tatăl nostru”:
1. Tatăl ceresc;
2. autorul rugăciunii „Tatăl nostru”;
3. locul rostirii rugăciunii „Tatăl nostru” inclusă în Predica de pe …….;
4. hrana trupească zilnică;
5. felul rugăciunii „Tatăl nostru”;
6. numărul cererilor din rugăciunea „Tatăl nostru”;
7. rugăciunea „Tatăl nostru” începe cu o formulă de ……..;
8. semnul de la începutul şi de la sfârşitul rugăciunii;
9. tentaţie (îndemn) spre fapte rele.
A
1 D U M N E Z E U
2 H R I T S O S
3 M U N T E
4 P Â I N E A
5 C E R E R E
6 Ş A P T E
7 A D R E S A R E
8 C R U C E A
9 I S P I T A
B
31
Analiza comparativă a rezultatelor între grupul 1, clasa a VII-a A, cu care s-a lucrat
interactiv şi grupul 2 clasa a VII-a B, unde conţinutul de învăţare a fost predat în mod
tradiţional, a evidenţiat următoarea situaţie a rezultatelor:
NR. DE NOTE CALIFICATIVUL
GRUPUL OBS.
ELEVI 10-9 8-7 6-5 sub 5 DOMINANT
GRUPUL
16 10 4 2 - 10-9
1
GRUPUL
16 3 8 5 - 8-7
2
V.2.1.3. Activitatea didactică nr. 3

Această activitate didactică a fost proiectată în vederea însuşirii conţinutului de
învăţare „Sfânta Liturghie – întâlnire cu Dumnezeu ”; conţinut ce prezintă învăţături moral-
religioase necesare pentru adevărata viaţă creştină.
Scopul desfăşurării activităţii a vizat însuşirea de către elevi a unor informaţii
referitoare la Sfânta Liturghie şi a conştientizării necesităţii participării la ea.
Proiectarea didactică a conţinutului de învăţare s-a axat pe următoarele competenţe:
omului.
comportamente.
 Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii.
 Explicarea rolului şi a importanţei participării conştiente şi active a
credincioşilor la rugăciunile Bisericii.
 Participarea activă la acţiuni civice alături de persoane care au alte credinţe
sau convingeri religioase.
 Argumentarea faptului că Dumnezeu este Creator şi Proniator al lumii.
d) Competenţe derivate
 Prezentarea unor date generale despre Sfânta Liturghie.
 Însușirea cunoștințelor referitoare la modul de pregătire pentru a participa la
Sfânta Liturghie.
 Cunoașterea importanței și necesității participării la Sfânta Liturghie.
32
Strategia didactică aleasă pentru desfăşurarea lecţiei a fost una euristică corelând
activitatea individuală cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor, în vederea
elaborării cunoştinţelor prin efortul propriu care să dezvolte creativitatea elevilor.
În acest scop au fost combinate metode de predare şi învăţare informative şi activ
participative: conversaţia, dialogul, explicaţia, lectura, descrierea şi metoda SWOT.
Resursele materiale au inclus fişele de lucru şi alte materialule didactice.
Formele de organizare a activităţii cu elevii au variat de la organizarea frontală şi
individuală la cea pe grupe de elevi.
5) Principiul hristocentric;
6) Principiul eclesiologic.
Evaluarea activităţii s-a realizat formativ, continuu, pe tot parcursul lecţiei, prin
realizarea feed-back-ului şi prin intermediul fişelor de lucru.
În proiectarea conţinutului s-a folosit ca bibliografie:
Mina, Iaşi, 2013.
În desfăşurarea lecţiei după momentul organizatoric, verificarea conţinuturilor
însuşite, pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe şi precizarea titlului şi a
obiectivelor, a urmat etapa de comunicare/însuşire a noilor cunoştinţe la care pe lângă
metodele amintite s-a folosit și o metodă activă numită: metoda SWOT.
Aceasta constă în analiza concomitentă a unor caracteristici interne(puncte tari și
puncte slabe) și factorii sau condițiile externe (pozitive – oportunități și negative -
pericole/amenințări) ale diferitelor aspecte, evenimente, fenomene, documente, activități în
studiu.
33
Pentru început le-am expus elevilor informaţii referitoare la Sfânta Liturghie
oferindu-le lămuriri cu privire la: momentul instituirii și istoricul acesteia, când se săvârșește
și de către cine, pregătirea pentru participare, precum și importanța și necesitatea participării
la aceasta.
Apoi elevii au fost împărțiți în grupe de câte 4, cerându-li-se să realizeze o analiză
SWOT privind transmiterea Sfintei Liturghii prin mass-media (TV, radio, Internet).
După terminarea timpului alocat desfășurării activității, în care fiecare grupă și-a
notat ideile sale referitoare la punctele tari sau slabe, la oportunități sau pericolele ce pot
afecta sau pot aduce beneficii celor ce vizionează Sfânta Liturghie prin intermediul ecranului
TV, a radioului sau a Internetului, a fost desemnat un reprezentant care a expus rezultatele.
Acestea au fost:
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE OPORTUNITAĂ TȚI PERICOLE
-oferăă celor bolnăvi -nu dăă posibilităteă -reprezintăă un -exităă riscul
posibilităteă de ă ăscultă îâmpăă rtăă sȚ irii cu Trupul sȚ i mijloc de misiune desăcrălizăă rii
Sfăâ ntă Liturghie; Săâ ngele Domnului; ăl bisericii sfintelor
-formeăzăă preocupăreă -nu oferăă posibilităteă slujbe
pentru muzicăă ; reălizăă rii comuniunii cu
-făciliteăzăă trănsmitereă ceilăltȚi cresȚ tini;

îânvăă tȚăăturii cresȚ tine; -pierde din cărăcterul
-oferăă posibilităteă săcru ăl ei;

ăscultăă rii sȚ i vizionăă rii ei -nu poăte conduce omul
pentru cei ce nu ău căă tre măâ ntuire.
biserici ortodoxe îân
ăpropiere
Fixarea şi sistematizarea conţinutului predat, dar şi evaluarea activităţii necesită

apelul la exerciţii aplicative prin intermediul cărora să se evidenţieze cunoştinţele însuşite.
FIŞA DE LUCRU
I. Definiți Sfânta Liturghie şi arătați importanţa ei completând spaţiile punctate cu informaţia

corespunzătoare:
34
a) Este cea mai importantă …….. religioasă prin care biserica Îl cinsteşte şi premăreşte
pe Dumnezeu;este ……………………. (repetarea) ……………….. Mântuitorului.
La sfânta Liturghie ne întâlnim in chip real cu Hristos, prin împărtăşitrea cu
………….. şi ………………Domnului (Sfânta Împărtăşanie) .
b) În timpul cântării ,,……………………………….” şi a ……………….. (rugăciuni

rostite de preot,de invocare a Duhului Sfânt) pâinea şi vinul se transformă în Trupul şi
Sângele Domnului( este cel mai …………………….. moment al slujbei).
c )Nimeni nu se poate mântui fără sfânta Împărtăşanie –datoria creştinului de a

participa la ……………………!!!!
II. Uneşte ce se potriveşte:
1. Sfăâ ntul Antimis ă. Se săă văâ rşeşte de zece ori pe ăn. 1-b
2. Epicleză b. Obiect liturgic făă răă de căre nu poăte
ăveă loc Sf. Liturghie
3. Liturghiă Sf. Văsile cel Măre c. Rugăă ciuni rostite de preot,de invocăre ă
Duhului Sfăâ nt
4.PROSCOMIDIA d. Părteă ă două ă Sf. Liturghii
5. LITURGHIA e. Părteă introductivă său pregătitoăre ă

CATEHUMENILOR său ă celor Sf. Liturghii
chemăti lă Botez
6. LITURGHIA f. Ieşireă preotului din sf.ăltăr cu Sf

CREDINCIOSILOR(ă celor Evănghelie
botezăti)
7. Vohodul mic g. Primă părte ă Sf. Liturghii

8. .Vohodul măre h. Preotul iese cu discul şi Sf.Potir cu
cinstitele dăruri.
III. a. Arată locul şi importanţa Crezului în cadrul Sfintei Liturghii.

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
b. Când şi de cine a fost întemeiată Sf. Liturghie?

…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
35
Analizând rezultatele activităţii la clasa la care s-a predat conţinutul învăţării în mod
interactiv, prin comparaţie cu clasa unde nu s-a procedat astfel, am obţinut următoarea
situaţie:

GRUPUL OBS.
GRUPUL
16 10 4 2 - 10-9
1
GRUPUL
16 5 8 2 1 8-7
2

învăţare „Faptele bune – roade ale virtuților ”; conţinut care expune importanța şi necesitatea
faptelor bune în iconomia mântuirii, din care se desprind învăţături moral-religioase necesare
pentru adevărata viaţă creştină.
referitoare la faptele bune şi a conştientizării necesităţii lor pentru o viață creștină.
omului.
comportamente.
 Manifestarea atitudinii de respect faţă de persoanele discriminate din diferite
motive.
c) Competenţe derivate
36
 Argumentarea necesităţii faptelor bune pentru suflet.
 Formularea de învăţături morale folositoare progresului spiritual.
Strategia didactică aleasă pentru desfăşurarea lecţiei a fost una euristică corelând
activitatea individuală cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor, în vederea
elaborării cunoştinţelor prin efortul propriu care să dezvolte creativitatea elevilor.
În acest scop au fost combinate metode de predare şi învăţare informative şi activ
participative: conversaţia, dialogul, explicaţia, lectura, descrierea şi metoda „piramidei”.
Resursele materiale au inclus fişele de lucru şi materialul didactic necesar susţinerii
temei.
individuală și pe grupe.
6) Principiul hristocentric.
Mina, Iaşi, 2013.
- Mioara Lica, Valentina Sava, Dorin Opriș, Monica Opriș, Irina Cozma, Corneliu
Muha, Primăvara credinței – culegere de scenete, jocuri, exerciții, ghicitori și poezii creștin-
ortodoxe, ed. Sf. Mina, Iași, 2007
37
obiectivelor, a urmat etapa semnificativă pentru cercetarea pedagogică, adică etapa de
comunicare/însuşire a noilor cunoştinţe cu ajutorul unei metode interactive, pe care deja am
nominalizat-o: metoda piramidei.
Această metodă constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului
într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei
probleme date.
Pentru început profesorul le-a expus elevilor informaţii referitoare la minunea
Faptele bune – roade ale virtuților, făcând precizări și oferind explicații lămuritoare cu privire
la faptele bune ce se pot deveni virtuți și a necesității lor pentru mântuire.
A urmat faza de lucru individual al elevilor care au formulat şi notat întrebări
referitoare la subiectul tratat. Acestea au fost:
a) Ce sunt faptele bune ?
b) Când acestea devin virtuți?
c) Ce însușiri au virtuțile?
d) De ce facem fapte bune?
e) De ce este important să facem fapte bune? ş.a.
În continuare elevii grupaţi câte doi au discutat rezultatele individuale la care a ajuns
fiecare, formulându-se răspunsuri la întrebările colegilor şi notându-se întrebările noi.
După aceasta clasa s-a reunit în două grupe de câte 8 elevi, discutându-se despre
întrebările şi răspunsurile formulate anterior şi găsindu-se răspunsuri la întrebările rămase
nesoluţionate.
Activitatea de însuşire a noilor cunoştinţe s-a încheiat cu raportarea ideilor principale
în colectiv şi notarea lor pe tablă pentru a putea fi comparate cu ceea ce s-a lucrat individual şi
în perechi:
„Faptele bune reprezintă săvârșirea binelui de către o persoană în favoarea alteia.
Ele devin virtuți atunci când stăruim în săvârșirea lor.
O deprindere este virtute dacă are anumite calități precum: este tare și stăruitoare în
îndeplinirea faptelor bune, este făcută de bună voie și cu bună știință.
Faptele bune sunt săvârșite de către oameni din dragoste pentru ceilalți, împlinind
astfel porunca Mântuitorului: „Să vă iubiți unii pe alții, precum v-am iubit Eu”(Sfânta
Scriptură).
Săvârșirea faptelor bune ne conduc către mântuire, acest lucru îl specifică și Domnul
Iisus Hristos: „ Cel ce face voia Tatălui Meu din Ceruri, acela va intra în Împărăția Cerurilor”.
38
Fixarea şi sistematizarea conţinutului predat, dar şi evaluarea activităţii face apel la
exerciţii aplicative prin intermediul cărora să se evidenţieze cunoştinţele însuşite.
FIŞA DE LUCRU
1) Găsiți definiția virtuților creștine completând spațiile punctate din următorul text:
Virtutea creștină este …………………….. firească a omului, devenită
……………, de a îndeplini cu ajutorul lui ……………….., din
………………….. față de El și de aproapele.
2) Argumentați necesitatea virtuții în viața unui adevărat creștin, pornind de la
citatele:
„ Să nu zică cineva că este cu neputință omului să ajungă la viața cea virtuoasă,
ci numai că aceasta nu este un lucru ușor.” ( Sfântul Antonie cel Mare)
„ Virtutea este necesară unui adevărat creștin pentru că ea îl face plăcut lui
Dumnezeu, mulțumit în viața pământească și fericit în viața viitoare.”
3) Completează rebusul, găsind cuvinte cu sens opus celor date. Vei obține pe
verticala A-B cuvântul care denumește locul de odihnă al drepților.
A.
1. Nedrept D R E P T
2. Fricos
3. Urât C U R A J O S
4. Nerăbdător F R U M O S
5. Leneș
R A B D A T O R
6. Ateu
7. Nemimilostiv V R E D N I C
C R E D I N C I O S B.
Analizând rezultatele M I L O S T I V
activităţii la clasa la care s-a predat conţinutul învăţării în mod interactiv, prin comparaţie cu
clasa unde nu s-a procedat astfel, am obţinut următoarea situaţie:
GRUPUL OBS.
GRUPUL
16 8 6 2 - 10-9
1
GRUPUL
16 4 10 2 - 8-7
2

învăţare „ Biserica, locaș de închinare ”; conţinut care expune importanța şi necesitatea
39
faptelor bune în iconomia mântuirii, din care se desprind învăţături moral-religioase necesare
creştinului.
referitoare la biserică şi a conştientizării necesității prezenței la slujbele săvârșite la aceasta.
omului.
comportamente.
 Rezumarea conţinutului minunii.
 Explicarea importanţei participării la slujbele bisericești pentru viaţa
creştină.
 Formularea mesajului moral-religios.
 Formularea de învăţături folositoare progresului spiritual.
Strategia didactică aleasă pentru desfăşurarea lecţiei a cuprins:
a) Metode de învăţământ consacrate precum: dialogul, povestirea, conversaţia,
explicaţia, problematizarea, lectura dar şi metode interactive noi: metoda predării – învăţării
reciproce.
b) Mijloacele de învăţământ au constat în fişe de lucru şi alte materiale didactice.
c) Formele de organizare a activităţii cu elevii: frontală, individuală şi pe grupe.
40
Mina, Iaşi, 2013.
comunicare/însuşire a noilor cunoştinţe cu ajutorul unei metode interactive: metoda predării-
învățării reciproce.
A fost împărţită clasa în grupuri de elevi şi s-au distribuit rolurile elevilor:
„rezumatori”, „întrebători”, „clarificatori” şi „prezicători”.
Studierea textului în grup a dus la predarea-învăţarea reciprocă, sarcinile didactice
ale elevilor concretizându-se în următoarele rezultate:
a) „Rezumatorii” au alcătuit un rezumat al textului:
„ Biserica este un locaș de cult construit de oameni pentru a se putea închina lui
Dumnezeu și a participa la sfintele slujbe. Privită din lateral seamănă cu o
corabie, iar privită de sus cu o cruce, amintind de corabia lui Noe și de crucea pe
care a fost răstignit Iisus. Părțile componente ale bisericii sunt: pronaosul, naosul
și altarul. Cea mai sfântă parte a bisericii este altarul. În mijlocul lui se află
Sfânta Masă, obiectul cel mai important din biserică. Domnul nostru Iisus Hristos
41
a numit biserica „Casa lui Dumnezeu”, de aceea noi credincioșii suntem așteptați
de Dumnezeu să intrăm în Casa Sa pentru a ne ruga împreună cu ceilalți”.
B) „Întrebătorii” au realizat o listă cu întrebări şi răspunsuri pe marginea textului
lecţiei:
 Ce este biserica?
R: Biserica este Casa lui Dumnezeu.
 Ce formă are biserica?
R: Biserica are formă de corabie sau de cruce.
 Care este cea mai importantă parte din biserică?
R: Cea mai importantă parte din biserică este altarul, care este așezat spre răsărit.
 Care este cel mai important obiect din biserică?
R: Cel mai important obiect din biserică este Sfânta Masă.
 În fața cui te înfățișezi când intri în biserică?
R: Când intri în biserică te înfățișezi înaintea celui mai mare Împărat, înaintea lui
Dumnezeu.
 Cum trebuie sa ne pregătim trupul și sufletul pentru a intra în „Casa lui Dumnezeu”?
R: Înainte de a merge la biserică trebuie să ne curățăm trupul, spălându-l, să ne
îmbrăcăm cu haine curate și să facem câteva rugăciuni.
 Cum trebuie să ne comportăm în biserică?
R: În biserică trebuie să mergem să ne închinăm la icoane, să ne așezăm într-un loc și
să ne rugăm.
 Cu ce ocazie mergem la biserică?
R: Mergem la biserică duminica și în zilele de sărbătoare pentru a participa la Sfânta
Liturghie, dar și cu ocazia săvârșiri de către preot a altor slujbe: acatist, vecernie,
săvârșirea Sfintelor Taine, parastas, etc.
c) „Clarificatorii” au lămurit unele probleme de vocabular cu ajutorul surselor de
informare oferite de profesor:
Sfântul Chivot = obiect de pe Sfânta masă, sub formă de biserică în care se află
Sfânta Împărtășanie pentru copii și bolnavi.
Acatist = slujbă bisericească de mulțumire și cinstire a lui Dumnezeu, Maicii
Domnului și a sfinților
Corabie = vas, navă
Pronaos = partea de la intrare în biserica
Naos = partea din mijlocul bisericii
Altar = cea mai importantă parte din biserică
Catapeteasmă = perete cu icoane ce desparte altarul de restul bisericii
Sfântul Antimis = bucată de pânză, pictată cu Așezarea în mormânt a Mântuitorului
Iconostas = suport pentru icoane
Cristelniță = obiect din biserică în care se botează copii, numit popular „cazan”
42
d) „Prezicătorii” au problematizat unele idei din text care au ajutat la înţelegerea
conţinutului:
 De ce a fost nevoie să fie construite biserici?
 De ce nu avem voie să intrăm în altar? Dacă intrăm ce se poate întâmpla?
 Cu ce ne ajută participarea noastră la sfintele slujbe?
Profesorul a analizat munca pe grupuri a elevilor şi a venit în sprijinul lor cu
precizări, completări și aprecieri.
Evaluarea activităţii a impus şi folosirea unei fişe de lucru pentru analiza
rezultatelor.
FIŞA DE LUCRU
Completaţi rebusul pentru a găsi pe verticala A-B cuvântul care denumește Casa lui
Dumnezeu:
1. Cu ce se aseamănă biserica privită de departe?
2. Parte de orizont spre care este așezat altarul unei biserici.
3. Încăpere a bisericii în care sa află cristelnița.
4. Sunt așezate de-a lungul pereților naosului.
5. Este cea mai sfântă parte a bisericii.
6. Perete care desparte naosul de altar, plin cu icoane, numit catapeteasmă.
7. Se află în partea stângă a altarului
8. Se află în mijlocul altarului (2 cuvinte)
A
1. C O R A B I E
2. R A S A R I T
3. P R O N A O S
4. S T R A N E
5. A L T A R
6. I C O N O S T A S
7. P R O S C O M I D I A R
S F A N T A M A S A
43
Analizând rezultatele obţinute de clasa la care conţinutul de învăţare a fost predat cu
metode moderne, interactive, prin comparaţie cu clasa la care s-a lucrat în mod tradiţional am
obţinut următoarea situaţie comparativă:
GRUPUL OBS.
GRUPUL
16 10 4 2 - 10-9
1
GRUPUL
16 5 8 2 1 8-7
2
V.2.1.6. ACTIVITATEA DIDACTICĂ NR. 6

învăţare „ Cântarea religioasă – formă de rugăciune ”; conţinut care expune importanța şi
necesitatea muzicii în cadrul sfintelor slujbe.
referitoare la muzica bisericească, clarificându-și și înțelegând anumiți termeni, dar și
semnificația si importanța folosirii muzici în cadrul cultului.
omului.
comportamente.
 Prezentarea formelor de artă religioasă existente în Biserica Ortodoxă
 Utilizarea în diferite contexte a expresiilor şi a noţiunilor religioase nou
învăţate, realizând corelaţii interdisciplinare (istorie, literatură, muzică,
geografie, artă)
 Argumentarea importanţei conlucrării omului cu Dumnezeu în vederea
mântuirii
44
 Exprimarea atitudinilor moral-creştine în diferite împrejurări ale vieţii
 Clasificarea cântărilor bisericești, după originea lor
 Explicarea importanţei prezenței muzicii în cadrul cultului
 Explicarea unor termeni din muzica bisericească
Strategia didactică aleasă pentru desfăşurarea lecţiei a cuprins:
a) Metode de învăţământ consacrate precum: conversaţia, explicaţia, audiția
muzicală, problematizarea, expunerea, argumentarea, dar şi metode interactive noi precum:
metoda predării – învăţării reciproce.
b) Mijloacele de învăţământ au constat în fişe de lucru şi alte materiale didactice.
c) Formele de organizare a activităţii cu elevii: frontală, individuală şi pe grupe.
- Muha, Camelia, Religie creştin-ortodoxă: caiet pentru elevi, clasa a VIII-a, Ed. Sf.
Mina, Iaşi, 2013.
45
comunicare/însuşire a noilor cunoştinţe cu ajutorul unei metode interactive: metoda predării-
învățării reciproce.
A fost împărţită clasa în grupuri de elevi şi s-au distribuit rolurile elevilor:
„rezumatori”, „întrebători”, „clarificatori” şi „prezicători”.
Studierea textului în grup a dus la predarea-învăţarea reciprocă, sarcinile didactice
ale elevilor concretizându-se în următoarele rezultate:
b) „Rezumatorii” au alcătuit un rezumat al textului:
„ Cântarea bisericească este o formă de rugăciune.
După originea lor, cântările bisericești intonate în cadrul slujbelor se împart în
două caregorii:
1) - de origine biblică în general Psalmii lui David
2) – de origine nescripturistică – imne creștine
Cei ce compun versurile se numesc imnografi, iar cei ce compun muzica se
numesc melozi. În cadrul cântărilor din Biserica Ortodoxă, majoritatea
imnografilor și melozilor sunt dintre: preoți, episcopi sau teologi.
Imnele bisericești au mai multe forme, câteva dintre acestea sunt: troparul,
codacul și canonul.
Troparul este cea mai veche, cea mai simplă și cea mai veche unitate a poeziei
imnografice din cultul ortodox care înfățișează pe scurt și cântă viața unui sfânt
sau descrie sensul și importanța unui eveniment din viața Mântuitorului sau din
istoria sfântă a mântuirii.
Codacul este o strofă poetică izolată în care se descrie o anumită sărbătoare. Cel
mai vechi și singurul codac păstrat în întregime până azi este Acatistul Bunei
Vestiri.
Canonul este un imn alcătuit de obicei din două cântări care formează un tot”.
B) „Întrebătorii” au realizat o listă cu întrebări şi răspunsuri pe marginea textului
lecţiei:
 Ce este cântarea bisericească și cum se împarte ea?
R: Cântarea bisericească este o formă de rugăciune. Ea se împarte în două categorii: de
origine biblică în general Psalmii lui David și de origine nescripturistică – imne creștine
 Cum se numesc cei ce compun versurile? Dar cei ce compun muzica?
R: Cei ce compun versurile se numesc imnografi, iar cei ce compun muzica melozi.
 Care sunt formele imnelor bisericești?
46
R: Imnele bisericești au mai multe forme, câteva dintre acestea sunt: troparul, codacul
și canonul.
 De ce este importantă cântarea bisericeasca ?
R: Prin ea omul participă în mod direct la preamărirea lui Dumnezeu.
c) „Clarificatorii” au lămurit unele probleme de vocabular cu ajutorul surselor de
informare oferite de profesor:
Aliluia = Lăudați pe Domnul
Amin = așa să fie
Acatist = cântare de laudă
Canon = compunere de mai multe cântări
Codac = cântec bisericesc scurt
Doxologie = cântare de slavă înălțată lui Dumnezeu
Glasuri bisericești = cele opt moduri după care se cântă muzica bisericească
Icos = strofa poetică ce urmează imediat după codac
Imn religios = cântec de preamărire a dumnezeirii
Imnografie = Colecție de imne religioase
Tropar = cea mai mică, mai veche și mai simplă unitate a poeziei imnografice
d) „Prezicătorii” au problematizat unele idei din text care au ajutat la înţelegerea
conţinutului:
 De ce credeți că în Biserica Ortodoxă nu se folosesc instrumente? Ce credeți că s-ar
întâmpla dacă s-ar folosi?
 Cum credeți că ar fii slujba fără muzică bisericească? Ar fi mai captivantă sau mai
lipsită de semnificații?
Profesorul a analizat munca pe grupuri a elevilor şi a venit în sprijinul lor cu
precizări, completări și aprecieri.
Evaluarea activităţii a impus şi folosirea unei fişe de lucru pentru analiza
rezultatelor.
FIȘĂ DE LUCRU
1. Citește cu atenție textele de mai jos, pentru a identifica o formă a imnelor
bisericești studiată:
„ Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit în toată
lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru și
dezlegând blestemul, a dat binecuvântare și stricând moartea, ne-a dăruit nouă
viață veșnică.”
„ Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care
cu conștiința Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.”
47
2. Uniți termenii din coloana A cu explicația din coloana B:
A. B.
1. Aliluiă ă. cântare de laudă 1-b
2. Amin b. Lăudați pe Domnul
3. Cănon c. Colecție de imne religioase
4.Codăc d. cele opt moduri după care se cântă

muzica bisericească
5. Doxologie e. așa să fie
6. Glăsuri bisericesȚ ti f. cea mai mică, mai veche și mai

simplă unitate a poeziei imnografice în
cultul ortodox
7. Imn religios g. cântec de preamărire a dumnezeirii
8. Icos h. strofa poetică ce urmează imediat
după codac
9.Acătist i. compunere de mai multe cântări
10.Imnogrăfie j. cântare de slavă înălțată lui Dumnezeu
11.Tropăr k. cântec bisericesc scurt
3. Completați următorul text cu ceea ce se potrivește:

Cântarea bisericească este o formă de …………………………. Ea poate fi de origine
……………… sau de origine………………………Cei ce compun versurile imnelor
creștine se numesc………………….., iar cei ce compun versurile ……………………
Analizând rezultatele obţinute de clasa la care conţinutul de învăţare a fost predat cu
metode moderne, interactive, prin comparaţie cu clasa la care s-a lucrat în mod tradiţional am
obţinut următoarea situaţie comparativă:
GRUPUL OBS.
GRUPUL
16 9 5 2 - 10-9
1
GRUPUL 16 5 7 4 - 8-7
48
2
V.2.2. Exemple de activităţi extracurriculare cu caracter formativ-educativ derulate în

vederea cercetării pedagogice
În ultima perioadă de timp activităţilor extracurriculare li s-au acordat importanţa

cuvenită şi în sistemul de învăţământ românesc.Aceasta, întrucât ele sunt raportate în mod
direct la dezvoltarea creativităţii considerată dimensiune definitorie a personalităţii.
Creativitatea reprezintă un proces complex, o activitate psihică ce se finalizează şi
obiectivează într-un anumit produs, o capacitate psihică a omului de a realiza ceva nou în
diferite domenii: teoretic, ştiinţific, tehnic, artistic, social, etc., de a rezolva aspecte deosebite,
necunoscute ale realităţii, de a elabora modalităţi şi soluţii originale de rezolvare a
problemelor şi de a le exprima în manieră personală.
Aşadar, creativitatea apare ca o „activitate hiper-complexă care se finalizează într-un
produs de o valoare individuală, dar mai ales socială, superioară”21. Deci, ea nu este o
dimensiune în plus a personalităţii, nu este o capacitate psihică autonomă, ci efectul
organizării optime şi conlucrării unor procese psihice variabile în condiţii favorabile.
Plecând de la premiza că „educația religioasă poate fi înțeleasă și ca o formă de
explicitare a adevărurilor divine, ca un act de pătrundere prin limbaj a învățăturilor
fundamentale, ca reproducere și perpetuare la nivelul discursiv a valorilor creștinismului,”22
am luat în considerare în cadrul cercetării efectuate și desfășurarea unor activități
extracurriculare care să conducă la atingerea obiectivelor propuse în această cercetare.
De aceste lucruri am ţinut cont, atunci când am integrat în activităţile
extracurriculare ale elevilor de la Şcoala Gimnazială Gh.Jienescu o serie de activităţi cu
specific religios.
Aceste activităţi au urmărit dezvoltarea creativităţii elevilor şi realizarea obiectivelor
cercetării în special în legătură cu cei din grupul inclus în experiment, însă unele dintre ele s-
au derulat la nivelul întregii şcoli sau chiar la nivel regional, oferind posibilitatea de
participare unui număr mare de elevi, ceea ce a reprezentat un câştig pentru ora de religie în
general.
21
Adrian STOICA, Evaluarea curentă și examenele – ghid pentru profesori, Editura Prognosis, București, 2001,
p.53
22
Constantin CUCOȘ, Educația religioasă, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 282
49
Activităţile extracurriculare din perioada 2017-2019, s-au desfășurat cu ocazia unor
serbări școlare, dar mai ales a marilor sărbători creştine precum și în săptămâna „Să știm mai
multe, să fim mai buni!”. Acestea au fost completate de o excursie făcută la mănăstirile din
Oltenia, activităţi care însumate au urmărit, așa cum am mai spus atingerea obiectivelor
cercetării şi verificara ipotezei.
Serbările şcolare organizate în colaborare cu celelalte cadre didactice, cu ocazia unor
sărbători naţionale ca: 1 Decembrie, 24 ianuarie, 9 mai, sau a marilor sărbători religioase:
Naşterea Domnului şi Învierea Domnului.
De fiecare dată, manifestările cu caracter naţional au inclus scenete şi poezii care prin
conţinutul lor au făcut trimitere la credinţa şi tradiţia ortodoxă, la spiritul naţional şi ocrotirea
poporului român de către Dumnezeu. Titlurile unor poezii recitate de elevi în cadrul acestor
serbări şcolare au fost: „Lumină lină” de Mihai Eminescu; „La praznicul Unirii” de Gh.
Băltean; „Scrisoare către Mihai Viteazul” de Adrian Păunescu; „Clopotul neatârnării” de
Adrian Păunescu; „O, ziuă sfântă mare” de Gh. Băltean; „Ne trebuie Apostoli” de Gh.
Băltean; „Doamne, ocroteşte-i pe români” de Adrian Păunescu; „Daniil Sihastru” de Dimitrie
Bolintineanu; „Odă ostaşilor români” de Vasile Alecsandri; ş.a.
În ceea ce priveşte desfăşurarea serbărilor dedicate marilor sărbători creştine, acestea
s-au bucurat de o apreciere deosebită, întrucât au avut în prim-plan scenete sugestive, extrem
de bine alese, al căror conţinut a fost raportat la particularităţile de vârstă şi psihologice ale
elevilor şi la dezvoltarea lor cognitiv-intelectuală.
Titlurile acestor activităţi extracurriculare sunt semnificative pentru a intui conţinutul
lor: „E Crăciun, e sărbătoare!”, „E vremea colindelor!” sau „Prispa cu datini” – au fost numai
câteva dintre manifestările dedicate „Naşterii Domnului” pe parcursul ultimilor ani şcolari, ele
incluzând: colaje de colinde şi cântece religioase, poezii cu specific religios închinate
„Naşterii Domnului Iisus Hristos” şi scenete, precum: „Vicleiul”, Teatru popular religios,
după Ştefan Bazilescu; „Irozii”, extrasă din cartea „Colinde”, editor Lucian Borleanu; „Cei
trei magi şi Irod”, extrasă din „Cartea serbărilor şcolare” de Vasile Poenaru; ş.a.
În ceea ce priveşte serbările închinate „Învierii Domnului” acestea au inclus poezii
sugestive şi impresionante prin conţinutul lor religios şi forma de exprimare diversificată.
Ca orice disciplină și religia uzează atât de un limbaj comun cât și de unul specific.
Această activitate extracuriculară organizată în școală o dată pe lună în decursul celor doi ani
de cercetare a stârnit o deosebită atracție în rândul elevilor prin tematica și maniera sa de
desfășurare, stârnind preocupări specifice vârstei, prin libertatea de exprimare și acțiune.
50
Dintre toate abordările, esențiale au fost citirea și interpretarea unor texte din Sfânta
Scriptură. Acestea au asigurat fundamentul solid pe care am fondat acțiunea de investigare și
interpretare a faptelor istorice. Am procedat astfel, nu numai pentru faptele din istoria
bisericească universală, ci și pentru cele din istoria bisericii ortodoxe române. De exemplu,
La aceste activități au participat și profesorul de istorie și cel arte plastice.
Această activitate a oferit elevilor oportunitatea de cunoaștere, interpretare și aflare a
adevăratelor sensuri ale scrierilor cuprinse în cărțile Sfinte, venind în sprijinul realizării unei
mai bune cunoașteri și interpretări a Sfintei Scripturi în lumina Sfintei Tradiții Ortodoxe.
Din anul şcolar 2011-2012 a apărut ca noutate în sistemul de învăţământ românesc:
săptămâna „Şcoala altfel!”, iar din 2012-2013 a fost numită: „Să știi mai multe să fii mai bun”
dedicată exclusiv activităţilor extracurriculare.
Scopul acestui program a urmărit implicarea tuturor preşcolarilor, elevilor şi a
cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor
din viaţa cotidiană, să pună în valoare talentele şi capacităţile acestora în diferite domenii, să
stimuleze participarea lor la acţiuni variate, în contexte non-formale, să îmbunătăţească
competenţele lor sociale şi să le dezvolte stima de sine, iar pentru cadrele didactice a
reprezentat o adevărată provocare profesională, acestora revenindu-le sarcina didactică de a
se prezenta în faţa elevilor cu activităţi noi atractive, dar şi educative într-un nou cadru şcolar.
În acest program al activităţilor extracurriculare realizate în respectiva săptămână am
inclus la propunerea părinților și a elevilor şi o serie de activităţi sugestive pentru domeniul
religios ca: „Obiceiuri şi tradiţii de Sfintele Paşti!”, „Decorăm masa de Paşti!”, „Încondeiem
ouă!”, „Lumina sfântă a Învierii Domnului” sau „Ortodoxia – Dreapta Credinţă”, dar și
activitatea „Sfânta Taină a Spovedaniei” unde au participat elevii claselor I-VIII, fiind
apreciată și așteptată de ei, în fiecare an.
Evaluarea acestor activităţi extra-curriculare s-a concretizat în analiza produselor
activităţii elevilor: fişe individuale, desene / lucrări plastice, felicitări pentru Sfintele Paşti,
ouă încondeiate oferind posibilitatea realizării unor expoziţii în care respectivele produse ale
activităţii au fost prezentate primind aprecieri din partea tuturor cadrelor didactice și a
colegilor.
Analizând pe ansamblu activitatea desfăşurată în această săptămâna, pot afirma că
fiecare proiect educaţional pe care l-am propus a fost bine realizat, respectându-se scenariul
specific şi că diseminarea fiecărei activităţi extraşcolare s-a bucurat de o vastă diversitate,
realizându-se astfel prin: mediatizări scriptice, afişe, albume-foto, însemnări la avizierul
şcolii.
51
Excursia a constituit și ea, la rândul ei, o ocazie importantă în îmbogățirea și utilizarea
limbajului religios. O astfel de activitate a avut loc pe traseul Rast - Băilești –Craiova -
Mânăstirea dintr-un lemn - Mânăstirea Govora - Râmnicu- Vâlcea și retur. Excursia avut ca
temă: Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – ctitor al limbii române literare. La această activitate
participând și domnul profesor de istorie și doamna profesoară de limba română.
Această excursie a urmărit cunoașterea de către elevi a cadrului geo-fizic și spiritual-
religios al locurilor unde a păstorit pentru o vreme Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, reținerea a
cât mai multor date despre obiectivele vizitate de la ghizii de specialitate, formarea unui
comportament creștin de manifestare a atitudinilor, consemnarea impresiilor într-un jurnal,
alcătuirea unui album, îmbunătățirea bibliotecii și bazei materiale cu scrieri și obiecte din
mânăstirile oltene. Pe parcursul excursiei am folosit o gamă variată de metode și procedee:
expunerea sistematică, povestirea, conversația euristică, dialogul, instructajul, observația,
observarea și examinarea documentelor și a obiectelor istorice, teologice și religioase, iar ca
mijloace de învățământ: texte din operele unor scriitori referitoare la locurile vizitate, ghiduri
turistice, aparate de fotografiat, reportofon, caseton, cameră de luat vederi, casete audio și
vide. Parcusul a durat o zi iar participanții au fost organizați pe grupe pentru o mai bună
implicare în activitate. Astfel, am avut grupa geografilor care s-au ocupat de prezentarea
cadrului geo-fizic străbătut, grupa istoricilor care a prezentat mânăstirile și obiectivele
vizitate, grupa de literatură care a întocmit jurnalul, a fotografiat, a filmat obiectivele vizitate.
În prima etapă, elevilor li s-a comunicat itinerariul, apoi au fost grupați în funcție de
aptitudini și interese în cele trei grupe sus menționate. În a doua etapă, a avut loc desfășurarea
propriu-zisă a excursiei în care traseul și obiectivele au fost prezentate de elevi special
pregătiți în acest sens, dar și de ghizii obiectivelor vizitate. Etapa a treia a avut loc la școală,
după excursie, când aceasta a fost valorificată sub forma unor discuții.
Realizarea și desfășurarea acestei excursii ca de altfel și a altora, a oferit un bun prilej
elevilor nu numai de destindere și de cunoaștere. Ei și-au îmbogățit vocabularul religios cu
termeni ca: stil brâncovenesc, moaște, vecernie, minune, taină și mulți alți, iar prin
prezentarea obiectelor religioase și prin discuțiile purtate cu maicile de la mânăstiri ei au
utilizat preponderent un limbaj specific religios. Reținerea anumitor informații despre lăcașele
și obiectele de cult despre slujbele religioase și persoanele care le oficiază, despre sfinți,
moaște și sfințenie și altele s-a făcut mai ușor și pe nesimțite datorită atât cadrului natural cât
și spiritual în care a avut loc.
Astfel, multe dintre noțiunile religioase sunt mai repede și mai bine reținute când sunt
legate de anumite circumstanțe și când acționează asupra omului atât auditiv, cât și vizual.
52
Întâlnirile cu maicile și cu duhovnicii de aici le-au prilejuit elevilor ocazia de a purta diferite
dialoguri pe teme de maxim interes pentru vârsta lor. În cadrul acestora nu numai că și-au
îmbogățit limbajul religios, ci l-au și folosit în punerea întrebărilor, a problemelor ce-i
frământă prin argumentarea părerilor personale, în luarea interviurilor, în realizarea
comentariilor de după vizitarea mânăstirilor și în consemnarea impresiilor în cartea
vizitatorilor din cadrul fiecărui obiectiv vizitat.
Atunci când vorbim despre activităţile extracurriculare şi latura lor formativ-
educativă, nu putem ignora concursurile şcolare și simpozioane.
Astfel, i-am încurajat permanent pe elevi să se preocupe de aceste activităţi cu
caracter competitiv; printre concursurile la care aceştia s-au înscris şi participat sub directa
mea îndrumare numărându-se:
 Concursul „Colindița”, organizat de Casa de cultura „Amza Pellea”;
 Concursul „Sărbătoare în culoare” – desfăşurat la Școala Gimnazială Nr. 1,
din municipiul Băilești.
 Olimpiada la disciplina Religie – faza județeană
 Simpozioanele „Obiceiuri și tradiții la români” și „Integrarea elevilor rromi
prin educație și cultură”, organizate de școala în care îmi desfășor activitatea.
Toate activităţile extracurriculare desfăşurate au vizat în ansamblul lor atingerea
obiectivelor cercetării pedagogice incluzând desigur întregul colectiv de elevi al şcolii,
întrucât nu i-am fi putut exclude pe aceştia doar pentru a ne limita la grupul / clasa inclusă în
experiment.
Desigur aceasta nu este decât o prezentare sumară a respectivelor activităţi extra-
curriculare desfăşurate în cei doi ani de cercetare pedagogică la mai multe clase sau grupuri
de elevi, în unele cazuri fiind incluşi și elevi din alte clase sau școli.
Datele/ informaţiile colectate prin observarea sistematică a comportamentului
elevilor pe parcursul tuturor activităţilor extracurriculare, indiferent de natura lor, au concurat
la formarea şi confirmarea opiniei potrivit căreia tot ceea ce este specific domeniului religios
are puternice valenţe formative, pozitive în direcţia conturării şi dezvoltării personalităţii
moral-religioase a elevilor.
V.3. Prezentarea generală a rezultatelor cercetării pedagogice

În vederea realizării unei evaluări pertinente a rezultatelor cercetării pedagogice este
absolut necesară o prezentare de ansamblu a rezultatelor activităţilor didactice.
În acest scop s-a realizat procentajul pe grupuri de elevi raportat la calificative/note
pentru fiecare activitate didactică desfăşurată. Astfel:
53
Activitatea didactică nr.1 a avut ca rezultate procentuale următoarea situație:
- grupul nr. 1: elevi cu note de 9-10: 71,40%, elevi cu note de 7-8: 21,40% şi elevi cu
note de 5-6: 7,20%.
- grupul nr. 2: elevi cu note de 9-10: 42,80%, elevi cu note de 7-8: 50% şi elevi cu
note de 5-6: 7,20%.
În cazul grupului nr. 2, unde activitatea s-a desfăşurat în mod tradiţional, fără un grad
mare de activizare a elevilor
Activitatea didactică nr. 2 a avut ca rezultate procentuale:
- grupul nr.1: elevi cu note de 9-10: 62,50%; elevi cu note de 7-8: 25% şi elevi cu
note de 5-6: 12,50%
- grupul nr. 2, unde activitatea s-a desfăşurat în mod tradiţional, fără un grad mare
de activizare a elevilor, rezultatele procentuale au fost: elevi cu note de 9-10:
18,75%, elevi cu note de 7-8: 50% şi elevi cu note de 5-6: 31,25%.
Activitatea didactică nr. 3:
- grupul 1: elevi cu note de 9-10: 53,4%, elevi cu note de 7-8: 33,3% şi elevi cu note
de 5-6: 13,3% (în acest caz un elev a absentat);
- grupul nr. 2: elevi cu note de 9-10: 18,75%; elevi cu note de 7-8: 43,75%, elevi cu
note de 5-6: 31,25%, elevi cu note sub 5: 6,25%.
- grupul nr. 1: elevii cu note de 9-10: 50%, elevii cu note de 7-8: 37,50% şi elevii cu
note de 5-6: 12,50%;
- grupul nr. 2: elevii cu note de 9-10: 25%, elevii cu note de 7-8: 62,50% şi elevii cu
note de 5-6: 12,50%.
Analizând aceste informaţii am constatat că pe parcursul anului şcolar 2013-2014,
clasa asupra căreia am aplicat experimentul, lucrând interactiv, în grupuri de elevi, stimulând
participarea şi creativitatea elevilor şi-a îmbunătăţit în mod evident rezultatele şcolare
obţinute la disciplina religie, notele de 9-10 fiind dominante.
Pe parcursul anului şcolar 2014-2015, experimentul a continuat cu aceeaşi clasă, prin
intermediul activităţilor descrise anterior:
- grupul nr. 1 s-a prezentat constant astfel: elevi cu note de 9-10: 57,10%, elevi cu
note de 7-8: 28,60% şi elevi cu note de 5-6: 14,30%.
- grupul nr. 2 s-a prezentat constant, astfel: elevi cu note de 9-10: 28,60%, elevi cu note de 7-
8: 50% şi elevi cu note de 5-6:
54
- grupul nr. 2 s-a prezentat constant, astfel: elevi cu note de 9-10: 28,60%, elevi cu
note de 7-8: 50% şi elevi cu note de 5-6: 21,40%.
g) Activitatea didactică nr. 6:
- grupul nr. 1: elevi cu note de 9-10: 71,40%, elevi cu note de 7-8: 21,40% şi elevi cu
note de 5-6: 7,20%.
note de 5-6: 14,30%.
i) Activitatea didactică nr. 7:
- grupul nr. 1: elevi cu note de 9-10: 71,40% şi elevi cu note de 7-8: 28,60%.
note de 5-6: 21,40%.
Toate activităţile desfăşurate prin rezultatele lor procentuale evidenţiază un nivel
crescut de performanţă al clasei / grupului de elevi, cu care s-a lucrat interactiv, prin
activizarea tuturor subiecţilor, oferirea de premise pentru dezvoltarea creativităţii şi afirmarea
personală şi stimularea tuturor participanţilor în direcţia depunerii unui efort intelectual
continuu şi susţinut.
Respectivele procentaje nu fac altceva decât să confirme ipotezele de lucru,
particulare ale prezentei lucrări, ceea ce desigur, în urma evaluării tuturor rezultatelor
cercetării pedagogice va determina confirmarea ipotezei ştiinţifice care a fundamentat
demersul aplicativ.
VI. EVALUAREA REZULTATELOR CERCETĂRII PEDAGOGICE
Problema prelucrării şi interpretării datelor are o importanţă foarte mare, putem afirma
că este chiar mai mare decât procesul adunării datelor, deoarece o incompletă colectare de
informaţii poate fi rezolvată în perspectivă, dar o rezolvare superficială duce la concluzii
greşite. De aceea, am acordat o mare importanţă prelucrării datelor acumulate, a observaţiilor
notate şi a testelor aplicate, folosind atât metode de interpretare cantitativă cât şi calitativă.
Astfel, am analizat toată gama de rezultate acumulate pe parcursul celor trei ani cât a durat
acţiunea de cercetare, analiză pe care am făcut-o centrată pe obiectivele prezentei lucrări.
1. Stabilirea nivelului elevilor în ceea ce priveşte cunoaşterea unor noțiuni de artă
bisericească și a unor date istorice legate de biserica noastră creștină ortodoxă a constituit
55
condiția primordială a demarării acțiunii noastre de cercetare pedagogică și a experimentului.
Cunoașterea condițiilor inițiale de la care plecăm ne-a oferit posibilitatea unei aplicări optime
de teste și chestionare, desfășurării acelor activități extracurriculare predării educației
religioase și fiecărui obiectiv urmărit în parte. Iar pentru că am plecat de la nivelul de
dezvoltare al elevilor, este și normal să aflăm care este acesta după desfășurarea atâtor
activități extracurriculare organizate în școală și în afara ei special pentru a veni în sprijinul
orei de religie în împlinirea idealului educațional religios. Situația se prezintă astfel:
a) - în ceea ce privește cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii
și desăvârșirii omului am constatat următoarele:
40% din elevi cunoșteau și expuneau învățătura corectă despre Sf. Treime,
semnificația și rolul fiecărei Persoane divine, modalitățile de manifestare a iubirii lui
Dumnezeu pentru oameni, condițiile mântuirii și desăvârșirii omului, rolul Sf. Treimi
în ansamblu și al fiecărei Persoane divine în parte în iconomia.
b) - în ceea ce privește cunoașterea și folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor
religioase 50% din elevi aveau și întrebuințau în concordanță cu cerințele un
vocabular religios propriu credinței ortodoxe.
c) - cunoașterea învățăturilor Sf. Scripturi a tradițiilor religioase și a istoriei Bisericii
se prezenta astfel:
40% din elevi aveau formată capacitatea de orientare în Sf. Scriptura, și cunoșteau
semnificația în proporție de 40% a celor citite;
80% din elevi cunoșteau tradițiile religioase și nu le mai atribuiau o interpretare și o
însemnatate popular;
40% din elevi cunoșteau fapte din istoria Bisericii Române și Universale și conținutul
Simbolului de credință.
80% cunoșteau Sf. Liturghie, din care 30% știau care sunt cele 7 Laude ale Bisericii.
d) - în privința formării virtuțiilor creștine și consolidarea deprinderilor de
comportament moral–religios am constatat o consecință inevitabilă a celor prezentate mai sus.
50% din elevi aveau noțiuni clare despre ce înseamnă credința ortodoxă, mântuire, Sf. Treime,
Sf. Scriptură și altele din care 30% practicau ceea ce cunoșteau.
e) - educarea atitudinilor de acceptare, înțelegere și respect față de cei de alte credințe
și convingeri nu a avut prea mult de suferit.
2. Identificarea strategiilor didactice optime de transmitere a noțiunilor de istorie, în
general și istorie bisericească, în special, în cadrul activităților curriculare și extracurriculare
56
În introducerea dezbaterii asupra acestui obiectiv voi aminti că la început mediul în
care copilul socializează este reprezentat de familie. Ulterior, acestui mediu de socializare i se
adaugă şcoala. Şi în timp ce familia îl ajută să se descopere şi să crească armonios, şcoala îl
pregăteşte în calitate de elev pentru integrarea şi cooperarea eficientă cu cei din jur.
Trăsăturile de caracter pozitive, cum ar fi sensibilitatea, afectivitatea, altruismul,
stima de sine şi faţă de ceilalţi, încrederea, sinceritatea, ş.a. nu trebuie consolidate numai în
familie, ci şi prin şcoală, ca mediu de socializare, unde copilul petrece foarte mult timp.
În perioada gândirii concret-operaţionale situată până în jurul vârstei de 12 ani se
organizează operaţiile concrete, logico-matematice şi spaţio-temporale vizând intuiţia. Ele
ating echilibrul atunci când: acţiunile succesive până atunci se pot coordona într-o singură
acţiune simultană; schema de acţiune devine reversibilă, un rezultat poate fi atins pe două căi
diferite, o acţiune prin repetarea ei fie nu adaugă nimic la ea însăşi, fie este o acţiune nouă cu
efect cumulativ. Aceasta pentru că se ajunge la echilibrul deplin între asimilare şi acomodare.
Astfel, in jurul vârstei de 13-14 ani copilul devine capabil de raţionamente ipotetico-
deductive şi de a raţiona asupra propoziţiilor, începând să se manifeste simultan forme
aparţinând mai multor tipuri de gândire, ceea ce şi conferă culturii copiilor o caracteristică de
originalitate.
Aşadar, în formularea obiectivului enunţat al cercetării pedagogice am ţinut cont de
faptul că şcoala reprezintă un mediu important de socializare şi că elevii cu vârsta cuprinsă
între 12-15 ani se află într-o fază de dezvoltare intelectuală plină de originalitate şi
creativitate.
În baza acestei premise am încercat identificarea de-a lungul celor doi ani şcolari
încadraţi în experiment, a acelor modalităţi care ar putea asigura cea mai eficientă
comunicare, însuşire, verificare şi evaluare a noilor conţinuturi de învăţare.
De aceea în predarea conţinuturilor care au vizat comunicarea şi însuşirea de către
elevi a unor noțiuni de artă bisericească, a adevărurilor de credinţă şi învăţăturilor morale am
utilizat metode interactive de grup, adică modalităţi moderne de stimulare a învăţării, de
exersare a capacităţilor de analiză şi de dezvoltare a creativităţii elevilor.
Dintre metodele interactive de grup am aplicat cu succes: metoda „Mozaicului”,
metoda „Piramidei” ( sau a „bulgărelui de zăpadă”), metoda „predării-învăţării reciproce”,
analiza SWOT, s.a.
Prin folosirea acestor metode elevii depun un efort intelectual sporit de exersare a
proceselor psihice şi de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin corelaţii elaborate
interactiv în care îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii.
57
De asemenea, aceste metode activează toţi elevii şi le dezvoltă comunicarea,
creativitatea, independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze
deciziile luate.
Analizând activităţile didactice prezentate se poate observa că aceste metode
presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de activitate,
combinarea muncii individuale cu munca pe grupuri, evaluarea corectă a rezultatelor obţinute
şi reconstituirea relaţiei profesor-elevi.
Metodele de învăţare activă implică elevii în procesul de învăţare, în sensul formării
lor ca participanţi activi la procesul didactic, astfel, fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care
trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de învăţare ceea ce au învăţat.
În vederea constatării atingerii acestui obiectiv al activităţii de cercetare, am aplicat
după fiecare an de experiment un Test de evaluare care a vizat cunoaşterea şi utilizarea
noţiunilor de artă bisericească, a celor referitoare la adevărurile de credinţă şi învăţăturilor
moral-religioase.
Aplicarea acestui text la clasa cu care s-au lucrat conţinuturile vizate în mod
interactiv a avut următoarele rezultate: din cei 16 elevi: 7 elevi au primit nota 10, 5 elevi au
primit nota 9, 2 elevi au primit nota 8 şi 2 elevi au primit nota 7.
Aceasta însemnând că 75% dintre elevi au primit note de 9 şi 10, comparativ cu clasa
unde s-a lucrat tradiţional şi unde numai 31,25% dintre elevi au primit note de 9 şi 10.
Aplicarea acestui test la clasa cu care s-a lucrat interactiv pentru însuşirea
respectivelor conţinuturi evaluate a avut ca rezultate: din cei 14 elevi: 6 elevi au primit nota
10, 5 elevi au primit nota 9, 3 elevi au primit nota 8 şi 1 elev a primit nota 7.
Aceasta însemnând că aproximativ 79% dintre elevi au primit note de 9 şi 10,
comparativ cu clasa unde s-a lucrat fără metode interactive, unde numai 29% dintre elevi au
primit note de 9 şi 10.
În baza acestei analize consider că metodele interactive şi-au demonstrat eficacitatea,
confirmând necesitatea ca ele să fie folosite din ce în ce mai mult în practica educaţională
alături de metodele tradiţionale sau în combinaţie cu acestea.
Interactivitatea prin caracterul său activ-participativ, dorinţa de cooperare şi
implicare activă a elevilor, învăţarea prin comunicare şi colaborare şi-a dovedit valoarea
activ-formativă în ceea ce priveşte personalitatea elevilor.
3. Trezirea și cultivarea interesului copiilor pentru investigarea și interpretarea faptelor
din istoria Bisericii Ortodoxe Române
58
Cunoaşterea faptelor înaintaşilor noştri denotă din partea contemporanilor un respect
la adresa antecesorilor lor. Preocuparea, însă, pentru investigarea acestora semnifică o
adevărată preţuire pentru viaţa şi activitatea acestora, pentru ceea ce au lăsat urmaşilor lor.
Interesul pentru acest aspect al problemei în studiu a fost verificat prin manifestarea
dorinţei de a participa la activitățile desfăşurate în cadrul clubului din şcoala noastră intitulat:
„Arta – o punte între trecut, present și viitor”. Dacă la începutul experimentului frecventau un
mumăr mai mic de copii, în anul următor numărul acestora s-a dublat. Dacă iniţial activitatea
nu dura doar două ore, pe parcursul cercetării, durata acestuia s-a extins. În cadrul excursiei
desfășurate în mănăstirile din Oltenia s-a simţit o mare preocupare și implicare din partea
elevilor, centrul de activitate transferându-se la ei.
Şi pe această linie activitatea s-a finalizat cu aplicarea unui test ce a vizat două
colective de elevi: unul inclus, altul neinclus în experiment.
Pentru investigarea şi interpretarea faptelor din Istoria Bisericii Universale și Istoria
Bisericii Ortodoxe Române am folosit următorul test:
1.Folosind documentele puse la dispoziţie, numiți biserici ce datează din sec. al XVII-
lea.
2. Relataţi desfăşurarea acţiunilor Întemeierii Bisericii.
3.Exprimaţi propria opinie în legătură cu necesitatea construirii de biserici de-a lungul
timpului.
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
1. identifică 4 și peste 4 identifică 3 biserici identifică 2 biserici
biserici
2. relatează desfăşurarea relatează desfăşurarea relatează desfăşurarea
acţiunii, folosindu-se de acţiunii, folosindu-se de acţiunii, folosindu-se de
materialul pus la materialul pus la dispoziţie materialul pus la dispoziţie
dispoziţie de profesor de profesor cu intervenţii de profesor numai cu
fără ajutorul acestuia periodice ale acestuia ajutorul acestuia.
3. exprimă propria opinie exprimă propria opinie prin exprimă propria opinie prin
pe baza a celor studiate direcţionarea profesorului întrebări ajutătoare
Rezultatul s-a prezentat astfel:

GRUPUL NOTE OBS.
59
NR. 9-10 7-8 5-6 Sub CALIFICATIVUL
TOTAL 5 DOMINANT
DE
ELEVI
Grupul 1 16 12 2 2 0 9-10
Grupul 2 16 3 10 2 1 7-8
NOTĂ:grupul 1 – inclus în experiment

grupul 2 – neinclus în experiment
În concluzie, desfăşurarea şi a altor activităţi extracurriculare în domeniul istoriei
bisericeşti prin investigarea şi interpretarea faptelor istorice duce la trezirea şi cultivarea
interesului elevilor pentru această parte a domeniului religios.
4 Manifestarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea

permanentei deveniri spirituale.
Interesul reprezintă un criteriu pentru definirea personalităţii, mai expresiv decât
inteligenţa sau caracterul, deoarece el relevă legătura intimă dintre persoană şi lumea
valorilor.
În literatura de specialitate interesul este considerat tendinţa de a ne ocupa de
anumite obiecte şi de a ne place anumite activităţi, o atitudine stabilizată cu valenţe pozitive23.
Astfel, interesul este conceput ca formă specifică a motivaţiei, fiind indisolubil legat
de activitate.
În plan cognitiv, el se manifestă ca modalitate atitudinală, ca relaţie pozitivă,
selectivă, preferenţială, activă şi constantă în câmpul cunoaşterii. Manifestarea exterioară a
interesului se materializează în concentrarea atenţiei şi persistenţa activităţii.
Raportându-ne la subiecţii educaţiei, putem afirma că, răspunzând nevoii de
cunoaştere şi realizare a elevilor în perspectiva adaptării, interesul are un important rol de
susţinere a eforturilor acestora în procesul de autoformare, autoafirmare şi integrare socială.
La începutul şcolarităţii, sensul învăţăturii constă în îndeplinirea obligaţiilor şcolare,
însă ulterior, o dată cu trecerea la ciclul gimnazial, interesele pentru activitatea şcolară încep
să se diferenţieze şi se produce transferul de la simpla îndeplinire a acţiunii, la conţinutul
acesteia. Elevul fiind atras de materiile de învăţământ care îi dau răspunsuri la problemele ce
încep să-l preocupe, interesele încep să se diferenţieze şi apare net importanţa conţinutului
materiilor studiate.
23
Victor OPRESCU, Psihologia generală şi a educaţiei, Reprografia Universităţii din Craiova, 1999, p. 345
60
Din punct de vedere metodologic, formarea şi dezvoltarea interesului pentru un
anumit domeniu presupune, mai întâi, cunoştinţe asupra domeniului respectiv, în al doilea
rând organizarea şi realizarea activităţii, de aşa natură încât subiectul ce o exercită să poată
reuşi şi progresa şi să realizeze satisfacţie în activitatea respectivă, şi în al treilea rând
existenţa unui exerciţiu motivat şi continuu în direcţia acelei activităţi.
De aceea, activităţile desfăşurate pe parcursul cercetării pedagogice propriu-zise au
vizat şi manifestarea interesului elevilor pentru tot ceea ce ţine de domeniul religios în
general, şi în mod special manifestarea acestui interes, atunci când acţiunea este orientată spre
însuşirea şi aprofundarea cunoştinţelor religioase.
La finalul anului şcolar 2017-2018, pentru a identifica în ce măsură s-a afirmat şi
consolidat la nivelul personalităţii elevilor interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor
religioase, am aplicat un chestionar alcătuit din mai mulţi itemi.
La întrebarea: „Consideri că o oră de religie pe săptămână este de ajuns?”,
răspunsurile pentru care se putea opta au fost:
- da
- nu
- nu ştiu
Dintre elevii incluşi în experiment: 85,7% au considerat că „nu este de ajuns o
singură oră de religie pe săptămână”, iar 14,3% au ales răspunsul „nu ştiu”.
La aceeaşi întrebare, elevii neincluşi în experiment au răspuns astfel:
da: 71,4%
nu: 14,3%
nu ştiu: 14,3%
Am folosit şi o întrebare de control formulată astfel: „Ţi-ai dori să înveţi mai multe
lucruri referitoare la religia ortodoxă?”, cu răspunsurile:
- da
- nu
- nu ştiu
La această întrebare toţi cei 14 elevi din grupul experimental au răspuns „da”.
Elevii din grupul neinclus în experiment au răspuns: „da”: 42,8%; „nu ştiu”: 50% şi
„nu”: 7,2%.
Având în vedere aceste informaţii, consider că obiectivul referitor la manifestarea
interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanenţei deveniri
61
spirituale şi-a demonstrat justeţea şi temeinicia în ceea ce priveşte formularea sa iniţială şi
orientarea direcţiei cercetării pedagogice, şi prin activităţile derulate, a fost realiza
5. Cultivarea atitudinilor de înţelegere, toleranţă şi respect faţă de persoanele din jur
(familie, rude, prieteni, colectiv şcolar, etc.).
Atitudinea exprimă poziţia unui subiect faţă de alt subiect sau faţă de un obiect, fiind
o modalitate relativ stabilă, durabilă, de raportare la o anumită latură a realităţii. Ea se prin
interacţiunea cu obiectele şi în contextul unor evenimente sau situaţii sociale, prin
interiorizarea relaţiilor stabilite cu lumea înconjurătoare care devin astfel, moduri de
comportare.
Aşadar, formarea atitudinii porneşte de la activitate şi de la conduită spre interior,
spre conştiinţă, ea fiind în fapt un rezultat al învăţării, un ecou subiectiv al evenimentelor,
faptelor externe şi relaţiilor cu realitatea24.
Atitudinea se exprimă concret prin acţiune, iar verbal prin opinie şi influenţează în
mod semnificativ reacţiile noastre faţă de diverse aspecte ale vieţii şi activităţii.
Din aceste motive, atitudinea poate fi considerată şi un factor de performanţă, fiind
implicată în nivelul de reuşită al elevilor. În condiţii de egalitate în ceea ce priveşte
cunoştinţele, deprinderile, priceperile şi aptitudinile, nivelul de performanţă este dependent de
atitudinea faţă de activitatea dată. Diferitele atitudini pe care ni le-am format nu coexistă
separat, ci alcătuiesc un tot unitar raportat la sistemul nostru propriu de idei şi valori.
În formularea obiectivului cercetării enunţat anterior am ţinut cont de toate aceste
lucruri, dar şi de faptul că subiecţii se găsesc prin vârsta lor în stadiul autonomiei conştiinţei,
în ceea ce priveşte dezvoltarea morală, ca efect al cooperării sociale şi interiorizării valorilor
etice.
Tocmai de aceea, pe parcursul derulării cercetării am colectat informaţii importante
in ceea ce priveşte: conduita elevului la lecţie şi în clasă; purtarea în general; conduita în grup/
integrarea socială a elevului; trăsături de caracter în devenire; atitudinea faţă de muncă;
atitudinea faţă de alții; atitudinea faţă de sine.
Toate informaţiile colectate astfel, m-au ajutat să-mi creez o imagine particulară în
ceea ce priveşte caracterul fiecărui elev în parte, dar şi o imagine de ansamblu asupra întregii
clase.
Ulterior, aceste date au fost analizate şi corelate cu cele furnizate de chestionarul
aplicat clasei la sfârşitul anului şcolar 2017-2018 pentru a vedea în ce măsură elevilor le-au
24
Ibidem, p. 337
62
fost cultivate atitudinile de înţelegere, toleranţă şi respect faţă de cei din jur sau care au alte
opinii.
Astfel, la întrebările:
1) Dacă un coleg te contrazice, ce faci?
□ te superi şi sari la bătaie;
□ îţi aperi punctul de vedere calm, cu argumente;
□ nu mai vorbeşti cu el/ea;
78,5% dintre elevii chestionaţi au răspuns că îşi apără punctul de vedere calm, cu
argumente, dând dovadă de înţelegere şi toleranţă faţă de celălalt.
2) Să presupunem că ai supărat pe cineva din familia ta sau din anturajul tău, ce faci?
□ încerci să-l / s-o împaci cerându-i scuze;
□ te comporţi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat;
□ nu-ţi pasă că persoana respectivă e supărată şi nici n-o mai saluţi;
85,7% dintre elevi au răspuns că încearcă să se împace, cerându-şi scuze, dând astfel
dovadă de respect faţă de ceilalţi.
Desigur, toate aceste informaţii au concurat la afirmarea ideii că respectivul obiectiv
vizat de cercetarea pedagogică a fost realizat.
6. Manifestarea preocupării pentru formarea propriei identități religioase.
Competenţele dobândite în plan cognitiv prin desfăşurarea activităţilor didactice
integrate în cercetarea pedagogică şi-au afirmat finalitatea numai prin raportarea lor la
formarea comportamentului moral-religios. Însă, în acest caz, aprecierea nu s-a mai putut
realiza cu ajutorul testelor, ca în cazul celorlalte capacităţi, ci prin intermediul unui inventar
de trăsături pozitive de caracter.
Prin participarea lor conştientă, activă şi creativă la activităţile didactice curriculare
şi extracurriculare desfăşurate, elevii au devenit mult mai disciplinaţi, mai ordonaţi, mai
conştiincioşi, mai sinceri şi mai sensibili la problemele celor din jur; mai respectuoşi şi mai
atenţi faţă de colegi, cadre didactice, părinţi, rude şi prieteni; mai comunicativi, mai
responsabili, mai toleranţi şi mai înţelegători faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi. Şi toate aceste
trăsături de caracter ale elevilor incluşi în experiment au devenit observabile în planul acţiunii
practice nu numai la ora de religie, ci şi în întreaga activitate desfăşurată la clasă de către
colectivul profesoral.
Astfel a devenit evident că activităţile la care elevii au participat şi-au pus amprenta
asupra formării conduitei lor moral-religioase, fapt ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că şi acest
ultim obiectiv al cercetării pedagogice, enunţat anterior, a fost atins.
63
Pe ansamblu, evaluarea rezultatelor cercetării pedagogice impune confirmarea
ipotezei care a determinat şi delimitat cadrul aplicativ, astfel încât nu putem decât să
recunoaştem că însuşirea a cât mai multor informaţii privind adevărurile de credinţă şi
învăţăturile moral-religioase din Sfânta Scriptură reprezintă un beneficiu incontestabil pentru
formarea personalităţii moral-religioase a elevilor.
Sfântul Ioan Gură de Aur afirma despre Sfânta Scriptură şi cunoaşterea ei, că:
„Plăcută este o pajişte sau o grădină, dar cu mult mai plăcută este citirea Dumnezeieştilor
Scripturi. Acolo sunt flori care se veştejesc, aici sunt idei care înfloresc, acolo este un zefir
care suflă, aici este adierea Duhului Sfânt; acolo sunt spini care o împrejmuiesc ca nişte
ziduri, aici este pronia lui Dumnezeu care o întăreşte… Grădina este într-un singur loc,
Scripturile sunt pretutindeni în lume; grădina este supusă schimbărilor vremii, Scripturile, şi
iarna şi vara, sunt pline de frunze şi încărcate de roade”25.
Dezvoltarea armonioasă a personalităţii reprezintă idealul procesului instructiv-
educativ, iar o personalitate autentică nu poate fi concepută în absenţa laturii sale moral-
religioase. Această dimensiune spirituală impune cultivarea virtuţilor teologice şi morale care
îşi găsesc temeiul în adevărurile de credinţă şi învăţăturile moral-religioase din Sfânta
Scriptură. Prin cunoaşterea şi practicarea acestora copilul nu devine doar creştin adevărat, ci şi
om în adevăratul înţeles al cuvântului.
7. Formarea la elevi a unor deprinderi de muncă independentă, dar și dezvoltarea
capacităţii de relaţionare în cadrul unui grup.
În toate activitățile desfășurate, atât la clasă , cât și în cele extracurriculare, elevii au
dat dovadă de seriozitate și colaborare, atunci când a venit vorba de muncă independentă sau
în grup.
8. Valorificarea experienței didactice prin înregistrarea, analiza, prelucrarea şi
interpretarea rezultatelor obţinute în vederea stabilirii progresului/ regresului elevilor;
Deși aparent nouă, ora de religie este cea mai veche dintre toate celelalte din
programul de învățământ al copiilor, indiferent de etapa școlarității. Preocupările dascălilor
pentru bunul mers al acestora sunt și ele la fel de vechi și de multiple. Numai că o perioadă de
50 de ani lecția de religie n-a mai existat - a fost interzisă. Drept urmare, o dată cu
reintroducerea ei în planurile de învățământ preuniversitar, au început din nou preocupările în
acest sens. Relativ săracă, literatura metodică de specialitate a cunoscut unele contribuții în
ultimii 3-4 ani prin lucrări de referință în domeniul educației religioase precum cele ale
25
Gheorghe BADEA, Flori alese din învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2008, pp. 13.-
14
64
pedagogilor Constantin Cucoș, Elena Joița, Irina Maciuc, ale preoților profesori Sebastian
Șebu, Nicolae Iordache și Ion Popescu și ale profesoarei Ana Danciu.
Valorificând experiența și literatura pedagogică laică și religioasă existentă precum și
activitatea desfășurată în cei 11 ani de învățământ preuniversitar la toate nivelurile, sperăm ca
această lucrare să se constituie într-o contribuție în domeniul metodicii predării religiei în
treapta de învățare premergătoare universității.
CONCLUZII :
Pentru o bună înțelegere și cunoaștere a perioadei în care a activat Sfântul Ierarh
Martir Antim Ivireanul este necesară cunoașterea condițiilor politice, sociale, culturale și
religioase care au caracterizat acea perioadă, iar pentru o temeinică însușire a cunoștiințelor,
sunt utile, plăcute și atrăgătoare metodele active de predare-învățate.
Utilizarea acestora în demersul meu de cercetare au dus la un interes sporit din partea
elevilor și la o participare intensă, stimulându-le creativitatea și dezvoltându-le spiritul de
cooperare.
Din această cercetare s-a mai desprins următoarea concluzie: cunoașterea
adevărurilor de credinţă şi a învăţăturilor moral-religioase din Sfânta Scriptură constituie un
principiu călăuzitor pentru sistemul de valori interiorizat de copilul de azi – adultul de mâine.
Pe parcursul cercetării elevii au putut desprinde singuri importanța pe care o are
istoria bisericescă atât pentru viața noastră de creștini, cât și pentru istoria acestui neam.
În activitățile desfășurate s-a ținut cont de particularitățile de vârstă ale elevilor, de
mediul de proveniență, de capacitatea intelectuală a fiecăruia și toate acestea au dus la
rezultatele așteptate.
Climatul interactiv a constituit o sursă de permanentă inspiraţie pentru elevii, care şi-
au afirmat personalitatea şi contribuţiile personale.
Activităţile didactice au fost concepute ca sisteme deschise de acţiuni variate în ceea
ce priveşte organizarea şi desfăşurarea și au oferit elevilor posibilitatea de a se exprima şi a-şi
perfecţiona necontenit personalitatea.
În prim-plan s-a aflat permanent cooperarea profesor-elev în direcţia atingerii
obiectivelor respectivelor activităţi, învățarea fiind centrată pe elev.
65
Profesorul de religie are cea mai nobilă și mai sfântă misiune de pe pământ, aceea de
luminator al conștiinței neamului omenesc. Din păcate unii nu realizează acesta și prin
stereotipiile ce se instalează în lecții, orele devin plictisitoare ducând la pierderea interesului
pentru disciplina Religie, ceea ce reprezintă o mare pierdere pentru elevi, în special, dar și
pentru societate în general. Prestigiul și autoritatea în fața copiilor a profesorului de religie
depind foarte mult de exemplul moral și faptic al acestuia
În general, învățământul religios se adresează părții teoretice, a acumulării de
cunoștințe de specialitate și mai puțin părții practice, formative și educative, el se întemeiează
pe principiul că sufletul este rezultanta funcționării simultane, în grade firești a celor trei
funcțiuni ale sufletului - rațiunea, sentimentul și voința - iar la copii sunt preponderente
funcțiile sentimentului și ale voinței spontane instinctive;
O altă importantă constatare a fost insuficiența unei singure ore la disciplina Religie,
dar și lipsa unor auxiliare curriculare sau materiale didactice.
Cele mai eficiente activități pentru cunoașterea și utilizarea limbajului specific
domeniului religiei, pentru formarea și dezvoltarea capacităților de cunoaștere și interpretare
a Sf. Scripturi în lumina Sf. Tradiții creștin ortodoxe, pentru trezirea și cultivarea interesului
copiilor pentru investigarea și interpretarea faptelor din istoria Bisericii Ortodoxe Române și
universal și pentru formarea conduitei și caracterului religios după modelul Mântuitorului s-au
dovedit a fi activitățile extracurriculare, ce au captat și implicat elevii la capacitate maximă,
rezultatele fiind pe măsura implicării.
PROPUNERI:
 Profesorul de religie trebuie să aibă o mai mare dragoste pentru misiunea lui,
devotament, spirit de jertfă neprecupețit față de școală și o atracție ininvibilă către
lumea copiilor;
 Profesorul de religie trebuie să ţină cont în toate demersurile sale de dezvoltarea
psihică a elevilor, de caracteristicile lor temperamentale şi caracteriale, pentru o
eficienţă maximă a acţiunilor întreprinse.
 În toate activităţile didactice curriculare sau extracurriculare trebuie să fie respectate
principiile didactice, cu precădere cele specifice orei de religie: principiul hristocentric
şi principiul eclesiologic.
 Nu trebuie să-l plictisească, ci să-l pregătească pe elev pentru viața comunitară, pentru
buna conviețuire cu semenii și cu Dumnezeu;
66
 Prin tot ceea ce întreprinde în predarea religiei să țină seama de natura psihologică a
copiilor și totodată, de natura religiei creștin-ortodoxe;
 Numărul de ore afectat Religiei să fie măcar de două pe săptămână;
 Desfășurarea cel puțin a unei activități extracurriculare pe săptămână care să vină să
completeze ora de Religie;
 Participarea la Sf. Liturghie în fiecare duminică împreună cu grupe de elevi din clasele
la care desfășurăm ora de Religie;
 Pregătirea elevilor pentru primirea Sfintei Taine, în special a Sfintei Euharistii;
 Descongestionarea curriculumului școlar la clasele V-VIII;
 Alcătuirea unui fel de manuale/auxiliare curriculare pentru elevii de liceu care să
trateze teme de mare interes la această vârstă ( de exemplu: prietenia, sexualitatea,
tutunul, alcoolul, drogurile, raporturile cu părinții, comunicarea, muzica, etc.)
 Tratarea în manieră integratroare a educației religioase;
 Intensificarea și diversificarea activităților extracurriculare pe teme de religie;
 Activitatea profesorului de religie și de alte specialități trebuie să fie permanent
conjugată, iar în fața copiilor să nu manifeste nici un fel de antipatie sau ostilitate ori
să facă vreun comentariu defavorabil;
 Predarea și desfășurarea unor activități extracurriculare în parteneriat didactic cu
profesorii de alte specialități, asigurându-se complementaritatea efectelor;
 Crearea de către profesorul de religie a unui climat plăcut în școală, plin de lumină și
căldură sufletească, de grijă pentru înfrumusețarea fiecărui caracter, de prietenie și
respect reciproc în relațiile cu elevii indiferent de vârsta lor;
 Valorificarea tuturor cunoștințelor laice ale elevilor în orele de religie și oferirea
orientării spiritualității ortodoxe;
 O nouă proiectare curriculară, descongestionarea programei școlare și formarea
capacităților ce vizează domeniul afectiv și comportamental prin reducerea
conținuturilor ce vizează informativul;
 Educația religioasă să devină un principiu de învățămănt și nu o simplă disciplină
școlară;
 Preocuparea pentru documentarea psihopedagogică și metodică pentru asigurarea
materialului didactic necesar, găsirea strategiilor potrivite pentru transmiterea
cunoștințelor sau formarea capacităților și pentru diversificarea activităților
extracurriculare ce vizează formarea idealului religios
67
 Preocuparea profesorului de religie în mod permanent în ceea ce priveşte:
documentarea psihopedagogică şi metodică, asigurarea materialului didactic necesar
susţinerii conţinuturilor de învăţare, identificarea strategiilor optime pentru
transmiterea cunoştinţelor sau formarea capacităţilor şi diversificarea activităţilor
extracurriculare care vizează realizarea idealului educaţional moral-religios.
 Transformarea educaţiei religioase dintr-o simplă disciplină şcolară într-un adevărat
principiu care să orienteze întregul proces instructiv-educativ în direcţia formării
dimensiunii moral-religioase a personalităţii elevilor.
 Documentarea curriculară oficială

 Legea Educaţiei nr. 1/2011
 OM nr. 5561/2011 Metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul
preuniversitar
 Ordinul ministrului nr.5079/09.09.2009
68

LUCARE DE GRAD Metodica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCARE DE GRAD Metodica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IV.

PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE

IV.1. Ipotezele cercetării pedagogice

Elaborarea ipotezei/ ipotezelor privind tema cercetată, impune câteva precizări cu

IV.2 Scopul cercetării

Având permanent în vedere îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ dar mai mult

IV.3 Obiectivele cercetării

Observăm că obiectivele cercetării nu fac altceva decât să concretizeze, să detalieze şi

IV.4 Eșantionarea în cadrul cercetării pedagogice

Eşantionul reprezintă o parte dintr-un întreg pe care se pot realiza cercetări,

IV.5 Locul și durata cercetării pedagogice

IV.6 Etapele cercetării

În cercetarea psiho-pedagogică metodologia reprezintă ansamblul de metode şi tehnici

1. „Metode pentru identificarea temei, fundamentarea cadrului teoretic şi

a) acord total b) excelent c) permanent

Deoarece au fost supuse cercetării probleme ce vizau latura formativ-educativă a

V. PREZENTAREA PE ETAPE A REZULTATELOR CERCETĂRII PEDAGOGICE

V.1. Analiza rezultatelor din etapa constatativă

Înainte de desfăşurarea activităţilor didactice cu caracter experimental pe care le-am

V.2. Prezentarea etapei experimentale şi a rezultatelor obţinute

Etapa experimentală, adică etapa cu caracter formativ s-a desfăşurat pe parcursul

V.2.1. Exemple de activităţi didactice derulate

V. 2.1.1. Activitatea didactică nr. 1

Această activitate didactică a vizat comunicarea, sistematizarea, fixarea şi verificarea

II. Realizaţi corespondenţa între cele două coloane:

Vechiul Testament cuprinde: revelaţia făcută de Însuşi Iisus

Noul Testament cuprinde: Vechiul Testament şi

d) Vechiul Testament conţine un număr 66 de cărţi canonice

III. Completaţi enunţurile lacunare cu cuvintele sau sintagmele potrivite dintre

V. 2.1.2. Activitatea didactică nr. 2

Această activitate didactică a avut în centrul său conţinutul de învăţare „Rugăciunea

b) Citiți și completați spațiile punctate cu informațiile corespunzătoare:

V.2.1.3. Activitatea didactică nr. 3

-formeăzăă preocupăreă -nu oferăă posibilităteă slujbe

pentru muzicăă ; reălizăă rii comuniunii cu

-făciliteăzăă trănsmitereă ceilăltȚi cresȚ tini;

-oferăă posibilităteă săcru ăl ei;

Fixarea şi sistematizarea conţinutului predat, dar şi evaluarea activităţii necesită

I. Definiți Sfânta Liturghie şi arătați importanţa ei completând spaţiile punctate cu informaţia

b) În timpul cântării ,,……………………………….” şi a ……………….. (rugăciuni

c )Nimeni nu se poate mântui fără sfânta Împărtăşanie –datoria creştinului de a

II. Uneşte ce se potriveşte:

5. LITURGHIA e. Părteă introductivă său pregătitoăre ă

6. LITURGHIA f. Ieşireă preotului din sf.ăltăr cu Sf

7. Vohodul mic g. Primă părte ă Sf. Liturghii

III. a. Arată locul şi importanţa Crezului în cadrul Sfintei Liturghii.

b. Când şi de cine a fost întemeiată Sf. Liturghie?

NR. DE NOTE CALIFICATIVUL

V.2.1.4. Activitatea didactică nr. 4

Această activitate didactică a fost proiectată în vederea însuşirii conţinutului de

V.2.1.5. Activitatea didactică nr. 5

Această activitate didactică a fost proiectată în vederea însuşirii conţinutului de

V.2.1.6. ACTIVITATEA DIDACTICĂ NR. 6

Această activitate didactică a fost proiectată în vederea însuşirii conţinutului de

2. Amin b. Lăudați pe Domnul

3. Cănon c. Colecție de imne religioase

4.Codăc d. cele opt moduri după care se cântă

5. Doxologie e. așa să fie

6. Glăsuri bisericesȚ ti f. cea mai mică, mai veche și mai

10.Imnogrăfie j. cântare de slavă înălțată lui Dumnezeu

11.Tropăr k. cântec bisericesc scurt

3. Completați următorul text cu ceea ce se potrivește:

V.2.2. Exemple de activităţi extracurriculare cu caracter formativ-educativ derulate în