SENZORI ªI TRADUCT OARE ELECTRICE

Sub acþiunea mãrimii de mãsurat, electrozii

mobili se rotesc paralel cu electrozii ficºi, pãstrând
o distanþã constantã, astfel cã se modificã aria de
suprapunere dintre electrozi ºi prin aceasta
capacitatea traductorului este în funcþie de unghiul
3
de rotaþie. Capacitatea traductorului este:

ε0εr· πr2(n–1)
C0 = (α0–α)
d .360

unde:
n – numãrul de armãturi;
α0 – unghiul sectorului circular;
r – raza sectorului circular;
d – distanþa dintre armãturi;
α – deplasarea unghiularã.
Din ecuaþia de mai sus rezultã o caracteristicã de conversie liniarã (Fig. 3.28., b): C = f(α).

 Traductoare capacitive cu modificarea dielectricului

Temperatura, umiditatea ºi, în general, compoziþia caracteristici de conversie liniare, au capacitãþi
chimicã a mediului înconjurãtor sunt mãrimi fizice mici ºi, de aceea, schemele electrice sunt alimentate
susceptibile de a modifica permitivitatea unor cu tensiuni de frecvenþe ridicate (400 Hz – 100 kHz),
materiale convenabil alese. Nivelul unui lichid amplitudinea tensiunii de alimentare fiind limitatã
izolant, în care este introdus un condensator cilindric, de tensiunea de strãpungere.
determinã capacitatea electricã a condensatorului prin
faptul cã permitivitatea lichidului este alta decât cea a
aerului (senzor capacitiv de nivel).
Permitivitatea relativã a dielectricului unui
condensator se poate modifica fie prin introducerea
unui material izolant între armãturi (Fig. 3.29.), fie
prin modificarea stãrii fizice a dielectricului cu
umiditatea etc.
Traductoarele capacitive prezintã o mare Fig. 3.29. Senzor capacitiv cu
sensibilitate; în general, sunt caracterizate de modificarea dielectricului

UTILIZARE: Traductoarele capacitive cu modificarea dielectricului se utilizeazã

la mãsurarea grosimii, a nivelului, a umiditãþii, a compoziþiei de substanþã etc.

 Senzori ºi traductoare de proximitate

Traductoarele de proximitate au o funcþionare de
tip releu, ele sesizând prezenþa sau absenþa
mãsurandului într-o anumitã poziþie.
Proximitatea se referã la gradul de apropiere
dintre douã obiecte, dintre care unul marcheazã
sistemul de referinþã. Astfel de aplicaþii se întâlnesc
în roboticã (evitarea ciocnirilor cu obstacole,
sesizarea unui obiect în câmpul de lucru), în
domeniul maºinilor-unelte, în domeniul supravegherii
în caz de efracþie etc.
De obicei, caracteristica de transfer prezintã
histerezis, astfel încât, practic, proximitatea este
sesizatã într-o zonã cuprinsã între anumite limite.
Alegerea detectorului de proximitate se face în
funcþie de anumite criterii, cum ar fi: natura
mãsurandului (metalic, feromagnetic, izolator),
intervalul de distanþã, viteza de deplasare a
obiectului, preþul de cost.
Pentru a obþine o informaþie privind distanþa pânã
la obiect, fãrã a intra în contact cu el, trebuie ca
acesta sã emitã un semnal (sau sã creeze un câmp)
care sã poatã fi recunoscut de cãtre elementul
sensibil al robotului.
Existã mai multe tipuri de senzori de proximitate,
dintre care menþionãm: inductivi, capacitivi,
fotoelectrici, cu ultrasunete etc.

53