INVATA ELECTRONICA INCEPAND DE LA ZERO

PARTEA I
Lectia 4 - DIODA ZENER, DIODA VARICAP, AFISAJ CU 7 SEGMENTE,
FOTODIODE
DIODE ZENER Stabilizatoare tensiuni continue(DC)
Deși diodele zener au aceeași formă ca și diodele de siliciu și un inel colorat pentru a le identifica
catodul ele nu sunt folosite pentru a redresa o tensiune alternativă, ci doar pentru a stabiliza
tensiunile continue. Pentru a le putea deosebi de celelalte, aceste diode sunt reprezentate în
schemele electrice prin simbolul grafic din figura 103. Marcajul de pe corpul lor, de exemplu
4V5 – 5V1 – 7V5 – 12 – 15–18 – 33 etc., indică valoarea tensiunii pe care o pot furniza. Cu alte
cuvinte, o diodă Zener marcată 5V1 va fi folosită atunci când este necesară stabilizarea unei
tensiuni DC, desigur de o valoare mai mare (7 – 10 – 12 – 15 volți), la o valoare fixă de 5,1 volți.
O diodă Zener marcată 18 va fi folosită pentru a stabiliza o tensiune DC de o valoare mai mare
(22 – 25 –30 volți) la valoarea fixă de 18 volți.
Pentru a stabiliza o tensiune folosind o diodă Zener, catodul acesteia trebuie să fie întotdeauna
conectat la un rezistor de cădere (vezi R1, figura 104). Într-adevăr, o diodă zener conectată direct
la tensiunea pe care trebuie să o stabilizeze, fără nicio rezistență, va muri în câteva secunde.
Valoarea rezistorului trebuie aleasă în funcție de valoarea tensiunii de stabilizat și cea a a diodei
zener utilizate. Formula pentru găsirea valoarea în ohmi a acestui rezistor este:

Fig. 103 - Simbol grafic diodă Zener. Catodul

este pe partea inelului negru.

Fig. 104 - Dioda zener trebuie

întotdeauna conectată la tensiune printr-un rezistor.
Unde : Ω este valoarea rezistorului de utilizat; Vcc este valoarea tensiunii aplicate rezistorului;
Vz este valoarea tensiunii diodei zener folosită si 0,025 este curentul mediu de lucru în amperi
Să presupunem că avem o tensiune de 12 volți (vezi figura 105) și dorim să o stabilizăm la 5,1
volți, atunci ar trebui să avem o diodă zener de 5,1 volți și apoi să o conectăm la 12 volți legata
in serie cu un rezistor care ar avea o valoarem de :
(12 – 5,1): 0,025 = 276 Ω

Deoarece această valoare nu este o valoare standard cautam cea mai apropiată valoare în
progresia E12 (vezi lecția nr. 2), adică 270 ohmi.
Pentru a stabiliza o tensiune de 27 volți (vezi figura 106), la 15 volți, este necesară obținerea unei
diode zener de 15 volți și conectarea acesteia la 27 volți, printr-o rezistență. cu o valoare de: (27
– 15): 0,025 = 480 Ω. De asemenea, această valoare nu este o valoare standard așa că trebuie să
căutați cea mai apropiată valoare, adică 470 Ω.

Trebuie avut în vedere întotdeauna ca dioda zener ca orice altă componentă au toleranța lor.
Tensiunea pe care o vei stabiliza nu va avea niciodată valoarea exactă indicată pe corpul lor. Cu
alte cuvinte, la ieșirea unei diode zener de 5,1 volți, putem găsi o tensiune între 4,8 volți și 5,4
volți, iar la ieșirea unei diode zener de 15 volți, putem găsi o tensiune între 13,8 și 15,6 volți
(vezi tabelul 13).
Diode Zener în serie
Diodele Zener sunt conectate doar in serie deoarece prin conectarea lor in paralel se obtine o
tensiune stabilizata egala cu dioda Zener care are cea mai mica valoare. Prin conectarea a două
diode zener în paralel, una de 5,1 volți și cealaltă de 15 volți, vom obține o tensiune stabilizată pe
cea mai mică valoare a tensiunii, adică 5,1 volți.
Dacă, dimpotrivă, două diode zener sunt conectate în serie se poate stabiliza o tensiune pe
valoarea egală cu suma celor două diode. Conectând în serie o diodă Zener de 5,1 volți și o alta
de 15 volți (vezi figura 107), se va obține o tensiune stabilizată de 5,1+ 15 = 20,1 volți.
Pentru a conecta două diode în serie este întotdeauna necesar să conectați anodul primei la
catodul celui de-al doilea, așa cum se poate vedea în figura 107.

Formula simplificata calcul rezistenta (R) serie cu diode Zener:

V ¿ −V Z
R= ∙ 1000
mAz+ mA

mAZ = curentul furnizat de dioda Zener

mA = curentul pe care il consuma circuitul
Vin = tensiunea aplicata la intrare
VZ = tensiunea dioda Zener
1000 = numar fix pentru transformare unitate de masura curent
mAZ – acest curent variaza in functie de puterea diodei zener
- Pentru diode zener de 0, 5 W se poate alege un current maxim mAZ=20 mA. In practica
se alege un curent mai mic de 20 mA
- Pentru diode Zener de 1 W se poate alege un current maxim mAZ=30 mA. In practica se
alege un current mai mic de 30 mA

Exemplu: Tensiune de intrare de 14 V si vrem sa o stabilizam la 9 V. Stim ca circuitul consuma

10 mA. Trebuie sa calculam valoarea rezistentei care se leaga in serie cu dioda Zener. In primul
rand trebuie sa cautam o diode Zener de 9,1 V. Presupunem ca vrem sa incarcam pe dioda zener
un current de 14 mA(mAZ = 14 mA ˂ 20 mA)

mAZ = 14 mA
mA = 10 mA
Vin = 14 V
VZ = 9,1 V
 V ¿ −V Z 14−9 ,1
R= Z
∙1000= ∙1000=204 Ω
m A +mA 14+10
204 Ω - nu este o valoare standard, alegem cea mai apropiata valoare adica 180 Ω sau 220 Ω
Alegem R = 180 Ω
mATotal = Curentul care curge prin circuit

V ¿−V Z 14−9 ,1
m A Total = ∙1000= ∙1000=27 mA
R 180
- Curentul care circula prin diode zener = mATotal – mA = 27 – 10 = 17 Ma
- Dioda zener va fi traversata de un current mAZ = 19 mA
- Pentru a calcula putera rezistentei R folosim formula:

P ( Watt )=R ¿ ¿
Trebuie sa folosim o rezistenta R de 0,5 W.

Dezavantaje diode zener:

- Se risipeste foarte multa energie
- Pot fi utilizate doar in circuitele care consuma curenti de doar cateva zeci de
miliamperi(mA)
UTILIZARE LED SAU TRANZISTOR IN LOC DE DIODA
ZENER

Asa putem obtine o tensiune stabilizata de aproximatin 2 volti sau 9 volti.

DIODE VARICAP Condensatoare variabile miniaturale

Fig. 108 - Diodele

Varicap pot avea forma unei diode normale sau a unui tranzistor din plastic. Cele sub
formă de tranzistor au 3 picioare (vezi al treilea desen) și conțin în interior două diode
varicap conectate în serie.
Diodele Varicap (vezi figura 108) sunt semiconductori a căror capacitate internă variază în raport
cu valoarea tensiunii continue aplicate acestora. Acesta este motivul pentru care o diodă varicap
poate fi comparată cu un mic condensator variabil. În schemele electronice varicaps-urile sunt
reprezentate grafic prin simbolul condensatorului pe care se bazează cel al unei diode. (vezi
figura 109). Latura pe care este reprezentat condensatorul este catodul (este marcat intotdeauna
cu litera K) latura opusa fiind anodul.
 Fig.109 - In stânga este simbolul
grafic al unei diode varicap. Aceste diode sunt condensatoare mici a căror capacitate este
variabilă.

Fig. 110 - Catodul (K) al unei

diode varicap trebuie să fie întotdeauna conectat la pozitivul sursei de alimentare printr-un
rezistor.
Pentru a functiona pe diodele varicap trebuie aplicată o tensiune pozitivă catodului și o tensiune
negativă anodului. Când nu este alimentată, dioda varicap are capacitatea maximă, în timp ce
când este sub tensiunea maximă de lucru are capacitatea minimă. De exemplu, dacă folosim o
diodă varicap de 60 de picofaradi care funcționează cu o tensiune maximă de lucru de 25 volți,
atunci îi putem varia capacitatea prin variarea tensiunii de alimentare de la 0 la 25 volți așa cum
se arată în Tabelul 14.

În prezent, diodele Varicap sunt utilizate în toate receptoarele și în toate televizoarele la care au
înlocuit vechii și greoi condensatori variabili sau reglabili. Deoarece capacitățile care trebuie
utilizate pentru a permite reglarea la intervalul de unde medii nu pot fi identice cu cele necesare
pentru reglarea la gamele VHF – UHF, diodele varicap sunt disponibile comercial cu diferite
capacități maxime, de exemplu 500 – 250 – 100 – 60 – 40 – 20 – 6 – 3 pF.
Pentru a varia capacitatea acestor diode trebuie să aplicați întotdeauna o tensiune de curent
continuu printr-un rezistor care trebuie să aibă o valoare de aproximativ 47 kΩ (vezi figurile 111,
112, 113 și 114), în caz contrar aceste diode varicap nu ar funcționa corect.

Fig. 111 - Pentru a obține

capacitatea maximă a unei diode varicap conectată la glisorul unui potențiometru, glisorul
trebuie întors spre „masă”. Există diode varicap cu capacități „maximum” de 500 – 250 –
100 – 60 – 40 – 20 – 6 – 3 pF.

Fig. 112 - Dacă cursorul

potențiometrului este îndreptat spre tensiunea pozitivă maximă, capacitatea diodei varicap
va scădea spre valoarea sa „minimă”. Dioda varicap trebuie conectată întotdeauna la
potențiometru printr-un rezistor.
 Fig. 113 - Iată un exemplu pentru
variarea frecvenței de reglare a unui circuit LC cu o diodă varicap conectată la o bobină.
Condensatorul C1, conectat în serie cu dioda varicap împiedică tensiunea pozitivă să
ajungă la masă prin bobina L1.

Fig. 114 - Dacă folosim o diodă

varicap „dublă” prin conectarea celor doi catozi la rezistența de 47 kΩ, putem evita
folosirea unui condensator C1 dar atunci capacitatea celor două diode varicap va fi redusă.
Diodele varicap pot fi conectate în serie, ca în figura 114, dar în acest caz capacitatea lor se va
reduce la jumătate sau în paralel iar în acest caz capacitatea lor se va dubla. Pe acest subiect, vezi
lecția numărul 3 despre condensatoare conectate în serie și în paralel.
Dacă se conectează în serie două diode varicap de 60 de picofarad se obține o capacitate de 30 de
picofarad, conectându-le în paralel se obține o capacitate de 120 de picofarad.
Diodele Varicap sunt conectate în serie (vezi figura 114) nu numai pentru a-și reduce capacitatea
la jumătate ci și pentru a le împiedica să poată rectifica semnale HF foarte „puternice”. În caz
contrar am obține o tensiune continuă suplimentară care prin intermediul potențiometrului ar
modifica cea aplicată la ieșirile lor, variind capacitatea acestora. Chiar și în cazul în care cele
două diode conectate în serie ar trebui să rectifice semnalul HF, una dintre ele ar rectifica doar
semi-undele negative în timp ce cealălalta ar rectifica doar semiundele pozitive și am obține
astfel două tensiuni identice de polaritate opusă care s-ar anula reciproc.
Afisaj(Display) cu 7 segmente
Display-ul este o componentă alcătuită din 7 LED-uri în formă de segment (Light Emitting
Diode- diodă emițătoare de lumină) formata din segmente care formeazaa cifra 8 (vezi figura
115). Prin alimentarea acestor segmente cu o tensiune DC poate fi afișat orice număr de la 0 la 9
adică: 0 – 1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – 9.

Fig. 115 - În interiorul unui afișaj, există 7 diode LED în formă de segment.
Dispunerea fiecărui segment este indicată printr-o literă mică.

Fig. 116 - Se
găsește într-un afiș unul sau doi pini marcati cu litera mare A sau K. Litera A indică
faptul că afișajul este in anod comun, în timp ce litera K indică faptul că este in catod
comun (vezi figurile 117 și 118).
Literele mici pe care le vedeți în fața fiecărui segment – și pe care le veți găsi și în desenul de pe
spatele afișajului – ne permit să cunoaștem segmentul care se aprinde atunci când se aplică o
tensiune DC pinului corespunzător.
a = segmentul orizontal superior
b = segment vertical dreapta sus
c = segment vertical jos din dreapta
d = segment orizontal inferior
e = segment vertical inferior. stânga
f = segment vertical superior. stânga
g = segment central orizontal
dp = identifică punctul zecimal
Privind desenul oricărui afișaj găsim întotdeauna pe unul sau altul dintre pini litera majusculă A
sau K. Dacă este litera A înseamnă că afișajul este de tip anod comun deoarece după cum se vede
în figura 117 toți anozii diodelor led sunt conectati intre ei. Pinul A al acestor afișaje trebuie
conectate la pozitivul sursei de alimentare și toate ieșirile a – b – c – d – e – f – g – dp la
negativul sursei de alimentare datorită rezistențelor a căror valoare este aleasă în funcție de
tensiune.
Dacă este litera K aceasta înseamnă că afișajul aparține tipului de catod comun deoarece, așa
cum se vede în figura 118 toți catozii diodelor LED sunt conectați unul la altul.

Fig. 117 - Într-un afișaj anod comun toți anozii

diodelor LED sunt conectați împreună. Pentru a le porni trebuie să conectați A la pozitivul
baterie iar cele 7 segmente la negativ.
 Fig. 118 - Într-un afișaj catodic comun catozii
diodelor LED sunt conectați unul la altul și prin urmare pentru a le putea aprinde este
necesar să conectați K la negativul sursei de alimentare și cele 7 segmente ale sale la
pozitiv.
Pinul K al acestor afișaje trebuie conectat la negativul sursei de alimentare și toate ieșirile a – b –
c – d – e – f – g – dp la pozitivul sursei de alimentare prin rezistențe ale căror valoarea se alege
in functie de tensiune.
Pentru a calcula valoarea rezistențelor de inserat în ieșiri a – b – c – d – e – f – g – dp putem
folosi această formulă simplă:

Prin urmare dacă dorim să aprindem un display cu o tensiune de 4,5 volți trebuie să folosim 8
rezistențe de:
Această valoare a rezistenței nu aparține valorilor standard va fi necesar să alegeți cea mai
apropiată valoare adică 180 Ω sau 220 Ω. Dacă se folosesc 180 Ω rezistențe segmentele vor
deveni mai strălucitoare decât dacă se folosesc 220 Ω rezistențe.
Pentru a porni un afișaj cu o tensiune de 9 volți trebuie să utilizați 8 rezistențe de:

Nici această valoare nu aparține valorilor standard vom alege valoarea cea mai apropiată de
rezultatul calculului nostru adică 470 sau 560 Ω. Dacă se folosesc rezistente de 470 Ω
segmentele vor deveni mai strălucitoare decât dacă se folosesc rezistente 560Ω.
Nu aplicați niciodată tensiune la pinii unui afișaj fără aceste rezistențe, deoarece veți deteriora
instantaneu diodele prezente în interior.
Display-urile sunt disponibile in comert cu segmente de culoare galben, rosu, verde sau
portocaliu, dar cele mai folosite sunt rosu si verde. Tabelul din figura 124 arată conexiunile celor
mai frecvente afișaje văzute din spate, adică din partea în care ieșirile ies din corpul lor. După
cum puteți vedea multe afișaje au ieșirile plasate în partea dreaptă sau stângă altele în partea de
sus sau de jos. Există afișaje care pot afișa doar numărul 1 și cele două simboluri + și –. Altele
care conțin două sau patru afișaje în același corp. Acestea din urmă sunt însă mai puțin utilizate
pentru că este suficient ca doar un segment al unuia dintre display-uri să fie deteriorat pentru a fi
nevoit să schimbe tot corpul!
Afișajele cu 7 segmente sunt folosite pentru a realiza ceasuri digitale, contoare, frecvențămetre,
termometre, ohmetre, voltmetre etc. De obicei sunt utilizate în toate instrumentele pe care este
necesară afișarea uneia sau mai multor cifre. Ecranele cu cristale lichide sunt disponibile
comercial (vezi figura 119) numit LCD (Liquid Crystal Display) care nu emit lumină. Aceste
afișaje sunt capabile să afișeze pe lângă numere și toate literele alfabetului. Spre deosebire de
afișajele LED - pentru care este suficient să vizualizați un număr să alimentați segmentele
corespunzătoare cu o tensiune DC care trece printr-un rezistor (vezi figura 120) – afișajele cu
cristale lichide necesită circuite integrate speciale conduse adesea de un microprocesor.

Fig. 119 -
Ecranele alfanumerice de tip LCD sunt disponibile în comerț. Acestea au o matrice
formată dintr-o multitudine de „puncte”. Pentru a le aprinde pentru a forma cifre sau
litere acestea trebuie controlate cu un microprocesor
Exercitiu:
Ansamblu pedagogic pentru înțelegerea functionarii un afișaj cu 7 segmente: Kit LX.5000
Dacă decideți să achiziționați kitul LX.5000 (vezi agenții de publicitate în recenzie), veți găsi un
circuit imprimat un afișaj cu 7 segmente cu anod comun cele 8 rezistențe necesare conectorul
bateriei și un mic dip-switch cu 8 contacte care vă vor permite să conectați diferitele segmente la
polul negativ al sursei de alimentare (vezi figura 120). Dacă ai deja un ciocan de lipit și știi să-l
folosești poți deci să realizezi imediat acest simplu proiect didactic.

Fig. 120 - În stânga schema electrică a circuitului pe care vă sugerăm să o construiți pentru
a înțelege cum, prin iluminarea acestor 7 segmente, puteți vizualiza toate numerele de la 0
la 9 precum și literele alfabetului (vezi tabelele 120c și 120d) . Desenul circuitului imprimat
al ansamblului este dat în figura 120b, iar figura 121 oferă schema de amplasare.
Lista componentelor kit-ului LX.5000: de la R1 la R8 470 Ω rezistențe - afișaj anod comun
tip BS/A501RD sau echivalent - dip-switch S1 cu 8 mini-switch (vezi figura 121).
 Fig. 121 - Planul de implementare a ansamblului
pedagogic de înțelegere a funcționarii unui afișaj cu 7 segmente.
Daca inca nu stii sa lipesti cel mai bine ar fi sa incepi prin a citi urmatoarea lectie(lectia 5-lipirea
componentelor) in care iti dezvaluim toate secretele pentru a obtine lipituri perfecte. Dacă, totuși
ai fost prea nerăbdător și ai vrut totuși să construiești circuitul începe deoarece lipirea proastă nu
ar putea fi suficientă pentru a deteriora afișajul cu excepția cazului în care lipiți cu un pistol de
lipit de 100 wați! În cel mai rău caz acest lucru ar împiedica aprinderea doar a unora dintre
segmente.
Dacă urmați cu atenție toate instrucțiunile noastre afișajul cu 7 segmente va funcționa fără
probleme iar după finalizarea asamblarii veți putea afișa toate numerele de la 0 la 9, literele L –
A – C – E – F – S – U – H – b – d sau alte simboluri. Începeți prin a plia toate ieșirile celor opt
rezistențe într-un L și introduceți-le în orificiile circuitului imprimat prevăzute în acest scop,
împingând bine rezistențele astfel încât corpurile lor să vină să atinga placa de circuit.
Apoi lipiți toate picioarele pe partea opusă adică pe traseele de cupru. După lipire tăiați orice
exces.
Dacă totuși, în timpul tăierii observați că o rezistență se mișcă va trebui să refaceți lipitura.
Pentru toate lucrările electronice obișnuite puteți utiliza un pistol de lipit de bună calitate de 30
până la 40 W maxim pentru o temperatură de funcționare de 280 până la 350 de grade.
Pentru a obține lipituri bune nu topiți fludorul pe vârful pistolului de lipit aplicați pe picioarele
componentelor si cu varful pistolului de lipit atingeti traseul de cupru langa piciorul
componentei. Pistolul de lipit trebuie tinut înclinat la aproximativ 45 de grade.

Asa se face o lipitura corecta!!!

Fig. 122 a si 122 b - Cum arată circuitul pe partea componentelor și pe partea lipirii.

Fig. 123 - Circuitul imprimat, furnizat în kit-ul LX.5000

deja gata de utilizare sau de ansamblare.
Fig. 124 - Mai sus conexiunile văzute din spate ale celor mai comune display-uri cu 7
segmente. Când te uiți la ele din față, găsiți pinurile introduse pe partea dreaptă spre
stânga și invers. Privind serigrafia (vezi figura 123) și conexiunile afișajului care a fost
utilizat (vezi blocul numărul 4) puteți observa că știfturile din dreapta ajung în lateral
stânga. În blocurile 13 – 14 și 15 am dat conexiunile display-urilor capabile să vizualizeze
doar cele numărul 1 și simbolurile + și –. În pătratele 16 și 17 am dat conexiunile dintre
ecrane duble.
După 1 până la 5 secunde (timpul pentru încălzirea traseului și a pinului componentei) repetati
operatia pentru celalalt pin al componentei și topiți de la 2 până la 3 mm de fludor apoi
îndepărtați-l în timp ce țineți în continuare pistolul de lipit pe loc pentru încă 1 până la 2 secunde.
Nu suflați niciodată pe lipitura pentru a o raci. Trebuie sa se raceasca singura si trebuie să fie
foarte strălucitoare.
Acum puteți introduce afișajul în orificiile circuitului imprimat, îndreptând în jos punctul
zecimal care apare în dreapta(8.) (vezi figura 121). Apoi introduceți DIP-switch-ul pe placa
circuitului imprimat prin direcționarea inscripției ON către rezistențe. Toți pinii afișajului vor
trebui lipiți.În cele din urmă, treceți firul roșu de la conectorul de alimentare în orificiul marcat
cu semnul pozitiv (+) și firul negru în negativ (–), lipindu-le. După ce ați verificat dacă niciunul
dintre pinii afișajului sau DIP-switch-ul nu este scurtcircuitat conectați o baterie 9 volți la
asamblare. Pentru a obține un număr sau o literă, va trebui pur și simplu să mutați mini-switch-
urile de jos în sus, așa cum se arată în tabelele din figurile 120c și 120d. Ultimul mini-switch,
plasat în dreapta și indicat prin dp, servește doar la aprinderea punctului zecimal de lângă 8.

DIP-switch-ul
FOTODIODE – EMITERE si RECEPTIE
Fotodiodele sunt diode care intră în conducție numai atunci când sunt lovite de o sursă de
lumină.
În schemele electrice aceste componente care văzute din exterior au aspectul unei diode sau ale
unui tranzistor sunt reprezentate ca o diodă normală la care se adaugă săgeți pentru a le putea
distinge de componentele nesensibile la lumină. Dacă dioda emite, săgețile indică spre exterior.
Dacă dioda este receptiva, sagetile sunt îndreptate către componentă (vezi figura 125). Putem
compara fotodiodele cu fotorezistoarele deoarece reusesc sa-si varieze rezistenta in functie de
lumina, cu singura diferenta ca fotodiodele trebuie sa fie conectate la sursa de alimentare
respectând polaritatea pozitivă și negativă a acestora. Pentru a le face să funcționeze trebuie să
conectați catodul (K) la pozitivul sursei de alimentare folosind un rezistor ca pentru o diodă
normală iar anodul (A) la negativ. Rezistorul, care servește la limitarea curentului poate fi de
asemenea conectat la anod. Există fotodiode sensibile doar la lumina soarelui și altele sensibile la
razele infraroșii care după cum știți sunt invizibile. în ochii noștri. De exemplu, într-un televizor
există fotodiode în infraroșu care capteaza razele infraroșu emise de diodele prezente în
telecomandă si in acest mod putem sa să schimbăm canalul, să marim sau să reducem volumul
sunetului, sa reglam luminozitatea sau modificam nivelul de culoare (figura 127). Fotodiodele de
transmisie și recepție sunt utilizate în general pentru deschiderea automată a ușilor (vezi figura
128), pentru a realiza dispozitive antifurt sau contoare de monede.

Fig. 125 - Simbol grafic al fotodiodelor de

transmitere și recepție. Observați locația săgeților.

Fig. 126 - Fotodiodele intră în

conductie numai dacă sunt lovite de o rază de lumină.
 Fig. 127 - În telecomenzi
se folosesc fotodiode în infraroșu.

Fig. 128 - Fotodiodele

sunt folosite pentru a produce deschideri automate de uși, dispozitive antifurt, contoare de
monede.
Exercitiu:
1. Indicator intermitent cu două diode LED
Acest circuit este un indicator foarte mic care aprinde alternativ o diodă roșie și o diodă verde la
o viteză variabilă pe care o puteți alege. Pentru a realiza montajul prezentată în Figura 131 aveti
nevoie de un circuit integrat numit NE.555 (vezi IC1), pe care îl folosim ca generator de unde
pătrate. Fără a intra în prea multe detalii tehnice putem totuși să subliniem că prin rotirea
trimmer-ului R3 de la o extremă la alta obținem pe pinul de ieșire 3 al circuitului integrat o
frecvență variabilă de 1 până la 10 hertzi (Hz). O undă pătrată fiind compusă dintr-o jumătate de
undă pozitivă și o jumătate de undă negativă găsim pe pinul lui o tensiune care va trece
alternativ de la 9 volți la 0 volți. Când tensiunea de pe pin este de 9 volți anodul diodei DL2 este
alimentat și prin urmare, se aprinde. Dioda DL1 nu se poate aprinde deoarece tensiunea pozitivă
alimentează catodul. Când tensiunea de pe acest pin este de 0 volți dioda DL2 se stinge și dioda
DL1 se aprinde deoarece tensiunea pozitivă de 9 volți este apoi aplicată anodului său. Dacă
reglam trimmerul R3 pe frecvență de 1 Hz cele două diode vor clipi foarte încet în timp ce pe
frecventa de 10 Hz diodele vor clipi foarte repede. Pentru a alimenta acest circuit aveți nevoie de
o baterie normală de 9 volți.
Prima componentă care trebuie introdusă este soclul(suport) pentru circuitul integrat IC1. Lipiți
toți pinii de la soclu având grijă să nu creați un scurtcircuit prin lipitura în contact cu doi pini
vecini. Puteți apoi lipi trimmer-ul R3 și toate rezistențele, având grijă să introduceți valorile
corecte după ce ați verificat în lista de componente (vezi figura 131) valorile ohmice ale R1, R2,
R4 și R5.
Apoi introduceți mai întâi cei doi condensatori de poliester C1 și C3, apoi electroliticii C2 și C4,
respectând polaritatea acestora. Amintiți-vă că cel mai lung pin este întotdeauna polul pozitiv al
condensatorului, montați cele două diode LED prin direcționarea pinului cel mai lung, anodul, în
orificiul din stânga, indicat prin litera A (vezi figura 131). De data aceasta, spre deosebire de
celelalte componente deja lipite, te vei asigura că corpul diodelor rămâne la aproximativ 1 cm de
circuitul imprimat.

Fig. 129 - Indicatorul cu două diode

LED când este montat.
Fig. 131 - În stânga, schema electrică a indicatorului LX.5001 cu două LED-uri cu lista
tuturor componentelor, iar în dreapta vedere cu componentele montate. Observați
crestătura circuitului integrat IC1 și pinii A și K ai diodelor LED.
După ce ați lipit pinii celor două diode introduceți circuitul integrat NE.555 în suportul său
îndreptându-i cu crestătură spre condensatorul din poliester C1 (vezi figura 131). Lipiți ultimele
două fire ale conectorului bateriei de alimentare cel roșu în orificiu marcat cu „+” și cel negru în
orificiu marcat cu „-”. Acum puteți conecta bateria de 9 volți și astfel permiteți diodelor să
clipească. Pentru a varia viteza cu care clipesc, pur și simplu reglați glisorul trimmerului R3 cu o
șurubelniță mică.
2. Intrerupator crepuscular cu fotodioda

Fig. 130 – Intrerupator

crepuscular cu fotodioda

Fig. 132 - Amintiți-vă că cel mai lung pin

al diodei este anodul acesteia. În dreapta, conexiunile circuitului integrat NE.555, văzute de
sus. Observați crestătura de referință.
Fig. 133 - In stanga schema electrica a detectorului crepuscular cu lista componentelor si in
dreapta vedere cu componentele montate.
Acest circuit este un simplu indicator de crepuscul care provoacă aprinderea diodei LED DL2
când este lumină și cea a diodei LED DL1 când este întuneric. Acest tip de circuit este folosit în
general pentru a aprinde automat luminile la căderea nopții și pentru a le stinge la prima lumină a
zilei. Circuitul pe care vi-l prezentăm nu are aceasta functie, deoarece nu dispune de releu de
control sau de electronica necesara functionarii acestuia. Prin urmare, veți vedea doar dioda DL1
aprinzându-se în întuneric și dioda DL2 aprinzându-se la lumină. Trimmer R2 vă permite să
reglați sensibilitatea circuitului la întuneric. Puteți astfel face ca dioda DL1 să se aprindă la
căderea nopții sau chiar la primele ore ale serii. Pentru a proba acest circuit nu va fi necesar să
așteptați noaptea ci va trebui să acoperiți fotorezistorul doar cu mâna sau cu ajutorul unei cârpe
care să nu permită trecerea luminii. După cum am văzut deja în Lecția a 2-a, fotorezistențele își
schimbă valoarea ohmică în funcție de lumina pe care o primesc. În întuneric, valoarea lor
ohmică este de aproximativ un megaohm, în timp ce în lumină puternică, scade la aproximativ
100 Ω. În figura 133 folosim din nou circuitul integrat NE.555 deja folosit în circuitul anterior
din figura 131, nu pentru a genera unde pătrate, ci pur și simplu pentru a compara o tensiune.
Pentru ca NE.555 să funcționeze mai degrabă ca un comparator decât ca un oscilator pur și
simplu conectați-i pinii diferit.
Comparând cele două scheme din fig 131 si 133, veți observa câteva mici diferențe ale celei de-a
doua față de prima:
- pinul 7 nu este folosit,
- pinul 6 este conectat la pozitivul sursei de alimentare datorită rezistenței R3, în timp ce în
schema anterioară, pinul 6 a fost conectat la pinul 2
- fotorezistorul FR1 este conectat între pinul 2 și masă.
Când pinul 2 primește o tensiune mai mică de 1/3 din cei 9 volți ai sursei de alimentare înseamnă
că nu depășește 3 volți. Pe pinul de ieșire 3 al IC1 există o tensiune de 9 volți care alimentează
anodul diodei LED DL2 care se aprinde. Prima diodă LED DL1 nu se poate aprinde deoarece
tensiunea pozitivă ajunge la catod. Când tensiunea de pe pinul 2 depășește 1/3 din cei 9 volți ai
sursei de alimentare, înseamnă că este mai mare de 3 volți. Tensiunea pe pinul de ieșire 3 este de
0 volți. În consecință dioda LED DL2 se stinge și dioda LED DL1 se aprinde deoarece este
prezenta pe anodul tensiune pozitivă de 9 volți.
Pentru a varia sensibilitatea la lumină, pur și simplu reglați glisorul trimmerului R2 folosind o
șurubelniță.