UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE, SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ ȘI

ȘTIINȚA CALCULATOARELOR
SPECIALIZAREA: TEHNICI AVANSATE ÎN MAȘINI
ȘI ACȚIONĂRI ELECTRICE

-REFERAT-

Senzori de proximitate

Masterand: Crăciun Alexandru-Constantin

Grupa: TAMAE 3811 A

1
 CUPRINS

1. Generalități...........................................................................................................................3

2. Senzori de proximitate.........................................................................................................4

2.1. Senzori de proximitate capacitivi.........................................................................4

2.2. Senzori de proximitate inductivi..........................................................................4

2.3. Senzori de proximitate ultrasonici.......................................................................6

2.4. Senzori de proximitate optici...............................................................................6

2.5. Senzor inductiv integrat de proximitate..............................................................6

3. Traductoare de proximitate................................................................................................8

3.1. Traductoare inductive de proximitate.................................................................9

3.2. Traductoare magnetice de proximitate.............................................................10

3.3. Elemente sensibile capacitive pentru traductoarele de proximitate...............11

4. Domenii de utilizare a senzorilor de proximitate............................................................11

5. Anexe………………………………………………………………………………...........12

6. Bibliografie………………………………………………………………………..............12

2
1. Generalități

Senzorul este un dispozitiv tehnic, care reacționează calitativ sau cantitativ prin

proprii mărimi măsurabile, la anumite proprietăți fizice sau chimice ale mediului din preajma
lui. Ca parte componentă a unui aparat sau sistem tehnic detector poate măsura/înregistra de
exemplu presiunea, umiditatea, câmpul magnetic, accelerația, forța, intensitatea sonoră,
radiații ș.a. Provine din latină: sensus = simț.

Senzorul este un dispozitiv care măsoară o mărime fizică (masă, presiune,

temperatură, umiditate etc.) și o transformă într-un semnal care poate fi citit de către un
observator printr-un instrument sau poate fi prelucrat.

Există mai multe clasificări, una dintre ele se referă la senzori de tip:

 activ: consumator de energie, de exemplu radar (măsurarea distanțelor prin emitere de

radiații electromagnetice);
 pasiv: de exemplu fotorezistența cu care se poate măsura intensitatea luminii
incidente.

În automatizare, informația calitativă/cantitativă măsurabilă livrată de senzori, după o

eventuală amplificare și prelucrare servește la controlul și reglarea sistemelor tehnice
automate.

Conducerea unui proces presupune informații cât mai complete și corecte asupra
parametrilor mărimilor fizice care caracterizează acel proces.
În cazul unui proces automatizat, conducerea sistemului se face fără intervenția
omului, pe baza informațiilor culese din proces cu ajutorul traductoarelor.
Într-o definiție succintă, senzorul este un sistem destinat determinării unei sau unor
proprietăți, cuprinzând atât traductorul, care transformă mărimea de intrare în semnal electric
util, cât și circuite pentru adaptarea și conversia semnalelor, și eventual pentru prelucrarea și
evaluarea informațiilor.
O altă clasificare a senzorilor este dată de senzori:
 cu sau fără contact;
 absoluți sau incrementali (în funcție de mărimea de intrare);
 analogici sau digitali (în funcție de mărimea de ieșire).

3
 Senzorii și traductoarele sunt elemente tipice ale sistemelor de automatizare. De
asemenea sunt utilizați și în cazul cercetării, analizelor de laborator - senzorii și traductoarele
fiind incluse în lanțuri de măsurare complexe, care sunt conduse automat.
Alegerea senzorilor și traductoarelor trebuie făcută ținând cont de proprietatea de
monitorizat, de domeniul în care variază aceasta, de dimensiunile ce trebuie respectate sau de
geometria sistemului, de conditii speciale de mediu sau de lucru, de tipul mărimii de ieșire și
nu în ultimul rând de cost. Astfel, pot fi identificați senzori de proximitate, traductoare de tip
Hall, traductoare de deplasare și viteză, senzori și traductoare de forță, senzori de
temperatură, senzori de umiditate, senzori pentru gaze, senzori de curent, switch-uri optice,
senzori de presiune, cititoare de coduri de bare etc.
2. Senzori de proximitate

În sens larg, proximitatea se referă la gradul de apropiere dintre două obiecte, dintre
care unul reprezintă sistemul de referință.

Senzorii de proximitate sunt senzori de investigare, a căror particularități constau în

distanțele mici de acțiune (zecimi de mm și mm) și în faptul că, în multe cazuri sunt utilizați
la sesizarea prezenței în zona de acțiune.

2.1. Senzori de proximitate capacitivi

Senzorii capacitivi se bazează pe variația capacității electrice într-un circuit, și au

avantajul că pot detecta și obiecte nemetalice. Sunt însă sensibili la factori perturbatori, cum
ar fi murdărirea feței active.

2.2. Senzori de proximitate inductivi

Aceștia sunt cei mai răspândiți, fiind realizați într-o plajă largă de variante și
tipodimensiuni.
Elementul activ al unui astfel de senzor este un sistem format dintr-o bobină și un
miez de ferită. Obiectul a cărui prezență se determină trebuie să fie metalic. Mărimea de
ieșire poate fi analogică (proporțional cu distanța dintre suprafața activă și obiect), sau statică
(aceeași valoare atât timp cât senzorul este activat).
Un exemplu poate fi senzorul analogic cu procesor integrat M18 - Analog Plus. Este
vorba despre un senzor analogic inductiv cu procesor încorporat, ce oferă 3 ieșiri de tip
switch independente, plus o ieșire analogică liniară pe întreg domeniul de măsurare.

4
 Acest sensor este un dispozitiv ideal pentru aplicații ce necesită măsurare precisă fără
contact, și nu necesită circuit de control, putându-se autocontrola, economisind astfel timp,
spațiu de panou și intrări în PLC. Unitatea de programare este opțională, putând fi folosită
pentru programarea punctelor de switch și monitorizarea ieșirilor dispozitivului.
Programarea punctelor de declanșare poate fi făcută oriunde în intervalul de
sensibilitate, de către unitatea de programare sau de către PLC.
Acest senzor prezintă următoarele avantaje:
 ieșirea analogică 0-10V prezintă o neliniaritate de ±3% pe întreg domeniul de
măsurare;
 programare de la distanță a funcțiilor - ideal pentru zone cu poziții inaccesibile
sau greu accesibile;
 clasa de protecție ridicată, cu rezistență mare le șoc și vibrații.

În figura următoare (figura 1.) este prezentat un senzor de proximitate inductiv,

utilizat pentru a detecta prezența unei roți dințate.

Fig 1. Senzor de proximitate inductiv folosit la detectarea unei roți dințate

Alimentarea senzorilor inductivi se face în general la o tensiune de 24 V DC. Există și

variante de senzori inductivi care se pot alimenta la o tensiune de 230 AC.

În figura următoare (figura 2.) sunt prezentați anumiți senzori inductivi, care au o
anumită lungime și un anumit diametru, acești senzori fiind construiți de firma SICK.

5
 Figura 2. Senzori de proximitate inductivi

2.3. Senzori de proximitate ultrasonici

Funcționarea se bazează pe măsurarea duratei de propagare a unui semnal ultrasonor

între emitor și obiect, iar distanța maximă de lucru este în funcție de natura traductorului
(piezoceramic, electrostatic etc.) și de frecvență.

Ca și exemplu, se poate vorbi despre senzorul ultrasonic analogic M30 - acesta este
destinat controlului exact al oricărei suprafețe plane solide, lichidă sau pulbere. Senzorul
dispune de ieșire de tensiune și de curent, cu 12 biți rezoluție, de funcție de evaluare
memorată și compensare de temperatură.

Sunt disponibile trei domenii de sensibilitate: 500mm, 2000mm, 4000mm acoperind

o plajă largă de aplicații, incluzând controlul nivelului. La început trebuie stabiliți parametri
de lucru, cu memorarea limitelor de evaluare A1 și A2, cu compensarea de temperatură etc.

2.4. Senzori de proximitate optici

În cazul în care obiectele investigate se găsesc la distanțe mai mari, senzorii inductivi
și capacitivi devin inutilizabili, domeniul fiind acoperit cu bune rezultate de senzorii optici.
Aceștia funcționează fie pe principiul transmisiei unui fascicul de lumină, fie pe
principiul reflexiei.

2.5. Senzor inductiv integrat de proximitate

Acesta este realizat cu circuitul integrat TCA-105N a cărui schemă de principiu (bloc)
este dată în figura 3.

Aces senzor este capsulat într-o carcasă tip MP 48 cu 8 terminale.

6
 Figura 3. Schema bloc a senzorului integrat TCA-105N

Bornele 2, 3 şi 4 reprezintă baza, emitorul, respectiv colectorul unui tranzistor care

premite realizarea unui oscilator ce lucrează pe frecvenţa de 1...5MHz, dacă în exterior se
montează un circuit adecvat de tip L, C. Schema mai conţine un stabilizator de tensiune care
alimentează oscilatorul OSC, blocul comparator cu histerezis, cât şi etajul de amplificare
(ieşire).

Etajul de ieşire oferă două tensiuni în antifază compatibile TTL (de tip tranzistor
având colectorul în gol). În funcţie de amplitudinea oscilaţiilor, unul din tranzistoare este
saturat, iar celălalt blocat.

Schema tipică de cuplare a senzorului TCA-105N la circuitul oscilant L, C şi la o

rezistenţă de sarcina (
RS ) este dată în figura 4. În funcţionarea senzorului, din această
figură, se disting două situaţii:

a) Când se aproprie un obiect feromagnetic de bobina oscilatorului (simbolizată cu L),

ocilaţiile se amortizează, iar rezistenţa de sarcină (

RS ) este conectată la masă.
b) După îndepărtarea obiectului feromagnetic, circuitul de intrare începe să oscileze

din nou, iar ieşirea decuplează sarcina

RS în gol.

7
 Figura 4. Conectarea senzorului TCA-105N la circuitul LC
Caracteristicile principale ale circuitului integrat TCA-105N, sunt date prin
următoarele valori limită:
 tensiunea de alimentare = +20V;

 curent absorbit la ieşire = 75mA;

 curent de alimentare = 5mA;

 frecvenţa maximă la oscilator = 5MHz.

Schema senzorului inductiv de proximitate cu fantă (realizat cu TCA-105N) este

prezentată în figura 5.

Circuitul de intrare are configuraţie de oscilator. Oscilaţiile sunt întreţinute de cuplajul

inductiv dintre cele două bobine L1 şi L2 plasate pe miezuri de ferită şi poziţionate astfel încât
bobinele (având axa de simetrie comună) să aibă între ele o distanţă (fantă) de 3…7 [mm].

În funcţionarea senzorului se disting două situaţii:

 În lipsa obiectului (feromagnetic), oscilaţiile cu frecvenţa de aproximativ 1

MHz, din etajul de intrare menţin ieşirile circuitului în starea " acţionată ";
 La apariţia obiectului metalic, în fantă cuplajul magnetic dintre bobine se
întrerupe, oscilaţiile se amortizează iar ieşirile trec în starea "blocat ".
Valorile parametrilor constructivi ai circuitului oscilant (dimensiunea miezurilor de
ferită, numărul de spire al bobinelor, valoarea capacităţii C etc.) depind de mărimea fantei
dintre bobine.

8
 Figura 5. Senzor de proximitate cu fantă realizat cu circuitul integrat TCA-105N

3. Traductoare de proximitate

Se poate realiza controlul poziţiei unui obiect care se deplasează, fără contact între
acesta şi referinţă.
În categoria măsurărilor de proximitate intră:
 sesizarea capetelor de cursă;
 sesizarea interstiţiului dintre suprafeţe;
 sesizarea prezenţei unui obiect în câmpul de lucru.
Traductoarele de proximitate au de regulă o caracteristică de tip releu, mărimea de
ieşire având variaţii discrete (" tot sau nimic ") discerne între două valori, care reprezintă
(convenţional) prezenţa sau absenţa corpului controlat.
Această particularitate conduce la realizarea compactă a traductorului, elementul
sensibil şi adaptorul (ES + AD) fiind plasate în aceeaşi unitate constructivă.
3.1. Traductoare inductive de proximitate

Schema de principiu a acestui traductor inductiv de proximitate este dată în figura 6.

Detectorul are rolul de a converti informaţia asupra poziţiei unui obiect metalic (în raport cu
faţa sensibilă) în semnal electric. Blocul adaptor prelucrează semnalul electric de la ieşirea
detectorului şi comandă un etaj final cu ieşire pe sarcină de tip releu. Blocul de alimentare
furnizează tensiunea necesară circuitelor electronice.

9
 Figura 6. Schema bloc a traductorului inductiv de proximitate

Oscilatorul din blocul-detector întreţine, prin câmpul magnetic alternativ, oscilaţiile în

jurul bobinei ce formează (împreună cu miezul de ferită) faţa sensibilă a detectorului.
Când un obiect metalic (cu proprietăţi feromagnetice) intră în câmpul magnetic al
detectorului, în masa metalului apar curenţi Foucault care generează, la rândul lor, un câmp
magnetic de sens opus câmpului principal pe care îl atenuează puternic şi ca urmare
blochează oscilaţiile.
Caracteristicile de funcţionare ale traductorului pot fi apreciate în funcţie de valorile
cotelor utile, notate în figura 7. prin: e – grosimea ecranului metalic (grosimea obiectului
detectat); l – lăţimea ecranului; L – lungimea ecranului; x – distanţa de la marginea ecranului
la centrului feţei sensibile; y – acoperirea feţei sensibile de către ecranul metalic; z – distanţa
de la ecran la faţa sensibilă.

Figura 7. Dimensiunile de gabarit ale traductorului inductiv de proximitate

3.2. Traductoare magnetice de proximitate

10
 Aceste traductoare au o construcţie simplă şi sunt formate dintr-un contact
întrerupător (releu de tip Reed) plasat pe un braţ al unei carcase sub formă de " U " şi un
magnet permanent fixat pe celălalt braţ.

Trecerea unui obiect metalic printre braţele detectorului (carcasei) modifică liniile de
forţă ale magnetului (le ecranează) şi ca urmare contactul releului îşi schimbă starea (figura
8.)

Există variante constructive la care obiectele magnetice pot acţiona direct asupra
releului.

Când viteza de deplasare a magnetului mobil depăşeşte 10 [m/s] - distanţa nominală

de acţionare se reduce cu un coeficient (0,7... 0,9) în funcţie de viteza de lucru.

Fig 8. Traductor magnetic de proximitate

3.3. Elemente sensibile capacitive pentru traductoarele de proximitate

În cazul traductoarelor capacitive de proximitate, elementul sensibil este format dintr-

un condensator care face parte dintr-un circuit oscilant.

Prezenţa unui material conductor sau dielectric cu permitivitatea

ε r >1, la o distanţă

z u în raport cu faţa sensibilă a detectorului, modifică capacitatea de cuplaj şi amorsează

oscilaţiile, figura 9.
Funcţionarea este diferită în raport cu natura obiectului controlat.

11
 La detecţia materialelor conductoare, obiectul a cărui poziţie este controlată formează
cu faţa sensibilă un condensator a cărui capacitate creşte odată cu micşorarea distanţei Δx
dintre obiect şi faţa sensibilă.
La detecţia materialelor izolante, faţa sensibilă este un condensator a cărui capacitate

creşte, cu atât mai mult, cu cât premitivitatea dielectrică (

ε r ) a obiectului controlat este
mai mare.
Principalele surse de erori le reprezintă variaţiile de temperatură.
Pentru evitarea perturbaţiilor, în cazul detectării obiectelor metalice, acestea se leagă la
pământ.

Figura 9. Element sensibil capacitiv pentru traducoare de proximitate

4. Domenii de utilizare a senzorilor de proximitate

Senzorii de proximitate pot fi utilizați în:

 acționări electrice;
 fabrici de prelucrare a lemnului;
 industria metalurgică;
 industria alimentară;
 industria auto.

5. Anexe

12
 Figura 10. Utilizarea senzorilor de proximitate inductivi în cadrul mașinilor-unelte

Figura 11. Utilizarea senzorilor de proximitate inductivi în cadrul unui conveior

6. Bibliografie

a) Dolga, V., Construcţia traductoarelor şi senzorilor, Lito. Universitatea Politehnica din

Timişoara, Timişoara, 1996
b) https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/automatica/utilizarea-senzorilor-de-proximitate-
100807.html
c) http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/BSM/BSM/capitol4.pdf
d) http://mec.upt.ro/dolga/sensor.htm

13