Sunteți pe pagina 1din 5

Electronică analogică

Lucrarea nr. 6
STABILIZATOARE ELECTRONICE DE TENSIUNE

6.1. Scopul lucrării

Se studiază caracteristicile pentru un stabilizator de tensiune parametric, cu diodă Zener şi


pentru un stabilizator de tensiune cu reacţie negativă. Se compară rezultatele teoretice cu cele obţinute
prin simulare.
iO iL = IL ± ΔiL
6.2. Observaţii teoretice
vI = VI ± ΔvI Stabilizator RL vO = VO ± ΔvO
Stabilizatorul de tensiune continuă este un de tensiune
circuit electronic ce menţine cât mai constantă
tensiunea de ieşire în raport cu: Fig. 6.1. Stabilizator de tensiune – notaţii.
- variaţia tensiunii de intrare, ΔvI(t);
- variaţia sarcinii, ΔRL (sau a curentului de sarcină, ΔiL);
- variaţia temperaturii ambiante, ΔTa.

Parametrii de lucru ai stabilizatoarelor

Din definiţia SET rezultă că tensiunea de ieşire depinde de: tensiunea de intrare, curentul de
sarcină şi temperatura mediului ambiant.

(6.1)
Presupunând o dependenţă liniară a tensiunii de ieşire de cele trei variabile, prin diferenţiere
se obţine [11]:

(6.2)

Plecând de la relaţia anterioară şi considerând variaţii finite mici, în continuare se definesc


parametrii de lucru ai stabilizatoarelor.
a) Coeficientul de stabilizare a tensiunii de ieşire, în gol, în raport cu variaţia tensiunii de
intrare, se defineşte ca raportul dintre variaţia tensiunii de intrare şi variaţia tensiunii de ieşire,
pentru temperatură ambiantă constantă şi sarcină infinită (iL = 0). Valoarea acestui coeficient exprimă
de câte ori a fost redusă componenta variabilă de către SET şi trebuie să fie cât mai mare.

(6.3)
b) Rezistenţa de ieşire, RO

(6.4)
Pentru curenţi mari de sarcină, RO trebuie sa fie mică.
c) Coeficientul de stabilizare a tensiunii de ieşire, în sarcină, în raport cu variaţia tensiunii de
intrare, se defineşte ca şi , dar pentru un curent de sarcină diferit de zero.

1
Stabilizatoare electronice de tensiune

(6.5)
d) Coeficientul de stabilizare a tensiunii de ieşire, în raport cu variaţia temperaturii ambiante,
se defineşte ca raportul dintre variaţia tensiunii de ieşire şi variaţia temperaturii ambiante, pentru
tensiunea de intrare şi curentul de ieşire constanţi. Este de dorit ca acest coeficient să fie cât mai mic.

(6.6)

6.3. Stabilizatoare parametrice cu diode Zener

Diodele Zener sunt utilizate în special pentru stabilizarea tensiunilor, motiv pentru care se
mai numesc şi diode stabilizatoare. În polarizare inversă, în regiunea de străpungere, tensiunea pe
diodă depinde foarte slab de curentul prin diodă. Această proprietate este folosită în stabilizatoarele
de tensiune cu diode Zener. Astfel, tensiunea de străpungere este parametru cel mai important pentru
diodele Zener, fiind controlată în procesul de fabricaţie.

Modelarea diodei Zener în regiunea de străpungere


R
În fig. 6.2 este prezentat un circuit pentru polarizarea inversă a IZ
diodei Zener. Cu ajutorul acestuia se poate determina caracteristica IZ V VZ
= IZ (VZ), în care am notat: IZ = - IA şi VZ = - VA. În fig. 6.3a este ilustrată
caracteristica diodei Zener. Pentru IZM > IZ > IZm caracteristica poate fi Fig. 6.2. Circuit
aproximată cu una liniară, aşa cum se observă în fig. 6.3b. Panta pentru polarizarea
diodei Zener.
caracteristicii în regiunea de străpungere fiind constantă, poate fi modelată
cu rezistenţa rz, dată de relaţia:

(6.7)

IA IA
VZ VZ0 VZ0
VA VA
VZ IZm VZ IZm

IZ
α α
tg α = rz tg α = rz
IZM IZM
PZ = PZM IZ IZ
a) b)

Fig. 6.3. a) Caracteristica curent tensiune a unei diode Zener;


b) caracteristica liniarizată în regiunea de străpungere.

2
Electronică analogică

Modelul liniar al diodei Zener, ilustrat în fig. 6.4, mai cuprinde o baterie de
IZ
tensiune VZ0. Tensiunea pe dioda Zener are expresia: rZ
VZ
(6.8) VZ0
Pentru IZ < IZm, tensiunea pe dioda Zener scade rapid şi modelul din
fig. 6.4 nu mai este valabil. Dacă I Z = IZM, atunci puterea disipată pe dioda Fig. 6.4. Modelul
Zener este egală cu cea maximă admisă. Ca urmare, depăşirea curentului diodei Zener.
maxim determină depăşirea puterii maxime admisibile, ceea ce conduce la o
supraîncălzire a dispozitivului şi în final o distrugere a acestuia. Circuitului de polarizare al diodei
Zener trebuie să realizeze limitarea curentului IZ la o valoare sub cea maximă.

6.4. Stabilizatoare de tensiune cu reacţie

În fig. 6.5 este ilustrată schema unui SET cu reacţie negativă alcătuit din:
- referinţa de tensiune realizată cu dioda Zener D şi rezistorul de polarizare R;
- detectorul de eroare compus din rezistoarele R1 şi R2;
- amplificatorul de eroare, AE realizat cu amplificatorul diferenţial cu amplificarea Ad şi
- elementul regulator serie constituit din tranzistorul bipolar T.
Ondulaţiile tensiunii de ieşire depind în mare măsură de referinţa de tensiune. SET
performante folosesc generatoare de curent constant pentru polarizarea diodei Zener şi în plus se
realizează şi o compensare termică a referinţei de tensiune.
Detectorul de eroare este un divizor de tensiune ce se alimentează de la ieşirea SET şi
furnizează pe intrarea inversoare a amplificatorului diferenţial o tensiune proporţională cu tensiunea
de ieşire. De fapt, detectorul de eroare este reţeaua de reacţie negativă a amplificatorului.
Amplificatorul de eroare are o amplificare în tensiune foarte mare, de ordinul miilor sau
zecilor de mii. Rolul AE este să comande elementul regulator serie astfel încât să se păstreze la ieşire
o tensiune constantă, pentru o gamă largă a curentului de sarcină.
Elementul regulator serie realizează controlul curentului prin sarcină. Pentru extinderea
domeniului curentului de sarcină se poate înlocui cu un tranzistor compus în configuraţie Darlington.

Determinarea componentei medii a tensiunii de ieşire

Notăm cu VOAD tensiunea de ieşire a amplificatorului de eroare. Deoarece A D este foarte mare,
rezultă:
T iL

RO''  0 RO'
R R1
AE
Exprimând VF funcţie de VO se obţine: vI Ad _ vO RL
+

D vZ = vREF vF R2
rZ

(6.9) Fig. 6.5. SET cu reacţie negativă.

3
Stabilizatoare electronice de tensiune

6.5. Desfăşurarea lucrării


6.5.1. Stabilizator parametric de tensiune cu diodă Zener
Rs D 1 D 1N 4001 R 1
Pentru a avea condiţii cât mai apropiate de TX1

cele practice, vom considera o sursă de alimentare V1


10
V
100
V V
cu stabilizator cu diodă Zener. Aşa cum este V O F F =
VAMPL = 311
0
C1 D2 RL
ilustrat în fig. 6.6, SET (stabilizatorul electronic F R EQ = 50 500uF B Z X8 4 C 5 V 1 / Z TX 100

de tensiune) este alcătuit din rezistorul R1 şi dioda


Zener, D2. Redresorul, alimentat de la reţeaua de R iz 1 0 M E G 0 0 0 0
220V şi 50 Hz, este de tipul monoalternanţă cu
filtraj. În componenţa sa intră transformatorul de Fig. 6.6. Sursă de alimentare
reţea, TX1 (în ORCAD îl găsiţi ca XFRM_LINEAR), dioda redresoare D1N4001 şi condensatorul
electrolitic C1.

Notă: Pentru TX1 se vor efectua următoarele setări:


L1_value = 400m
L2_value = 1m
Aceste setări determină factorul de transformare (raportul dintre tensiunea din secundar şi cea din
primar).

Se deschide un proiect pentru analiză în mediul ORCAD şi se desenează schema din fig. 6.6.
Atenţie! Sursa de tensiune V1 este de tipul VSIN (aşa o găsiţi în ORCAD).
a) Se setează parametrii pentru analiza tranzitorie, folosind descrierea de mai jos:
PSpice → Edit Simulation Profile
Analysis type:
Time Domain (Transient)
Options:
General Settings: Run to time: 160m
Start saving data after: 100m
Maximum step size: 50u

După efectuarea analizei în ORCAD se vizualizează pe acelaşi plot:


- tensiunea din secundarul transformatorului,
- tensiunea pe condensatorul C1 şi
- tensiunea de ieşire a sursei de alimentare, pe rezistorul de sarcină RL.
Se salvează aceste forme de undă într-un fişier Word.
Se vizualizează numai V(C1:+) şi se notează valoarea sa minimă, Vmin(C1:+)= ……………..
şi valoarea sa maximă, Vmax(C1:+)= ……. ..
Se vizualizează numai V(RL:2) şi se notează valoarea sa minimă, V min(RL:2)= …………..
şi valoarea sa maximă, Vmax(RL:2)= ……. ..
Se determină factorul de ondulaţie al tensiunii de la ieşirea redresorului (V(C1:+)) cu relaţia:

(6.10)

Se determină coeficientul de stabilizare a tensiunii de ieşire, în sarcină, în raport cu variaţia


tensiunii de intrare, cu relaţia (6.5), în care:

Valoarea coeficientului este mult mai mare ca 1.


4
Electronică analogică

6.5.2. Stabilizator de tensiune cu reacţie negativă

Se deschide un proiect pentru analiză în mediul ORCAD şi se desenează schema din fig. 6.7.
Pentru TX1 se vor efectua următoarele setări:
L1_value = 400m
L2_value = 1m

b) Se reia punctul a) de la secţiunea 6.5.1 pentru schema din fig. 6.7.


Rs D1 D 1N 4001 Q1 BD 233
TX1

10
V1 V V
R3 R1 V

1
VOFF = 0 1k 8k
VAMPL = 311 C1 RL

OS2

OS1
OUT
F R EQ = 50 2200u 45
7 4 R2
D2 V+ U 1 V- 10k
LM741
R iz 1 0 M E G 0 0 0

-
0 0 0
B Z X8 4 C 5 V 1 / Z TX

2
Fig. 6.7. Sursă de alimentare cu SET cu reacţie negativă

Se determină valoarea teoretică a tensiunii de ieşire cu relaţia (6.9) şi se compară cu valoarea


obţinută prin simulare. Pentru dioda D2, tensiunea de străpungere:
VZ = VREF = 5,1V.

Se vor compara rezultatele obţinute pentru cele două tipuri de SET.

6.6. Întrebări

1. Care este rolul redresorului într-o sursă de alimentate?


2. Care este rolul diodei într-un redresor?
3. Care este rolul condensatorului C1 în sursa de alimentare din fig. 6.7?
4. Ce rol are transformatorul în sursa de alimentare?
5. Ce rol are SET într-o sursă de alimentare?
6. Ce elemente de circuit determină valoarea tensiunii de ieşire în schema din fig. 6.6?
7. Ce elemente de circuit determină valoarea tensiunii de ieşire în schema din fig. 6.7?
8. Care este rolul diodei D2 în schema din fig. 6.7?
9. Care este rolul elementului de circuit U1 în schema din fig. 6.7?
10. Pentru elementul de circuit V1 s-au făcut următoarele setări: VAMPL = 311 şi FREQ = 50.
Cum motivaţi alegerea aceste valori ale parametrilor?
11. Cât va fi tensiunea de la ieşirea sursei de alimentare din fig. 6.7 dacă se întrerupe dioda D1?

6.7. Temă

Să se modifice schema din fig. 6.7 astfel încât tensiunea de ieşire să fie:
a) 10V;
b) 6V;
c) 4V.

S-ar putea să vă placă și