Sunteți pe pagina 1din 13

Masurarea rezistentelor electrice cu puntea Wheatstone

I.

Consideratii generale.

Rezistentele electrice pot fi masurate prin mai multe procedee, atat in curent continuu cat
si in curent alternativ. Masurarea precisa a rezistentelor electrice se face prin metoda de
punte. Pentru masurarea rezistentelor electrice de valori cuprinse intr-un domeniu foarte larg,
de la 1 pana la 106, cu o eroare care poate fi mai mica de 0,1% se foloseste puntea
Wheatstone.
1.Principiul de constructie si de functionare a puntii Wheatstone.
Puntea Wheatstone este alcatuita dintr-un ansamblu de patru rezistori, X,R, r1, r2 conectati
ca in figura 1, formand patrulaterul ABCD. Rezistorul X are rezistenta electrica necunoscuta.
La realizarea practica a montajului puntii este necesar sa fie indeplinita conditioa ca
rezistentele electrice ale conductorilor de conexiune dintre cei patru rezistori sa fie cat mai
mici in raport cu ale acestora, pentru a nu influenta precizia masuratorilor. Aceasta conditie
trebuie sa fie in special indeplinita in cazul masurarii rezistentelor mici (de ordinul ohmului).

Intr-una din diagonalele patrulaterului format, AC, se conecteaza o sursa de curent


continuu cu t .e. m. E si de rezistenta interioara r1, precum si un intrerupator K1. In cealalta
diagonala BD, se conecteaza un galvanometru G, cu rezistenta interioara rg, utilizat ca
indicator de nul, precum si un intrerupator K2.
Pentru valori arbitrare ale raportului r1/r2 si rezistentei R, la inchiderea intrerupatoarelor
K1 si K2 se constata ca prin galvanometru G trece un curent cu intensitatea de ig. De obicei

24

se inchide intai intrerupatorul K2 din ramura galvanometrului si apoi, pentru scurta durata, se
inchide si intrerupatorul K1 din ramura sursei, pentru a se elimina eventuala incalzire a
rezistorilor din punte datorita trecerii curentului un timp prea indelungat prin acestia. In cazul
folosirii rezistentelor cu inductanta se inchide intai K1 , pentru a se ajunge la un regim
stationar in laturile puntii si apoi se inchide K2, in caz contrar galvanometrul este supus unui
soc de curent datorita fenomenelor de autoinductie.
Variind raportul r1/r2 si rezistenta R se poate ajunge la situatia in care acul
galvanometrului nu deviaza la inchiderea comutatoarelor K1 si K2 , adica diagonala
galvanometrului nu este parcursa de curent (intre punctele B si D diferenta de potential este
nula) ,desi in celelalte ramuri circula curent. In acest caz se spune ca puntea este echlibrata.
Scriind relatiile care exprima cele doua teoreme ale lui Kichhoff, in nodurile A, B, D
respectiv in ochiurile ABD, BCD, ABCEA ale retelei elctrice din figura 1, se obtine sistemul
de ecuatii:
i- iX - iR = 0
iX i2 ig = 0
iR + ig i1 =0
XiX + rgig -RiR= 0

(1)

r2 i2 r1i1 rgig = 0
rii+ XiX+ r2i2 = E
Rezolvand acest sistem de ecuatii se obtine pentru curentul ig
relatia
r1 X r2 R
ig = E
r1 ( X + R)(r2 + r1 ) + rg ( X + r2 )(r1 + R ) + ri rg ( X + r2 + R + r1 ) + Xr2 (r1 + R) + r1 R( X + r2 )
(2)
Relatia (2) arata ca ig isi schimba semnul dupa cum r1X este mai mare sau mai mic decat r2R ceea
ce serveste la delimitarea domeniului in care este cuprinsa valoarea rezistentei de masurat.
Daca puntea este adusa la echilibru (ig = 0), din (2) rezulta

X =R

r2
r1

(3)

relatie care permite determinarea valorii rezistentei necunoscute prin cunoasterea valorilor
rezistentelor R, r1 si r2. Ansamblul celor doua rezistente care intervin numai sub forma de raport
(r1/r2) poarta denumirea de cap de punte.

25

Din relatia (3) se observa ca echilibrul puntii poate fi atins fie pastrand raportul r2/r1
constant si variind pe R, fie dandu-i lui R o anumita valoare si variind raportul r2/r1.
Deoarece ordinul de marime al rezistentei X este in general necunoscut, se procedeaza
mai intai la gasirea domeniului in care trebuie sa se gaseasca R pentru un raport arbitrar ales r2/r1.
pentru aceasta se dau lui R diferite valori de la cele mai mari spre cele mai mici, observand de
fiecare data sensul deviatiei acului galvanometrului la inchiderea intrerupatorului K1. Cand se
observa o schimbare a sensului deviatiei acului, se dau rezistentei R valori cuprinse in intervalul
dintre valorile acesteia care au dat deviatii de sensuri contrare, micsorandu-se din ce in ce
domeniul de variatie, pana ce se gaseste valoarea pentru care acul galvanometrului indica ig = 0.
Valorile gasite pentru R si pentru raportul r2/r1 se substitue in relatia (3) pentru calcularea
rezistentei necunoscute X.
Daca pentru raportul r1/r2 ales nu se poate gasi domeniul de variatie cautat al lui R, acul
galvanometrului deviind intr-un singur sens pentru orice valoare a lui R, se modifica raportul r2/r1
pana ce in aceelasi mod, pe aceeasi cale se gaseste o valoare convenabila.
Relatia (3) arata ca echilibrul puntii nu este influentat de E, ri si rg, ceea ce ar duce la
concluzia ca diagonalele pot fi permutate intre ele. Studiul detaliat al puntii Wheatstone arata insa
ca plasarea sursei si a indicatorului de nul in cele doua diagonale nu este indiferenta in privinta
sensibilitatii.
2.Sensibilitatea puntii Wheatstone
Dimensionarea puntii, adica alegerea cea mai potrivita a valorii capului de punte , a t. e.
m. E si a galvanometrului, in vederea obtinerii unei precizii maxime la determinarea unei anumite
rezistente X implica cunoasterea prealabila a expresiei sensibilitatii puntii.
Sensibilitatea S a puntii se exprima prin relatia

S=

(4)

in care este variatia indicatiei acului galvanometrului corespunzatoare unei variatii X a


rezistentei de masurat. Sensibilitatea puntii depinde de modul in care este alimentata.
2.1 Sensibilitatea puntii alimentata la tensiune constanta.
Puntile cel mai des utilizate sunt cele la care tensiunea de alimentare ramane neschimbata
in decursul operatiilor de echilibrare. Acest regim de functionare are loc atunci cand
rezistenta de intrare a puntii este relativ mare, iar rezistenta interna a sursei este neglijabila. In
cele ce urmeaza, pentru simplificare vom considera ca r1 = 0. In aceasta ipoteza relatia (2)
devine:

ig = E

r1 X r2 R
rg ( X + r2 )(r1 + R) + Xr2 (r1 + R ) + r1 R( X + r2 )

26

(5)

O variatie mica X a rezistentei necunoscute, dupa ce puntea a fost echilibrata, determina


trecerea prin galvanometru a unui curent.

i g = E

r1 ( X + X ) r2 R
rg ( X + r2 )(r1 + R) + Xr2 (r1 + R) + r1 R ( X + r2 )

(6)

Considerand ca X este suficient de mic, incat putem considera practic r1X r2R, relatia
(6) devine:

i g = E

r1 X
rg ( X + r2 )(r1 + R) + Xr2 (r1 + R) + r1 R ( X + r2 )

(7)

Sensibilitatea la curent Si a galvanometrului se exprima prin relatia:

i g

Si =

(8)

iar inversul acesteia,

Ci =

1
Si

(9)

poarte denumirea de constanta la curent a galvanometrului.


Din (8) si(9) rezulta

i g = C i

(10)

iar din (4) si (10) rezulta pentru sensibilitatea puntii expresia

S=

1 i g

C i X

(11)

27

Substituind (7) din (11) obtinem

S=

r1
E

C i rg ( X + r2 )(r1 + R) + Xr2 (r1 + R) + r1 R( X + r2 )

(12)

Pentru a afla in ce raport trebuie sa se afle valorile rezistentelor puntii, astfel ca


sensibilitatea sa fie maxima, exprimam rezistentele r1, r2, R si rg in functie de X prin notatiile

rg
X

= k;

r2
r
R
= m;
= n; 2 = mn
X
X
X

(13)

ultima notatie provenind din (3).


Folosind notatiile (13), relatia (7) devine

i g =

E i

X2

(14)

1
(m + 1)[(1 + n) + k (1 + )]
m

iar sensibilitatea

S=

Ci X 2

(15)

1
(m + 1)[(1 + n) + k (1 + )]
m

Din (14) se observa ca ig creste daca n tinde spre zero. Marimea ig trece printr-un maxim in
functie de m pentru:

m=

k
1+ k + n

(16)

valoare care corespunde minimului functiei de la numitor.


In cazul cand rezistenta rg a galvanometrului este mare, adica k este mare, sensibilitatea
maxima corespunde la n=0 m1. Astfel exprimat, sensibilitatea este maxima daca r1-R=0 si
r2=X si este mult mai influentata de valoarea lui k.
Daca rezistenta rg a galvanometrului este mica, conditiile de sensibilitate maxima
sunt r2 = rg X , iar dependenta sensibilitatii de k este foarte mica.

28

Rezultatele obtinute nu pot fi aplicate intocmai in realitate. Pentru o abatere nu prea mare
de la aceste conditii optime, fapt care se intampla in practica, sensibilitatea nu scade simtitor.
Acest lucru se poate constata si din curbele prezentate in Fig.2.
In Fig.2 a sunt date dependentele ig = f(n) si ig = f(m) pentru cazul cand rezistenta rg a
galvanometrului este mare, iar in Fig.2 b sunt date aceleasi dependente pentru cazul cand
rezistenta rg a galvanometrului este mica.

ig= f(m)

10
10

ig=f(m)
5

ig=f(n)

ig= f(n)

mn
5

a)

b)
Fig.2

Daca valorile lui n si m difera cu cateva zecimi fata de valorile teoretice corespunzatoare
conditiilor optime, sensibilitatea scade in general cu cateva zeci de procente, sau mai putin. In
practica se pot obtine sensibilitati convenabile lucrand cu m1 si n= 0,01 sau chiar n= 0,1.
2.2. Sensibilitatea puntii alimentata la curent constant.

Daca rezistenta circuitului sursei (circuitul principal) este atat de mare incat curentul
principal i ramane neschimbat in timpul operatiilor de echilibrare, puntea se considera alimentata
la curent constant.
Expresia curentului ig dedusa din sistemul de ecuatii (1) mai poate fi pusa si sub forma:

ig = i

r2 R r1 X
rg ( X + R + r1 + r2 ) + ( X + R )(r1 + r2 )

(17)

Daca dupa echilibrare, puntea este dezechilibrata prin modificarea lui X cu X, curentul
prin galvanometru este:

29

i g = i

r2 R r1 ( X X )
rg ( X + R + r1 + r2 ) + ( X + R)(r1 + r2 )

(18)

Considerand ca X este suficient de mic, incat sa putem considera practic ca r2Rr1x ,


relatia (18) devine:

i g = i

r1 X
rg ( X + R + r1 + r2 ) + ( X + R)(r1 + r2 )

(19)

substituind (19) in (11) obtinem

S=

r1
i

C i rg ( X + R + r1 + r2 ) + ( X + R)(r1 + r2 )

(20)

Pentru a afla in ce raport trebuie sa fie valorile rezistentelor puntii, astfel ca sensibilitatea
sa fie maxima, folosim de asemenea notatiile (13). Cu aceste notatii relatia (19) poate fi pusa
sub forma:

i g = i

(21)

1 1
1
(1 + n) 2
+ 1) +
k( + +
n m mn
n

daca rg << X si deci k << 1, relatia (21) poate fi aproximata prin

i g = i

1
X

X (1 + n) 2
n

(22)

Marimea (1+n)2/n trece printr-un minim si deci ig devine maxim, pentru n=1. Aceasta
inseamna ca in conditiile mentionate anterior (rg<< X), sensibilitatea puntii este maxima daca
RX..
In cazul general, exprimat prin relatia (21), se observa ca ig creste si deci sensibilitatea
puntii creste, daca m creste, iar n scade, adica daca valoarea lui r2 este mai mare in raport cu
X, iar valoarea lui R este mai mica in rapor cu X. Rezulta deci ca pentru ca puntea sa aiba o
sensibilitate mare este necesar sa fie indeplinita conditia:
R < X < r2

(23)

30

In acest caz, pentru valori mari ale lui X, spre a nu fi un dezechilibru prea mare al puntii,
este necesar ca si r1 < X. Din Fig.1 se observa ca in aceasta alegere ramura superioara a puntii
este formata din rezistente mari, iar ramura inferioara este formata din rezistente mici.
Pentru rezistente X de valori mici (1.10) sensibilitatea puntii creste daca produsul mn
creste, adica daca valoarea lui r1 este mare in raport cu X. Pentru a nu fi un dezechilibru prea
mare al puntii este necesar ca si R> r2. Deci in acest caz apare situatia inversa, adica ramura
superioara a puntii este formata din rezistente mici, iar ramura inferioara este formata din
rezistente mari.
Din relatiile (19) si (11) se observa ca sensibilitatea puntii creste de asemenea cu cat se ia
un curent i mai mare si un galvanometru cu constanta Ci mai mica. Valoarea curentului i este
insa limitata de utilizarea unor rezistente etalon care nu suporta curenti intensi.
3. Interpolarea

In cazul unei sensibilitati mari deviatia acului galvanometrului schimba de sens in


apropierea echilibrului, pentru cea mai mica variatie a rezistentei R si deci puntea nu poate fi
echilibrata.
In acest caz pentru gasirea valorii R cautate se foloseste un procedeu de interpolare. Se
gasesc doua valori apropiate, una mai mica R1 si alta mai mare R2 pentru care acul
galvanometrului indica 1 respectiv 2 diviziuni de o parte si de alta a pozitiei zero. Valoarea
R pentru care acul galvanometrului ar ramane la zero este cuprinsa intre R1 si R2.
Cu cat rezistenta R se abate mai mult de la valoarea care corespunde echilibrului, cu atat
deviatiile galvanometrului sunt mai mari. Aceasta insemneaza ca intre variatiile R ale
rezistentei R si deviatiile ale galvanometrului exista o relatie de proportionalitate, deci
putem scrie:
R - R1 = k1

(24)

R 2- R = k2

(25)

si
k fiind factorul de proportionalitate. Din (24) si (25) rezulta:
R R1

R2 R

R2 R1
1 + 2

(26)

sau

R = R1 + ( R2 R1 )

1
1 + 2

(27)

Din (3) si (27) rezulta relatia pentru determinarea rezistentei necunoscute X sub forma:

31

X + [ R1 + ( R2 R1 )

r
1
] 1
1 + 2 r2

(28)

4. Erorile de masurare cu puntea Wheatstone

Daca se noteaza M = r2/r1, relatia (3) se scrie:


X = MR

(29)

iar eroarea relativa care afecteaza rezultatul masurarii este data de:

X M R
=
+
X
M
R

(30)

Eroartea care se comite asupra lui M provine numai din erorile de cunoastere a valorilor
rezistentelor r1 si r2, datorita constructiei.
m r1 r2
=
+
m
r1
r

(31)

De exemplu, daca rezistentele r1 si r2 sunt construite cu o eroare de 0,2%, atunci eroarea de


cunoastere asupa lui M va fi de cel mult 0,4%. Aceasta eroare poate fi insa in anumite cazuri mai
mica decat 0,1%.
Eroarea lui R provine din eroarea de cunoastere datorita constructiei acestei rezistente si din
eroare de determinare datorita conditiilor de efectuare a masurarii.
In ipoteza folosirii procedeului de interpolare, cand valoarea rezistentei R corespunzatoare
echilibrului este data de (27) , eroarea de cunoastere datorita constructiei se calculeaza
considerand ca citirile deviatiilor 1 si 2 nu sunt afectate de erori si va fi data de relatia:

R = R1 +

1
( R2 R1 )
1 + 2

(32)

Deoarece
R1 ( R2 R1 )
=
=
R1
R2 R1

(33)

relatia (32) devine

32

1
R = [ R1 +
( R2 R1 )
1 + 2

(34)

iar eroarea relativa

R
=
R

(35)

Daca presupunem ca eroarea de constrctie =0,2%, atunci R/R=0,2%.


Eroarea de determinare asupra lui R se calculeaza in ipoteza ca R1 si R2-R2 nu sunt afectate de
erori si ca lecturile asupra lui 1 si 2 se fac cu aceeasi eroare absoluta 1=2=. Diferentiind
relatia (27) obtinem expresia erorii absolute sub forma:

R = ( R2 R1 )

(36)

1 + 2

Eroarea relativa de determinare va fi:

R R1
R

) det = 2

R
R
1 + 2

(37)

Practic eroarea de citire nu este mai mare de 0,5 mm. Daca de exemplu R= 100 si pentru
o diferenta R2-R1 =1 se produce o deviatie 1+2=25 mm, atunci( R /R)det=0,02%.
Insumand toate erorile care afecteaza rezultatul masurarii rezistentei necunoscute se
obtine:
R R1
X M

=
+ + 2

X
M
R
1 + 2

(38)

Dupa cum reiese si din exemplele de mai sus, in conditii obisnuite se pot obtine
sensibilitati mari astfel incat eroarea de determinare este neglijabila in raport cu cea introdusa de
precizia celor trei rezistente cu care se compara rezistenta necunoscuta. De aceea se poate admite
ca eroarea relativa de masurare asupra rezistentei necunoscute X este data de relatia:

X M
=
+
X
M

(39)

5. Alegerea galvanometrului pentru puntea Wheatstone

Dintre mai multe galvanometre se alege in principiu cel cu sensibilitatea la curent cea mai
ridicata si cu cea mai mica rezistenta proprie.

33

Pe de alta parte, nu este convenabil sa se caute o sensibilitate prea ridicata deoarece


ingreuiaza operatia de echilibrare a puntii. Daca trebuie sa se masoare rezistente de ordinul
zecilor de ohmi este satisfactor un galvanometru cu constanta la curent de ordinul 10-6A/div.
Daca rezistenta echivalenta exterioara galvanometrului este mai mare decat rezistenta
critica exterioara a acestuia, el va lucra in regim slab amortizat, nepotrivit pentru masuratori. De
asemenea, daca se intrebuinteaza un galvanometru mai sensibil va fi nevoie sa se lucreze prin
interpolare, iar daca sensibilitatea galvanometrului este atat de mare incat deviatiile intre care
trebuie sa se faca interporea sunt in afara scalei, va fi necesar sa se reduca sensibilitatea prin
suntarea galvanometrului, in asa fel incat la reglajul final galvanometrul sa lucreze in regim
critic.
6. Variante constructive ale puntii Wheatstone

Puntea Wheatstone se poate prezenta in mai multe variante constructive. Dintre acestea in
laborator se vor folosi doar trei: o punte din piese detasate pe care o construim folosind
cutii de rezistente in decade, o punte asamblata avand borne de acces pentru
galvanometru, sursa si rezistenta de masura, precum si o punte cu fir.
Puntea cu fir este o varianta constructiva in care doua din cele patru rezistente sunt
inlocuite cu un fir metalic AB (Fig.3). Pe acest fir se monteaza un cursor K1 care joaca si
rolul de intrerupator. In ori ce pozitie D a lui, acest cursor imparte firul de lungime l in
l
portunile AB si DB cu lungimile l1 si l2 respectiv si cu rezistentele r1 = 1 respectiv
s
l2
r2 = in care este rezistivitatea materialului din care este confectionat conductorul,
s
iar s este sectiunea acestuia. In aceste conditii relatia (3) pentru determinarea rezistentei
necunoscute devine:
X =R

l1
l2

(40)

Fig.3
Rezulta ca procesul de masurare a unei rezistente necunoscute X cu ajutorul puntii cu fir
consta in a determina pentru o anumita rezistenta R introdusa in circuit , acea pozitie D a

34

cursorului pentru care este satisfacuta relatia (40) Aceasta pozitie se recunoaste dupa indicatia
nula a galvanometrului.
Pentru a stabili conditiile optime de lucru cu puntea cu fir, notam cu l lungimea firului si
cu x portiunea l2. Atunci relatia (40) se scrie:

X =R

x
l
= R( 1) 1
lx
x

(41)

Diferentiind in raport cu x, obtinem pentru eroarea relativa:

X
lx
=
X
x(l x)

(42)

Eroarea relativa este minima atunci cand x(l-x) este maxim, deci cand este indeplinita
conditia

d
[ x(l x)] = 0
dx

(43)

din care se obtine


x = l/2

(44)

Deci conditiile optime de lucru se realizeaza cand cursorul K2 se afla la mijlocul firului.
Pentru aceasta este necesar ca rezistenta R sa se aleaga de acelasi ordin de marime cu rezistenta
X.
Rezultatele sunt afectate de erori provenite din constructia rezistentei R si de erori
datorate determinarii lungimii x. Atunci eroarea relativa asupra lui X este data de relatia;
X R
l
x
=
+

X
R lx x

(45)

II.-Dispozitivul experimental, determinari, prelucrarea datelor

1.- Folosind cele trei variante constructive ale puntii Wheatstone discutate in paragraful
precedent se determina experimental valorile a doua rezistente necnoscute X1 si X2 , precum si
valorile rezistentelor echivalente ale acestora cand sunt grupate in serie, respectiv in deviatie. In
fiecare caz in parte se are in vedere ca pentru rezistentele R, r1 si r2 sa se aleaga astfel de valori
incat sensibilitate puntii sa fie convenabila. Datele se trec intr-un tabel de forma de mai jos.

35

Nr.

x1

crt

()

()

x1
(%)

x2
()

x2
()

x2
(%)

x1+x2

x1+x2

exp

teo.

()

()

x1 x 2
x1 + x 2
exp

()

x1 x 2
x1 + x 2

teoretic
()

2.- Se determina experimental valorile sensibilitatilor relative la curent constant si la


tensiune constanta, definite prin relatia:

p =

X
X

(46)

si se compara valorile teoretice.


Pentru aceasta se dau rezistentei X doua valori, X1 si X2, carora le corespund deviatiile 1
si 2 la dreapta pozitiei de zero al galvanometrului (puntea fiind echilibrata) valoarea
sensibilitatii fiind atunci:

p =X

1 + 2

(47)

X 2 X1

3.- Se verifica faptul ca sensibilitatea puntii depinde de pozitia in care dintre diagonale
este plasat galvanometrul si in care este plasata sursa de tensiune. Pentru aceasta se monteaza se
monteaza galvanometrul in diagonala sursei si sursa in diagonala galvanometrului si se determina
valoarea sensibilitatii relative in acest caz. Se va compara aceasta valoare cu valoarea
experimentala determinata la punctul 2.
4.-Se studiaza variatia sensibilitatii relative a puntii pentru un raport r2/r1=constant,
dandu-se bratelor de punte r1 si r2 toate valorile posibile. Se reprezinta grafic sensibilitatea in
functie de r1 si r2.

Bibliografie
1. V, TUTOVAN- Introducere in masuri electrice si magnetice, Edit Did. si Ped. Bucuresti
1962.
2. F. Ciorascu, I. Spinulescu Masuri electrice si electronice, Edit. Did si Ped. Bucuresti
1973.

36