Curentul electric continuu

Subteme:
 Rezistivitatea;
 Dependenta rezistivitatii electrice de temperatura;
 Conductivitatea electrica;
 Legile lui Ohm si Joule;
 Nod,ramura si ochi de retea;
 Regulile lui Kirchhoff;
 Conexiunea in serie si paralel a rezistoarelor.
 1. Rezistivitatea curentului electric si dependenta
sa de temperatura
Rezistivitatea se referă la capacitatea unui material de a se opune fluxului de curent electric prin el.
Este o proprietate fundamentală a oricărui material care este folosit pentru a conduce electricitatea.
Caracteristicile fizice ale unui material joacă un rol semnificativ în determinarea rezistivității acestuia.
Rezistivitatea curentului electric este măsurată prin unitatea de ohmi pe metru (Ω/m).

Rezistivitatea unui material este afectată de structura sa atomică, temperatură și impurități. În

general, materialele cu rezistivitate mare tind să fie conductoare slabe de electricitate, în timp ce
materialele cu rezistivitate scăzută sunt conductoare bune.

De exemplu, metalele precum cuprul și argintul au rezistivitate scăzută, ceea ce le face conductoare
excelente de electricitate. Pe de altă parte, nemetalele precum cauciucul și lemnul au rezistivitate
ridicată, ceea ce le face conductoare slabe de electricitate. Semiconductorii precum siliciul și
germaniul au rezistivitate între metale și nemetale.

Rezistivitatea unui material este, de asemenea, afectată de temperatură. În general, rezistivitatea

metalelor crește odată cu temperatura, în timp ce rezistivitatea semiconductorilor scade odată cu
temperatura.

Impuritățile dintr-un material îi pot afecta și rezistivitatea. De exemplu, adăugarea de impurități la

un semiconductor poate crește conductivitatea acestuia, care este utilizată în procesul de dopaj în
dispozitivele electronice.

Rezistivitatea unui material poate fi calculată folosind următoarea formulă:

ρ = RA/L

Unde ρ este rezistivitatea materialului în Ω/m, R este rezistența materialului în Ω, A este aria
secțiunii transversale a materialului în m² și L este lungimea materialului în m.
În concluzie, rezistivitatea curentului electric este o proprietate fundamentală a materialelor care
este utilizată în proiectarea și construcția sistemelor electrice. Rezistivitatea unui material este
afectată de structura sa atomică, temperatură și impurități. Înțelegerea rezistivității este esențială
pentru a ne asigura că sistemele electrice funcționează eficient.

Dependența rezistivității electrice de temperatură variază în funcție de material.

La metale, pe măsură ce temperatura crește, crește și rezistența. Acest lucru se datorează faptului că,
pe măsură ce temperatura crește, mișcarea atomilor și electronilor crește și ea, ceea ce duce la mai
multe ciocniri și obstacole în calea fluxului de electroni.

Pe de altă parte, la semiconductori și izolatori, rezistența scade pe măsură ce temperatura crește. Acest
lucru se datorează faptului că atunci când electronilor li se oferă suficientă energie, ei sunt excitați din
banda de valență în banda de conducție, permițând mai multă mișcare și fluxul mai ușor al
electronilor, reducând astfel rezistența.

Relația dintre rezistivitate electrică și temperatură poate fi descrisă prin următoarea ecuație:

ρ = ρ0[1 + α(T-T0)]

unde ρ este rezistivitatea la temperatura T, ρ0 este rezistivitatea la o temperatură de referință T0 și α

este coeficientul de temperatură al rezistivității. Coeficientul de temperatură al rezistivității variază
pentru diferite materiale și este o măsură a cât de mult se modifică rezistivitatea cu temperatura.

În general, dependența rezistivității electrice de temperatură este o caracteristică importantă a

materialelor și este adesea folosită în diverse aplicații, cum ar fi senzorii de temperatură și termistorii.

La temperaturi foarte scăzute, aproape de zero absolut (-273 °C), rezistența multor metale
scade brusc la zero. Acest fenomen a fost numit supraconductivitate. Metalul intră într-o
stare supraconductivă.

2. Conductivitatea electrica

Conductivitatea electrică este o măsură a capacității unui material de a conduce un curent electric și a
intensității acestui curent. Conductivitatea electrică se mai numește și conductivitate specifică și este o
proprietate intrinsecă a unui material. Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera
grecească sigma), iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m−1). Mărimea inversă conductivității
este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească ro) și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).

Formula pentru conductivitatea specifică este de forma:

 Conductivitatea electrică a unui conductor metalic crește treptat pe măsură ce temperatura scade. Sub
temperatura critică, rezistența în supraconductori scade la zero, astfel încât un curent electric poate trece
printr-o buclă de sârmă supraconductoare fără a fi nevoie de energie electrică.

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ CONDUCTIVITATEA ELECTRICĂ:

Temperatura: Schimbarea temperaturii argintului sau a oricărui alt conductor îi modifică
conductivitatea. În general, creșterea temperaturii determină excitarea termică a atomilor și reduce
conductivitatea, crescând în același timp rezistivitatea. Relația este liniară, dar se întrerupe la
temperaturi scăzute.
Impurități: Adăugarea unei impurități la un conductor reduce conductivitatea acestuia. Argintul
oxidat nu este un conductor la fel de bun ca argintul mat. Impuritățile împiedică fluxul de electroni.
Structura și fazele cristaline: În cazul în care în material sunt prezente diferite faze, conductivitatea la
limita de fază va fi ușor mai lentă și poate fi diferită de la o structură la alta. Modul în care a fost
prelucrat materialul poate afecta modul în care acesta conduce electricitatea.
Câmpuri electromagnetice: Conductoarele își produc propriile câmpuri electromagnetice atunci
când sunt traversate de un curent electric, câmpul magnetic fiind perpendicular pe câmpul electric.
Câmpurile electromagnetice externe pot crea magnetorezistență, care poate încetini fluxul de curent.
Frecvența: Numărul de cicluri de oscilație efectuate de un curent electric alternativ pe secundă
reprezintă frecvența acestuia (calculată în Hertz). Deasupra unui anumit nivel, frecvența ridicată poate
face ca curentul să circule în jurul conductorului și nu prin el (efect de piele). Deoarece nu există
oscilații și, prin urmare, nu există frecvență, efectul de piele nu apare în cazul curentului continuu.

3. Legile lui Ohm si Joule

Legea lui Ohm și legea lui Joule sunt două legi fundamentale ale fizicii care sunt aplicate în mod
obișnuit în studiul circuitelor electrice. În timp ce legea lui Ohm se referă la relația dintre tensiunea,
curentul și rezistența unui circuit, legea lui Joule exprimă relația dintre puterea, curentul și rezistența
unui circuit.

Legea lui Ohm spune că curentul care trece printr-un conductor între două puncte este direct
proporțional cu tensiunea în cele două puncte și invers proporțional cu rezistența dintre ele. Din
punct de vedere matematic, legea lui Ohm poate fi exprimată astfel:

I = U/R

I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;

U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;

R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.

Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea
curentului va crește proportional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui
Ohm se numește rezistor ohmic.

Instrumentul pentru măsurarea rezistențelor electrice este ohmmetrul. Rezistența se poate măsura și
indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre mărimile acestora.
Ecuația legii lui Ohm într-un circuit:

I = E/(R+r)

unde:

 I - intensitatea curentului, măsurată în amperi (A);

 U - tensiunea aplicată, măsurată în volți (V);
 E - tensiunea electromotoare, măsurată în volți (V);
 R - rezistența circuitului, măsurată în ohmi (Ω);
 r - rezistența internă a sursei, măsurată în ohmi (Ω);

Legea lui Joule

Legea lui Joule, cunoscută și sub denumirea de efect de încălzire Joule, afirmă că puterea disipată
sub formă de căldură de un rezistor este proporțională cu pătratul curentului care trece prin acesta
și direct proporțională cu rezistența rezistorului. Din punct de vedere matematic, legea lui Joule
poate fi exprimată astfel:

Căldura disipată (Q) de o porțiune de circuit cu rezistența electrică R este direct proporțională cu
pătratul intensității curentului ( I2 ) care parcurge acea porțiune, cu rezistența ei ( R ) și cu durata
trecerii curentului ( Δt ).

4. Regulile lui Kirchhoff. Nod , ramura si ochi de

retea
Un circuit electric este compus din elementele următoare: Ramuri: o ramură (sau latură) este o linie
care reprezintă un element conductor între două noduri. Noduri: un nod este locul unde se întâlnesc
cel puțin 3 ramuri. Ochi: un ochi este o linie poligonală închisă formată din 3 sau mai multe ramuri.

Un exemplu simplu de ramură și nod este un bec și un întrerupător. Becul este sarcina care consumă
curent electric, iar întrerupătorul este dispozitivul care controlează fluxul de curent electric către
bec. În acest caz, becul și întrerupătorul sunt cele două ramuri, iar punctul în care sunt conectate
este nodul.
O plasă este o cale închisă într-un circuit. Un circuit poate avea mai multe ochiuri. Într-un circuit, o
plasă se formează atunci când o cale pornește de la un nod, călătorește printr-un set de ramuri și se
întoarce la același nod. Fiecare plasă dintr-un circuit poate fi analizată separat folosind legea
tensiunii lui Kirchhoff (KVL) și legea curentului lui Kirchhoff (KCL). Analiza rețelelor permite
determinarea tensiunii, curentului și puterii în diferite părți ale unui circuit.

Regulile lui Kirchhoff, cunoscute și sub numele de legile lui Kirchhoff , sunt un set de principii
fundamentale care sunt utilizate pe scară largă în inginerie electrică și fizică pentru a analiza și
rezolva circuite electrice complexe. Ele poartă numele după fizicianul german Gustav Kirchhoff, care
le-a introdus la mijlocul secolului al XIX-lea.

Prima lege a lui Kirchhoff (sau „legea nodurilor”) este o expresie a conservării sarcinii electrice.
Conform acestei legi, suma intensităților curenților care intră într-un nod de rețea este egală cu suma
intensităților curenților care ies din acest nod.

În acest exemplu, i1 + i4 = i2 + i3

A doua lege a lui Kirchhoff (sau „legea tensiunilor”) afirmă că suma algebrică a tensiunilor de-a
lungul oricărui ochi de circuit este nulă:

Aici, v1 + v2 + v3 - v4 = 0

Legea tensiunii lui Kirchhoff afirmă că suma tensiunilor din jurul oricărei bucle închise dintr-un circuit
trebuie să fie egală cu zero. Această lege se bazează pe principiul conservării energiei, care prevede
că energia nu poate fi creată sau distrusă, ci doar transferată.

Această regulă se aplică atât circuitelor paralele cât și seriei.

5. Conexiunea in serie si paralel a rezistoarelor

Conexiunea în serie a rezistoarelor:
Într-o conexiune în serie, rezistențele sunt conectate cap la cap, astfel încât curentul să curgă pe o
singură cale prin fiecare rezistor. Rezistența unei conexiuni în serie este egală cu suma rezistențelor
tuturor rezistențelor individuale. Aceasta înseamnă că într-o conexiune în serie, rezistența totală
crește pe măsură ce crește numărul de rezistențe.

Conexiunea paralelă a rezistențelor:

Într-o conexiune paralelă, rezistențele sunt conectate într-un mod care permite curentului să curgă
independent prin fiecare rezistor. Tensiunea pe fiecare rezistor într-o conexiune paralelă este
aceeași. Cu toate acestea, rezistența totală a unei conexiuni paralele este mai mică decât rezistența
fiecărui rezistor individual. Formula de calcul a rezistenței totale a rezistențelor în paralel este:

Rezistența totală = (R1 x R2) / (R1 + R2)

Conexiunile paralele sunt utilizate în mod obișnuit în circuitele care necesită sarcini de putere mare.

Conectarea rezistoarelor: a) în serie; b) în paralel;

c) mixta.

Curentul continuu (DC) este utilizat într-o varietate de aplicații, inclusiv:

1. Electronică: Puterea dc este utilizată în mod obișnuit în dispozitive electronice, cum ar fi

smartphone-uri, laptopuri și alte dispozitive electronice portabile. Baterii și adaptoare de alimentare
care furnizează curent continuu acestor dispozitive.

2. Energie regenerabilă: Panourile solare și turbinele eoliene generează energie în curent continuu,
care este transformată în curent alternativ folosind invertoare, ceea ce o face potrivită pentru uz
casnic și de afaceri.

3. Transport: Vehiculele electrice folosesc motoare de curent continuu pentru a muta vehiculul.
Bateria furnizează curent continuu, care este controlată cu un invertor pentru a regla viteza și
puterea motorului.

Problema rezolvata:
1. Pe un bec de lanternă este scris 0,2 A și 6,3 V. Se leagă becul la o baterie de 9 V
(becul este în condiții normale de funcționare). Determină:
a) Rezistența electrică a filamentului becului.
b) Sarcina electrică ce trece prin filamentul becului timp de o oră.
c) Tensiunea internă a bateriei.
d) Rezistența internă a bateriei.
e) Intensitatea curentului de scurtcircuit.
Rezolvare:
Notăm datele problemei:
I = 0,2 A
U = 6,3 V
E=9V
t = 1h = 3600 s
Calculăm necunoscutele: