Elemente privind condiţionarea senzorilor rezistivi

Blocurile de condiţionare pentru senzorii rezistivi cuprind, în general, montajele tip potenţiometric
şi tip punte. Montajul potenţiometric (Fig.4.42.a) este cel mai simplu, dar prezintă inconvenientul
sensibilităţii la acţiunea mărimilor perturbatoare şi la deriva surselor de energie. Reducerea influenţei
mărimilor perturbatoare se poate realiza cu montajul de punte (Fig.4.42.b) care permite o măsurare
diferenţială.

a) b)
Fig.4.42. Blocuri de condiţionare pentru senzori pasivi cu modificarea
amplitudinii semnalului: a) potenţiometric; b) punte.

 Bloc de condiţionare tip potenţiometru

În cazul blocului de condiţionare tip potenţiometru pentru senzori rezistivi (Fig.4.43.a), senzorul R S
este înseriat cu o rezistenţă R1 şi ansamblul conectat la bornele unei surse de tensiune continuă.
Considerând sursa de alimentare ideală, cu tensiunea electromotoare E şi rezistenţă interioară nulă,
tensiunea de ieşire a blocului de condiţionare are expresia:
R0 S
U0 = E  (4.97)
R0 S + R1
când senzorul nu este solicitat (rezistenţa electrică a senzorului în stare de nesolicitare este R0 S ).
Dacă sub influenţa mărimii de intrare rezistenţa senzorului variază cu RS (rezistenţa senzorului
fiind acum RS = R0 S + RS ), tensiunea de ieşire a blocului de condiţionare se modifică la valoarea:
R0 S + R S
U 0 + U = E  (4.98)
R0 S + R1 + R S
Din relaţia (4.98) se poate calcula variaţia U a tensiunii de ieşire a blocului de condiţionare:
 R0 S +  R S R0 S 
U = E   −  (4.99)
 R0 S + R1 + RS R0 S + R1 
observându-se dependenţa neliniară între mărimea de intrare RS a blocului şi mărimea de ieşire U. În
cazul că este îndeplinită condiţia RS  R0S + R1 , se obţine pentru variaţia tensiunii de ieşire o expresie
de dependenţă liniară:
R1  R S
U  E  (4.100)
(R 0 S + R1 )
2

a) b)
 Fig.4.44. Montajul potenţiometric: a) în gol; b) în sarcină.

Pentru blocul de condiţionare potenţiometric prezentat în Fig.4.44.a, caracteristica de conversie este

liniară numai dacă R1 este un senzor de acelaşi tip cu R S dar cu variaţii de semn contrar:
R1 = R0 S − RS (4.101)
Pentru acest tip de montaj potenţiometric, numit "push-pull", se obţine expresia caracteristicii de
conversie:
E R s
U =  (4.102)
2 R0 S
Să vedem ce influenţă pot avea mărimile perturbatoare asupra caracteristicii de conversie a blocului
de condiţionare potenţiometric (Fig.4.45). Notând cu RS1 , RS 2 variaţiile mărimii de măsurat la nivelul
senzorilor( RS1 = RS 2 = R0 S ), tensiunea de dezechilibru are expresia:
E R S 2 − R S 1
U =  (4.103)
4  R0 S R S 1 + R S 2
1+
2 R0 S

Fig.4.45. Influenţa perturbaţiilor exterioare asupra

montajului potenţiometric.
Considerând, că mărimea perturbatoare, notată cu g, are variaţii g identice la nivelul celor doi
senzori, se poate determina variaţia rezistenţei electrice a fiecărui senzor. Această variaţie depinde de
variaţia x a mărimii de măsurat şi de variaţia g a mărimii perturbatoare conform relaţiei:
R S R S
R S = g + x = S g g + S S x (4.104)
g x
unde cu SS şi Sg s-au notat sensibilităţile senzorului faţă de mărimea de măsurat, respectiv faţă de mărimea
perturbatoare.
Pot apare în practică următoarele situaţii:
- Senzorul 1 nu este solicitat (RS1=0):
E S S x
U =  (4.105)
4 R0 S g
1+ Sg
R0 S
- Senzorii funcţionează "push-pull":
E S S R S
U =  (4.106)
2 R0 S g
1+ Sg
R0 S

Bloc de condiţionare tip punte în regim neechilibrat

 Puntea simplă Wheatstone în regim neechilibrat, utilizată ca bloc de condiţionare pentru senzorii
rezistivi, permite transformarea unei variaţii de rezistenţă electrică a unui senzor într-o variaţie U de
tensiune electrică.

Fig.4.46. Punte în regim neechilibrat. Fig.4.47. Punte cu un senzor.

Pornind de la structura generală a punţii Wheatstone în regim neechilibrat (Fig.4.46), se poate

determina tensiunea de dezechilibru U (cu neglijarea rezistenţei interne r a sursei):
R2 R3 − R1 R4
U = U (4.107)
(R1 + R2 )(R3 + R4 )
În majoritatea aplicaţiilor, variaţia rezistenţei electrice a unuia sau a mai multor rezistori din braţele
punţii, faţă de valoarea iniţială, conduce la o tensiune de dezechilibru, ce depinde de variaţia mărimii de
intrare. Funcţie de numărul senzorilor utilizaţi pentru măsurare, se folosesc montaje de punte în regim
neechilibrat cu unul, doi sau patru senzori.

a) Montaj de punte cu un senzor (Fig.4.47)

Iniţial, senzorul nu este solicitat şi toate rezistoarele din braţele punţii au aceeaşi valoare:
R1 = R2 = R3 = R4 = Ros (4.108)
Senzorul, modelat prin rezistorul R2 , îşi modifică rezistenţa electrică la aplicarea mărimii de
măsurat: RS = R2 = Ros + Rs . Utilizând (4.107), se obţine expresia tensiunii de dezechilibru:
U R s 1
U =   (4.109)
4 R os 1 R s
1+ 
2 Ros
Binomul de la numitor indică o legătură neliniară între tensiunea de ieşire U a punţii şi variaţia
rezistenţei electrice a senzorului; se observă creşterea neliniarităţii simultan cu mărirea variaţiei R / Ros .
Pentru variaţii mici se poate aprecia o liniaritate suficientă a caracteristicii de transfer; de exemplu, pentru
R / Ros =1% neliniaritatea este de 0,5%.

Fig.4.48. Metodă de liniarizare la puntea cu un senzor.

Liniarizarea caracteristicii de conversie a punţii cu un senzor se poate realiza cu montaje ce cuprind

numai rezistoare sau care au introduse elemente active de circuit.
O posibilitate de liniarizare a caracteristicii de conversie a blocului de condiţionare tip punte cu un
senzor este indicată în Fig.4.48. Două din braţele punţii se realizează cu ajutorul unor rezistoare având
valori de k ori mai mari decât rezistenţa electrică a senzorului în stare de repaus. Când rezistenţa senzorului
variază cu Rs, expresia variaţiei tensiunii de ieşire:
U R s 1
U =   (4.110)
(k + 1) 2
Ros
1+
1 R s

k k + 1 Ros
indică faptul că neliniaritatea este redusă de (k+1)/2 ori faţă de (4.109). Simultan are loc o scădere a
sensibilităţii în raportul (k + 1) / 4k .
2

Dezvoltarea circuitelor electronice a permis introducerea unor elemente de circuit care nu erau fizic
realizabile la data primelor utilizări ale punţii Wheatstone (de exemplu, generatorul de curent constant şi
amplificatorul operaţional). În Fig.4.49 este prezentată o soluţie de liniarizare a caracteristicii de conversie
a punţii cu un senzor, puntea fiind modificată, astfel încât să se obţină liniaritatea caracteristicii, iar
sensibilitatea să fie dublă faţă de cea a unei punţi cu un senzor.

Fig.4.49. Liniarizarea punţii cu ajutorul amplificatorului operaţional.

Compensarea rezistenţei firelor de legătură Rf poate fi realizată printr-o conexiune cu trei fire, cele
două rezistoare Rf plasate în serie cu braţele de sus ale punţii compensându-se reciproc, iar cel de-al treilea,
în serie cu intrarea inversoare a amplificatorului operaţional AO, având o influenţă neglijabilă datorită
impedanţei de intrare foarte mari a acestuia. Tensiunea obţinută la ieşire are expresia:
 R  Ros + R s + R f  Ros + R s + R f  R s
U = U  os 1 + −  = −U (4.111)
 2 Ros  Ros + R f 

Ros + R f  2 Ros
 
Puntea activă are o sensibilitate de două ori mai mare decât puntea obişnuită cu un senzor şi o
caracteristică de conversie liniară, indiferent de domeniul de variaţie pentru Rs.
Cu toate avantajele sale, această condiţionare trebuie realizată pentru fiecare senzor în parte.
O altă soluţie constă în înlocuirea a două dintre rezistoarele punţii cu două generatoare de curent de
valoare egală, principiu ilustrat în Fig.4.50.

Fig.4.50. Punte modificată cu generatoare de curent.

Cele două generatoare injectează curentul în senzor, respectiv în rezistorul Rref de referinţă.
Amplificatorul de instrumentaţie AI are rolul de a prelua informaţia de tensiune de la senzor, printr-un
montaj cu patru terminale, în vederea anulării efectului rezistenţelor parazite Rf. Prin însumarea algebrică
între tensiunea obţinută de la senzor şi cea de la rezistorul de referinţă, de aceeaşi valoare cu cea a senzorului
nesolicitat, se obţine tensiunea de ieşire U:
 U = U senzor − U ref = IRs (4.112)

Fig.4.51. Schema electrică a blocului de calcul cu AI şi circuit de

scădere corespunzător montajului din Fig.4.56.

O soluţie de implementare a blocului de amplificare şi scădere este prezentată în Fig.4.51. Tensiunea

de ieşire a montajului are expresia:
R
U 0 = − 1 U1 + U 2
R2
şi dacă R1 = R2 atunci:
U 0 = −(U1 − U 2 ) (4.113)
Deşi sensibilitatea proprie a acestui mod de condiţionare este unitară, intervin probleme în ceea ce
priveşte împerecherea generatoarelor de curent prin faptul că fiecare senzor adăugat necesită propriul său
generator.

b) Montaj de punte cu doi senzori (Fig.4.52).

Sensibilitatea montajului de punte în regim neechilibrat poate fi dublată, faţă de cazul precedent, prin
utilizarea a doi senzori identici, variind sub acţiunea aceleiaşi mărimi de intrare.
În situaţia (Fig.4.52.a) în care rezistoarele conectate în punte au valorile: R1 = R4 = Ros şi
R2 = R3 = Ros + Rs , tensiunea de dezechilibru are expresia:
U R s 1
U =   (4.114)
2 R os 1 R s
1+ 
2 R os

a) b)
Fig.4.52. Punte cu doi senzori.

Se observă că sensibilitatea este de două ori mai mare, dar se menţine neliniaritatea caracteristicii de
conversie.
 O metodă pentru liniarizarea răspunsului constă în utilizarea montajului cu doi senzori identici, dar
ale căror variaţii sunt opuse (R3 = R4 = Ros ; R2 = Ros + Rs ; R1 = Ros − Rs ) (Fig.4.52.b).
Tensiunea de ieşire are în acest caz o variaţie riguros liniară, funcţie de variaţia rezistenţelor electrice
ale senzorilor :
U R s
U =  (4.115)
2 Ros
Situaţia este ideală pentru realizarea unui lanţ de măsurare, dar, pe lângă creşterea preţului prin
apariţia celui de-al doilea senzor, apare şi aspectul deosebit de important, că nu se pot găsi, în toate situaţiile,
senzori liniari care să varieze cu +Rs şi cu -Rs la aplicarea aceleiaşi mărimi.

c) Montaj de punte cu patru senzori ( Fig.4.53).

Fig.4.53. Punte cu patru senzori.

Dacă se consideră cazul general, în care cele patru rezistoare pot varia simultan în jurul valorii de
repaus, cu valorile:
R1 = Ros + R1 ; R3 = Ros + R3 ;
R 2 = Ros + R 2 ; R 4 = Ros + R 4
expresia tensiunii de ieşire devine:
R (R 2 − R1 + R3 − R 4 ) + R 2  R3 − R1  R 4
U = U  2 os (4.116)
4 R os + 2 R os (R1 + R 2 + R3 + R 4 ) + (R1 + R 2 )(R3 + R 4 )
Relaţia (4.116) indică o dependenţă neliniară. Dacă braţele punţii se realizează din patru senzori
identici, dar cu variaţii de forma:
R1 = −R2 şi R4 = −R3 (4.117)
tensiunea de ieşire devine riguros liniară funcţie de variaţia rezistenţelor senzorilor:
U (R1 + R 4 )
U =  (4.118)
2 Ros
iar, dacă şi variaţiile rezistenţelor senzorilor sunt egale R1 = R4 = R2 = R3 = Rs , atunci tensiunea
de ieşire are forma:
R s
U = U  (4.119)
Ros
Din analiza efectuată s-au obţinut rezultate ce arată că unele montaje au caracteristici de transfer
liniare, pe când altele pot fi utilizate numai pentru variaţii foarte mici ale rezistenţei senzorilor (R<<Ros).
Alegerea schemei se face funcţie de mărimea de măsurat şi de senzorul disponibil.