Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu

Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Modelul Sommerfeld al electronilor cvasiliberi în metale

Aplicaţii în electronica vidului

Din primii ani ai secolului XXI s-a revenit asupra studiului dispozitivelor electronice cu vid, în scopul
îmbunătățirii performanțelor acestora în ceea ce priveşte viteza de transmitere a informației, domeniul de
putere, rezistența crescută la factorii de mediu (cum ar fi radiațiile puternice şi temperaturile extreme). Se
remarcă faptul că unul dintre subiectele de top în cercetarea fundamentală cât şi în inginerie este cel referitor
la nanoelectronica vidului, [1], [2]. În acest context, la finalul capitolului se propune studenţilor o aplicaţie
practică prin care se va pune în evidenţă fenomenul de emisie termoelectronică în vid. Se vor studia
funcționarea şi caracteristicile volt-amperice ale unei diode cu vid, insistând asupra interpretării fenomenului
din punct de vedere al fizicii cuantice. Din caracteristicile volt-amperice se vor determina sarcina specifică a
electronului şi masa sa, [18], [19].
Tema pusă în discuţie oferă prilejul înțelegerii şi fixării unor noțiuni noi, utile studenților în abordarea
subiectelor de actualitate din domeniul fizicii şi al tehnologiilor avansate. Dintre aceste noțiuni, amintim:
ecuația lui Schrödinger, groapa de potențial, nivelul Fermi, principiul lui Pauli, modelul cuantic al lui
Sommerfeld, efectul Schottky, emisia electronică de câmp, noţiuni de nanoelectronica vidului, [18], [19].
Cu acest prilej, se propune şi o recapitulare a cunoştințelor din capitolul de “Electricitate” parcurs în liceu,
cu referire la: sarcina electrică, curentul electric de conducție, rezistenţa electrică, rezistivitatea şi
conductivitatea electrică, tensiunea electrică, intensitatea câmpului electric, caracteristica volt-amperică.
Se va insista şi asupra unor aplicații recente, cum ar fi: tranzistorii cu canale vidate de dimensiuni
nanometrice (nano-vacuum-channel transistors) [3], [4], dispozitive microelectronice cu straturi nanometrice
de diamant [5], [18], [19].

Contextul teoretic. Despre metale în general

Metalele sunt substanțe în stare lichidă şi solidă, care prezintă o serie de proprietăți specifice, dintre care
enumerăm: conductibilitate electrică ridicată, coeficient de temperatură al rezistivității pozitiv, conductibilitate
termică, proprietatea de a emite electroni, luciu metalic, maleabilitate, plasticitate, ductibilitate, proprietăți
optice, magnetice, galvanomagnetice etc. [6], [18], [19].
Trebuie să menționăm faptul că o delimitare precisă între metale şi nemetale, pe baza tuturor proprietăților
enumerate anterior, este destul de anevoios de făcut. De asemenea, o astfel de clasificare trebuie să țină cont şi
de condițiile exterioare, cum ar fi: temperatură, prezența unor câmpuri electrice şi magnetice. Justificarea
ultimei afirmații este aceea că la anumite valori ale parametrilor externi o substanță poate fi metal, iar la alte
valori ale parametrilor externi poate să devină un nemetal şi invers. De exemplu, staniul alb este metal, în timp
ce staniul cenuşiu este nemetal, [18], [19].

1
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Atunci când se vorbeşte de o clasificare a corpurilor solide în metale şi nemetale (semiconductori şi

izolatori), cea mai importantă dintre proprietățile menționate este cea referitoare la conductibilitatea electrică
(capacitatea de a transmite curentul electric de conducţie). S-a convenit ca această clasificare să țină cont de
conductibilitatea electrică la temperaturi experimentale foarte scăzute, apropiate de zero absolut ( T = 0 K ).
Astfel, metalele se caracterizează prin proprietatea că la temperatura de zero absolut prezintă un
număr destul de mare de electroni cvasiliberi, numiți şi electroni de conducție, care determină valori
mari ale conductivității electrice ( σ ).
Proprietatea corpurilor de a permite trecerea curentului electric de conducţie se numeşte
conductibilitate electrică. O mărime care evaluează cantitativ comportarea se numeşte conductivitate
electrică şi se notează cu litera grecească sigma, σ .
Pentru metalele uzuale, valoarea conductivității electrice la temperaturi apropiate de temperatura
camerei (în multe dintre referinţele bibliografice T = 300 K ) îndeplineşte inegalitatea

σ ≥ 106 Ω −1 ⋅ m −1 = S ⋅ m −1 (1)

unde S = Ω −1 se numeşte siemens şi reprezintă unitatea de măsură în SI a conductanței electrice, [6], [18],

[19]. O exemplificare a valorilor conductivităţii electrice la temperatura t = 20° C este următoarea:

- Ag (argint), σ = 63 ⋅ 106 S ⋅ m −1

- Cu (cupru), σ = 59.6 ⋅ 106 S ⋅ m −1

- Fe (fier), σ = 10 ⋅ 106 S ⋅ m −1 .

Conductanța electrică se notează cu G şi este o mărime ce exprimă uşurința cu care un eşantion

de material permite trecerea unui curent electric de conducție. Conductanța electrică este egală cu
inversul rezistenței electrice
1
G= (2)
R
Inversul mărimii σ poartă numele de rezistivitate electrică, se notează cu litera grecească ro, ρ şi
din relația (1), pentru metalele uzuale, rezultă
1
ρ= ≤ 10−6 Ω ⋅ m . (3)
σ
În explicațiile anterioare s-a făcut apel la noțiunea de curent electric. Aici este vorba numai de
curentul electric de conducție care reprezintă fenomenul de mişcare dirijată a sarcinilor electrice
cvasilibere (aproape libere) prin substanță (electronii în cazul metalelor). Cu alte ocazii, vom afla şi
despre curentul electric de convecție şi curentul electric de deplasare.
Trebuie reţinut faptul că σ şi ρ sunt mărimi specifice substanţei, pe când G şi R caracterizează un
eşantion de material şi depind atât de natura substanţei, cât şi de dimensiunile eşantionului. Valori ridicate ale
mărimilor σ şi G implică o conductibilitate electrică performantă şi bineînţeles valori mici ale mărimilor
ρ şi R .

2
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Din categoria metalelor fac parte 3/4 din elementele chimice ale tabelului periodic (metale pure), dar
şi un număr extrem de mare de aliaje. Un caz interesant este cel al carbonului, element din grupa a-IV-a a
tabelului periodic, care sub formă de diamant este dielectric (izolator), sub formă de grafit este un semimetal,
iar la scară nanometrică (1 nanometru = 1nm = 10−9 m ), sub formă de grafen, are o conductivitate electrică ce
variază într-un domeniu destul de larg (în funcție de dopajul chimic şi de câmpul electric exterior), putând să
ajungă la valori foarte mari ale acesteia, [7], [18], [19].

Noțiuni de fizică cuantică. Ecuația lui Schrödinger

În fenomenele de conducție electrică şi în cele de emisie de electroni este esențială modelarea
comportamentului electronilor liberi din metal, care, în mod riguros, sunt de fapt electroni cvasiliberi
(aproape liberi, în sensul că pot părăsi atomul, fără a părăsi metalul). Ei provin din electronii de valență.
Electronii de valenţă reprezintă acei electroni care din punct de vedere energetic sunt situaţi pe substraturile
superioare. Aceşti electroni au energii mari, iar energia potenţială de interacţiune electrostatică exercitată de
nucleu este mică. Electronii de valenţă sunt mai slab atraşi de nucleu comparativ cu ceilalți electroni ai unui
atom. Astfel, ei pot deveni cu uşurinţă electroni cvasiliberi, care au capacitatea de a se deplasa de la un atom
la altul.
Odată ce electronii de valenţă părăsesc atomul, fără a părăsi metalul, ei se numesc electroni de
conducţie. Denumirea nu este înâmplătoare, justificarea ei fiind următoarea: la aplicarea unui câmp electric
exterior, aceşti electroni sunt dirijați către polaritatea pozitivă a câmpului, generând un curent electric de
conducție prin metal.
Studiul comportamentului electronilor se face în mod riguros în cadrul fizicii cuantice. Conform
r
fizicii cuantice, electronului i se asociază o funcție de undă Ψ (r , t ) cu ajutorul căreia se determină
probabilitatea de localizare în spațiu
r 2
P(D, t ) =  Ψ (r , t ) dV (4)
( D)

În relația (4), P(D, t ) este probabilitatea ca electronul să se afle la momentul t în domeniul spaţial
tridimensional D . Modulul funcției de undă se obţine din relaţia
r 2 r r
Ψ (r , t ) = Ψ (r , t ) ⋅ Ψ * (r , t ) (5)
r r r
unde Ψ * (r , t ) este complex-conjugata funcției de undă Ψ (r , t ) şi r = vectorul de poziție pentru electron, [8],
[18], [19].
Cunoaşterea funcției de undă asociată electronului (sau a particulei în cazul general) permite
determinarea valorilor medii ale mărimilor observabile (coordonata spațială medie, impulsul mediu, momentul
r
cinetic mediu etc.), [18], [19]. Funcția de undă Ψ (r , t ) se scrie sub forma
W
r r −i t
Ψ (r , t ) = Ψ (r ) ⋅ e h (6)

3
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

r
în care Ψ (r ) este funcţia de undă staţionară, W reprezintă energia totală a particulei, i =
h
−1 ∈ C , h =
2π

este constanta redusă a lui Planck, iar h = constanta lui Planck = 6.626 ⋅ 10−34 J ⋅ s .
r
Componenta staţionară Ψ (r ) a funcției de undă se determină prin rezolvarea unei ecuații diferențiale,
numită ecuația lui Schrödinger staționară (sau independentă de timp), care are expresia matematică
r 2m
h
[ r
∆ Ψ (r ) + 2 0 W − W p Ψ (r ) = 0 ] (7)

unde m0 reprezintă masa de repaus a particulei (în particular, a electronului), W p este energia potențială şi
r r r
∆ Ψ (r ) = ∇ 2 Ψ (r ) este operatorul lui Laplace aplicat funcției Ψ (r ) .
r
Prin rezolvarea ecuației (7) se determină funcțiile de undă Ψ (r ) şi valorile posibile ale energiei totale

W . Dacă există anumite constrângeri ale comportării particulei, atunci valorilor posibile ale energiei
particulei W1 , W2 , W3 , K care rezultă din rezolvarea ecuației lui Schrödinger îi corepund funcțiile de undă

Ψ1 , Ψ2 , Ψ3 , K În cazul electronilor din interiorul atomului (cristalului), valorile W1 ,W2 ,W3 ,K reprezintă
nivelurile energetice ale electronilor, [8]. Aceste valori au un spectru discret (energia electronilor se
cuantifică), [18], [19].

Modelul Sommerfeld al electronilor cvasiliberi în metale

Modelul Sommerfeld se referă la electronii cvasiliberi ai metalului. Cu ajutorul modelului se pot
explica majoritatea fenomenelor de emisie electronică la metale şi o serie de proprietăți fizice ale acestora.
Modelul Sommerfeld este construit pe baza următoarelor ipoteze, [6]:
1. electronii se mişcă independent unul față de altul în câmpul forțelor conservative generat de ionii
metalului şi de ceilalți electroni;
2. energia potențială corespunzătoare câmpului de forțe conservative din interiorul metalului este
constantă, W p = ct ; cu alte cuvinte, în absența unor câmpuri exterioare, electronii sunt considerați “liberi”;
r
3. funcția de undă Ψ (r ) a fiecărui electron se determină prin rezolvarea ecuației Schrödinger (7);
4. distribuția electronilor metalului pe nivelurile energetice este în conformitate cu funcția de
distribuție cuantică Fermi-Dirac

1
f F (Wi ) = Wi −W F
(8)
e kB T
+1

Relația (8) exprimă probabilitatea ca o stare cuantică cu energia toală Wi să fie ocupată, WF se numeşte nivel

de energie Fermi, k B = 1.38 ⋅ 10 −23 J / K este constanta lui Boltzmann şi T este temperatura absolută, [6]. Ca

4
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

urmare a îndeplinirii ipotezei (4), se mai spune despre electronii din modelul Sommerfeld că alcătuiesc un
gaz cuantic, numit gazul Fermi al electronilor cvasiliberi;
5. electronii respectă principiul lui Pauli, care afirmă că într-un sistem de particule identice (de
exemplu, cum ar fi electronii în sistemul atomic) nu pot exista două particule (electroni) în aceeaşi stare
cuantică, descrisă prin acelaşi set complet de numere cuantice, n, l , m, m S [8]. În teoria generală n se

numeşte număr cuantic principal, l este numărul cuantic orbital, m reprezintă numărul cuantic magnetic şi
mS se numeşte număr cuantic magnetic de spin, [8], [18], [19]. Deoarece numărul cuantic magnetic mS nu
poate lua decât două valori în cazul electronului
1
mS = ± s = ± (9)
2
1
unde mărimea s = se numeşte număr cuantic de spin, principiul lui Pauli mai poate fi formulat şi astfel:
2
fiecare stare (descrisă prin aceleaşi numere cuantice n, l şi m) poate fi ocupată de cel mult doi electroni cu
1 1
spini opuşi, adică pentru unul mS = , iar pentru celălalt mS = − , [6], [18], [19].
2 2
6. deoarece metalul este un sistem neutru din punct de vedere electric, modelul presupune că sarcina
electrică pozitivă este uniform distribuită în volumul metalului.
Deşi a fost formulat în anul 1928, modelul Sommerfeld şi-a păstrat valabilitatea şi în prezent, pentru
descrierea unor fenomene şi proprietăți fizice ale metalelor, [6], [18], [19].

Emisia termoelectronică la metale

Emisia electronică la metale este fenomenul prin care electronii din interiorul metalului, primind
energie din exterior, reuşesc să învingă forțele de interacțiune interioare, cu precădere pe cele de atracție
electrostatică din partea nucleelor atomice, şi pot părăsi metalul.
Energia comunicată electronilor în procesul de emisie electronică poate fi termică, electrică,
electromagnetică sau de altă natură. În funcție de tipul energiei exterioare se deosebesc mai multe tipuri de
emisii electronice:
- emisia termoelectronică sau termoemisia
- emisia fotoelectronică sau fotoemisia
- emisia autoelectronică sau emisia de câmp
- emisia secundară (determinată de bombardamentul cu electroni)
- exoemisia (datorată reacțiilor exoterme la suprafața metalului), [6].

Emisia termoelectronică este fenomenul prin care electronii cvasiliberi părăsesc metalul, prin
efect termic (de încălzire), care constă în intensificarea mişcării de agitație termică a electronilor.

5
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Mişcarea de agitație termică reprezintă mişcarea haotică a particulelor constituente ale unui material
(molecule, atomi, ioni, electroni), mişcare a cărei intensitate scade odată cu scăderea temperaturii, iar la limită,
la temperatura T = 0 K , această mişcare probabil că încetează.
Emisia termoelectronică cât şi majoritatea fenomenelor de emisie electronică la metale (excepție fac emisia
secundară şi exoemisia) pot fi studiate într-un mod satisfăcător pe baza modelului Sommerfeld, [6], [18], [19].
În condiții normale, electronii cvasiliberi sunt menținuti în interiorul metalului datorită forțelor de
atracție exercitate de nucleele atomice. Din punct de vedere al fizicii cuantice, aceasta înseamnă că la
suprafața de separaţie metal-vid există o aşa-numită barieră în calea ieşirii electronilor din metal, barieră
determinată de energia potențială de atracție electrostatică a nucleelor atomice, W p = ct . În fizica cuantică,

acest “obstacol” care împiedică ieşirea electronilor din metal poartă numele de barieră de potențial. Se mai
foloseşte exprimarea: “electronii se află într-o groapă de potențial” (fig.1).

W∞

Le
WF

Wp
W3

W2

W1

Metal Vid

Fig.1 Groapa de potențial a electronilor cvasiliberi

în metal la temperatura T = 0 K

În fig.1 este reprezentată groapa de potențial finită în care se află electronii la temperatura T = 0 K .
Electronii ocupă nivelurile energetice începând cu energia cea mai joasă, W1 , până la o valoare egală cu

energia Fermi WF . Nivelul energetic cu energia cea mai joasă se numeşte nivel fundamental, iar nivelul
maxim ocupat cu electroni se numeşte nivel Fermi. Din fig.1 se observă ocuparea nivelurilor energetice cu
electroni în conformitate cu principiul lui Pauli. Pe fiecare nivel energetic (stare cuantică) pot exista maximum
doi electroni şi aceştia trebuie să aibă spinul opus. Aici se face referire la numărul cuantic magnetic de spin
din relația (9). În fig.1 spinii opuşi au fost sugerați, în mod convențional, prin săgeți cu vârfuri opuse.

6
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Pentru ca electronii cvasiliberi de pe nivelul WF să poată ieşi din metal, (deci “să escaladeze” groapa de
potențial), este necesar să li se comunice o cantitate minimă de energie, sau să se efectueze un lucru mecanic,
numit lucru mecanic de extracție (fig.1) a cărui expresie matematică este

Lextr = W p − WF = W∞ − WF (10)

Lucrul mecanic de extracție se defineşte ca energia minimă necesară unui electron cvasiliber, aflat pe
nivelul energetic Fermi, pentru a părăsi suprafața metalului şi a se îndepărta la infinit ( W∞ ). În

literatura de specialitate, nivelul energetic W∞ se numeşte nivel de vid sau afinitate electronică, [18], [19].
Tabelul 1 conține valorile lucrului mecanic de extracție pentru câteva metale, exprimat în electron-volți,
[6]. Electron-voltul este unitate de măsură derivată în SI pentru energie, numeric egală cu energia pe care o
primeşte un electron atunci când este accelerat într-un câmp electric la o diferență de potențial de un volt
1 eV = 1.6 ⋅10 −19 J (11)

Metal W Pt Tg Ta Cr Cs
Lextr (eV ) 4.50 5.30 4.38 4.20 4.60 1.80

Tabel 1

Curentul de electroni emişi prin efect termic de către metale este caracterizat prin mărimea numită
densitate superficială de curent, j , a cărei formulă demonstrată în contextul fizicii cuantice este

Lextr
−
dI
j= = AT 2 e k B T (12)
dS

Expresia matematică (12) este cunoscută sub denumirea de relația Richardson-Dushman, [8]. Mărimile din
relație au următoarele semnificații: dI = intensitatea curentului electric infinitezimal care străbate o secțiune
de arie dS , T = temperatura absolută a metalului, Lextr = lucrul mecanic de extracție al metalului, k B =

constanta lui Boltzmann, A = constantă universală exprimată prin formula

4 π e me k B
2

A= (13)
h3

unde e = modulul sarcinii electrice a electronului, me = masa de repaus a electronului, h = constanta lui

A
Planck. Se obţine pentru constanta universală valoarea A = 1.2 ⋅106 , [18], [19].
m ⋅K2
2

7
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Modelarea fenomenologică şi matematică a emisiei termoelectronice într-un tub cu vid

Să considerăm un tub electronic vidat, din sticlă, ce conține doi electrozi, catodul (K) şi anodul (A),
deci o diodă cu vid, ca cea reprezentată schematic în fig.2.
De regulă, în practică se folosesc catozi cu încălzire indirectă, prin intermediul unui filament. În fig.2
CFI reprezintă circuitul de încâlzire a filamentului. Filamentul, fiind parcurs de curent electric, se încălzeşte
prin efect Joule (efectul electrocaloric al curentului electric) şi transmite această căldură catodului (K) aflat în
imediata apropiere.

Fig.2 Schema unui circuit electric ce conține o diodă cu vid [18], [19]

Catozii cu încălzire indirectă au o inerție termică mare, deci necesită un anumit timp de încălzire
mai mare decât cei cu încălzire directă, dar au avantajul că permit alimentarea circuitului de încălzire (CFI) şi
la tensiuni alternative, iar randamentul de emisie este ridicat prin folosirea unor substanțe cu lucru mecanic de
extracție scăzut (oxizi de bariu, stronțiu etc), [9], [18], [19].
Catodul (K) este conectat la polaritatea negativă a unei surse de tensiune continuă, iar anodul (A) este
conectat la polaritatea pozitivă a aceleiaşi surse. Tensiunea electrică U AK = U A dintre anod şi catod este
numită şi tensiune anodică. În fig.2 tensiunea anodică este măsurată cu ajutorul unui voltmetru (V) montat în
paralel cu sursa de tensiune.
Catodul (K) emite electroni prin fenomenul de emisie termoelectronică discutat în paragraful anterior.
Dacă tensiunea electrică U A = 0 , atunci electronii emişi de catod vor forma un nor de electroni, sau o sarcină
electrică negativă spațială în jurul catodului. Catodul, inițial neutru din punct de vedere electric, după emisia
r
de electroni se încarcă pozitiv. Astfel, apare un câmp electric intern, cu intensitatea Ei , orientat de la catod

spre sarcina spațială negativă (fig.3).

8
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

A(+ )
e−
Θ→ r
r
e−
K (−)
E AK
Ei
Θ→

Fig.3. Emisia termoelectronică. Orientarea câmpurilor electrice [18], [19]

Sarcina electrică pozitivă a catodului va atrage electronii emişi, astfel încât o parte dintre electronii din norul
electronic va reveni la catod. La un moment dat se stabileşte un echilibru dinamic între electronii emişi de catod şi
cei care se reîntorc la catod, echilibru care păstrează o sarcină spațială ce depinde de temperatura catodului.
Dacă între anod şi catod se aplică o tensiune electrică U AK = U A ≠ 0 , ca în fig.2 şi în fig.3, atunci
anodul fiind încărcat pozitiv va atrage o parte dintre electronii norului electronic din jurul catodului. Aceşti
electroni vor fi dirijați spre circuitul exterior, generând un curent electric de conducție, numit şi curent
anodic, de intensitate I A , măsurată cu miliampermetrul mA . Între anod şi catod va apărea un câmp electric
r
de intensitate E AK , având sens opus față de câmpul electric din interiorul norului electronic. Prin urmare,
electronii din interiorul diodei se vor mişca sub acțiunea unui câmp electric rezultant, a cărui intensitate este
r r r
E = Ei + E AK , E = Ei − E AK (14)

Sub acțiunea câmpului electric exterior, se produce un fenomen cuantic suplimentar, numit efect Schottky.
Fenomenul constă în micşorarea lucrului mecanic de extracție sub influența câmpului electric exterior
'
Lextr = Lextr − eVm (15)

unde potențialul Vm este exprimat prin relația

1
 e E 2
Vm =   (16)
 4π ε0 
în care e = sarcina electrică a electronului în modul, ε 0 = 8.854 ⋅ 10−12 F m este permitivitatea electrică

absolută a vidului.
Caracteristica volt-amperică a diodei cu vid este de forma celei reprezentate în fig. 4. Curba nu porneşte
din origine, deoarece la tensiuni nule între anod si catod, unii dintre electronii emişi de catod au energii suficient
de mari încât ajung la anod, generând un curent de intensitate extrem de mică prin circuitul exterior.

9
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

I A (mA)
I A = K ⋅ U 3AK
/2

IS

III
II

I U AK = U A (V

O
Ub

Fig.4 Caracteristica volt-amperică a unei diode cu vid

la o temperatură constantă a catodului [18], [19]

Curentul prin circuitul exterior devine zero la o valoare negativă a tensiunii dintre anod şi catod, numită
tensiune de blocare, notată cu U b . Valoarea absolută a tensiunii de blocare este cu atât mai mare cu cât

temperatura catodului este mai mare.

Pentru majoritatea diodelor cu vid, în zona I a caracteristicii volt-amperice intensitatea cuentului electric este
foarte mică, putând fi considerată neglijabilă. Prin urmare, în această zonă dioda nu conduce, ea întrerupe circuitul.
La o creştere treptată a tensiunii anodice U AK = U A , din ce în ce mai mulți electroni emişi de catod vor fi

atraşi de anodul pozitiv, conducând la o creştere a intensității curentului anodic I A prin circuitul exterior
(zona a II-a a caracteristicii volt-amperice), [18], [19].
În zona a II-a a caracteristicii volt-amperice a fost demonstrată relația de dependență dintre intensitatea
curentului anodic şi tensiunea anodică
I A = K ⋅ U A3 2 (17)

numită formula lui Langmuir, în care mărimea K este o constantă ce se numeşte perveanță, [9]. Perveanța
depinde de caracteristicile geometrice şi de material ale tubului electronic, dar şi de temperatura catodului. O
modelare matematică recentă a zonei a II-a a diodei cu vid o întălnim în lucrarea cercetătorilor G. González,
F. J. González Orozco, publicată în 2013, [10], [18], [19].
Se constată experimental că începând de la o anumită valoare a tensiunii anodice, intensitatea curentului
anodic se menține aproximativ constantă, odată cu creşterea tensiunii anodice (zona a III-a a caracteristicii
volt-amperice). Această valoare constantă a intensității curentului electric se numeşte intensitate de saturație
şi se notează cu I S . Regiunea a III-a a caracteristicii volt-amperice se numeşte regiune de saturație.

Din măsurătorile experimentale s-a observat că palierul corespunzător regiunii de saturație nu este perfect
orizontal, ci prezintă o foarte uşuoară pantă ascendentă. Explicația derivă din producerea efectului Schottky,

10
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

prin care lucrul mecanic de extracție a electronilor scade cu atât mai mult, cu cât creşte tensiunea electrică
anodică şi implict intensitatea câmpului electric extertior.
Caracteristica volt-amperică din fig. 4 a fost reprezentată pentru o valoare constantă a temperaturii
catodului. Figura 5 prezintă două caracterstici volt-amperice ale unei diode cu vid la temperaturi diferite ale
catodului. Se observă o creştere a intensității curentului de saturație odată cu creşterea temperaturii catodului,
[18], [19].
Din fig.4 şi fig.5 se observă că dioda cu vid este un element neliniar de circuit, în sensul că intensitatea
curentului electric nu prezintă o variație liniară funcție de tensiunea electrică, [18], [19].
Din cele discutate rezultă ca dioda cu vid poate fi considerată ca un element de circuit unidirecțional, în
sensul că prezintă o conducție numai la polarizări directe, adică numai la tensiuni U AK = U A  0 , sau altfel
spus, dacă anodul este conectat la plusul sursei exterioare, iar catodul la minusul sursei.

I A (mA) T2  T1
T2

T1

IS 2
IS1

Ub O U AK = U A (V )

Fig.5. Caracteristici volt-amperice ale diodei cu vid [18], [19]

Aplicații ale electronicii vidului

Tuburile electronice vidate au fost folosite ca amplificatoare şi switch-uri. Ele au fost înlocuite din ce în
ce mai mult de dispozitivele ce au în componența lor tranzistori, devenind mai uşoare, mai fiabile şi cu
performanțe mai mari.
La ora actuală, tuburile electronice cu vid se utilizează în componența magnetroanelor, dispozitive care
generează unde electromagnetice din domeniul microundelor. Dar şi unele sisteme stereo încă mai folosesc
amplificarea cu tuburi electronice vidate deoarece sunetul emis este mai cald, [2]. Aceste dispozitive sunt încă
studiate în cercetarea fundamentală, [10], deoarece oferă informații asupra dinamicii electronilor în vid, dar şi

11
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

pentru aplicații în domeniul militar şi al cercetărilor spațiale, având au o rezistență mai crescută la radiații
comparativ cu cea a tranzistorilor [18], [19].
În nanoelectronica vidului, un domeniu în plină dezvoltare ce a luat amploare în primii ani ai secolului
XXI, se utilizează ca surse de electroni catozi la rece, deoarece astfel de dispozitive sunt mai fiabile şi
furnizează puteri mai mari la un consum redus de energie. De fapt, nici nu mai este nevoie de catodul clasic
încălzit. Prin simpla introducere a catodului în câmp electric static de valori mari se produce efectul Schottky,
care conduce la emisia de câmp a electronilor, [3], [18], [19].
În ultimii ani, colective de cercetători de la NASA studiază tuburile vidate cu dimensiuni
( )
nanometrice, 1nanometru = 1nm = 10 −9 m , în scopul utilizării lor la construcția de computere mai rapide şi
mai fiabile. Cu ajutorul acestor formațiuni nanometrice se intenționează acoperirea unei lacune de frecvențe
(gap of frequencies) în domeniul tehnicii de calcul şi al transmiterii informației. Este vorba despre un domeniu
de frecvențe de ordinul terahertzilor ( 1THz = 1012 Hz ) şi la un domeniu de putere ce baleiază un interval cu

peste 12 ordine de mărime, începând de la puteri de ordinul miliwaților ( 1 mW = 10−3W ), până la puteri de

ordinul gigawaților ( 1GW = 109W ), [1], [2], [18], [19].

Spre deosebire de tuburile vidate clasice macroscopice, la care distanța dintre electrozi este de ordinul
milimetrilor ( 1mm = 10−3 m ), la cele microscopice distanța este de ordinul nanometrilor. De fapt, denumirea
lor de vacuum tubes, sau vacuum channel, este oarecum convențională, deoarece la distanțe atât de mici,
probabilitatea ca un electron să ciocnească o moleculă de gaz este extrem de mică. De cele mai multe ori,
tuburile sunt umplute cu heliu (He) la presiune atmosferică, [3]. Condiția de vid este îndeplinită dacă distanța
dintre catod şi anod este mai mică decât drumul liber mediu al electronilor prin gaz (aici prin heliu), [18], [19].
Tuburile vidate nanometrice sunt studiate în scopul construirii unei noi generații de tranzistori, numiți
vacuum-channel transistors (tranzistori cu canale vidate).
Prototipul raportat de către cercetătorii de la NASA Ames Research Center (Centrul de cercetare de la
Ames din cadrul NASA) în 2014, [3], este caracterizat printr-o frecvență ν  460 GHz = 0.45 THz . Aceasta

reprezintă o mare victorie ştiințifică, deoarece domeniul de frecvențe ν ∈ [100 GHz, 10 THz ] este dificil de a

fi acoperit [11]. Valoarea frecvenței ν = 460 GHz este de 10 ori mai mare decât valoarea frecvenței de
funcționare a unui tranzistor convențional cu efect de câmp (FET) pe bază de siliciu [18], [19].
O astfel de realizare conduce către aplicații performante în ingineria calculatoarelor, a transmiterii
informației, a fabricării senzorilor, în imagistica medicală, în analizele chimice, analizele genetice, etc [18], [19].
Într-o publicație recentă a Institului American de Fizică (AIP), din iunie 2014, se afirmă faptul că
“cercetătorii de la NASA au realizat un tranzistor la scară nanometrică care seamănă structural cu un tub
electronic vidat.” [12], [18], [19]. În fig. 6 este prezentată analogia formală între cele două dispozitive. Tubul
electronic vidat la scară macroscopică este o triodă cu vid. Pe lângă catod şi anod, aceasta conține un al treilea
electrod, numit grilă. Grila are rolul de a controla (stabiliza) intensitatea curentului din circuit, [15].

12
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Fig.6 Analogia formală între un tranzistor cu canale vidate şi o triodă cu vid [19]

O realizare remarcabilă în domeniul nanoelectronicii vidului a fost raportată în 2011 de un grup de

cercetători de la Universitatea Vanderbilt, SUA, condus de către Profesorul Jimmy L. Davidson. Ei au realizat
dispozitive microelectronice din filme subțiri, de dimensiuni nanometrice, de diamant, numite nanodiamond
devices, [5], [13], [18], [19].
Aceste dispozitivele nanometrice constituie un hibrid între tuburile electronice vidate macroscopice şi
microelectronica de ultimă generație, [13], [14]. Dispozitivele conțin straturi subțiri de diamant nanometric
depuse peste un strat de dioxid de siliciu (SiO2). Ca şi la tuburile electronice clasice, electronii se deplasează
printr-un spațiu vidat.
Avantajele utilizării dispozitivelor ce conțin circuite din diamant nanometric sunt următoarele:
construirea de tranzistori care să fie încorporați în dispozitive cu viteze mari de procesare a datelor şi de
transmitere a informațiilor, consum de energie mai mic decât cel al dispozitivelor clasice cu siliciu, rezistență
mare la radiații şi la temperaturi extreme, t ∈ [− 184.4°C , 900°C ]. Profesorul Davidson afirma că diamantul
este cel mai bun emițător de electroni din lume (în 2011) şi prin urmare dispozitivele vor utiliza o zecime din
puterea celor cu siliciu [18], [19].

13
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Aplicaţie practică. Dispozitiv experimental

Schema dispozitivului experimental este prezentată în fig.7, [16].

mA

+ R V

Redresor
2

A
R1

Fig.7. Schema dispozitivului experimental destinat

studiul emisiei electronice în vid

Dispozitivul conține un redresor alimentat la tensiunea alternativă de 220V, care transformă tensiunea
alternativă în tensiune continuă de alimentare a unui circuitului electric. Elementele circuitului electric sunt: o
diodă cu vid, două rezistențe variabile, R1 , R2 , un voltmetru (V) care măsoară tensiunea anodică U A , un

miliampermetru (mA) pentru măsurarea intensității curentului anodic I A şi un ampermetru (A) pentru

determinarea curentului prin filamentul care încălzeşte catodul. Prin variația rezistenței R1 se modifică

intensitatea curentului prin filament, I f . Tensiunea dintre anod şi catod, numită şi tensiune anodică, poate fi

modificată prin variația rezistenței R2 montată în paralel cu dioda.

În dispozitivul experimental se utilizează o diodă vidată cu electrozi coaxiali. Din literatura de specialitate
se cunoaşte că perveanța unei astfel de diode are formula

l e−
K =ξ ⋅ ⋅ (18)
Rβ2 me

în care R = raza anodului, l = lungimea catodului, β = un coeficient care depinde de raportul dintre raza

anodului şi raza catodului, e − = sarcina electrică a electronului, me = masa de repaus a electronului şi ξ =

constantă specifică dispozitivului.

e−
Mărimea definită ca raportul dintre sarcina electrică şi masa electronului se numeşte sarcina
me
specifică a electronului.
Valorile caracteristice dispozitivului experimental pentru mărimile din realația (18) sunt:
R = 0.65 cm , l = 0.90 cm , β = 1.10 şi ξ = 2.62 ⋅10 −11 .

14
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Modul de lucru
1. Se conectează dispozitivul la tensiunea electrică de la rețea.
2. Se fixează o anumită valoare a intensității curentului electric prin filamentul de încălzire a catodului, I f şi

se păstrează constant pentru un set de determinări.

3. Se variază tensiunea anodică U A , din 10V în 10V, în intervalul [0 – 100]V şi se măsoară intensitatea

curentului anodic I A . Se introduc valorile experimentale în tabelul 2.

4. Se repetă măsurătorile şi pentru alte valori ale intensității curentului electric prin filament.

I f 1 (mA) = I f 2 (mA) = I f 3 (mA) =

U A (V ) 32
UA V32 ( ) I A (mA) I A (mA) I A (mA)

0
10
20
30
M

Tabel 2

5. Se reprezintă grafic caracteristicile volt-amperice ale diodei pentru 3 valori ale intensității curentului
electric prin filament.
6. Consideră substituțiile: U A3 2 = x , I A = y , K = b , relația (17) se scrie sub forma

y =bx (19)

care reprezintă ecuația unei drepte cu panta b egală cu perveanța diodei.

Pentru fiecare valoare a intensității curentului electric prin filament, se trasează graficele
( )
I A = f U A3 2 utilizând metoda celor mai mici pătrate ca în fig.8.
7. Din valoarea pantei b calculată cu ajutorul programului în C++, apelând la relația (18), se determină

e−
modulul sarcinii specifice a electronului, , pentru fiecare valoare a intensității curentului electric prin
me
filament.

15
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

I A(mA)
P
y=bx + a
b=k

punct experimental
R
punct construit prin
metoda de fitare
3/2 3/2
UA (V )

Fig.8 Graficul intensității curentului anodic în funcție de tensiunea anodică

la puterea 3/2 (legea 3/2) în cazul unei diode cu vid

e−
8. Se calculează valoarea medie a modulului sarcinii specifice, .
me

9. Știind valoarea sarcinii electrice a electronului, e − ≈ −1.602 ⋅ 10 −19 C , se determină masa de repaus a
electronului.
10. Interpretarea rezultatelor
Se formulează concluziile proprii. Se propun aplicații la fenomenele studiate.

[17]

1. Ce sunt metalele?
2. Definți curentul electric de conducție.
3. Care este relația de legătură între conductivitatea şi rezistivitatea electrică?
4. Care este relația de legătură între conductanța şi rezistența electrică?
5. Ce este siemens-ul?
6. La ce se referă ecuația lui Schrödinger?
7. Ce reprezintă mărimile Ψ , W ,W p din ecuația Schrödinger?

8. La ce se referă modelul Sommerfeld?

9. Enunțați principiul lui Pauli.
10. Definiți emisia termoelectronică.

16
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

11. Definți lucrul mecanic de extracție.

12. Ce este nivelul Fermi?
13. Care este unitatea de măsură pentru lucrul mecanic de extracție?
14. La ce se referă efectul Schottky?
15. Explicați funcționarea diodei cu vid.
16. Explicați caracteristica volt-amperică a diodei cu vid.
17. Care este formula Langmuir?
18. Ce reprezintă mărimile din formula Langmuir?
19. Ce reprezintă sarcina specifică a electronului?
20. Care sunt unitățile de măsură în SI ale următoarelor mărimi: conductivitatea electrică, rezistivitatea
electrică, conductanța electrică, rezistența electrică, sarcina electrică, intensitatea curentului electric, tensiunea
electrică, greutatea electronului, masa electronului, sarcina specifică?
21. Enumerați câteva dintre aplicațiile recente ale dispozitivelor electronice cu vid.
22. Realizați un program de calcul destinat aplicaţiei experimentale.

Bibliografie
1. J. H. Booske, R. J. Dobbs, C. D. Joye, C. L. Kory, Vacuum Electronic High Power Terahertz Sources, Terahertz
Science and Technology, IEEE Transactions on, Vol. 1, No.1, pp.54-75, 2011, doi: 10.1109/THZ.2011.2151610
2. E. Ackerman, Vacuum tubes could be the future of computing, Dvice, 25 mai, 2012,
http://www.dvice.com/archives/2012/05/vacuum-tubes-co.php
3. http://arstechnica.com/science/2014/06/nasa-melds-vacuum-tube-tech-with-silicon-to-fill-the-terahertz-gap
4. Jin-Woo Han, Jae Sub Oh, Meyyappan M., Cofabrication of Vacuum Field Emission Transistor (VFET) and
MOSFET, Nanotechnology, IEEE Transactions on, Vol.13, No.3, pp. 464-468, 2014
5. N. Ghosh , W.P. Kang, J.L. Davidson, Half-wave rectification and envelope detection utilising monolithic
nanodiamond lateral field emission diode, Electronics Letters, Vol.47, No.21, pp.1187-1189, 2011
6. I. Licea, Fizica metalelor, Editura Științifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
7.http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/2010/advanced-physicsprize2010.pdf
8. E. Luca, Gh. Zet, C. Ciubotaru, A. Păduraru, Fizică generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
9. S. Spânulescu, Dispozitive electronice cu vid, Elemente de electronică, Compendiu de fizică, Editura Științifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1988
10. G. González, F. J. González Orozco, Electron dynamics inside a vacuum tube diode through linear differential
equations, Journal of Plasma Physics, Vol. 80, No.02, pp.247-254, 2013
11. S. Anthony, The vacuum tube strikes back: NASA’s tiny 460GHz vacuum transistor that could one day replace
silicon FETs, June 24, 2014,
http://www.extremetech.com/extreme/185027-the-vacuum-tube-strikes-back-nasas-tiny-460ghz-vacuum-transist
12.http://scitation.aip.org/content/aip/magazine/physicstoday/news/news-picks/nasa-s-high-speed-transistor-uses-sa
13. http://news.vanderbilt.edu/2011/08/nanodiamond/
14. S. H. Hsu, W. P. Kang, S. Raina, J. L. Davidson, J. H. Huang, Nanodiamond vacuum field emission triode signal
amplifier, Vacuum Nanoelectronics Conference (IVNC) 2012 25th International, pp.1-2, IEEE Conference, ISBN: 978-1-
4673-1983-6
17
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

15. http://vosveteit.sk/2014/07/nasa-vyvija-vakuove-tranzistory/
16. http://www.physics.pub.ro/Referate/BN031B
17. http://drnabihagaber.blogspot.ro/
18. G. Apreotesei, I. B. Ciobanu, Fenomene fizice cu aplicaţii în inginerie, Editura PIM, Iaşi, 2014
19. I. B. Ciobanu, G. Apreotesei, Modelarea fenomenelor fizice cu aplicaţii în inginerie, Editura PIM, Iaşi, 2015; G.
Apreotesei, I. B. Ciobanu, Fizică tehnică pentru învăţământul superior, Editura PIM, Iaşi, 2015
20. I. B. Ciobanu, G. Apreotesei, Introducere în studiul fizicii, Editura PIM, Iaşi, 2016

18