Stabilizatorul de tensiune continuă

Elemente teoretice
Schema bloc a unui stabilizator de tensiune continuă, alimentată de la reţea, realizat sub forma unui
sistem cu reacţie negativa, este prezentat în fig.1, în care sunt puse în evidenţă următoarele părţi
componente:
 redresorul, ce conţine de obicei transformatorul de reţea (coborâtor de tensiune), elementele

de redresare (diode, punţi redresoare cu diode, tiristoare) şi celulele de filtrare (de multe ori numai
filtre C);
 elementul de control, format, în funcţie de puterea pe care trebuie să o disipe de
performanţele globale ale stabilizatorului, dintr-un tranzistor de putere sau dintr-un grup de
tranzistoare ce pot fi echivalate (dinamic) prin tranzistoare compuse de tipul Darlington sau Super
– G:
 sursă de referinţă, realizată ca un stabilizator parametric, eventual cu performante îmbunătăţite, cu

implicaţii directe asupra parametrilor globali ai stabilizatorului;

 detectorul de eroare, care sesizează variaţia tensiunii stabilizate U S în raport cu tensiunea

de referinţă (presupusă constantă)

 amplificatorul de eroare, care amplifică semnalele de eroare şi acţionează, în mod

corespunzător, elementul de control pentru ca acesta să îşi modifice tensiunea la borne în sensul
micşorării variaţiei iniţiale a tensiunii stabilizate.
US
IS

~ 1 2 U S
U
UR R S ta b iliza to r US R S

5 4 3 IS
IS IS m ax

fig . 1 3 .1 fig . 1 3 .2 fig . 1 3 .3

Un stabilizator de tensiune continuă considerat, din punct de vedere dinamic, că un

cuadripol (fig.2) este caracterizat prin rezistenţa de ieşire Ries şi prin coeficientul de stabilizare S 0 ,
U S U R
definiţi conform relaţiilor : Ries   (1), S 0  (2).
I S U R  ct
U S I S  ct

Rezistenţa de ieşire a stabilizatorului poate fi pusă în evidenţă prin caracteristica externă a

stabilizatorului, desenată în fig.3 , în care se dă dependenţa dintre tensiunea stabilizată de la ieşire şi
curentul debitat în sarcină cu U R constant.
În cazul în care stabilizatorul are amplificator de eroare ce asigură o amplificare pe buclă de
β r A , β r fiind factorul de reacţie iar A amplificarea amplificatorului fără reacţie (luată în modul),
Ries (fara reactie)
cei doi parametrii vor deveni: Ries  (3), S 0  (1  β r A)  S 0 (fara reactie) (4).
1  β r A

Alţi parametrii ai stabilizatoarelor electronice de tensiune sunt:

 coeficientul de atenuare a zgomotului de reţea, definit ca în relaţia:
tensiunea de zgomot la iesirea redresoru lui
CZ  (5)
tensiunea de zgomot la iesirea stabiliza torului
  coeficientul de variaţie cu temperatura a tensiunii stabilizate, definite conform relaţiei:
U S  mV 
CT  (6), unde U S este variaţia tensiunii stabilizate la o variaţie T a temperaturii
T  C 
ambiante; acest coeficient este determinat, de obicei, de coeficientul de stabilitate termică al
tensiunii de referinţă şi de elementele circuitului detector de eroare. De exemplu, pentru
stabilizatorul din fig.4, variaţia cu temperatura a tensiunii stabilizate de dioda Zener şi a tensiunii
directe pe joncţiunea emitor – baza a tranzistorului Ta va impune, în cea mai mare măsură,
coeficientul de variaţie a tensiunii stabilizate cu temperatura.
Pentru schema de stabilizator din fig.4 , se deduc următoarele relaţii (unele aproximative):
T
R 0
IS
R 1

U R
T a
U S R S

D Z R 2

fig . 1 3 .4
 R1 
 tensiunea stabilizată : U S  U Z  U BE  1   (7). Reglarea tensiunii de ieşire se poate face
 R2 
din rezistenţele R2 sau R1 .
 rezistenţa de ieşire se calculează cu relaţia (3) în care: Ries (fără reacţie) este rezistenţa la

ieşire a elementului de control serie fără reacţie, adică a tranzistorului (echivalent) T conectat în
montaj colector la masă, dependentă şi de rezistenţa R0 , β r este factorul de reacţie definit prin

relaţia: β r 

R2  h21a  1 rz  h11a 

R1  R2  h  1 rz  h  ( h11a şi h21
a
a a
(8), sunt parametrii h ai tranzistorului
21 11
amplificator Ta în punctul static de funcţionare, iar rz este rezistenţa dinamică a diodei Zener ),
A este amplificarea amplificatorului de eroare funcţionând în gol (relaţia (9), pentru R s   ),

h21a Ro Z in  T 
adică : A 

h11a  h21a  1 rz  (9), unde Z in (T ) este impedanţa de intrare în elementul de
R S 
control, dependentă de structura acestuia, iar R0 impedanţa echivalentă de sarcină a
amplificatorului (uneori poate fi sarcină dinamică);
 coeficientul de stabilizare este dat de relaţia (4) , în care S 0 (fără reacţie) se determină pentru

fiecare structură de stabilizator în parte, iar A este amplificarea de tensiune calculabila cu relaţia
(9) pentru Rs   .
 coeficientul de variaţie cu temperatura a tensiunii stabilizate va fi:

U S  U Z U BE  R 
CT    1  1  (10).
T  T T  R2 
 coeficientul de atenuare a zgomotului de reţea este dependent de structura stabilizatorului şi

de valoarea amplificării amplificatorului de eroare; valoarea absolută a ondulaţiilor este direct

proporţională cu curentul absorbit de sarcină.

-2-
Protecţia stabilizatorului de tensiune continuă la scurtcircuit se poate face în mai multe moduri. În
lucrare se studiază un circuit de protecţie la putere disipată a elementului de control, desenat în
fig.5.
Tranzistorul de protecţie, T p , blocat în funcţionarea normală, se deschide atunci când
R p
T
R ` R
R 0 Tp 1

U R U S R S
T a

D Z R `` R 2

fig . 1 3 .5
 R  R'  1 '
I 
curentul prin sarcină depăşeşte valoarea: S max   1  
'' 
U  U  (11).
R '  R ''  R p
BE 0 S
 R 
Curentul de sarcină la care intră în funcţiune protecţia, I S max , este dependent de tensiunea
stabilizată, U S , fiind cu atât mai mic cu cât tensiunea pe elementul de control T este mai mare
(deci tensiunea stabilizată este mai mică). În acest fel se realizează protecţia pentru o putere
maximă relativ constantă pe elementul de control, pentru diferite valori ale tensiunii stabilizate.
În caz de scurt circuit la ieşire, curentul care deschide tranzistorul de protecţie va fi:
 R'  U
I SC  1  ''  BEo (12) şi are o valoare mai mică decât curentul la care intră în funcţiune
 R  Rp
protecţia suprasarcină, I S max , ceea ce duce la obţinerea unei caracteristici de ieşire cu întoarcere,
aşa cum se vede în fig.3.

Desfasurarea lucrarii

Schema montajului:

3 R p
T 2 8

R R
g R a ` T ` R ` 1

TP
T1 R
R S

~
S ``
C 0 4

TS
5 7 6

DZ R `` R 2

fig . 1 3 .6
Comutatorul K va sta, în mod normal, pe poziţia închis (0), scurtcircuitând rezistenţa Rs
.Măsurătorile de tensiune se vor face cu un voltmetru electronic, iar variaţiile tensiunii stabilizate
vor fi măsurate printr-un montaj de opoziţie cu sursa de tensiune suplimentară. Sarcina este

-3-
formată dintr-un reostat reglabil Rs , montat pe cablajul imprimat şi se conectează în circuit printr-
un miliampermetru de curent continuu (între bornele 7 şi 8).

Se realizează montajul M2 şi se alimentează de la reţea. Cu circuitul de sarcină întrerupt ( I S =0) se

măsoară valorile extreme ale tensiunii stabilizate ce se pot obţine prin reglarea potenţiometrului
R1 .
Se calculează U S min şi U S max cu relaţia (7), luând U BE = 0.6V. Se compară cu valorile
măsurate. În continuare, potenţiometrul R1 rămâne în poziţia corespunzătoare tensiunii minime la
ieşire.
Relaţia de calcul a tensiunilor de stabilizare limită :
 R 
U S  U Z  U BE  1  1 
 R2 
Valoarea minimă a tensiunii stabilizate:
- măsurată : USmin =7.80 V
- calculată : USmin =8.14 V
Valoarea maximă a tensiunii stabilizate:
- măsurată : USmin =8.07 V
- calculată : USmin =8.62 V

Se măsoară curentul prin tranzistorul T a . În montajul M2, se măsoară potenţialele la bornele 3 şi 4

(faţă de masă) cu IS=0. Se calculează:
U  U4
I C1  3'
Ro  Ro''
Se repetă măsurătorile pentru IS=0.1A şi. se determină parametrii h11 ai tranzistoarelor pentru
Is=0.1A folosind relaţiile: S=40Ic si Sh11=h21.
1.Pentru Is=0 A
Valoarea potenţialelor U3-masa : 15 V si U4-masa : 8.45 V
Valoarea curentului măsurat prin tranzistorul Ta : 3.98 mA
Valoarea curentului prin tranzistorul Ta (curentul ce trece prin colector) calculată :
U3  U4 15  8.45 6.55V
IC1 =    3.99mA ,deci IC1 =3.99 mA o valoare foarte apropiată de
R ' 0  R ' ' 0 820  820 1.64 k
cea măsurată.

2.Pentru Is=0.1 A
Valoarea potenţialelor U3-masa : 15 V şi U4-masa : 9.35 V
Valoarea curentului măsurat prin tranzistorul Ta : 3.41 mA
Valoarea curentului prin tranzistorul Ta (curentul ce trece prin colector) calculată :
U3  U4 15  9.35 5.65V
IC1 =    3.44mA , deci IC1 =3.44 mA o valoare foarte apropiată de
R ' 0  R ' ' 0 820  820 1.64 k
cea măsurată.

Calculul parametrilor hibrizi pentru tranzistorul BC107:

S = 40Ic ; S = 137 ; Pentru factorul de amplificare în curent h21=200,avem h11=1.46k

Se evaluează rezistenţa internă medie a redresorului. Pentru aceasta, la montajul M2, se măsoară
tensiunea redresată U R la borna 3 pentru I S =0 şi pentru I S =0.2 A. Se calculează:

-4-
Pentru Is=0.2 A
U R U R U R  0   U R  0.2 A
Rr   
I R I S 0.2
Pentru Is=0 A
U ( r ) 15  14.8 0.2
Rr=    1 , deci Rr=1.
I ( r ) 0.2 0.2

Se măsoară coeficientul de stabilizare S0. Pentru montajul M2 se reglează I S =0.1A. Se măsoară

succesiv U R (borna 3) şi U S (borna 2) pentru K =0 şi pentru K =1.Se calculează
U R U R  K  0   U R  K  1
So   ,şi cu relaţiile (4), (8), (9) .
U S U S  K  0   U S  K  1
Pentru montajul M2 :
-comutatorul K închis (0)
UR=15 V ; US=7.71 V
-comutatorul K deschis (1)
UR=13.9 V ; US=7.63 V
U R 15  13.9
S0 =   13.75 , deci S0=13.75
U S 7.71  7.63
Pentru montajul M3 :
-comutatorul K închis (0):
UR=15 V ; US=7.82 V
-comutatorul K deschis (1)
UR=13.9 V ; US=7.82 V

Calculăm coeficientul de stabilizare în cazul reacţiei negative de tensiune (M3) astfel :

βr 

R2  h21a  1 rz  h11a 

R1  R2  h21a  1 rz  h11a 
S 0  (1  β r A)  S 0 (fara reactie) ,unde,

Pentru R0=1.5 K , avem A = 86.7 ; r=0.25  S0= (1+0.25*86.7)*13.75 = 311.8

Deci S0312, ceea ce reprezintă un coeficient de stabilizare foarte bun.
Se trasează caracteristica externă U S =f ( I S ). Pentru aceasta, se realizează pe rând montajele M2
şi M3 şi se măsoară tensiunea stabilizată (cu voltmetru numeric) pentru diverse valori ale curentului
de sarcină (obţinute prin reglarea reostatului R S ).
U S U S  0.05  U S  0.15
Se determină rezistenţa de ieşire pentru I S =0.1A : Ries   
I S 0.15  0.05
Se calculează rezistenţa de ieşire pentru cele doua montaje cu relaţiile (3), (8), (9).

Tabel cu rezultate obţinute în urma măsurătorilor :

IS A 0 0.05 0.1 0.15 0.2

M2 US V 7.84 7.75 7.71 7.65 7.6
M3 US V 7.82 7.82 7.82 7.82 7.8

U S U S  0.05  U S  0.15 Ries= U S = 7.75  7.65 =1

Ries    
I S 0.15  0.05 I S 100  10  3

-5-
 Ries ( fãrãreactie) 1
Pentru montajul M3 cu reacţie avem Ries   =0.045 , rezistenţă foarte mică de
1  r A 22.6
ieşire.

-6-