MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA “RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE”
SPECIALITATEA “Relații Economice Internaționale”
secția învățământ cu frecvență redusă

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ
“Crizele UE și căi de depășire”
INTEGRARE ECONOMICĂ ȘI ECONOMIE EUROPEANĂ

Autor: Constanția LUPAȘCIUC,

studentă anul II, sem.III, 2022-2023,
grupa EMREI 211FR,
tel.:+373 60 81 42 80,
mail: lupasciuc.constantia@bk.ru,
asem.emrei211fr@gmail.com
_______________________________
semnătura

Coordonator științific: Mihai HACHI,

conferențiar universitar,dr. în geografie
ASEM
mail: mihaihachi@gmail.com,
_______________________________
semnătura

Chişinău, 2023
 CUPRINS
ABREVIERI...................................................................................................................................3
INTRODUCERE...........................................................................................................................4
DOCUMENTAREA TEORETICĂ.............................................................................................6
CAPITOLUL I. CRIZELE ECONOMICE LA NIVEL CONCEPTUAL ȘI INFLUENȚA
ACESTORA ASUPRA UE...........................................................................................................6
1.1. Aspecte teoretice privind criza la nivel conceptual și criza la nivel european..........6
1.2. Uniunea Eurpeană – istorie marcată de crize și perioade de evoluție.......................7
1.3. Opinii proprii privind eventualele crize ale UE...........................................................9
CAPITOLUL II. MĂSURI DE DEPĂȘIRE A CRIZELOR ÎN UE.......................................11
1.1. Rolul UE în gestionarea crizelor în spațiul European...............................................11
1.2. Măsuri de gestionare a criselor prezentate de UE.....................................................12
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND CRIZA ENERGETICĂ LA NIVELUL UE
PENTRU ANUL 2021.................................................................................................................15
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................18
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................20

2
 ABREVIERI
BCE Banca Centrală Europeană
BEI (EIB) Banca Europeană de investiții
BERD (EBRD) Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
BM Banca Mondială
CE Comisia Europeană
EUR Euro (moneda zonei euro)
FEI Fondul European de Investiții
FMI Fondul Monetar Internațional
FNN Fluxul net de numerar
IDU Indicele Dezvoltării Umane
ISD Investițiile Străine Directe
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ONU Organizația Națiunilor Unite
PIB Produsul Intern Brut
SUA (US) Statele Unite ale Americii
UE Uniunea Europeană
USD Dolari americani
VN Valută Națională
FPÖ Partidul Libertății din Austria
UE Uniunea Europeană
NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
PSAC Politica de Securitate și Apărare Comună
OPE Oil Price Escalation
GOG Gas-on-gas competition
TTF Title Transfer Facility
SEAE Serviciul European de Acţiune Externă

3
 INTRODUCERE

Prezentul studiu, reflectă o analiză detaliată privind crizele cu care se confuntă/s-a

confurntat UE și compactează toată informația important privind metodele de depășire a acestora
promovate de uniunea europeană.

Actualitatea temei este prezentată prin ideea că crizele au fost și vor fi acea furtună sau
soare a fiecărei economii în parte, care au un impact major asupra evoluţiei economiei unei ţări,
prin crearea unui dezechilibru major la nivel macroeconomic, incidentele fiind de natură politică,
financiară, economică şi socială.

Scopul acestui studiu, îl constituie cercetarea și analiza aspectelor teoretice și practice

vizând fenomenul criză, precum și a metodei de combatere a acesteia la nivelul economiei UE și
a economiei naționale a țărilor de refință din mai multe perspective.

Obiectivele cercetării sunt:

- de a studia situația contemporană în domeniul crizelor la nivelul UE;
- de a determina și analiza elementele modelului de crize la nivelul UE și a altor state;
- de a identifica tipurile de măsuri de combatere a acestor fenomene la nivelul Uniunii
Europene;
- de a evidenția particularitățile fenomenului la nivelul UE;
- de a analiza o situație de criză de deosebită actualitate, prin intermediul prezentării
concluziilor, expunerii opiniilor propria și a aspectelor de prezentare grafică și
analiză;
- de a formula recomandări și concluzii în vederea celor analizate.

Subiectul investigat este prezentat de tematica studiului – Crizele UE și căile de depășire,

în sensul raporturilor de cauzalitate, modalitățile cât și căile de diminuare a acestui fenomen
economico-social de o extremă complexitate și de o maximă importanță cu care statele se
confruntă astăzi și a căror consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult.

Metodologia cercetării și baza informațională, în acest sens, au fost studiate cursuri,

monografii, precum și articole și studii de specialitate, scrise de autori autohtoni cât și străini,
dicționare, legislații interni (a Uniunii Europene și Internaționale), programe, strategii, rapoarte,
precum și site-uri ale unor instituții și organizații de prestigiu. În acest sens, apreciem de o reală
importanță efectuarea unei cercetări temeinice a acestui fenomen, în scopul adoptării politicilor
și măsurilor necesare limitării pe cât posibil a efectelor nefaste ale crizelor. Ca metode de

4
cercetare s-au folosit: analiza economico-financiară, studiul comparativ, sinteza, metoda
observării și metoda deducerii.

Structura lucrării este compusă din introducere, lista abrevierilor, două capitole și un
studio de caz, concluzii generale și recomandări și bibliografii. Lucrarea este efectuată pe un
volum de 21 pagini.

În primul capitol, întitulat CRIZELE ECONOMICE LA NIVEL CONCEPTUAL ȘI

INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA UE, ce este compus din două subcapitole, ne propunem
să întrunim aspectele pur teoretice privind dezvoltarea și evoluția crizelor la nivel general și
European, cât și definirea acestuora și oferirea bazei informaționale necesare (a terminologiei)
corespunzătoare subiectului, cu care nemijlocit, trebuie să cunoaștem cum să operăm, cât și
evidențierea tuturor cauzelor ce condiționează apariția acestui fenomen și a consecințelor asupra
economiei UE în ansamblu.

Capitolul doi - MĂSURI DE DEPĂȘIRE A CRIZELOR ÎN UE, este mai mult unul

analitic, prin care am reflectat totalitatea bazei informaționale cu care am operat, din acest motiv,

se atestă și prezența unui număr ridicat de referințe la etapa dată. Totodată, la această etapă, am

subliniat problemele deja existente la nivelul Economiei UE, cauzele crizelor, cât și am trasat de

aici tematica studiului de caz din capitolul următor.

Capitolul trei – reflectă un STUDIU PRACTIC PRIVIND CRIZA ENERGETICĂ LA

NIVELUL UE PENTRU ANUL 2021, fiind și un capitol cu este unul cu caracter sugestiv, la

această etapă a avut loc analiza crizei energetice la nivelul UE și a economiilor Mondiale, cât și

din perspectiva practicilor internaționale evidențiate. În același sens, acesta sugerează soluții, cu

referire la problemele evidențiate inițial, se fundamentează propunerile, concluziile și

recomandările, care mai apoi se expun în secțiunea concluzii generale și recomandări.

BIBLIOGRAFIA cuprinde sursele bibliografice utilizate în elaborarea prezentei lucrări,

ce sunt în număr de 24. Aceasta este strucurată pe 3 elemente: legi și acte normative, lucrări

științifice, și webografia.

5
 Partea ilustrativă a prezentei lucrări este reprezentată de 2 figuri și 1 tabel. În același

sens, aceasta nu este suținută de anexa din motivul excedentării numărului de pagini stabilite în

regulament.

DOCUMENTAREA TEORETICĂ

CAPITOLUL I. CRIZELE ECONOMICE LA NIVEL CONCEPTUAL ȘI INFLUENȚA

ACESTORA ASUPRA UE

1.1. Aspecte teoretice privind criza la nivel conceptual și criza la nivel european
Criza economică1, conceptual este o perioadă de declin economic care poate avea mai
multe cauze, astfel aparând în perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, care între
anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Fazele
crizei economice se manifestă printr-o perioadă de stagnare, de recesiune însoțită de inflație,
cauzate de o conjunctură complexă.
Un concept derivat din noţiunea de „criză” este cel al „managementului crizei” şi
presupune activitatea reactivă direcţionată spre escaladarea crizei. În acest context, condiţiile
esenţiale privind gestionarea unei situaţii de criză reprezintă atât o identificare corectă, cât şi o
explicare a conţinutului acesteia de către cei implicaţi în soluţionarea ei. În acest sens, putem
spune că managementul unei situaţii de criză poate fi perceput asemenea unui sistem integrat
care cuprinde organizaţii cu acţiuni şi măsuri, care împreună urmăresc, pe de o parte, ca situaţia
de criză să fie adusă sub controlul celor implicaţi în soluţionarea acesteia, iar pe de altă parte, să
fie asigurate condiţiile necesare, astfel încât cei implicaţi în soluţionarea crizei să poată modela
direcţia de evoluţie şi să adopte, în cele din urmă, soluţiile necesare. În literatura de specialitate,
au apărut sintagme, precum „managementul situaţiilor de criză”, „gestionarea crizelor”, care
sugerează o preocupare constantă de unire a eforturilor, în scopul lichidării conflictului,
indiferent de tipul sau de categoria acestuia, precum şi o abordare complexă şi documentată a
situaţiilor care le generează. Accent deosebit se pune pe modalităţile concrete de soluţionare a
crizei. Este necesar să se facă o delimitare conceptuală a celor doi termeni, în vederea stabilirii
acelui termen care ar fi corect de utilizat în acest context.
Reflecțiile filosofice de referință de criză europeana încep, cronologic vorbind, cu
Nietzsche2, a cărui opera este veritabilă placa turnantă a discursului european asupra Europei.
Hegel nu a facut altceva decât să perceapă și să preia filosofic criza structurala a modernitatii si
să-i caute o soluție într-o filosofie a reconcilierii opușilor si o metafizică a spiritului absolut. Se
1
Charles P. Kindleberger and Robert Aliber (2005), Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises,
5th ed. Wiley, ISBN 0-471-46714-6,
2
Web, sursa: http://repository.utm.md/,
6
poate spune, cu o justificare echivalenta, ca Nietzsche inaugureaza discursul filosofic asupra
europenitatii caci, intr-adevar, de la studiile sale de inceput la Nasterea tragediei si, apoi, la
Voința de putere, el preia filosofic criza europenitătii și-i caută o soluție într-o filosofie a supra-
omului si o metafizica a eternei deveniri.
În ce constă, în definitiv, criza europeană? Fără îndoiala Europa a intrat in secolul XX cu
o situație caracterizată de mari descoperiri științifice, de o extraordinară efervescență creatoare în
filosofie și arta, de relansarea productiei industriale, ca urmare a promovării de noi tehnologii, de
consolidare a dominației în colonii. Europa era, înca, intelectual, știițific, politic, centrul lumii. În
același timp, în ea germinau forțele care anunțau criza si completa schimbare a situației.
Creșterea demografică și, mai ales, a nivelului instrucției, în general, trimitea autoritarismul la
muzeu și deschidea era "civilizatiei populare". Revoluția transporturilor, cuplata cu creșterea
substanțială a producției industriale, a pus sub semnul intrebării ordinea politica de la sfârsitul
secolului, stimulând două mișcări contradictorii:

1. dezmembrarea organizarii in Europa Centrala si Rasariteana și constituirea de state

naționale;
2. conflictele statelor nationale europene.

Diferitele proiecte de unificare europeană elaborate în istoria europeană au emanat din

contexte diferite. Unele din contexte în care ţările europene erau periclitate din exterior (de
pildavenirea spre vest a musulmanilor), altele din contexte în care o putere europeană a încercat
sa ia sub control restul continentului (acţiunile napoleoniene), în sfârşit, alte contexte în care
organizarea interioară caracteristică Europei s-a prăbuşit sau a fost percepută că fiind în curs de
prăbuşire (reflecţiile lui Nietzsche asupra culturii europene).

1.2. Uniunea Eurpeană – istorie marcată de crize și perioade de evoluție

De la naşterea sa în 1957, Uniunea Europeană a trecut cu bine prin multe crize, iar
decizia Marii Britanii de a pleca este printre cele mai grave. Cu o nouă amânare a Brexitului care
prelungeşte întregul proces, facem o recapitulare a altor perioade de grea încercare din istoria
uniunii.
- De Gaulle se opune prin veto Marii Britanii
În 1963, preşedintele francez Charles de Gaulle s-a opus prin veto intrării Marii Britanii
în Comunitatea Economică Europeană, precursoarea Uniunii Europene, înfiinţată în 1957 de şase
ţări - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda. O face din nou în 1967, dar Marea
Britanie intră în cele din urmă în 1973. Preşedintele francez Charles de Gaulle a spus "non"
aderării Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană în 1963 şi 1967.
- "Scaunul Gol"
7
 În 1965, în ceea ce este cunoscută sub numele de criza "scaunului gol", un impas apărut
dintr-o dispută privind finanţarea bugetară, de Gaulle îi retrage pe reprezentanţii francezi din
activităţile comunitare timp de şapte luni.
- Thatcher se luptă pentru rabat
În 1979, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher cere un rabat pentru contribuţia ţării
sale la bugetul european şi ar fi declarat: "Îmi vreau banii înapoi".După cinci ani de negocieri
feroce, Londra îşi asigură rabatul anual la un summit în 1984. Marea Britanie şi-a garantat un
rabat în 1984, după ce Margaret Thatcher a ameninţat cu oprirea plăţilor.
- Danezii resping tratatul
În 1992, danezii şochează Europa când respind Tratatul de la Maastricht care a instituit
UE şi a pus bazele uniunii monetare europene. Ei abia aprobă o versiune modificată în 1993,
după ce Danemarcei i se acordă o mai mare autonomie în materie de apărare, monedă, cetăţenie
şi cooperare judiciară. Alegătorii danezi au aprobat Tratatul de la Maastricht în 1993, după ce
iniţial au respins documentul care a creat Uniunea Europeană.
- Comisia Europeană demisionează
În 1999, Comisia Europeană condusă de luxemburghezul Jacques Santer demisionează în
masă în urma unui raport care denunţa responsabilitatea sa în cazuri de fraudă. Jacques Santer a
condus Comisia Europeană între 1995 şi 1999 înainte de a demisiona din cauza unui raport
extrem de critic.
- Austria sancţionată
În 2000, Partidul Popular Austriac (ÖVP, conservator) alege Partidul Libertăţii din Austria
(FPÖ, extrema dreaptă) ca partener mai mic al coaliţiei sale, ceea ce a şocat Europa şi a condus
la sancţiuni ale UE pentru câteva luni. FPÖ intră din nou la guvernare în 2017, de această dată
fără a supăra Bruxellesul. Austria a fost sancţionată după ce liderul de extremă dreaptă Joerg
Haider s-a alăturat guvernului de coaliţie.

- Constituţia respinsă
În 2005, alegătorii francezi au respins un proiect de Constituţie europeană propus prin
Tratatul de la Lisabona, urmaţi trei zile mai târziu de alegătorii olandezi. Liderii europeni şocaţi
reuşesc să obţină un tratat ratificat la sfârşitul anului 2009, cu dispoziţii menite să
îmbunătăţească funcţionarea instituţiilor UE extinse. În 2005, alegătorii francezi au respins prima
Constituţie a UE într-un referendum naţional.
- Datoria greacă
În 2009, Atena anunţă o creştere accentuată a deficitului său public, declanşând o criză
financiară în zona euro. Mai întâi Grecia, apoi Irlanda, Portugalia, Spania şi Cipru solicită ajutor
8
din partea UE şi a Fondului Monetar Internaţional, care cer în schimb o disciplină fiscală strictă.
Câţiva şefi de guvern cad în timp ce măsurile de austeritate provoacă o reacţie populară.
- Criza migraţiei
În 2015, Europa este lovită de cea mai gravă criză migratorie de la sfârşitul Celui de-Al
Doilea Război Mondial. Liderii UE se luptă să elaboreze un plan de acţiune comun, în timp ce
mai mulţi membri ai UE refuză să ia o parte din refugiaţi. În septembrie 2015, Germania, care
până atunci îi primise pe refugiaţi, restabileşte controalele la frontieră, o acţiune urmată rapid de
alte ţări. În 2015, peste un milion de migranţi au sosit în Europa, mulţi intrând prin Grecia.
- Brexit
În iunie 2016, britanicii votează în proporţie de 52 faţă de 48% în favoarea părăsirii UE,
punând Marea Britanie pe cale să devină prima ţară ce iese din bloc. Londra şi Bruxellesul se
angajează în negocieri dure de divorţ - prim-ministrul britanic Theresa May demisionează pe
parcurs - iar termenul este amânat de două ori până la 31 octombrie 2019. La 17 octombrie,
Londra şi Bruxellesul anunţă un proiect de acord Brexit, care a fost aprobat de parlamentul
britanic şi de liderii UE. Totuşi, parlamentarii britanici au respins calendarul accelerat de
dezbatere a legislaţiei de implementare a acestui acord pe care premierul Boris Johnson îl
întocmise în aşa fel încât Brexitul să se realizeze la data stabilită, 31 octombrie. În urma
respingerii acestui calendar, Johnson a decis să retragă din parlament acordul privind Brexitul şi
să ceară alegeri anticipate, precum şi o nouă amânare a ieşirii din UE.
Noua dată-limită pentru Brexit - a treia în tot atâţia ani - este acum 31 ianuarie 2020,
după ce solicitarea Londrei pentru o amânare a fost aprobată de Bruxelles.

1.3. Opinii proprii privind eventualele crize ale UE

Criza economică și financiară actuală reprezintă cel mai sever episod de acest gen pe
parcursul ultimelor generații – aşa cum rezultă din Rapoartele Comisiei Europene. Impactul
asupra economiilor statelor membre ale UE s-a materializat sub următoarele forme:
- a restricționării creditării,
- reducerii încrederii la nivel economic,
- sub forma unei contracții serioase a la nivelul cererii și a schimburilor comerciale.
Sunt elemente care au determinat reducerea activității investiționale, a producției, dar și a
utilizării capacităților de producție, în special în domeniul construcțiilor. Pe termen mediu și pe
termen lung se apreciază că adevărată problemă ridicată - profunzimea crizei o reprezintă
presiunea asupra competitivităii afacerilor, cu consecințelor la nivelul forței de muncă sau a
degradării capitalului tehnologic și uman, totodată, în contectul situațiilor actuale, aș putea
enumera alte două crize economice fundamentale ale UE:
9
 - Pandemia COVID-19
Anul 2022, a influențat considerabil UE din mai multe aspect, în contextual pandemiei
Covid-19 ce a marcat în mod definitoriu atât statele membre, cât şi activitatea la nivel european,
impunând decizii de natură economică și socială radicale. A fost mobilizată la nivel european o
serie amplă de instrumente și măsuri, dintre care unele existau deja și au fost doar adaptate, altele
au fost special create pentru a răspunde noilor provocări. Au fost astfel formulate decizii majore
de natură economică și financiară, unele cu aplicabilitate imediată (cum a fost cazul flexibilizării
regulilor de utilizare a fondurilor europene), altele vizând crearea de instrumente mai ample de
susținere a redresării economice, precum Planul european de relansare economică, cu o valoare
fără precedent, de 1800 miliarde euro. 
- Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei
Începând cu a doua jumătate a anului 2021, s-a înregistrat un salt brusc al prețurilor
energiei în UE și în întreaga lume. Prețul combustibililor a crescut și mai mult ca urmare
a agresiunii neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei, care a generat, de
asemenea, preocupări legate de securitatea aprovizionării cu energie în UE. Decizia Rusiei de a
suspenda livrările de gaze către mai multe state membre ale UE a afectat și mai mult situația, în
acest context, acest subiect și fiind sursa studiului meu de caz în cadrul acestei cercetări.

10
 CAPITOLUL II. MĂSURI DE DEPĂȘIRE A CRIZELOR ÎN UE

1.1. Rolul UE în gestionarea crizelor în spațiul European

Într-o lume interconectată nu există o criză majoră care să nu aibă repercusiuni asupra
mapamondului, şi, desigur, nu există nicio criză care să nu afecteze Uniunea Europeană şi
reţeaua sa mondială de parteneriate politice şi economice. Majoritatea crizelor au dimensiuni
locale, regionale şi internaţionale. Managementul crizelor este o componentă a politicii de
securitate şi apărare externă a Uniunii Europene şi, ca urmare a adoptării unei noi Strategii
globale pentru politica externă şi de securitate a Uniunii Europene (2016), modul de gestionare a
crizelor a fost perfecţionat, prin reformarea instituţională şi prin crearea unui mecanism nou de
răspuns la crize.
Uniunea Europeană (UE) şi Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) au semnat, la data de
24.11.2003, Declaraţia comună privind cooperarea în domeniul managementului crizelor.
Uniunea Europeană promovează două concepte fundamentale, şi anume:
- „securitatea democrată”, potrivit căruia dezvoltarea democraţiei exclude războiul dintre
statele care o adoptă, ca sistem de organizare,
- „securităţea prin dezvoltare”, potrivit căruia stabilitatea şi securitatea statelor cresc direct
proporţional cu nivelul lor de dezvoltare economică.
Tratatul de la Lisabona reprezintă încununarea eforturilor, depuse de-a lungul anilor,
menite să reformeze şi să modernizeze funcţionarea Uniunii Europene, astfel încât aceasta să
poată răspunde nevoilor a peste o jumătate de miliard de cetăţeni europeni şi să facă faţă
provocărilor cu care se confruntă lumea în prezent. Implementarea conceptului de securitate
europeană şi materializarea acestuia în relaţiile internaţionale ţin de dorinţa, de voinţa şi de
capacitatea Uniunii Europene de a participa, alături de actorii principali de pe scena
internaţională, la modelarea cursului evenimentelor, în scopul promovării şi asigurării securităţii
şi stabilităţii. Referitor la rolul Uniunii Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe şi politică de securitate şi vicepreşedintele Comisiei europene preciza: „Da, interesele
noastre sunt într-adevăr interese europene comune: singura modalitate de a le servi este prin
mijloace comune. Iată de ce avem responsabilitatea colectivă de a face din Uniunea noastră o
Uniune mai puternică. Oamenii din Europa au nevoie de o unitate a obiectivelor între statele
noastre membre şi de unitate de acţiune în toate politicile noastre. O lume fragilă necesită o
Uniune Europeană mai încrezătoare şi mai responsabilă, o politică externă şi de securitate

11
europeană orientată spre exterior şi spre viitor. Această strategie globală ne va îndruma, în
activitatea noastră cotidiană, în direcţia unei Uniuni care să răspundă cu adevărat nevoilor,
speranţelor şi aspiraţiilor cetăţenilor; a unei Uniuni care să se bazeze pe succesul a 70 de ani
de pace; a unei Uniuni cu puterea de a contribui la pacea şi la securitatea din regiunea noastră
şi din întreaga lume”.

Un concept derivat din noţiunea de „criză” este cel al „managementului crizei” şi

presupune activitatea reactivă direcţionată spre escaladarea crizei. În acest context, condiţiile
esenţiale privind gestionarea unei situaţii de criză reprezintă atât o identificare corectă, cât şi o
explicare a conţinutului acesteia de către cei implicaţi în soluţionarea ei. În acest sens, putem
spune că managementul unei situaţii de criză poate fi perceput asemenea unui sistem integrat
care cuprinde organizaţii cu acţiuni şi măsuri, care împreună urmăresc, pe de o parte, ca situaţia
de criză să fie adusă sub controlul celor implicaţi în soluţionarea acesteia, iar pe de altă parte, să
fie asigurate condiţiile necesare, astfel încât cei implicaţi în soluţionarea crizei să poată modela
direcţia de evoluţie şi să adopte, în cele din urmă, soluţiile necesare. În literatura de specialitate,
au apărut sintagme, precum „managementul situaţiilor de criză”, „gestionarea crizelor”, care
sugerează o preocupare constantă de unire a eforturilor, în scopul lichidării conflictului,
indiferent de tipul sau de categoria acestuia, precum şi o abordare complexă şi documentată a
situaţiilor care le generează.
Accent deosebit se pune pe modalităţile concrete de soluţionare a crizei. Este necesar să se
facă o delimitare conceptuală a celor doi termeni, în vederea stabilirii acelui termen care ar fi
corect de utilizat în acest context. Folosind termenul de gestionare a unei crize, în general,
aceasta înseamnă că deja criza a fost produsă şi este în curs de desfăşurare, urmând ca factorii de
decizie să ia măsuri pentru controlul şi înlăturarea efectelor acesteia. Unii autori 4 consideră că
„gestionarea crizelor” se poate face prin organizare, prin aranjamente, prin demersuri şi prin
măsuri care îşi propun să ţină criza sub control, să permită ca, în urma acţiunilor întreprinse, să
se modeleze evoluţia acesteia şi să se ajungă la o soluţionare favorabilă. Prin urmare, gestionarea
unei crize poate fi înţeleasă ca un proces complex, care implică organizare, planificare şi
elaborarea unor măsuri concrete, cu scopul precis de a aduce sub control criza, de a opri evoluţia
acesteia şi de a proiecta o soluţie acceptabilă.

1.2. Măsuri de gestionare a criselor prezentate de UE

Tratatul de la Lisabona reprezintă instrumentul juridic primar care a permis Uniunii

Europene să reformeze şi să modernizeze funcţionarea Uniunii Europene, astfel încât aceasta să
poată răspunde nevoilor a peste o jumătate de miliard de cetăţeni europeni şi să facă faţă

12
provocărilor cu care se confruntă lumea în prezent. Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea
Europeană dobândeşte personalitate juridică, fapt care i-a permis să devină subiect de drept
internaţional public, oferindu-i astfel posibilitatea de a încheia tratate cu alte organizaţii
internaţionale. La constituirea sa, Uniunea Europeană nu avea preocupări în ceea ce priveşte
gestionarea crizelor, deoarece aceasta a fost concepută ca o uniune cu caracter economic,
Uniunea Europeană abordând conceptul de gestionare a crizelor mult mai târziu, în anul 1998,
conform Declaraţiei de la Saint-Malo, dat fiind faptul că spaţiul european s-a confruntat cu o
multitudine de crize. Cu toate acestea, Uniunea Europeană este considerată drept organizaţia
internaţională cu cea mai mare şansă de reuşită în aplicarea comprehensive approach – abordare
globală – (concept folosit pentru prima dată, în cadrul Consiliului European de la Göteborg, din
2001), pentru că deţine atât mijloace militare, cât şi civile de intervenţie în gestionarea crizelor.
Mai mult, este o organizaţie recunoscută pentru buna cooperare cu celelalte organizaţii
internaţionale cu atribuţii în domeniu, în special NATO şi ONU, dar şi cu organizaţiile
nonguvernamentale şi cu cele umanitare, pentru care s-a creat chiar şi o structură în cadrul
Comisiei Europene – Oficiul pentru ajutor umanitar. Faptul că Uniunea Europeană a inclus
ulterior în politicile sale preocupări de management al crizelor, aceasta a dovedit că poate deveni
un actor important cu un rol major în managementul crizelor în spaţiul european şi în afara
graniţelor acestuia, UE excelând în managementul crizelor umanitare, la momentul actual fiind
liderul mondial în gestionarea crizelor umanitare 3. În scopul punerii în valoare a rolurilor
asumate în materie de securitate, Uniunea Europeană şi-a creat şi și-a dezvoltat capacităţi
militare şi civile.
Gestionarea crizelor a devenit o parte importantă a politicii de securitate a UE şi, dată
fiind complexitatea crizelor, a determinat, în cadrul Uniunii, reformări la nivel conceptual,
strategic, operaţional şi tactic. Eficienţa în luarea deciziilor şi echilibrul în conducere sunt două
caracteristici esenţiale pentru managementul situaţiilor de criză de către UE, după Tratatul de la
Lisabona. Deşi statele membre sunt în continuare elementul cheie al puterii politice, Tratatul de
la Lisabona conferă influenţă politică semnificativă Înaltului Reprezentant şi Comisiei, ca
responsabili pentru propunerile comune în PSAC. O particularitate a intervenţiei UE în
managementul crizelor rezidă în importanţa pe care o are cooperarea cu NATO. Alianţa Nord-
Atlantică a contribuit substanţial la dezvoltarea dimensiunii de securitate şi apărare a UE, dar şi
la derularea în sine a misiunilor conduse de UE, conformacordurilor „Berlin Plus”, UE având
posibilitatea de a recurge la capacităţile şi la resursele NATO pentru a derula propriile misiuni.
În urma Tratatului de la Lisabona, s-au efectuat o serie de schimbări în plan instituţional şi
conceptual, menite să îi crească capacitatea de a acţiona independent şi coerent pe arena
3
https://europa.eu/european-union/topics/humanitari an-aid-civil-protection_ro, accesat la 18.04.2018.
13
internaţională şi de a avea un rol definitoriu în managementul crizelor în spaţiul UE şi în afara
graniţelor acesteia. În ceea ce priveşte structurile de planificare şi de conducere ale UE, în
problema managementului crizelor, UE a făcut un progres semnificativ în crearea unei varietăţi
de opţiuni, de la aranjamentul „Berlin Plus” la naţiunea cadru, iar mai recent la Serviciul
European de Acţiune Externă (SEAE).
Activarea capacităţilor civile şi militare rămâne totuşi o provocare pentru Uniunea
Europeană. Abordarea civil-militară în managementul crizelor poate fi considerată ca unul dintre
elementele acestui obiectiv cuprinzător (global), care reprezintă o caracteristică unică şi un atu al
UE, fiind un model şi pentru alte organizaţii de securitate regională (spre exemplu, NATO ridică
mult mai târziu problema iniţierii şi intensificării cooperării capabilităţilor civile cu cele militare,
aspect evident după anul 2010) şi care ar trebui să fie dezvoltate în continuare. Uniunea
Europeană a dezvoltat, treptat, un set de instrumente pentru „managementul crizelor”, care leagă
dimensiunea sa internă de proiecţia externă.
Astfel, aceasta a stabilit mijloace şi mecanisme specifice, pentru a acţiona dincolo de
frontierele geografice şi de limitele funcţionale, că este vorba de domeniul sănătăţii animalelor
sau al siguranţei consumatorului, de standardele de mediu, de ajutorul umanitar, de ajutorul în
caz de dezastre, de protecţie civilă sau de consolidare a păcii. Dacă modelarea unui sistem
multilateral, într-o lume interpolară, va rămâne în atenţia politicii externe a UE, în cazul în care
UE doreşte să fie un catalizator pentru prevenirea şi managementul crizelor, ca perspectivă pe
termen mediu, considerăm că rolul strategic al Uniunii ar trebui să se focalizeze pe o agendă
ambiţioasă, care să vizeze elaborarea unei politici de securitate şi apărare europene, în deplină
concordanţă cu obiectivele asumate şi cu resursele şi capabilităţile reale de care dispune.

14
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND CRIZA ENERGETICĂ LA NIVELUL UE
PENTRU ANUL 2021

(*nu se iau în considerație anii 2021-2022 și perioada după inițierea agresiunii Rusiei asupra
Ucrainei, din motivul analizei evolutive de durată în afara situațiilor excepționale de criză)

Sectorul energetic este un sector cheie pentru economia națională oricărui stat
contemporan, care se află într-o interdependență strânsă cu alte ramuri ale economiei. Criza
energetică duce la stagnarea economiei, iar modificarea indicatorilor macroeconomici, atât într-
un stat posesor de resurse energetice, cât și într-un stat importator, se va solda cu modificarea
balanței energetice, care la rândul său are un impact direct asupra balanței comerciale, balanței
de plăți, și în final asupra bunăstării populației. Prin urmare, este relevantă studierea cauzelor
și consecințelor crizei energetice din 2021.

Scopul principal al studiului este elucidarea cauzelor crizei energetice din anul 2021 și
estimarea impactului acestei crize asupra economiei și bunăstării populației. În cadrul
cercetărilor efectuate au fost aplicate următoarele metode: abstracția științifică, analiza și sinteza,
analiza pozitivă și normativă, analiza comparativă.
Criza energetică mondială din anul 2021, comparativ cu anul 2020, anul lockdown-
urilor cauzate de pandemia COVID-19, anul analizat - 2021 este anul înviorării economiei
mondiale. Creșterea sectorului real duce la majorarea cererii la resurse energetice. Cu cât gradul
de industrializare a economiei naționale este mai înalt, cu atât consumul de resurse energetice
este mai mare. Creșterea cererii pe fundalul micșorării ofertei duce inevitabil la sporirea prețului.
Prețul la gaze naturale în Europa, la hub-ul TTF (Title Transfer Facility) din Olanda, în
septembrie 2021, este de 3 ori mai mare comparativ cu ianuarie 2021, datele fiind prezentate în
figura 1.

15
 Fig. 1. Dinamica prețurilor lunare la gaze naturale, 2000L01-2021L09
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Băncii Mondiale.

Una din cauzele micșorării ofertei de gaze naturale pe piața europeană este
redirecționarea volumelor necontractate a gazelor lichefiate către piața asiatică, unde prețul a fost
mai mare comparativ cu cel european. De exemplu, în februarie 2021 prețul la gaze lichefiate pe
piața asiatică a fost de 1,6 ori mai mare comparativ cu prețul la hub-ul TTF. Potrivit datelor
vămii chineze, în perioada ianuarie-august 2021, China a importat Gaz Natural Lichefiat (GNL)
din Statele Unite ale Americii (SUA) în volum de 5,4 milioane de tone, adică de 4,8 ori mai mult
decât în perioada corespunzătoare din a.2020 [2]. „Livrările de GNL în Europa au fost la nivelul
de 321 milioane m3 pe zi în aprilie 2021, iar în septembrie au scăzut de 2,2 ori și au atins nivelul
de 145 milioane m3 pe zi. Dependența Europei de GNL se explică prin trecerea de la
mecanismul de formare a prețurilor OPE (Oil Price Escalation), stabilite în baza evoluției
prețului petrolului, la prețurile GOG (Gas-on-gas competition), stabilite în funcție de cerere și
ofertă, de la contracte pe termen lung la tranzacții pe termen scurt care sunt comparativ mai
volatile”4. În perioada anilor 2005-2019, în structura formării prețului la gaze naturale în Europa,
ponderea prețurilor OPE a scăzut de la 78% în a.2005 până la circa 22% în a.2019, iar ponderea
prețurilor GOG a crescut de la 15% până la 78% (Figura 2).

4
GUTIUM, Tatiana. Gas Pricing Mechanisms: Overview, Comparative Analysis and Recommendations. In: 2021
International Conference on Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN), October 6-8. Iași, Romania, 2021,
în tipar.
16
 Fig. 2. Structura formării prețului la gaze naturale în Europa, 2005-2019
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din raportul „Wholesale Gas Price Survey 2020”

Prin urmare, prețurile la gaze naturale în Europa au devenit mult mai flexibile și depind
de nivelul stabilit la bursă.
Consecințele crizei energetice și impactul asupra bunăstării populației
Majorarea prețurilor la resurse energetice afectează atât producătorii, cât și consumatorii.
În primul rând crește componenta energetică în structura costurilor produselor fabricate și
serviciilor prestate, ceea ce inevitabil duce la scăderea competitivității bunurilor pe piața externă
și internă (Tabelul 1).
Tabelul 1.
Consecințele crizei energetice
Impactul crizei energetice
asupra economiei naționale asupra populației
- Majorarea prețurilor la bunuri și servicii; - Impactul crizei
- Diminuarea competitivității bunurilor atât pe piața externă, energetice asupra economiei
cât și internă; naționale asupra populației
- Inflația; - Micșorarea
- Creșterea numărului falimentelor; solvabilității populației;
- Sporirea ratei șomajului; - Creșterea
- Scăderea Produsului Intern Brut; coeficientului Gini
- Majorarea deficitului balanței comerciale; (inegalității economice a
- Creșterea deficitului contului curent al balanței de plăți. populației);
Sursa: Elaborat de autor.
Totodată, în opinia autorului una din cauzele crizei energetice în Europa este
managementul ineficient al sectorului energetic:

17
 - cu toate că se cunoștea că prețul la gaze naturale pe piața asiatică este mai mare, nu s-a
luat în calcul că în condițiile economiei de piață gazele lichefiate pot fi redirecționate
spre această piață, ocolind piața europeană;
- S-a admis reducerea rezervelor de gaze în depozitele europene;
- S-a neglijat probabilitatea instabilității climatice (nu sa luat în calcul că perioadele fără
vânt pot fi nu 1-2 zile, ci 1-2 luni de zile).
Criza energetică ca și criza financiară are un impact negativ atât asupra economiilor
naționale, cât și asupra populației. În aceste condiții guvernele trebuie să promoveze politici
de susținere a cetățenilor, în special a păturilor vulnerabile, indifferent de locațizarea
geografică a economiei.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În cazul unor situații de criză sau de dezastru, fie naturale, fie cauzate de om, UE poate
utiliza mai multe mecanisme sectoriale de răspuns la crize pentru a furniza ajutor și a rezolva
situația. Mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR) sprijină luarea de decizii
rapide și coordonate la nivelul politic al UE pentru crize majore și complexe, inclusiv acte de
terorism.
Prin intermediul acestui mecanism, președinția Consiliului coordonează răspunsul politic
la criză, reunind:
 instituțiile UE
 statele membre afectate
 alți actori importanți.

În acest sens, prin intermediul acestui mecanism, UE este asigurată de eventuale situații
ce ar putea provoca neplăceri la nivel economic, prin intermediul mecanismului îmbunătățit ce la
moment oferă mai multe beneficii, printre care:
1.mai multă flexibilitate
2.mai multă scalabilitate
3.o utilizare sporită a resurselor, structurilor și capacităților existente.

18
 Totodată, printre crizele ce în opinia autorului UE nu se poate descurca într-un mod mai
adecvat, este criza la nivel energetic, ca fiind și tematica studiului de caz. Iar una din cauzele
crizei energetice în Europa este managementul ineficient al sectorului energetic:
- cu toate că se cunoștea că prețul la gaze naturale pe piața asiatică este mai mare, nu s-a
luat în calcul că în condițiile economiei de piață gazele lichefiate pot fi redirecționate
spre această piață, ocolind piața europeană;
- s-a admis reducerea rezervelor de gaze în depozitele europene;
- s-a neglijat probabilitatea instabilității climatice (nu sa luat în calcul că perioadele fără
vânt pot fi nu 1-2 zile, ci 1-2 luni de zile).
Astfel, criza energetică ca și criza financiară are un impact negativ atât asupra
economiilor naționale, cât și asupra populației. În aceste condiții guvernele trebuie să
promoveze politici de susținere a cetățenilor, în special a păturilor vulnerabile, indifferent de
locațizarea geografică a economiei.
Totodată, Uniunea Europeană a dezvoltat, treptat, un set de instrumente pentru
„managementul crizelor”, care leagă dimensiunea sa internă de proiecţia externă. Astfel, aceasta
a stabilit mijloace şi mecanisme specifice, pentru a acţiona dincolo de frontierele geografice şi de
limitele funcţionale, că este vorba de domeniul sănătăţii animalelor sau al siguranţei
consumatorului, de standardele de mediu, de ajutorul umanitar, de ajutorul în caz de dezastre, de
protecţie civilă sau de consolidare a păcii. Dacă modelarea unui sistem multilateral, într-o lume
interpolară, va rămâne în atenţia politicii externe a UE, în cazul în care UE doreşte să fie un
catalizator pentru prevenirea şi managementul crizelor, ca perspectivă pe termen mediu,
considerăm că rolul strategic al Uniunii ar trebui să se focalizeze pe o agendă ambiţioasă, care să
vizeze elaborarea unei politici de securitate şi apărare europene, în deplină concordanţă cu
obiectivele asumate şi cu resursele şi capabilităţile reale de care dispune.

19
 BIBLIOGRAFIE
I. DECIZII ȘI ACTE NORMATIVE
1. Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului din 11 decembrie 2018
privind mecanismul integrat al Uniunii pentru un răspuns politic la crize. Disponibil: https://eur-
lex.europa.eu/.
2. Tratatul de la Lisabona, 2009.
3. Tratatul Privind Uniunea Europeană (TUE), versiunea consolidată, Jurnalul oficial al
Uniunii Europene, C83 din 30.03.2010.

II. LUCRARI ȘTIINȚIFICE

4. Gas in European Storage [online]. Aggregated Gas Storage Inventory, 2021 [citat
18.09.2021]. Disponibil: https://agsi.gie.eu/#/historical/eu
5. General Administration of Customs of the People's Republic of China [online]. [citat
20.10.2021]. Disponibil: http://english.customs.gov.cn/Statistics/Statistics?ColumnId=1
6. GUTIUM, Tatiana. Gas Pricing Mechanisms: Overview, Comparative Analysis and
Recommendations. In: 2021 International Conference on Electromechanical and Energy
Systems (SIELMEN), October 6-8. Iași, Romania, 2021, în tipar.

20
7. Is your energy firm about to go bust and what can you do about it [online]. Daily
Mail, 20 septembrie 2021 [citat 28.10.2021].
Disponibil: https://www.dailymail.co.uk/news/article10008673/Is-energy-firm-bust-it.html
8. LIBOREIRO, Jorge & Alberto de FILIPPIS. Why Europe's energy prices are
soaring and could get much worse [online]. Euronews, 28 octombrie 2021 [citat 30.10.2021].
Disponibil: https://www.euronews.com/2021/10/28/why-europe-s-energy-prices-are-soaring-
and-could-get-much-worse
9. OKUN, Arthur, Melvin. Potential GNP: its measurement and significance, in
Proceedings of the Business and Economic Statistics Section. In: American Statistical
Association: Proceedings of the Business and Economic Statistics Section, 1962, pp. 98-104.
10. Spain targets energy firms as European bills surge [online]. BBC, 14 septembrie 2021
[citat 20.10.2021]. Disponibil: https://www.bbc.com/news/world-europe-58556073
11. Unemployment rates [online]. Eurostat, 2021 [citat 17.10.2021]. Disponibil:
https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do
12. Wholesale Gas Price Survey 2020 Edition [online]. International Gas Union, 2021
[citat 15.08.2021]. Disponibil: https://www.igu.org/resources/wholesale-price-survey-2020-
edition/
13. World Bank Commodity Price Data (The Pink Sheet) [online]. World Bank, 2021
[citat 28.10.2021]. Disponibil: https://www.worldbank.org/en/research/commodity-markets;
14. Молдавия по новому контракту с «Газпромом» обязалась погасить
исторический долг [online]. Известия, 30 octombrie 2021 [citat 30.10.2021].
Disponibil: https://iz.ru/1243060/2021-10-30/moldaviia-po-novomu-kontraktu-s-gazpromom-
obiazalas-pogasit-istoricheskii-dolg;

III. WEBOGRAFIE
15. www.unctad.org ;
16. www.banquemondiale.org ;
17. www.imf.org ;
18. www.wto.org ;
19. https://www.consilium.europa.eu/ ;
20. https://ednh.news/ro ;
21. https://www.crisisgroup.org/ ;
22. https://www.libris.ro/crize-sistemice-in-uniunea-europeana ;
23. https://www.dw.com/ ;
24. https://www.mae.ro/ .
21
22