MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA FINANŢE

GEOECONOMIA FINANȚELOR INTERNAȚIONALE

LUCRU INDIVIDUAL
la unitatea de curs
“GEOECONOMIE”

Autor:
studenta gr. FBr222fr,
învăţământ cu frecvenţă redusă
ZALTUR Cristina
____________________
(semnătura)

Conducător ştiinţific:
prof. univ., dr. HACHI Mihai
____________________
(semnătura)

Chișinău, 2023
 CUPRINS

INTRODUCERE ....................................................................................................... 3

OBIECTIVELE ......................................................................................................... 4

DOCUMENTAREA TEORETICĂ .......................................................................... 5

STUDIU PRACTIC ................................................................................................... 8

CONCLUZIE ........................................................................................................... 12

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................... 13

2
 INTRODUCERE
În cadrul unui sistem economic global interconectat, finanțele internaționale reprezintă o
componentă vitală care nu doar reflectă, dar și influențează dinamica puterii dintre state și organizațiile
supranaționale. Din această perspectivă, geoeconomia, înțeleasă ca strategia economică prin care un
stat își avansează interesele naționale, joacă un rol crucial în modelarea finanțelor internaționale.
Recunoașterea și înțelegerea impactului deciziilor geoeconomice sunt esențiale pentru aprecierea
efectelor profunde și de lungă durată asupra structurii și funcționării piețelor financiare globale, într-
un context marcat de schimbări politice și economice rapide.
Evoluțiile recente, de la volatilitatea piețelor emergente până la schimbările în politicile
monetare ale economiilor dezvoltate, subliniază nevoia imperioasă de a analiza această interfață
complexă. Această lucrare urmărește să aducă claritate asupra modului în care deciziile de politică
geoeconomică influențează peisajul financiar internațional, un element cheie în formularea strategiilor
economice la nivelul statelor și al corporațiilor multinaționale.
În acest context, lucrarea se va concentra pe analiza zonei euro, un exemplu emblematic și
instructiv de zonă monetară care reflectă provocările, tensiunile și oportunitățile din sfera
geoeconomiei. Alegerea zonei euro ca studiu de caz oferă o oportunitate unică de a explora impactul
politicilor monetare unice și al coordonării economice transnaționale asupra membrilor uniunii
monetare și asupra economiei globale. Pe măsură ce economia mondială devine tot mai interconectată,
impactul deciziilor luate într-o anumită regiune poate avea repercusiuni globale semnificative. Zona
euro, prin natura sa unică de uniune monetară între țări cu economii diferite, oferă un teren fertil pentru
studiul acestor interacțiuni.
Prin urmare, în lumina crizelor economice și financiare, precum criza datoriei suverane din
zona euro, devin evident necesare studii de caz profunde. Aceste studii permit observarea cum
vulnerabilitățile structurale ale unei uniuni monetare pot avea implicații profunde atât pentru membrii
uniunii, cât și pentru partenerii economici globali. Studiul acestor crize evidențiază rolul crucial al
solidarității și coordonării între statele membre pentru menținerea stabilității economice și financiare.
Această lucrare va aborda provocările și oportunitățile care apar în intersecția dintre
geoeconomie și finanțele internaționale, punând bazele pentru o înțelegere aprofundată a acestui
subiect complex. Se va pune un accent deosebit pe relevanța teoretică și practică a acestor interacțiuni,
evidențiind cum deciziile economice nu sunt izolate, ci profund interconectate cu strategii politice și
tendințe globale. Într-o lume aflată în continuă schimbare, această lucrare își propune să ofere
perspective noi și să contribuie la dialogul academic referitor la influența geoeconomiei asupra
finanțelor internaționale, un dialog esențial pentru înțelegerea și navigarea într-un peisaj global tot mai
complex și incert.

3
 OBIECTIVELE
Această lucrare este structurată în jurul a trei obiective fundamentale, fiecare având scopul de
a adânci înțelegerea interacțiunii dintre geoeconomie și finanțele internaționale, cu un accent special
pe zona euro.
1. Analiza impactului geoeconomic asupra fluxurilor financiare.
Primul obiectiv se concentrează pe explorarea modului în care deciziile și strategiile
geoeconomice influențează și modelează fluxurile financiare internaționale. Acest obiectiv va fi
realizat prin examinarea detaliată a datelor financiare și economice, studiind cum politica monetară
unică a zonei euro și interacțiunea dintre politicile naționale și supranaționale afectează investițiile,
schimburile comerciale și mișcările de capital. De asemenea, vom analiza cum crizele economice,
precum criza datoriei suverane, reconfigurează fluxurile financiare globale și cum aceste schimbări
influențează atât economiile dezvoltate, cât și pe cele emergente.
2. Contextualizarea și aplicarea teoriilor geoeconomice.
Al doilea obiectiv al lucrării este de a contextualiza și aplica teoriile geoeconomice în
interpretarea evenimentelor și tendințelor din zona euro. Vom adânci în teorii precum interdependența
complexă și mercantilismul modern, pentru a înțelege cum strategiile economice ale statelor membre
ale zonei euro și ale Uniunii Europene în ansamblu reflectă aceste teorii. Acest obiectiv va include o
examinare a politicilor economice și a deciziilor de reglementare, și modul în care acestea se raportează
la teoriile economice mai largi.
3. Evaluarea politicilor economice și implicațiile lor asupra stabilității financiare.
În final, lucrarea își propune să evalueze impactul politicilor economice la nivelul țărilor din
zona euro și al blocului în ansamblu asupra stabilității financiare internaționale. Vom investiga cum
măsurile de austeritate, stimulentele fiscale și reformele structurale au influențat stabilitatea economică
și financiară, atât în cadrul zonei euro, cât și în contextul mai larg al finanțelor globale. Acest obiectiv
va include analiza consecințelor pe termen lung ale politicilor adoptate, precum și a provocărilor și
oportunităților emergente în gestionarea crizelor economice și a stabilității financiare.
Prin aceste obiective, lucrarea va oferi o analiză aprofundată și multifacetică a interacțiunii
dintre geoeconomie și finanțele internaționale, ilustrând complexitatea și interdependența factorilor
economici și politici într-un cadru global. Scopul este de a oferi o perspectivă cuprinzătoare asupra
modului în care deciziile geoeconomice influențează și sunt influențate de finanțele internaționale,
contribuind astfel la un dialog academic și profesional esențial pentru înțelegerea și navigarea într-un
peisaj economic global în continuă evoluție.

4
 DOCUMENTAREA TEORETICĂ
În lumea interconectată a finanțelor internaționale, geoeconomia joacă un rol crucial în
definirea relațiilor dintre state și organizații supranaționale. Edward Luttwak, în "Geoeconomics: The
Logic of Conflict, The Grammar of Commerce", evidențiază cum resursele economice sunt utilizate
ca instrumente de putere geopolitică, o perspectivă esențială pentru înțelegerea dinamicii zonei euro.
Aici, politicile economice și comerciale ale Uniunii Europene devin un vehicul prin care puterea este
exercitată și influențată pe scena mondială.
Robert Mundell, în teoria sa despre zonele optime monetare, prezintă un cadru analitic esențial
pentru evaluarea eficienței uniunilor monetare, cum este zona euro. Această teorie, detaliată în lucrarea
sa seminală "A Theory of Optimum Currency Areas", sugerează că eficiența maximă a unei uniuni
monetare este atinsă când țările membre au economii similare și sunt capabile să răspundă în mod
uniform la șocurile economice. Conform lui Mundell, existența unor caracteristici comune – cum ar fi
flexibilitatea pieței muncii, deschiderea fiscală și sincronizarea ciclurilor economice – facilitează
adaptarea la schimbări economice și reduce costurile asociate cu renunțarea la politica monetară
independentă.
Această teorie, aplicată în contextul zonei euro, devine un subiect de analiză profundă. Zona
euro, cu membrii săi diverși din punct de vedere economic, cum sunt Germania și Grecia, ilustrează
provocările pe care le poate întâmpina o uniune monetară. Germania, având o economie puternică și
orientată spre export, se confruntă cu realități economice diferite față de Grecia, care a luptat cu
niveluri ridicate de datorii și probleme structurale. Aceste diferențe pun la încercare principiul conform
căruia țările dintr-o uniune monetară ar trebui să aibă capacitatea de a răspunde uniform la șocurile
economice.
Divergențele economice dintre statele membre ale zonei euro nu doar că testează limitele
teoriei zonelor optime monetare, dar ridică și întrebări importante despre viabilitatea unei politici
monetare unice. Situația din zona euro sugerează că, fără mecanisme adecvate de ajustare fiscală și
economică, uniunile monetare pot deveni vulnerabile la șocuri asimetrice. De exemplu, în timpul crizei
datoriei suverane, statele mai slabe economic au avut dificultăți în a se adapta la politica monetară
stabilită de BCE, care era mai potrivită pentru economiile mai puternice.
Prin urmare, analiza zonei euro în lumina teoriei lui Mundell ne permite să înțelegem mai bine
complexitățile și provocările asociate cu uniunile monetare. Acest studiu evidențiază necesitatea unei
mai mari integrări economice și a unor mecanisme de ajustare flexibile pentru a face față diferențelor
economice și pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea în cadrul uniunilor monetare.Globalizarea
financiară, așa cum Joseph Stiglitz o descrie în "Globalization and Its Discontents", a adus beneficii
semnificative în termeni de creștere și integrare, dar a creat și vulnerabilități, cum ar fi cele expuse de

5
criza datoriei din zona euro. Această globalizare accelerată a făcut ca economiile naționale să fie mai
susceptibile la șocuri financiare, amplificând nevoia de coordonare economică și stabilitate financiară.
Abordarea interdependenței complexe, concepută de Robert O. Keohane și Joseph S. Nye și
detaliată în lucrarea lor "Power and Interdependence", oferă un cadru analitic valoros pentru
înțelegerea relațiilor economice în cadrul zonei euro. Teoria lor subliniază că în relațiile internaționale
moderne, țările sunt legate nu doar prin interacțiuni politice și militare, ci și prin legături economice
dense și multifacete. Aceste legături economice pot conduce atât la cooperare, cât și la conflict, în
funcție de cum interesele naționale se aliniază sau diverg în contextul global.
Aplicând această teorie în contextul zonei euro, vedem că statele membre sunt profund
interconectate prin politica monetară comună și prin piața unică. Această interconexiune înseamnă că
problemele economice sau politicile dintr-un stat membru pot avea efecte semnificative asupra
celorlalte țări din bloc și chiar la nivel global. Criza datoriei suverane din zona euro este un exemplu
ilustrativ al acestui fenomen. Problemele fiscale și economice ale Greciei, care au început să se
manifeste la sfârșitul anului 2009, nu au rămas izolate, ci au declanșat îngrijorări și instabilitate în
întreaga zonă euro, evidențiind vulnerabilitățile sistemului monetar comun.
De asemenea, criza a demonstrat modul în care interdependența complexă poate transforma o
problemă economică într-o criză politică și diplomatică. Măsurile de salvare și programele de
austeritate impuse de instituțiile europene și FMI au fost obiectul unor intense dezbateri politice în
țările creditor și debitor, reflectând tensiunile dintre interesele naționale și necesitățile colective ale
uniunii. În plus, interdependența dintre statele zonei euro a însemnat că deciziile luate în cadrul acestui
bloc au avut repercusiuni asupra piețelor financiare globale, investitorilor internaționali și economiei
mondiale.
Această interdependență complexă în cadrul zonei euro subliniază nevoia de mecanisme
eficiente de coordonare economică și politică pentru a gestiona divergențele și a asigura stabilitatea.
Ea demonstrează, de asemenea, că într-un sistem economic globalizat și interconectat, provocările
economice nu pot fi abordate eficient prin acțiuni izolate, ci necesită o colaborare și o coordonare
strânsă între țări. Acesta este un aspect esențial pentru înțelegerea dinamicii actuale a finanțelor
internaționale și a geoeconomiei, în special în contextul complexităților și provocărilor asociate cu
zona euro.
Finanțele comportamentale, ca domeniu de studiu, aduc o perspectivă esențială asupra
modului în care comportamentele și percepțiile individuale ale investitorilor influențează piețele
financiare. În lucrări precum "Behavioral Finance and Wealth Management" de Michael Pompian, se
analizează cum factori psihologici, precum părtinirea cognitivă și emoțională, pot afecta deciziile de
investiții. Această abordare ne ajută să înțelegem că piețele financiare nu sunt întotdeauna raționale și
eficiente, ci sunt adesea modelate de comportamentele și reacțiile umane.
6
 Aplicând principiile finanțelor comportamentale la zona euro, putem observa cum piețele
reacționează la evenimente economice și politice majore. De exemplu, politicile Băncii Centrale
Europene (BCE), cum ar fi schimbările în ratele dobânzilor sau programele de relaxare cantitativă, pot
avea un impact semnificativ asupra piețelor, nu doar prin mecanismele economice directe, ci și prin
modul în care sunt percepute și interpretate de către investitori.
De asemenea, evenimente politice semnificative, cum ar fi alegerile din țările membre ale zonei
euro sau negocierile privind politicile fiscale și bugetare, pot influența piețele financiare. Investitorii
pot reacționa la astfel de evenimente bazându-se pe așteptări, temeri sau optimism, care nu sunt
întotdeauna aliniate cu fundamentele economice. Aceasta poate duce la volatilitate pe piețele
financiare și la mișcări de preț care reflectă mai mult sentimentul de piață decât realitățile economice
obiective.
În plus, crizele, cum ar fi criza datoriei suverane din zona euro, pot fi exacerbate sau atenuate
de reacțiile piețelor, care sunt adesea un amestec de analize economice și reacții emoționale ale
investitorilor. În astfel de situații, panicarea sau exuberanța irațională poate duce la mișcări bruște de
capital, afectând stabilitatea financiară a regiunii.
Prin urmare, finanțele comportamentale oferă un cadru valoros pentru a analiza și anticipa
reacțiile piețelor în contextul evenimentelor din zona euro. Această perspectivă ne permite să
înțelegem mai bine complexitatea și, uneori, imprevizibilitatea piețelor financiare, subliniind
importanța unor abordări holistice și bine informate în managementul financiar și politicilor
economice.
Această fundamentare teoretică servește ca bază pentru analiza noastră a geoeconomiei
finanțelor internaționale, cu un accent special pe zona euro. În următoarele capitole, vom explora cum
aceste concepte se reflectă în realitățile economice ale zonei euro, oferind o înțelegere detaliată a
interacțiunii sale cu piețele financiare globale și a rolului său în economia mondială. Analiza noastră
va arunca lumină asupra modului în care deciziile geoeconomice influențează și sunt influențate de
dinamica economică globală, oferind o perspectivă complexă și nuanțată asupra acestui subiect vast și
interdisciplinar.

7
 STUDIU PRACTIC
În urma explorării în capitolele anterioare a fundamentului teoretic al geoeconomiei finanțelor
internaționale și am înțeles complexitatea interacțiunii dintre politica economică și piețele financiare
globale, acum ne îndreptăm atenția către un studiu practic și detaliat. Acest capitol va pune accentul
pe zona euro, examinându-i structura, rolul și influența în cadrul finanțelor internaționale. Prin acest
studiu, urmărim să oferim o perspectivă practică asupra modului în care o uniune monetară și
economică majoră, precum zona euro, navighează prin apele adesea tulburi ale economiei globale și
cum deciziile luate în această regiune au un impact semnificativ dincolo de granițele sale.
Zona euro, cunoscută și sub numele de eurozonă, reprezintă un grup de state membre ale
Uniunii Europene care au adoptat moneda unică, euro (€), ca monedă oficială. Această zonă monetară
reprezintă unul dintre cele mai semnificative experimente de integrare economică și monetară la nivel
global și prezintă caracteristici unice și complexe. Lansată oficial în 1999, cu moneda euro introdusă
inițial ca monedă electronică și bancnotele și monedele euro fiind puse în circulație în 2002. Începută
cu 11 membri fondatori, zona euro s-a extins în decursul anilor, cuprinzând mai multe țări europene,
fiecare aderând la criterii stricte de convergență economică și monetară.
Instituția centrală a zonei euro este Banca Centrală Europeană, care are responsabilitatea
principală de a menține stabilitatea prețurilor și de a conduce politica monetară a eurozonei. Banca
Centrală Europeană lucrează împreună cu băncile centrale naționale ale fiecărui stat membru.
Caracteristicile:
Diversitate economică: Statele membre ale zonei euro prezintă o diversitate economică
semnificativă, de la economii puternice și dezvoltate, cum ar fi Germania și Franța, la economii mai
mici și mai vulnerabile, cum ar fi Grecia și Portugalia.
Politici fiscale naționale: Deși moneda este unică, politicile fiscale rămân în mâinile
guvernelor naționale, ceea ce poate duce la dezechilibre economice și dificultăți în coordonarea
politicilor economice la nivelul întregii zone.
Mobilitatea muncii: Aceasta facilitează echilibrarea ofertei și cererii de muncă în regiune,
contribuind la reducerea șomajului și la creșterea eficienței economice. Lucrătorii pot căuta
oportunități în țările cu cerere mare de muncă, ceea ce duce la o mai bună alocare a resurselor umane.
Integrare financiară: O integrare financiară eficientă înseamnă acces mai bun la finanțe pentru
guverne și companii, ceea ce poate stimula investițiile și creșterea economică. De asemenea, reduce
costurile de tranzacție și oferă o mai mare stabilitate financiară.
Coeziune politică: Zona euro încurajează coeziunea politică prin promovarea unui sentiment
de unitate și solidaritate între statele membre. Aceasta se manifestă prin politici comune și cooperare
în domenii cum ar fi politicile fiscale și bugetare.
Beneficiile zonei euro:
8
 Eliminarea riscului valutar: O monedă unică elimină riscul valutar pentru țările membre,
facilitând comerțul și investițiile transfrontaliere.
Stabilitate economică: Euro oferă o anumită măsură de stabilitate economică și monetară,
protejând țările membre de fluctuațiile valutare bruște.
Influență globală: Prin dimensiunea sa economică și monetară, zona euro exercită o influență
considerabilă în economia mondială, având un rol major în stabilirea standardelor economice și
financiare la nivel internațional.
Eficiență administrativă: Reducerea birocrației și a costurilor administrative asociate cu
schimburile valutare pentru guverne și afaceri.
Transparență în politica monetară: O mai bună înțelegere și predictibilitate a politicilor
monetare pentru investitori și publicul larg.
Stabilitate în finanțele publice: Contribuția la disciplina fiscală și la reducerea deficitelor
bugetare prin regulile și standardele zonei euro.
Pe măsură ce economia mondială devine tot mai interconectată, impactul deciziilor luate într-
o anumită regiune poate avea repercusiuni globale semnificative. Zona euro, prin natura sa unică de
uniune monetară între țări cu economii diferite, oferă un teren fertil pentru studiul acestor interacțiuni.
O analiză aprofundată a zonei euro permite nu doar o înțelegere mai bună a finanțelor europene, dar
oferă și insight-uri valoroase despre modul în care politica monetară și fiscală poate influența economia
globală.
În acest context, crizele economice și financiare, precum criza datoriei suverane din zona euro,
devin studii de caz importante. Ele ne permit să observăm cum vulnerabilitățile structurale ale unei
uniuni monetare pot avea implicații profunde atât pentru membrii uniunii, cât și pentru partenerii
economici globali. Studiul acestor crize evidențiază rolul crucial al solidarității și coordonării între
statele membre pentru menținerea stabilității economice și financiare.
Spre exemplu criza datoriei suverane, aceasta s-a datorat faptului că începând cu anul 2009,
zona euro a intrat într-o perioadă de turbulență economică și financiară severă, marcată de niveluri
nesustenabile de datorie suverană și deficit bugetar în state precum Grecia, Irlanda și Portugalia.
Economisti precum Paul De Grauwe au analizat în detaliu cum structura zonei euro a permis
acumularea de dezechilibre fiscale și a amplificat vulnerabilitățile economice. Randamentele explozive
ale obligațiunilor guvernamentale, în special în țările economic vulnerabile, au indicat o scădere a
încrederii investitorilor. Analize detaliate, cum ar fi cele din lucrarea "The Eurozone Crisis: A
Consensus View of the Causes and a Few Possible Solutions" de Richard Baldwin și Francesco
Giavazzi, au oferit o perspectivă asupra tendințelor acestor randamente și implicațiile lor pentru piața
obligațiunilor.

9
 Impactul crizei datoriei suverane din zona euro asupra piețelor financiare globale este un
exemplu remarcabil al gradului de interdependență economică și financiară care caracterizează lumea
contemporană. Această secțiune explorează în detaliu modul în care criza a afectat piețele financiare
din întreaga lume. Criza datoriei suverane a avut un efect direct asupra piețelor de capital, determinând
o volatilitate semnificativă a indicilor bursieri la nivel global. Indicii bursieri majori, precum Dow
Jones, FTSE și DAX, au suferit scăderi considerabile pe fondul îngrijorărilor investitorilor cu privire
la posibilele efecte ale crizei asupra economiei globale, fapt ce poate fi vizualizat în tabelul de mai jos:
Tabelul 1.1
Indicii bursieri principali
Indice bursier Valoarea pre-criză Valoarea în timpul crizei Valoarea post-criză
DAX (Germania) 7600 5800 8700
FTSE (Anglia) 6300 5000 6800
S&P 500 (SUA) 1400 1100 1800
Sursa: https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html
În baza tabelului 1.1. putem observa scăderea valorilor indicilor bursieri în timpul crizei (DAX,
FTSE, S&P 500) care ilustrează impactul global al crizei datoriei suverane. Această scădere subliniază
faptul că, deși criza a avut originea în zona euro, efectele sale au fost resimțite pe piețele financiare
din întreaga lume. Recuperarea post-criză a indicilor bursieri arată reziliența piețelor financiare, dar și
rămâne un semnal al incertitudinilor persistente și al posibilității unor șocuri viitoare.
Tabelul 1.2
Randamentul obligațiunilor guvernamentale
Țară Randament înainte de Randament în timpul Randament după criză
criză (%) crizei (%) (%)
Grecia 4.5 35.6 7.8
Irlanda 3.1 14.2 1.1
Portugalia 3.3 12.7 2.0
Sursa: https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html
Dacă să analizăm randamentul obligațiunilor guvernamentale conform tabelului 1.2 se observă
creșterea dramatică a randamentelor pentru Grecia, Irlanda și Portugalia indică o pierdere acută de
încredere din partea investitorilor. O astfel de creștere în randamente reflectă percepția crescută a
riscului de default, ceea ce duce la majorarea costurilor de împrumut pentru aceste țări. Această situație
a amplificat presiunea asupra bugetelor naționale și a agravat dificultățile economice. Scăderea
randamentelor post-criză sugerează o recuperare parțială a încrederii și efectul pozitiv al măsurilor de
intervenție, dar nivelurile rămân semnificativ mai ridicate comparativ cu perioada pre-criză, indicând
persistența anumitor vulnerabilități.

10
 Efectele crizei nu au fost limitate la Europa. Economii emergente din întreaga lume, de la Asia
la America Latină, au resimțit impactul. Aceste economii au experimentat retrageri de capital,
devalorizări valutare și scăderi ale investițiilor străine directe, pe măsură ce investitorii căutau "refugii
sigure". De exemplu, piețele emergente, care erau văzute ca destinații atractive pentru investiții înainte
de criză, au suferit fluxuri de ieșire semnificative, reflectând o aversiune globală crescută față de risc.
Băncile și instituțiile financiare, în special cele cu expunere semnificativă la datoriile suverane
europene, au fost afectate negativ, ceea ce a dus la creșterea costurilor de împrumut și la necesitatea
unor recapitalizări de urgență în unele cazuri. Criza a evidențiat interconectarea profundă a sistemului
bancar global și riscurile asociate cu expunerile transfrontaliere.
Răspunsul Băncii Centrale Europene(BCE) și Uniunii Europene (UE) a fost esențial în
gestionarea crizei. Reducerile ratei dobânzii și programele de relaxare cantitativă au fost măsuri cheie
în stabilizarea piețelor. Ullrich Heilemann și Hermann Remsperger, în lucrarea "The ECB and Its
Watchers", oferă o perspectivă asupra politicilor Băncii Centrale Europene în acest context turbulent.
Tabelul 1.3
Răspunsurile politice ale BCE și UE în timpul crizei datoriei suverane din zona euro
Data Acțiunea BCE/UE Descriere Impact Estimat
BCE a redus rata dobânzii pentru a
Scăderea Ratei Creșterea accesului la credit
2010 stimula împrumuturile și a crește
Dobânzii Cheie pentru bănci și economii.
lichiditatea.
Lansarea LTRO (Long Furnizarea de lichiditate pe termen
Sprijinirea băncilor cu
2011 Term Refinancing lung băncilor, pentru a asigura
probleme de lichiditate.
Operations) stabilitatea financiară.
Reducerea randamentelor
Anunțarea OMT BCE a permis achiziția nelimitată de
obligațiunilor suverane și
2012 (Outright Monetary obligațiuni guvernamentale pentru a
creșterea încrederii
Transactions) stabiliza piețele de obligațiuni.
investitorilor.
Incercare de a combate
2012- Serii de Reduceri ale Continuarea reducerii ratelor
deflația și de a stimula
2014 Ratei Dobânzii Cheie dobânzii pentru a stimula economia.
creșterea economică.
BCE a început să cumpere active Cresterea lichiditatii și
Implementarea QE
2015 financiare pentru a injecta bani în stimularea investițiilor și
(Quantitative Easing)
economie. consumului.
Sursa: https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html
Criza a avut un impact semnificativ asupra piețelor financiare globale, ilustrând
interdependența economică și financiară a lumii contemporane. Lucrarea "Financial Markets and the
Banking Sector: Roles and Responsibilities in a Global World" de Kern Alexander și Rahul Dhumale
(Edward Elgar Publishing, 2010) examinează modul în care piețele globale au reacționat la criza
datoriei suverane, incluzând volatilitatea piețelor de capital și efectele de contagiune în piețele
emergente.

11
 În urma crizei, a fost clar că erau necesare reforme semnificative pentru a crește stabilitatea
financiară în zona euro. "The Euro and the Battle of Ideas" de Markus K. Brunnermeier, Harold James
și Jean-Pierre Landau (Princeton University Press, 2016) discută despre reformele post-criză, inclusiv
crearea Mecanismului European de Stabilitate și noi reguli fiscale pentru a preveni acumularea
dezechilibrelor similare în viitor.
Concluziile acestui studiu subliniază complexitatea și interconectivitatea geoeconomiei
finanțelor internaționale. Criza datoriei suverane din zona euro demonstrează cum politica economică
dintr-o regiune poate avea repercusiuni mondiale și cum o abordare coordonată la nivel internațional
este esențială pentru stabilitatea financiară globală. Această analiză este vitală pentru înțelegerea
modului în care deciziile geoeconomice influențează și sunt influențate de dinamica economică
globală, așa cum este ilustrat în lucrări precum "Global Imbalances and the Lessons of Bretton Woods"
de Barry Eichengreen (MIT Press, 2010).

CONCLUZIE
Această lucrare a explorat în profunzime geoeconomia finanțelor internaționale, punând un
accent deosebit pe dinamica complexă a zonei euro. Prin analiza amănunțită a interacțiunilor dintre
deciziile economice și politice la nivel regional și global, s-a ilustrat modul în care aceste decizii
influențează și sunt influențate de finanțele internaționale, subliniind astfel interdependența și
complexitatea acestui domeniu.
Introducerea unui cadru teoretic solid a oferit o bază pentru înțelegerea conceptelor precum
geoeconomia și teoria zonelor optime monetare. Această analiză teoretică a evidențiat provocările și
tensiunile inerente zonei euro, unde divergențele economice și politice dintre statele membre necesită
o coordonare și solidaritate eficientă pentru a asigura stabilitatea economică și financiară.
Studiul crizei datoriei suverane a arătat clar cât de profund influențează deciziile luate în cadrul
zonei euro întregul sistem financiar global. Impactul crizei asupra piețelor de capital, reacțiile băncilor
centrale și ale piețelor emergente au subliniat gradul ridicat de interconectare a sistemului financiar
mondial și rapiditatea cu care efectele unei astfel de crize pot fi propagate.
Analiza politicilor implementate de Banca Centrală Europeană și Uniunii Europene în răspuns
la criză a subliniat necesitatea acțiunilor coordonate și a măsurilor preventive în gestionarea crizelor
economice. Măsuri precum reducerea ratelor dobânzii, relaxarea cantitativă și reformele structurale au
fost vitale în stabilizarea zonei euro și în restabilirea încrederii investitorilor în piețele financiare.
În concluzie, lucrarea demonstrează importanța unei perspective geoeconomice în înțelegerea
finanțelor internaționale. Rezultatele analizei ilustrează faptul că evenimentele și deciziile dintr-o
anumită regiune, precum zona euro, nu sunt izolate, ci au repercusiuni globale semnificative. Într-o
lume caracterizată de schimbări rapide și interdependență, recunoașterea și înțelegerea acestor
12
dinamici sunt esențiale pentru formularea unor strategii economice eficiente și pentru navigarea cu
succes în peisajul financiar global. Această lucrare contribuie semnificativ la dialogul academic și
profesional, oferind perspective valoroase și relevante pentru înțelegerea și abordarea provocărilor
geoeconomice contemporane.

BIBLIOGRAFIE
Acte normative:

1. Regulamente ale Băncii Centrale Europene privind politica monetară și măsurile de gestionare a
crizelor. Banca Centrală Europeană.

Lucrări științifice:

2. Luttwak, Edward. "Geoeconomics: The Logic of Conflict, The Grammar of Commerce." 1990.

3. Mundell, Robert. "A Theory of Optimum Currency Areas." 1961.

4. De Grauwe, Paul. "Economics of Monetary Union." Oxford University Press, 2016.

5. Baldwin, Richard și Francesco Giavazzi, editori. "The Eurozone Crisis: A Consensus View of the
Causes and a Few Possible Solutions." VoxEU.org eBook, 2015.

6. Heilemann, Ullrich și Hermann Remsperger. "The ECB and Its Watchers." 2017.

7. Brunnermeier, Markus K., Harold James și Jean-Pierre Landau. "The Euro and the Battle of Ideas."
Princeton University Press, 2016.

8. Eichengreen, Barry. "Global Imbalances and the Lessons of Bretton Woods." MIT Press, 2010.

9. Pompian, Michael. "Behavioral Finance and Wealth Management." 2006.

10. Keohane, Robert O. și Joseph S. Nye. "Power and Interdependence." 1977.

11. Stiglitz, Joseph. "Globalization and Its Discontents." 2002.

12. Alexander, Kern și Rahul Dhumale. "Financial Markets and the Banking Sector: Roles and
Responsibilities in a Global World." Edward Elgar Publishing, 2010.

Site-uri web:

13.Banca Centrală Europeană. Politici și comunicate de presă [online]. Disponibil:

https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html

13