Facultatea Energetică și Inginerie Electrică

Departamentul Inginerie Electrică

Senzori și Traductoare

Lucrare de laborator nr. 1

STUDIUL PARAMETRILOR SENZORILOR REZISTIVI DE DEPLASARE

LINIARĂ SI UNGHIULARĂ

Chișinău, 2013
 Scopul lucrării: Studiul construcției și principiului de funcționare al senzorilor rezistivi
de deplasare liniară si unghiulară. Determinarea caracteristicilor senzorilor rezistivi de
deplasare liniară si unghiulară.

Programul principal al lucrării:

1. Studiați:
 constucția senzorilor rezistivi de deplasare liniara și unghiulară;
 principiul de funcționare al senzorilor rezistivi de deplasare liniara și unghiulară;
 parametrii senzorilor rezistivi de deplasare liniara și unghiulară.
2. Îndepliniți programul de lucru.
3. Întocmiți și susțineți referatul.

1. BREVIAR

Senzori rezistivi de deplasare liniara și unghiulara

1.1 Senzorii rezistivi de deplasare sunt constituiti din elemente sensibile potenţiometrice a căror
rezistenţă R se modifică datorită deplasarii unui cursor sub acţiunea variatiei mărimii de măsurat,
deplasarea putând fi liniară sau circulară. Prin deplasarea cursorului are loc o modificare a
lungimii l a sprielor senzorului, care este inclus în circuitul de măsurare.

Caracteristica de transfer a senzorilor rezistivi de deplasare liniară se exprimă prin relaţia:

l
R  Rt  a  Rt
lt
unde:

- Rt – rezistenţa totală a senzorului;

- R – rezistenţa între cursor si un capăt;
- lt – lungimea totală;
- l – lungimea corespunzătoare deplasării cursorului,
a=l/lt – deplasarea relativă
Caracteristica de transfer a senzorilor rezistivi de deplasare unghiulară se exprimă prin relaţia:

α '
R=R t =α R t
αt
unde:
- α t -unghiul de rotatie a cursorului
- α - unghiul de rotatie a cursorului fata de un capat
 α
- α '= – rotirea relativă
αt

1.2 Senzorul rezistiv de deplasare liniară

Principiul de funcţionare: Subansamblul mobil a cărui deplasare liniară se măsoară, este

conectat solidar cu cursorul ce alunecă pe înfăşurarea rezistivă, astfel că variaţia rezistenţei
electrice este măsurată prin căderea de tensiune între capătul fix de rezistenţă zero şi cursor.
1.3 Senzorul rezistiv de deplasare unghiulară

Principiul de funcţionare: Pentru deplasări unghiulare se utilizează un potenţiometru de formă

circulară, obţinut prin bobinarea unui fir rezistiv pe un suport izolant circular, fir rezistiv peste
care alunecă un cursor, astfel că, rezistenţa R la ieşirea potenţiometrului şi tensiunea de ieşire,
când acesta este alimentat la o tensiune continuă stabilizată, depinde numai de unghiul de rotaţie
α.
Elementul sensibil al traductoarelor rezistive de deplasare este un rezistor de constructie speciala,
care asigura o proportionalitate intre deplasarea d si valoarea rezistentei R, prin intermediul
sensibilitatii ST  a traductorului:
R= ST *d;
            ST sensibilitatea traductorului rezistiv cu deplasare liniara : ST= R/d
Pentru traductoare cu deplasare unghiulara a cursorului , relatia se poate scrie sub forma:
R= ST *α;
            ST sensibilitatea traductorului rezistiv cu deplasare unghiulara : ST= R/α
Pentru cazul ideal al unei variatii continue a rezistentei traductorului, la variatia marimii α .In
cazul ideal cursorul palpind spira cu spira se obtine la iesire o tensiune discontinua, eroarea de
discontinuitate pentru un bobinaj cu N spire fiind:

in care s-a notat :

      sau        
deplasare                     deplasare
     liniara                      unghiulara

            Se defineste coeficientul de treapta al traductorului :

2.Scehma de montaj:
2.1 pentru senzorul de deplasare liniara
Se conecteaza senzorul de deplasare liniara la multimetru digital, in regim de masurare a
rezistentei electrice.

2.2 pentru senzorul de deplasare unghiulara

Se conecteaza senzorul de deplasare unghiulara la multimetru digital, in regim de masurare a
rezistentei electrice.
 3. PROGRAMUL DE LUCRU
3.1 Determinarea caracteristicii de transfer a senzorului rezistiv de deplasare liniara

a)Senzorul rezistiv de deplasare liniară

Se determina valoarea rezistentei electrice Y(t) a senzorului rezistiv incepind cu poziția initiala a
cursorului (deplasarea liniara X(t)=0), deplasind cursorul cu intervalul de L=10mm pe tot
diapazonul de deplasare liniara a cursorului in regim de crestere, apoi in regim de descrestere.

Rezultatele masurarilor se introduc in tabelul 1.

X(t), Y(t), R,Ω X(t),L,mm Y(t), R,Ω Rmed, Ω Sensibilitatea, Eroarea

L,mm ST,  Ω/mm absoluta,
Ea, Ω
Regim de Regim de
crestere descrestere
0 0
10 10 0.
20 20
30 30
40 40
50 50
60 60
70 70
 80 80
90 90
100 100
110 110

b)Senzor rezistiv de deplasare unghiulară

Se determina valoarea rezistentei electrice Y(t) a senzorului rezistiv incepind cu poziția initiala a
cursorului (deplasarea unghiulara X(t)=0), deplasind cursorul cu intervalul de α =30º pe tot
diapazonul de deplasare unghiulara a cursorului in regim de crestere, apoi in regim de
descrestere.

Rezultatele masurarilor se introduc in tabelul 2.

X(t), Y(t), X(t), Y(t), Rmed, Ω Sensibilitatea, Eroarea

α ,º R,Ω α, º R,Ω ST,  Ω/ º absoluta, Ea,
Ω
Regim de Regim de
crestere descrestere
0° 0°
30° 30°
60° 60°
90° 90°
120° 120°
150° 150°
180° 180°
210° 210°
240° 240°

4.PRELUCRAREA REZULTATELOR
Folosind datele din tabelul 1 si tabelul 2:
1) Se determină valoarea Rmed pentru fiecare valoare a deplasarii liniare si unghiulare a
cursorului in regim de crestere si descrestere.
2) Se determină valoarea sensibilitatii ST pentru fiecare valoare a deplasarii liniare si
unghiulare a cursorului in regim de crestere si descrestere.
3) Se determina eroarea absoluta a rezistentei electrice a senzorului rezistiv de deplasare
liniara si a senzorului rezistiv de deplasare unghiulara in raport cu Rmed.
4) Se construiesc graficile caracteristicilor de transfer a senzorului rezistiv de deplasare
liniara si a senzorului rezistiv de deplasare unghiulara.

5. CONŢINUTUL REFERATULUI

5.1. Tema și scopul lucrării.

5.2. Principiul de functionare al senzorilor rezistivi de deplasare liniara si unghiulara.

5.3. Tabelul cu rezultatele experimentale și calculele efectuate.

5.4. Caracteristicile de transfer a senzorilor rezistivi de deplasare liniara si unghiulara

5.5. Concluzii.

6. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

 Explicaţi principiul de funcţionare al senzorilor rezistivi de deplasare liniara si unghiulara.

 Domeniul de utilizare al senzorilor rezistivi de deplasare liniara si unghiulara.
 De ce depinde valoarea rezistentei electrice a senzorilor rezistivi de deplasare?
 Ce reprezinta elementul sensibil al renzorilor rezisivi de deplasare liniara si unghiulara?
 În raport cu ce valoare se determină eroarea absolută a indicaţiilor termorezistentelor?
 Ce reprezintă caracteristica de transfer a senzorilor rezistivi de deplasare liniara si
unghiulara?

Facultatea Energetică și Inginerie Electrică

Departamentul Inginerie Electrică

Senzori și Traductoare

Lucrare de laborator nr. 2

 STUDIUL PARAMETRILOR SENZORILOR REZISTIVI DE TEMPERATURA –
TERMOREZISTENTE DIN CUPRU SI PLATINA

Chișinău, 2013

Scopul lucrării: studiul construcției și principiului de funcționare a senzorilor rezistivi de

temperatură - termorezistentelor din cupru si platina.

Programul principal al lucrării:

4. Studiați:
 constucția termorezistentelor pentru măsurarea temperaturii din cupru si platina;
 principiul de funcționare a termorezistentelor pentru măsurarea temperaturii;
 Principiul de fumctionare a adaptoarelor pentru masurarea temperaturii;
 principiul de funcționare a instalației de încercare a mijloacelor de măsurare a
temperaturii.
5. Îndepliniți programul de lucru.
6. Întocmiți și susțineți referatul.

1. BREVIAR
 Senzori de temperatură
1.1. Termorezistente
Termorezistentele sunt senzori rezistivi de tip parametric.
Principiul de funcționare a termorezistențelor se bazează pe modificarea
rezistivității unor materiale (metale) în funcție de variația temperaturii mediului în
care se află. Sunt fabricate din metale pure: Pt-platina, Ni-nichel, Fe-fier; Cu-
cupru și altele.
Variația rezistenței lor cu variatia temperaturii este liniară, conform relației:

Rt=Ro(1+αθ), (Ω),
În care :
- RƟ – valoarea finală a rezistenței la temperatura Ɵ, Ω
- Ro – valoarea inițială a rezistenței la 0˚C, Ω
- Θ – temperatura măsurată, ˚C
- α – coeficientul de temperatură a materialului (1/˚C)

În prezent se fabrică termorezistențe cu un domeniu de utilizare de la -200˚C pînă la +

650˚C pentru diverse utilizări: măsurarea temperaturii mediilor neutre și corozive, a
băilor de sare sau topire, a gazelor sau lichidelor, a încăperilor, a mașinilor electrice, etc.

Aceste termorezistențe sînt standardizate pentru valori Ro=50Ω, Ro=100Ω, Ro=500Ω,

1000 Ω, care reprezinta valoarea rezistentei electrice a termorezistentei respective la
temperatura de 0˚C. Ele sunt realizate din conductori de Cu, Ni, Pt înfășurați pe un suport
isolator, din mică, ceramică sau textolit. Elementul sensiil astfel realizat este întrodus
într-o teacă protectoare din cupru, oțel carbon sau oțel inoxidabil, prevăzut cu un sistem
de fixare (flanșă) și o cutie de borne cu capac.

Termorezistenta TCM-50 din cupru:

Termorezistenta Pt500 din platina:

În cadrul buclelor de reglare unificate, termorezistențele descrise mai sus se utilizează

împreună cu adaptoare.
 Figura 1. Termorezistenta

1.2. Instalația pentru încercări a mijloacelor de măsurare a temperaturii

Instalația este destinată pentru a reproduce diferite temperaturi în intervalul între
temperatuta mediului ambiant și T=+80˚C, necesare pentru verificarea funcționării mijloacelor
de măsurare a temperaturii. Mediul de lucru reprezintă un flux de aer, care trece printr-un
încălzitor electric sub acțiunea unui ventilator și se încălzește în limitele indicate.

Măsurarea temperaturii se face la o distanță de la încălzitor, suficientă pentru

uniformizarea tempe-raturii pe secțiunea transversală a incintei de măsurare. Instalația prezentată
în figura 2 constă dintr-un încălzitor electric cu 5 termoelemente rezistive 1, un ventilator 2,
antrenat de un motor asincron trifazat 3, care asigură un curent de aer în incinta de măsurare 4,
debitul de aer poate fi reglat cu ajutorul unui șiber 5.
La o distanță suficientă de la încălzitor în orificii speciale se întroduc mijloacele de
măsurare a temperaturii: termometru de stică cu mercur în calitate de etalon 7, termorezistența
TCM 50 6a, termorezistența Pt500 6b
Pe panoul din față al instalației sînt situate:
 Blocul electronic 8 cu trei prize de alimentare cu tensiunea 220 V;
  Bornele de conectare 9 a motorului asincron;
 Automatul 10 pentru conectarea încălzitorului;
 Maneta 11 de reglare a temperaturii prin variația unghiului de aprindere a tiristorului;
 Contactele 12 pentru conectarea osciloscopului.
Principiul de funcționare a instalației constă în alimentarea încălzitorului cu o tensiune
variabilă obținută prin modificarea unghiului de aprindere a unui tiristor.

2. DESCRIEREA LOCULUI DE LUCRU

Lucrarea de laborator de efectuează în laboratorul de metrologie din incinta blocului 2 de
studii, Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică. Echipamentele supuse încercărilor şi
mijloacele de măsurare necesare se distribuie de către persoana responsabilă de organizarea şi
desfăşurarea lucrării de laborator.

3.PROGRAMUL DE LUCRU

Caracteristica de încălzire prezintă dependența temperaturii de timpul de încălzire pentru

diferite valori a fluxului de aer. Se face încălzirea începînd cu temperatura mediului ambiant pînă
la temperatura maximă.
Se măsoară temperatura cu termorezistenta din cupru TCM 50 si termorezistenta din platina
Pt500, peste intervale egale de timp de 100 s, care sunt determinate cu cronometrul. În calitate de
etalon se utilizează termometrul din sticlă cu mercur. Concomitent la bornele termorezistentelor
se masoara rezistenta electrica cu multimetru.
Termometrul cu mercur și termorezistentele se introduce în orificii în incinta de măsurare.
Termorezistenta se plasează în incinta de măsurare, iar la capetele libere se conectează
periodic dupa fiecare masurare un multimetru. În procesul încălzirii se măsoară temperature
indicate de termorezistenta si rezistenta electrica a termorezistentei și se introduc datele primite
în tabelul 1.
1 – element termic rezistiv 6a – termorezistenta TCM 50 9 – buton de
pornire/oprire a

motorului

2 – ventilator 6b – termorezistenta Pt500 10 – intrerupator

autormat

3 – motor asincron 7 – termometru cu mercur 11 – reglaj unghiul de

aprindere

4 – incinta de măsurare 8 – bloc electronic 12 – borne conectare

osciloscop.

5 – regulator de flux

Tabelul 1.
Timpul Temperatura Rezistenta Rezistenta Eroarea Eroarea
,s Termometru Temperatura electrica a electrica a absoluta a relativa a
 termorezistentei termorezis termorezis termorezist termorezist
etalon cu TCM 50, oC tentei tentei entei TCM entei TCM
mercur, oC TCM 50, Pt500, 50, ΔTabs, 50, ΔTrel,
ohmi ohmi o
C %
0
100
200
300
…
…
1000

Se conecteaza adaptorul la magazinul de rezistente etalon. Incepind cu rezistenta electrica

de 50 ohmi cu pasul de 1 ohmi in ordine crescatoare se efectueaza cite trei masurari
pentru fiecare valoare a rezistentei electrice. Valorile temperaturii obtinute se introduc in
tabelul 2.

Tabelul 2.

Rezistenta electrica a Temperatura 1, a Temperatura

Temperatura 2, Temperatura 3, medie a
magazinului de adaptorului, oC
 a adaptorului, oC a adaptorului, adaptorului,
rezistente, ohmi o
C o
C
50
51
52
53
54
55
56
57

4. PRELUCRAREA REZULTATELOR
Folosind datele din tabelul 1 si tabelul 2:
5) Se determină eroarea absoluta si relativa a indicațiilor termorezistentei TCM 50 din cupru
în raport cu indicațiile termometrului cu mercur etalon.
6) Se construiesc graficile caracteristicilor de transfer a termorezistentelor TCM 50 din
cupru si Pt500 din platina.
7) Se construieste graficul caracteristicii de transfer a adaptorului.

5. CONŢINUTUL REFERATULUI

5.1. Tema și scopul lucrării.

5.2. Principiul de functionare al termorezistentelor.
5.3. Tabelul cu rezultatele experimentale și calculele efectuate.
5.4. Caracteristicile de transfer a termorezistentelor TCM50 din cupru si Pt500 din platina.
5,5..Caracteristica de transfer a adaptorului.
5.6. Concluzii.

6. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

 Explicaţi principiul de funcţionare al termorezistentei.

 Explicati domeniile de utilizare a termorezistentelor.
 De ce depinde valoarea rezistentei electrice a termorezistentei?
 Ce reprezintă adaptoarele pentru termorezistente?
 Ce reprezinta elementul sensibil al termorezistentei?
 Pentru ce este destinată instalaţia pentru încercări a MM a temperaturii?
 În raport cu ce valoare se determină eroarea absolută/relativa a indicaţiilor
termorezistentelor?
 Ce reprezintă caracteristica de transfer a termorezistentei?
 Universitatea Tehnica a Moldovei

Facultatea Energetica si Inginerie Electrica

Departamentul Inginerie Electrică

Lucrare de laborator Nr.3

Studiul parametrilor senzorilor capacitivi de nivel al lichidelor

 Chisinau 2015

Scopul lucrării: studiul construcției și principiului de funcționare al senzorilor capacitivi de

nivel al lichidelor, metodelor de masurare a nivelului cu utilizarea acestora.

Programul principal al lucrării:

1.Studiați:

 constucția senzorilor capacitive de nivel al lichidelor;

 principiul de funcționare al senzorilor capacitivi de nivel al lichidelor;
 metodele de masurare a nivelului lichidelor cu utilizarea senzorilor capacitivi de nivel.

2.Îndepliniți programul de lucru.

3.Întocmiți și susțineți referatul.

1. BREVIAR

Senzori capacitivi de nivel al lichidelor

1.Generalitati.
Senzorii capacitivi de nivel al lichidelor functioneaza pe principiul variatiei capacitatii electrice a
elementului sensibil al acestuia, care prezinta un condensator, in dependenta de nivelul lichidului
din recipient.

Se folosesc diferite variante constructive a acestor senzori.

Cea mai simpla constructie al senzorului capacitiv consta din doua placi metalice paralele
scufundate in recipientul cu lichid. (fig.1)

La variatia nivelului lichidului in recipient, se modifica valoarea permeabilitatii dielectrice a

mediului dintre placile condensatorului, si prin urmare se modifica capacitatea electrica a
condensatorului.

Acest senzor poate fi folosit in cazul controlului nivelului unor lichide cu o conductibilitate
specifica mai mica decit 10-6Sm/m (lichide izolatoare ca uleiul de transformator)o constuctie mai
complicata a acestui senzor este cea cu electrozii coaxiali (fig.2) care se scufunda partial in
lichidul controlat.

Electrozii formeaza trei condensatoare conectate in parallel:

 Un condensator cu o capacitate constanta Co ce este formata din electrozi si izolatorul de

trecere dintre ei.

 Un al doilea condensator cu capacitatea C1 este format din aceeasi electrozi,avind in

calitate de dielectric un amestec de aer si vapori de lichid cu inaltimea de H-h

 Un al treilea condensator cu capacitatea este format din aceeasi electrolizi avind in

calitate de dielectric lichidul investigat cu inaltimea de h.

Capacitatea sumara a acestui condensator se determina din relatia:

C=Co+C1+C2

In cazul lichidelor cu conductibilitate electrica mai ridicata (conductibilitatea specifica

mai mare decit 10-4 Sm/m ) pentru masurarea nivelului se folosesc senzori capacitivi,
constructia carora este prezentata in fig.1.3.
 Senzorul consta dintr-un electrod 1 acoperit cu o izolatie din ftoroplast, care este partial
scufundat in lichidul masurat. In calitate de al 2-lea electrod se foloseste peretele
recipientului daca recipientul este metalic sau alt electrod daca recipientul este din
plastic. In acest caz capacitatea sumara a senzorului se determina din relatia:

C=Co+((C1xC2)/(C1+C2))

Unde: Co-capacitatea izolatorului de trecere

C1- capacitatea condensatorului format din electrodul central si suprafata

lichidului care contacteaza cu izolatia electrodului

C2 -capacitatea condensatorului format de suprafata lichidului care contacteaza cu

izolatia electrodului si peretii rezervorului.

Condensatoarele C1 si C2 sunt conectate consecutiv.

Transformarea capacitatii variabile a senzorului capacitiv intr-un semnal informativ de

masurare se poate face prin metoda puntilor electrice, prin metoda rezonantei sau metoda
masurarii variatiei frecventei unui generator cu variatia capacitatii senzorului capacitiv.

2. DESCRIEREA LOCULUI DE LUCRU

Lucrarea de laborator de efectuează în laboratorul de metrologie din incinta blocului 2 de
studii, Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică. Echipamentele supuse încercărilor şi
mijloacele de măsurare necesare se distribuie de către persoana responsabilă de organizarea şi
desfăşurarea lucrării de laborator.
3.PROGRAMUL DE LUCRU
Metoda rezonantei consta in conectarea consecutiva cu capacitatea variabila a senzorului
capacitiv a unei inductivitati si determinarea frecventei de rezonanta a acestui circuit oscilant in
functie de variatia nivelului lichidului si determinarea dependentei h=f(C). Dar fiindca valoarea
C=f(Frez) are loc si dependenta h=f(Frez) . Schema de efectuare a masurarilor este prezentata in
fig.4.

Metoda rezonantei desi este mai expeditiva are neajunsul ca frecventa de rezonanta cu ajurorul
milivoltmetrului sau a oscilografului nu se determina exact.

Alta metoda de transformare a capacitatii variabile a senzorului capacitiv intr-un semnal

informativ este metoda generatorului, care consta in masurarea frecventei acestuia in functie de
schimbarea capacitatii traductorului introdus in circuitul oscilant RC. Schema de conectare a
senzorului capacitiv este prezenta in fig.5. Performantele acestei metode se explica prin faptul ca
marimea de iesire – frecventa se poate masura cu mare precizie. In al doilea rind pentru marirea
sensibilitatii in acest caz, nivelui se determina folosind dependenta:
H=f(∆f), unde ∆f=fo-f

Unde:

fo -fiind frecventa corespunzatoare nivelului masurat h=0 .

f -frecventa corespunzatoare nivelului masurat.

3.1. Metoda de rezonanta. Efectuarea lucrarii.

Schema de realizare a metodei rezonantei este prezentata in fig.4. Un senzor capacitiv de nivel
este introdus intr-un recipient cu lichid izolator (ulei de transformator ) pentru a determina
nivelul h. Schema consta din senzorul capacitiv si o inductivitate L conectata consecutiv si
alimentate de generatorul G de semnale sinusoidale avind frecventa , de ordinul a citeva sute de
KHz, masurata de frecventmetrul F . Marind frecventa generatorului putem constata ca la o
anumita fecventa apare fenomenul de rezonanta a tensiunilor caracterizat prin cresterea tensiunii
la traductorul capacitativ pina la maximum si apoi daca continuam sa marim frecventa tensiunea
va scadea. Frecventa corespunzatoare amplitudinii maximale a tensiunii la bornele traductorului
se numeste frecventa de rezonanta si poate fi determinată cu ajutorul osciloscopului si
frecventmetrului. Cu ajutorul osciloscopului se determina momentul cind amplitudinea devine
maximala. Pentru aceasta se mai poate folosi milivoltmetru electronic. Se masoara nivelul
lichidului cu ajutorul scarii gradate si a frecventei de rezonanta incepind de la nivelul h=0 pina
la valoarea maximala a nivelului. Pentru construirea graficului se inregistreaza 6-7 puncte.
 Tabelul 1

Nr. H,cm Fr,Hz ∆fr=fro-fr, Hz C, nF

1 0
2 1
3 2
4 4
5 6
6 8
7 10
 Pentru a mari sensibilitatea metodei este util ca dependenta nivelului h de frecventa sa
fie construita in functie de ∆fr=fro-fr , unde fro- frecventa de rezonanta corespunzatoare
nivelului h=0 , iar fr -frecventa de rezonanta corespunzatoare nivelului h . De remarcat ca cu
cresterea nivelului lichidului in recipient capacitatea condensatorului se mareste si respectiv
frecventa de rezonanta scade .

3.2. Metoda generatorului si efectuarea lucrarii.

Aceasta metoda consta In faptul ca in generatoare sau multivibratoare frecventa este determinată
de obicei de un circuit RC (format dint-un condensator cu capacitatea C si un rezistor R). Daca
in acest circuit condensatorul C se inlocuieste cu un traductor de nivel capacitativ atunci
schimbarea nivelului va provoca schimbarea capacitatii traductorului si deci si frecventa
generatorului. Deci masurind frecventa generatorului putem determina indirect si nivelul
lichidului din recipient. Metoda este foarte simpla si poate fi realizata cu ajutorul schemei
prezente in fig.5. generatorul este montat intr-o cutie metalica prevazuta cu borne pentru
conectarea sursei de alimentare BA, cu un conector de iesire unde se poate conecta osciloscopul
si frecventmetrul si un regulator de frecventa. Condensatorul generatorului C (reprezentat
punctat) este inlocuit prin senzorul capacitiv TC cu ajutorul unui cablu coaxial.
Efectuarea lucrarii se face prin indeplinirea urmatoarelor operatii:

 Se conecteaza la retea, blocul de alimentare BA, frecventmetrul F si Osciloscopul O .

 Regulatorul de frecventa se fixeaza in pozitia corespunzatoare unei frecvente maximale.

 Se umple recipientul cu ulei pina la nivelul h=0 si cu ajutorul fecventmetrului F se

determina frecventa fo .

 Se ridica treptat nivelul uleiului din recipient si se determina frecventele generatorului

f1,f2,f3…fn si nivelele corespunzatoare h1,h2,h3…hn (nu mai putin de 7-8 puncte). Datele
experimentale se inscriu in tab.2.

Tabelul 2.

Nr. H,cm Fr, Hz ∆fr=fro-fr, Hz C,nF

1 0
2 1
3 2
4 4
5 6
6 8
7 10

4.PRELUCRAREA REZULTATELOR

Folosind datele din tabelul 1 si din tabelul 2:

 1) Se determina diferenta ∆f=fo-f obtinuta prin ambele metode de masurare si se

construieste graficul h=f(∆f), se compara cu rezultatele obtinute prin ambele metode de
masurare.
 5. CONŢINUTUL REFERATULUI

5.1. Tema și scopul lucrării.

5.2. Descrierea programului de lucru de masurare a nivelului lichidului cu senzorul capacitiv de
nivel prin 2 metode de masurare.
5.3. Tabelul cu rezultatele experimentale și calculele efectuate.
5.4. Caracteristica de transfer a senzorului de nivel capacitiv.
5.5. Concluzii.

6. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1) Enumerati tipurile senzorilor de nivel capacitive.

2) Descrieti fiecare tip de senzori de nivel capacitiv in parte.

3) Ce tip de lichide pot fi masurate cu senzorii de nivel capacitivi ?

4) De ce depinde in mare parte capacitatea senzorului de nivel capacitiv?

5) Cum poate fi modificata constructia senzorului de nivel capacitiv pentru masurarea

lichidelor conductibile?

6) Din ce este alcatuit un senzor de nivel capacitiv?

7) Care ese unitatea de masura a capacitatii electrice?

 Facultatea Energetică și Inginerie Electrică

Departamentul Inginerie Electrică

Senzori și Traductoare

Lucrare de laborator nr. 4

STUDIUL PARAMETRILOR SENZORILOR GENERATORI-TERMOCUPLULUI

PENTRU MĂSURAREA TEMPERATURII

Chișinău, 2013
 Scopul lucrării: studiul construcției și principiului de funcționare a termocuplului pentru
măsurarea temperaturii, precum și a principiului de funcționare a instalației de încercare a
mijloacelor de măsurare a temperaturii.

Programul principal al lucrării:

5. Studiați:
 constucția termocuplului pentru măsurarea temperaturii;
 principiul de funcționare a termocuplului pentru măsurarea temperaturii;
 principiul de funcționare a instalației de încercare a mijloacelor de măsurare a
temperaturii.
6. Îndepliniți programul de lucru.
7. Întocmiți și susțineți referatul.

1. BREVIAR

Traductoare de temperatură
1.1. Termocupluri
Termocuplurile sunt senzori de tip generator. Un termocuplu reprezintă ansamblul a 2
conductoare omogene de natură diferită sudate la unul din capete. Sudura este numită „Joncțiune
de măsurare”, care se pune în contact cu mediul măsurat la o temperatură Ɵ. Capetele libere ale
termocuplului se plaseaza la temperatura de referinta de 0˚C si se numesste „Jonctiune de
referinta”.
Principiul de funcționare al termocuplurilor se bazează pe efectul termoelectric (Seebeck),
care constă în faptul că într-un circuit constituit din 2 metale sau aliaje diferite în care punctele
de conexiune sau joncțiune se găsesc la temperaturi diferite apare un curent electric. La capetele
libere ale acestui circuit apare o t.t.e.m., care poate fi măsurată cu un milivoltmetru.
Valoarea t.t.e.m depinde de diferența dintre temperatura sudurii calde (θc) și temperatura
capetelor libere (θr) (joncțiunea de referinta), precum și de natura celor două metale, cum ar fi:
chromel-copel; platina-platina rodiu, etc. (Ktc) conform relației:

,
unde: Ktc – sensibilitatea termocuplului, depinde de natura termoelectrozilor.
In cazul nostru natura celor doua metale va fi chromel-copel.
Dacă temperatura capetelor libere nesudate (cutia de borne) este constantă (în general se
adoptă o valoare standardizată, de ex 0˚C), t.t.e.m. generata este de ordinul milivolților sau
zecimilor de milivolți, si depinde numai de valoarea temperaturii θc la care se află sudura caldă
și de natura celor două metale.
 În prezent industria fabrică o mare varietate de termocupluri, care acoperă un domeniu
larg de temperaturi cuprinse între 0˚C și 1800˚C. Ele sînt protejate de medii corozive și a
acțiunilor mecanice cu ajutorul unor teci protectoare. Întrucît termocuplurile sînt standardizate,
ele pot fi conectate la milivoltmetre sau la compensatoare automate.
În cadrul buclelor de reglare automate, termocuplurile se folosesc împreună cu adaptoare,
care reprezintă milivoltmetre digitale.

adaptor
sudura caldă

Figura 1. Termocuplu
 1.2. Instalația pentru încercări a mijloacelor de măsurare a temperaturii
Instalația este destinată pentru a reproduce diferite temperaturi în intervalul între
temperatuta mediului ambiant și T=+80˚C, necesare pentru verificarea funcționării mijloacelor
de măsurare a temperaturii. Mediul de lucru reprezintă un flux de aer, care trece printr-un
încălzitor electric sub acțiunea unui ventilator și se încălzește în limitele indicate.
Măsurarea temperaturii se face la o distanță de la încălzitor, suficientă pentru
uniformizarea tempe-raturii pe secțiunea transversală a incintei de măsurare. Instalația prezentată
în figura 2 constă dintr-un încălzitor electric cu 5 termoelemente rezistive 1, un ventilator 2,
antrenat de un motor asincron trifazat 3, care asigură un curent de aer în incinta de măsurare 4,
debitul de aer poate fi reglat cu ajutorul unui șiber 5.
La o distanță suficientă de la încălzitor în orificii speciale se întroduc mijloacele de
măsurare a temperaturii: termometru de stică cu mercur în calitate de etalon 7, termocuplu 6a,
termocuplul CC (Cr-Co) 6b.
Pe panoul din față al instalației sînt situate:
 Blocul electronic 8 cu trei prize de alimentare cu tensiunea 220 V;
 Bornele de conectare 9 a motorului asincron;
 Interupatorul automat 10 pentru conectarea încălzitorului;
 Maneta 11 de reglare a temperaturii prin variația unghiului de aprindere a tiristorului;
 Contactele 12 pentru conectarea osciloscopului.
Principiul de funcționare a instalației constă în alimentarea încălzitorului cu o tensiune
variabilă obținută prin modificarea unghiului de aprindere a unui tiristor.
1 – element temric rezistiv 6a – termocuplu Cromel-Copel 9 – buton de
pornire/oprire a

motorului

2 – ventilator 6b – termocuplu 10 – intrerupator

autormat

3 – motor asincron 7 – termometru cu mercur 11 – reglaj unghiul de

aprindere

4 – incinta de măsurare 8 – bloc electronic 12 – borne conectare

osciloscop.

5 – regulator de flux

2. DESCRIEREA LOCULUI DE LUCRU

Lucrarea de laborator de efectuează în laboratorul de metrologie din incinta blocului 2 de
studii, Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică, Universitatea Tehnică a Moldovei.
Echipamentele supuse încercărilor şi mijloacele de măsurare necesare se distribuie de către
persoana responsabilă de organizarea şi desfăşurarea lucrării de laborator.
 8. PROGRAMUL DE LUCRU
Caracteristica de încălzire prezintă dependența temperaturii de timpul de încălzire pentru
diferite valori a fluxului de aer. Se face încălzirea începînd cu temperatura mediului ambiant pînă
la temperatura maximă.
Se măsoară temperatura cu diferite mijloace de măsurare ale temperaturii, peste interval
egale de timp de 100 s, care sunt determinate cu cronometrul. În calitate de etalon se utilizează
termometrul din sticlă cu mercur. Punctul de referinta va fi 00C. Unul din capete este plasat in
vasul cu gheata. Masurarile se efectueaza in raport cu punctul de referinta.
Termometrul cu mercur și termocuplul CC se introduce în orificii în incinta de măsurare.
Sudura caldă a termocuplului pentru măsurarea temperaturii se plasează în incinta de
măsurare, iar capetele libere se conectează la milivoltmetru. În procesul încălzirii se măsoară
t.t.e.m. a termocuplului și se introduce datele primate în tabelul 1.

Tabelul 1.
Temperatura Temperatura termocuplu CC Temperatura
Termometru termocuplulu
Timpul, s t.t.e.m i 1, oC ΔTtc, oC
etalon cu mercur, t.t.e.m ΔmV T, oC
sumară
o
C
100
200
300
…
…
1000

9. PRELUCRAREA REZULTATELOR
Folosind datele din tabelul 1:
8) Se determină corecția în mV la temperatura mediului ambient și ∆mV cu ajutorul
tabelului standard de gradare a termocuplurilor. Rezultatele primite se introduc în tabelul 1.
9) Se determină temperatura măsurată de termocuplu CC folosind tabelul de gradare
standard al termocuplurilor, respectiv sumînd indicația milivoltmetrului și corecția ∆mV.
10) Se determină eroarea absoluta a indicațiilor termocuplului în raport cu indicațiile
termometrului cu mercur etalon.
11) Se construiesc graficile caracteristica de transfer a termocuplului CC si termocuplului1.
 5. CONŢINUTUL REFERATULUI

5.1. Tema și scopul lucrării.

5.2. Termeni și definiții referitoare la termocupluri.
5.3. Tabelul cu rezultatele experimentale și calculele efectuate.
5.4. Caracteristicile de transfer a termocuplului.
5.5. Concluzii.

6. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

 Explicaţi principiul de funcţionare al termocuplului.

 Domeniul de utilizare a termocuplurilor.
 De ce depinde valoarea tensiunii t.e.m. ?
 Ce reprezintă termocuplurile folosite împreună cu adaptoare?
 Pentru ce este destinată instalaţia pentru încercări a MM a temperaturii?
 Cum se determină temperature măsurată de termocuplu folosind tabelul de gradare standard?
 În raport cu ce valoare se determină eroarea absolută a indicaţiilor termocuplului?
 Ce reprezintă caracteristica de transfer a termocuplului?
 Facultatea Energetică și Inginerie Electrică

Departamentul Inginerie Electrică

Senzori și Traductoare

Lucrare de laborator nr. 5

STUDIUL PARAMETRILOR TRADUCTOARELOR DE DEBIT CU INDUCȚIE

ELECTROMAGNETICĂ
 Chișinău, 2013

Scopul lucrării: studiul construcției și principiului de funcționare a debitmetrului

electromagnetic, precum și a principiului de funcționare a instalației debitmetrice etalon.

Programul principal al lucrării:

10. Studiați:
 construcția, princupiul de funcționare a traductoarelor de debit cu inducție
electromagnetică;
 parametrii metrologici a traductoarelor de debit cu inducție electromagnetică;
 principiul de funcționare a instalației debitmetrice etalon.
11. Îndepliniți programul de lucru.
12. Întocmiți și susțineți referatul.

1. BREVIAR

Traductoare de debit cu inductie electromagnetica

Principiul de funcționare se bazează pe legea inducției magnetice al lui Faraday, conform căreia
într-un conductor care se mișcă liniar cu viteza W într-un cîmp magnetic uniform de inducție B
se induce, între două puncte aflate la o distanța D pe o direcție perpendiculară pe planul format
de liniile cîmpului magnetic, o tensiune electromotoare a cărei mărime este:
E=B∙D∙W
B – inducția magnetică
D – diametrul conductei
W – viteza de mișcare a fluidului
În cazul dat, fluidul joacă rolul conductorului în care se induce t.e.m. E.
Fluidul curge cu viteza W într-un tub cu diametrul D, pe pereții căruia sînt fixați 2 electrozi
metalici, perpendicular pe direcția cîmpului magnetic și pe direcția de curgere a fluidului.
Electrozii sînt dispuși diametral pe tub. Între acești electrozi se induce tensiunea electromotoare.
1.Caracteristicile tehnice ale debitmetrelor

1.1 Debitmetrul electromagnetic tip EESA MP400 Compact

Debitmetrul electromagnetic este detinat pentru măsurarea debitului volumetric al lichidelor cu o

conductibilitate electrică de la 0,001 pînă la 10 Sm/m.

Debitmetrul constă dintr-un dispozitiv primar care prezintă un traductor de debit, care
transformă valoarea debitului lichidului măsurat într-o variație a t.e.m. și un dispozitiv secundar
care prezintă un traductor care transformă variația t.e.m. într-un semnal digital și îl afișază pe
indicatorul de debit.
Caracteristici tehnice:

Diametrul nominal Dn – 20mm

Debit inițial Q₀ - 0,03 m³/h

Debit minim Qmin – 0,34 m³/h

Debit maxim Qmax – 13,6 m³/h

Coieficient maxim de impuls Ki – 400 imp/dm³

Diapazonul dinamic de măsurare de la Q₀ la Qmax – 1 : 500

Limita erorii de bază admise: ± 1% în diapazonul de la Qmin la Qmax;

± 0,003 m/s în diapazonul de la Q₀ la Qmin.

Presiunea nominală 10-25 bar

Temperatula lichidului măsurat pină la 150˚C

1.2 Construcția și principiul de funcționare al debitmetrului electromagnetic

Dispozitivul primar este prezentat în fig 1. și este compus dintr-un tronson de conductă 4
și un electromagnet 1. Tronsonul de conductă este confecționat dintr-un oțel nemagnetic (inox) și
în dependență de valoarea debitului măsurat poate avea diferite diametre interioare, în cazul
nostru Dn=20mm. Suprafața interioară a tronsonului de conductă este acoperită cu un material
izolant 5. În secțiunea mijlocie a conductei sînt întroduși doi electrozi, care la fel sînt izolați de
conductă. Pe ambele părți ale conductei sînt situați polii electromagnetului, astfel încît liniile
cîmpului magnetic să fie perpendiculare pe direcția diametrului între electrozi. Înfășurarea de
excitație constă din două înfășurări identice situate pe ambele părți ale conductei. În afară de
înfășurarea de excitație dispozitivul mai conține o a două înfășurare, în care se induce o t.e.m.
proporțională cu tensiunea rețelei de alimentare și se utilizează pentru compensarea erorii
cauzate de căderea tensiunii din rețeaua de alimentare.

Unul din neajunsurile debitmetrului electromagnetic constă în faptul că în circuitul de

măsurare, cîmpul magnetic de excitație induce o t.e.m. parazită cu frecvența rețelei de aimentare
deplasată în fază cu 90˚ în raport cu semnalul informativ. Această t.e.m. se exclude în mod
electronic prin simetrizarea circuitului de măsurare.

2.3 Instalația debitmetrică etalon pentru măsurarea debitelor

Instalația este prezentată în fig.2 și este compusă din două rezervoare 1 și 3, unite între ele printr-
un ventil de evacuare 2.
 Rezervorul de sus reprezintă un volum etalon, cu o capacitate cunoscută și o conductă de
măsurare a nivelului lichidului cu riglă gradată corespunzător. Acest rezervor se folosește pentru
acumularea și măsurarea lichidului care trece prin debitmetrul electromagnetic 6 și debitmetrul
ultrasonic 7.

Rezervorul de jos servește pentru alimentarea cu lichid a pompei centrifuge 4.

Ventilul 2 se folosește pentru evacuarea lichidului din rezervorul de sus în cel de jos după
efectuarea măsurărilor , iar ventilul 9 se utilizează pentru reglarea debitului în tot diapazonul de
măsurare.

Manometrul 10 servește pentru măsuararea presiunii excedente în circuit în procesul

măsurărilor.
 3. Pregătirea instalației pentru lucru

Pregătire instalației se lucru se face pentru a stabiliza regimul de lucru prin funcționarea
continue a instalației la sarcina de 90% din valoarea debitului maxim timp de 15 min prin
eliminarea bulelor de aer din circuitul de apă al instalației.

Pregătirea instalației de lucru se face în modul următor:

- Se umple conducta cu apă în stare nemișcată (dacă rezervorul de alimentare este plin,
aceasta cerință este satisfăcută)
- Se conectează alimentarea motorului cu ajutorul butonului ″Pornire″ de pe panoul
principal al standului și se reglează debitul de lucru de 90% din debitul maxim cu
ajutorul ventilului 9.
- Dupa un interval de 15 min se opreste motorul (bulele de aer din circuitul de apă
trebuie sa fie eliminate complet)

4. Efectuarea încercărilor
Esența prezentei lucrări constă în:
- Stabilirea a 5 valori de debite în intervalul între Qmin =10 dm³/h și Qn=2,5 m³/h.
- Determinarea erorilor relative a debitmetrelor electromagnetic și ultrasonic în raport
cu instalația debitmetrică.

Operații de lucru:
- Cu ajutorul ventilului 9 de reglare a debitului se stabileste valoarea debitului
corespunzător cu Qmin=10 dm³/h. Ventilul de evacuare 2 trebuie sa fie deschis.
- Se fixează nivelul ″zero″ în rezervorul etalon cu ajutorul indicatorului vizual de nivel.
- Se închide ventilul de evacuare 2 și simultan se apasă tasta cronometrului pentru
inregistrare a timpului.
- Se citesc datele de la indicatoarele debitmetrului electromagnetic.
- Cînd nivelul lichidului din rezervorul etalon de acumulare atinge valoarea de 15-20
cm, se închide ventilul 9 de reglare a debitului și simultan se stopează numărătoarea
intervalului de timp.
- Se măsoară cu ajutorul unei rigle gradate nivelul lichidului acumulat în rezervor H și
se calculează volumul V, exprimat în litri, conform relației:
V=S*H,
S – secțiunea transversală a rezervorului etalon de acumulare: S = 29,8cm*29,8 cm
- Se calculează valoarea debitului volumetric din relația:
Qvet = V/t,
t – timpul de acumulare, s
 - Analogic se efectuează măsurările pentru următoarele 4 valori de debite în ordine
crescătoare apoi ate 5 valori de debite în ordine descrescătoare
- Rezultatele măsurărilor se înscriu în tabelul 1

Nr. Date experimentale Valoarea Valoarea Eroarea

Timpul de Nivelul H Volumul debitului debitului indicat debitmetru
acumulare, al lichidului volumetric, de debitmetrul lui
s lichidului acumulat Qvet,litri/h electromagnetic, electromag
acumulat, , litri Qmem,litri/h netic, %
cm
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

4.PRELUCRAREA REZULTATELOR

Folosind datele din tabelul 1:

1)Se determină eroarea relativa a debitmetrului electromagnetic in raport cu valoarea

debitului masurata cu ajutorul instalatiei debitmetrice etalon..

2)Se construieste graficul caracteristicii de transfer a debitmetrului electromagnetic.

5. CONŢINUTUL REFERATULUI

5.1. Tema și scopul lucrării.

5.2. Termeni și definiții referitoare la debitmetrul electromagnetic.
5.3. Tabelul cu rezultatele experimentale și calculele efectuate.
5.4. Caracteristicile de transfer a debitmetrului electromagnetic.
5.5. Concluzii.

6. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

 Explicaţi principiul de funcţionare al debitmetrului electromagnetic.

 Domeniul de utilizare al debitmetrelor electromagnetice.
 De ce depinde valoarea tensiunii t.e.m.?
 Care lichide pot fi masurate cu debitmetrul electromagnetic?
 Explicati principiul de fuctionare al instalatiei debitmetrice etalon?
 Ce reprezintă caracteristica de transfer a debitmetrului electromagnetice?
 Care este unitatea de masura a debitului lichidelor?