INIŢIERE ÎN MACROECONOMIE

1
 TEMA 1. INIŢIERE ÎN
MACROECONOMIE

 1. Apariția și evoluția Macroeconomiei ca știință.

 2. Metodologia macroeconomiei.
 3. Agenţii economici agregaţi. Circuitul economic în
economia închisă şi deschisă.
 4. Politicile macroeconomice şi clasificarea lor.
  Termeni - cheie : macroeconomie, agenți economici
agregați, circuitul economic, politici
macroeconomici.
2
 Obiective de referinţă

 Studentul va fi capabil:
 să identifice scopurile macroeconomie;
 să delimiteze metodele de analiză macroeconomică;
 să descrie funcțiile agenţilor economici agregaţi;
 să analizeze circuitul economic şi fluxurile circulare în
diverse tipuri de economie;
 să analizeze identităţile macroeconomice principale;
 să delimiteze politicile economice;
 să prezinte clasificarea politicilor macroeconomice;
 să analizeze politicile macroeconomice în economia
naţională.

3
1. Apariția și evoluția Macroeconomiei
ca știință.

Macroeconomia, ca ramura a ştiinţei economice, s-a

cristalizat după Marea Criza de la sfârşitul deceniului trei şi
începutul deceniului al patrulea ale secolului al XX-lea.
Atunci problema majoră a economiştilor a fost de ce apar
crizele și în special cele de supraproducţie .
Se consideră că știința economică apare în 1776, anul
publicării Avuţiei Naţiunilor a lui Adam Smith, naşterea
macroeconomiei, ca ramura a economiei poate fi datată în
1936, anul apariţiei Teoriei generale a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor a lui J.M. Keynes.

4
 Etimologia cuvântului
macroeconomie

 Macroeconomia provine de la cuvântul grecesc

„macros” – mare.
 Însăşi termenul de macroeconomie a fost propus
de Ragnar Frisch în 1933, dar întemeietorul sau
părintele acestui domeniu a fost J.M.Keynes.


5
 Obiectul de studiu al
macroeconomiei

 Obiectul de studiu al macroeconomiei îl constituie

legitățile funcționării economiei ca sistem integral,
comportamentul agregatelor ei, mecanismul
interacțiunii subiecților prin sistemul conexiunii
piețelor.

6
DEFINIREA MACROECONOMIEI ȘI A
ECONOMIEI NAȚIONALE

 Macroeconomia este un domeniu al ştiinţelor

economice, care lucrează cu mărimi agregate,
cercetează comportamentul economiei în general,
cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al
forţei de muncă, rata inflaţiei şi/sau oscilaţiile
conjuncturale.
 Macroeconomia este acea parte a teorie
economice care studiază funcționarea economiei
naționale în ansamblu.

7
 Economia națională

 Economia națională reprezintă ansamblul

activităților economice și sociale, privite în unitatea
și interdependențele lor, care s-au constituit istoric
la nivelul unei țări.

8
 Microeconomie Microeconomie
DEFINIREA
studiază comportamentele participanţilor individuali la studiază comportamentele agenţilor economici agregaţi
activitatea economică

Scopul
explicarea modului de formare a preţurilor pe diverse explicarea mărimilor globale, a oscilaţiilor şi a
pieţe, determinarea cantităţii de echilibru a bunurilor şi interdependenţelor dintre ele
serviciilor

studiază efectele reglementărilor adoptate de puterea studiază efectele acţiunilor de reglementare ale puterii
publică asupra preţurilor şi cantităţilor de bunuri şi publice asupra veniturilor totale şi asupra nivelului de
serviciile individuale schimbate pe diverse pieţe ocupare a forţei de muncă

studiază efectele acţiunilor de reglementare ale examinează mecanismul funcţionării economiei

puterii publice asupra veniturilor totale şi asupra naţionale ca un tot întreg, precum şi relaţiile
nivelului de ocupare a forţei de muncă economice cu restul lumii

Un proces macroeconomic este compus dintr-un şir de procese microeconomice

9
AGREGATELE MACROECONOMICE

 Agregare macroeconomică – procesul prin care fenomenele şi procesele

economice sunt combinate şi sintetizate într-o categorie macroeconomică
 Agregatele macroeconomice - reprezintă o abstractizare, care se utilizează
pentru descrierea unor aspecte concrete ale vieţii economice
1. cererea globală (agregată) - AD
2. oferta globală (agregată) - AS
3. nivelul general al preţurilor - P
4. venitul naţional - Y
5. şomajul - U
6. inflaţia - η
7. deficitul bugetar - DB
8. soldul balanţei de plăţi externe SBP

10
 FUNCŢIILE MACROECONOMIEI

 de cunoaştere – studierea, analiza şi explicarea

proceselor şi fenomenelor economice;
 practică – elaborarea recomandărilor în domeniul
politicilor economice în baza analizei variantelor
de soluţionare a problemelor macroeconomice;
 de prognozare – stabilirea şi aprecierea
perspectivelor dezvoltării economice şi
conjuncturii economice;
 formativ-educativă – formarea unor cunoştinţe şi
viziuni privind diferite probleme macroeconomice

11
 SCOPURILE MACROECONOMIEI

 creşterea economică neinflaţionistă – asigurarea

unui nivel înalt al producţiei totale în termeni
reali;
 asigurarea ocupării depline a factorilor de
producţie – ocuparea forţei de muncă în
proporţie de cca. 93 – 95%; ocuparea capitalului în
mărime de cca. 80 – 85%
 menţinerea stabilităţii preţurilor – potrivit
nivelului salariului şi a preţurilor stabilit ca rezultat
al confruntării libere a cererii şi ofertei;
 asigurarea echilibrului balanţei de plăţi –
realizarea egalităţii dintre intrările şi ieşirile unei
ţări.
12
 OBIECTIVELE MACROECONOMIEI

 determinarea principalelor agregate economice;

 studierea relaţiilor dintre principalele agregate
economice şi punerea în evidenţă a unor raporturi
stabile dintre ele;
 analiza principalelor dezechilibre, evidenţierea
cauzelor acestora şi determinarea măsurilor
pentru atenuarea sau înlăturarea lor;
 studierea modalităţilor de atingere a diferitor
obiective economice, care ţin de domeniul politicii
economice.

13
 PROBLEME MACROECONOMICE DE
BAZĂ

 analiza ciclurilor economice;

 interdependenţa dintre inflaţie şi şomaj;
 asigurarea unei creşteri economice stabile;
 interacţiunea dintre sectorul real şi cel monetar;
 analiza balanţei comerciale a ţării;
 interdependenţa pieţelor naţionale cu diferite
sectoare ale economiei;
 realizarea unei politici macroeconomice eficiente.
14
 Metodele macroeconomiei

Metode generale Metode specifice

 abstracţia ştiinţifică;  de balanţă
 unitatea analiză - sinteză;  de agregare
 unitatea metodă logică -  de modelare
metodă istorică;
 analiza sistemică -
funcţională;
 unitatea abordării
normative - pozitive
15
 MODEL ECONOMIC

 În macroeconomie sistemul piețelor se studiază cu

ajutorul modelelor economice.
  Modelul economic constă în descrierea formalizată a
fenomenelor şi proceselor economice în scopul
determinării interdependențelor funcţionale între ele, a
legităţilor realităţii economice

16
Structura modelului economic

 Variabile exogene → Modelul → Variabile endogene

 Variabile exogene – cunoscute la momentul construirii
modelului: mărimea masei monetare, cheltuielile
guvernamentale, rata de impozitare;
 Variabile endogene – necesare de determinat în
procesul analizării modelului: volumul producţiei,
nivelul ocupării şi şomajului, nivelul inflaţiei, mărimea
cheltuielilor planificate.

17
 TIPOLOGIA MODELELOR
ECONOMICE

 1.după modul de prezentare: logice, grafice,

economico-matematice, de bilanţ;
 2. după durata procesului analizat: pe termen
scurt şi pe termen lung;
 3. în funcţie de numărul subiecţilor analizaţi:
simple şi complexe;

18
 TIPOLOGIA MODELELOR

 4. din punct de vedere a inderdependenţei

elementelor: liniare şi neliniare;
 5. după gradul de extindere: pentru economia
închisă şi economia deschisă;
 6.în funcţie de factorul timp: statice şi dinamice.
 Ex : Modelul de echilibru macroeconomic IS-LM,
Crucea lui Keynes, Harrod- Domar, Circuit economic
etc.

19
 2. Agenţii economici agregaţi.
Circuitul macroeconomic

 CIRCUITUL ECONOMIC ESTE UN MODEL, CARE

DESCRIE FLUXURILE DE BUNURI ŞI SERVICII CE AU
LOC ÎNTRE SUBIECŢII ECONOMICI, ECHILIBRATE PRIN
FLUXURI DE MONEDĂ

20
Variabile de tip flux și variabile de tip stoc

 variabile de tip stoc

– un parametru economic,
 variabile de tip flux valoarea căruia se măsoară
la un anumit moment dat.
– un parametru economic,
Ex: acumularea de capital,
mărimea căruia se măsoară
datoria publică, etc.
într-o unitate de timp, de
regulă un an. Ex:
economiile, investiţiile,
deficitul bugetar, etc.

▪ indicatorii ce reflectă starea conjuncturii economice. Ex: rata dobînzii, nivelul preţurilor, rata
inflaţiei, rata şomajului, etc.
21
FLUXURILE REALE ȘI FINANCIARE

 Fluxurile descriu tranzacţiile din economia naţională,

ce au loc între toate unităţile economice, între piaţa
produselor, piaţa factorilor de producţie şi piaţa
financiară.
 fluxuri reale – fluxurile de factori de producţie, de
bunuri şi servicii;
 fluxuri financiare – contrapartidele în bani a fluxurilor
reale, veniturile şi cheltuielile.

22
A. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA SIMPLĂ

 descrie tranzacţiile între doi agenţi economici agregaţi:

menajele şi firmele;
 volumul de bunuri şi servicii oferit de către firme,
corespunde nivelului veniturilor menajelor;
 fluxurile venituri – cheltuieli şi resurse – producţie au loc
concomitent în direcţii opuse şi se reînnoiesc permanent;
 pentru a atinge echilibrul este necesar:
 venitul naţional (Y) să fie egal cu cheltuielile efectuate
pentru consum şi investiţiile planificate: Y = C + I. În cazul în
care există investiţii neplanificate, sistemul economic se
dezechilibrează;
 respectarea egalităţii dintre investiţii şi economii pe piaţa
financiară:
 C + I = C + S => I = S;

23
24
B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ

 Statul participă la reglarea economică prin

următoarele modalităţi:
 percepe impozite atît de la firme cît şi de la
menaje;
 efectuează transferuri sociale către categoriile
vulnerabile (pensii, burse, ajutor de șomaj, etc.);
 apare în calitate de cumpărător pe piaţa bunurilor
şi serviciilor, unde se realizează achiziţii
guvernamentale.

25
B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ

 Achiziţiile guvernamentale includ cheltuielile în domeniul

construcţiilor, întreţinerea drumurilor, armatei, sectorului
guvernamental, şcolilor, etc., precum şi cheltuielile de
salarizare ale angajaţilor în aceste domenii;
 exercită o influenţă indirectă asupra economiei, reglînd
cantitatea de bani în circulaţie;
 dacă economiile statului au valoare negativă, atunci se
înregistrează deficit bugetar, pentru acoperirea căruia
statul recurge la împrumuturi publice.
 Economiile statului reflectă diferenţa dintre impozitele nete
şi achiziţiile guvernamentale. Sstat=Imp_ind_nete- G;
 Imp_ind_nete=Imp_ind-subv

26
27
C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ

 Străinătatea (sectorul extern) interacţionează cu

sistemul economic prin:
 importul de mărfuri şi servicii;
 exportul de mărfuri şi servicii;
 intermediul organizaţiilor financiare
internaţionale;
 Exportul net reprezintă diferenţa dintre export şi
import, care se direcţionează pe piaţa bunurilor şi
serviciilor.
 Dacă exportul este mai mic decît importul,
această diferenţă se acoperă prin intrări de
capital;
28
C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ

 Intrări de capital – valoarea obţinută prin împrumuturi

de la intermediarii financiari internaţionali sau prin
vînzarea activelor financiare sau reale cumpărătorilor
străini;
 Ieşiri de capital - valoarea netă a creditelor oferită
debitorilor străini şi mijloacele utilizate pentru
procurarea activelor financiare sau reale de la
vînzătorii străini.

29
30
 ÎN ECONOMIA DESCHISĂ DIN FLUXUL CIRCULAR AL
VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR AU LOC CONCOMITENT
RETRAGERI ŞI INJECŢII

Retrageri din fluxul circular = Injecţiile în fluxul circular

Retrageri din fluxul circular – venitul care nu este utilizat de
către menaje pentru procurarea bunurilor şi serviciilor din
interiorul ţării:
 →economiile (S)
 →impozite şi taxele (T)
 →importurile (Im)
Injecţiile în fluxul circular – cheltuielile pentru finanţarea
producţiei naţionale:
 →investiţiile (I);
 →cheltuielile publice (G)
 →exporturile (Ex)
31
 Identităţi macroeconomice
Economia simplă Economia închisă Economia
deschisă
Economia fără Economia fără Economia cu
sector comerţ patru sectoare
guvernamental şi exterior
fără comerţ
exterior
Firme Firme Firme
Menaje Menaje Menaje
Statul Statul
Străinătatea
Y=C+I Y = C +I + G Y = C +I + G + Nx
Y=C+S S – I = Nx
S=I 32
 Agenţii economici agregaţi.

 1.Gospodăriile, Menajele
 -Agent economic purtător al calităţii de consumator de
bunuri şi servicii;
 -Oferă factorii de producţie;
 -Obţin venituri de la vînzarea factorilor de producţie;
 -Repartizează veniturile pentru consum şi economii;
 -Formează portofoliul activelor proprii (averea).
 de acest agent economic depinde:
 C(consum), Y(venit), Tr (Transferuri), T(taxe), S(economii),
Yd (venit disponibil

33
 2. Întreprinderile și Firmile

 Reprezintă orice unitate economică, activitatea

căreia este orientată spre obţinerea profitului;
 -Cumpără factorii de producţie;
 -Oferă bunuri şi prestează servicii;
 -Efectuează cheltuieli de investiţii.
 Acești agenți generează: I (investiții), A(amortizarea),
 T(taxe), (Subvenții).

34
 3. Statul ca agent economic

 Totalitatea organizaţiilor de stat şi a instituţiilor;

 -Scopul principal constă în producerea bunurilor publice;
 -Nu are scopul de a obţine profit şi este orientat spre
realizarea intereselor naţionale;
 -Percepe impozite şi achiziţionează bunuri şi servicii;
 -Emite bani în circulaţie.
 Statul ca agent economic susține cererea agregată prin:
 G(achiziții guvernamentale), T (stabilește și acuulează venit
din taxe) face Tr.(transferuri către populație, subsidii și
subvenții către întreprinderi pentru întreținerea anumitor
activități)
35
4. Străinătatea (restul lumii)

 Totalitatea agenţilor economici, care îşi au

reşedinţa în exteriorul ţării, inclusiv instituţiile
guvernamentale străine;
 -Interacţiunea sectorului extern cu agenţii
economici naţionali se realizează în baza relaţiilor
economice externe, prin schimbul reciproc al
mărfurilor, serviciilor, valutei, capitalurilor.
 Străinătatea (restul lumii) – promovează Ex(exportul),
 Imp.(importul), Nx (exportul net) și I(investițiile)

36
 4. Politicile macroeconomice şi
clasificarea lor

 Politici macroeconomice un ansamblu de decizii luate de

puterile publice, menite să atingă obiective sigure privind
situaţia economică, prin utilizarea unor instrumente diverse.
1. scopuri pe termen scurt :
extinderea cererii agregate; 
 echilibrul balanţei de plăţi; 
 reducerea deficitului bugetar;
 2. scopuri pe termen lung :
 asigurarea creşterii economice stabile;
 stabilitatea preţurilor;
 reducerea şomajului pînă la nivelul său natural;

37
 CLASIFICAREA
POLITICILORMACROECONOMICE

1.politici conjuncturale – au drept scop menţinerea şi restabilirea

echilibrului general pe termen scurt. Se utilizează în acest scop
politici de reglare a cererii;
2.Politica monetară, politica de ocupare  politici
structurale – au drept obiectiv ameliorarea structurii economiei.
Politica în domeniul transporturilor, politica industrială, agrară, etc.
3.politici globale - se aplică mai multor aspecte ale activităţii
economice;
Politica financiară
4.politici specifice – se referă la o anumită latură a activităţii
economice.
Politica antișomaj

38
 CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE

 În funcţie de obiectivele urmărite :

 1. politici de relansare – urmăresc stimularea
cererii agregate, prin majorarea consumului
gospodăriilor, investiţiilor întreprinderilor,
achiziţiilor guvernamentale;
 2.politici de stabilizare – au ca obiectiv
diminuarea inflaţiei, prin controlul cererii interne şi
restabilirea unor echilibre (bugetar, al balanţei
comerciale

39
 CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE

 În dependenţă de efectul macroeconomic:

1.politici orientate către cerere:
Politica bugetar – fiscală;
Politica monetar – creditară;
2 politici orientate către ofertă: 
politici de perfecţionare a sistemului de impozite şi
taxe; 
politici de perfecţionare a funcţionării eficiente a
pieţelor;
 politici de eliminare a efectelor negative ale
externalităţilor.
40
 Unități de evaluare la tema 1.

1. Ce este macroeconomia?
2. Care sunt principalele forme de intervenţie ale
statului în economie?
3. Care sunt caracteristicile problemelor
macroeconomice?
4. Ce reprezintă politica economică?
5. Obiectivele majore ale macroeconomiei. Explicaţi
de ce este important fiecare obiectiv.
6. Testele din sursa 1. (Hămuraru M.,Țăruș V., Capsăzu
V. Teorie Economică) pp.22-25.
41
 Referinţe bibliografice:

1. Hămuraru M.,Țăruș V.,Capsăzu V. Teorie

Economică.Chișinău 2013.ISBN 978-9975-4435-5-5.
pp.7-25.
2. Vasile Turcu. Macroeconomie. Universitatea
Creştină Dimitrie Cantemir facultatea de
Management Turistic şi Comercial Timişoara.
Editura Timişoara, 2006. pp.12-16.

42