Senzori rezistivi 1

2 SENZORI REZISTIVI

Senzorii rezistivi sunt senzori de tip parametric; principiul lor de funcţionare are la
bază variaţia rezistenţei electrice a elementului sensibil sub acţiunea mărimii de măsurat.
Rezistenţa electrică a unui material este dată de relaţia:
[x.1]
unde: ρ – rezistivitatea materialului [Ω·m]; l – lungimea [m]; S – aria secţiunii
transversale [m2].

Fenomen fizic Mărimi măsurate

Variaţia lungimii unui Deplasări liniare şi unghiulare,
conductor nivel, grosime
Variaţia rezistivităţii cu Temperatură, concentraţii de
temperatura amestecuri gazoase, viteza fluidelor
Variaţia rezistivităţii sub Câmp magnetic, inducţie
acţiunea câmpului magnetic magnetică, deplasări, proximitate,
acceleraţie
Variaţia rezistivităţii sub Intensitate luminoasă, flux
acţiunea radiaţiilor luminos
Variaţia lungimii, secţiunii şi Forţă, presiune, deplasări
rezistivităţii prin intermediul unui
element elastic deformabil
Variaţia rezistivităţii prin Concentraţie, umiditate
procese chimice

Tabel 1 Tipuri de senzori rezistivi

Variaţia rezistenţei electrice poate fi datorată variaţiei unuia din cei trei factori care
intervin în relaţia x.1; ca urmare, senzorii rezistivi permit măsurarea unor mărimi neelectrice
care determină modificarea rezistivităţii, lungimii sau ariei elementului sensibil. In tabelul x.1
sunt prezentate tipuri de senzori rezistivi, cu efectele care stau la baza funcţionării lor şi
mărimile măsurate de aceştia.

x.1. Senzori potenţiometrici

x.1.1. Construcţie şi funcţionare
Senzorii potenţiometrici (reostatici) sunt constituiţi, aşa cum arată şi numele lor, dintr-
un potenţiometru al cărui cursor se deplasează sub acţiunea mărimii de măsurat (deplasare
liniară sau unghiulară, forţă, presiune, nivelul unui fluid, etc.). Sunt realizaţi de obicei din
conductor electric (constantan, manganin, etc.) înfăşurat pe o carcasă electroizolantă.
Conductorul reostatului este acoperit cu email sau un strat de oxid care izolează spirele între
ele. Carcasa se confecţionează în mod obişnuit din textolit sau din material plastic; se
Senzori rezistivi 2

utilizează şi carcase din aluminiu acoperite cu lac izolator, pe care sunt înfăşurate conductoare
din metale nobile. Carcasa reostatului poate avea diverse forme: plăcuţă plană sau cilindrică,
inel plan sau cilindric, segment plan, etc. Contactul mobil (cursorul) al senzorului trebuie să
asigure un bun contact electric, ceea ce implică: absenţa forţelor electromotoare de contact,
rezistenţă de contact de valoare redusă şi stabilă atât în timp, cât şi în prezenţa vibraţiilor sau a
vitezei ridicate de deplasare a cursorului. Cursorul se confecţionează din argint, bronz
fosforos, aliaje platină-iridiu sau platină-beriliu, sub forma unor perii de sârmă sau perii
lamelare. Suprafaţa de contact a conductorului bobinat trebuie polizată; lăţimea suprafeţei de
contact a cursorului trebuie să fie de 2-3 ori mai mare decât diametrul conductorului.
După forma geometrică a rezistenţei şi, deci, după mişcarea cursorului, senzorii
potenţiometrici se împart în două categorii:
 senzori de deplasare liniară
 senzori de deplasare unghiulară
Considerăm pentru discuţie cazul unui senzor potenţiometric de deplasare unghiulară,
cu carcasă inelară (figura x.1). Pentru senzorul ideal, relaţia de funcţionare este de forma:
[x.2]
unde α – unghiul de rotaţie a cursorului (mărimea de intrare); R - rezistenţa electrică
măsurată între cursor şi un capăt de referinţă (mărimea de ieşire); C – constantă de
proporţionalitate.
Din valoarea corespunzătoare unghiului maxim αmax se determină valoarea constantei C:

, [x.3]

Rt fiind rezistenţa totală a înfăşurării.

Fig. x.1 Senzor potenţiometric bobinat pentru deplasare unghiulară

Pentru a obţine relaţii general valabile, independente de valoarea unghiului αmax, se

introduce deplasarea unghiulară relativă: a=α/αmax. Rezistenţa senzorului în acest caz este:
[x.4]
De multe ori este importantă cunoaşterea raportului celor două rezistenţe parţiale ale
senzorului, de o parte şi de cealaltă a cursorului. Dacă se consideră rezistenţa suplimentară
datorată conductoarelor de alimentare, contactelor şi altor elemente de conexiune (Rk) şi se
presupune o distribuţie simetrică a acesteia faţă de capete (figura x.2), raportul rezistenţelor
este:

Notând raportul între rezistenţa suplimentară şi cea totală a senzorului: γ=Rk/Rt, se

obţine:
Senzori rezistivi 3

Rk/2 Rt Rk/2

Fig. x.2 Schema echivalentă a senzorului

Din reprezentarea grafică a dependenţei β(a) (figura x.3.a) se observă că o valoare

mărită a rezistenţei suplimentare Rk restrânge domeniul de variaţie al raportului celor două
rezistenţe, deci micşorează sensibilitatea senzorului, dar liniarizează caracteristica de
funcţionare a acestuia. Liniaritatea relaţiilor caracteristice ale senzorului: R=a·Rt sau R=C·α
poate fi afectată şi de utilizarea unui suport necircular sau prin dispunerea excentrică a axului
rotitor, însă este afectată în principal de variaţia în trepte a rezistenţei senzorului, la
parcurgerea înfăşurării de către cursor din spiră în spiră (figura x.3.b). La un moment dat
cursorul se poate afla în contact direct cu un singur conductor sau simultan cu două
conductoare. Dacă n este numărul total de spire ale înfăşurării, rezistenţa corespunzătoare
unei poziţii α a cursorului este:

[x.5]

1
γ=0 Rt
0
8

6 γ=0.2

4 γ=0.5
Rt/2n
γ=1
2 γ=2 a·Rt

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 a

a. b.
Fig. x.3
a. Dependenţa β(a) la senzorul potenţiometric b. Caracteristica de transfer R(a)

Abaterea de la valoarea ideală a·Rt (eroarea relativă de discontinuitate) este:

[x.6]

Valoarea minimă a erorii apare la capătul cursei, fiind numită factor de treaptă:

Dacă pe carcasa inelară a unui senzor potenţiometric sunt dispuse 3600 de spire
(numărul maxim utilizat în general), se obţine un factor de treaptă 1/7200=0.014%.
Senzori rezistivi 4

Valorile rezistenţei senzorilor potenţiometrici sunt în general cuprinse între 1kΩ şi

100kΩ, dar pot atinge uneori chiar câţiva MΩ. De obicei, nu se impune o precizie ridicată
asupra valorii acestei rezistenţe în circuitele de măsurare în care semnalul depinde doar de
raportul R/Rt; toleranţele rezistenţelor sunt, în general, de ±20% sau ±10%.
In ceea ce priveşte liniaritatea senzorului, ea poate fi afectată de neomogenităţi în
structura sau compoziţia materialului elementului sensibil ori de mici neregularităţi ale
dimensiunilor.
Senzorii potenţiometrici pot fi conectaţi în circuitele specifice de măsurare a
rezistenţelor. Cel mai utilizat este montajul potenţiometric (figura x.4). Senzorul
potenţiometric, având rezistenţa totală R şi lungimea înfăşurării l, este alimentat cu tensiunea
U. Dacă l1 este poziţia la un moment dat a contactului mobil (R1 şi R2 fiind rezistenţele de o
parte şi de alta a acestuia), tensiunea obţinută la ieşire va fi:

Cum înfăşurarea senzorului este uniformă:

R R2
U

l1 R1 U1 RS

Fig. x.4 Circuit de măsurare potenţiometric pentru senzori potenţiometrici

Se obţine o dependenţă perfect liniară între tensiunea de ieşire şi deplasare. In aplicaţii

practice, la ieşirea circuitului se conectează un instrument sau un amplificator de măsurare.
Dacă RS este rezistenţa echivalentă a acestuia, divizarea tensiunilor se realizează conform
relaţiei:

Dependenţa tensiune de ieşire – deplasare în acest caz este neliniară, neliniaritatea fiind
cu atât mai accentuată cu cât rezistenţa RS are o valoare mai mică faţă de rezistenţa totală a
potenţiometrului.

x.1.2. Tipuri constructive

Senzori rezistivi 5

In prezent se construiesc senzori potenţiometrici de tip spiralat cu factori de treaptă

foarte mici. Structura de principiu a unui asemenea senzor este prezentată în figura x.5. La
rotirea axului 1, piuliţa 2 înaintează şi împinge în canalul elicoidal 4 (care are acelaşi pas cu al
înfăşurării elicoidale 5) contactul mobil C. Acesta se va deplasa pe spirala înfăşurării rezistive
a senzorului. Pe acest principiu, cu un senzor cu 40 de spirale se obţine un factor de treaptă de
numai 0.0007%.

C
5
3
2

Fig. x.5 Senzor potenţiometric spiralat

Cum una din cele mai frecvente aplicaţii ale senzorului potenţiometric circular o
constituie transmisia la distanţă a unghiului de rotaţie a indicatoarelor diferitor aparate de
măsurare, construcţia sa urmăreşte micşorarea la minim a momentului de frecare.
O variantă constructivă deosebită o reprezintă senzorul potenţiometric cu tub inelar
(figura x.6). Acesta constă dintr-un tub inelar din sticlă 1, care poate fi rotit prin acţiunea
mărimii neelectrice de măsurat. In interior sunt fixate două fire din platină 2, 3, care în funcţie
de poziţia tubului sunt mai mult sau mai puţin scurt-circuitate de mercurul care ocupă
jumătate din volumul tubului (4). Suma rezistenţelor active rămâne aceeaşi indiferent de
poziţia tubului. Faţă de senzorul potenţiometric cu cursor, acesta are avantajul unui contact
sigur, protejat contra oxidării, dar prezintă şi dezavantajul unei sensibilităţi ridicate la vibraţii.
1
2

Fig. x.6 Senzor potenţiometric cu tub inelar

Pentru aplicaţii speciale se utilizează senzori potenţiometrici cu caracteristică neliniară

(de exemplu sinusoidală sau pătratică). Aceste caracteristici se pot obţine prin diverse metode:
prin realizarea unei carcase profilate a senzorului (figura x.7.a,b), prin utilizarea unor

R1 R2 R3 R4 R5
Senzori rezistivi 6

rezistenţe în paralel cu înfăşurarea senzorului (figura x.7.c) sau prin înfăşurarea neuniformă a
firului rezistiv.
a. b. c.
Fig. x.7 Senzori potenţiometrici cu caracteristică neliniară

Una din aplicaţiile uzuale ale senzorilor potenţiometrici este măsurarea nivelului la
lichide. Diferite firme realizează nivelmetre cu plutitor şi traductor potenţiometric. Un
exemplu este prezentat în figura x.8, în care senzorul potenţiometric este introdus într-un
circuit de măsurare de tip potenţiometric, alimentat cu tensiunea continuă U. Contactul mobil
al senzorului este acţionat de un plutitor (1) aflat la suprafaţa lichidului al cărui nivel se
măsoară. Valoarea tensiunii de ieşire depinde astfel de nivelul H de măsurat. In cazul
montajului de măsurare potenţiometric, trebuie avute în vedere influenţele rezistenţei interne a
sursei de alimentare (Rs) şi rezistenţei de intrare a instrumentului de ieşire (Ri). Rezistenţa Rs
reduce sensibilitatea circuitului, dar nu afectează liniaritatea atunci când Ri>>R. In schimb,
liniaritatea este cu accentuată cu cât raportul R/Ri este mai mare.

U R
U1 IE

Fig.x.8 Nivelmetru cu senzor potenţiometric - dispozitiv potenţiometric

Se realizează şi dispozitive la care instrumentul de ieşire (IE) este un logometru (figura

x.9). In acest caz, variaţiile de nivel sunt transformate, prin intermediul plutitorului 1, lanţului
de transmisie 2, roţii 3 şi contragreutăţii 4, în variaţii unghiulare; acestea sunt transmise prin
angrenajul 5 la cursorul senzorului rezistiv 7. Deplasarea cursorului de-a lungul înfăşurării
senzorului potenţiometric 6 determină modificarea raportului curenţilor I1 şi I2 prin
înfăşurările logometrului indicator 8. In principiu, logometrul se poate etalona direct în valori
ale nivelului, indicaţia lui fiind independentă de valoarea tensiunii auxiliare de alimentare (E).

6
5

+
3 E
- 7
2
4 I1 I2
1

H
Senzori rezistivi 7

Fig.x.9 Nivelmetru cu senzor potenţiometric - dispozitiv cu logometru

Există, de asemeni, senzori potenţiometrici care folosesc în locul firului bobinat pe

suport o pistă conductoare. Aceşti senzori au o rezoluţie superioară senzorilor cu fir bobinat,
limitată doar de structura granulară a materialului pistei. In plus, inconvenientele datorate
deplasării cursorului mecanic pe pista conductoare (uzură, zgomot, cuplu de antrenare) pot fi
practic eliminate înlocuind cuplajul mecanic între axa mobilă şi pista rezistivă printr-un cuplaj
optic sau magnetic.