INVATA ELECTRONICA INCEPAND DE LA ZERO

PARTEA I
Lectia 2 - REZISTENTA
Unitate de masura OHM
Nu toate materialele sunt bune conducătoare de electricitate. Cele care conțin o mulțime de
electroni liberi cum ar fi aurul, argintul, cuprul, aluminiul, fierul, staniul sunt excelente
conductoare de electricitate. Materialele care conțin foarte puțini electroni liberi precum
ceramica, sticla, lemnul, materialele plastice, pluta nu reușesc în niciun fel să lase electronii să
curgă și de aceea se numesc izolatori. Există materiale intermediare care nu sunt nici conductori,
nici izolatori, precum nichel-crom, constantan sau grafit. Toate materialele care oferă o rezistență
la trecerea electronilor sunt folosite în electronică pentru a construi rezistențe, potențiometre și
trimmere adică componente care încetinesc fluxul de electroni.( Constantan este un aliaj binar
compus din cupru (60%) și nichel (40%) care are o rezistivitate de aproximativ 4,9 × 10 −7 Ω m .
Numele său este legat de proprietatea de a-și menține rezistivitatea aproape neschimbată pe
măsură ce temperatura variază (care în schimb crește în mod normal)).

Unitatea de măsură pentru rezistența electrică este ohmul. Simbolul său este litera greacă omega
(Ω). Un ohm corespunde rezistenței întâlnite de electroni la trecerea printr-o coloană de mercur
de 1063 milimetri (1 metru și 63 milimetri) înălțime, cântărind 14,4521 grame și la o temperatură
de 0 grade.
Iată formulele găsite în toate textele electronice:
ohm (Ω) = kilohm (kΩ): 1000
kilohm (kΩ) = ohm (Ω) x 1000
ohm (Ω) = megohm (MΩ): 1.000.000
megaohmi (MΩ) = ohmi (Ω) x 1.000.000
Mulți oameni fac greșeli pentru că nu țin cont de faptul că un kilohm este de o mie de ori mai
mare decât un ohm iar un ohm este de o mie de ori mai mic decât un kilohm. Deci, dacă doriți să
convertiți ohmii în kilohmi trebuie să aveți în vedere că trebuie să împărțiți și nu să înmulțiți
ohmii cu 1000.
De exemplu, pentru a converti 150 ohmi în kilohmi trebuie pur și simplu sa faceți impartirea:
150 (Ω): 1000 = 0,15 kΩ.
În timp ce pentru a converti 0,15 kilohmi în ohmi, trebuie sa faceți inmultirea: 0,15 (kΩ) x 1000
= 150 Ω.
În Tabelul 5 apare ceea ce unii ar putea considera ca opus a ceea ce tocmai s-a spus dar este
destul de exact deoarece dacă înmulțim 1 Ω cu 1000 obținem 1 kΩ!
Ceea ce tocmai s-a afirmat este valabil și pentru toate tabelele care apar în prima lecție.
Pe langa valoarea sa ohmica, rezistorul are un alt parametru foarte important: puterea maxima in
wati pe care este capabil sa o disipeze fara a fi distrusa.

De aceea vei gasi pe piata mici rezistente din pulbere de grafit cu o putere de 1/8 watt sau 1/4
watt, altele - de dimensiuni ceva mai mari - de 1/2 watt si inca altele, mult mai mari, de 1 sau 2
wați (vezi figura 43).
Fig. 43 - Rezistoare de 1/8, 1/4, 1/2 și 1 watt utilizate în electronica au forma unor mici cilindri
dotati cu doua picioare subtiri. Valoarea ohmică a acestor rezistențe se obține prin citirea celor
patru inele colorate marcate pe corpurile lor (vezi figura 46). Rezistoarele de 3, 5, 7, 10 și 15
wați au un corp ceramic dreptunghiular pe care sunt scrise direct valoarea lor ohmică și puterea
lor.
Pentru a obține rezistențe capabile să disipeze puteri de ordinul a 3, 5, 10, 20, 30 wați, se
folosește fir de nichel-crom (vezi figura 47). Pentru a obține rezistențe capabile să disipeze puteri
de ordinul a 3, 5, 10, 20, 30 wați, se folosește fir de nichel-crom (vezi figura 47).
Pentru ce sunt folosite rezistențele?
Un rezistor plasat în serie într-un circuit provoacă întotdeauna o cădere de tensiune deoarece
încetinește trecerea electronilor.
Dacă conectăm în serie un conductor capabil să lase un număr mare de electroni să treacă și o
componentă capabilă să încetinească trecerea acestora, este evident că fluxul lor va fi încetinit.
Rezistenta se opune la trecerea curentului electric.
Putem compara rezistenta cu curgerea apei printr-un furtun(Fig. 44). Dacă nu există restricții în
furtun, apa curge prin el fara a intampina vreo rezistenta. Dacă îl strângeți ușor strângerea va
provoca o scădere a presiunii apei iar dacă o strângeți și mai mult apa va întâmpina atunci o
rezistență puternică care se opune trecerii sale. În electronică rezistențele sunt folosite pentru a
reduce „presiunea” adică tensiunea în volți. Când un curent electric întâlnește o rezistență care
împiedică electronii sa curga liber, se va supraîncălzi. Multe dispozitive electrice folosesc
această supraîncălzire pentru a genera căldură. De exemplu, în ciocanul de lipit există o
rezistență nichel-crom care prin încălzire transmite vârfului o temperatură suficientă pentru a topi
cositorul folosit pentru lipituri.
În electronică, rezistențele sunt folosite pentru a reduce „presiunea”, adică tensiunea în volți.
Când un curent electric întâlnește o rezistență care împiedică electronii
pentru a curge liber, se supraîncălzi. Multe dispozitive electrice folosesc această supraîncălzire
pentru a genera căldură.
De exemplu, în fierul de lipit există o rezistență nichel-crom care, prin încălzire, transmite
vârfului o temperatură suficientă pentru a topi staniul folosit pentru lipituri.
Curgere apa in furtun fara restrictii Strangere usoara furtun Strangere puternica
furtun

Fig. 44

Fig. 45 -Codul culorilor pentru rezistente

F
ig. 46 - În acest tabelul 7 prezentam cele 4 culori prezente pe rezistențe. Dacă a treia bandă este
colorată „aurie”, valoarea primelor două cifre trebuie împărțită la 10.
In fierul de calcat exista o rezistenta calculata astfel incat talpa fierului sa ajunga la o temperatura
suficienta pentru a ne calca hainele fara a le arde (daca termostatul este setat corect!).
În interiorul becurilor se află un rezistor de wolfram capabil să atingă temperaturi ridicate fără a
se topi. Electronii prin supraîncălzire îl fac incandescent până în punctul în care îl fac să emită
lumină.

Valori standard rezistențe

Nu veți găsi cu ușurință orice valoare ohmică pe piață, ci doar valorile standard raportate în
tabelul 6 de mai jos. Aceste valori standard sunt numite și „progresie E12”.

Codul culorilor
Când cumpărați primele rezistențe veți descoperi că valoarea lor ohmică nu este marcată pe
corpul lor cu numere ci cu patru benzi de culori.(uneori apar 5 sau 6 benzi)
Acest lucru provoca oarecare dificultăți începătorului deoarece neștiind încă să descifreze aceste
culori nu poate cunoaște valoarea ohmică a rezistenței pe care o are.
Fiecare culoare care apare pe corpul unui rezistor corespunde unui anumit număr după cum
puteți vedea in figura 45 și în tabelul 7.
Pentru a ne aminti asocierea culoare-număr, putem lua verde ca culoare de pornire care
corespunde numărului 5, apoi coboram catre numărul 0, galbenul corespunde cu 4, portocaliul
corespunde cu 3 etc. :
verde = 5
galben = 4
portocaliu = 3
roșu = 2
maro = 1
negru = 0
în timp ce urcăm până la 9, albastrul corespunde cu 6, violetul corespunde cu 7 etc. :
albastru = 6
violet = 7
gri = 8
alb = 9
Primele trei benzi de pe fiecare rezistor (vezi figura 45), ne permit să obținem un număr din mai
multe cifre care ne indică valoarea reală în ohmi. Primele trei benzi de pe fiecare rezistor (vezi
figura 45), ne permit să obținem un număr de mai multe cifre care ne indică valoarea reală în
ohmi.
Prima banda – Reprezinta prima cifra. Prima banda este intotdeauna cea mai apropiata de
capat si urmata imediat de banda 2 si trei apoi spatiu si avem banda 4. Dacă această bandă este
colorată roșu, prima cifră este un 2, dacă această bandă este albastră, această cifră este un 6 etc.
A doua banda – Reprezinta a doua cifra. Dacă această bandă este roșie a doua cifră este 2,
dacă este violet este 7 și așa mai departe.
Banda a treia – Reprezinta cifra a treia. Zerourile de adăugat la numărul determinat cu
primele două culorile. Dacă găsim un maro trebuie să adăugăm un zero, dacă găsim un roșu
trebuie să adăugăm două zerouri, dacă găsim un portocaliu trebuie să adăugăm trei zerouri, dacă
găsim un galben trebuie să adăugăm patru zerouri, dacă găsim un verde trebuie să adunăm cinci
zerouri, dacă găsim un albastru trebuie să adăugăm șase zerouri. Dacă a treia bandă este de
culoare auriu, trebuie să împărțim la 10 numărul obținut cu primele două benzi. Dacă a treia
bandă este de culoare argintie, trebuie să împărțim la 100 numărul obținut cu primele două benzi.
Tab 8
Banda a patra – Reprezinta a patra cifra. Această ultimă bandă indică toleranța rezistenței.
Dacă a patra bandă este de culoare aurie, rezistența are o toleranță de 5%. Dacă a patra bandă
este de culoare argintie, rezistența are o toleranță de 10%.
Dacă de exemplu cu codul de culoare am obținut o valoare de 2200 ohmi și a patra bandă este
colorată auriu(toleranta 5%0, rezistența nu va avea niciodată o valoare mai mică de 2090 ohmi și
nici mai mare de 2310 ohmi, de fapt:
(2 200 : 100) x 5 = 110 Ω
2 200 - 110 = 2 090 Ω
2 200 + 110 = 2 310 Ω

Dacă a patra bandă este de culoare argintie(toleranta 10%), rezistența nu va avea niciodată o
valoare mai mică de 1980 ohmi și nici mai mare de 2420 ohmi, de fapt:
(2 200 : 100) x 10 = 220 Ω
2 200 - 220 = 1 980 Ω
2 200 + 220 = 2 420 Ω

În tabelul 8 raportăm valorile numerice pe care le folosim pentru a obține valoarea ohmică a unui rezistor în
funcție de culorile benzilor.

După cum puteți vedea nu veți găsi niciodată o a treia bandă de culoare violet, gri sau alb.
Dacă a treia bandă apare de culoare neagră, amintiți-vă că nu înseamnă nimic.
De exemplu un rezistor de 56 ohmi are aceste culori pe corp: verde (5) - albastru (6) - negru
(=).
Cum se citește codul culorilor
O altă problemă cu care se confruntă începătorii este din ce parte a corpului să înceapă să
citească valoarea rezistorului, adică cu ce culoare să începeți.
Având în vedere că a patra bandă este întotdeauna aurie sau argintie (vezi tabelul 8), culoarea cu
care începem va fi întotdeauna cea a părții opuse.
Să presupunem totuși că pe o rezistență această a patra bandă a fost ștearsă sau că
confundăm roșul cu portocaliul sau verdele cu albastrul. În aceste cazuri trebuie să vă
amintiți întotdeauna că numărul pe care îl obțineți trebuie să corespundă uneia dintre
valorile standard raportate în tabelul 6.
Test:

A = 2 - 2 - 000 adică 22.000 Ω sau 22 kΩ, toleranță 5%.

B = un rezistor nu poate avea niciodată prima bandă de culoare argintie așa că va trebui să-l citim
de la dreapta catre stanga pentru a ști valoarea sa: 4 - 7 - 00, adică 4.700 Ω sau 4,7 kΩ, toleranță
10%.
C = 1 - 0 - a treia bandă neagră, deci culoarea neagra pentru a treia banda nu reprezinta nimic si
atunci valoarea rezistentei este 10 Ω, toleranță 5%.
D = 8 - 2 - 0 sau 820 Ω, 10% toleranță.
E = 3 - 3 - 00.000, adică 3.300.000 Ω sau 3,3 MΩ, toleranță 5%.
F = 1 - 0 - a treia cifră este o bandă aurie, deci trebuie sa impartim la 10, rezistența va fi 10: 10 =
1Ω cu o toleranță de 5%.
G = 4 - 7 - 0,000 adică 470,000 Ω sau 470 kΩ, toleranță 10%.
Rezistente de putere – In general se fac din fir de nichel-chrom si le mai spunem rezistente
de fir.
Valoarea rezistențelor de fir care au întotdeauna valori ohmice scăzute este imprimată pe corpul
lor cu numere (vezi figura 47).
Deci dacă pe corp apare 0,12 Ω sau 1,2 Ω sau 10 Ω, aceasta este valoarea ohmică exactă a
rezistenței.

Fig. 47 - La rezistențele de putere, trebuie să fii foarte atent la litera R. Dacă este în fața unui
număr, de exemplu R1, veți citi 0,1 Ω, dacă este între două numere, de exemplu 1R2, ar trebui să
citiți 1,2 Ω.
Luați în considerare că dacă în fața numărului se află litera R, aceasta trebuie înlocuită cu zero
(0), în timp ce dacă R este plasat între două numere, acesta trebuie înlocuita cu o virgulă (,).
Dacă pe corp apare R01 sau R12 sau R1 sau chiar R10, trebuie să înlocuiți R cu numărul 0,
motiv pentru care valoarea acestor rezistențe este 0,01 Ω, 0,12 Ω și 0,10 Ω .
Note : 0,1Ω = 0,10 Ω

Dacă litera R este plasată între două numere, de exemplu 1R2 sau 4R7 sau 2R5, trebuie să o
înlocuiți cu virgulă (,).
Prin urmare valoarea acestor rezistențe este 1,2 Ω, 4,7 Ω și 2,5 Ω.
Legarea rezistentelor:
Serie:
Prin conectarea a două rezistențe în serie valoarea ohmică a lui R1 se adaugă la valoarea lui R2.
De exemplu, dacă R1 are o valoare de 1200 Ω și R2 are o valoare de 1500 Ω, vom vom obține o
rezistență echivalentă Re de următoarea valoare:
Re = R1 + R2 ↔1200 + 1500 = 2700 Ω sau 2,7 kΩ
Paralel:
Prin conectarea a două rezistențe în paralel valoarea ohmică totală va fi mai mică decât valoarea
ohmică a rezistenței mai mici. Deci dacă R1 este 1200 Ω și R2 este 1500 Ω, vom obține o
valoare mai mică de 1200 Ω. Formula pentru a cunoaște valoarea rezistenței echivalente Re care
se obține prin conectarea a două rezistențe în parallel este următoarea:
Re = (R1 x R2): (R1 + R2)
În cazul nostru vom avea o rezistență de: (1200 x 1500): (1200 + 1500) = 666,66 Ω.
Pentru a înțelege diferența dintre o conexiune în serie și o conexiune paralelă priviți exemplele
din figurile 48 și 49.

Fig. 48 - Putem compara două rezistențe conectate în „serie” cu două robinete plasate unul după
altul. În aceste condiții, fluxul de apă de la un robinet se adaugă celui al celuilalt.
Fig. 49 - Putem compara două rezistențe conectate în „paralel” cu două robinete plasate așa cum
se arată în desen. În aceste condiții debitul de apă este determinat de robinetul „cel mai apropiat”,
care are prin urmare cea mai puternică rezistență la apă.
Trimer

Fig. 50 - Simbolul grafic utilizat în schemele electronice pentru orice trimmer sau potențiometru
este identic cu cel al oricărui rezistor cu un plus, o „săgeată”.
Când într-un circuit electronic aveți nevoie de un rezistor capabil să ofere treptat o valoare
ohmică variind de la 0 ohm până la o valoare maximă dată, trebuie să utilizați o componentă
numită trimmer sau rezistor reglabil.
Această componentă este reprezentată în schemele electrice cu același simbol ca un rezistor, la
care adăugăm o săgeată centrală, numită glisor (vezi figura 50).
Când vedeți acest simbol, știți că valoarea ohmică a rezistorului poate varia de la minim la
maxim prin simpla rotire a glisorului său de la un capăt la altul.
Un trimmer de 1000 ohmi poate fi setat la o valoare de 0,5, 1, 2, 3, 10 Ω sau 240,3 Ω, 536,8 Ω,
910,5 Ω, 999,9 Ω, până la atingerea unui maxim de 1.000 Ω.
Cu un trimmer de 47 kΩ, putem obține orice valoare ohmică între 0 și 47 kΩ. Trimmerele
fabricate în general în Japonia, Taiwan, Coreea sau Hong Kong, au un cod foarte simplu: ultima
cifră a acronimului este înlocuită cu un număr care indică câte zerouri trebuie adăugate la
primele două cifre.
1 adauga 0
2 adaugă 00
3 adaugă 000
4 adaugă 0000
5 adaugă 00000
Deci dacă pe corpul trimerului scrie 151, valoarea ohmică exactă este 150 Ω. Dacă se scrie 152,
după numărul 15, trebuie adăugate două zerouri, deci valoarea ohmică exactă este 1500 Ω sau
1,5 kΩ. Dacă se scrie 223, după numărul 22, trebuie adăugate trei zerouri, deci valoarea ohmică
exactă este 22.000 Ω sau 22 kΩ.

Fig. 51 - La aproape toate trimmerele valoarea ohmică este indicată prin 3 cifre. Primele două
sunt semnificative, în timp ce al treilea indică câte „zero” să adăugați la primele două. Dacă pe
corp este scris 100, valoarea trimerului este de 10 Ω. Dacă este marcat 101, valoarea trimmerului
este 100 Ω, dacă este marcat 472, valoarea este 4,7 kΩ.

Fig. 52 - Puteți găsi trimmere de diferite forme și dimensiuni, cu ieșiri dispuse astfel încât să
poată fi montate pe o placă de circuit imprimat vertical sau orizontal.
Potentiometrul
Potențiometrele au aceeași funcție ca și trimmerele. Ele diferă de acestea doar prin cursorul lor
conectat la un ax pe care este posibil să se fixeze un buton (vezi figura 53).
 Fig. 53 – Potentiometrele pot fi simple sau double

Fig. 54 - În această imagine puteți vedea diferitele forme ale potențiometrelor glisante și rotative.
Potențiometrele pot fi de tip „liniar” sau „logaritmic”.
În toate aparatele de radio, amplificatoare sau recordere există potențiometre pentru reglarea
volumului sunetului, precum și a tonurilor înalte și joase. Potențiometrele rotative sau glisante
(vezi figura 54) pot fi liniare sau logaritmice.
Potențiometrele liniare au caracteristica de a-și varia liniar reezistența ohmică, în timp ce
potențiometrele vor găsi 9 kΩ pe o parte și 1 kΩ pe cealaltă (vezi figura 57). Dacă
potențiometrul este rotit cu 3/4 de tură valoarea lui ohmică va fi atunci 3,5 kΩ pe o parte și 6,5
kΩ pe cealalta parte (vezi figura 58).
Potențiometrele logaritmice sunt folosite pentru controlul volumului, astfel încât volumul
sunetului să poată fi mărit logaritmic. Într-adevăr urechea noastră percepe o dublare a volumului
sunetului doar dacă de patru ori puterea sunetului logaritmic va varia într-un mod neliniar.
În toate aparatele de radio, amplificatoare sau recordere există potențiometre pentru reglarea
volumului sunetului precum și a tonurilor înalte și joase. Potențiometrele rotative sau glisante
(vezi figura 54) pot fi liniare sau logaritmice.
Potențiometrele liniare au caracteristica de a-și varia linear rezistența ohmică, în timp ce
potențiometrele logaritmice vor varia neliniar. Dacă butonul unui potențiometru liniar de 10 kΩ
este rotit cu jumătate de tură și măsurați valoarea ohmică dintre pinul central și fiecare dintre
pinii din dreapta și din stânga vom afla că valorile măsurate sunt exact jumătate din valoarea
totală, adică 5 kΩ (vezi figura 56).
Dacă procedăm la fel cu un potențiometru logaritmic de aceeași valoare, vom găsi pe o parte 9
kΩ și pe cealaltă 1 kΩ (vezi figura 57). Dacă potențiometrul este rotit cu 3/4 de tură valoarea lui
ohmică va fi atunci 3,5 kΩ pe o parte și 6,5 kΩ pe cealaltă parte (vezi figura 58).
Potențiometrele logaritmice sunt utilizate pentru controlul volumului astfel încât volumul
sunetului să poată fi mărit logaritmic. Într-adevăr urechea noastră percepe o dublare a volumului
sunetului doar dacă se mareste de patru ori puterea sunetului.

Fig. 55 - Prin rotirea

axului unui potențiometru „liniar” la jumătate rezistența ohmică dintre ieșirea centrală și cele
două ieșiri de la capăt este exact jumătate din valoarea totală. Deci, pentru un potențiometru de
10 kΩ vom măsura între ieșirea centrală și fiecare capăt 5000 Ω.
 Fig. 56 – Dacă rotim axul
unui potențiometru „liniar” de 10 kΩ cu trei sferturi de tură, între ieșirea centrală și cea a lui,
vom avea o valoare de 7.500 Ω și între ieșirea centrală și cea din stânga o valoare de 2.500 Ω.
 Fig. 57 - Prin rotirea
axului unui potențiometru „logaritmic” la jumătate, rezistența ohmică dintre ieșirea centrală și
ambele capete NU este exact jumătate. Prin urmare vom avea 9.000 Ω pe o parte și 1.000 Ω pe
cealaltă.
 Fig. 58 – Dacă rotim axul
unui potențiometru „logaritmic” de 10 kΩ cu trei sferturi de tură, vom citi între ieșirea centrală și
cea din stânga o valoare de 3.500 Ω și între ieșirea centrală și cea a lui din dreapta o valoare de
6.500 Ω.
Fotorezistorul
Fotorezistoarele sunt componente fotosensibile a căror valoare ohmică variază în funcție de
intensitatea luminii pe care o primesc. Un fotorezistor măsurat în întuneric are o valoare de
aproximativ 1 megaohm. Dacă primește puțină lumină, valoarea sa va scădea imediat la
aproximativ 400 kΩ. Dacă intensitatea lumina crește valoarea acesteia va scădea spre 80 kΩ.
Dacă primește lumină puternică rezistența sa va scădea la câteva zeci de ohmi (vezi figura 60).
Fotorezistentele sunt folosite pentru realizarea automatizarilor capabile sa functioneze in
prezenta unei surse de lumina. Luați exemplul multor lifturi. Într-unul dintre stâlpii ușii se află
un fotorezistor și în stâlpul opus pe aceeași axă este poziționat un bec astfel încât să ilumineze
partea sensibilă a acestui fotorezistor. Când un om urcă în lift corpul lui întrerupe fascicul de
lumină care lovește fotorezistorul împiedicând astfel funcționarea comenzii de închidere a ușii.
Fără să cunoști principiul pe care tocmai l-am descris cu siguranță ai pus deja mâna pe acest
fotorezistor pentru a ține ușa liftului deschisă pentru a aștepta un întârziat! În mod similar pentru
a aprinde becurile unei lampi stradale când se lasă noaptea se folosește un fotorezistor conectat la
un circuit care controlează un releu.
Nota: Nu încercați să conectați direct un fotorezistor și un bec în serie sperând că acesta se va
aprinde prin iluminarea fotorezistorului cu o lumină puternică. Fotorezistorul nu este capabil să
suporte curentul necesar pentru alimentarea filamentului becului și rezultatul va fi dezastruos! În
lecțiile următoare vă vom învăța cum să realizați un circuit capabil să aprindă un bec atunci când
intensitatea luminii se modifică fără riscul de a transforma totul în căldură și lumină!

Fig. 59 – Fotorezistentele poat avea o formă a

corpului
dreptunghiulară sau circulară.

Fig. 60 - Dacă măsurăm rezistența unui fotorezistor plasat în întuneric vom găsi o valoare de
aproximativ 1 MΩ. Dacă corpul ei primește puțină lumină rezistența ei va scădea la aproximativ
80 kΩ și dacă primește și mai multă lumină rezistența ei va scădea sub 100 Ω.
Exercitiul 2:
Chiar dacă exercițiile pe care ți le vom propune în timpul lecțiilor noastre ți se pot părea
elementare îți vor fi foarte utile pentru că te vor ajuta să memorezi concepte teoretice de obicei
greu de reținut. Cu acest exercițiu puteți vedea cum este posibil să reduceți fluxul de electroni
folosind un rezistor și prin urmare cum să reduceți valoarea unei tensiuni. Într-un magazin care
vinde echipamente electrice sau mai simplu în supermarketul tău obișnuit cumpără o baterie de
4,5 volți și un bec de aceeași tensiune sau unul dintre acele becuri de 6 volți folosite la farurile de
biciclete. Începeți prin a conecta becul direct la bornele bateriei și observați lumina pe care o
emite. Acum, dacă conectați un singur rezistor de 10 Ω 1 watt în serie cu becul (vezi figura 61),
puteți vedea imediat cum este redusă luminozitatea acestuia. Într-adevăr această rezistență prin
încetinirea fluxului de electroni a redus valoarea tensiunii care alimentează becul. Dacă conectați
în paralel la prima rezistență o a doua rezistență de 10 Ω 1 watt (vezi figura 62) luminozitatea
crește deoarece ați dublat fluxul de electroni.
Într-adevăr două rezistențe de 10 ohmi conectate în paralel dau o valoare totală de:
R total = (R1 x R2): (R1 + R2)
(10 x 10): (10 + 10) = 5 Ω
Dacă conectați aceste două rezistențe în serie (vezi figura 63) veți obține o luminozitate mai mică
față de situația anterioară, deoarece ați dublat valoarea ohmică a rezistenței reducând astfel fluxul
de electroni.
Într-adevăr două rezistențe de 10 Ω conectate în serie dau o valoare totala de:
R total = R1 + R2
10 + 10 = 20 Ω
Dubland valoarea ohmica ati redus la jumatate fluxul de electroni si prin urmare ati redus
tensiunea la capetele becului.
 Fig. 61 - Să conectăm un bec direct la ieșirile unei
baterii. Apoi conectați în serie cu becul un rezistor de 10 Ω 1 watt. Vom vedea că luminozitatea
scade pe măsură ce rezistența reduce fluxul de electroni.
 Fig. 62 - Dacă conectăm două rezistențe de 10 Ω în
paralel vom vedea că luminozitatea becului crește deoarece am dublat fluxul de electroni față de
experimentul anterior.
 Fig. 63 - Dacă conectăm două rezistențe de 10 ohmi în
serie vom observa o scădere semnificativă a luminozității becului deoarece am redus fluxul de
electroni la jumătate față de primul experiment.
Simboluri grafice
În paginile următoare veți găsi majoritatea simbolurilor grafice folosite în schemele electronice
cu câteva abateri. Abrevierile sunt date doar pentru referință orientativ și poate varia de la o
schema sau producător la altul.
TRANZISTOR FET
Rolul efectiv al rezistoarelor într-un circuit
Rezistoarele au multe utilizări în circuitele electrice și electronice. Mai jos sunt enumerate
câteva dintre cele mai des utilizate configurații; majoritatea aplicațiilor necesită mai multe
rezistențe în configurații seriale sau paralele:
Divizoare de tensiune. Două sau mai multe rezistențe în serie vor oferi tensiune la punctul lor
de joncțiune proporțională cu raportul dintre valorile lor. Această funcționalitate este utilizată
pe scară largă în circuitele în care este necesară generarea unor tensiuni intermediare.
Rezistoare de polarizare. Pentru tranzistoare, dar și pentru alte dispozitive electronice, trebuie
stabilite puncte de funcționare conform caracteristicilor lor de operare AC și DC, având
stabilite, de exemplu, valorile de amplificare pentru tranzistoare. Acest lucru se poate realiza
prin utilizarea mai multor rezistențe și poartă numele de polarizare.
Amplificare și reacție pentru amplificatoarele operaționale. Majoritatea circuitelor cu
amplificatoare operaționale trebuie să aibă stabilite funcționalitățile de amplificare și
reacție (feedback) prin utilizarea unor componente externe cipului amplificatorului;
componentele primare necesare și cel mai adesea utilizate sunt rezistoarele.
Limitare de curent. Rezistoarele pot fi utilizate pentru a limita curentul ce străbate un circuit.
Aceasta este o funcție de siguranță utilă în multe circuite, de exemplu limitând curentul printr-
un LED pentru a-i gestiona luminozitatea.
Potrivire de impedanță. Pentru a maximiza transmisia de putere la frecvențe înalte, impedanța
capetelor de recepție și transmisie ale unui circuit trebuie să fie aceeași. Rezistoarele pot
îndeplini cel puțin o parte din această cerință.
Măsurarea curentului. În cazul multor circuite electronice este nevoie să se cunoască curenții
ce le străbat, iar acest lucru este mult mai ușor prin măsurarea unei căderi de tensiune.
Inserarea unui rezistor în circuit pentru a „dezvolta” o cădere de tensiune – amintiți-vă legea
lui Ohm – este o tehnică uzuală pentru măsurarea curentului.
Rezistențe de ‘pull-up’, ‚pull-down’ pentru magistrale de date și de adrese. Rezistențele de
‚pull-up’ sau ‚pull-down’ sunt, de fapt, rezistoare simple care ajută la definirea stării intrării
atunci când nu este conectat un semnal sursă. Această funcționalitate ajută la reducerea
problemelor de zgomot pe magistralele computerizate de mare viteză.
Tipuri de rezistoare
Există multe tipuri diferite de rezistoare și pot fi fabricate din diverse materiale, toate având
propriile avantaje și dezavantaje. Înainte de a analiza materialele, merită să luați în considerare
diferitele configurații disponibile.
Rezistoare de valoare fixă
Acestea reprezintă tipul predominant de configurație de rezistor și, după cum sugerează și
numele, au o valoare fixă a rezistenței. Este posibil să cumpărați un rezistor de orice valoare
ohmică de care aveți nevoie, cu toate acestea, în marea majoritate a cazurilor, este posibil să
„ajustați” circuitul pentru a modifica valoarea necesară. Din acest motiv, toți producătorii vor
furniza familii de rezistoare.

Deci, de exemplu, o familie uzuală este familia E24. Acesta are 24 de valori între 100Ω și
1000Ω sau între 10KΩ și 100KΩ. Valorile din interval sunt alese astfel încât, atunci când luați
în considerare toleranțele pentru fiecare valoare, aveți acoperire peste cele mai multe valori
posibile. Numărul de valori dintr-o familie depinde de precizia și toleranța necesară, astfel încât
familia E192 are mult mai multe valori din care să se aleagă, cu toleranțe de până la 0,1%.
Acest lucru, desigur, poate crește costul rezistoarelor.
Rezistoare variabile
În practică sunt întâlnite mai multe categorii de rezistoare variabile: potențiometre, trimmere și
reostate. Acestea sunt dispozitive a căror valoare poate fi modificată prin rotirea unui arbore /
buton sau cu ajutorul unei șurubelnițe pentru stabilirea unei poziții.

Un rezistor variabil este o componentă cu trei terminale. Dispozitivele vin sub forma unui
contact mobil care rulează de-a lungul unei piste rezistive sau, în cazul dispozitivelor cu mai
multe ture, un fir înfășurat strâns. Deși sunt utile pentru reglarea valorilor rezistenței într-un
circuit, potențiometrele pot fi predispuse la mișcarea părții mobile din cauza vibrațiilor și, prin
urmare, pot fi problematice dacă sunt alese greșit.

Rețele de rezistoare
Se întâmplă adesea cazuri în care sunt necesare mai multe rezistențe de aceeași valoare, în
aplicațiile de tip ‘pull-up’ magistrală de date, de exemplu. Pentru aceste aplicații, este posibil să
achiziționați pachete de rezistoare, fie ca pachete SIL (Single InLine) sau DIL (Dual InLine).
Ele pot veni ca rezistoare multiple neconectate sau cu un pin din fiecare rezistor conectat la un
singur contact de pe pachet. Deși această soluție poate fi mai costisitoare față de soluția bazată
pe rezistoare individuale, costurile de montare sunt desigur mai mici, deoarece este necesară o
singură inserție. Această considerație a condus și la disponibilitatea rezistoarelor duble într-o
singură capsulă pentru aplicații potențiale de divizoare de tensiune

O rețea de rezistențe se referă la un număr de rezistențe configurate într-un model dat.(SIL /

DIL) Cel mai adesea, aceste rețele folosesc rezistențe conectate cap la cap adica serie. Cu toate
acestea, există o serie de modele în care rezistențele sunt conectate în secvențe paralele sau
serie-paralele(R-2R). În toate cazurile, rezistențele din aceste rețele acționează ca divizoare de
tensiune, care împart tensiunea aplicată circuitului în valori mai mici. Practic, rețelele de
rezistențe sunt folosite pentru a furniza tensiuni de alimentare fracționate sau pentru a efectua
funcții de conversie digital-analogic și analog-digital.
Pur și simplu, un rezistor dintr-o retea de rezistente va scădea cu un procent tensiunea retelei.
Acest procent este egal cu valoarea rezistorului în ohmi din rezistența totală a retelei de
rezistente. De exemplu, un rezistor de 10 ohmi va scădea cu 10% tensiunea din reteaua de
rezistente, retea care are o rezistență de 100 ohmi.
Dacă o rețea de rezistoare are cinci rezistențe de 1 ohm, plasate în serie și este conectată la o
sursă de alimentare de 5 volți, fiecare dintre cele cinci rezistențe ar scădea cu o cincime din cei
5 volți sau 1 volt fiecare rezistententa de 1 ohm. O rețea de rezistențe în acest fel, poate furniza
tensiuni de alimentare fracționate altor circuite. Deoarece căderea de tensiune pe oricare
rezistor este egală cu valoarea acelui rezistor în ohmi, în comparație cu rezistența întregii
retele, practic orice tensiune dorită care este mai mică decât tensiunea aplicată este posibilă
într-o rețea de rezistoare.
De exemplu, dacă patru rezistențe ar fi conectate în serie, trei avand valoarea 1 ohm și a patra
rezistenta cu valoarea de 2 ohmi, rezistența totală a circuitului ar fi de 5 ohmi. În timp ce cele
trei rezistențe de 1 ohm vor scădea cu 1 volți fiecare, rezistența de 2 ohmi va scădea cu 2 volți.
Conectarea unui circuit la acel punct din rețeaua de rezistențe va oferi o sursă de alimentare de
2 volți.
Există și alte utilizări pentru rețelele de rezistențe. Dacă în loc să folosiți punctele dintre
rezistențele din rețea pentru a furniza tensiuni diferite, toate sunt folosite pentru a furniza
aceeași tensiune, rețeaua poate fi folosită pentru a converti semnale analogice în informații
digitale. Acest lucru se realizează prin conectarea unei porți digitale la fiecare dintre punctele
de tensiune din rețea. Când se aplică un semnal analogic, împărțirea tensiunii va da o serie de
tensiuni înalte sau joase crescătoare, în funcție de semnalul de intrare, pe care porțile digitale îl
citesc ca fiind pornit sau oprit. Porțile vor trimite apoi acele informații către alte circuite ca unu
sau zero, transformând semnalul analogic în informații digitale.
Rezistoarele pot fi, de asemenea, configurate într-o manieră serie-paralelă, numită o rețea R-
2R. În această configurație, porțile digitale injectează tensiune înaltă sau joasă reprezentând
unu și zero în punctele dintre rezistențele din rețea. Acest lucru face ca scăderea totală de
tensiune între rezistențele din rețea să varieze proporțional cu intrarea totală, în loc să
pornească și să se oprească pur și simplu cu intrările digitale individuale. Ieșirile din acest tip
de rețele sunt semnale analogice care variază constant, create de la intrările digitale.
Rețelele de rezistențe sunt foarte utilizate în electronică. Deși sunt utilizate pentru conversia
digital-analogic și analog-digital, ele sunt mai frecvent utilizate ca simple divizoare de tensiune
pentru funcțiile de putere. În acest fel, rețelele de rezistențe ajută la furnizarea de tensiuni
diferite, după cum este necesar, la mai multe circuite diferite în diferite dispozitive.
TIPURI DE CIRCUITE PENTRU RETELE DE REZISTENTE

Schematic A – Retea de rezistente individuale. Rezistoare multiple

neconectate(SA=ISOLATED)
Schematic B – Retea de rezistente cu o conexiune comuna. Are si avantajul de a efectua mai
putine lipituri pe placa.(COMMON = SB)
(SERIES = SC)

Retea de rezistente legate in paralel

Retea rezistente conexiune in stea