5.2.

NOȚIUNI ȘI LEGI FUNDAMENTALE DIN

ELECTROTEHNICĂ
5.2.1. Intensitate, rezistență

Dacă la capetele unui conductor electric se aplică o forță

electromotoare (tensiune), atunci în acel conductor ia naștere un
curent electric format din electronii liberi din conductor (adică o
cantitate de electricitate în mișcare).
Intensitatea acelui curent depinde de cantitatea de electricitate Q
(măsurată în coulombi), care trece în unitatea de timp (secundă)
prin secțiunea transversală a conductorului.
Adică:
Qc
I= ts
;

La rândul ei, cantitatea de electricitate care trece este în funcție

de mărimea tensiunii aplicată conductorului, precum și de
rezistența ce o opune acesta, după cum vom vedea în cele ce
urmează.
Ca unitate de măsură a intensității curentului s-a luat amperul
(A).

1 A corespunde cantității de electricitate de 1 coulomb care trece

prin conductor în timp de o secundă.
Ca sens al curentului electric s-a fixat, convențional, sensul
invers în care se deplasează electronii (adică sensul în care se
deplasează particulele de masă pozitivă).
Raportul dintre curentul I și suprafața secțiunii S traversată de
curent se numește densitate de curent, adică:
I
δ= S
Intensitatea curentului electric ce trece printr-un conductor își
menține aceeași valoare pe toată lungimea conductorului, spre
deosebire de tensiune, care - așa cum vom vedea în cele ce
urmează - scade în lungul conductorului respectiv.
Rezistența electrică (R) este mărimea care indică gradul de
opunere a unui conductor la trecerea curentului electric prin el.
Unitatea de măsură pentru rezistență se numește Ohm (Ω).
Rezistența de 1Ω este rezistența conductorului în care circulă un
curent de 1 A, când se aplică o tensiune de 1 V.
Valoarea rezistenței unui conductor se calculează cu formula:
l l
R= ρ S sau R = γ S

în care:
R este rezistența conductorului, în ohmi;
L - lungimea conductorului, în m;
S - secțiunea conductorului, în mm2;
ρ - rezistența specifică a materialului conductorului
2
Ω mm
(rezistivitatea), în m

γ - inversul rezistenței specifice materialului conductorului

(conductivitatea), deci:
1
γ= ρ
În tabelul 2 se dau valorile rezistenței specifice (ρ), respectiv ale
conductivității (γ), pentru câteva materiale mai importante
folosite în electrotehnică la fabricarea conductoarelor și a
rezistoarelor.
În cazul în care cunoaștem diametrul unui conductor (în mm),
putem folosi pentru determinarea rezistenței următoarea variantă
a formulei de mai sus:
l
R = 1, 275 x ρ d
2

Pg41

Valoarea rezistenței pentru un circuit monofazat (două

conductoare) se determină luându-se în calcul lungimea ambelor
conductoare (dus și întors).
Rezistența ohmică a metalelor crește cu temperatura, iar a
cărbunelui și a lichidelor scade cu cât temperatura lor crește.
Astfel, de exemplu, rezistența electrică a cuprului crește cu 4 %
la o încălzire de 10 °C. Modul cum variază rezistența ohmică a
unui conductor electric în funcție de temperatură se poate
determina folosind următoarea relație:
R2 = R1 [ 1+α (t2-t1)]

Coeficientul de temperatură (α) este o valoare specifică fiecărui

material al conductoarelor electrice; el reprezintă variația
rezistenței de un ohm a conductorului respectiv, la o creștere a
temperaturii sale cu 1 °C.

REZISTIVITATEA. COEFICIENTUL DE
TEMPERATURĂ LA 200C ȘI PUNCTUL DE TOPIRE AL
UNOR MATERIALE DIN CARE SE FABRICĂ
CONDUCTOARELE ELECTRICE

Tabelul 2
(Se consideră 1m de material având S=1 mm2)
Materialul Rezistivitate Conductivitatea Coeficient de Punct
a (ρ), Ω (γ), m/Ω/mmp temperatură a topire
2
mm /m α103, grd 0
C
Aluminiu
Tras dur 0,0303 33
Foarte pur 0,0265 37,7 4.3 659
Moale 0,02778 36 4.0
Sârmă (99.6%) 0,029 34,5 4.0
Bismat 1,2 0,833 4 271
Alamă 0,07-0,08 14,3-12,5 1,0-1.2
Cărbune 0-100 0,20-0,01 1.3-.. 0,9 8500
Crom-nichel
CN 80 (80%, 1 12 0.89 0.14
Ni.20% Cr. 0-
3%Fe) 0.98 1.02 0.44 1400
CN 20 (20%
Ni. 25%. Cr. 0.50 2 -0,03 1375
55%. Fe)
Constantan
(54% Cu, 45%
Ni, 1%
Mn)
Cupru
Centru 0.0178 56.1 3.29
conductoare 0.017 58.8 4.3 1083
Foarte curat 0.0175 57.1 3.82
Moale 0.42 2.38 0.01-0,02 960
Manganin 0.069 14.5 6.1-6,9 1455
Nichel 0.40-0.44 2.5-2.27 0.18-0.21 1230
Nichelină (67% 1773.
Cu. 30% Ni. 0.10 10 3.0-3.8 1063
3% Mn) 0.32 3,1 5 – 10-3 960
Platină 0.023 43.5 3.8-4
Aliaje pentru 0.0165 60,6 3.8
rezistențe 0.17 5.88 5,2 232
electrice 0.16 6,25 3.83
Aur 0.12 8,33 4,2-4.63 3380
 Argint 0.055 18.88 4 419
Sârmă de oțel 0.61 1.64 4.19
Tantal
Staniu
Tungsten
Zinc curat

Dacă însemnăm cu t diferența dintre cele două temperaturi de

mai sus, relația se simplifică astfel:

R2= R1 (1+ α t)
în care:
R1 este rezistența cunoscută a conductorului la o anumită
temperatură;
α - coeficientul de temperatură;
t1 - temperatura pentru care dorim să aflăm rezistența
conductorului;
t2 - temperatura pentru care cunoaștem rezistența conductorului
(R1).
Rezistențele electrice se măsoară cu ohmetrul (sau
megohmetrul). Inversul rezistenței se numește conductanță și se
notează cu litera G, astfel:
1
G= R

Unitatea de măsură a conductanței este unitatea inversă ohmului,

1
adică Ω , și anume Siemens-ul.

Exemple numerice
1. Care este rezistența ohmică a unei linii electrice monofazate de
cupru, având o lungime de 2 km și secțiunea de 25 mm2,
construită din Cu, cu γ =57?
Rezolvare:
1 l 2 x 2000
R = γ . S = 57 x 25 = 2,8 Ω

2. Ce rezistență ohmică are un conductor de aluminiu în lungime

de 500 m, având diametrul de 5 mm, cu γ = 52?
Rezolvare:
l
1 l 1 1 4l 1 4 ∙ 500
R= ∙
γ s = γ
∙ πd 2 = ∙
32 πd 2 = ∙
32 3 ,14 ∙ 52 = 0,795 Ω
4

3. Un colac de sârmă de aluminiu cu secțiunea de 4 mm2 și γ=32

are o rezistență ohmică de 2 Ω . Care este lungimea sârmei?
Rezolvare:

1 l l R l
R= ∙ =
32 S 32 ∙ S sau =
1 32 ∙ S

Știind că produsul mezilor este egal cu produsul extremilor, vom

avea:
l = R ∙ 32 ∙ S și, înlocuind, vom avea:
l = 2 ∙ 32 ∙ 4 = 256 m.

4. Cunoscând că rezistența ohmică a unui conductor de nichelină

este de 14,4Ω, iar lungimea sa este de 20 m, să se determine
secțiunea acestui conductor, știind că
2
ρ nichelină = 0,41x Ω mm
m
.
Rezolvare:

l
R ρ S , de unde:
ρl 0 , 41 ∙20 2
RS = ρl ; S= R = 16 , 4
=0 ,5 mm .

5. Ce lungime de sârmă constantan, având diametrul de 1 mm,

este necesară pentru a se construi o rezistență de 25 Ω, știind că
2
rezistența electrică a constantanului este: ρ = 0,48 Ω mm
m
.
Rezolvare:

l
R= ρS ,
înlocuind avem:
l l
∙ ∙ l
25 = 0,48 πd =
2
0,48 = 0,48 3 ,14 ∙1 = 0,48 ∙ 0 , 78 ,
4 4
de unde:
25 ∙ 0 ,78
l= =40 , 6 m.
0 , 48

6: Un conductor din aluminiu are o rezistență R1 = 22,5 Ω, la o

temperatură T1= +20°C. Ce rezistență va avea conductorul la o
temperatură a sa de + 40°C, coeficientul de temperatură fiind: a =
0,0039 ?
Rezolvare:
R2=R 1 [1+ α (t 2−t 1)]
înlocuind avem:
R2= 22,5 [ 1+0,0039(40- 20)] = 22,5 (1+0,087) = 24.25 Ω
De reținut deci că vara, la încărcări mari, care încălzesc
conductoarele rețelelor electrice, rezistența acestora crește.
7. Un conductor de cupru are o rezistență R1 = 10 Ω, la o
temperatură t1 = 18°C. Ce rezistență va avea conductorul la o
temperatură t2 = -5°C, coeficientul de temperatură fiind a =
0,0038 ?
Rezolvare:
R2= R1 1+ [ 1+α (t2-t1)]
înlocuind avem:
R2= 10 [ 1 + 0.0038 ( -5- 18)] . Scăderea temperaturii fiind de
23°C, vom avea:
R2 = 10 (l ∙ 0.0038 ∙ 23) = 9.13 Ω, în loc de 10 Ω;
Legarea rezistoarelor electrice se poate face în serie, în derivație
(sau paralel) și mixt.
Legarea în serie se face legând rezistoarele unul de altul în
continuare, ca în fig.1 astfel încât același curent I trece prin
fiecare.

Fig.1 - Legarea rezistoarelor în serie

Rezistența echivalentă (totală) RT a unui grup de rezistoare (R1,

R2 și R3) legate în serie este egală cu suma acestora.
Adică:
R T = R1 + R2 + R3. Se pot considera ca fiind legate în serie, de
exemplu, rezistența interioară (Ri) a unei baterii electrice și cea
exterioară (Re) a conductoarelor circuitului pe care-l alimentează
bateria cu energie electrică (R=R1 + R 2) (figura 2).

Fig. 2 - Circuit electric

Exemplu:
1. Se cere rezistența totală (echivalentă) a unui grup de patru
rezistoare electrice legate în serie și ale căror valori sunt
respectiv:
Rt = 1,2 Ω; R2 = 6,4 Ω ; R3 = 0,3 Ω și R4 = 3,5 Ω
RT = R1 + R2 + R3 + R4 = 1,2 + 6,4 + 0,3 + 3,5 = 11,4 Ω
Legarea rezistoarelor în paralel (sau derivație) se face prin
conectarea capetelor acestora, astfel că prin fiecare din ele trece
numai o parte din curentul total din circuitul electric în care au
fost introduse rezistoarele în paralel (figura3).

Fig. 3 - Legarea rezistoarelor

Rezistența electrică echivalentă a unor rezistoare, R1, R2 și R3,

legate în paralel, ca în figura 3, în două puncte comune, A și B,
se determină cu relația generală:
 1 1 1 1
= + +
R T R1 R2 R3
În cazul celor trei rezistoare:
R 1 ∙ R 2 ∙ R3
RT = R 1 R2 + R2 R3 R 1
În cazul a numai două rezistoare:
R 1 ∙ R2
RT = R 1+ R 2

De reținut că rezistența echivalentă ce înlocuiește un grup de

rezistoare legate în paralel este mai mică decât cea mai mică
rezistență din grup.
Exemple:
1. Care este valoarea rezistenței echivalente (RT) care ar înlocui
două rezistoare legate în paralel, având următoarele valori: R1 = 5
Ω și R2 = 3 Ω (figura 4).

Fig. 4 - Două rezistoare în paralel

Rezolvare:
1 1 1 1 1 8
R
= + = + =
R R 5 3 15
.
T 1 2

de unde:
15
RT = 8 = 1,87Ω
2. Care este valoarea rezistenței echivalente RT care ar înlocui un
grup de trei rezistoare legate în paralel, având următoarele valori:
Fig. 5 – Legarea mixtă a rezistoarelor

R1 = 12 Ω, R2 =0,5 Ω, R3=4 Ω (fig. 5).

Rezolvare:
1 1 1 1 1 1 1 4+ 24+3 31
= + + = + + = = .
R T R1 R2 R3 12 0 , 5 4 12 12

de unde:
12
RT = =0 ,38 Ω
31

(mai mică decât cea mai mică rezistență a grupului 0,5Ω

Prin legarea mixtă a rezistoarelor se înțelege legarea în serie și în
paralel a acestora, ca în figura 5. Rezistența echivalentă a
grupului se determină aflând pe rând rezistențele legate în serie
separat și cele legate în paralel separat, după care aflăm
rezistența echivalentă totală.
Exemplu:
Să se determine valorea rezistenței echivalente RT din figura 6,
unde: R1 = 1 Ω, R2 = 2 Ω, R3 = 3 Ω, R4 = 4 Ω, R5 = 5 Ω și R6 = 6
Ω.
Fig. 6 - Legarea mixtă a rezistoarelor

Vom determina succesiv:

a) valoarea celor trei rezistoare în paralel (R 4, R5, R 6);
b) valorile rezistoarelor în serie din cele două ramuri rămase (R1
+ R3 + R2 + echivalent R 4, R5, R 6);
c) valoarea rezistenței echivalente totale.

1 1 1 1 1 1 1 37
a) = + + = + + =
R R 4 R5 R 6 4 5 6 60

60
de unde: R = 37 = 1,62Ω

b) R1 +R3 = 1+ 3 = 4 Ω
R2 + R = 2 + 1,62 = 3,62 Ω
1 1 1 7 , 62
c) = + = ,
R T 4 3 , 62 14 , 48

de unde:
1 14 , 48
= =1 , 9 Ω .
R T 7 , 62

Fig. 7 - Schema de transformare a conexiunii stea-triunghi

Transformarea unei stele în triunghi și a unui triunghi în stea
R12 ∙ R31
R 1=
R12 + R23+ R 31
;

R12 ∙ R23
R 2=
R12 + R23+ R31
;

R23 ∙ R31
R 3=
R12 + R23 + R31
;

R1 ∙ R2
R12=R1 + R2 +
R3
;

R2 ∙ R3
R23=R 2+ R 3+
R1
;

R1 ∙ R3
R31=R1 + R3 +
R2
;

5.2.2. Tensiunea electrică

În interiorul surselor de energie electrică (al mașinilor

generatoare rotative din centralele electrice, al elementelor
galvanice, al acumulatoarelor, etc.), unde se produce o
transformare a energiei mecanice, chimice etc. În energie
electrică, ia naștere o forță electromotoare.
De asemenea, în momentul în care la bornele acestor surse se
racordează receptoare electrice, ia naștere un curent electric de o
anumită intensitate (I), curent care este debitat în exterior, în
conductorul liniei electrice, până la receptoare.
La bornele sursei - datorită pierderilor din interior- forța
electromotoare are o valoare mai mică, și acesteia i s-a dat
denumirea de tensiune electrică (U).
U = E - rI,
unde:
rI reprezintă pierderea (de tensiune) interioară.
Pg. 48
(r - rezistența electrică interioară a sursei, iar I - curentul electric
produs și debitat în conductoarele liniei electrice racordate la
sursă).
Tensiunea electrică se măsoară în volți (V). Ea scade în lungul
conductoarelor prin care trece curentul electric cu atât mai mult
cu cât rezistența electrică a conductoarelor este mai mare,
producându-se așa-numita pierdere de tensiune din conductoare
(similară celei din interiorul surselor de energie electrică).