Clasificarea materialelor. Conductoare, izolatoare.

Conductivitatea electrică (σ) [S/m] (conductibilitatea electrică specifică) este mărimea fizică ce
caracterizează capacitatea unui mediu/material de a permite transportul curentului electric atunci
când exista o diferență de potențial (altfel spus, capacitatea de a permite mișcarea sarcinilor
electrice aflate sub acțiunea unui câmp electric). Putem privi conductivitatea electrica ca raportul
dintre densitatea curentului electric și câmpul electric. Ca și unitate de măsură vom ajunge la (A/m²)
/(V/m) = [A/(V·m)] = [S/m].
(A/m²) reprezintă densitatea de curent, si (V/m) reprezintă câmpul electric.

Rezistivitatea electrica (ρ) este inversul conductivității electrice și reprezintă capacitatea unui
mediu/material de a se opune trecerii curentului electric. [Ω·m]
1
𝜎=
𝜌
Conductivitatea electrică si rezistivitatea electrică, menționate mai sus, sunt mărimi specifice (per
unitatea de lungime – metru). Pentru a afla aceste mărimi raportate la diferite dimensiuni (secțiuni),
vom utiliza rezistența electrică (R) si conductanța electrică (G).

Rezistența electrică, știm cu toții, se măsoară în ohm și poate fi calculată, dacă cunoaștem
rezistivitatea electrică și dimensiunile materialului/conductorului nostru.

𝑙
𝑅=𝜌
𝐴
conductanța este inversul rezistenței electrice,

1 𝐼
𝐺= =
𝑅 𝑈
I – curentul electric, U – diferența de potențial

𝐴
[𝑆] = [−1 ] = [ ]
𝑉
Ω este ohm, A este amper și V este volt

Bun, ne-am amintit noțiunile elementare, urmează clasificarea materialelor.

De menționat faptul ca
atunci când se discuta despre materiale bune conductoare, în general se discuta despre
conductivitatea acestora si atunci cand auzim despre materiale izolatoare, vorbim despre
rezistivitatea acestuia.
De ce se procedează astfel ? Astfel încât o valoare mai mare sa ne arate un material mai bun în
funcție de interesul nostru (izolator sau conductor).
Un foarte bun conductor din punct de vedere electric este argintul, urmat de cupru, aur si aluminiu.

Observăm faptul ca diferența intre cupru si aluminiu este semnificativă, cuprul având o
conductivitate de aproape 2 ori mai mare decât aluminiul. Din punct de vedere economic, cupru
este de aproximativ 3 ori mai scump. Aurul si argintul sunt destul de rar utilizate in domeniul
electricității, mai ales in cel transportului de energie electrica. Cel mai bun conductor din punct de
vedere electric, studiat recent, este grafenul, având o conductivitate 1.00×108 S/m.
Unul dintre cele mai bune izolatoare este aerul, având o conductivitate de ordinul 10−14 S/m,
rezistivitate 1014 Ω·m.

Un foarte bun izolator electric este PET (Polietilenă tereftalat⁠) ajungând la o rezistivitate 1021 Ω·m.

Între cele două categorii menționate, conductoare si izolatoare, există si semiconductoarele cu o

conductivitate situată intre materialele izolatoare si cele conductoare, printre acestea amintim
germaniu, siliciu, apa sărată.

Concluzii:

1. Prin orice material poate circula curentul electric supus unei diferențe de potențial, chiar și prin
aer sau sticlă, doar ca acest curent are o intensitate extrem de mică comparativ cu materialele
conductoare.

2. Aerul poate fi în multe situații cel mai ieftin izolator din punct de vedere electric.

3. A nu se face confuzie intre rezistența (rezistivitatea) electrică si rigiditatea dielectrică a unui

material.
- rezistivitatea este proprietatea de a nu permite trecerea curentului electric.
- rigiditatea dielectrică, este valoarea maximă a intensității câmpului electric [kV/cm] la care poate
fi supus un material fără a fi străpuns – de către un arc electric.