Portofoliu la disciplina

Macroeconomie

Profesor : dr., conf. univ. Student:

Tema 1. OBIECTUL, SCOPUL ŞI METODELE MACROECONOMIEI

Macroeconomia ca domeniu al ştiinţei economice. Scopurile şi obiectul de studiu al
macroeconomiei. Metodele specifice de analiză macroeconomică şi utilizarea acestor metode.
Condiţiile generale ale echilibrului macroeconomic.
1. Macroeconomia ca domeniu al ştiinţei economice.
În teoria economică, noţiunea de macroeconomie a fost introdusă de savanţii din Occident în
anii 30ai secolului XX în legătură cu apariţia teoriei keynesiste („Teoria generală a ocupării forţei
de muncă, adobânzii şi a banilor”). Prin această lucrare J. M. Keynes a încercat să explice
realitatea economicăexistentă în acele timpuri (depresia economică din SUA), utilizând o
abordare metodologică diferită de ceatradiţională a neoclasicilor. Abordarea dată se baza pe
principiile metodologice ale teoriei generale asistemului şi a teoriei relativităţii. Macroeconomia
ca ştiinţă provine de la grecescul „macros”, care în traducere înseamnă „mare”,accentuând că
se referă la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de microeconomie care se ocupăde
probleme mici. Se consideră că o anumită problemă este macroeconomică atunci şi acolo unde
aceastareiese din formarea şi consolidarea unei anumite economii naţionale. Macroeconomia,
ca un compartiment al teoriei economice, studiază mărimi economice agregate şi probleme
economice generale de tipul: volumul de producţie a economie naţionale, structura
economieinaţionale şi componentele ei, ciclurile economice, ocupaţia resurselor economice,
inflaţia, creştereaeconomică, problemele financiare la nivelul economiei naţionale.
Macroeconomia presupune analizamişcării capitalului global şi a forţei de muncă globale în
dependenţă de influenţa asupra acestei mişcări astatului sau în lipsa lui.Macroeconomia
analizează esenţa diferitor politici macroeconomice (politica bugetar -fiscală, monetar-
creditară, economică externă, socială etc.) cu scopul de a stabiliza cu ajutorul lor dezvoltarea
economiei naţionale într - o anumită perioadă a ciclului economic.
2. Scopurile şi obiectul de studiu al macroeconomiei.
Macroeconomia are ca obiect de studiu comportamentul tuturor consumatorilor şi al
producătorilorîntr -o economie naţională, în ansamblu, precum şi relaţiile care se întreţin cu
alte economii. În plus, statulapare ca un agent economic esenţial în analiză, întrucât el utilizează
o serie de instrumente economicespecifice (politicile macroeconomice) al căror obiectiv este
coordonarea de ansamblu a activităţii economice ce se desfăşoară la nivel individual.
Obiectivele macroeconomiei sunt următoarele:
 determinarea şi analiza variabilelor care permit evaluarea şi explicarea
comportamentului grupelorde agenţi economici;
 studierea relaţiilor dintre principalele variabile şi punerea în evidenţă a unor raporturi
stabilite întreacestea (relaţiile dintre venit şi consum, economii şi investiţii, etc.);
 analiza principalelor dezechilibre care pot să apară între agregate (inflaţia, şomajul,
deficitul bugetar, deficitul balanţei de plăţi, etc.), în vederea determinării şi evitării
cauzelor acestor dezechilibre;
 studierea modalităţilor de atingere a obiectivelor economice stabilite de societate,
modalităţi ce ţin de resortul politicilor macroeconomice.
Macroeconomia se ocupă, deci, cu studiul structurii funcţionalităţii şi comportamentului de
ansamblu al sistemului economiei naţionale în strânsă legătură cu sistemul economiei mondiale
şi cu mediulînconjurător.
3. Metode specifice de analiză macroeconomică şi utilizarea acestor metode.
Ca orice ştiinţă, macroeconomia dispune de o metodă proprie de cercetare. Fiind o ştiinţă
tânără, ea aîmprumutat mai multe instrumente şi tehnici de la alte ştiinţe anterior constituite.
Baza metodologică a ştiinţei macroeconomice este totuşi dialectica şi legităţile ei (unitatea şi
lupta contrariilor, legea treceriicantităţii în calitate, legea negării negaţiei). Printre metodele
dialecticii utilizate în macroeconomie pot fi numite: metoda deducţiei, inducţiei, analiza
comparativă, relaţia cauză –efect etc. În macroeconomie pe larg se foloseşte modelarea
proceselor economice . Cu ajutorul acestei metode se creează modele economice care
presupun teorii simplificate cu ajutorul cărora se prezintă aanumită situaţie economică. În
model deseori în formă matematizată se exprimă corelaţia dintre diferitevariabile economice:
exogene şi endogene. Principalele modele macroeconomice sunt modelul AD – AS,IS– LM,
economiei mici deschise ş.a. Din metodele statistice , pe larg se foloseşte metoda agregării, care
presupune unirea elementelor dintr- o totalitate de fenomene într -un tot întreg şi formarea
agregatului (sunt 4 agregate: antreprenoriat, menaj, statul, mediul extern; 4 pieţe: piaţa
mărfurilor, piaţa muncii, piaţa monetară, piaţa hârtiilor de valoare). Pe lângă aceste metode în
macroeconomie cu succes se utilizează abordarea sistemică . Sistemul economiei naţionale este
un sistem foarte complex, având în componenţa sa mai multe subsisteme ceinteracţionează
între ele într - un mediu economic comun. Printre subsistemele de bază pot fi
numite:totalitatea agenţilor economici (producători şi consumatori; resursele naturale (atrase
şi neatrase înactivitatea economică); resursele materiale acumulate; potenţialul uman; stocul
de ştiinţă şi tehnologie;stocul de învăţământ şi sănătate; stocul de cultură; principiul de
repartiţie a averii naţionale).Unele şcoli macroeconomice în elaborarea politicilor sale iau în
consideraţie factorul aşteptărilorraţionale (comportamentului raţional), care se bazează pe un
anumit nivel de informare economică şicunoştinţe economice a populaţiei în domeniul
economic. Toţi indicatorii macroeconomici se analizeazăfolosind expresia lor valorică.
4. Condiţiile generale ale echilibrului macroeconomic.
Echilibrul macroeconomic general se atinge având la bază două poziţii extreme, determinate de
curentul care-l caracterizează:
a) neoclasicismul – consideră că echilibrul este atins în mod automat pe termen lung,la o
utilizare integrală a forţei de muncă (doar cu şomaj natural), prin jocul liber al forţelor
pieţei (flexibilitatea perfectăa preţurilor şi salariilor), motorul principal fiind oferta. Această
teorie recomandă statului să intervină mai ales prin polit ica monetară în economie.
b) keynesismul – consideră că echilibrul general se produce doar prin intervenţia sistematică
şi permanentă a statului. Inclusiv ei consideră că echilibrul trebuie analizat pe termen scurt,
când exista subocupare, iar motorul este cererea agregată. Acest curent recomandă
statului să intervină în economie prin politica fiscală.

Lucrul individual:
Analiza unui articol (comunicat, raport, informatie oficiala,etc )din
domeniul economic.

Analiza Situației financiare a sectorului bancar pentru anul 2021

Activele și obligațiunil
Activele totale au constituit 118,5 miliarde lei, majorându-se pe parcursul anului 2021 cu 14,2%
(14,7 miliarde lei).
În structura activelor, ponderea cea mai mare a revenit articolului din bilanț „Credite și avansuri
la cost amortizat”, care a constituit 46,1% (54,6 miliarde lei), fiind în creștere cu 2,8 puncte
procentuale (p.p.). Ponderea mijloacelor la BNM a constituit 19,2% (22,7 miliarde lei), fiind în
descreștere cu 2,5 p.p. Ponderea investițiilor băncilor în valorile mobiliare de stat și certificatele
Băncii Naționale (CBN) a constituit 15,9% (18,8 miliarde lei), fiind în descreștere cu 1,7 p.p.
Restul activelor, care constituie 18,8% (22,3 miliarde lei), sunt menținute de către bănci în alte
bănci, în numerar, imobilizări corporale, imobilizări necorporale etc. Ponderea acestora s-a
majorat cu 1,4 p.p.

Soldul brut (prudențial) al creditelor a constituit 47,6% din totalul activelor sau 56,4 miliarde lei,
majorându-se pe parcursul perioadei analizate cu 23,5% (10,7 miliarde lei). Totodată, volumul
creditelor noi acordate pe parcursul anului 2021 s-a majorat cu 38,7% față de aceeași perioadă a
anului precedent. Cele mai mari creșteri ale portofoliului de credite au fost consemnate la creditele
acordate pentru procurarea/construcția imobilului – cu 45,0% (3,5 miliarde lei) până la 11,4 miliarde
lei și la creditele de consum – cu 40,2% (3,0 miliarde lei) până la 10,5 miliarde lei.

Pe parcursul perioadei de referință, ponderea creditelor neperformante (substandard, dubioase și

compromise) în totalul creditelor s-a diminuat cu 1,2 p.p., constituind 6,1% la 31.12.2021, indicatorul
menționat variind de la 2,1% până la 11,3%, în funcție de bancă. Totodată, creditele neperformante în
valoare absolută au crescut cu 2,7% (90,8 milioane lei), constituind 3,5 miliarde lei. În perioada
analizată s-a diminuat ponderea creditelor expirate în totalul creditelor, de la 4,5% până la 3,1%
Totodată, în perioada de referință s-a înregistrat creșterea soldului depozitelor. Conform rapoartelor
prudențiale, acesta s-a majorat cu 10,4 miliarde lei sau cu 13,1%, constituind 90,1 miliarde lei
(depozitele persoanelor fizice au constituit 62,1% din totalul depozitelor, depozitele persoanelor
juridice – 37,8% și depozitele băncilor – 0,1%), urmare majorării soldului depozitelor persoanelor fizice
cu 5,1 miliarde lei (10,1%), până la 55,9 miliarde lei, a depozitelor persoanelor juridice cu 5,3 milioane
lei (18,4%), până la 34,0 miliarde lei și a depozitelor băncilor - cu 0,2 milioane lei (0,2%) până la 148,1
milioane lei. În totalul depozitelor, 57,4% au revenit depozitelor în lei, soldul majorându-se cu 5,4
miliarde lei (11,6%) comparativ cu sfârșitul anului precedent și a constituit 51,7 miliarde lei la
31.12.2021. Depozitele în valută au constituit 42,6% din totalul depozitelor, soldul acestora s-a
majorat pe parcursul perioadei de referință cu 5,1 miliarde lei (15,2%), alcătuind 38,4 miliarde lei
(atragerea depozitelor în valută - echivalentul a 5,9 miliarde lei, reevaluarea totală a depozitelor în
valută – (-901,9) milioane lei)).

Veniturile și rentabilitatea
La 31.12.2021, profitul în sistemul bancar a însumat 2,3 miliarde lei, majorându-se cu 53,3%
(800,7 milioane lei) comparativ cu finele anului precedent.
Majorarea profitului a fost determinată de majorarea veniturilor din dobânzi cu 739,2 milioane
lei (16,9%), a veniturilor din onorarii și comisioane - cu 545,5 milioane lei (27,6%) și de
micșorarea deprecierii activelor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau
pierdere în sumă de 386,6 milioane lei (75,6%).
Veniturile totale au constituit 9,0 miliarde lei, majorându-se comparativ cu finele anului
precedent cu 1,2 miliarde lei (15,1%). Dintre care veniturile din dobânzi au constituit 56,9% (5,1
miliarde lei), iar veniturile neaferente dobânzilor – 43,1% (3,9 miliarde lei).
Concomitent, cheltuielile totale au constituit 6,7 miliarde lei, majorându-se comparativ cu finele
anului precedent cu 378,6 milioane lei (6,0%). Dintre care cheltuielile cu dobânzile au constituit
18,6% (1,2 miliarde lei) din totalul cheltuielilor, iar cheltuielile neaferente dobânzilor – 81,4%
(5,4 miliarde lei) din totalul cheltuielilor.
La 31.12.2021, rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului au constituit 2,0% şi, respectiv,
12,3%, fiind în creștere cu 0,5 p.p. și, respectiv, cu 3,6 p.p. comparativ cu sfârșitul anului
precedent

Tema 2. INSTABILITATEA MACROECONOMICĂ ŞI

FLUCTUAŢIILE CICLICE
1) Caracterul ciclic al economiei. Tipurile şi particularităţile ciclurilor economice.

Privită în timp, din perspectivă dinamică, activitatea economică nu are o evoluţie uniformă,
liniară, cifluctuantă. În viaţa reală există mai multe tipuri de fluctuaţii: sezoniere, accidentale
(întâmplătoare) şi ciclice:
 sezoniere : - apar pe parcursul unui an; -sunt explicabile şi previzibile; -au la bază factori
naturali, sociali etc..
 întâmplătoare , accidentale, generate de factori aleatori precum: - cataclisme naturale; -
evenimente - sociale şi politice deosebite; -acţiuni neaşteptate ale unor agenţi economici
etc..
 ciclice , caracterizate prin aceea că: -sunt determinate de factori interni ai activităţii
economice; - se reproduc cu o anumită regularitate de la începutul secolului XIX (1825).
Fenomenele economice au deci o evoluţie:
- pulsatorie;
- ondulatorie;
- ciclica.
Ciclul afacerilor (economic) este un model de succesiune a fazelor de expansiune şi de recesiune
aactivităţii economice în jurul trendului de creştere economică.

2) Caracteristicile fluctuaţiilor ciclice.

Fluctuaţiile ciclice constau din variaţii ale activităţii economice, care se caracterizează, succesiv,
prin creşterea cumulativă a producţiei, a veniturilor şi a gradului de ocupare a forţei de muncă,
şi prin stagnările sau descreşterile cumulative ale acestora. Fluctuaţiile ciclice se reproduc cu o
anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte. Măsurarea
fluctuaţiilor ciclice presupune analiza dinamicii unui sistem de indicatori, dintre care cei mai
importanţi sunt: PIB-ul nominal şi real, volumul vânzărilor cu amănuntul şi cu ridicata, nivelul
dobânzilor bancare, indicele volumului fizic al producţiei industriale, nivelul şomajului, numărul
locurilor de muncă în ramurile neagricole, venitul personal, preţurile etc.
3) Fluctuaţiile şi tipologia indicatorilor macroeconomici în funcţie de faza ciclului
economic.
Cel mai important criteriu de grupare a variabilelor macroeconomice ale fluctuaţiilor economice
îlconstituie felul cum reacţionează la mişcările ciclului economic, astfel, variabilele se împart în:
o variabilele prociclice
o variabile contraciclice
o variabile aciclice

Analizând ciclul economic se poate observa, de asemenea, cum are loc devierea producţiei reale
dela cea potenţială.Producţia potenţială poate fi obţinută în cazul utilizării integrale a factorilor
de producţie, ceea ce presupune existenţa şomajului natural (cca 6%), menţinerea ponderii de
folosire a capacităţilor de producţie neutilizate la nivelul de 10 -20 %, etc.
4) Cauzele ciclităţii şi rolul statului în stabilizarea economiei
Statul are un rol important în stabilizarea economică şi anume prin politicile elaborate,
îndreptate atâtcătre cererea agregată, cât şi către oferta agregată.
Cauzele ciclitatii sunt :
Activități de război. În timpul unui conflict armat, economia este reconstruită pe un nou
„val” - eliberarea de muniții și echipamente pentru luptători. Sunt atrase forță de muncă
și resurse suplimentare. Când războiul se termină, se instalează recesiunea.
Inovaţie. Au un impact uriaș asupra prețurilor, investițiilor, cererii și consumului.
Influența altor factori. De exemplu, aceasta poate include creșteri ale prețului mondial al
petrolului.
5) Factorii ce influenţează caracterul ciclurilor economice
Există astfel de factori interni care sunt afișați asupra economiei statului:
reducere a producției cauzată de o supraproducție de bunuri. Sunt la cerere redusă
datorită disponibilității ridicate și prețurilor ridicate. De fapt, oferta depășește cererea.
Nou. De exemplu, odată cu apariția computerelor pe piață, producătorii de mașini de
scris încep să închidă afaceri sau să transfere capitalul către dezvoltarea altor industrii.
politică monetară. Eliberarea unei sume uriașe de bani generează inflație, în același
timp disponibilitatea lor insuficientă duce la scăderea producției și la reducerea
investițiilor.
Lucru individual:
Crizele economice in economia mondiala. (analizați o criză la alegere).
Analiza cauzelor și consecințelor crizelor.
Criza hiperinflatia din Germania 1918-1924
CAUZE :
1) Dupa primul razboi mondial , prin tratatul de la Versailles , Germania a fost obligata de catre
tarile cistigatoare sa plateasca in rate despagubiril de razboi in valoare de 132 miliarde de marci
–aur ( aproximativ 2000 miliarde de dolari bani actuali ) rata anuala fiind de 2 miliarde de marci
–aur plus 26% din valoarea exporturilor .
2) Ea a fost pusa la cale deliberat de catre un govern mai interesat sa pastreza stabilitatea
economica

CONSECINTE :

Acest lucru a făcut ca prețurile germane ale mărfurilor să crească rapid, crescând costul de funcționare a
guvernului german, care nu a putut fi finanțat prin creșterea taxelor, deoarece acele taxe ar fi plătite în
moneda germană în continuă scădere. Deficitul rezultat a fost finanțat printr-o combinație de emitere de
obligațiuni și pur și simplu crearea mai multor bani, atât crescând oferta de active financiare
denominate în mărci germane de pe piață, cât și reducând și mai mult prețul monedei. Când poporul
german și-a dat seama că banii lor își pierd rapid din valoare, au încercat să-i cheltuiască rapid. Această
viteză monetară crescută a provocat o creștere din ce în ce mai rapidă a prețurilor, creând un cerc vicios.
Guvernul și băncile aveau două alternative inacceptabile. Dacă ar opri inflația, ar fi imediat falimente,
șomaj, greve, foame, violență, prăbușire a ordinii civile, insurecție și posibil chiar revoluție. [36] Dacă ar
continua inflația, ei ar fi neachitat de datoria externă. Cu toate acestea, încercarea de a evita atât
șomajul, cât și insolvența a eșuat în cele din urmă când Germania le-a avut pe ambele

CONCLUZIE

Aliatii au primit despagubirile din partea Germaniei sub forma de bunuri concrete : aur , vagoane de tren
, locomotive vapoare , cabluri ect. De la hiperinflație, politica monetară germană și-a păstrat o
preocupare centrală cu menținerea unei monede solide, îngrijorare care a avut un efect asupra crizei
datoriilor suverane europene. Dupa parerea mea Hiperinflația a atras un interes semnificativ, deoarece
multe dintre comportamentele economice dramatice și neobișnuite asociate acum cu hiperinflația au
fost pentru prima dată documentate sistematic: creșteri exponențiale ale prețurilor și ratelor dobânzilor,
redenominarea monedei , fuga consumatorilor de la numerar la activele dure și expansiunea rapidă a
industriilor. care a produs acele active.
Tema 3. EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII LA NIVEL

1)Principiile de bază ale măsurării rezultatelor activităţii economice în sistemul conturilor

naţionale (SCN)
Aceste principii derivă din teoria factorilor de producţie ce constituie baza teoretică a SCN.
a) Principiul cuprinderii în indicatorul de rezultate numai a bunurilor şi serviciilor ce
suntvândute pe piaţă , deoarece pentru evaluarea acestora avem la dispoziţie preţurile pieţei.
b) Principiul includerii în rezultate numai a produselor şi serviciilor ce sunt rezultatul activităţii
productive din perioada pentru care se face calculul şi nicidecum a celor revândute care, de
fapt, îşischimbă doar titlul de proprietate.
C)Principiul evaluării rezultatelor pe baza veniturilor factorilor de producţie
d)Principiul neadmiterii înregistrărilor repetate , care presupune că în calculul rezultatelor
activităţiinu se includ bunurile şi serviciile produse şi consumate în perioada de calcul în scopul
producerii altor bunuri şi servicii, acestea constituind consumul intermediar
e) Principiul luării în consideraţie a teritoriului unde îşi desfăşoară activitatea agenţii economici

2)Caracteristica indicatorilor macroeconomici de rezultate (PIB, PNB, PIN, PNN, VN, VP,VPD).
Metodele de evaluare.
PNB(produsul naţional brut) reprezintă valoarea tuturor bunurilor finale şi a serviciilor produse
într -o anumită perioadă de timp de factorii de producţie aflaţi în proprietatea unei ţări. Prin
urmare PNB esteun indicator valoric. Pentru a avea posibilitatea de a aduna diverse produse
într -un indicator sintetic se apelează la valoarea bănească la aceste bunuri şi servicii.
PIB(produsul intern brut) reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse pe teritoriul
unui stat, atât de producătorii autohtoni, cât şi de producătorii străini.
În calculul PNB se utilizează mai multe metode: a producţiei (valorii adăugate), a cheltuielilor
şi a veniturilor
3)PNB nominal şi real.
PNB poate fi calculat atât în valoare nominală, cât şi reală.
PNB nominal reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse în anul curent şi exprimate în
preţurile anului curent
PNB real (PNBr ) reprezintă valoarea producţiei create în anul curent, dar exprimată în
preţurileanului de bază.
 Lucrul individual:
Analiza indicatorilor macroeconomici pentru economia Republicii Moldova.
(puteti analiza un indicator in dinamică la alegere).
Analiza PIB a R.M
Tabelul . Resursele şi utilizările Produsului Intern Brut în anii 2020-2021

Anul 2020 Anul 2021

Preţuri curente, mii lei Preţuri curente, mii lei

Trimestr I Trimestr.I Anul 2020 Timestr I Trimestr.IV Anul 2021

V
A Agricultură, silvicultură 1 269 067 4 836 093 18 708 439 1 153 597 7 872 991 25 118 853
şi pescuit
B Industria extractivă 117 615 248 202 811 666 102 779 369 809 1 047 586
C Industria prelucrătoare 4 504 311 5 467 533 20 186 413 5 108 451 5 848 192 22 683 207
D Producţia şi furnizarea de 1 299 686 985 595 4 006976 1 797 151 1 288 530 5 093 775
energie electrică şi
termică, gaze, apă caldă
şi aer condiţionat
E Distribuţia apei; 282 644 341 079 1 235 619 324 487 299 131 1 288 187
salubritate, gestionarea
deşeurilor, activităţi de
decontaminare
F Construcţii 3 244 268 6 599 347 19 966 761 3 286 757 5 563 337 19 730 132
G Comerţ cu ridicata şi cu 7 022 580 7 900 071 30 064 827 7 036 169 10 220 605 36 103 732
amănuntul; întreţinerea şi
repararea autovehiculelor
şi a motocicletelor
H Transport şi depozitare 1 769 919 1 909 515 6 984 699 2 146 676 2 770 040 10 132 792
I Activități de cazare și 384 715 367 281 1 335 728 394 325 555 488 2 121 128
alimentație publică
J Informaţii şi comunicaţii 2 445 916 2 478 708 9 750 780 3 408 586 3 251 493 13 245 010
K Activități financiare și 1 435 054 1 661 086 6 102 557 1 461 299 1 976 502 6 930 711
asigurări
L Tranzacţii imobiliare 4 118 643 4 145 928 16 374 949 4 274 159 4 332 166 17 006 954
M Activităţi profesionale, 915 730 1 232 096 4 121 804 873 909 1 252 779 4 331 002
ştiinţifice şi tehnice
N Activităţi de servicii 544 528 543 344 2 038 032 597 903 755 895 2 986 960
administrative şi
activităţi de servicii
suport
O Administraţie publică şi 1 766 292 2 216 660 7 700 528 2 013 537 2 266 044 8 716 836
apărare; asigurări sociale
obligatorii
P Învăţământ 2 429 869 2 732 443 9 930 013 2 847 561 3 130 725 11 806 959
Q Sănătate şi asistenţă 1 925 728 2 759 947 9 205 716 2 924 098 3 621 369 13 128 816
socială
R Arta, activități de 380 953 399 617 1 513 925 447 125 808 590 2 526 860
recreere şi de agrement
S Alte activităţi de servicii 591 858 851 247 2 630 963 690 174 948 117 3 241 064
T Activităţi ale 61 729 84 196 290 861 148 924 121 435 398 801
 gospodăriilor casnice în
calitate de angajator de
personal casnic; activităţi
ale gospodăriilor casnice
de producere de bunuri şi
servicii destinate
consumului propriu
  Valoarea adăugată 36 511 107 47 759 986 172 961 254 41 037 667 57 253 236 207 639 365
brută
  Impozite nete pe produs 6 397 604 7 897 756 26 772 430 7 036 465 9 482 539 34 231 155
(impozite minus
subvenții)
  PRODUSUL INTERN 42 908 711 55 657 742 199 733 684 48 074 132 66 735 776 241 870 520
BRUT

În baza datelor din tabelul , putem meționa că în anul 2021, Agricultură, silvicultură şi pescuit
a înregistrat o suma de 25 118 853 mii lei, majorindu-se față de anul precedent (2020 ) cu
6410414 mii lei . Deasemenea au crescut si valorile la urmatoarele Industria extractive ,
Industria prelucrătoare, Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă
şi aer condiţionat , Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de
decontaminare cee ace inseamna o nota pozitiva pentru economia tarii .
În perioada analizată, constructiile auscazut cu 236 629 in anul 2021 fata de 2020 Această
situație, atestă utilizarea neeficientă a companiilor de constructive . .
Analizind atent tabelul putem spune ca aproape toate componente au crescut preturile in anul
2021 fata de anul 2020 .
Valoarea adaugata bruta in anul 2020 constituie 172 961 254 ceea ce inseamna ca sa marit in
anul 2021 cu 34678111 mii lei . O situatie asemanatoare a inregistrat si Impozitele nete pe
produs crescind pretul in anul 2021 cu 7 458 725 mii le fata de anul precedent 2020. Pentru
economia tarii nu este favorabil cresterea preturilor deoarece poate duce la majorarea inflatiei
si daca se majoreaza inflatia o sa creasca si somajul si multe personae nu vor avea posture de
lucru .
Produsul intern brut in anul 2021 a constituit o valoare de 241870520 mii lei fata de anul 2020
care a inregistrat 199733684 , a avut loc o majorare de 42136836 mii lei. Estimarea deviației
PIB este o sarcină dificilă, deoarece PIB potențial este o variabilă neobservabilă. Astfel,
cunoscând nivelul efectiv al PIB real, nu se poate determina direct ce proporție din acesta
reprezintă PIB potențial şi, respectiv, care este deviația PIB. Estimarea deviației PIB se face
indirect, folosind atât tehnici statistice, cât și opiniile experților. Incertitudinea estimării PIB
potențial și a deviației PIB este accentuată și de revizuirea datelor statistice privind PIB
efectiv.În urma estimărilor din tablel , ritmul de creștere al PIB potențial în Republica Moldova
este de 5.0 la sută și este compatibil cu obiectivul fundamental de menținere a stabilității
prețurilor.
 Tema 4. PIAŢA MUNCII ŞI DEZECHILIBRELE EI
1.Piaţa muncii şi componentele ei. Echilibrul pe piaţa muncii. Modelul pieţei muncii:
ecuaţiileşi interpretarea grafică.
Munca în calitate de factor de producţie, se tranzacţionează pe piaţa muncii, piaţă pe care se
întâlnesccererea şi oferta de muncă şi se formează preţul muncii.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează în economie într -o
anumită perioadă de timp. Costul fiecărui angajat este salariul nominal pe care firma i-l
plăteşte. Salariul reprezintă pentrufirmă costul marginal al muncii. Salariul real exprimă puterea
de cumpărare a salariului nominal.
Oferta de muncă reprezintă cantitatea de muncă pe care o pot depune membrii societăţii în
condiţii salariale.
2.Formele şi cauzele şomajului. Modelul ratei naturale a şomajului. Histereza şomajului.
Din punct de vedere al cauzelor care generează şomajul distingem următoarele forme de şomaj:
1.şomajul fricţional ,
2.şomajul structural ,
3.şomajul cyclic
Şomajul natural este acel nivel al şomajului pentru care preţurile se stabilizează şi corespunde
potenţialului economiei naţionale pe o anumită perioada.
Şomajul poate fi exprimat:
a) şomaj absolut – prin numărul şomerilor;
b) şomaj relativ– prin rata şomajului,
Şomajul mai poate fi caracterizat după:
a) frecvenţa (cît de des se află o persoană în şomaj timp de o perioadă de timp(un an));
b) durata (timpul de aflare a persoanei în şomaj);
c) distribuţia (reprezentată după vîrstă, sex, profesii).
3)Costurile şomajului. Legea lui Okun. Durata şomajului.
Costul social al şomajului reprezintă efortul total pe care-l suportă persoanele, grupele de
persoane,economia şi societatea afectate de acest fenomen complex. Efectele şomajului sunt
uşor de dedus, cele mai importante efecte economice şi sociale aleşomajului sunt:
a) creşterea cheltuielilor cu protecţia socială;
b) reducerea eficienţei forţei de muncă;
c) reduce rea veniturilor individuale ale salariaţilor concediaţi, care antrenează o reducere
aconsumului acestora şi o extindere a sărăciei;
d) efecte sociale generale -creşterea criminalităţii, sinuciderilor, cerşetorilor etc.;
e) efecte asupra sănătăţii psihice a şomerului: stări depresive, sentimentul de excludere din
societateetc.;
f) reducerea PNB

Lucru individual:
Analiza indicatorilor pieţei muncii în R.Moldova
Conform datelor statistice aliniate la recensământul din 2014, forța de muncă în Republica
Moldova s-a redus semnificativ. Populația ocupată s-a diminuat de la cca 1197,8 mii persoane
în trimestrul IV al anului 2018 la 887,7 mii persoane în trimestrul IV 2019, ceea ce constituie o
reducere de 16,9%. Totodată, numărul șomerilor în perioadă de referinţă a crescut de la 34,2
mii persoane la 38,1 mii persoane (+3,9 mii). Figura 1. Dinamica forţei de muncă (%)

1197.8
1200 1100.7 1119 1163.6
1100
1000 912 1070.3 1094.8 943 947.7
898.6 887.7
900 874.6
800 829 901.1 909.8
849.7
700
600
500
400
300
200 69.6
37.4 30.4 24.2 34.2 42 37.8 38.1
100
0
T1-2018 T2-2018 T3-2018 T4-2018 T1-2019 T2-2019 T3-2019 T4-2019
Activi Ocupați Șomeri BIM

Analiza datelor deja ajustate pentru anii 2018–2019 permite analiza numărului real al forței de
muncă, dar și identificarea a noi tendințe. Modificarea metodologiei nu a dus la o modificare
momentană a cuantumului forței de muncă și stabilizarea ei ulterioară, dar a scos în evidență o
nouă tendință de diminuare continuă a acesteia pe parcursul anului 2019. Diminuarea
semnificativă a forței de muncă conform noii metodologii nu a dus și la ajustarea indicatorilor
relativi. Astfel, ratele de ocupare și șomaj practic nu au suferit evoluții majore în perioada 2018–
2019.
55 49.6 50.4
50
45 41.1 48.2 49.3 39 41.3 43.4 43.6
40 40.8
40.2 41.4 41.8
35 39.4 38.1 39.1
30
25
20
15
10 7.7
5 4.1 2.8 2.2 2.9 4.5 4 4.3
0
T1-2018 T2-2018 T3-2018 T4-2018 T1-2019 T2-2019 T3-2019 T4-2019
Rata de activitate Rata de ocupare Rata șomajului

Figura 2. Dinamica ratelor de activitate, ocupare şi şomaj (%)

Totodată, nivelul scăzut al șomajului și al ratei de ocupare se explică prin creșterea ponderii
populației inactive. Creșterea numărului populației inactive se datorează atât migrației externe
(factorul principal), cât și îmbătrânirii populației (creșterea ponderii persoanelor de peste 60 de
ani) și creșterii inactivității la unele categorii din populație (femei). Un impact major asupra
indicatorilor ocupaţionali a avut excluderea din ocupare a gospodăriilor casnice care produc
pentru consum propriu. Deoarece activitatea în cadrul gospodăriilor casnice este o ocupare
informală, excluderea lor din statistica ocupării a dus la diminuarea automată a ocupării
informale în Republica Moldova. Astfel, conform noilor date statistice ponderea ocupării
informale în totalul populației ocupate în anul 2019 era în jur de 25%, fiind cu mult mai mică
față de valorile de 38% înregistrate în 2018.
Figura 6. Evoluţia cererii pe piaţa economică a produselor/serviciilor

Pentru 58% din agenții economici chestionați dinamica vânzărilor pentru

bunuri/produse/servicii în anul 2020 va ramâne la nivelul anului 2019. Totodată, 24% din
agenții economici chestionați așteaptă o creștere a bunurilor/produselor în urmatoarele 12 luni,
care sunt din Comerțul cu ridicata si cu amănuntul 154 agenți economici (ponderat 897) și din
Industria prelucratoare 119 a.e. (ponderat 373), Administrație publica și aparare 126 a.e.
(ponderat 290), etc.

Mun. Chişinău
În mun. Chişinău au fost chestionați 1059 agenţi economici (ponderat 8719). Conform
activităților economice un numar mai mare sunt din Comerțul cu ridicata și cu amănuntul. După
forma de proprietate: 634 agenţi economici cu formă de proprietate privată (ponderat 6988),
255 a.e. cu formă de proprietate publică (ponderat 717) şi 170 a.e. cu altă formă de proprietate
(ponderat 1015).
Figura16. Agenții economici chestionați conform activităților economice mun.Chișinău

Principalele motive care stau la baza dificitului de forţă de muncă în mun. Chişinău în viziunea
agenţilor economici sunt: numărul redus de solicitanţi selectat de către 282 a.e. (ponderat
1361), lipsa personalului calificat – 275 a.e. (ponderat 1301) și imposibilitatea de a oferi un
salariu necesar 83 a.e. (ponderat 263).
La capitolul învestiţii în mun. Chişinău se atestă aceeaşi situaţie, care este valabilă pentru
întreaga ţară, în următoarele 12 luni un numar mic de agenţi economici cca 44% sau 469 a.e.
(ponderat 2884) planifică să investească în dezvoltarea activităţii sale.
Concluzii
Prognoza macroeconomică pentru anul 2020 ce indica creșterea Produsului intern brut de 3,8%
la un declin de circa -3% ca impact al pandemiei COVID-19 asupra economiei Republicii
Moldova.. Astfel, sa prognozat o reducere a activității comerciale. Această scădere a fost
determinată de sistarea sau restrângerea parțială a activității companiilor din domeniul
comerțului cu amănuntul, serviciilor prestate populației, serviciilor de alimentație publică,
transport, educație, etc. Concomitent, scăderea veniturilor populației sa transpus în
diminuarea veniturilor din vânzări a comercianților. Totuși, în condițiile crizei epidemiologice, a
avut de câștigat serviciile din domeniul sănătății, serviciile de telecomunicații, comerțul cu
produse alimentare. Un factor important care a influențat activitatea comercială este și
reducerea consumului privat, pentru care este prognozată o descreștere de 3% în termeni reali.
Totodată, și volumul investițiilor în anul 2020 a scazut cu cca 4,8%.
Revizuirea metodologiei AFM a scos în evidență un decalaj mai mare dintre bărbați și femei pe
piața muncii. Conform datelor din metodologia veche, ratele de ocupare la bărbați erau puțin
mai mari decât la femei, în medie depășeau cu 3-5 p.p. cele ale femeilor. După ajustarea
metodologiei discrepanța s-a majorat până la 8 p.p. în 2019.
Conform rezultatelor studiului majoritatea agenților economici chestionați pentru anul 2020 nu
a planifică investiții în echhipament/tehnologii/spații și crearea locurilor de muncă noi. În
aspect regional se atestă aproximativ aceeaşi situaţie pe întreg teritoriul țării - cca 52% din
numărul a.e. nu planifică sa investească dezvoltarea activităţii sale.
Mai mult de un sfert de angajatori au raportat dificultăți de angajare, iar marea majoritate a
acestor dificultăți s-au datorat lipsei forței de muncă, fapt ce reprezintă un obstacol pentru
activitatea agenților economici.
Principalele motive menționate de agenții economici chestionați care stau la baza deficitului de
forță de muncă sunt lipsa personalului calificat cu exeriență, numărul redus de solicitanți și
imposibilitatea de a oferi un salariu necesar.
În aspect regional s-au confruntat cu un deficit de forță de muncă mai mare: regiunea Centru -
33%, regiunea Sud - 31%, regiunea Nord - 25% și UTAG - 22%.

Tema 5. INFLAŢIA ŞI ASIGURAREA STABILITĂŢII PREŢURILOR

1)Cauzele, formele şi natura inflaţiei contemporane. Modelul inflaţiei prin cerere. Modelul
inflaţiei prin ofertă. Evaluarea inflaţiei
Din punct de vedere al naturii sale, a cauzelor şi mecanismelor declanşatoare, inflaţia este cea
mai controversată formă a dezechilibrului macroeconomic. Caracteristicile principale ale
inflaţiei contemporane sunt:
a) este un proces de depreciere a banilor atât pe plan naţional cât şi în raport cu alte valute;
b) este un proces de creştere durabilă şi generalizată a preţurilor şi tarifelor;
c) este expresia unui dezechilibru monetar şi material manifestat atât pe piaţa monetară cât şi
pe piaţamărfurilor;
d) este influenţată de diverse aspecte psihologice.
Inflaţia contemporană este un dezechilibru macroeconomic monetaro-material care exprimă
existenţaîn circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte necesităţile reale ale economiei. Ca
urmare, are locdeprecierea banilor şi creşterea nivelului mediu al preţurilor.În macroeconomie
s-au conturat 2 puncte de vedere care explică natura inflaţiei:
1) accentul se pune pe cauzele de ordin material al inflaţiei, aceasta fiind o consecinţă
adezechilibrului dintre cererea agregată şi oferta agregată; atunci când creşterea cererii nu este
însoţită de o creştere a ofertei se declanşează fenomenul de inflaţie;
2) accentul se pune pe cauzele de ordin monetar ale inflaţiei; explicaţia inflaţiei în aşa caz are la
bazăurmătoarea ecuaţie:
M*V = P*Y
Inflaţia prin cerere este o consecinţă a creşterii cererii agregate în condiţiile caracteristice
utilizăriiintegrale a factorilor de producţie. Aceleaşi consecinţe vor fi şi în cazul când cererea
agregată creşte într -un ritm mai rapid decât oferta agregată.
Inflaţia prin costuri(ofertă) este o consecinţă a creşterii costurilor de producţie şi a reducerii
caurmare a ofertei agregate. La nivelul existent al cererii agregate se va înregistra o creştere a
niveluluimediu al preţurilor. Concomitent producţia se va micşora, iar şomajul va creşte, altfel
spus inflaţia prin costuri conduce la fenomenul de stagflaţie
2. Curba lui Phillips şi interpretarea ei. Ecuaţia curbei lui Phillips şi sensul ei economic.
Curba lui Phillips

Această relaţie este valabilă pentru termen scurt, în perioadă îndelungată, ea are formă
verticală,adică arată că oricare ar fi nivelul inflaţiei în economie întotdeauna există un şomaj
natural.
π=πe + f((Y-Y*)/Y*)+ε unde Y– PNB efectiv,Y* -PNB potenţial.
În perioada lungă de timp, dependenţa invers proporţională dintre rata şomajului şi rata
inflaţiei nu serespectă, deoarece nivelul şomajului corespunde celui natural, iar curba lui Phillips
este o dreaptăverticală.

3. Inflaţia şi creşterea economică. Rata de sacrificiu

Orice economie manifestă pe termen lung o tendinţă de creştere şi de ameliorare a condiţiilor
deviaţă ale oamenilor. Prin creşterea economică înţelegem creşterea potenţialului productiv al
economieinaţionale, ceea ce echivalează cu creşterea PNB potenţial, deci a ofertei agregate pe
termen lung. Creştereaeconomică se măsoară cu ajutorul a doi indicatori: creşterea reală a PNB
şi creşterea reală a PNB pelocuitor. Creşterea economică este pozitivă atunci când PNB pe
locuitor creşte, negativă în situaţie inversăşi zero când PNB/locuitor este constant.
În funcţie de relaţia dintre creşterea PNB real şi cea a preţurilor, procesele de creştere
economică seclasifică în:
a) creştere economică neinflaţionistă, când preţurile cresc mai încet decât PNB real;
b)creşterea economică inflaţionistă, când PNB creşte mai încet decât preţurile;
c)stagflaţie, când PNB stagnează, iar preţurile cresc;
d)slumpflaţie, când PNB scade, iar preţurile cresc.
Rata sacrificiului arată preţul inflaţiei în cazul când statul intervine în micşorarea şomajului.
U – U* = (-1/β)*Pi - Pi-1 , unde 2<β<3,
4. Costurile inflaţiei şi politici antiinflaţioniste.
Consecinţele inflaţiei sunt de ordin micro şi macroeconomic. Consecinţele microeconomice
semanifestă în redistribuirea veniturilor şi avuţiei fără ai afecta negativ pe toţi. Mecanismele
redistribuirii sunt determinate de următoarele efecte:
-efectul venitului (cei ale căror venituri nominale cresc mai repede decât nivelul preţului
obţin o parte mai mare a venitului total);-
efectul preţului (cei care preferă mărfuri şi serviciu ale căror preţuri cresc mai încet obţin
un venit mai mare);
-efectul avuţiei (cei care au în posesie bunuri care cresc în valoare reală acumulează mai
mult caceilalţi).
Consecinţele macroeconomice ale inflaţiei se manifestă prin faptul că inflaţia dezechilibrează
ritmul producţiei prin modificarea consumului, economiilor, investiţiilor. Inflaţia influenţează în
mod diferit nivelul veniturilor reale. În mare parte o astfel de influenţădepinde de faptul dacă
inflaţia este anticipată sau nu. Dacă inflaţia este anticipată, atunci a justarea veniturilor
nominale poate fi efectuată ţinând cont de ecuaţia lui Fisher: i = r + πe.
Politicile antiinflaţioniste au drept obiectiv de bază:
a) controlul cererii agregate prin reducere masei monetare în circulaţie – acest control se
efectuează prin creşterea impozitelor, reducerea cheltuielilor guvernamentale; creşterea ratei
dobânzii – care vor reduce cererea agregată,
b) stimularea ofertei agregate – se face prin stabilirea controlului asupra preţurilor (îngheţarea
preţurilor) şi scutirea întreprinderilor de anumite impozite şi taxe – care vor extinde oferta
agregată.
Lucru individual:
Analiza proceselor inflaţioniste in economia RM.
Analiza situațiilor și Politici antiinflaţioniste in ţarile Europei (la alegere).
Evolutia inflatiei a R.M

Graficul 1.1: Rata anuala a IPC (%)

Graficul 1.2: Rata anuala a principalelor subcomponente ale IPC (%)

In trimestrul I 2022, rata anuală a inflației a continuat, cu un ritm mai pronunțat decât s-a
anticipat (Raportul asupra inflației nr. 1, 2022), traiectoria ascendentă începută în anul 2021.
Astfel, aceasta s-a majorat de la 13,9 la sută în luna decembrie 2021 până la 22,2 la sută în luna
martie 2022. Ca rezultat, în trimestrul I 2022, similar perioadei precedente, aceasta s-a plasat
peste limita superioară a intervalului de 5,0 la sută ±1,5 puncte procentuale. Totodată, rata
medie anuală a inflației în trimestrul IV 2021 a constituit 19,1 la sută, fiind cu 7,4 puncte
procentuale superioară celei din trimestrul precedent. Accelerarea prețurilor în perioada sus-
menționată a fost determinată de creșterea prețurilor pe piața internațională și regională la
produsele alimentare și la resursele energetice, fapt ce a determinat majorarea prețurilor
acestora pe piața internă și ajustarea tarifelor la gazul în rețea și energia termică. Totodată,
ajustarea tarifelor, creșterea prețurilor la carburanți, dar și dinamica ascendentă a salariilor au
susținut majorarea costurilor pentru agenții economici, care treptat a fost reflectată în prețuri.
În același timp, majorarea inflației a fost susținută de persistența presiunilor din partea cererii,
în contextul creșterii venitului disponibil și a creditării, care a determinat majorarea prețurilor
subcomponentelor inflației de bază, dar și a prețurilor la produsele alimentare. Impactul
factorilor de mai sus a fost amplificat semnificativ, la finele lunii februarie și pe parcursul lunii
martie, de escaladarea situației din Ucraina, care a generat presiuni adiționale asupra prețurilor
la produsele alimentare, combustibili și asupra unor subcomponente aferente inflației de bază.
Presiunile inflaționiste asociate factorilor sus-menționați au fost accentuate și de efectele
secundare ale majorării tarifelor reglementate și de ajustare a accizelor de la începutul anului
curent.
În perioada următoare, traiectoria ascendentă a ratei anuale a IPC va continua în contextul
majorării prețurilor la produsele alimentare și la alte materii prime pe piața regională. Un
impact pronunțat asupra IPC urmează a fi determinat de reflectarea integrală a ajustărilor de
tarife de către BNS în prima parte a anului 2022. Creșterea tarifelor la gaz, energia termică și
energia electrică, continuarea majorării prețurilor de import la gaz, precum și eventualele
majorări ale altor tarife vor determina presiuni de creștere a prețurilor asupra mai multor
subcomponente din cadrul IPC. La finele anului 2021 s-au acumulat devieri majore la mai multe
categorii de prețuri reglementate atât la nivelul administrației publice centrale, cât și celei
locale. Pe parcursul ultimilor 5-10 ani, serviciile respective au fost subvenționate direct sau
indirect de bugetele locale, iar unii prestatori de servicii au acumulat devieri negative
semnificative ca urmare a neajustării tarifelor la costuri. De menționat că, aceste tensiuni
inflaționiste se pot materializa în viitor și vor contribui la evoluția inflației atât prin efectul
direct, precum și prin efecte secundare asupra altor mărfuri și servicii. Similar perioadelor
precedente, dinamica ulterioară a IPC rămâne marcată de incertitudinea momentului și
magnitudinii ajustării unor tarife în contextul majorării pronunțate a prețurilor la resursele
energetice pe piața regională, dar și de impactul condițiilor meteorologice asupra prețurilor la
produsele alimentare pe piața internă.
Activitatea economică a accelerat pronunțat la finele anului precedent. Evoluția respectivă a
fost susținută, preponderent, de cererea internă din partea gospodăriilor casnice în contextul
majorării venitului disponibil, al unui mediu favorabil cu rate ale dobânzii încă relativ reduse, de
o recoltă bogată în anul 2021, dar și de activitatea economică pozitivă din regiune. În acest fel,
în trimestrul IV 2021, PIB a fost cu 18,9 la sută superior nivelului din perioada similară a anului
2020, dinamica respectivă fiind semnificativ superioară celei anticipate în Raportul asupra
inflației nr. 1, 2022. În același timp, seria ajustată sezonier reflectă o creștere de 6,0 la sută a
PIB comparativ cu trimestrul III 2021. În anul 2021, PIB s-a majorat cu 13,9 la sută comparativ
cu anul 2020. Evoluția PIB în trimestrul IV 2021 a fost determinată, preponderent, de majorarea
investițiilor, creșterea consumului gospodăriilor populației, dar și de dinamica exporturilor. O
parte semnificativă a cererii interne, însă, a determinat majorarea importurilor, fapt ce a
atenuat din dinamica economică internă. Pe partea ofertei, evoluții pozitive mai pronunțate au
fost consemnate în agricultură, construcții și transport. La finele anului precedent, indicatorii
forței de muncă au înregistrat o dinamică, în termeni anuali, mai modestă comparativ cu
perioadele precedente. Astfel, în trimestrul IV 2021, numărul populației economic active s-a
contractat, în timp ce populația ocupată a înregistrat o creștere minoră comparativ cu perioada
similară a anului 2020. Rata șomajului, precum și rata subocupării au consemnat o dinamică
descendentă. Majoritatea indicatorilor operativi disponibili din lunile ianuarie și februarie 2021
au continuat să înregistreze evoluții pozitive, conturând astfel precondiții pentru o dinamică
pozitivă a PIB și la începutul anului current . Rata anuală a inflației va spori până în trimestrul III
al anului curent, ulterior aceasta va urma o tendință descendentă spre finele orizontului de
prognoză. În trimestrul II 2022, rata inflației va continua să se plaseze peste limita superioară a
intervalului de variație, și va reveni în interval abia în ultimul trimestru de prognoză. Ritmul
anual al inflației de bază va avea o tendință ascendentă până în trimestrul I 2023, ulterior
diminuându-se spre sfârșitul perioadei de prognoză. Rata anuală a prețurilor produselor
alimentare va continua să crească până în trimestrul III 2022 și, începând cu finele anului 2022,
se va diminua semnificativ pentru restul perioadei de prognoză. Ritmul anual al prețurilor
reglementate va crește în primele două trimestre de prognoză și, începând cu trimestrul IV
2022, se va diminua semnificativ, spre sfârșitul perioadei de prognoză. Ritmul anual al prețurilor
la combustibili va crește și în primul trimestru de prognoză și, începând cu a doua jumătate a
anului 2022, se va diminua considerabil pentru restul orizontului.
Cererea agregată va fi pozitivă pe parcursul primelor două trimestre consecutive ale orizontului
de prognoză, după care va manifesta presiuni dezinflaționiste. Impulsul fiscal pozitiv pe întreg
orizontul de prognoză va compensa ușor efectele restrictive ale condițiilor monetare reale și ale
cererii externe.
Condițiile monetare reale vor fi restrictive până în trimestrul III 2023 și ușor stimulative pentru
restul orizontului de prognoză. Prognoza actuală a inflației, precum și a componentelor sale,
față de cea din raportul asupra inflației anterior, a fost revizuită în sens ascendent pe întreaga
perioadă comparabilă.

Tema 6. MODELUL AD-AS. ECHILIBRUL MACROECONOMIC GENERAL

Modelul AD– AS se aplică pentru a studia fluctuaţiile în nivelul producţiei şi a preţurilor, cât
şiconsecinţele acestor fluctuaţii. Acest model permite descrierea diferitor variante ale
politicilormacroeconomice ale statului. Modelul AD –  AS este abordat diferit şi anume: în
teoria clasică şi ceakeynesiană.
1. Cererea agregată, determinanţii. Curba cererii agregate şi efectele ce influenţează
traiectoria curbei cererii agregate.
Cererea agregată – totalitatea cheltuielilor efectuate de către agenţii economici agregaţi
pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii create în economie în decursul unei perioade de timp.
Este o relaţie complexă (cu natură de funcţie) între nivelul general al preţurilor şi cantitatea de
bunuri, servicii şi investiţii cerute la nivelul unei economii.
Curba cererii agregate AD reflectă totalitatea combinaţiilor dintre cantităţile de bunuri şi
servicii ce pot fi achiziţionate la anumite niveluri ale preţurilor. Ea reflectă combinaţiile dintre
nivelul preţului şi nivelul venitului la care piaţa bunurilor, serviciilor şi de capital se află, în mod
simultan, în echilibru

Relația inversă dintre mărimea cererii agregate și nivelul prețurilor poate fi explicată și prin
următoarele efecte:
1)Efectul ratei dobânzii presupune, că traiectoria curbei cererii agregate este determinată de
fluctuaţiile nivelului preţurilor asupra ratei dobânzii şi prin urmare asupra cheltuielilor de
consum şi investiţiilor. Dacă nivelul preţurilor creşte, atunci creşte rata dobânzii, iar creşterea
ratei dobânzii duce la scăderea cheltuielilor de consum şi de investiţii.
↑P ⇒ ↑Dbani ⇒ ↑r ⇒ ↓I ⇒↓Y
(2) Efectul bogăţiilor: la creşterea preţurilor, costul real sau puterea de cumpărare a activelor
financiare acumulate care se găsesc pe mâinile populaţiei, scad, în special a activelor cu preţuri
fixe (obligaţiunile şi facturile scadente). Ca rezultat valoarea lor reală scade și populaţia va
deveni mai săracă (în termeni reali) şi îşi va micşora cheltuielile. Şi invers, cu scăderea preţurilor,
puterea de cumpărare şi preţul real al valorilor materiale va creşte şi, în rezultat, se vor mări
cheltuielile.
↑P ⇒ ↓Puterea de cumpărare a activelor financiare ⇒ ↓Consumul ⇒↓Y
(3) Efectul importului: volumul importului şi exporturile depind, în afară de toate, de raportul
preţurilor la bunurile de pe piaţa internă şi cea externă. Dacă nivelul prețurilor pe piaţa internă
crește, atunci bunurile autohtone devin mai scumpe pentru străini și bunurile de import devin
mai ieftine pentru consumatorii autohtoni, ceea ce va determina consumatorii naţionali să
achiziționeze mai mult produse de import.
↑P ⇒ ↓Export, ↑import ⇒ ↓Nx ⇒↓Y

2.Oferta agregată şi determinanţii ei. Curba ofertei agregate şi ecuaţia ei. Modelul
keynesianal ofertei agregate.Modelul clasic al ofertei aggregate.
Oferta agregată(AS) reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse într -o economie de
toţi agenţii economici exprimat în formă valorică. Curba ofertei agregate reprezintă cantitatea
de bunuri şi servicii oferite pe piaţă la un anumit nivel al preţurilor.
a) când se modifică preţul (creşte) are loc deplasarea de-a lungul curbei AS;
b) când are loc modificarea cantităţii oferite indiferent de nivelul preţurilor are loc deplasarea
curbeiAS în stânga sau în dreapta, în cazul dat nivelul producţiei se modifică, iar preţul rămâne
constant

3. Echilibrul macroeconomic general în modelul AD-AS. Echilibrul în perioadă scurtă şi lungă.

În macroeconomie ca şi în microeconomie conceptul de bază este realizarea echilibrului.
Acestconcept în macroeconomie se realizează datorită confruntării cererii şi ofertei agreg
ate. Toate politicile macroeconomice propuse de diferite şcoli sunt îndreptate spre obţinerea
echilibrului. Echilibrul macroeconomic general în modelul AD-AS se analizează ţinând cont de
diferite variante ale ofertei.
4. Şocurile AD şi AS. Politici destabilizare
Factorii care influenţează echilibrul macroeconomic sunt factorii care modifică nemijlocit
cererea şioferta agregată. Astfel de modificări sub influenţa factorilor externi, care nu vin
nemijlocit din economie,sunt numite – şocuri economice.Modelul AD-AS explică cum şocurile
cererii agregate şi ofertei agregate determină fluctuaţiilemacroeconomice. Totodată el este
util pentru a stabili cum politica macroeconomică poate reacţiona laastfel de şocuri pentru a
regla fluctuaţiile macroeconomice. Politica care are drept obiectiv menţinerea producţiei şi a
ocupării la nivelul potential este numită politica de stabilizare.
Şocurile AD sunt:
- modificarea masei monetare;
-modificarea vitezei de circulaţie a banilor;
- modificarea cererii de investiţii.
Şocurile AS sunt legate de-cursul de schimb (ε):
-schimbarea bruscă a preţurilor la resurse;
-calamităţi naturale;
-schimbarea legislaţiei

Lucru individual:
Analizaţi structura PIB-ului pentru economia R.Moldova
Structura PIB-ului pentru economia R.Moldova este analiza la tema 3.
Tema 7. POLITICA BUGETAR-FISCALĂ. CHELTUIELILE
GUVERNAMENTALE ŞI DATORIA DE STAT
În ansamblul politicilor macroeconomice ale statului, de funcţionare şi dezvoltare de ansamblu
a economiei, un rol deosebit de important ocupă politica bugetar-fiscală. Politica bugetar-
fiscală este acea politică de ajustare (de gestionare a dezechilibrelor) care are drept scop
macrostabilizarea economică prin intermediul dimensionării impozitelor (taxelor), precum şi a
cheltuielilor guvernamentale. Politica bugetar-fiscală este, în primul rând, un instrument al
Guvernului în influenţarea economiei, deci ea reflectă măsura în care un guvern se implică în
orientarea proceselor macroeconomice.
Bugetul de stat este o realitate în economia oricărei ţări, având la bază politica bugetarfiscală,
pe care o promovează un stat sau altul; el ocupă un loc de prim ordin în ansamblul mijloacelor
de care dispune puterea publică pentru a acţiona asupra economiei. Bugetul de stat este un
plan financiar anual în care sunt reflectate cheltuielile planificate a fi efectuate şi veniturile
anticipate a fi obţinute de către autorităţile publice centrale. În general, bugetul de stat are
două mari componente: veniturile şi cheltuielile; ele cuprind situaţia resurselor băneşti şi
destinaţia acestora pe un an, cu defalcare pe trimestre.
Politica bugetar-fiscală: tipuri şi instrumente. Efectele de multiplicare şi transmisie.
Stabilizatorii automaţi.
Politica bugetar-fiscală cuprinde măsuri şi acţiuni ale statului de manipulare cu impozitele şi
cheltuielile bugetare în vederea atingerii scopurilor macroeconomice şi a echilibrului economic
general

Tema 8. PIAŢA MONETARĂ ŞI MECANISMELE PIEŢEI MONETARE

1. Piaţa monetară şi componentele ei. Agregatele monetare
Piaţa monetară este caracterizată de cererea şi oferta monetară. Oferta monetară mai este
consideratămasa monetară în economie. Echilibrul pe piaţa monetară se stabileşte în
condiţiile când cererea de bani(L) este egală cu oferta de bani (M S).
Operaţiunile pe piaţa monetară le efectuează Banca Naţională prin instrumentele politicii
monetar -creditare. Totodată pe piaţa monetară activează băncile comerciale care au relaţii
cu agenţii economici, persoanele fizice şi juridice.
Agregatele monetare sunt:M1 – suma banilor în numerar şi diferite depuneri tranzacţionale,
inclusiv cecuri de călătorie. M1 secaracterizează prin cel mai mare grad de lichiditate.
M2 desemnează masa monetară în sens larg, care cuprinde M1 plus depozitele la vedere
aflate înconturile bancare neoperabile prin cecuri, depuneri la case de economii, depozite la
termen şi acţiuni ale fondului de ajutor reciproc ce pot face obiectul unei tranzacţii
monetare.
M3 – cuprinde M2 plus alte plasamente lichide pe termen scurt sau termen lung, şi anume:
depuneri pe termen nelimitat, depunerile şi titlurile de comerţ în monedă străină, bonurile
de tezaur şi certificate destat, alte tipuri de obligaţiuni şi hârtii de valoare.
M4– reprezintă M3 plus depozitele pe perioadă îndelungată, diferite documente oficiale,
obligaţiuni ale statului
2. Masa monetară şi baza monetară. Efecte de multiplicare.
Masa monetară include numerarul din economie şi depunerile la băncile comerciale.
M=N+D M– masa monetară, N – numerar,D – depuneri
Baza monetară (B) reprezintă stocul de bani cu putere mare de cumpărare B=N+R R –
reserve Sursele bazei monetare sunt: aurul, valuta străină, creditele.
Multiplicatorul monetar (m) reprezintă raportul dintre masa monetară şi baza monetară. El
seutilizează la determinarea masei monetare prin intermediul variabilei cheie.
Multiplicatorul monetar poatefi simplu şi compus. Multiplicatorul monetar este supraunitar,
valoarea lui creşte în măsură ce sporeşte ponderea depozitelor în masa monetară şi este cu
atât mai mare cu cât mai mică este ponderea rezervelor. m = M / B
3.Oferta de bani şi metode de reglementare a ofertei monetare.
ferta monetară (M=MS) reprezintă cantitatea de bani existentă în circulaţie într-o
anumită perioadă de timp.
Reglarea ofertei monetare se face de către Banca Centrală prin două modalităţi:
1) emisiunea sau retragerea din numerar a banilor lichizi;
2) crearea sau retragerea de către bănci a unei cantităţi de bani scripturali (de cont).
Emisiunea de bani are loc în următoarele situaţii:
a) creşterea cantităţii de bunuri şi servicii (valoarea bunurilor şi serviciilor=M);
b) pentru acoperirea deficitului bugetar;c) pentru stimularea cererii agregate;
d) pentru oferirea de monedă naţională în schimbul celei străine.
Retragerea de bani reprezintă reducerea de bunuri şi servicii când există excedent
bugetar, când seoferă monedă străină în schimbul celei naţionale.
Banca Centrală poate influenţa asupra masei monetare influenţând asupra bazei
monetare, adicăasupra rezervei. Mai întâi de toate banca influenţează asupra B pe baza
schimbării obligaţiunilor bănciifaţă de populaţie şi faţă de sistemul bancar. Mai apoi se
influenţează asupra modificării M prin procesulmultiplicării în sistemul bancar.Oferta
monetară poate fi influenţată de instrumentele politicii monetar creditare, influenţând
asupra B sau / şi asupra multiplicatorului monetar.Instrumentele politicii monetar-
creditare , prin intermediul cărora BC (Banca Centrală) (BNM)efectuează reglementarea
indirectă a ofertei monetar creditare sunt: 1) schimbarea ratei de re-finanţare (rata
scontului – rata cu care BC acordă credite băncilor comerciale);2) schimbarea rr; 3)
obligaţiunile pe piaţa deschisă – open market (vânzarea sau cumpărarea hârtiilor de
valoare de stat); 4) rata dobânzii. BC nu poate însă în totalitate controla M deoarece:
 - băncile comerciale îşi determină singure rezervele excedentare influenţând astfel
asupra rr şi asupra multiplicatorului;- BC nu poate determina singură care va fi mărimea
creditelor acordate de către băncile comerciale populaţiei; -coeficientul depunerilor este
determinat de comportamentul populaţiei.

Lucru individual:
Dinamica masei monetare şi a instrumentelor politicii
monetare în RM
Evoluția indicatorilor monetari în luna martie 2022
In luna martie 2022, baza monetară1 s-a majorat cu 1 887,9 milioane lei (3,3 la sută) față de
luna precedentă și a constituit 58 631,1 milioane lei, fiind cu 6,6 la sută mai mare față de
perioada similară a anului precedent.
Masa monetară M02 (Bani în circulație) s-a micșorat cu 1 194,8 milioane lei sau cu 3,8 la sută
față de luna februarie 2022 și a constituit 30 266,6 milioane lei, fiind cu 0,5 la sută mai mică
față de perioada similară a anului precedent (diagrama 1).
Diagrama 1.
Evoluția masei monetare în luna martie 2022 comparativ cu luna precedentă, miliarde lei
Masa monetară M14 s-a micșorat cu 2 102,3 milioane lei sau cu 3,6 la sută față de luna
februarie 2022 și a constituit 56 144,3 milioane lei, fiind cu 0,8 la sută mai mare față de
perioada similară a anului precedent. Masa monetară M25 s-a micșorat cu 3 284,3 milioane lei
sau cu 4,1 la sută față de luna februarie 2022 și a constituit 76 609,6 milioane lei, cu 0,1 la sută
mai mult față de perioada similară a anului precedent.
Masa monetară M36 s-a micșorat cu 5 372,6 milioane lei (4,6 la sută) față de luna februarie
2022 și a constituit 111 999,1 milioane lei, fiind cu 4,1 la sută superioară celei din luna martie
2021.
Diagrama 2. Dinamica depozitelor, %

Soldul depozitelor în moneda națională s-a micșorat cu 2 089,6 milioane lei comparativ cu luna
precedentă și a constituit 46 343,0 milioane lei, reprezentând o pondere de 56,7 la sută din
soldul total al depozitelor. În același timp, soldul depozitelor în valută (recalculat în lei) s-a
micșorat cu 2 088,3 milioane lei, până la nivelul de 35 389,4 milioane lei, având o pondere de
43,3 la sută (diagrama 2).
Soldul cererilor față de economie8 a constituit 60 684,6 milioane lei și s-a majorat în luna de
raportare cu 1 244,7 milioane lei (2,1 la sută), ca urmare a creșterii cererilor față de economie în
moneda națională cu 1 193,8 milioane lei (2,9 la sută) și a cererilor față de economie în valută
(exprimate în MDL) cu 50,9 milioane lei (0,3 la sută) (diagrama 3).
De menționat că cererile față de economie în valută, exprimate în USD, s-au micșorat pe
parcursul perioadei de referință cu 4,9 milioane USD (0,5 la sută).
Creșterea soldului cererilor față de economie în moneda națională3 a fost determinată de
majorarea soldului cererilor față de sectorul societăților comerciale nefinanciare cu capital
majoritar privat cu 486,9 milioane lei (3,2 la sută), a cererilor față de alte sectoare rezidente
(inclusiv persoane fizice) cu 453,4 milioane lei (1,9 la sută) și a soldului cererilor față de mediul
financiar nebancar cu 264,8 milioane lei (27,6 la sută). Totodată, soldul cererilor față de
sectorul societăților comerciale nefinanciare cu capital majoritar public s-a micșorat cu 11,4
milioane lei (2,2 la sută).
Diagrama 3. Dinamica cererilor față de economie

Creșterea soldului cererilor față de economie în valută (exprimate în MDL)3 a fost determinată
de majorarea soldului cererilor față de mediul financiar nebancar cu 85,9 milioane lei (8,9 la
sută) și a soldului cererilor față de alte sectoare rezidente (inclusiv persoane fizice) cu 5,1
milioane lei (1,0 la sută). Totodată, soldul cererilor față de sectorul societăților comerciale
nefinanciare cu capital majoritar privat s-a micșorat cu 38,9 milioane lei (0,2 la sută), iar soldul
cererilor față de sectorul societăților comerciale nefinanciare cu capital majoritar public cu 1,3
milioane lei (5,8 la sută).
Instrumentele de politică monetară
Principalele instrumente de politică monetară pe care Banca Națională le are la dispoziţie
conform reglementărilor în vigoare sunt: operaţiunile de piaţă monetară, operaţiunile pe piaţa
valutară, facilităţile permanente și rezervele obligatorii.
Operaţiunile de piaţă monetară ale Băncii Naţionale se efectuează la iniţiativa BNM cu
participanții eligibili în vederea gestionării lichidităților de pe piață, direcționării ratelor
dobânzilor și indicării orientării politicii monetare. Instrumentele utilizate de Banca Națională la
efectuarea operațiunilor de piață monetară includ: tranzacţii repo/reverse repo cu active
eligibile; tranzacţii simple (vînzări și cumpărări definitive de VMS); acordare de credite
garantate cu active eligibile; emitere de certificate ale BNM; atragere de depozite la termen.
Operaţiunile pe piaţa valutară sunt intervenţiile valutare, ce se derulează în strictă
conformitate cu obiectivele politicii valutare. Banca Naţională utilizează în calitate de
instrumente ale intervenţiilor valutare atât operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la
vedere de valută contra lei moldoveneşti), care influenţează masa monetară, cât şi operaţiunile
de ajustare (swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile şi nu influenţează masa
monetară pe termen lung.
Facilitățile permanente reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor
licențiate la iniţiativa acestora. BNM oferă facilitatea de credit overnight şi facilitatea de
depozit overnight.
Raport: Facilităţile permanente acordate băncilor de către BNM

Credite overnight Depozite overnight

Perioada Soldul
Soldul mediu Rata
mediu zilnic Rata (%)
zilnic (mil. lei) (%)
(mil. lei)

Aprilie 110.0 14.50 460.6 10.50

Rezervele obligatorii sunt disponibilităţi ale băncilor în lei moldoveneşti şi în valută străină
(dolari SUA şi euro), pe care acestea le păstrează în conturi la BNM. Funcţiile principale ale RO
constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a
lichidităţii de către BNM) şi cea de influenţare a cererii de bani. Rolul principal al RO în valută
străină este atenuarea extinderii creditelor în valută.

Tema 9. MODELUL IS-LM. ECHILIBRUL SIMULTAN PE PIAŢA

BUNURILOR ŞI PIAŢA MONETARĂ
Modelul IS - LM este cunoscut în literatura de specialitate ca exprimând "esenţa
macroeconomiei moderne". Acest model arată legăturile existente între piaţa bunurilor şi
serviciilor şi cea a activelor financiare în raport cu venitul naţional şi rata reală a dobânzii.
Echilibrul şi dezechilibrele macro-economice în modelul IS-LM
Echilibrul este o stare a economiei pe piaţă, exprimată printr-un anumit raport dintre cererea şi
oferta de bunuri economice, bani, capital şi muncă.
Echilibrul economic este starea spre care tinde piaţa bunurilor şi serviciilor, monetară,
capitalului şi muncii, atunci când cererea agregată este egală cu oferta agregată, sau
diferenţele dintre ele nu depăşesc anumite limite normale, care nu generează dificultăţi grave.
Dar în orice condiții echilibrul presupune doar o tendință a economiei și dacă are loc, se
întâmplă doar pentru o perioadă scurtă.
Efectele dezechilibrelor economice sunt negative pe toate categoriile de pieţe şi la nivelul
economiei în ansamblu. Aceste efecte presupun declanșarea proceselor inflaționiste, apariția
șomajului, înrăutăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, etc.
Realizarea echilibrului economic necesită din partea agenţilor economici şi a statului măsuri
care ar duce atât la maximizarea profiturilor, cât şi la îmbunătăţirea vieţii consumatorilor. Deci,
economia naţională se află în echilibru atunci când se realizează un produs optim (acel volum
de producţie pe care economia naţională poate şi vrea să-l producă – adică dispune de
potenţialul productiv necesar), dar cantitatea respectivă de bunuri care poate fi produsă este
cerută pe piaţă. Aceasta înseamnă că rata de creştere a producţiei este egală cu rata de
creştere a cheltuielilor. şi nu există nici supraproducţie şi nici subproducţie
Construirea curbei AD pe baza modelului IS-LM
Modelul IS – LM este modelul cererii agregate pe termen scurt; În condițiile flexibilități
prețurilor (perioada lungă) cu ajutorul modelului IS-LM poate fi dedusă curba AD
vedem că creşterea nivelului preţurilor de la P1 la P2 determină reducerea ofertei reale de
bani ( P M ↓), ca rezultat curba LM se deplasează în stânga în sus; reducerea ofertei de bani
majorează rata dobânzii, ceea ce determină reducerea investiţiilor şi pentru economia deschisă
a exportului net. Ca rezultat nivelul venitului se reduce de la Y1 la Y2; Noul echilibru se stabileşte
la un nivel mai ridicat al ratei dobânzii şi la un nivel al venitului mai redus; Astfel, la creşterea
nivelului preţurilor are loc reducerea nivelului venitului național în economie: P↑=> Y↓, ceea ce
este reflectat de curba AD, care se construieşte prin proiecţia punctelor de echilibru
corespunzător Y1 şi Y2

r LM 2 (P 2)
LM 1 (P 1)
E2
r2 E1
r1
IS
Y2 Y1 Y

P1
AD
Y2 Y1 Y
Figura 9.14. Construirea curbei AD
Tema 10. ECONOMIA DESCHISĂ. BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE
1. Comerţul exterior. Eficienţa exportului şi importului.
Comerţul exterior include totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare cu unul sau mai multe
state.Comerţul exterior poate fi:
1)comerţ vizibil (schimbul de bunuri materiale şi mărfuri);
2)comerţul invizibil (schimbul de servicii).
Comerţul exterior este compus din 4 elemente: - export;- import;- reexport;-comerţul de tranzit.
Eficienţa comerţului exterior este caracterizat de următorii indicatori:
1) Cursul de revenire brut la import (Cri)– reprezintă cantitatea de monedă naţională obţinută
prinvânzarea pe piaţa internă a mărfii importate cu o unitate valutară.
Cri=(Pi-ti)/Piv >=ε
Pentru ca comerţul exterior să fie eficient Cri trebuie să fie mai mare sau egal ca cursul de
schimb valutar.) Cursul de revenire brut la export (Cre) – reprezintă cheltuielile interne
efectuate pentru a obţine ounitate valutară. Cre=(Pi+Cc)/Pev <=ε
Pentru ca comerţul exterior să fie eficient, coeficientul dat trebuie să fie mai mic sau egal ca
cursul de schimb valutar. Căile de creştere a comerţului exterior:
-creşterea calităţii bunurilor şi serviciilor exportate;
-creşterea gradului de prelucrare a mărfurilor;
-specializarea producţiei destinate exportului;
-reducerea cheltuielilor de producţie;
-modernizarea prezentării bunurilor, publicităţii.

2.Balanţa de plăţi externe şi structura ei.

Balanţa de plăţi externe (BPE) reprezintă un document statistic în care se descriu şi se compară
plăţile şi încasările în valută străină, care rezultă din tranzacţiile economice
-financiare ale economiei datecu alte state.Există 2 forme de prezentarea a BPE:
I. forma standard, care cuprinde date statistice pe capitole;
II. forma de bilanţ, care este formată din activ şi pasiv.
Activul include acele înregistrări care aduc valută în ţară. La pasiv se înregistrează acele
activităţi în urma cărora are loc ieşirea de valută din ţară, adică plăţi. BP poate fi:
1) globală (totală) –care caracterizează tranzacţiile ţării cu străinătatea în întregime;
2) regională – relaţia cu un grup de ţări;
3) bilaterală –relaţia cu o singură ţară.
Structura BP:(1) contul curent, care include:
a) balanţa comercială, în care se includ date statistice privind exportul şi importul de mărfuri;
b) balanţa serviciilor, care exprimă încasările şi plăţile pentru serviciile acordate sau primite din
exterior;
c) balanţa transferurilor;
d) balanţa veniturilor, care include încasările sau plăţile cu titlul de venituri, adică salarii,
rentă,dobândă, profit.
(2) contul de capital, include:
a) balanţa mişcărilor pe termen scurt – creditele până la un an;
b) balanţa mişcărilor de capital pe termen lung – credite pe o perioadă îndelungată de timp,
fluxulinvestiţiilor directe şi de portofoliu, diferite donaţii.
c) balanţa rezervelor valutare internaţionale – care caracterizează formarea rezervelor
valutare şi utilizarea lor , precum şi utilizarea creditelor FMI. BP poate fi:
1)excedentară – atunci când încasările în valută sunt mai mari ca plăţile în valută;
2)deficitară – când încasările sunt mai mici ca plăţile în valută;
3)echilibrată – când plăţile şi încasările sunt egale.
Pollitici de echilibrare a balanţei de plăţi.
1) Introducerea taxelor de protecţie pentru bunurile şi serviciile importate – aceasta va duce la
micşorarea importului şi echilibrul contului curent a BP. Dezavantajul constă în aceea că ţările
faţă de care se in troduc taxe de import pot utiliza aceeaşitactică, ceea ce va duce la
micşorarea exportului de bunuri şi servicii a ţării date.
2) Creşterea calităţii şi competitivităţii bunurilor.
3)Investiţiile directe – atragerea de investiţii străine sub forma de tehnologii, utilaje; credite de
scurtă şi lungă durată, împrumuturi pe termen lung şi scurt (investiţii de portofoliu).
Politica banilor ieftini – micşorarea ratei dobânzii, micşorarea deficitului contului curent, a
ratei de schimbduce la creşterea exportului de produse şi servicii
3. Piaţa valutară şi componentele ei.Cererea şi oferta de valută.
Piaţa valutară reprezintă un sistem de relaţii valutar -financiare internaţionale prin care se
desfăşoară cumpărările şi vânzările de valută exprimate în monedă străină şi este caracteristic
pentru o economie deschisă. Pe piaţa valutară se efectuează operaţiunii la vedere şi la termen.
Piaţa valutară este compusă din:
- bursa valutară;
- casele de schimb;
- băncile autorizate de Banca Naţională (BN)
Cererea de valută provine din partea agenţilor economici străini care intenţionează să
cumpere într-o anumită perioadă de timp şi la un preţ determinat o anumită cantitate de
monedă naţională pentruachiziţionarea de bunuri şi servicii şi a unor active fizice şi financiare
în ţara noastră.
Oferta pe piaţa valutară reprezintă cantitatea de monedă naţională pe care agenţii
economicinaţionali intenţionează să o schimbe într-o anumită perioadă de timp la un curs dat,
în scopul achiziţionăriide bunuri din străinătate.

Lucru individual:
Balanţa de plăţi pentru Republica Moldova .
Dinamica rezervelor valutare in RM.
Piața valutară în RM.
Sistemul monetar international
Balanța de plăți a Republicii Moldova în anul 2021 (date trimestriale
provizorii)
Contul curent
Conform datelor preliminare, deficitul contului curent al balanței de plăți a Republicii Moldova,
în trimestrul IV 2021, s-a majorat cu 5,9 la sută comparativ cu cel înregistrat în perioada
similară a anului 2020 și a constituit 336,31 mil. USD (diagrama 3). Raportul la PIB, a contului
curent a constituit -8,9 la sută fiind cu 0,9 p.p. mai mic față de cel consemnat în trimestrul IV
2020 (tabelul 3). Această dinamică a fost determinată de creșterea deficitului comerțului
exterior cu bunuri, în timp ce balanțele veniturilor secundare, veniturilor primare și a serviciilor
s-au îmbunătățit.
Creșterea deficitului de cont curent, în trimestrul IV 2021, a fost determinată de sporirea

Raportul contului curent la PIB s-a îmbunătățit față de cel consemnat în trimestrele anterioare
ale anului 2021. Contribuția principală în această evoluție o are balanța comercială, dar și
veniturile primare (tabelul 3).
1. Comerțul exterior cu bunuri (FOB-CIF)
Deficitul comerţului exterior cu bunuri a constituit 1 130,38 mil. USD, cu 25,0 la sută mai mult
față de trimestrul IV 2020, din cauza creșterii mai semnificative a importurilor de bunuri
(+521,49 mil. USD), față de cea a exporturilor (+295,67 mil. USD). Din punct de vedere
geografic, sporirea deficitului comercial a fost generată de deficitului cu țările CSI (+84,9 la
sută) și țările UE-27 (+5,8 la sută), în timp ce deficitul comercial cu alte țări a scăzut (-28,0 la
sută) (diagrama 4).

Сальдо счета товаров, по группам стран (ФОБ-СИФ)

Trade in goods balance, by region (FOB-CIF)
0

-361,02 -302,81
-428,24 -421,46 -477,39 -445,71
-250
-596,76 -558,43
mil. USD / млн. долл. США/ US$ million

-165,13
-500 -259,91 -108,94
-320,18 -298,25
-275,91
-118,18 -576,88
-750 -551,52
-320,18 -400,98
-739,11 -184,85 -168,10
-192,06

-1 000 -904,56 -921,40 -209,65 -128,30

-940,48 -133,15

-1 126,59 -1 087, 71 -1 130,38

-1 250
I II III IV I* II* III* IV
2020 2021
UE – 27 / EU - 2 7 / EC - 27 CSI / СНГ / CIS
Alte țări / Другие страны / Other countries Total / Всего / Total
Balanța serviciilor
Excedentul comerțului exterior cu servicii a totalizat 107,03 mil. USD, crescând cu 8,2 la sută
față de trimestrul IV 2020. Evoluția a fost determinată de majorarea mai semnificativă a
exporturilor de servicii (+91,98 mil. USD) decât a importurilor (+83,87 mil. USD) (diagrama 9).
Majorarea exportului de servicii până la 442,10 mil. USD, a fost determinată, în primul rând, de
serviciile de informatică (+40,9 la sută), care în trimestrul IV 2021 au atins o valoare record de
106,63 mil. USD, având cea mai mare pondere, de 24,1 la sută, în totalul exportului de servicii
(diagrama 10). Astfel, balanța serviciilor informatice și-a continuat creșterea în trimestrul IV
2021, ca urmare a sporirii exporturilor cu 30,93 mil. USD, în timp ce importurile acestora s-au
micșorat cu 0,72 mil. USD

Exportul serviciilor de transport s-a majorat cu 35,6 la sută, în special datorită creșterii
exportului serviciilor de transport aerian de pasageri de 2,9 ori (ori +10,03 mil. USD).
În același timp, cea mai semnificativă contribuție pozitivă (de 17,2 p.p.) la majorarea importului
de servicii, care a însumat 335,07 mil. USD, a avut-o importul serviciilor de transport. Această
evoluție s-a datorat creșterii de 3,1 ori, a serviciilor de transport maritim de mărfuri (diagrama
11 și 12). Astfel, balanța serviciilor de transport s-a deteriorat de aproape 2,0 ori (20,31 mil.
USD) față de trimestrul IV 2020.
De asemenea, a crescut atât exportul, cât și importul serviciilor de călătorii cu 21,8 la sută, și cu
23,2 la sută, respectiv. Astfel, balanța serviciilor de călătorii a avut o creștere cu 12,5 la sută
comparativ cu trimestrul IV 2020.
Balanța veniturilor secundare
Veniturile secundare au înregistrat o creștere a excedentului cu 20,8 la sută față de trimestrul
IV 2020 (diagrama 14). Transferurile personale primite din exterior de rezidenți s-au majorat cu
1,4 la sută și au constituit 309,94 mil. USD. Fluxul net pozitiv al asistenței tehnice, ajutorului
umanitar și al granturilor primite în cadrul cooperării internaționale de toate sectoarele
instituționale a crescut de 2,6 ori, comparativ cu perioada similară a anului precedent și a
totalizat 164,79 mil. USD.
În trimestrul IV 2021, majorarea excedentului veniturilor secundare s-a datorat creșterii
asistenței tehnice, ajutorului umanitar și a granturilor primite în cadrul cooperării
internaționale de toate sectoarele instituționale

Piața valutară în numerar în luna aprilie 2022

Rulajul pieţei valutare în numerar cuprinde totalitatea operaţiunilor de cumpărare şi vânzare a
valutei străine contra monedă naţională, efectuate de unităţile de schimb valutar în numerar
cu persoanele fizice şi raportate în conformitate cu Regulamentul cu privire la unităţile de
schimb valutar (aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei nr. 53 din 5 martie 2009).
 Determinarea echivalentului în dolari SUA a volumului operaţiunilor de cumpărare şi vânzare a
numerarului de valută străină se efectuează cu aplicarea cursurilor medii oficiale lunare ale
leului moldovenesc faţă de dolarul SUA şi valuta străină respectivă.
Informaţia cu privire la piaţa valutară în numerar se publică lunar până în ultima zi a lunii
următoare celei de raportare.
Cumpărările/vânzările de valută străină contra lei moldoveneşti pe piaţa valutară internă în
numerar în luna aprilie 2022

Volumul operaţiunilor Ponderea Tot

Total
(echivalent în mil. dolari (în procente) al
SUA)

Vânzăr  
Cumpărări Vânzări   Cumpărări
i

Dolari SUA  62.2 19.8 82.0 24.5 14.9 21.2

Euro 163.4 104.1 267.5 64.2 78.5 69.1

Ruble ruseşti 0.8 0.9 1.7 0.3 0.7 0.4

Lei româneşti 3.9 3.3 7.2 1.5 2.5 1.9

Hrivne
1.1 0.7 1.8 0.4 0.5 0.5
ucrainene

Alte valute 23.0 3.8 26.8 9.1 2.9 6.9

Total  254.4 132.6 387.0 100.0 100.0 100.0

Modificarea faţă de luna

  Modificarea faţă de luna precedentă
precedentă în puncte
în procente
procentuale

Dolari SUA  -12.4 -33.1 -18.5 -5.6 1.1 -1.2

Euro 15.8 -39.6 -14.7 4.3 -2.2 -0.7

de 2.7
Ruble ruseşti 12.5 54.5 0.2 0.3 0.2
ori

Lei româneşti 14.7 3.1 9.1 0.1 1.0 0.4

Hrivne
-60.7 -81.6 -72.7 -0.8 -1.3 -1.0
ucrainene

Alte valute 34.5 0.0 28.2 1.8 1.1 2.3

Total  7.9 -37.9 -13.9      

Modificarea faţă de luna 

Modificarea faţă de luna respectivă
  respectivă a anului precedent în
a anului precedent în procente
puncte procentuale

Dolari SUA  90.2 11.2 62.4 12.8 -11.8 6.6

Euro -25.5 142.7 2.1 -14.1 14.2 -6.5

Ruble ruseşti -86.0 -47.1 -77.0 -1.7 -1.9 -1.7

Lei româneşti 62.5 73.7 67.4 0.7 -0.3 0.7

Hrivne de 3.7 de 2.3

de 3.0 ori 0.3 0.0 0.3
ucrainene ori ori

Alte valute 16.2 81.0 22.4 2.0 -0.2 0.6

Total  -9.2 98.8 11.6      

Sistemul monetar international

Relația Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional (FMI)
Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o organizaţie internaţională care are obiectivul de a
promova cooperarea monetară internaţională, de a înlesni expansiunea şi creşterea echilibrată
a comerţului internaţional, precum şi de a promova stabilitatea valutară. Republica Moldova a
acceptat Statutul FMI prin Hotărârea Parlamentului nr. 1107 din 28 iulie 1992, iar la 12 august
1992 a devenit membru al FMI. BNM, în calitatea sa de agenţie fiscală a Republicii Moldova în
cadrul FMI, este împuternicită să efectueze, în numele Republicii Moldova, toate operaţiunile şi
tranzacţiile autorizate conform Statutului FMI. În cadrul FMI, Republica Moldova face parte din
grupa de ţări (constituenţă) care include: Andorra, Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina,
Bulgaria, Cipru, Croația, Georgia, Israel, Luxemburg, Republica Macedonia de Nord,
Muntenegru, România, Regatul Țărilor de jos şi Ucraina. Poziția de guvernator al Republicii
Moldova în cadrul Consiliului de Guvernatori al FMI este deținută de către dl Octavian Armașu,
Guvernatorul BNM, iar cea de guvernator supleant – de către dl Vladimir Munteanu, prim-
viceguvernator al BNM. Cota actuală a Republicii Moldova la FMI constituie 172,5 milioane
Drepturi Speciale de Tragere (DST), ceea ce reprezintă 0,04 la sută din capitalul FMI. Această
cotă a intrat în vigoare la 17 februarie 2016 după ce Republica Moldova și-a majorat cota sa
anterioară de 123,2 milioane DST. Majorarea respectivă s-a produs în contextul a 2 reforme
importante inițiate de FMI în anul 2010 – Cea de-a Paisprezecea Revizuire Generală a Cotelor și
Reforma Consiliului Executiv al FMI. În rezultatul implementării reformelor menționate, capitalul
FMI a fost dublat (de la 238,5 miliarde DST la 477 miliarde DST), cotele țărilor membre au fost
ajustate pentru a reflecta mai exact poziția acestora în economia globală, iar Consiliul Executiv
al FMI a devenit mai reprezentativ. Țara noastră și-a exprimat susținerea pentru aceste reforme
prin adoptarea Legii nr. 109 din 11 mai 2012 cu privire la majorarea sumei de subscripție a
Republicii Moldova la Fondul Monetar International și a Legii nr. 118 din 24 mai 2012 pentru
acceptarea Amendamentului la Statutul Fondului Monetar International privind reforma
Consiliului Executiv.
Pe 30 iunie 1995 Moldova a acceptat prevederile Articolului VIII al Statutului FMI. Prin aceasta,
Republica Moldova se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la
efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la
aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea /
consultarea FMI.
Din momentul aderării la FMI, Republica Moldova a beneficiat de asistența financiară a acestei
organizații pentru susținerea diverselor programe și politici economice ale autorităților
naționale. Această asistență a fost oferită prin intermediul următoarelor instrumente de
finanțare ale FMI: Mecanismul de finanțare compensatorie și excepțională (Compensatory and
Contingency Financing Facility – CCFF), Mecanismul finanțării reformelor structurale (Systemic
Transformation Facility – STF), Acordul Stand-by (Stand-By Arrangement – SBA), Mecanismul de
finanțare extinsă (Extended Fund Facility – EFF), Mecanismul de reducere a sărăciei și creștere
economică (Poverty Reduction and Growth Facility – PRGF; din 2009 acest instrument este
numit Mecanismul de creditare lărgită (Extended Credit Facility – ECF)), Mecanismul de
creditare rapidă (Rapid Credit Facility – RCF), Instrumentul de creditare rapidă (Rapid Financing
Instrument – RFI). Anual, FMI acordă Republicii Moldova consultări în domeniul politicii
economice și financiare, conform prevederilor Articolului IV al Statutului FMI, care
reglementează relațiile de cooperare dintre țările membre și FMI.
BNM este un participant activ în cadrul Standardului Special de Diseminare a Datelor (Special
Data Dissemination Standard – SDDS), la care a aderat în luna mai 2006 și prin intermediul
căruia, în mod periodic, sunt puse la dispoziția publicului date privind indicatorii economici,
financiari și socio-demografici în scopul asigurării transparenței politicilor și performanțelor
macroeconomice ale țării. Urmare consecințelor crizei financiare, FMI a extins proiectul cu
privire la indicatorii financiari de stabilitate (Financial Soundness Indicators – FSI), lansând
invitația de participare la proiectul nominalizat mai multor țări, printre care și Republicii
Moldova. Astfel, BNM a fost desemnată instituția responsabilă de compilarea informației
aferente FSI și transmiterea acesteia FMI. Obiectivul de bază al FSI este de a promova analiza
macroprudențială și de a evalua punctele forte și vulnerabilitățile sistemelor financiare. În
cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaționale în domeniile
relevante pentru activitatea FMI, Republica Moldova a participat la diverse programe, inclusiv:
Programul FMI și al Băncii Mondiale (din 2004) de evaluare a sectorului financiar (Financial
Sector Assessment Program - FSAP), fiind actualizat în 2007 și în 2014.
FMI a acordat Republicii Moldova asistență tehnică într-un șir de sectoare, inclusiv în cel al
politicii monetare/organizării băncii centrale, sistemului de raportare monetară, supravegherii
bancare etc.
 Bibliografie :

 www.bnm.md
 www.statistica.md
 www.imf.org
 www.expert-grup.org
 http://www.gov.md
 http://www.gov.md/ro
 http://www.mei.gov.md
 www.anofm.md