Sunteți pe pagina 1din 5

Recenzie

la teza pentru obţinerea gradului ştiinţific de doctor în pedagogie


„Autoeducaţia şi autocreaţia – factori eficienţi în pregătirea specialistului de
educaţie fizică în sport în contextul managementului comunicării”,
autor Carp Iurie

Teza de doctor a dlui Carp Iurie se reprezintă ca o lucrare ştiinţifico –


aplicativă ce abordează o problemă actuală şi importantă atât pentru pedagogia
generală cât şi pentru pedagogia şcolii superioare deoarece contextul unui nou
model de învăţământ superior mobil , flexibil, deschis, cu disponibilităţi multiple
de modificare şi reglare funcţională, de adaptare la condiţiile realităţii ce se află în
continuă schimbare şi dezvoltare, obligă pregătirea în cadrul instituţiei de
învăţământ superior a unei personalităţi complexe, cu spirit de iniţiativă, capabile
de a aplica cunoştinţele şi competenţele obţinute , a se integra eficient în
activitatea profesională şi viaţa socială.
Deşi realizările în domeniul managementului comunicării sunt avansate, totuşi
la etapa actuală rămân nesoluţionate:
• Problema determinării fundamentelor pedagogice a pregătirii
specialiştilor din domeniul educaţiei fizice şi sportului în aspectul
managementului comunicării;
• Sistemul de cunoştinţe teoretice şi practice necesare pentru studiul şi
metodologia formării acestora;
• Tehnologiile pedagogice de formare a abilităţilor de auto-educaţie,
auto-evaluare, auto-motivare şi auto-creaţie în contextul formării
personalităţii viitorului profesor de educaţiei fizică.
• Actualitatea şi importanţa cercetărilor dlui Carp Iurie creşe atât din
considerentele noilor reforme sociale, economice şi educaţionale, cât şi
din necesitatea acută de a cunoaşte cât mai profund particularităţile
procesului didactic, natura studentului, fenomenele pedagogice

1
relaţionale, care de fapt prin esenţa ce reprezintă stă la baza formării şi
dezvoltării personalităţii umane.
În preliminarii este fundamentată actualitatea temei, problema cercetării, sunt
formulate obiectul, scopul, obiectivele, ipoteza cercetării, sunt indicate reperele
epistemologice ale cercetării, se argumentează inovaţia ştiinţifică, valoarea
teoretică şi cea practică a cercetării, sunt înaintate tezele pentru susţinere, etapele
cercetării şi modelul în care au fost aprobate rezultatele cercetării.
Scopul lucrării corespunde strict problemei de cercetare şi se divizează în
continuare în patru obiective concrete care ulterior au fost realizate conform
condiţiilor desemnate în partea conţinutului, motivării şi operaţiilor de cercetare.
Consider că obiectivele cercetării au fost stabilite de autor în baza analizei
teoretice a problemei investigate şi a aprecierii stării ei de rezolvare în practică.
Concomitent obiectivele cercetării derivă din scopul formulat, reflectând pe
deplin scopul cercetării şi reprezintă în cazul dat paşii concreţi realizaţi de autor în
vederea atingerii lui. Obiectivele formulate de autor sunt comesurabile prin
valoarea lor.
Cel mai frecvent în cercetările din domeniul ştiinţei educaţiei ipoteza
constituie un produs obţinut pe cale inductivă şi nu pe cea deductivă.
În lucrarea respectivă ipoteza exprimă în sine relaţia: scopul educativ –
acţiunea educativă – rezultatul educativ. Prin urmare domeniul de existenţă ale
presupoziţiilor ipotetice ale autorului se înscriu pe traiectoria scop – acţiune –
rezultat, ceea ce denotă faptul că ipoteza a fost stabilită cu competenţă ştiinţifică,
acesta fiind o cerinţă de bază a oricărei cercetări în fenomenul educaţional.
Formularea ipotezei cercetării a permis autorului să-şi determine alegerea
metodelor de cercetare psiho-pedagogică raportate la obiectivele urmărite. Autorul
a utilizat diverse metode constatative şi formative , metode empirice şi teoretice,
metode calitative şi cantitative, metode particulare şi generale.
Astfel au fost utilizate metode pentru sesizarea problemei, clarificarea bazei
teoretice şi a stadiului cercetării ei, formularea ipotezei şi obiectivelor cum ar fi:
tehnici de documentare şi studiu, metodele logice de analiză şi interpretare

2
(hermeneutică), metoda comparativă; metoda pentru acumularea empirică şi
ştiinţifică a datelor în diferite faze ale cercetării: observaţia, tehnici sociometrice
(ancheta, convorbirea, chestionarul, interviul); metode pentru verificarea ipotezei:
experimentul psiho-pedagogic; metode pentru interpretarea parţială sau finală a
rezultatelor: metodele de interpretare cantitativă, de măsurare statistică, metode de
interpretare calitativă, de apreciere (metoda diferenţelor, a concordanţelor, a
variaţiilor concomitente, a comparaţiei criteriale, a rămăşiţelor; metode deductive,
de interpretare teoretică; metode pentru finalizarea cercetării, verificarea
rezultatelor.
În capitolul I „Autoeducaţia, autocreaţia – factori eficienţi în pregătirea
specialistului de educaţie fizică şi sport în contextul managementului comunicării”
autorul s-a referit la caracterul permanent şi prospectiv al procesului de educaţie şi
autoeducaţie, stabilind nucleul funcţional – structural al educaţiei. Acest nucleu
constituie dimensiunea profundă, cea mai generală şi esenţială a educaţiei, în
calitatea sa de activitate psiho-socială fundamentală la scara dezvoltării globale,
particulare şi individuale. Este reprezentată ca o dimensiune de maximă
abstractizare reprezentată prin:
• funcţia centrală a educaţiei formarea – dezvoltarea permanentă a
personalităţii umane în vederea integrării sociale, funcţie cu caracter
obiectiv, realizabilă în condiţiile subiective definite prin finalităţile
educaţiei, care stabilesc orientările valorice ale educaţiei, angajate la
nivel de sistem şi de proces;
• structura centrală a educaţiei bazată pe corelaţia dintre educator şi cel
educat, o corelaţie funcţională realizabilă în termeni de comunicare
pedagogică formativă deschisă permanent auto-perfecţionării.
Autorul remarcă că nivelul funcţional – structural al activităţii de educaţie,
care delimitează obiectivul de studiu specific ştiinţelor pedagogice asigură
logistica sau axiomatica activităţii de educaţie, valabilă în orice context extern şi
intern de proiectare, realizare şi dezvoltare a acesteia, într-un timp şi spaţiu
pedagogic concret, condiţionat din punct de vedere istoric.

3
Oricare ar fi evoluţia acestui context extern şi intern – reprezentat prin
variabile macro structurale (sistem de educaţie, sistem de învăţământ, proces de
învăţământ) şi micro structurale (stil educaţional, climat educaţional etc.)
exprimate formal şi nonformal, prin acţiuni pedagogice, dar şi informal prin
influenţe pedagogice – dimensiunea funcţional structurală a activităţii de educaţie
rămâne, consideră autorul, o constantă epistemologică a domeniului pedagogiei
învăţământului superior.
În subcapitolul „Abordarea sistemică a personalităţii creative”, autorul s-a
referit la analiza cercetărilor psiho-pedagogice privind problema personalităţii
creative. În viziunea autorului creaţia constituie un sistem unitar, complex, dinamic
şi funcţional.
În continuare autorul a efectuat analiza definirilor existente a conceptului de
creativitate, deoarece pluritatea perspectivelor în cercetarea creativităţii a condus
la elaborarea unei diversităţi de definiţii şi teorii ce conturează creativitatea.
Fiecare dintre aceste teorii, consideră autorul, oferă o imagine fragmentară a
creativităţii. Consider că prima etapă în soluţionarea obiectivelor cercetării este
realizată prin caracterizarea generală a noţiunilor de bază ale obiectului cercetării,
adică definirea acestor noţiuni, evidenţierea componentelor de bază, fondarea
criteriilor, conform cărora se poate judeca despre aceste noţiuni, determinarea
nivelelor posibile de dezvoltare a lor şi formularea criteriilor de apreciere a
realizării acestor nivele.
În final consider că lucrarea cu tema „Autoeducaţia şi autocreaţia – factori
eficienţi în pregătirea specialistului de educaţie fizică în sport în contextul
managementului comunicării”, autor Carp Iurie, propusă pentru obţinerea gradului
ştiinţific de doctor în pedagogie , este o cercetare integră , cu toate părţile
structurale, coordonate între ele.
Tema este actuală. A fost efectuată sinteza teoretică a rezultatelor anterioare,
a fost stabilit nivelul actual al cunoştinţelor şi practicii din domeniu. Autorul a
utilizat în calitate de bază teoretică concepte fundamentale ale domeniului psiho-
pedagogie şi managementului educaţional.

4
Referitor la structura lucrării consider că nu au fost respectate : proporţiile
părţilor, capitolul I având dimensiuni extinse.
Lucrarea este susţinută printr-un număr optimal de elemente conexe, tabele
grafice.
Forma de prezentare a lucrării este satisfăcătoare. Autorul s-a axat pe
experienţa proprie care a fost reflectată în procesul cercetării şi în lucrare.
Consider că autorul are pregătirea necesară în domeniul vizat a atins
maturitatea ştiinţifică optimă, a respectat deontologia cercetării, este deschis spre
noile orientări în sistemul educaţional modern.
Materialele sunt expuse neambiguu, corect, convingător, argumentat,
competent.
Concluziile parţiale şi cele finale ale cercetării au fost formulate concis, exact
şi argumentat.
În lucrare au fost îmbinate armonios aspectele: pedagogic, psihologic,
metodic, managerial.
Rezultatele cercetării au perspectivă de valorificare educaţională şi
managerială. Lucrarea prezintă interes prin diversitatea sa bibliografică.
Actualitatea şi originalitatea lucrării, importanţa ei teoretică şi practică ne permit a
considera că teza „Autoeducaţia şi autocreaţia – factori eficienţi în pregătirea
specialistului de educaţie fizică în sport în contextul managementului
comunicării” corespunde exigenţilor înaintate de Consiliul Naţional pentru
Acreditare şi Atestare a Republicii Moldova, iar autorul Iurie Carp merită să i se
confere titlul ştiinţific de doctor în pedagogie, specialitatea 13.00.01 – Teoria şi
metodica educaţiei fizice, antrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare.
Goncearuc Svetlana
doctor în pedagogie,
conferenţiar universitar
şef de catedră
„Ştiinţe Psihopedagogice şi
Socioumanistice”