CARACTERISTICILE

SENZORILOR

2.1 Caracteristici ale mãrimii mãsurate

2.2 Caracteristici electrice
2.3 Caracteristici mecanice ºi constructive
2.4 Caracteristici funcþionale
2.5 Parametrii caracteristici senzorilor

2
SENZORI ªI TRADUCT OARE

Orice senzor poate fi privit ca o „cutie neagrã”, la intrarea cãreia se aplicã mãrimile
fizice care urmeazã a fi mãsurate, ieºirea fiind constituitã din semnale electrice,
adecvate transmiterii cãtre sistemul de comandã (Fig. 2.1.).

e1 ek

X1 Y1
X2 Y2
SENZOR
SENZOR
Xm Ym
i1 ... ip
Fig. 2.1. Schema-bloc a prelucrãrii semnalelor
X1, ..., Xm – mãrimi de intrare; Y1, ..., Ym – mãrimi de ieºire;
e1, ..., ek – mãrimi de influenþã externã; i1, ..., ip – mãrimi de influenþã internã

Cei mai importanþi factori perturbatori de naturã
externã se datoreazã mediului înconjurãtor în care se
aflã traductorul (temperaturã, presiune, umiditate,
câmpuri electrice ºi magnetice etc.), în timp ce o
serie de perturbaþii cum ar fi zgomotele generate de
rezistoare sau de semiconductoare, modificarea
proprietãþilor materialelor prin îmbãtrânire, apariþia
de abateri funcþionale faþã de condiþiile de etalonare
sunt considerate drept mãrimi de influenþã internã.
Performanþele globale ale lanþului de mãsurare
rezultã din performanþele individuale ale diverselor
blocuri componente. De aceea, fiecare dintre aceste
blocuri trebuie ales în funcþie de condiþiile
particulare ce îi sunt impuse. Aceastã selecþie se
realizeazã pornind de la caracteristicile metrologice
ale lanþului de mãsurare, care reprezintã un ansamblu
de specificaþii ce descriu funcþionarea corectã.
Figura 2.2 sintetizeazã caracteristicile senzo-
rilor, structurate pe mai multe grupe.

CARACTERISTICILE SENZORILOR

Caracteristici ale Caracteristici mecanice

Caracteristici electrice Caracteristici funcþionale
mãrimilor mãsurate ºi constructive
- domeniul de mãsurare - natura semnalului - dimensiuni
- intervalul de mãsurare (analogic/numeric) - greutate, etc.
- capacitatea de supraîncãrcare - tensiuni de alimentare
(supraîncãrcarea)
- timp de recuperare

ale influenþei de flexibilitate ºi

în regim static în regim dinamic
factorilor de mediu siguranþã în funcþionare

- influenþa temperaturii - caracteristica staticã histerezis - timp de repaos - timp de funcþionare

- influenþa umiditãþii - repetabilitate - frecvenþa de rezonanþã - grad de protecþie electricã
- influenþa vibraþiilor ºi ºocurilor - rezoluþie - caracteristica de frecvenþã - protecþie la condiþii de climã
- influenþa acceleraþiilor - sensibilitate
- prag de sensibilitate

Fig. 2.2. Clasificarea caracteristicilor senzorilor

18
 CARACTERISTICILE SENZORILOR

2.1. Caracteristici ale mãrimii mãsurate

2
Domeniul de mãsurare este definit de limita inferioarã ºi de cea superioarã a valorii
mãsurandului, pentru care senzorul permite efectuarea corectã a mãsurãrii. Se exprimã prin
intervalul xmax – xmin pentru care este definitã aceastã valoare. Valorile-limitã xmin ºi xmax pot
sã fie zero sau sã aibã orice altã valoare.

Domeniul poate fi unidirecþional (de exemplu, de forþã având domeniul 0...5 N, intervalul este 5 N,
0...5 N) sau bidirecþional (de exemplu, ± 180 °C). iar pentru un senzor de poziþie unghiular cu
Diferenþa algebricã dintre cele douã limite domeniul ± 180°, intervalul este de 360°.
reprezintã intervalul de mãsurare. Pentru un senzor

2.2. Caracteristici electrice

O serie de caracteristici electrice sunt legate de
tensiunile ºi de curenþii de alimentare a senzorilor,
precum ºi de abaterile admise pentru tensiuni,
frecvenþe ºi curenþi de alimentare. Important este ºi
consumul de energie.
Alte caracteristici se referã la semnalele electrice
de la ieºire, care pot fi analogice, caracterizate
printr-o mãrime electricã (tensiune, curent, sarcinã)
proporþionalã cu mãsurandul, acoperind o plajã
continuã de valori în timp, sau numerice, în cazul
cãrora mãsurandul este reprezentat printr-un ºir de
valori discrete.

2.3. Caracteristici mecanice ºi constructive

Caracteristicile mecanice ºi cele constructive ale fie utilizaþi. În general, formele ºi dimensiunile
senzorilor se stabilesc astfel încât sã îndeplineascã senzorilor trebuie concepute cu scopul satisfacerii
condiþiile impuse de aplicaþiile în care urmeazã sã acestor cerinþe.

• Robusteþea reprezintã proprietatea senzorului de a avea o funcþionare stabilã, în condiþii de

variaþii ale factorilor de mediu (ºocuri, vibraþii, câmpuri electromagnetice etc.).
Cu cât condiþiile de mediu pe care trebuie sã le suporte aparatul de mãsurat sunt mai severe
(ºocuri, vibraþii, umiditate, agenþi nocivi, variaþii de temperaturã), cu atât robusteþea trebuie sã fie
mai mare.
Robusteþea este caracterizatã prin capacitatea de supraîncãrcare ºi de suprasolicitare a aparatului.
• Capacitatea de supraîncãrcare reprezintã proprietatea senzorului de a suporta valori ale
mãrimii de mãsurat care depãºesc limita superioarã a domeniului de funcþionare specificat în cartea
tehnicã. Ea se mai poate defini ca valoarea maximã nedistructibilã, raportatã la limita superioarã a
domeniului de mãsurare, fãrã ca aceasta sã conducã la deteriorãri constructive sau la degradarea
performanþelor funcþionale (sensibilitate, precizie, liniaritate, histerezis). Capacitatea de
supraîncãrcare se poate referi la un timp mai lung – suprasarcinã – sau la un timp mai scurt – ºoc.
Circuitul de ieºire al traductoarele este prevãzut cu limitare de semnal, chiar dacã au loc depãºiri ale
domeniului nominal al mãrimii de intrare.

19
SENZORI ªI TRADUCT OARE

• Protecþia climaticã se referã la funcþionarea senzorului în condiþii specifice zonelor

climatice (rece, temperatã, tropical-umedã, tropical-uscatã ºi foarte rece), stabilite la
recomandarea CEI (Comitetul Electrotehnic Internaþional).
• Protecþia contra exploziilor cuprinde o serie de mãsuri specifice, în scopul evitãrii aprinderii
atmosferelor combustibile (explozive).
• Protecþia anticorozivã este necesarã atunci când anumite pãrþi ale senzorului vin în contact
direct cu medii corozive. În acest caz, se folosesc materiale rezistente la astfel de medii sau se
acoperã cu peliculã rezistentã.

DE REÞINUT! Caracteristicile mecanice ºi constructive ale

senzorilor se referã la: robusteþe, capacitatea de supraîncãrcare,
protecþia climaticã, protecþia contra exploziilor ºi protecþia
anticorozivã.

2.4. Caracteristici funcþionale

2.4.1. Caracteristici ale regimului static
Regimul staþionar al senzorilor se caracterizeazã
prin aceea cã atât mãrimea de intrare, cât ºi mãrimea
de ieºire sunt invariabile pe durata observãrii.
Pentru acest regim, se definesc o serie de indicatori
de performanþã, numiþi global caracteristici statice.
Caracteristicile statice permit determinarea
rãspunsului, când mãrimea de intrare este constantã
sau când variaþiile sale sunt suficient de lente, pentru
ca, în fiecare moment, rãspunsul sã fie cel
corespunzãtor unei mãrimi de intrare, presupusã
constantã. Aceste caracteristici descriu performanþele
senzorului, în condiþii de mediu normale
(temperatura de 25 ± 10°, umiditatea relativã de 90%
sau mai micã ºi presiunea atmosfericã de 880 – 1080
mbar). Valoarea mãsuratã se modificã lent ºi nu existã
lovituri, ºocuri ºi vibraþii mecanice.
Caracteristica staticã a unui senzor (traductor)
este definitã prin dependenþa dintre mãrimea de
ieºire ºi mãrimea de intrare a unui traductor în
regim staþionar. Mãrimea de ieºire a traductorului
nu trebuie sã fie influenþatã de perturbaþii. Când
perturbaþiile influenþeazã mãrimea de ieºire a
traductorului, trebuie luate mãsuri pentru a
compensa efectul acestora.
Caracteristica staticã este reprezentatã de relaþia
intrare-ieºire urmãtoare:
y = f(x)
în care y ºi x îndeplinesc cerinþele
unei mãsurãri statice.
Relaþia de dependenþã poate fi exprimatã tabelar,
poate fi redatã grafic printr-o curbã, trasatã pe baza
perechilor de valori (x, y), sau poate fi sintetizatã
într-o expresie matematicã.

Fig. 2. 3. Caracteristica staticã idealã

a senzorului de forþã

20
 CARACTERISTICILE SENZORILOR
În figura 2.3. este prezentatã caracteristica
staticã idealã a unui senzor de forþã, denumitã curbã
idealã. Pe abscisã s-a reprezentat mãsurandul x, în
procente faþã de întreg intervalul de mãsurare, iar pe
ordonatã tensiunea continuã de ieºire y, în volþi.
Între intrare ºi ieºire existã o relaþie liniarã, astfel
încât curba idealã este o dreaptã de forma:
y = ax + b
sau de simpla proporþionalitate, de forma:
y = ax,
unde:
y – mãrimea de la ieºirea aparatului de mãsurat;
x – mãrimea de la intrare;
a, b – douã constante caracteristice aparatului.
Deºi funcþia f este, de multe ori, neliniarã, pentru
caracteristica staticã a traductorului se urmãreºte
obþinerea unei dependenþe liniare la nivelul
elementului sensibil. Liniarizarea se obþine fie 2
hardware, fie software, în funcþie de nivelul
tehnologic al traductorului, în adaptor sau în blocul
de prelucrare a datelor achiziþionate.
Ieºirea poate fi exprimatã, la rândul ei, în
procente faþã de tensiunea maximã; în cazul unui
senzor real, ea este afectatã de factori perturbatori
interni ºi externi, precum ºi de eventuale reglaje sau
comenzi, astfel încât valorile mãsurate diferã de
valorile adevãrate. Diferenþa algebricã dintre
valoarea indicatã de senzor ºi valoarea realã a
mãsurandului reprezintã eroarea, care se exprimã în
unitãþi ale mãsurandului sau în procente, prin
raportare la întregul domeniu al tensiunii de ieºire
sau la valoarea mãsuratã.
Erorile de mãsurare pot fi clasificate în douã
categorii: erori sistematice ºi erori aleatoare
(accidentale).

Erorile sistematice se produc în acelaºi sens, în condiþii neschimbate de repetare a mãsurãrii,

ºi au valori constante sau care variazã dupã o lege determinatã în raport cu sursele care le
genereazã. Ele introduc un decalaj constant între valoarea mãsuratã ºi cea realã.
Acestea sunt:
– erori datorate valorilor unor mãrimi de referinþã (reglaj incorect al punctului de zero,
abateri de la valorile stabilite ale tensiunilor de referinþã);
– erori determinate de caracteristicile senzorului;
– erori datorate modului de lucru, cum ar fi erorile determinate de mãsurãri repetate, fãrã
a asigura între mãsurãri timpul de rãspuns necesar pentru stabilizarea regimului de
mãsurare.
Erorile sistematice pot fi în multe cazuri evidenþiate prin analiza procesului de mãsurare, fiind
posibilã determinarea lor prin calcule sau prin procedee experimentale.
Erorile aleatoare (accidentale) se caracterizeazã prin faptul cã atât sensul, cât ºi valoarea lor
diferã la repetarea mãsurãrilor desfãºurate în condiþii identice. Ele sunt determinate de o serie de
factori aleatori ce acþioneazã atât în procesul mãsurãrii, cât ºi de-a lungul întregului lanþ de
prelucrare a informaþiei.
Pot fi menþionate urmãtoarele erori aleatoare:
– eroarea de mobilitate, ce apare, de exemplu, în cazul unui senzor potenþiometric de
poziþie, la care deplasarea cursorului între douã spire consecutive poate determina sau nu
o variaþie a tensiunii de ieºire;
– eroarea de cuantificare corespunzãtoare unui convertor analog-numeric;
– erori determinate de-a lungul lanþului de prelucrare a informaþiei de semnale parazite cu
caracter aleator;
– erori cauzate de factorii de influenþã din mediu, în special cele determinate de variaþii ale
temperaturii ambiante.
O caracteristicã staticã esenþialã a elementului sensibil – implicit a traductorului – este
selectivitatea, în sensul cã în semnalul sãu de ieºire y se va gãsio informaþie despre parametrul de
proces x, celelalte mãrimi ale mediului în care se face mãsurarea fiind eliminate.
În funcþie de mãrimea erorilor de mãsurare, se pot defini trei caracteristici funcþionale:
fidelitatea, justeþea ºi exactitatea.
Fidelitatea este calitatea unui senzor de a mãsura cu erori aleatoare reduse.
Fidelitatea unui aparat reprezintã gradul în care aparatul repetã rezultatele sale, atunci când se
efectueazã serii de mãsurãri repetate asupra aceleiaºi unitãþi de produs. Gradul de împrãºtiere a
acestor mãsurãri se poate nota prin abaterea medie pãtraticã a mãsurãrii. Fidelitatea este determinatã
de erorile întâmplãtoare ale aparatelor, fiind cu atât mai mare cu cât aceste erori sunt mai mici.

21
SENZORI ªI TRADUCT OARE

Justeþea se referã la calitatea de mãsurare cu erori sistematice mici.

Justeþea unui aparat reprezintã gradul în care media unei lungi serii de mãsurãri repetate,
efectuate asupra unui singur produs, diferã faþã de valoarea adevãratã. Cu cât diferenþa dintre
valoarea medie a unui ºir de mãsurãri ale unei mãrimi este mai apropiatã de valoarea adevãratã,
cu atât justeþea aparatului este mai mare.
Rezultã cã justeþea mãsurãrii se poate cuantifica pe baza determinãrii diferenþei dintre valoarea
adevãratã a mãrimii ºi valoarea medie a mãsurãrilor multiple. Justeþea este determinatã de erorile
sistematice ale aparatului de mãsurat, fiind cu atât mai mare cu cât aceste erori sunt mai mici.
Exactitatea constituie cel mai important indicator de calitate al mãsurãrii în regim staþionar,
exprimând capacitatea unui senzor de a determina valori cât mai apropiate de cele reale ale
mãsurandului. Un senzor exact este atât just, cât ºi fidel. Precizia poate fi exprimatã în procente,
prin raportarea erorii la întreaga scalã a tensiunii de ieºire sau în unitãþi ale mãsurandului.

Pentru exprimarea cantitativã a exactitãþii se Majoritatea traductoarelor realizeazã o precizie

foloseºte, de obicei, clasa de exactitate, care este de 0,5%; la unele traductoare, pentru domenii de
raportul dintre eroarea absolutã maximã ºi gama de mãsurare înguste, exactitatea care se poate obþine
lucru a elementului dat, exprimatã în procente: este de 1 – 2 %. Exactitatea este cu atât mai mare, cu
cât numãrul care indicã clasa de exactitate este mai
Δy mic.
⋅100
ymax − ymin Clasele de exactitate bazate pe criteriul gamei de
lucru sunt prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Clasa
0,1 0,2 1 0,5 1,5 2,5
de exactitate
Valoarea
± 0,1 ± 0,2 ± 0,5 ±1 ± 1,5 ± 2,5
admisibilã [%]

Primele clase de exactitate, respectiv 0,1 ºi 0,2, Eroarea de histerezis (Fig. 2.4.) reprezintã
corespund aparatelor de laborator ºi etaloanelor, iar diferenþa maximã la ieºire dintre valorile determinate
celelalte – aparatelor de uz general. prin efectuarea mãsurãrilor întâi cu creºterea ºi apoi cu
Clasa de exactitate se defineºte ca eroarea descreºterea mãsurandului, pentru fiecare valoare a
admisibilã de bazã datã sub formã normatã mãsurandului de pe întregul interval de mãsurare.
(raportatã la domeniu). Este adimensionalã ºi, de Multe tipuri de senzori prezintã fenomenul de
obicei, ia valori standardizate: 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2; 2,5 histerezis, cauzat de o întârziere în reacþie a
(tabelul 2.1.). elementelor traductoare. Eroarea de histerezis se
Alte componente ale erorilor – eroarea de exprimã în procente, prin raportare la întregul domeniu.
histerezis ºi eroarea de neliniaritate – sunt tratate
separat, ele fiind legate de anumite particularitãþi ale
caracteristicilor statice.
Eroarea admisibilã absolutã de bazã defineºte
eroarea maximã în formã absolutã care se poate face
la utilizarea senzorului ºi se exprimã prin valori
adimensionale a (în unitãþile mãrimii de mãsurat).
Eroarea admisibilã absolutã de bazã semnificã
faptul cã mãrimea mãsuratã xm se aflã în vecinãtatea
[x – a, x + a] a mãrimii reale x cu probabilitatea
aproximativ egalã cu 1.
Se urmãreºte ca eroarea admisibilã de bazã sã fie
Fig. 2. 4. Eroarea de histerezis
cât mai micã.

22
 CARACTERISTICILE SENZORILOR
Eroarea de neliniaritate este determinatã de
2
modificarea constantei de proporþionalitate dintre
mãrimea fizicã de intrare ºi mãrimea de ieºire. Pe
domenii mari de variaþie ale intrãrii, caracteristicile
statice sunt neliniare, aproximarea prin caracteristici
liniare fiind fãcutã în limitele unei erori de
neliniaritate sau a unei abateri de la liniaritate,
exprimatã prin relaþia:

ε n [%] =
(Δy )max ⋅100
y max − y min

în care (Δy)max = max{|Δy1|, |Δy2|}, cu Δy1 ºi Δy2

având semnificaþia din figura 2.5.
Fig. 2. 5. Eroarea de neliniaritate
Dacã εn ≤ εad, unde εad este eroarea admisibilã cu
o valoare impusã, atunci se considerã cã traductorul
are o comportare liniarã. Asigurarea acestei condiþii
se realizeazã în adaptor, folosind procedee specifice
de liniarizare.

Un senzor este liniar atunci când constanta de

proporþionalitate pãstreazã aceeaºi valoare pe
întregul domeniu de mãsurare, deci graficul care
leagã ieºirea de intrare este o dreaptã.

Pe caracteristica staticã a traductorului, pot fi

puse în evidenþã ºi alte erori, dintre care cel mai
frecvent întâlnite în specificaþiile de catalog ale
produselor de firmã sunt:

• eroarea de zero (nul) (Fig. 2.6.) are un

Fig. 2.6. Eroarea de zero (nul)
caracter aditiv (deplaseazã caracteristica
staticã în sus sau în jos cu o valoare ±Y0) ºi
este constantã pe tot domeniul de mãsurare
al traductorului. Eroarea de nul poate fi
compensatã în cadrul adaptorului prin
folosirea unui reglaj adecvat existent în
structura adaptorului („ZERO adjust“);

• eroarea de proporþionalitate sau de

amplificare neunitarã (Fig. 2.7.) are un
caracter multiplicativ, crescând proporþional
cu valoarea mãsurandului. Compensarea
acesteia se realizeazã, de asemenea, în
cadrul adaptorului, prin modificarea
factorului global de amplificare intrare –
ieºire („GAIN adjust“).

În funcþie de valoarea semnalului, se pot defini

urmãtoarele caracteristici: sensibilitatea, pragul de Fig. 2.7. Eroarea de proporþionalitate
sensibilitate, rezoluþia, repetabilitatea, reproductibilitatea.

23
SENZORI ªI TRADUCT OARE
Sensibilitatea reprezintã raportul dintre variaþia
ieºirii ºi variaþia corespunzãtoare a valorii
mãsurandului. Sensibilitatea se poate exprima uºor
în cazul unei caracteristici statice liniare, întrucât ea
este reprezentatã de coeficientul unghiular al
dreptei:
Δy
S= = k = tgα
Δx
În cazul caracteristicilor statice liniare,
sensibilitatea se poate exprima global astfel:
y max − y min
S= = tgα
x max − x min
Pentru caracteristici neliniare, sensibilitatea se
defineºte prin valoarea diferenþialã într-un punct.
Cu cât sensibilitatea unui traductor este mai
mare, cu atât diviziunile aparatului indicator vor fi
mai vizibile, deoarece un domeniu mai mare de
variaþie a semnalului de ieºire va corespunde gamei
de valori mãsurate.
Uneori, se foloseºte aºa-numita sensibilitate
relativã, definitã ca raportul dintre variaþia relativã
Δy/y a mãrimii de ieºire ºi variaþia relativã Δx/x a
mãrimii de intrare, în punctul xi.
Δy/y
Sr = Δx/x x = x
1
Spre deosebire de sensibilitatea absolutã,
sensibilitatea relativã este adimensionalã ºi se
recomandã folosirea doar în cazul în care senzorii
comparaþi se referã la domenii diferite. În general,
se urmãreºte ca sensibilitatea sã fie cât mai mare.
Sensibilitatea unui traductor este determinatã de
sensibilitatea elementelor componente, þinând
seama de modul de conexiune al acestora.
24
Pragul de sensibilitate se defineºte drept cea mai
micã valoare a mãrimii de intrare care poate
determina o variaþie mãsurabilã a semnalului de
ieºire. Se exprimã, în general, în unitãþi ale
mãsurandului ºi poate avea valori diferite pe
porþiuni diferite ale domeniului de mãsurare.
Noþiunea de sensibilitate trebuie deosebitã de
noþiunea de prag de sensibilitate. Prin prag de
sensibilitate se noteazã o valoare-limitã inferioarã a
variaþiei mãrimii mãsurate pe care aparatul de
mãsurat o sesizeazã cu un anumit grad de
certitudine. Dacã pragul de sensibilitate se
raporteazã la domeniul de mãsurare, atunci se obþine
un prag de sensibilitate relativ, care mai poartã
denumirea de rezoluþie sau putere de rezoluþie.
În concluzie, un aparat este cu atât mai bun cu cât
sensibilitatea este mai mare ºi cu cât pragul de
sensibilitate este mai redus.
Rezoluþia reprezintã mãrimea modificãrii
incrementale a ieºirii, în condiþiile în care valoarea
mãsuratã variazã continuu; în cazul dispozitivelor
cu ieºiri numerice, rezoluþia se exprimã, în general,
prin numãrul de biþi ai semnalului de ieºire. La
senzorii incrementali, rezoluþia este determinatã de
numãrul de stãri care corespund variaþiei cu o
unitate a mãsurandului.
De obicei, rezoluþia se exprimã în procente din
domeniul de mãsurare. În cazul în care lungimea
acestui interval minim de variaþie nu este constantã
în fiecare punct al domeniului de mãsurare,
rezoluþia este consideratã valoare medie sau valoare
maximã pentru toate aceste intervale.
Repetabilitatea exprimã abilitatea traductorului
de a reproduce valori ale ieºirii cât mai apropiate
atunci când se aplicã acestuia, în mod repetat,
aceeaºi valoare a mãsurandului, în aceleaºi condiþii
de experimentare ºi în acelaºi sens, mãsurãrile fiind
raportate la un timp limitat.
Reproductibilitatea se referã la gradul de
coincidenþã dintre douã citiri succesive, atunci când
aceeaºi mãrime este mãsuratã cu o metodã
precizatã. În acest caz, fie obþinem un numãr mare
de determinãri, fie mãsurãrile sunt efectuate de
operatori diferiþi cu aparate diferite, fie sunt
efectuate în laboratoare diferite.
 CARACTERISTICILE SENZORILOR
2.4.2. Caracteristici dinamice
Regimul dinamic al unui senzor corespunde
funcþionãrii acestuia în condiþiile în care mãrimea de
mãsurat ºi, deci, semnalul de ieºire, variazã în timp.
Analiza comportãrii în regim dinamic este mult mai
complexã decât cea în regim static ºi presupune
utilizarea unei aparaturi sofisticate. Caracteristicile
dinamice stabilesc reacþia în timp a senzorului la
modificãrile mãrimii mãsurate.
Dacã semnalul de intrare este o funcþie de timp x(t),
trebuie sã se caracterizeze evoluþia semnalului de
ieºire, care este, de asemenea, o funcþie de timp y(t).
Pentru studierea evoluþiei semnalului de ieºire, se
utilizeazã, în general, douã tipuri de semnale de intrare:
- semnal sinusoidal – caracterizare în domeniul
frecvenþã;
- semnal treaptã – caracterizare în domeniul
timp.
Caracteristica dinamicã se defineºte prin
inerþia unui traductor ºi reprezintã dependenþa dintre
mãrimea de ieºire ºi mãrimea de intrare a
traductorului, în regim dinamic.
a b
Fig. 2.9. Caracteristici dinamice
a – caracteristica de frecvenþã ; b – caracteristica de rãspuns la variaþii în salt
Caracteristica de rãspuns la variaþii în salturi
(trepte, impulsuri) exprimã modificarea mãrimii de
ieºire la o modificare în salt a mãrimii de intrare
mãsurate. Timpul necesar ieºirii pentru a atinge un
anumit procent din valoarea finalã se numeºte timp de
rãspuns (Fig. 2.9., b). Cu ajutorul caracteristicii din
figurã, pot fi definiþi ºi alþi parametri care
caracterizeazã reacþia senzorului la variaþii în salt:
- timpul de întârziere este timpul necesar semna-
lului de ieºire pentru a creºte la 10% din valoa-
rea finalã, din momentul declanºãrii saltului;
2
Prin regim dinamic se înþelege starea de
funcþionare în care mãrimea de intrare ºi, prin
urmare, mãrimea de ieºire variazã în timp.
Cele mai importante caracteristici dinamice sunt
caracteristica de frecvenþã ºi cea de rãspuns la
variaþii în salt (impuls, treaptã) a mãrimii de intrare.
Caracteristica de frecvenþã poate fi definitã ca
modificarea curbei de ieºire, când la intrare se aplicã
o mãrime sinusoidalã de amplitudine constantã ºi
frecvenþã variabilã. Poate exprima, de asemenea, ºi
modificarea diferenþei de fazã dintre mãrimile de
intrare ºi cele de ieºire, în funcþie de variaþia
frecvenþei. Se exprimã, în general, sub forma „între
± ... % (sau ± ... dB) de la ... la ... Hz“.
Figura 2.9., a prezintã douã caracteristici de
frecvenþã: prima corespunde unui senzor care poate
fi utilizat atât pentru mãsurãri statice, cât ºi pentru
mãsurãri dinamice; cea de-a doua corespunde unui
senzor destinat mãsurãrilor dinamice, într-o anumitã
bandã de frecvenþã.
- timpul de creºtere este intervalul de timp
corespunzãtor creºterii semnalului de ieºire de la
10% la 90%;
- timpul de menþinere corespunde duratei de
scãdere a ieºirii pânã la 90%, din momentul
dispariþiei semnalului de salt;
- timpul de cãdere, aferent scãderii între 90% ºi
10%;
- constanta de timp este timpul scurs din
momentul declanºãrii saltului ºi pânã la
creºterea ieºirii la 63,2%.
25
SENZORI ªI TRADUCT OARE
Alte caracteristici dinamice importante se referã la:
amortizarea semnalelor, frecvenþa proprie de oscilaþie,
rãspunsul la semnale perturbatoare (zgomote).
Tot cu ajutorul caracteristicilor funcþionale
statice ºi dinamice prezentate, senzorii ºi
traductoarele pot fi caracterizate ºi de caracteristici
energetice ºi de fiabilitate.
Transformãrile pe care le suportã mãrimea de
mãsurat pentru a se obþine semnalul de ieºire al
senzorului implicã un consum de energie. Aceastã
energie poate fi preluatã de la mãrimea de mãsurat
(cazul mãrimilor active) sau poate proveni din surse
auxiliare (cazul mãrimilor pasive). Pe de altã parte,
circuitele de prelucrare implicã ºi ele un consum
energetic.
Referitor la caracteristicile energetice, pentru
traductoare electrice se foloseºte noþiunea de
consum de putere, care reprezintã puterea
consumatã de traductor de la sursa de energie
proprie mãrimii mãsurate.
Orice operaþie de mãsurare necesitã o anumitã
energie care este preluatã, în totalitate sau parþial, de
la obiectul a cãrui mãrime se mãsoarã. Acest
consum de energie trebuie sã fie cât mai mic ºi
numai atunci mãrimea mãsuratã va fi perturbatã
neglijabil de aparatul de mãsurat.
În general, oricãrei mãrimi care se mãsoarã x i se
poate asocia o mãrime y, astfel încât produsul xy sã
reprezinte o putere. Raportul lor x/y se numeºte
impedanþã generalizatã sau metrologicã ºi are drept
componente impedanþa sursei Zs ºi impedanþa
senzorului Zm :
x mentenabilitate ºi organizare a activitãþii de
= Zs + Zm ≈ Zm
y mentenanþã la un anumit moment sau într-un
Dacã Zm » Zs, atunci impedanþa metrologicã se
poate considera chiar Zm.
Pentru ca puterea solicitatã de senzor de la
obiectul mãsurãrii sã fie cât mai micã (deci influenþa
senzorului asupra valorii reale sã fie neglijabilã),
este de dorit ca impedanþa generalizatã sã fie cât mai
mare.
X2
P=
Zm
Datoritã tehnologiilor moderne, acest lucru este
posibil, prin micºorarea masei elementului sensibil
ºi prin adoptarea unor soluþii integrate.
În sens larg, prin fiabilitate se înþelege
proprietatea ca senzorul sã funcþioneze, în limitele
indicatorilor sãi tehnici de performanþã, fãrã defecte,
un timp cât mai îndelungat. De obicei, aprecierea
cantitativã a fiabilitãþii se face prin probabilitatea
funcþionãrii fãrã defecþiuni în decursul unui interval
de timp t, în condiþii date.
Pentru aprecierea fiabilitãþii, se utilizeazã
indicatorii: funcþia de fiabilitate R(t), frecvenþa de
apariþie a defectelor, media timpului de bunã
funcþionare (MTBF) ºi intensitatea de apariþie a
defectelor (I).
Dacã unui traductor i se pot preveni, depista ºi
înlãtura defecþiunile, se spune cã acesta are
proprietatea de mentenabilitate. Proprietatea ca
dupã efectuarea reparaþiilor (acþiuni de mentenanþã),
sã-ºi recapete integral capacitatea de funcþionare se
numeºte restabilire. Disponibilitatea este
proprietatea unui traductor de a-ºi îndeplini funcþia
specificatã sub aspectele combinate de fiabilitate,
interval de timp dat.

2.5. Parametrii caracteristici senzorilor

Alegerea ºi aprecierea unui anumit tip de senzor are la bazã o serie diversificatã de parametri,
cum ar fi: dimensiunile, greutatea, costul, gradul de protecþie electricã, domeniul de mãsurare,
consumul de energie, natura semnalelor de ieºire ºi complexitatea lanþului de prelucrare a
acestora, sensibilitatea, rezoluþia, precizia, fidelitatea, repetabilitatea.
Cataloagele firmelor producãtoare specificã o serie întreagã de parametri mecanici ºi
constructivi ai senzorilor, cum ar fi:
– dimensiunile (L x l x h);
– greutatea;
– posibilitãþile de montaj (tipurile ºi dimensiunile elementelor de asamblare);
– tipul, mãrimea ºi dispunerea racordurilor electrice ºi a eventualelor racorduri la fluidele de lucru;
– materialul carcasei de protecþie ºi gradul de etanºare faþã de agenþi din mediu.

26
 CARACTERISTICILE SENZORILOR

TEST RECAPITULATIV 2
Tema 2: Caracteristicile senzorilor
1. Completeazã spaþiile libere, astfel încât enunþul sã fie corect:
I. Caracteristica staticã a unui senzor este definitã prin dependenþa dintre mãrimea de ............... ºi
mãrimea de ............................ a unui traductor în regim ...........................
II. Erorile de mãsurare pot fi:
– .................................
– .................................
III. Un senzor este ............................ când constanta de proporþionalitate pãstreazã aceeaºi valoare pe
întreg domeniul de mãsurare.
IV. Inerþia unui traductor se defineºte prin caracteristica ..............................., care reprezintã
dependenþa dintre mãrimea de ieºire ºi mãrimea de intrare a traductorului în regim
............................
V. Pentru studierea evoluþiei semnalului de ieºire, se utilizeazã douã tipuri de semnale de intrare:
– semnal ....................................
– semnal ....................................
VI. Parametrii care caracterizeazã reacþia senzorului la variaþii în salt sunt:
– timp de ........................
– timp de ........................
– timp de ........................
– timp de ........................
– ........................ de timp.
2. Identificã din ce categorie face parte fiecare tip de caracteristicã, marcând cu un X în tabelul de mai jos:
Caracteristici funcþionale
Caracteristici Caracteristici
Tipul caracteristicii influenþa flexibilitate mecanice ºi
statice dinamice factorilor ºi siguranþã electrice
constructive
de mediu în exploatare
– robusteþe
– timp de funcþionare
– dimensiuni
– histerezis
– natura semnalului
– caracteristica de
frecvenþã
– influenþa umiditãþii
– abateri admise pentru
tensiuni, frecvenþe ºi
curenþi de alimentare
– clasa de precizie
– greutatea
– protecþia climaticã
– repetabilitate
– caracteristica de rãspuns
– influenþa vibraþiilor ºi a
ºocurilor
– capacitatea de
supraîncãrcare
– sensibilitatea
– rezoluþia
– gradul de protecþie
electricã
– tensiuni ºi curenþi de
alimentare
– frecvenþa de rezonanþã
– reproductibilitatea

27
SENZORI ªI TRADUCT OARE

3. Realizeazã corespondenþa corectã între elementele coloanei A ºi elementele coloanei B:

A. Caracteristici B. Definirea caracteristicilor

1. Fidelitatea 1. Capacitatea unui senzor de a determina valori care sã fie cât mai apropiate de
cele reale ale mãsurandului.
2. Justeþea 2. Gradul în care aparatul repetã rezultatele sale, atunci când se efectueazã serii
de mãsurãri repetate, asupra aceleaºi unitãþi de produs.
3. Exactitatea 3. Gradul în care media unei lungi serii de mãsurãri repetate, efectuate asupra
unui singur produs, diferã faþã de valoarea adevãratã.

4. Precizeazã legãtura între pragul de sensibilitate ºi rezoluþie (putere de rezoluþie).

5. Identificã deosebirile dintre repetabilitate ºi reproductibilitate.

6. Nominalizeazã parametrii caracteristici senzorilor existenþi în laborator.

28