MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA “RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE”
SPECIALITATEA “Relații Economice Internaționale”
secția învățământ cu frecvență redusă

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ
“PARTEA TENEBRĂ A COMERȚULUI
INTERNAȚIONAL”
COMERȚ INTERNAȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
S.03.O.017.31

Autor: Constanția LUPAȘCIUC,

studentă anul II, sem.III, 2022-2023,
grupa EMREI 211FR,
tel.:+373 60 81 42 80,
mail: lupasciuc.constantia@bk.ru,
asem.emrei211fr@gmail.com
_______________________________
semnătura

Coordonator științific: Larisa DODU-GUGEA,

conferențiar universitar,dr. în științe economice,
ASEM
mail: dodu-gugea.larisa@ase.md,
_______________________________
semnătura

Chişinău, 2023
 CUPRINS
ABREVIERI ................................................................................................................................................ 3
INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 4
DOCUMENTAREA TEORETICĂ ........................................................................................................... 7
CAPITOLUL I. CADRUL CONCEPTUAL AL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ...................... 7
1.1. Teorii privind comerțul internațional ....................................................................................... 7
1.2. Comerțul international ca noțiune fundamentală .................................................................... 8
1.3. Particularitățile și tendințele de dezvoltare a Comerțului Internațional ............................... 9
CAPITOLUL II. PARTEA TENEBRĂ A COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ȘI EVOLUȚIA ȘI
IMPACTUL ACESTUIA ASUPRA ECONOMIEI STATELOR LUMII ........................................... 13
2.1 Aspecte teoretice privind economia tenebra ........................................................................... 13
2.2 Economia tenebra și manifestarea ei în cadrul relațiilor de comerț la nivel internațional 14
1.2.1. Comerțul cu produse contrafăcute ............................................................................................ 15
2.2.2. Comerțul ilegal cu arme și muniții ............................................................................................ 17
2.2.3. Traficul de substante stupefiante și droguri ............................................................................. 18
CAPITOLUL III. ANALIZA COMERȚULUI, CONSUMULUI ȘI TRAFICULUI ILICIT DE
DROGURI ȘI SUBSTANȚE STUPEFIANTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ................................... 22
3.1. Prezentarea generală a RM prin prisma comerțului și consumului de droguri și substanțe
stupefiante .............................................................................................................................................. 22
3.2. Piața drogurilor RM prin date statistice ................................................................................. 23
3.3. Programe școlare și extrașcolare privind reducerea cererii de droguri............................... 26
CONCLUZII CAPITOLUL III ........................................................................................................... 29
CONCLUZII GENERALE ...................................................................................................................... 30
BIBLIOGRAFIA ....................................................................................................................................... 32
 ABREVIERI
ANP Administrația Națională a Penetenciarelor al Ministerului Justiției,
www.anp.gov.md
ANSP Agenția Națională pentru Sănătatea Publică, www.ansp.md
BNS Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, www.statistica.md
Centrul de Medicină Legală al Ministerului Sănătăţii, www.medicina-
CML legala.md
CNAM Compania Naţională de Asigurări în Medicină, www.cnam.md
CTV Consiliere și Testare Voluntară
DAD Deces Asociat consumului de Droguri
DIILD Direcția Investigații Infracțiuni legate de Droguri
IMSP Dispensarul Republican de Narcologie al Ministerului Sănătăţii,
DRN www.imspdrn.md
Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de
EMCDDA Droguri, www.emcdda.europa.eu
Studiul european privind consumul de droguri, alcool și tutun în rîndul
ESPAD elevilor
EUIPO Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectruală
EUR Euro
FSM Fundația Soros Moldova
HG Hotărâre de Guvern
IGP Inspectoratul General al Poliției
IGPF Inspectoratul General al poliției de frontieră
INP Inspectoratul Național de Probațiune, www.probatiune.gov.md
MAI Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, www.mai.gov.md
MJ Ministerul Justiției al Republicii Moldova, www.justice.gov.md
MS Ministerul Sănătății al Republicii Moldova http://www.ms.gov.md/
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OMS Organizația Mondială a Sănătății
ONC Organizație Non-Comercială
ONU Organizația Națiunilor Unite
PCID Persoane Consumatoare de Droguri Injectabile
PI Proprietatea Intelectuală
PRAS Program de Reducere a Abuzului de Substanțe
PRR Program de Reducere a Riscurilor
RM Republica Moldova
S.U.A sau SUA Statele Unite ale Americii
SDMC IMSP Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile, www.sdmc.md
SNPP Substanțe Noi cu Proprietăți Psihoactive
TD Fluxul schimburilor comerciale între țările dezvoltate
TSO Terapie de Substituție cu Opiacee
UE Uniunea Europeană
UNODC Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crime
USD Dolar american
 INTRODUCERE
Prezentul studiu, reflectă o analiză detaliată privind partea tenebră a comerțului
international de: produse contrafăcute și piratate, comerțului ilicit cu arme și muniții și a
comerțului ilegal cu droguri și substanțe stupefiante, cât și analiza comerțului illegal cu droguri și
substanțe stupefiante în RM .

Actualitatea temei este prezentată prin ideea că comerțul este una din verigile de bază a
economiei fiecărei țări, iar partea ilicită a acestuia este greu de apreciat și de analizat, ca impact
economic asupra țării, totodată, tematica acestui este deosebit de actuală din perspectiva
impactului asupra uminității (ca aspect demografic și al sănătății oamenilor).

Scopul acestui studiu, îl constituie cercetarea și analiza aspectelor teoretice și practice

vizând fenomenul de comerț și traffic ilicit, precum și a metodei de combatere a acesteia la nivelul
economiei UE și a economiei naționale a RM.

Obiectivele cercetării sunt:

- de a delimita toate aspectele teoretice ce se referă la acest subiect și de a trasa definiții
clare cu referire la comerț și trafic ilicit;
- de a studia situația contemporană în domeniul comerțului ilicit la nivelul UE;
- de a determina și analiza elementele modelului de comerț ilicit la nivel Internațional
cât și la nivelul RM;
- de a identifica tipurile de măsuri de combatere a acestor fenomene la nivelul Uniunii
Europene și a RM;
- de a analiza o situație de comerț ilicit de droguri de deosebită actualitate, prin
intermediul aspectelor de prezentare grafică și analiză cât și prin perspectiva opiniilor
proprii – STUDIU DE CAZ;
- de a formula concluzii în vederea celor analizate.

Subiectul investigat este prezentat de tematica studiului – Comerțul ilicit și Partea Tenebră
a Comerțului Internațional, în sensul raporturilor de cauzalitate, modalitățile cât și căile de
diminuare a acestui fenomen economico-social de o extremă complexitate și de o maximă
importanță cu care statele se confruntă astăzi și a căror consecințe nedorite caută să le limiteze cât
mai mult.

Metodologia cercetării și baza informațională, în acest sens, au fost studiate cursuri,

monografii, precum și articole și studii de specialitate, scrise de autori autohtoni cât și străini,
dicționare, legislații interni (a Uniunii Europene și Internaționale), programe, strategii, rapoarte,
precum și site-uri ale unor instituții și organizații de prestigiu. În acest sens, apreciem de o reală
importanță efectuarea unei cercetări temeinice a acestui fenomen, în scopul adoptării politicilor și
măsurilor necesare limitării pe cât posibil a efectelor nefaste ale crizelor. Ca metode de cercetare
s-au folosit: analiza economico-financiară, studiul comparativ, sinteza, metoda observării și
metoda deducerii.

Structura lucrării este compusă din introducere, lista abrevierilor, trei capitole și un studiu
de caz, concluzii generale și recomandări, bibliografii. Lucrarea este efectuată pe un volum de 31
pagini.

În primul capitol, întitulat CADRUL CONCEPTUAL AL COMERȚULUI

INTERNAȚIONAL, ce este compus din trei subcapitole, ne propunem să întrunim aspectele pur
teoretice privind dezvoltarea și evoluția comerțului la nivel internațional cât și sub aspect general
și definirea acestuia și oferirea bazei informaționale necesare (a terminologiei) corespunzătoare
subiectului, cu care nemijlocit, trebuie să cunoaștem cum să operăm, cât și evidențierea tuturor
cauzelor ce condiționează apariția acestui fenomen și a consecințelor asupra economiei
Internaționale și UE în ansamblu.

Capitolul doi - PARTEA TENEBRĂ A COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ȘI

EVOLUȚIA ȘI IMPACTUL ACESTUIA ASUPRA ECONOMIEI STATELOR LUMII, este
mai mult unul analitic, prin care am reflectat totalitatea bazei informaționale cu care am operat,
din acest motiv, se atestă și prezența unui număr ridicat de referințe la etapa dată. Totodată, la
această etapă, am subliniat problemele deja existente la nivelul Economiei UE, cauzele acestui
fenomen, cât și am trasat de aici tematica studiului de caz din capitolul următor.
Capitolul trei – reflectă un ANALIZA COMERȚULUI, CONSUMULUI ȘI

TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI ȘI SUBSTANȚE STUPEFIANTE ÎN REPUBLICA

MOLDOVA PENTRU ANII 2018-2022, fiind și un capitol cu este unul cu caracter sugestiv, la

această etapă a avut loc analiza situației economice naționale, prin prisma comerțului, consumului

și traficului ilicit de droguri și substanțe stupefiante pentru perioada 2018-2022, prin trasarea bazei

normative, a delimitării pieței drogurilor și prin intermediul programelor școlare de educare la

acest subiect. În același sens, acesta sugerează soluții, cu referire la problemele evidențiate inițial,

se fundamentează propunerile, concluziile și recomandările, care mai apoi se expun în secțiunea

concluzii generale și recomandări.

 BIBLIOGRAFIA cuprinde sursele bibliografice utilizate în elaborarea prezentei lucrări, ce

sunt în număr de 26. Aceasta este strucurată pe 3 elemente: legi și acte normative, lucrări

științifice, și webografie.

Partea ilustrativă a prezentei lucrări este reprezentată de 2 figuri și 2 tabele. În același

sens, aceasta nu este suținută de anexe din motivul excedentării numărului de pagini stabilite în

regulament.
 DOCUMENTAREA TEORETICĂ

CAPITOLUL I. CADRUL CONCEPTUAL AL COMERȚULUI

INTERNAȚIONAL
1.1.Teorii privind comerțul internațional

Teoria comerţului internaţional, în varianta sa modernă, a stat o bună perioadă de timp la

baza politicii comerciale a statelor. Aceasta derivă, în cea mai mare parte, din necesităţile exacte
ale populaţiei în sensul acumulării unui venit suplimentar sau al evitării riscului unor pierderi
excepţionale, făcând apel, în acest scop, la deschiderea graniţelor şi extinderea comerţului
internaţional. Extinderea comerţului internaţional, fiind generată de faptul că nu poate exista nici
un popor civilizat fără a întreţine schimburi comerciale cu alte economii naţionale, adică fără a
primi sau a da ceva în relaţia cu celelalte economii naţionale, nu are întotdeauna o formă materială.
Deseori, ca şi între agenţii economici de pe aceiaşi piaţă, se fac transferuri de diverse bunuri:
materii prime, produse fabricate sau create, precum şi anumite servicii-utilităţi ce nau formă
materială, dar au efect dorit, solicitat de consumator şi realizat de producător.
Primele încercări de elaborare a unei concepţii economice consecvente, care să explice
cauzele comerţului internaţional şi locul acestuia în viaţa economică a ţării, au fost făcute în teoria
economică a mercantiliştilor la stadiul de ruinare a feudalismului şi de constituire a relaţiilor
capitaliste. Conform tezei cu privire la rolul determinant al sferei circulaţiei, pe care mercantiliştii
îşi fundamentau părerile, bogăţia ţării rezidă în valorile pe care le deţine, în primul rând sub formă
de aur şi alte metale preţioase.
Perioada mercantilismului coincide cu apariţia statului modern, cu marele descoperiri
geografice. Doctrinele mercantiliştilor se pot considera drept protecţioniste până la era
capitalismului. Mercantilismul este doctrina ce pledează pentru dezvoltarea exportului ca sursă
primordială de acumulare a monedelor de aur şi argint, considerată a fi baza avuţiei naţionale. Ei
ignorau faptul că acumularea banilor din export duce la inflaţie. Promovarea exportului şi
achiziţionarea de aur în tezaurul naţional sunt valabile şi azi, cu restricţiile de rigoare. Nu se mai
utilizează aurul la confecţionarea monedelor, dar strălucirea lui în lumea afacerilor nu a scăzut. 1
Mercantiliştii, după cum a menţionat J.M. Keynes, sunt: „…primii pioneri ai gândirii economice,
care au adus contribuţii indiscutabile la studierea legilor şi mecanismelor economice, iar în
materie de comerţ internaţional au fost observatori de importanţă deosebită”.2

1
Mossialos E., Le Grand J., Health Care and Cost Containment in the European Union, Aldersot, Ashgate, 1999,
p.3
2
Bramley-Harker E et al., Mind the gap: sustaining improvements in the NHS beyond 2008. London, NERA
Economic Consulting, Frontier Economics and BUPA, 2006, p.75.
 Luând în considerare cele mai recente concepţii despre comerţul internaţional economistul
francez Alaino Samuelson ajunge, recent (1991) la concluzia că diferenţele şi asemănările sunt
doi factori fundamentali ai expansiunii comerţului internaţional. Ei se combină în grade diferite
după produsele şi economiile luate în considerare. Diferenţele de costuri comparative şi în dotarea
cu factori de producţie rămân repere fundamentale pentru schimburile dintre ţări cu un nivel de
dezvoltare inegal şi pentru produsele primare. Dar comerţul contemporan este tot mai puţin
ricardian în măsura în care el este guvernat de gradul de disponibilitate şi de cererea de diferenţă,
adică de factorii care se raportează numai în mod secundar la costuri şi în principal la elemente
calitative. Comerţul nu mai este, de asemenea, decât foarte parţial neoclasic, adică un comerţ de
concurenţă pură, în măsura în care el este dominat de politicile statelor şi de strategiile firmelor
transnaţionale.

1.2.Comerțul international ca noțiune fundamentală

Pentru a iniția o analiză amplă și pentru a dezvolta și aborda subiectul în totalitate, simțim
necesitatea trasării, bazei teoretice și a documentării în ceea ce privește toate aspectele legate de
Comerțul Internațional ca concept de bază, în economia statelor lumii și ca noțiune, în cee ace
privește abordarea în prezenta lucrare științifică.
În acest sens, comertul internațional include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii
dintre două sau mai multe state. Obiectul comertului international este reprezentat de bunuri
materiale si de servicii.
Comerțul exterior al unei țări cuprinde:
- exportul,
- importul,
- reexportul,
- tranzitul.
Prin export se înțelege vânzarea de bunuri și servicii aparțînând economiei unei țări, iar prin
import, cumpărarea pentru economia națională de bunuri și servicii din alte țări. Exportul și
importul de servicii mai poartă denumirea de export invizibil și import invizibil. Reexportul
reprezintă activitatea desfășurată de persoane autorizate, de a cumpără mărfuri din unele țări și de
a le revinde în altele, cu sau fără indigenarea lor. Comerțul de tranzit constă în activitatea
desfășurată de persoane autorizate, pentru transportul mărfurilor străine pe teritoriul național.
Transportul poate fi substituit și comerțului invizibil.
Comerțul internațional, mai ales în ultimele decenii, a devenit unul din factorii
determinanți ai creșterii economice. O expresie a acestei tendințe o constituie faptul că, în perioada
1951-1991, volumul comerțului mondial a sporit cu circa 10,5% pe an, față de numai 1-2% în
perioada interbelică și 5-6% în anii de înflorire a liberului schimb de la sfârșitul secolului trecut.0
 Interdependență comerț - dezvoltare, bazată pe diviziunea internațională a muncii, se
manifestă pe fondul unei dependențe reciproce a fluxurilor economice internaționale, ceea ce duce
la tot mai strânsă intercondiționare dintre procesele naționale de creștere și evoluția pieței
mondiale.
Cele mai importante schimbări care se impun în prezent şi în viitorul previzibil în teoria
comerţului international şi în politicile economice comerciale sunt legate de trei componente
majore ale lumii contemporane, şi anume:
- integrarea economică zonală şi regională;
- expansiunea spectaculoasă a companiilor trans- şi multinaţionale;
- agravarea decalajelor economice şi a subdezvoltării, pe fondul creşterii rapide a
populaţiei globului pământesc şi continuării poluării lui.
Reconstrucţia teoriei despre comerţul internaţional este necesară, în principal, datorită
schimbărilor structurale intervenite în economia mondială, dar şi datorită restricţiilor care decurg
din caracterul limitat al resurselor şi a presiunilor social-politice care au loc în scopul apărării
drepturilor omului. Toate acestea condiţionează instaurarea unei noi ordini internaţionale,
compatibilă cu dezvoltarea tuturor popoarelor lumii şi supravieţuirea umanităţii. în acest context
nou, nu mai pot fi abordate şi rezolvate în mod corespunzător problemele comerţului internaţional,
dacă ele sunt rupte de celelalte laturi ale economiei şi societăţii.

1.3.Particularitățile și tendințele de dezvoltare a Comerțului Internațional

În era globalizării, un rol important în dezvoltarea oricărei economii naţionale îi revine
comerţului. Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă
majoră în dezvoltarea echilibrată şi durabilă a sistemelor economice şisociale din orice ţară.
Respectiv, comerţul este un sector de activitate complex, în cadrul căruia un rol important îl
joacă importul şi exportul.
Comerţul a devenit elementul principal al economiei de piaţă. Totodată, comerţul este
sectorul ce depinde într-o măsură mai mare de politicile economice şisociale promovate de statul
în cauză, de partenerii externi şi de relaţiile stabilite între ei. Orice modificare în domeniul
internaţional, politic, legislativ, economic, social, cultural poate influienţa negativ sau pozitiv
asupra derulării tranzacţiilor, a fluxurilor comerciale, financiare sau de cooperare. Evoluţia
economiilor naţionale ale statelor lumii a determinat creşterea interdependenţelor dintre acestea şi
intensificarea participării la circuitul economic mondial. Scopul acestei lucrări este de a analiza
comerţul international privit ca o formă de legături între pieţele naţionale, între producătorii de
mărfuri din diferite ţări, legătură ce apare pe baza diviziunii internaţionale a muncii şi care exprimă
interdependenţele economice dintre state. Comerţul internaţional este un important factor al
creşterii economice.
Orice activitate de comerţ internaţional înseamnă un schimb de bunuri şi servicii economice
între ţări, schimb menit să asigure eficienţa economică, creşterea potenţialului economic al ţării.
După primul război mondial şi în special după cel de-al doilea război au apărut marele diferenţe
internaţionale privind împărţirea lumii în ţări capitaliste şi ţărisocialiste. Nu a existat niciodată o
convergenţă a părerilor asupra criteriilor necesare, pentru a stabili natura exact a unei orînduiri
sociale. Determinarea tipologiei economiei naţionale a rămas până la urmă în mod paradoxal la
discreţia fiecărei ţări în parte, aceasta „proclamîndu-se” într-un fel sau altul. Dacă pe plan intern
fiecare este liber să se definească pe sine şi să-i definească şi pe ceilalţi după propria filosofie, în
organizaţiile internaţionale situaţia este diferită. Nevoile practice ale acestor organizaţii au impus
folosirea de noţiuni care, pe deoparte, să reflecte relaţiile orînduirilor sociale şi pe de altă parte, să
aibă acceptul ţărilor membre ale organizaţiei sau acelor participante la conferinţe. La început, ţările
au fost grupate numai după criterii geografice, dar ulterior sau folosit şi alte criterii, îndeosebi cele
de gradare a dezvoltării. Pentru ţările est-europene,s-a acceptat noţiunea de ţări cu „economia
planificată centralizată”. Ţărilor occidentale dezvoltate li s-a zis „economii dezvoltate de piaţă”.
Majoritatea ţărilor lumii care nu au fost incluse nici în prima, nici în a doua categorie lis-a spus
„ţări în curs de dezvoltare”.3
Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:

- importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial,

prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv
şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul
import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări, în domeniile
transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc.

- exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial,

prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vînd în alte ţări;
într-un sens mai larg, şi exportul cuprinde aşa-numitul export invizibil. Comerţul
internaţional este considerat unul din factorii cei mai dinamici ai vieţii internaţionale,
contribuind la creşterea nivelului tehnic al producţiei, la diversificarea producţiei, la
creşterea economică. Este o expresie concretă a diviziunii internaţionale a muncii, o
materializare a raportului de interdependenţă a ţărilor lumii.4
În prezent, comerţul internaţional se desfăşoară după următoarele fluxuri sau curente:

3
Dumitrescu S., Economie Mondială, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.75.
4
Moldovanu D. Economia Relaţiilor externe. Chişinău, EdituraABC, 2011, 240 p.167-170.
 a) Fluxul schimburilor comerciale între ţările dezvoltate (TD) sau fluxul NORD –
NORD este caracterizat de schimburi dinamice, valorice şi structural dezechilibrate
marcate de diferite forme de protecţionism şi neoprotecţionism. În anii ’90, avea o
pondere de 55% din totalul comerţului internaţional şi este compus dintr-o serie de
microcurente:

- schimburi comerciale intraeuropene (ţări membre UE şi AELS );

- schimburi comerciale dintre Europa de Vest şi Canada, Japonia, SUA, Australia etc;
- schimburi comerciale SUA – Canada – Mexic (NAFTA);
- schimburi comerciale SUA – Japonia.
b) Fluxul schimburilor comerciale dintre ţările dezvoltate (TD) şi ţările în curs de
dezvoltare (TCD) sau relaţiile NORD – SUD. Acest flux avea o pondere valorică de 28%
din comerţul mondial în anii ’90. Se caracterizează prin asimetrii structurale şi printr-un
raport de schimb nefavorabil ţărilor în curs de dezvoltare. O parte a acestui flux este
compus de relaţiile comerciale tradiţionale între metropolă şi colonie.
c) Fluxul de schimburi comerciale între ţările în curs de dezvoltare sau SUD – SUD cu
o pondere valorică de 6% din comerţul mondial. Aceste ţări se ajută reciproc în cadrul
unor ample programe de cooperare. Schimburile comerciale se caracterizează printr-un
nomenclator de produse de export, de nivel scăzut al calităţii şi competitivităţii.
d) Fluxul schimburilor comerciale EST–VEST între ţările cu economie în tranziţie şi
ţările dezvoltate avea o pondere de 8%, din totalul de schimburi internaţionale şi este
caracterizat de dezechilibre ale raportului de schimb.
e) Fluxul schimburilor între ţări foste socialiste EST – EST cu o pondere valorică de 3%.
Acesta este afectat de profundele reorientări, restructurări economice şi instituţionale.
Ţările est – europene, cândva încearcă construirea unor forme de cooperare subregională
ca de exemplu, Consiliul de Cooperare Economică al statelor din Bazinul Mării Negre. 5
Comerţul internaţional a cunoscut, în permanenţă, îngrădiri de ordin tarifar şi netarifar.
Obstacolele tarifare includ diferite feluri de taxe vamale, percepute asupra mărfurilor cu ocazia
trecerii vămii unei ţări. Aceste taxe influenţează preţul de vânzare al mărfurilor respective. În ce
priveşte obstacolele netarifare ele sunt foarte numeroase şi au o rază de acţiune mai Revistă
ştiinţifico-practică Nr.2/2015 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova 197 mare, fiind,
totodată, mai discriminatorii. Printre cele mai cunoscute pot fi amintite: restricţiile cantitative la
import, taxele de prelevare a diferenţelor dintre preţul intern şi preţul de import (mai mic) pentru

5
Cojanu V., Rolul comerţului exterior în strategia dezvoltării economice, referat de doctorat, ASEM, 1997.
acelaşi produs, taxe fiscale, măsuri privind normele obligatorii de calitate la importul mărfurilor
etc.
Existenţa obstacolelor netarifare împiedică sau limitează comerţul cu anumite categorii de
mărfuri şi, ceea ce este mai grav, nu cointeresează statele lumii în ridicarea competitivităţii
mărfurilor respective.
 CAPITOLUL II. PARTEA TENEBRĂ A COMERȚULUI
INTERNAȚIONAL ȘI EVOLUȚIA ȘI IMPACTUL ACESTUIA ASUPRA
ECONOMIEI STATELOR LUMII
2.1 Aspecte teoretice privind economia tenebra
Istoricii amintesc de înţeleptul Platon, care folosea o campanie non-profit pentru a-şi finanţa
celebra-i Universitate, în Grecia antică. Tot în această perioadă, micile insule vecine cu Atena,
stocau mărfurile aduse pe mare sau care plecau pe mare pentru a evita impozitul de 2 % asupra
importurilor respectiv exporturilor, perceput de cetate. În perioada de înflorire a Imperiului
Roman insula grecească Delos era folosită de romanii înstăriţi pentru a evita în mod legal plata de
dări, impozite şi alte taxe prevăzute de legislaţia latină. Britania romană folosea la începutul
mileniului societăţi pe care astăzi le-am numi offshore.
În Grecia veche, insulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de către comercianţi pentru
stocarea mărfurilor, evitându-se astfel un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor şi
exporturilor. În secolele XVI - XVIII, Flandra a devenit paradis fiscal, întrucât comerţul efectuat
prin porturile sale era supus la obligaţii fiscale şi la restricţii minore. Momentul care marchează
creşterea importanţei paradisurilor fiscale îl reprezintă sfârşitul celei de-a doua mari conflagraţii
militare mondiale. Specialiştii americani în societăţi multinaţionale D.K.Eiteman şi
A.L.Stonehill considera că aceasta se datorează creşterii numărului filialelor unei societăţi–
mamă.
În timpul evului mediu, proprietarii de pământ impuneau taxe abuzive sau nenumărate
restricții şi limitări fiscale. Se găseau însă destule modalităţi de a eluda fiscalitatea ridicată prin
aşa numitele trusturi. Scopul acestora erau şi de a păstra intactă proprietatea familială sau de a
proteja tranzacţiile comerciale, însă aceste înlesniri erau doar apanajul celor cât de cât înstăriţi.
Între secolele al XVI lea şi XVIII lea, Flandra a fost primul paradis fiscal.
Apariţia faptelor de evaziune fiscală este legată de sec. XVII şi de piraţi, ca primii
evazionişti. Paradisurile fiscale erau, de fapt, insulele unde piraţii îşi depozitau comorile
confiscate. Amintim că în anul 1612 este consemnat primul caz de amnistie fiscală cu referire la
veniturile ilegale. Astfel, Anglia oferea piraţilor care renunţau la această meserie, atât dreptul de
a-şi păstra banii, cât şi garantarea deplinei libertăţi. După cel de-al doilea război mondial, numărul
şi importanţa paradisurilor fiscale creşte datorită avantajelor pe care le oferă: impozite mici (sau
chiar zero) pe venit , secretul operaţiunilor bancare şi rapiditatea acestora, evitarea dublei
impuneri. Un fenomen interesant s-a putut observa într-un anumit colţ al lumii. Imperiul Britanic
era pe cale să se prăbuşească (creşterea sarcinilor fiscale a adus prejudiciu atât persoanelor fizice
cât şi companiilor). Din ce în ce mai multe colonii şi teritorii independente de imperiu îşi
revendicau autonomia şi independenţa. Acestea, odată cu dobândirea independenţei de Londra
pierd imensele (Gutmann, 1977) sume cu care imperiul a susţinut aceste zone. Autonomia acestor
teritorii a implicat şi organe legislative şi executive proprii şi politică fiscală proprie. Cu alte
cuvinte autonomia înseamnă legi proprii şi regim propriu de impozitare. Aceste noi state
independente trebuiau să găsească metode prin care să atragă capital, suplinind finanţarea britanică
pierdută o dată cu dobândirea autonomiei. Aşa s-au format și zonele cu fiscalitate redusă cunoscute
sub denumirea de paradisuri fiscale.6
Anii ‘60-70 au dus la o creştere accentuată a paradisurilor fiscale si bancare, denumite zone
offshor. Prin termenul de “offshore”7 limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat
dincolo de ţărm. În jargonul economic american, prin offshore sunt denumite activităţile
economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care
acestea sunt rezidenţi. Termenul englezesc “offshore” înseamnă o “activitate desfăşurată în
exterior, efectuată în afara legilor ţării din care provine investitorul”. Altfel spus, o zonă offshore
reprezintă spaţiul restrâns pe teritoriul unui stat, amplasat în cadrul unui port, aeroport, unde taxele
vamale asupra mărfurilor intrate şi destinate reexporturilor sunt suspendate şi se autorizează
realizarea unor operaţiuni comerciale, industrial-bancare şi de asigurare. Teoretic, companiile
offshore se pot înfiinţa oriunde în lume, dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje fiscale, pentru că
o firmă nu va fi scutită de impozit datorită faptului că este o firmă offshore, ci pentru că este un
offshore înregistrat într-un paradis fiscal. Scopul urmărit la înfiinţarea unei companii offshore este,
în principal, minimizarea taxării şi reducerea poverii fiscale, dar prin intermediul unei companii
offshore se realizează şi un management mai performant al riscului, cât şi o importantă reducere a
costurilor. Companiile offshore pe lângă regimul de impozitare lejer beneficiază şi de mult dorita
şi apreciata confidenţialitate în faţa unui control valutar, având protecţie împotriva intervenţiei
guvernamentale şi a schimbărilor politice exterioare.

2.2 Economia tenebra și manifestarea ei în cadrul relațiilor de comerț la nivel

internațional

În sensul evidențiat mai sus, economia tenebra, se manifesta sub forma mai multor aspecte
asupra economiilor țărilor lumii. În baza acestui aspect, conform clasificaţiei ONU toate toate
infracţiunile transnaţionale sunt divizate în mai multe grupe:
- Spălarea banilor;
- Criminalitate on-line,
- Terorizm;
- Criminalitate ecologică;
- Furturi a obiectelor de artă şi de cultură;
- Trafic de fiinţe umane;

6
Gutmann, P. M. (1977). The Subteranean Economy. Freiburger. p.25
7
Potrivit diţionarului anual al revistei “The Economist”, companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite ţări
sau jurisdicţii care au o legislaţie fiscală fie fără impozite, fie cu impozite foarte scăzute atât timp cât societatea nu
desfăşoara activităţi pe teritoriul ţării unde sunt înregistrate
 - Furturi a proprietăţii intelectuale;
- Trafic de organe umane;
- Comerţul ilicit cu arme;
- Trafic ilicit de droguri;
- Piraterie aeriană;
- Bancrotare ilicită;
- Piraterie de mare;
- Implementarea în businessul legal;
- Inşălaciuni în domeniul asigurărilor;
- Corupţia şi mituirea persoanelor publice şi de partid.

Totodată, începutul noului mileniu ne demonstrează că aceste fenomene nocive capătă o

amploare deosebită în statele industrial dezvoltate din Europa, America şi Asia. Dinamizmul fără
precedent a acestor relaţii cuprind noi state unde se dezvoltă noi şi noi afaceri ilegale, calitate ca
economie subterană. Sursele menţionate mai sus ne confirmă aceasta, în special dacă se ia în
consideraţie cota economiei subterane din PIB-ul fiecărei ţări în parte, în acestsens, prezentăm
tabelul II, pentru o demonstrare mai ilustrativă a impactului negative asupra economiei:
Tabelul 1.
Ponderea infracțiunilor transfrontaliere și a economiei tenebre în PIB-ul țărilor
Argentina – 21,8% Moldova – 35,7%
Australia – 15,5% Olanda - 11,8%
Belgia – 15,3% Norvegia - 5,9%
Brazilia – 37,8% Panama – 62,1%
Germania - 10,4% Polonia – 12,6%
Portugalia – 15,6% Danemarca – 9,4%
Italia – 20,4% România – 19,1%
Letonia – 35,3% Rusia - 41,6 %
(sursa: “Globalizarea criminalităţii transnaţionale” ONU, redactat de autor)

În acest sens, în prezenta lucrare ne propunem să evidențiem, următoarele aspect ale părții
tenebre a comerțului international, prin prisma următoarelor asptecte de bază:
a) comerțul cu produse contrafăcute,
b) comerțul ilegal cu arme si muniții,
c) traficul de substanțe stupefiante/droguri etc.
1.2.1. Comerțul cu produse contrafăcute

Intr-un mediu economic in care presiunea concurentiala este din ce in ce mai ridicata,
produsele contrafacute se inmultesc si, odata cu inmultirea lor, cresc exponential si riscurile la care
suntem expusi prin prezenta lor pe piata. De aceea, a ști cum sa te protejezi de falsuri a devenit, in
ziua de astazi, o cerinta importanta pentru mentinerea sanatatii. Astfel, produsele contrafăcute
sunt falsuri sau replici neautorizate ale produsului real. Produsele contrafăcute sunt adesea
produse cu intenția de a profita de valoarea superioară a produsului imitat.

Acest studiu prezintă o analiză cantitativă actualizată a valorii, a întinderii și a magnitudinii

comerțului mondial cu produse contrafăcute și piratate. Raportul utilizează o metodologie statistică
adaptată, concepută inițial pentru studiul OCDE din 2008 și apoi extinsă pentru raportul OCDE –
EUIPO din 2016, care s-a bazat pe datele disponibile pentru 2013.

Raportul actualizat, bazat pe datele pentru 2016, estimează că volumul comerțului

internațional cu produse contrafăcute și piratate pentru acel an s-ar putea ridica la nu mai puțin de
509 miliarde USD, ceea ce reprezintă 3,3% din comerțul mondial. În această valoare nu sunt
incluse nici bunurile contrafăcute și piratate produse și consumate pe plan intern, nici produsele
digitale piratate care se distribuie pe internet. Studiul OCDE – EUIPO anterior, care s-a bazat pe
aceeași metodologie, a estimat că, în 2013, până la 2,5% din produsele comercializate la nivel
mondial erau contrafăcute și piratate, echivalentul a 461 de miliarde USD. În perioada 2013-2016,
ponderea produselor contrafăcute și piratate comercializate la nivel mondial a înregistrat o creștere
foarte semnificativă. Mai mult, această creștere s-a înregistrat într-o perioadă de relativă încetinire
a comerțului mondial în ansamblu. În consecință, intensitatea contrafacerii și a pirateriei este în
creștere, cu un risc potențial semnificativ pentru proprietatea intelectuală (PI) în contextul
economiei noastre deschise, globalizate și bazate pe cunoaștere. Pe baza datelor detaliate
referitoare la Uniunea Europeană, studiul de față efectuează și o evaluare amănunțită a situației
din UE. Rezultatele arată că, în 2016, importurile de produse contrafăcute și piratate în UE se
ridicau la 121 de miliarde EUR (134 de miliarde USD), ceea ce reprezintă 6,8% din importurile
UE, față de 5% din importurile UE în 2013. Trebuie subliniat că aceste rezultate se bazează pe
observațiile privind confiscările din vămi și nu includ nici bunurile contrafăcute și piratate produse
și consumate pe plan intern, nici conținutul digital piratat pe internet.

Produsele contrafăcute și piratate continuă să urmeze rute comerciale complexe, care

utilizează abuziv o serie de puncte de tranzit intermediare. În multe dintre economiile acestor
puncte de tranzit se găsesc zone ample de comerț liber, care reprezintă centre importante de comerț
internațional. De asemenea, comerțul cu produse falsificate se face din ce în ce mai mult prin colete
mici. Coletele mici, majoritatea expediate prin poștă sau prin servicii de curierat rapid, sunt un
exemplu de soluție care facilitează schimburile comerciale, dar pe de altă parte reprezintă și o
metodă prin care infractorii reduc probabilitatea de a fi detectați și minimizează riscul de sancțiuni.
Proliferarea coletelor mici duce la creșterea costurilor de verificare și de reținere la vamă și creează
dificultăți suplimentare semnificative autorităților de aplicare a legii. Prin urmare, se impune o
evaluare coordonată a politicilor din acest domeniu. Se pot găsi produse falsificate într-un număr
tot mai mare de domenii, de exemplu:
− printre bunurile de larg consum (încălțăminte, cosmetice, jucării),
− printre produsele comercializate doar între întreprinderi (piese de schimb sau
produse chimice),
− printre produsele IT (telefoane, baterii),
− printre articolele de lux (creații vestimentare ale caselor de modă, ceasuri de lux).
Este important de reținut că multe produse falsificate, în special cele farmaceutice,
alimentele și băuturile, precum și echipamentele medicale, pot prezenta riscuri mari pentru
sănătate și siguranță. Deși produsele contrafăcute și piratate provin din aproape toate economiile
existente pe toate continentele, cele mai mari surse rămân de departe China și Hong Kong (China).
Ca și până acum, companiile care suferă din cauza contrafacerii și a pirateriei sunt înregistrate în
principal în țările OCDE, mai ales în Statele Unite, Franța, Italia, Elveția, Germania, Japonia,
Coreea și Regatul Unit. Devin însă ținte din ce în ce mai multe companii înregistrate în economii
cu venituri mari care nu sunt membre ale OCDE, de exemplu Singapore și Hong Kong (China). În
plus, un număr tot mai mare de titulari de drepturi amenințați de contrafacere sunt înregistrați în
Brazilia, în China și în alte economii emergente. Prin urmare, contrafacerea și pirateria prezintă
un risc critic pentru toate companiile inovatoare care își bazează strategiile de afaceri pe
proprietatea intelectuală, indiferent unde se află acestea.

Pentru a înțelege și a combate acest risc, guvernele au nevoie de informații la zi privind

magnitudinea, întinderea și tendințele comerțului cu produse contrafăcute și piratate.
Studiul de față își propune să aducă la suprafață aspectele comerțului ilegal, însă este
necesară o analiză suplimentară care să fundamenteze soluții politice și de aplicare a legii și
care să facă posibilă colaborarea guvernelor și a agențiilor din întreaga lume.

2.2.2. Comerțul ilegal cu arme și muniții

Traficul de arme se referă la comerțul ilegal cu arme, fie că este vorba de foc, aer sau
proiectil, precum și de muniție și explozivi, acesta este un tip de comerț ilegal între teritorii. În
acest comerț, marfa principală comercializată este armele. În funcție de tipul de armă și de
reglementare, pedeapsa variază în funcție de armele de foc, proiectil sau aer, precum și de muniție
sau explozivi.
Comerțul cu arme este una dintre cele mai profitabile și răspândite piețe ilegale, precum
și cea mai luptată de diferite organizații, precum Națiunile Unite. Acest lucru nu trebuie confundat
cu comerțul cu arme. Care, în cadrul legii, este comerțul prin care armele sunt tranzacționate între
teritorii. Marele profit pe care îl presupune această afacere a provocat marele boom al acesteia pe
toată planeta, făcând ca aceasta să devină una dintre cele mai mari și mai frecventate piețe ilegale
din lume. Prezența sa în lume este atât de mare, cât și daunele pe care le provoacă, încât Organizația
Națiunilor Unite (ONU) a descris traficul de arme drept una dintre primele amenințări care
trebuie combătute de către instituție. După traficul de droguri, piața armelor este a doua cea mai
atractivă și profitabilă piață ilegală din lume. Vorbim despre o sumă care variază între 170 și 320
de milioane de dolari generate pe această piață ilegală. Această sumă reprezintă o cifră care variază
între 10% și 20% din piața legală a armelor. Cu alte cuvinte, aproximativ o cincime din piața
armelor este făcută ilegală.
Pentru a controla piața ilegală, prevenind ca multe dintre aceste arme să ajungă pe piața de
contrabandă, ONU a creat un tratat pentru ao reglementa. Acest tratat se numește Tratatul privind
comerțul cu arme. Acest tratat a fost promovat în 2010 de diferite grupuri de lucru ale organizației,
inclusiv de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Tratatul a intrat în vigoare în 2014, cu
sprijinul a 153 de state în favoarea sa.
Valoarea totală a tranzacțiilor realizate pe piața mondială de armament este estimată la
aproximativ 60 de miliarde de dolari pe an, din care aproximativ 8 miliarde de dolari provin din
vânzarea de pistoale, puști, mitraliere și gloanțe.8 Comerțul ilegal de arme este mai greu de
estimat, dar piața ilicită de arme de calibru mic a fost estimată la 10-20% din comerțul
mondial cu arme.9
Deși traficul de arme este larg răspândită în regiunile cu turbulențe politice, el nu este limitat
la astfel de zone; astfel, de exemplu, în Asia de Sud, aproximativ 63 de milioane de arme de foc
au fost vândute ilegal în India și Pakistan.10

În Statele Unite ale Americii, termenul „Iron Pipeline” este folosit uneori pentru a descrie
Autostrada Interstatală 95 și autostrăzile de legătură ca un coridor pentru traficul de arme din New
York.11

2.2.3. Traficul de substante stupefiante și droguri

Folosirea de substanţe stupefiante este un fenomen care a existat în toate timpurile, dar
altădată, consumatorul de asemenea produse - în comparaţie cu ce se întâmplă în zilele noastre -
se diferenţia prin aspectul privat al propriei toxicomanii. Înainte să descifrăm acest concept, trebuie
să delimităm o definiței clară, astfel: Stupefiantele sunt substanțe care inhibă centrii nervoși,

8
Whitney, Craig R. (decembrie 2012). „Ruling Arms”. World Policy Journal. Arhivat din original la 28 decembrie
2012. Accesat în 28 decemrrie 2022.
9
Schroeder, Matt & Lamb, Guy (2006). „The Illicit Arms Trade in Africa” (PDF). African Analyst. Arhivat
din original (PDF) la 21 februarie 2007. Accesat în 30 ianuarie 2023.
10
Staff Correspondent (30 mai 2006). „Bangladesh turned into arms smuggling route; Experts critical of govt's
indifference”. The Daily Star.
11
Enos, Sandra L. (2012). „Iron Pipeline”. În Gregg Lee Carter. Guns in American Society: An Encyclopedia of
History, Politics, Culture, and the Law. ABC-CLIO. pp. 440–44. ISBN 9780313386701. Accesat în 30 ianuarie 2023.
provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosite mult timp, duc la obișnuință și la
necesitatea unor doze crescânde12. Sunt cunoscute în limbajul popular sub denumirea de droguri,
dar cuvântul drog poate avea mai multe semnificații în limba română13. Ca mecanism de acțiune,
stupefiantele acționează la nivelul neurotransmițătorilor din sistemul nervos, inhibând sau
stimulând activitatea acestora. Pot altera starea de conștiență, iar unele stupefiante au efect
halucinogen. În afara uzului medical, există și comercializare și folosirea ilegală a stupefiantelor,
pentru efectul euforizant și halucinogen (opiul, heroina, cocaina etc.). Regimul juridic al
stupefiantelor, de la cultivarea plantelor de origine, comercializare și până la consum, este supus
unor reglementări legale foarte stricte.14.
Prozelitismul era la scară redusă, iar în multe situații persoana în cauză îşi păstra inserţia
socială, primul contact cu drogurile având loc, de regulă, la o vârstă mai mare decât astăzi.
Obţinând profituri imense din traficul internaţional cu droguri, „narcoterorismul” a devenit, treptat,
o armă 15şi pătrunde în structura socială şi politică a multor ţări, contribuind la alimentarea unor
„insurecţii” sângeroase pe cele patru continente. Până de curând, comerţul cu droguri era dominat
de răufăcători, care nu voiau decât să strângă averi şi să deţină puterea, însă cu aproximativ zece -
douăzeci de ani în urmă, grupurile teroriste au început să conştientizeze mai bine avantajele oferite
de traficul de droguri.
Potrivit Drug Enforcement Administration din S.U.A., în primii ani ai acestui deceniu,
datorită traficului de droguri, au început să fie alimentate, tot mai mult, cu fonduri constituite ilegal
pentru: insurgenţii rurali, teroriştii urbani, mişcările de eliberare, traficanţii de arme, grupările
subversive, grupările extremiste de stânga şi de dreapta, etc. Lipsa de control asupra banilor
obţinuţi din droguri, are un efect destabilizator asupra circulaţiei monetare şi pieţelor de schimb,
iar unele grupuri teroriste îşi finanţează activităţile cu fonduri provenite din droguri.

În prezent, există trei centre distincte de producție a opiaceelor care aprovizionează trei
pieţe principale, și anume:
1. Afghanistanul, care aprovizionează țările învecinate, Orientrul Mijlociu, Africa și,
în mod deosebit, Europa;
2. Myanmar-Laos, care furnizează opiacee țărilor învecinate (în special Chinei) și
continentului Oceania (în principal Australiei);
3. America Latină (Columbia, Mexic, Guatemala și Peru) care aprovizionează
America de Nord, în mod deosebit – SUA.

12
DEX online: Stupefiant
13
DEX online: Drog
14
Monitorul Oficial din 29 noiembrie 2005: Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al
plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope.
15
Ţurlea S., Bomba drogurilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 269-270;
 Mafia drogurilor din Afganistan şi restul republicilor din Asia Centrală se identifică printr-
un caracter exclusiv familial sau etnic al rețelelor criminale:
− Rețelele naţionale, al căror rol pe piață constă în cumpărarea opiaceelor de la
fermieri şi vânzarea lor cumpărătorilor internaţionali.
− Organizațiile criminale transnaționale, care pe lângă faptul că stochează drogurile
în Afganistan, le depozitează în centre regionale diferite (precum Osh, Shymkent şi
Samarkand), unde se implementează din ce în ce mai multe laboratoare clandestine.
− Grupările armate nestatale şi grupările teroriste (talibanii, Al-Qaeda şi Mişcarea
islamică din Uzbekistan). Acestea sunt comandate de „lorzi ai războiului”, persoane
cu experiență în derularea unor războaie civile. Ei domină comerţul cu drogurile în
două modalităţi: prin colectarea taxelor de la cultivatorii locali sau de la traficanții
care tranzitează teritoriul lor şi prin controlul procesului de fabricare a drogurilor în
laboratoarele clandestine.
Prin urmare, legătura cu mediile criminale este o caracteristică importantă a traficului ilicit
de droguri. Sunt foarte multe cazurile în care traficanţii de droguri au legături cu bande organizate
specializate în exploatarea prostituţiei, a jocurilor clandestine, precum şi în falsificarea şi plasarea
de monedă falsă. Pe de altă parte, foştii specialisti ai hold-up-urilor ori proxenetii se reconvertesc
în traficanţi de droguri.
Traficul individual este o altă caracteristică a traficului de droguri. Numeroşi indivizi
originari din zonele producătoare de droguri efectuează pe cont propriu transporturi de mici
cantităţi de drog, în special frunză şi răşină de cannabis şi substanţe psihotrope.
De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evoluţie ascendentă, de la simpla folosire
în scopuri medicale şi terapeutice de către vindecători, în perioada antică, până la cultivarea,
producerea şi comercializarea acestora de către reţele infracţionale aparţinând crimei organizate,
în perioada contemporană. Toate aceste activităţi ilegale de cultivare, producere, fabricare,
depozitare, transport, comercializare şi utilizare a stupefiantelor şi substanţelor psihotrope, ca si
multe alte aspecte legate de droguri presupune în mod firesc existenţa unor norme juridice ca o
reacţie normală de apărare a societăţii care se simte direct ameninţată, norme juridice care la nivel
internaţional şi intern constituie arma cea mai eficace de contracarare a acestui fenomen.
Îngrijorarea specialiştilor în materie, dar şi a opiniei publice, în general, este alimentată, în
primul rând, de mondializarea crescândă a acestei probleme şi de ştergerea, tot mai rapidă, a
distincţiei dintre ţările producătoare, consumatoare şi de tranzit. Pe de altă parte, traficul ilicit de
stupefiante şi substanțe psihotrope pune la dispoziţia organizatorilor capitaluri enorme, iar
cartelurile drogurilor şi retelele traficanţilor ilegali sunt organizate şi structurate de o asemenea
manieră încât ele pot acţiona simultan, în interiorul economiilor naţionale ca şi pe plan mondial,
cu acelaşi succes, în pofida măsurilor de contracarare luate de organismele internaţionale
specializate şi de către guverne. În Declaraţia cu privire la principiile directoare de reducere a
cererii în privinţa drogurilor, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10.06.199816, se
menţionează că abuzul de droguri şi traficul lor ilicit au consecinţe devastatoare pentru toate ţările,
implicând: impactul funest asupra sănătăţii oamenilor; creşterea infracţionalităţii, a violenţei şi a
corupţiei; epuizarea resurselor umane, naturale şi financiare care puteau fi folosite pentru progresul
social-economic; pierderea de vieţi omeneşti, dezagregarea familiilor şi comunităţilor; slăbirea
structurii politice, culturale, sociale şi economice. Aşadar, se poate afirma că drogurile distrug
viaţa oamenilor, dereglează coeziunea în comunitate, subminează dezvoltarea omului şi
generează delincvenţa, afectȃnd toate sectoarele societăţii.

16
Convenţia din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope [Accesat la 19.01.2023]
Disponibil: http://www.anagov.ro/upl/ro/precursori/pdf/600- conventia-din-1988.pdf .
 CAPITOLUL III. ANALIZA COMERȚULUI, CONSUMULUI ȘI
TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI ȘI SUBSTANȚE STUPEFIANTE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Prezentarea generală a RM prin prisma comerțului și consumului de droguri și
substanțe stupefiante

Consumul şi traficul ilicit de droguri rămâne a fi o problemă care influenţează negativ

dezvoltarea durabilă şi sigură. Problema globalizării consumului şi traficului ilicit de droguri,
în diverse ţări, inclusiv şi în Republica Moldova, impune necesitatea desfăşurării unui proces
de dezvoltare şi perfecţionare a bazei normative care determină politica naţională în domeniul
prevenirii consumului şi combaterii traficului ilicit de droguri, reducerea riscurilor și ofertei de
droguri precum și acordarea serviciilor de tratament și reabilitare a consumatorilor de droguri.

În prezent, consumul și traficul ilicit de droguri rămâne a fi o problemă care influențează

negativ dezvoltarea durabilă și sigură a societății noastre prin implicările infracționale și sociale
pe care le produc, totodată cunoaște noi forme de manifestare, dezvoltarea noilor tehnologii
informatice și de comunicații. În abordarea problemei consumului de droguri, Republica Moldova
se bazează pe conceptul Organizației Mondiale a Sănătății „Sănătate pentru Toți în secolul al XXI-
lea”, conform căruia consumul de droguri este o problemă ce periclitează sănătatea publică și care
ar putea împiedica dezvoltarea sănătoasă a cetățenilor și a societății în context mai larg. Ca reacție
la creșterea traficului și consumului ilicit de droguri, Republica Moldova a dezvoltat și continuă
permanent să-și perfecționeze cadrul legislativ și instituțional.

Au fost elaborate acte legislative menite să reglementeze circuitul de substanțe narcotice

și psihotrope în RM și să sancționeze eventualele încălcări ale regulilor stabilite. În acest sens,
Legea cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope şi a precursorilor, stabilește
regulile generale și restricțiile privind circulația drogurilor pe teritoriul RM. În același timp, Codul
Contravențional al RM și Codul Penal al RM definesc domeniul legal pentru sancționarea
persoanelor fizice și juridice care au încălcat prevederile legale privind circuitul de substanțe
narcotice și psihotrope. Codurile prevăd temeiurile și condițiile de sancționare, dar și tipurile de
pedepse aplicate. Un pericol emergent este apariţia pe piaţă a unor substanţe narcotice şi psihotrope
noi, precum şi preparate sintetice de o nouă generaţie, consumul cărora implică şi consecinţe grave
asupra sănătăţii. Astfel, Strategia Națională Antidrog și planul de acțiune antidrog definește
obiectivele și acțiunile necesare a instituțiilor, pentru reducerea dimensiunii fenomenului
drogurilor la nivel național, studierea necesităților, identificarea problemelor societății precum și
combaterea acestui fenomen.
 Acordul de asociere RM-UE este principalul reper în promovarea proceselor de reformă și
consolidare a statului de drept, a democrației și economiei de piață. Având în vedere complexitatea
Acordului, prevederile acestuia sunt transpuse în acțiuni concrete care au fost incluse în Planuri
Naționale de Acțiuni de Implementare a Acordului de Asociere (PNAAA). Planul Naţional de
Acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE, reprezintă instrumentul de bază
pentru monitorizarea procesului de integrare europeană. Stabilirea rolurilor şi competenţelor clare
între instituţiile competente în prevenirea şi investigarea traficului de droguri a facilitat cooperare
inter-instituţională pe dimensiunea luptei împotriva drogurilor ilicite. Au continuat măsurile
operative pentru stabilirea şi documentarea grupărilor criminale implicate în traficul ilicit cu
substanţe stupefiante, psihotrope şi precursorii. În contextul luptei împotriva drogurilor ilicite,
Republica Moldova a continuat o conlucrare eficientă cu Observatorului European pentru Droguri
și Toxicomanie (EMCDDA), expediind în adresa acestuia raportul privind consumul și traficul
ilicit de droguri în RM.

3.2. Piața drogurilor RM prin date statistice

La compartimentul „reducerea ofertei” și cooperarea dintre instituțiile din domeniu, de către

Serviciul Vamal au fost efectuate 22 operațiuni comune cu Inspectoratul Național de Investigații
și Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale în vederea prevenirii
şi combaterii criminalităţii în zona de frontieră .

Pentru perioada de raportare au fost pornite 31 de cauze penale în combaterea traficului

ilicit de droguri, ca urmare au fost scoase din circuit următoarele substanțe:
1. Bromazepam 0,0877gr, MDMA – 17,46g,
2. Alprazolam 0,233 gr.,
3. Zolpidem – 2,36 gr, PVP – 1202,144GR,
4. MDMA Hidroclorură- 9,85gr,
5. Codeina 4 gr,
6. Fenazepam 0,39g,
7. Brotizolam 0,5375g,
8. Cocaină 0,817g,
9. Tramadol 15,75 gr,
10. Lorazepam 0,375 gr ,
11. Amfetamină 6,05 gr,
12. Clofelin 0,0048 gr,
13. Zopiclon 0,3 gr,
14. Diazepam 1,8 gr,
15. Lormetazepam 0,2 gr,
16. Oxazepam 0,5 g,
17. Marihuană 115,86 gr,
18. Ulei de canabis 14,032 gr.
 Cu referire la prelucrarea operativă a membrilor grupurilor și organizațiilor criminale
implicate în traficul ilicit de droguri:
− număr de persoane prelucrate – 58,
− număr de grupări prelucrate – 5.
De asemenea, în combaterea traficului ilicit de droguri, în anul 2020, Serviciul Vamal a
participat la următoarele operațiuni internaționale:

1. „INTERNET TRADE” desfășurată în perioada 01.02.2020-31.03.2020, sub egida

Comitetului șefilor unităților de aplicare a legii din Consiliul șefilor serviciilor vamale din statele
membre CSI, în scopul combaterii traficului ilicit al armelor, munițiilor, drogurilor, precursorilor,
etnobotanicelor și analogii acestora.

2. „ЧАСОВОЙ – 2020” desfășurată în perioada 16.05.2020-21.06.2020, sub egida

Organizației Mondiale a Vămilor și Comitetul șefilor unităților de aplicare a legii din Consiliul
șefilor serviciilor vamale din statele membre CSI, în scopul combaterii traficului ilicit al
drogurilor, precursorilor și analogilor acestora.

Serviciul Vamal interacționează strâns cu organizațiile internaționale OMV (Organizația

Mondială a Vămilor), SELEC (SOUTHEAST EUROPEAN LAW ENFORCEMENT CENTER),
INB (International Narcotics Board), INTERPOL și alte organizații, întru combaterea traficului
ilicit cu substanțe narcotice, psihotrope și precursori.

Astfel, în urma consultării cu BNS și cu site-ul MAI, delimităm următorul table al personalor
anchetate penal pentru cultivarea plantelro cu conținut narcotic cu scop de înstrăinare (art. 217 și
2171 CPP), majoritatea persoanelor fiind de gen masculin.

Tabelul 2.
Distribuţia după sex a persoanelor anchetate penal pentru cultivarea plantelor cu
conţinut narcotic, Republica, 2020
Bărbați Femei Total
nr. % nr. % nr. %
Cu scop de înstrăinare(art. 2171 al.1) 2 66,67 1 33,33 3 0
Fără scop de înstrăinare(art. 217 al. 1) 34 82.93 7 17,07 41 100
Total 36 81,81 8 18,19 44 100
Total persoane trase la răspunderea penală pentru comiterea 612 93,15 45 6,85 657 100
infracţiunilor legate de droguri
Sursa: MAI, elaborat de autor, în baza datelor prezentate pe site-ul oficial
E firesc fapt că nu poate fi inclus astfel și comerțul tenebru, care nu poate fi prezentat relevant
din punct de vedere statistic, fiind astfel un mister pentru autorități.

Totodată, un alt fenomen legat de infracțiunile de droguri care pune presiune asupra
securității statului îl constituie contrabanda cu droguri. Astfel, pe parcursul anului 2020 s-au
înregistrat 18 cazuri în anul 2019 au fost înregistrate 47 cazuri de contrabandă cu droguri, față de
anul 2018- 63 cazuri. (Figura 1)

Figura 1. Cazurile de contrabandă de droguri înregistrate pe teritoriul RM, anul 2018-2020

Sursa: MAI, elaborat de autor, în baza datelor prezentate pe site-ul oficial

Totodată, în ultima perioadă în Republica Moldova se atestă schimbarea metodei de
comercializare a drogurilor și a plăților pentru drogurile procurate. Circuitul ilegal al acestora
și plata pentru ele s-a transferat în mediul online.

Astfel, fenomenul comercializării drogurilor în mediul online s-a început prin folosirea
aplicațiilor VIBER şi TELEGRAM instalate pe telefoanele mobile iar achitarea pentru drogurile
procurate se efectua prin intermediul terminalelor de plată electronice QIWI și B PAY. Ca urmare
a dezvoltării acestui flagel organizatorii pe parcursul anului 2019 au întreprins măsuri noi de
îmbunătățire şi securizare a activităților ilegale în așa mod efectuîndu-se transferul activităților
ilegale din mediul online deschis (platforma LEGALIZER) în mediul DARKNET, iar în ultima
perioadă s-a efectuat transferul activităților ilegale pe platforma criptată HYDRA, iar achitarea
pentru drogurile procurate se efectuează prin monede virtuale (BITCOIN, LITECOIN,
ETHERIUM, etc.,).

Informaţia cu privire la preţul drogurilor ilegale este obţinută de MAI din rapoartele
confidențiale ale informatorilor, din cunoştinţele dobîndite în cadrul acţiunilor operative, precum
şi din observaţiile personale în timpul activităţilor sub acoperire. Preţurile drogurilor ilegale de pe
piața Republicii Moldova nu au înregistrat schimbări esenţiale în anul 2022 . Cu referire la anul
2022, fenomenul dat s-a menținut în continuare, au crescut numărul cazurilor și a capturilor de
droguri comercializate în mediul online cu utilizarea diferitor aplicații și sisteme informaționale.
Activitățile desfășurate în anul 2022 s-au axat în special pe depistarea timpurie, lichidarea
magazinelor online și reținerea persoanelor implicate (Figura 2).
 Figura 1. Combaterea comerțului online de droguri, anii 2021-2022

Legendă:
2021 – verde;
2022 – albastru.
Sursa: MAI, elaborat de autor, în baza datelor prezentate pe site-ul oficial
Astfel, prin prisma analizei datelor infracțiunilor legate de droguri în coraport cu gravitatea
infracțiunilor denotă faptul că marea partea a acestora se încadrează în categoria celor mai puțin
grave și ușoare. Zona de nord a țării se clasează pe primele poziții în ceea ce privește traficul cu
marijuana și etnobotanice. Totodată, traficul cu etnobotanice, marihuana, amphetamine și
heroină este sporit în raioanele din zona centrală a țării. Conform datelor statistice pe parcursul
anului 2020 se observă o descreștere a persoanelor anchetate pentru trafic de droguri, trimise în
judecată.

3.3. Programe școlare și extrașcolare privind reducerea cererii de droguri

În RM, la etapa actuală, sunt implementate măsuri orientate spre prevenirea consumului
de droguri în rîndurile elevilor și educația extrașcolară sunt prevăzute în Legea Republicii Moldova
nr. 713 din 6 decembrie 2001 ”Privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool,
consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope”.
Acţiunile practice sunt stabilite în Planul naţional de acţiuni pentru anii 2020-2021 parte
componentă a Strategiei Naţionale Antidrog pe anii 2020-2027. Prioritatea principală a acestora
constă în stoparea creşterii/reducerea consumului de droguri în societate, în special printre
minori şi contribuirea la stoparea creşterii/diminuarea consumului de droguri ilegale injectabile.
În scopul sensibilizării, educare și prevenirii consumului de droguri de către colaboratorii IMSP
Dispensarul Republican de Narcologie în colaborare şi cu participarea ONC-urilor au fost
lansate campanii naţionale, o serie de activităţi educaţionale, informaţionale şi de colaborare:
− prelegeri în instituțiile școlare și superioare de învățământ,
− seminare de instruire,
− seminare informative
desfăşurate în şcoli, instituţii superioare de învăţămînt pe teme de interes legate de prevenirea
traficului şi consumului de droguri sau teme conexe.
În instituțiile de învățământ primar și secundar general, prevenirea consumului de droguri,
alcool și tutun se realizează continuu, prin intermediul Curriculei, atât la disciplinele obligatorii
(”Educație civică, ”Biologie”, ”Chimie”, ,,Dezvoltare personală,, , ,, Educație pentru societate,,
), cât și în cadrul disciplinei opționale ”Educația pentru sănătate”.
Disciplina Dezvoltare personală, a câte 1 oră săptămânal, în învățământul primar, gimnazial
și liceal și a fost implementată în conformitate cu prevederile Curriculumului. Disciplina
obligatorie „Dezvoltarea personală” este structurată în 5 module, unul din ele fiind Modul sănătos
de viață, care îi ghidează pe elevi în aspecte ce ţin de sănătatea fizică, emoţională, alimentaţia
sănătoasă, contracararea viciilor: droguri, alcool, fumat, influenţe de diferit gen etc. și care include
așa unități de conținut ca: Spune NU drogurilor și altor substanțe, pericolul consumului
drogurilor, pericolul consumului medicamentelor fără prescripţia medicului, impactul consumului
de droguri asupra sănătăţii fizice, mintale și emoţionale în adolescenţă, dependența de droguri și
substanțe nocive, prevenirea consumului, consecinţe personale și sociale. Disciplina opțională
„Educație pentru sănătate” (clasele I-XII) a fost studiată în 474 de instituții de învățământ primar
și secundar general.
În anul 2020, implementarea programelor interactive de prevenire a consumului de droguri
în învățământul profesional tehnic, s-a realizat prin diverse activități la orele de dirigenție (1
oră/săptămână), în cadrul disciplinei obligatorii Educația civică (1 oră/săptămână) şi prin
activități extracurriculare cu tematica prevenirii consumului de droguri, alcool și tutun (cursuri,
seminare, mese rotunde) cu participarea, inclusiv a profesorilor, profesorilor-diriginți, părinților,
psihopedagogilor.
În instituțiile de învățământ profesional tehnic secundar și postsecundar pentru elevii anului
I se predă disciplina „Decizii pentru un mod sănătos de viață”. Obiectivul principal - formarea
competenţelor de a reduce riscurile de sănătate pentru sine şi pentru cei din jur; de a analiza
consecinţele diferitor opţiuni comportamentale în situaţii de risc pentru sănătate.

3.4. Detenția și alternativele detenției persoanelor ce comerciazliează sau consumă

substanțe stupefiante
Criminalitatea legată de droguri, prin consecinţele sale de ordin social, economic,
medical, cultural şi politic cauzează prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar şi
celor ale societăţii, ale multor persoane particulare, atentează la viaţa şi sănătatea cetăţenilor,
influenţează în mod demoralizator asupra conştiinţei şi comportamentului oamenilor.
 Codul Penal al Republicii Moldova prevede un capitol aparte intitulat: ”Infracţiuni contra
sănătăţii publice şi conviețuirii sociale”, în care sunt desemnate articolele care prevăd pedeapsa
cu amendă, munca neremunerată în folosul comunităţii, închisoarea şi privarea dreptului de
a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen stabilit de instanţa
de judecată. Astfel, categoriile de infracţiunile cuprinse în art.217-219 prevăd pedepsele descrise
mai sus conform gradului de gravitate, determinat de instanţă.
Legislația procesual-penală a Republicii Moldova prevede posibilitatea aplicării unui cerc
divers de măsuri preventive, care să constituie alternative la detenție și în cazul incriminării unor
infracțiuni grave, deosebit de grave etc. Reieșind din reticența aplicării unor măsuri non-privative
de libertate, se impune studierea suplimentară a cauzelor și totodată identificarea soluțiilor ce ar
impulsiona asigurarea deplină a principiului de cercetare a persoanei suspectate primordial în
condiții de libertate, în special în cazul unor categorii de subiecți mai vulnerabili. Pentru facilitarea
reintegrării socială a persoanelor aflate în conflict cu legea, în Republica Moldova s-a introdus
monitorizarea electronică, fiind reglementată prin Legea nr.138 din 03.12.2015.
Persoanele dependente de droguri care au săvârşit infracţiuni pot fi trimise pentru tratament
obligatoriu de dezintoxicare ca urmare a hotărîrii instanţei de judecată. Statul ar trebui să dezvolte
o serie de alternative pornind de la reducerea totală a pedepsei penale pentru consum de droguri și
aplicarea unor pedepse mai mult contravenționale sau cele care nu privează persoana de libertate,
cum ar fi:
− munca neremunerată în folosul comunității,
− anumite acțiuni de voluntariat,
− arestul la domiciliu,
− programe de tratament și reabilitare.

Organizațiile de profil din Moldova își propun o altă abordare privind problema consumului
de droguri:
1. schimbarea legislative;

2. scheme de referire în care să se implice poliția locală prin informarea despre existența
serviciilor de reabilitare oferindu-i posibilitatea de alegere.

La modul practic, astăzi, statul achită mult mai mult pentru încarcerarea unei persoane care
consumă droguri, decât ar încadra-o în servicii de reabilitare. De către Promo-Lex în colaborare
cu Uniunea pentru prevenirea HIV și reducerea riscurilor (UORN) a fost elaborat draftul de
concept privind implementarea măsurilor alternative arestului preventiv și pedepselor privative de
libertate în cazurile asociate consumului de droguri. Ca o alternativă propusă de societatea civila
este un program educațional sau un program de asistență psiho-socială care vine să răspundă
necesităților.
 CONCLUZII CAPITOLUL III

Problematica drogurilor este vastă, aceasta datorându-se atitudinii îngăduitoare manifestată,

de-a lungul timpului, care a permis traficului şi consumului de droguri să atingă proporţiile
îngrijorătoare de astăzi. În ciuda măsurilor luate pe plan național, cât şi de către state, la nivel
internațional, inclusiv în ţara noastră, numeroase reţele de traficanţi, uneori cu complicitatea
„gulerelor albe”, reuşesc să distribuie droguri unui număr mare de persoane, mai ales tinere, care,
devenind dependente, urmare tulburărilor neuropsihice ce se produc, comit fapte grave prevăzute
de legea penală, pentru obţinerea banilor necesari procurării „dozelor”, în continuă creştere.
Avându-se în vedere urmările nefaste pentru toxicomani şi pericolul creşterii criminalităţii,
este necesar să se intensifice studiul criminologic al problematicii drogurilor, pentru găsirea celor
mai eficiente metode de luptă împotriva acestui flagel, astfel încât să se poată ajunge până la vârful
„piramidei”, în fiecare caz supus cercetării penale, ceea ce ar permite anihilarea reţelelor de
traficanţi în întregime, şi nu doar luarea de măsuri împotriva micilor distribuitori, ce sunt în
legătură directă cu consumatorii prinşi ori care se autodenunţă, solicitând sprijinul organelor
specializate pentru dezintoxicare. Nimeni nu ştie, cu exactitate, câţi dependenţi de droguri există.
Statisticile oficiale, pe care autorităţile le obţin cu greu, şi care adesea sunt depăşite, recunosc
faptul că numărul celor implicaţi este cu mult mai mare. Dependenţa de tutun, alcool şi barbiturice,
este o problemă mondială, care priveşte sănătatea şi bunăstarea a milioane de oameni, însă cu mult
mai gravă este utilizarea în mod frecvent a narcoticelor „tari”, a căror răspândire se intensifică, în
ciuda eforturilor unor ţări de a controla fenomenul. Astfel, Strategia Națională Antidrog și planul
de acțiune antidrog definește obiectivele și acțiunile necesare a instituțiilor, pentru reducerea
dimensiunii fenomenului drogurilor la nivel național, studierea necesităților, identificarea
problemelor societății precum și combaterea acestui fenomen, în acest sens, a fost evidențiată și
data de 26 iunie, ca fiind “Ziua Internațională împotriva Consumului și Traficului ilicit de
droguri”.
 CONCLUZII GENERALE
Despre cum am menționat și în fiecare subcapitol a acestui studiu, în toate țările cu economie
de piață a fost, este, și, aparent, va exista o economie neobservată, ce presupune și comerț și traffic
ilicit. Amploarea acestui fenomen poate fi diferită, însă nici una dintre țări nu a reușit să lichideze
complet fenomenul dat. Această tendință poate fi comparată cu infracțiunile criminale.
Amploarea fenomenului poate fi redusă, dar este, practic, imposibil de eliminat totalmente.
Deşi în luvrare se folosește termenul de crimă, el declară că analiza intenţionează să fie
suficient de generală pentru a acoperii toate contravenţiile, nu numai crimele – cum sunt omorul,
jaful sau ultragiul fizic, care ocupă atâtea spaţii în paginile ziarelor – dar şi evaziunea fiscală aşa-
calificată ca o crimă a „gulerelor albe”, comerţul ilicit şi alte contravenţii.”, ce la etapa actuală
ocupă circa 48% din costurile economice totale, unde aproximativ 26 % este prezentat de către
comerțul cu bunurile și serviciile ilegale, aceasta ne costă și ne costă mult, astfel aceste 48% chiar
poate reprezenta doar jumătate din pierderea netă a societăţii, nu numai din cauză că sunt omise
costurile multor crime ale „gulerelor albe” (în special frauda), dar şi pentru că sunt omise mare
parte din pierderi chiar şi pentru crimele enumerate.
În Republica Moldova, în loc sa se intreprinda masuri privind perfecţionarea legislatiei
naţionale in care exista multe lacune la acest capitol, se insistă pe idea că eficacitatea bugetară
remitenţele sunt extreme de eficiente pentru activitatea bugetară. Practic, este imperativ necesar
de a ajusta legislaţia Republicii Moldova la standardele Uniunii Europene. Prevenirea şi
combaterea comerțului tenebru și ilicit nu poate fi complet eradicat şi aceasta pentru că legi
perfecte la acest capitol nu există, iar inventivitatea răufăcătorului nu are limite şi, mai mult decât
atât, oricât de drastice ar fi sancţiunile aplicate întotdeauna vor exista cei, pentru care câştigurile
din fraudarea legislației vor depăşi riscurile la care aceştia se expun. Acest fenomen îşi va face
simţită prezenţa atât timp cât va exista şi drogul, armele, produsele contrafacute sau oricare altă
formă de ademenire sub forma a banilor ușori.
Pentru combaterea efectivă a comerțului ilicit și apărții tenebre a acestuia sunt oportune
cîteva măsuri, care trebuie întreprinse fără întârziere:

− Perfectarea cadrului legal-normativ existent şi armonizarea lui – care este în process,

dar avem încă mult, ba chiar foarte mult de muncit asupra acestui aspect;

− Eficientizarea continuă a instituţiilor de combatere a comerțului ilicit cu arme,

substanțe stupefiante sau droguri, adică eliminarea din subdiviziunile MAI, a acelor
“agenți patogeni” prin prisma cărora și se ramifică comerțul pe exterior;
 − Amplificarea sistemului de pedeapsă în vigoare, asigurând aplicabilitatea şi transparenţa
rezultatelor combaterii acestor fenomene sub diferite forme, mediatizarea acestora;
achiziții publice etc.

− Promovarea de programe publicitare informativ-instructive accesibile pentru cetăţenii

de rând. Protejarea intereselor comunităţii şi lupta împotriva fraudei şi a altor activităţi
ilegale în defavoarea intereselor financiare ale acestora reprezintă un obiectiv principal al
politicii Uniunii Europene si a Republicii Moldova.
Pentru o ţară care doreste sa intre în Uniunea Europeană, toate politicile trebuie să recurgă
din sistemul economic, și ar trebui să includă o puternică presiune asupra economiei subterane, a
corupţiei, infracţionalităţii economice şi fraudei fiscale.
 BIBLIOGRAFIA
I. LEGI ȘI ACTE NORMATIVE
1. Convenţia din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope [Accesat la
19.01.2023] Disponibil: http://www.anagov.ro/upl/ro/
2. Monitorul Oficial din 29 noiembrie 2005: Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul
juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope.
3. Legea nr. 231 Din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, În: Monitorul Oficial al
RM;
4. Legea nr. 278 din 14.12.2007 privind controlul tutunului, În: Monitorul Oficial al RM;
5. Legea nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a
producţiei alcoolice* În: Monitorul Oficial al RM;
6. Legea nr. 284 din 22.07.2004 privind comerțul electronic, În: Monitorul Oficial al RM;
7. Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător,
În: Monitorul Oficial al RM;
8. Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație În: Monitorul Oficial al RM;

II. LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

9. Bramley-Harker E et al., Mind the gap: sustaining improvements in the NHS beyond
2008. London, NERA Economic Consulting, Frontier Economics and BUPA, 2006, p.75.
10. Cojanu V., Rolul comerţului exterior în strategia dezvoltării economice, referat de
doctorat, ASEM, 1997.
11. Dumitrescu S., Economie Mondială, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.75.
12. Enos, Sandra L. (2012). „Iron Pipeline”. În Gregg Lee Carter. Guns in American Society:
An Encyclopedia of History, Politics, Culture, and the Law. ABC-CLIO. pp. 440–
44. ISBN 9780313386701. Accesat în 30 ianuarie 2023.
13. Friedman „Capitalism şi libertate”, Editura Enciclopedică, Bucureşti 1995 Gutmann, P.
M. (1977). The Subteranean Economy. Freiburger. p.25
14. Moldovanu D. Economia Relaţiilor externe. Chişinău, EdituraABC, 2011, 240 p.167-170.
15. Mossialos E., Le Grand J., Health Care and Cost Containment in the European Union,
Aldersot, Ashgate, 1999, p.3
16. Schroeder, Matt & Lamb, Guy (2006). „The Illicit Arms Trade in Africa” (PDF). African
Analyst. Arhivat din original (PDF) la 21 februarie 2007. Accesat în 30 ianuarie 2023.
17. Ţurlea S., Bomba drogurilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 269-270;
18. Whitney, Craig R. (decembrie 2012). „Ruling Arms”. World Policy Journal. Arhivat
din original la 28 decembrie 2012. Accesat în 28 decemrie 2022.

III. WEBOGRAFIE
19. www.european-union.europa.eu;
20. www.bns.md;
21. www.europa.eu;
22. www.dexonline.ro;
23. www.irek.ase.md;
24. www.mae.ro;
25. www.imf.org;
26. www.consilium.europa.eu.